SOCIETATEA DE MAIHE revistă săptămânală pentru probleme sociale şi economice Anal IV N-rele 33 şi 34 ' Cultura, cultura vă scăpa pe Români şi cultura numai naţională poate fi. A. Papiu llarianu CLUJ, DUMINECĂ 2( 28 At*g«st 1927 Numărul Lei 20 CUPRINSUL ACTUALITĂŢI Iluzii deşarte — — — — — —- Societatea de mâine Problema Munţilor Apuseni — — — — — — Ion Clopoţel Impresii din principalele oraşe ale Insulelor Britanice — — Dr. Gh. Preda Ad nepotem ... — — — — — — — — Al. Ciura Cucerirea aerului — — — — — — — —- Dr. Cor. Suciu Ce nu ştie lordul Rothermere — — — — — — H. Trandafir SCRISORI DIN PARIS: Robert de Flers — — — — Ion Breaza PROBLEME SOCIALE: Sinteza teoriilor leniniste... — — N. N. Matheescu PROBLEME ECONOMICE: Programul unui prefect de judeţ — Ion Clopoţel FOLKLOR: Porecle logojeneşti — — — — — — Dr. Petru Barbu PROGRESE ŞTIINŢIFICE: Directive contimporane în psihologia religioasă (urmare şi sfârşit) — — — —r — — L. Bologa Coueismul ■— — — — — — — — — Gavril Todica FIGURI REPREZENTATIVE: Actorul Ion Stănescu-Papa — N. Georgescu-Tistu ARDEALUL VECHIU: Bibliografia Ardealului (11) — — Petru Suciu FAPTE ŞI OBSERVAŢIUNI SĂPTĂMÂNALE: Bibliotecile publice. — Radiofonia în Suedia. — Lichidarea academiilor de drept în Ungaria. — Comunismul şi femeile. — Numărul revis- telor ştiinţifice. — Cea mai mare colecţie de fluturi. — Cronică măruntă. — Ecouri. — Bibliografie. — Măsuri împotriva presei ungare. — Academia ziaristică în Praga. — Problema ţiganilor in Cehoslovacia. — Şcoala de ţigani din Uzhorod. — — — Red. PIAŢA UNIREI No (. CALEA VICTORIEI No «. REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA: CLUJ, Abonamente: Pe un an 600 lei. Autorităţi şi întreprinderi particulare 1000 lei. Funcţie- narii publici, preoţii şi învăţătorii 500 lei. Pentru streinătate, abonamentele sunt îndoite. •n America 10 dolari Abonamentele se plătesc înainte, pe cel puţin o jumătate de an ©B.C.U. Cluj ".’H SOCIETATEA DE MAINe Diverse Problema ţiganilor în Cehoslovacia. — Corpurile legiuitoare din Cehoslovacia s’au ocupat, între altele, în sesiunea din vara aceasta cu un proiect de lege prin care se reglementa problema ţiganilor. Guvernul a ajuns la această chestiune în urma faptului, că după răsboiu crimele săvârşite de ban- dele ţigăneşti vagabonzi (corturari) pe' te- ritorul republicei au luat proporţii conside- rabile atât în privinţa numărului cât şi a brutalităţilor de tot felul. Este cunoscut ca- zul, că a fost descoperită o astfel de bandă de ţigani cari s’au dedat chiar şi la cani- balism. Referentul acestui proiect de lege a fost senatorul dr. Prohazka, care în ex- punerea de motive a arătat proporţia cea mare ce a luat-o criminalitatea după răs- boiu în Cehoslovacia. „Datele statistice a- rată, a spus referentul, că 80% din condam- nările de după răsboi s’a dat pentru crime făptuite din îndemnul de a jefui. In Bo- hemia au fost condamnaţi pentru jaf în ul- timul an înainte de răsboiu 2150 de băr- baţi şi 386 de femei, iar în anul 1922 tot pentru astfel de crime şi delicte 12.457 de bărbaţi şi 3750 de femei, toţi peste etatea de 40 ani. Din creşterea continuă a crimi-. nalilor reese clar, că pedepsele nu sunt un mijloc sigur şi eficace pentru îndreptarea criminalilor şi că prin urmare trebuie gă- site alte căi pentru atingerea acestui scop. înclinările spre criminalitate nu se pot ameliora decât pe cale socială, pentru a- ceea proiectul de lege prevede înfiinţarea de colonii pentru munca forţată pe seama ţiganilor vagabonzi şi a persoanelor cari se sustrag dela munca regulată şi nu au un domiciliu stabil. Proiectul a fost viu com- bătut de social-democraţi, de socialişti şi de comunişti, cari l-au declarat ca antisocial şi incompatibil cu principiul libertăţii per- sonale. Oratorii guvernului au argumentat însă pentru necesitatea acestei legi prin o- bligaţiunea ce se impune statului de a apăra viaţa şi averea cetăţenilor. Prin educaţia forţată a copiilor de ţigani se va ajunge cu timpul a face şi din acest popor un element de ordine şi folositor pentru stat. * Badiofonia în Suedia. — In vara aceasta s’a inaugurat o nouă staţiune radiofonică în oraşul Motala, situat chiar în centrul Suediei. Această staţiune este cea mai pu- ternică şi mai modern aranjată staţiune din întreaga Europă, ceeace a făcut ca numă- rul aparatelor particulare să se înmulţească în mod simţitor, atingând numărul de 300,000, astfel că acum se vine tot la 20 de persoane câte un aparat. Un comitet na- ţional se ocupă de programul pentru trans- misiuni, care se compune din serviciile reli- gioase, din reprezentaţii de operă şi dramă, din conferinţe şi lecturi. Eratele Tegelui Gustav, prinţul Aerol, principele moştenitor şi prinţul Wilhelm vorbesc şi cetesc adeseori pentru staţiunea de transmisiune. Lichidarea academiilor de drept în Un- garia. — Ministerul instrucţiunii publice din Ungaria a luat hotărîrea de a lichida toate academiile de drept. In scopul acesta a dat o ordonanţă, prin care se suprimă dreptul de publicitate pentru toate acade- miile de drept. Autorităţile bisericeşti, cari' mai conduc astfel de academii, le pot ţinea şi în viitor, dar diplomele eliberate de ele nu vor fi recunoscute de către stat. Dispo- ziţia aceasta se explică prin tendinţa de a reduce numărul licenţiaţilor în drept, cari s’au înmulţit atât de mult în Ungaria, în- cât nu mai pot găsi aplicare nici în ser- viciul statului nici ca advocaţi. * Şcoala de ţigani din Uzhorod. —- Am scris la timp despre şcoala de ţigani din Uzhorod, în Cehoslovacia, care a fost înfiinţată în toamna anului trecut şi a funcţionat în mod regulat tot anul şcolar. Rezultatele au fost peste aşteptare de bune, încât au atras atenţiunea statelor străine. Acum se anunţă că din Statele-Unite s’au cerut informaţiuni amănunţite asupra acestei şcoli. Cronică măruntă — Noul director al teatrului naţional din loc, d. Victor Eftimiu, care întruneşte şi calitatea de director al Operii române din oraşul nostru, şi-a preluat postul, luând măsuri pentru pregătirea viitoarelor sta- giuni. Cele două instituţii artistice îşi vor începe activitatea probabil la 1 Octomvrie, teatrul prin piesa lui Alexandru Depără- ţeanu "Grigore Ghica Vodă”, iar opera cu „Craiu Nou” de Ciprian Porumbescu şi „Şezătoarea” de Tiberiu Bredieeanu. — începând din toamna viitoare va în- tră în funcţiune şi îndelung discutatul „teatru de vest". Grupe de artişti, atât dela operă cât) şi dela teatru, vor da la anu- mite date periodice reprezentaţii la Oradea, Arad, Timişoara, etc., după disponibilităţile bugetare. — Ziarul unguresc din localitate „Ujsâg", care în timpul din urmă servea drept organ al partidului naţional maghiar, şi-a încetat apariţia în urma greutăţilor materiale in- suportabile. A avut o existenţă de 30 ani. In locul lui, oficios al partidului maghiar a devenit „Keleti Ujsâg”, care a fost cum- părat, împreună cu întreg institutul de edi- tură „Lapkiado”, care îl susţinea, de insti- tutul de editură „Minerva” din localitate. — La Bucureşti se fac mari pregătiri pentru congresul presei latine, care se va ţinea în toamnă în capitala ţării noastre. Vor participa reprezentanţii marilor cotidi- ane din Franţa, Italia, Spania şi Portuga- lia. Va fi acest congres o manifestare im- punătoare a solidarităţii latine, «m au fost şi congresele anterioare, ţinute în marile oraşe ale celorlalte ţări latine. — La conferinţa interparlamentară ce se va ţinea la Paris între 25—30 August, ţara noastră va fi reprezentată de dnii Tony Uiescu, vicepreşedintele Senatului; C. Tă- năsescu, senator şi deputaţii: Horia Fur- tună, Const. Georgeseu şi V. V. Pella. No. .4816—1927. Concurs la oficiul de me- dic arhidiecezan Pentru complectarea oficiului de medic arhidiecezan în Blaj se publică prin aceasta concurs cu terminul de 15 Sept. 19S7, în următoarele condiţiuni: 1. Ca retribuţie i-se fixează salarul cu gradaţiile şi accesoriile — după cum se plă- tesc dela stat — a unui medic primar de judeţ şi asimilaţii, pe care le va putea ri- dica în rate lunare anticipative. Banii de cvartir, de asemenea i-se vor plăti după nor- mele dela stat. După disponibilităţi şi acord reciproc, i-se va putea da eventual cvartir în natură. 2. Chestia pensiunii se va aranja în legă- tură cu fondul de pensiune al oficialilor ad- ministrativi arhidiecezani. 3. Ca obligamente i-se fixează următoa- rele : a) îngrijirea medicală a întregului per- sonal arhidiecezan din gremiu precum şi a personalului din serviciul internatelor de învăţământ, înşirate mai jos, şi a instituţii- lor de administraţie bisericească din Blaj; b) îngrijirea medicală a studenţilor teo- logi şi a elevilor dela liceul şi şcoala nor- mală de băieţi, precum şi a celor dela ate- lierele Orfelinatului mitropolitan şi a şcolii de meserii şi industrie. Aici amintim şi vi- zitele şi inspecţiile medicale cerute de re- gulamentele şcolilor de mai sus, ca vizitarea candidaţilor de teologie şi a elevilor me- niţi. a fi primiţi în internatele de băieţi şi alte vizite cerute de regulamente şi îm- prejurări; c) supravegherea şi îndrumarea sanitară j a institutelor de învăţământ înşirate mai , sus, precum şi a internatelor liceului şi a :jţ şcolii normale de băieţi; 5 d) propunerea medicinei pastorale la Aca- demia de teologie şi a Igienei la liceul şi şcoala normală de băieţi în numărul de ore prescris de Consistor; e) rezolvirea chestiunilor de specialitate (păreri medicale, certificate de sănătate ş. a.), în toate cazurile cerute din partea Con- sistorului. 4. Intre marginile posibilităţii, medicul arhidiecezan va putea avea în oraşul Blaj — nu şi afară de oraş — şi practica pri- vată, dar eu Tezerva expresă, că aceasta poate fi deprinsă numai în măsura care să nu-1 stânjenească întru împlinirea acurată şi la timp, a îndatoririlor sale oficiale. 5. Faţă de orice concurent Consistorul îşi rezervă dreptul de a-1 numi pe un timp de ' un an numai cu titlu de provizor, fără ca aceasta să-i aducă vre-o scădere în retribu- ţiile sale prevăzute mai sus. % 6. Petiţiile vor fi înzestrate cu următoa- rele documente: a) extras matricular de botez; b) diploma de medic în original ori copia legalizată; c) dovadă despre cvalificarea de-a putea propune Igiena la şcolile secundare. In lipsa acesteia o declaraţie că în timp de doi ani îşi va câştiga aceasta dovadă; d) atestate despre practica de până acum; e) o scurtă schiţare biografică a activi- tăţii de până acum. Blaj, din şedinţa consistorială, ţinută la 2 Aug. 1927. Dr. Vasile Suciu Arhiepiscop şi Mitropolit de Alba-Iulia si Făgăraş. Din scrierile colaboratorilor noştri: N. Daşcovici: La Question du Bosphore et Dardanelles. Ed. Cartea Rom. Buc. lei 200. — Revocabilitatea şi nulitatea actelor judiciare, administrative şi politice. Ed. Cartea Rom. Buc., lei 30. — Principiul naţionalităţilor şi Societatea Naţiunilor. Ed. Cartea Rom. Buc., lei 30. 402 ©B.C.U. Cluj SOCIETATEA DE MÂINE REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ PENTRU PROBLEME SOCIALE ŞI ECONOMICE Editor şi redactor-şef: Ion Clopoţel Redacţia fi Administraţia: r>T ttt I Catea Victoriei 51* 7 CLUJ, j rr.WR».)! Telefon 308 Piaţa Unitei No. 8. Duminecă, 21 şi 28 August \ 9 2 7 Anat IV N-rele 33 şi 34 Numărul: Lei 20 II u z i i deşa vie Opinia publică a -ţării româneşti, fără a fi prea alar- mată, a fost totuş neplăcut atinsă de sarcina ingrată ce şi-a luat lordul ehglez Rothermere, proprietarul celui mai puternic trust de presă al Angliei, de a produce o revi- zuire a tratatului dela Trianon. Lordul a luat drept bune statisticile maghiare budapestane cari arătau că populaţia de frontieră a României ar fi în majoritate ungurească. Este cu totul curios cum de lordul a fost ademenit să se potrivească ştirilor ungureşti! Doar era bine cunoscută minciuna statistică a Ungariei feudale dinainte de răs- boiu, şi nu era nici un indiciu, care şă îndreptăţească a aştepta dela Ungaria,postbelică să fie-, aşa peste noapte, gata a consimţi Să-şi corecteze mentalitatea îmbătrânită în rele şi obişnuită a falsifica sistematic procentul naţio- nalităţilor nemaghiare. De cari judeţe dela frontieră poate fi vorba? Popula- ţia rurală a judeţului Arad nu numai că este românească în 95% ale sale, dar dealungul frontierei ungare există o fâşie considerabilă etnică ce colorează harta Ungariei cu un pronunţat caracter românesc. O cercetare serioasă etnografică n’ar putea pleda decât pentru o frontieră ro- mânească mai adânc înfiptă în şesul Crişurilor. Dar situaţia nu poate fi mistificată nici în judeţele Să- laj şi Satumare. Aici cunoaştem prea bine argumentul unguresc: oricine vorbeşte unoureşte musai să fie ungur. E adevărat că întreagă configuraţia şoselelor, căilor fe- rate şi arterelor economice orientau populaţia aceasta spre o frecvenţă deasă cu Budapesta şi astfel ţăranii noş- tri erau nevoiţi a învăţa limba ungurească. V isul maghia- rizării prin limbă şi şcoală părea realizat aici, şi .3 o, în-1 coronare a operei de corupere a conştiinţelor inventiva fanţezie maghiară a iscodit atunci şi episcopia ungu- rească greco-catolică de Hajdudqrogh. Se ştia prea bine că ungurii nu erau greco-catolici, ci aparţineau celor trei confesii naţionale ale lor: ţomano-catolică, reformată şi unitară. Confesia greco-catolică era semnul distinctiv al . naţionalităţii române. Massele ţărănimii române s’au ri- dicat ca Un singur om contra Hajdudoroghului şi în anul libertâţilor ‘1918 cel dintâi pas ăl unanimităţii ^conştiinţe- lor ultragiate a fost decretarea desfiinţării blestematei episcopii. Pentru streinătaie apoi nu mai poate fi nici un secret că oligarhia ungurească s’a căsnit în toate chipurile să peteciaşcă harta etnografică maghiară, în afară de cui- burile feudale ale grofilor de pământ şi de colonizările forţate cu o infiltraţie industrială şi comercială curat ma- ghiară. Dela forţele burgheziei neocapitaliste se aştepta o vlăguire cât mai reuşită a puterilor productive romă- neşti. Nu era loc pentru român nici la întreprinderile par- ticulare, nici la poştă, nici la calea ferată, nici în admini- straţiile judeţene, nici în şcoală. O dăinuire a reacţiona- rismului unguresc ar fi dus la sapă de lemn pe oricine se îndărătnicia a-şi mai mărturisi naţionalitatea şi confesiu- nea nemaghiară. Contra cutropirii ucigaşe nu mai erau suficiente forţele noastre paşnice şi legale, de aceea s’a dat alarma revolu- ţionară şi s’a sunat goarna desrobirii la Alba-lulia. Cine-şi mai poate închipui astăzi că un popor repus în anul 1918 în drepturile sale, s’ar mai lăsa convins să reintre sub jugul apăsărilor milenare. ' ,. Lordul englez face un rău păcii europene, când îşi ia curajul să fluture din nou deasupra capetelor noastre stindardul împilărilor seculare ungureşti. Orispoate crede d. Rgthermere că ungurii dela Buda- pesta s’au „deşteptat" deabinelea în sens bun şi au deve- nit subit respectuoşi ai tuturor libertăţilor naţionale in- troducând ,in regiunile ce vreau să ni le smulgă un regim vţnde curge lapte şi miere şi fiecare poate naşte, cânta şi tnuri în limba sa maternă? A fost prea deajuns din prac- ticile sălbătăciilor trecute. Nimic altceva n’ar justifica un amestec decât nişte stări cari prin caracterul lor cronic ar întrece sistemele vio- lente şi brutale de guvernare ungară antebelică. Să ferească Dumnezeu 6 ţară de aşa ceva. Astăzi Ungaria e cu mult în urma reformelor s'ociale din România. E adevărat, că patria noastră nu şi-a putut încă da o consolidare definitivă internă, din cauza prea multelor probleme de stat şi apoi din pricirta coardei prea întinse dintre partidele politice, însă cuminţenia din urmă a românului va învinge. Cu atât mai mult, cu cât massa electorală se mişcă tot mai vioiu şi mai conştient. Printre probleme este şi cea minoritară: ungurii şi saşii ardeleni au însă o solidă garanţie în semnatarii voluntari ai pactu- lui dela Alba-îvdia. Vrea lordul Rothernţere să introducă zizanie între două ţări ce începuseră să-şi normalizeze raporturile? Vrea să înduşmănească pe minoritarii'ardeleni cu populaţia majo- ritară? E un rol sinistru şi de neînţeles. Cu atât mai cald este omagiul nostru pentru marii en- glezi Scotus Viafor şi Wickham Steed cari cunosc apro- fundat problemele Europei centrale şi ştiu că dreptatea făcută poporului român este un hun câştigat definitiv, şi care nu i-se mai poate fura fără pericolul tulburărilor cu consecinţi mondiale. 403 ©B.C.U. Cluj SOCIETATEA DE MÂlh A încuraja apetiturile latifundiei lichidate şi ale clan- destinismtţlui militar al celor cari se laudă că s’âu deş- teptat, însemnează a răpi liniştea poputaţiunilor producă- toare din acest colţ de pământ. D. Rothermere a stârnit iluzii deşarte. România încă n’are motiv să-şi piardă calmul. D. -J^gL hermere este victima ploconelilor aristocraţiei oligârk^M dela Budapesta. Dacă d-sa însă va fi de bună credinţWoM fi imposibil să nu-şi recunoască greşeala în ceasul âfjp, „Societatea de mâinfâ urma. Robert de Flers Intre elogiile aduse de presa franceză Regelui Ferdinand, ziarul Figaro, aducea pe cel mai eald şi plin de sinceritate. Era semnat de un om care a trăit în intimitatea marelui Rege, care i-a desci- frat, ca nimeni altul, tragedia în care se frământa sufletul lui, care a asistat, în marele răsboiu, la contopirea defini- tivă şi sublimă a marelui Suveran cu su- fletul poporului pe*eare-l conducea. Cine ar fi crezut, cetind acel cald omagiu, că prietenul a cărui inimă vibra în el, Ro- bert de "Flers, îl scria din preajma mor- ţii? N’au putut-o crede aceasta nu nu- mai numeroşii lui amici, dar nici cei cari au avut norocul să'aziste la o conferinţă, sau-să împletească o conversaţie cu acest om, cu un spirit atât de viu, încât îţi părea că moartea niciodată nu se va apropia de el. Am avut şi eu norocul să asist la una dintre strălucitele causerie ale lui. Era astă iarnă, într’una din sălile dela Ecole Normale Superieure. Vorbise cineva în- nainte, monoton şi greoiu, despre mistica lui»Maeterlinck. Dela primele cuvinte Robert de Flers chemă ‘ la viaţă pe cei , pierduţi prin ascunzişurile gândirii poe- tului belgian. Toate feţele se înseninară, ea de o năvală de lumină. Ochii moşnea- gului Lanson, care prezida acele confe- rinţe, începură şi ei să se învioreze de o căldură tinerească. Robert de Flers po- vestea amintiri de teatru. Sardou, Meil- hae şi Halevy, Caillavet şi alţi mulţi pe cari i-a cunoscut, sau cu cari a colaborat ss perândau într’un neîncetat, joc de a- necdote. Spiritul galic era viu în faţa noastră şi ne dădea viaţă tuturora... Mi-au trecut atunci prin amintire toate personagiile comediilor lui, pe cari le în- drăgisem de mult. Cel care le dăduse viaţă, care vorbia atunci în faţa mea, era măi mare decât ele. Era atâta vervă în spiritul lui, încât îmi închipuiam atunci că acest om nu s’a dat nici pe jumătate operelor lui de artă. In verva lui surprin- dea! alte multe contururi de personagii pe cari numai el le are şi pe cari ni le va da odată tuturora în scăpărările unei comedii. Cu un gest brutal şi neînţeles moartea le-a îngropat pe toate... Robert de Flers a fost unul dintre, acei „regi” pe cari Parisul şi-i alege mai cu deosebire din lumea teatrală şi jurnalis- tică. Un dramaturg, un actor sau un zia- rist care prinde mai bine ritmul vremii cunoaşte în faţa acestei mulţimi cloco- titoare de viaţă laurii celei mai autentice glorii. Numele lui, zboară din gură în gură, întră în cuplete, nu este zi în care jurnalele să nu-1 amintească, răsună de aici până departe la margiiiele Europei. Iar când fericitul, oare se bucură de a- ceastă popularitate, are norocul şi talen- tul să şi-o câştige prin valori cari trec. peste marginele actualităţii, alăturându- se marilor valori umane, atunci primeşte şi recunoştinţa mei greu de cucerit a posterităţii. Dacă nu prin întreaga operă, cel puţin prin câteva din comediile lui, Robert de Flers face parte dintre aceştia. Dintre ele Clujul cunoaşte două, repetate cu egal' succes îh aproape toate stagiunile Teatrului Naţional: Frumoasa aventură şi Amorul veghiază (scrise, prima în co- laborare cu Etienne Rey iar a doua cu Armând de Caillavet). Se găseşte în acele comedii o vioiciune nesecată, o satiră, ce e drept uşoară, dar de o calitate deştul de fină şi mai ales o descărcare de viaţă de care tinereţa noastră nu se riiai să- tura. Prin ele Robert de Flers ridicase genul — comedia bulevard — la valoarea unei opere de artă. Adăugându-le apoi o bună doză de spirit ga)ic, el le-a înca- drat în, marea linie a tradiţiei naţionale. In comediile lui simţiai acest spirit vi- brând plin şi cuceritor. Prin el ne apro- piasem mult de intimitatea spiritului francez. Această parte a operei lui i-a deschis porţile Academiei. Pe .lângă ce pierde naţia lui şi toată lumea1 în Robert de Flers, noi românii mai pierdem prin moartea lui pe unul dintre cei mai sinceri şi mai mari prie- tini francezi. Un prietin eare ne-a cu- noscut şi a fost cucerit pentru noi în momentele cele mai critice şi mai glori- oase ale istoriei noastre şi care şi-a do- vedit prietenia prin căldura cu care ne-a apărat cauza atunci când la masa verde se hotăra — poate cu prea mare Uşu- rinţă — soarta noastră. Cu puţin înainte de declaraţia noastră de răsboiu, Robert de Flers a fost tri- mis de guvernul francez, pe lângă lega- ţia din Bucureşti. Prin el venise , la noi, în acele momente, eând vechile legături trebuiau întărite, eeeace avea Franţa mai caracteristic şi mai cuceritor. Spiritul lui în continuă scăpărare s’a dat tuturora prin conferinţe şi relaţii personale cu aproa- pe toţi oamenii noştri mari. Cum urmărea el sbaterea noastră dela sfârşitul neutralităţii se poate citi în a sa Sur Ies chemim de la Guerre. Sunt acolo câteva articole cari rămân, drept palpitante documente ale acelui început de epopee. Printre ele se găseşte şi emo- ţionantul portret al defunctului Rege. Un portret cu linii profunde, de tragedie antică. Cetitorul în suflete, Robert de Flers a arătat Europei un suflet de'-3 Rege demn de marile destine alegaţiei;) pe care o conducea, Acolo, în Orientul adeseori dispreţujfc'jf de marii apuseni, Robert de Flers a -cu*: noscut sufletul eroic al micilor naţiuni):! la adăpostul cărora s’a format- eivilizaţiÂ|| apuseană. A eutreerat aproape întreg-pă|j mântui românesc, s’a cutremurat de ferinţele din Moldova şi de eroismul deŢdji Mărăşeşti,- a văzut în Ardeal o -naţie l»| bucuria eliberării- ■ Ceeace a văzut acolo n’a putut să mai îngroape în uitare. întors acasă după ap mistiţiu a continuat lupta pentru drept uf") rile noastre prin condeiul lui cald şi şcălp părător de ironie. Era timpul când pe masa verde delii". Versailles, Saint-Germain şi Trianon cei? mari hotărau cu prea multă uşurinţă de' soarta celor mici, fără sutele de morţi,;, ale cărora învingerea poate n’ar fi veniţji In jurul mesei mari, la marele ospăţ al» victoriei noi nu eram lăsaţi; doar câte-^ odată eram chemaţi să ni-se spună scurt’ ceeace au hotgrît ei; locul nostru era 'ti lângă masa mică, pentru copii. . f Robert de Flers a văzut eu proprif; ochi haosul rusesc Şi s’a îngrozit de nă- vala lui peste civilizaţia europeană de’| care el era pătruns în toate fibrele. Nu- mai ajutând organizarea solidă a .micilor naţiuni se va putea pune o stavilă realăţi|| puhoiului dela nord. Şi a mai văzut îh duplicitatea şi mândria nesănătoasă a || ungurilor a doua cauză a marelui răs- -a boiu (Prusia era întâia) şi una dintre 3 marile primejdii ale păcii viitoare/ Un-'3 garia voia răşboiul mai degrabă decât S ceialălţi aliaţi ai ei, pentrucă avea ere- dinţa că numai el ar putea-o salva de jj| sub cruda ameninţare a istoriei. Aristo? /& oraţia maghiară are două feţe: acasă e feodală şi şovinistă, iar în străinătate I cea mai mare apărătoare a ideilor de justiţie, de libertate şi de umanitate.. Toţi : | ungurii se mândresc în Franţa cu pre- f tenia lui Kossuth cu revoluţionarul Le- | dru-Rollin, îăr în Italia cu a lui Mazzini. ,-jj Ungurul nu se vindecă de „idea de stat | maghiar” nici atunci când îşi trage mă- nuşi socialiste sau comuniste peste ghia- * te le turanice. Kârolyi propaga revoluţia printre români şi slavi pentru a avea pri- lejul de a interveni cu arma şi a salva astfel integritatea Ungariei,1 . Sunt constatări acestea pe eaa?i istoria nu uită să le verifice mereu şi astăzi. 1 Pentru toate aceasta c.f. Lg Fetite Table o colec,ţie de articole scrise aproape toate în 1919.' ©B.C.U. Cluj SOCiEÎAfE DE MÂINE Principiul naţionalităţii, idealul revo- luţiei franceze, trebuie lăsat să se valori- fice în întregime. Realizarea deplină a lui este singura garanţie a păcii. Scriind astfel Robert de Flers poate fi aşezat cu drept <*uvânt, printre pregă- titorii Micei Antante. Un titlu de recunoştinţă din partea noastră şi-a câştigat Robert de Flers şi prin căldura cu care ne-a luat apărarea în diferendul cu sârbii, pe chestia Bana- tului. Şi nu se poate spune că nu ne purta amândurora o egală simpatie. El a asis- tat şi la tragedia lor, la exodul lor epopeic. A cunoscut în Dobrogea un fragment din armata aceea fără ţară şi totuşi eroică până la nebunie.2 Simpatie le-a purtat până în pragul morţii. Ultimul foileton al lui era închinat lui Alexandru Amau- tovici, autorul unei monografii volumi- noase asupra lui Henry Becque. Dar apă- • - Cf. articolul „Givio” din Sur Ies che- inins de la Gwerre. rându-ne era convins, că apăra drepta- tea, împotriva diplomaţilor, cari nu cu- nosc realitatea economică şi umană a Banatului. Această provincie; este o uni- tate economică a cărei frângere numai rău poate aduce locuitorilor ei. Iar sârbi- lor cari argumentau cu cele două sute şi ceva de mii ai lor le aducea aminte că aproape tot atâţia români sunt şi în Ti- moc, sub stăpânirea sârbească. Diplomaţii însă nu l-au ascultat şi nu ne-au ascultat şi astfel au lăsat această mţcă umbră peste solidaritatea Micei Antante. Pentru toate câte. ne-a făcut Robert sde Flers se bucura la noi de o şimpatie, cu care numai a generalului Berthelot putea rivaliza. Cele două emoţionante şe- dinţe dela Cameră şi Senat a,u dovedit-o deplin aceasta. Dela ipima lui şi dela condeiul lui, frânt în plină activitate, mai aşteptam încă mult. Moartea ne-a răpit brusc această speranţă. Spre mor- mântul lui proaspăt se îndreaptă recunoş- tinţa unei naţii întregi. Paris, 9 Aug. 1927. Ion Breazu ! 'pR°BLEME SOCIALE Sinteza teoriilor leniniste Lenin a fost un spirit marxist. Cu deosebire atunci,, când a afirmat că Rusia nu va putea să rămâie în faza agricolă, fn eare era, ci va trebui să evo- luieze, fatal, spre faza industrială, deoa- rece procesul progresului social tocmai în această evoluţie stă. Marxismul învaţă astfel. După el, ori- şice ţară va trebui şâ treacă, necesar, prin faza capitalistă, pentrucă să ajungă mai târziu la faza socialistă. Marx scria, în acest senz, următoarele, în - Prefaţa primei ediţii a Capitalului” său (trad. franceză. Editura A. Costes Paris, pag. LXXVII): Ţara, care este, din punct de vedere industrial, mai înaintată nu face decât să arate ţărilor mai puţin desvol- tate imaginea viitorului, ce le aşteaptă”. Din acest punct de vedere, Leniri, în afir- maţia sa privitor la evoluţia socială a Rusiei — s’a arătat ca un marxist ne- strămutat, convins fiind că numai în ca- drele acestei doctrine poate avea vre-o oa- recare siguranţă ştiinţifică. Dar în afir- maţia sa, Lenin închidea o negaţie îndrăz- neaţă, pentru timpul de atunci.,Şi anume negarea teoriei „narodnikilor”, după cari Rusia va rămânea în stadiu agrar şi că, deci, numai pătura ţărănească poate con- stitui elementul revoluţionar, în statul ţa- rist. Zic o negare îndrăzneaţă, pentrucă teoriile poporaniste erau oarecum teo- riile oficiale ale intelectualităţii ruse întregi şi pentrucă aveaţi de partea lor autoritatea lui Mihailovsky. Lenin totuşi, după exemplul lui Ple- hanov, a negat aceste teorii poporaniste, pe cari le socotea falşe, afirmând cu tă- rie teoriile marxiste, pe cari evoluţia ulterioară â societăţii ruse, le-a dovedit în oarecare măsură, drepte. Ca un corolar al convingerii sale asu- pra evoluţiei sociale din Rusia', vine cea- laltă convingere, după care unica pătură real revoluţionară era clasa muncitoare; iar nu clasa ţărănească, al cărei ideal mic burghez este îndeobşte cunoscut. Şi incumba clasei muncitoare, care era mai independentă, mai inteligentă şi mai cultă decât clasa ţărănească, să scape Rusia de pleava ţarismului. Dar o muncitorime conştientă de inte- resele ei de clasă nu se va putea mulţumi numai cu atâta. Răsturnând ţarismul, .ea trebuia să răstoarne şFaîiatul său preţios^ burghezia capitalistă şi să realizeze socie- tatea socialistă. In slujba acestei convin- geri şi-a pus Lenin, inteligenţa, cultura, viaţa lui. Pentru ca s’o poată realiza însă practic, Lenin, omul dintr'o bucată, a trebuit să-şi. croiască Un drum drept,, fără întorsături sau abateri. Acest drum drept a fost radicalismul său revoluţionar, in- transigenţa sa în lupta de clasă: „Nici un compromis cu burghezia! Afară cu socialiştii din dreapta!” — acestea erau lozincile leniniste. Şi nu odată, în cărţile sale, a profeţit Lenin că acest drum drept îl va duce la victorie. Se pare că, în această privinţă, avea un spirit de pre- vedere uimitor. Dar Lenin a fost întot- deauna consecvent, cu convingerile şale. El înţelegea că, daca e foarte primejdi- oasă orişice înţelegere cu burghezia, nu este mai puţin primejdioasă o conlucrare cu tovarăşii şovăielnici şi necutezători. împotriva tuturor acestora din urmă, Lenin a dus o luptă acerbă. Rând pe rând, scrisul şi vorbirea sa au izbit, fără cruţare, pe poporanişti, apoi pe econo- mişti, pe menşevici, pe socialiştii-revolu- ţionari ruşi şi — în urmă — cu o nebă- nuită furie pe social-demoeraţii din străi- nătate, pe cari îi acuza că fac jocul bur- gheziei, că sunt social-patrioţi, trădători ai clasei muncitoare etc., etc.. Kautsky şi Macdonald au fost, în deo- sebi, obiectivele violentelor sale critici. Lenin detesta democraţia şi pruncul ei parlamentarismul. Din capul locului el se punea tot pe tărâmul luptei de clasă ne- strămutată. In definitiv, cam ce e demo- craţia? O nivelare a drepturilor, o egali- tate, o libertate generală pentru toţi ce- tăţenii. Dar iată un lucru absurd, imposibil — spunea Lenin. — Cum putem afirma exi- stenţa unei adevărate democraţii, în sâ- nul societăţii burgheze, când această so- cietate dă naştere şi accentuiază antago- nismul de clasă. , Ca adevărat marxist trebuie să ţii seama — întotdeauna — de separaţia dintre 'clase şi interesele profund deose- bite, ce există între aceste clase. Dar democraţia mai însemnează liber- tatea întrunirilor, libertatea presei, liber- tatea de asociaţie. Să răspundă munci- torii, dacă vre-una din aceste libertăţi le este, cu adevărat, asigurată în cel mai democrat guvernământ burghez! Parlamentul nu e şi el decât o instituţie burgheză, în care viciile democraţiei bur- gheze se văd şi mai clar. Se ştie bine de câte mijloace de falsifi- care a adevăratei voinţi populare dispune clasa guvernantă! Se ştie bine, câtă serio- zitate pun parlamentele în discutarea di- feritelor legi. Şi se ştie şi mai bine cât de susceptibile corupţiei sunt aceste par- lamente burgheze. E suficient să se amin- tească cazul panama, în parlamentul francez, ca şi acţiunea exasperant de con- rupătoare a politicianiştilor americani, în alegerile politice ce se fac în „democra- ticele” State-Unite! Şi în afară de ace- stea, ce miraculoasă pregătire au aceşti parlamentari, de discută — cu aceia.ş umflată eompetinţă — şi probleme eco- nomice şi probleme juridice şi chestiuni literare şi probleme tehnice, etc. Nici una ! Parlamentele „democratice” burgheze nu fae decât să „amăgească” clasa prole* tară, prin vorbăraia lor, deşănţat dema- gogică. Istoria — afirmă Leiiin — ne învaţă însă, că în sânul unei societăţi cu anta- gonisme de clasă, nu poate exista o de- mocraţie pură. Nu există decât, democra- ţie de clasă. Există o democraţie bur- gheză, pentru clasa burgheză, kşa cum o găsim în clasa capitalistă, există o demo- craţie proletară, pentru clasa muncitoare, • aşa cum o vom găsi în statul de tranziţie proletar — în statul sovietic, cum 1-a rea- lizat Lenin. In 'conformitate eu această convingere, Lenin a realizat, în Rusia, un guvernă- mânt de clasă, guvernământul claselor producătoare, Cu o democraţie de clasă, democraţia proletară, numai pentru cla- sele producătoare, cu excluderea clasei parazitare burgheză. > 4t)5 ©B.C.U. Cluj Lemn era însă un revoluţionar — în- născut. Nu era simplu agitator. Ci un mare conducător de agitatori. înlăturând ideea democraţiei pure şi calea parlamentară pentru realizarea so- cialismului, părăsind deci mijlocul lega- list al democraţiei pacifice, a îmbrăţişat eu caldUră mijlocul revoluţionar al vio- lenţii, al forţii, al insurecţiunii armate. ,, Numai pe calea forţei — a răsboiului '<' civil — se poate realiza socialismul, pen- ! tracă şi societatea burgheză capitalistă ' jiumai pe această cale s’a înfăptuit. ^Pentru pregătirea poporului spre răs- boiul civil, pehtru conducerea insurec- ţiunii armate a norodului, Lenin a formu- lat şi aplicat teoria minorităţii conştiente. O revoluţie nu poate fi realizată decât de o minoritate, conştientă asupra ţelului, care minoritate deschizând focul contra duşmanului de clasă, târăşte după ea ma- joritatea, pentrucă majorităţile confuze întotdeauna urmează minoritatea ce ştie să le interpreteze dorinţele şi să le con- ducă la realizarea lor. Odată înfăptuită revoluţia, haosul ine- vitabil creat de către aceasta, nu poate fi disciplinat decât de o dictatură a acelei minorităţi conştiente. Revoluţia însăşi n’a putut fi realizată decât prin conduce- rea poporului de către această minoritate şi nu poate fi menţinută decât tot prin intervenţia acelei minorităţi conştiente, • care să exercite dictatura în numele cla- sei jnuncitoarell AriTarătat in.expunerea scrierilor sale, că Lenin nu era, cum s’ar părea, un ideo- i log neînduplecat. Dimpotrivă ştia să facă ; toate concesiunile necesare, pe cari le ce- yreau evenimentele. A criticat cu severi- tate, bunăoară, exagerările „copilăreşti” ale comuniştilor din stânga. In 1921, prin noua direcţie a politicei economice* sovie- tice, se va arăta ca un profund cunoscă- tor al realităţilor şi va merege până la cele mai mari concesii, când evenimentele au cerut aceasta. A fost, după vorba lui Oscar Blum, singurul om treaz, în vârtejul revoluţiei, în timp ce ceilalţi făceau pe somnambulii. Acestui spirit practic, care se închina cu totul realităţii, acestui sclav supus al eve- nimentelor, îi datorează mult guvernă- mântul sovietic. In preajma lui 1917, în preajma cuce- ririi puterii, Lenin s’a arătat acelaş mi- nunat cunoscător al realităţilor. El a îm- binat, cu meşteşug nevoile actuale ale massei, cu paragrafele programului său. Soldaţii cereau pace, Lenin a pus în programul său îneheerea imediată a pă- cii; ţăranii voiau pământ, Lenin[— con- trar doctrinei comuniste — a pus în pro- gramul său împărţirea pământului la ţă- rani; muncitorii cereau socializarea pro- ducţiei, Lenin a înscris, eu plăcere, acest deziderat în programul său. Şi pentrucă, în revoluţia ce urma, din grosul massei, compus din soldaţi, ţărani şi muncitori, aceştia din urmă erau mai pregătiţi, prin o educaţie făcută în spiritul revoluţionar, Lenin i-a impus — teoretic şi practic — la conducerea revoluţiei şi la conducerea viitorului stat proletar; de aceea a înscris în programul său: „toată puterea ;sovie-:> telor!” şi „dictatura revoluţionară a pro- letariatului!” Şi astfel îmbinând nevoile actuale ale poporului eu ideologia sa revoluţionară, a formulat un program de luptă „prin care a atras masseleţjn jurul minorităţii] conştiente bolşevice şi a: realizat revoluţia proletară. Dacă s’a ţinut la putere ani îndelungaţi şi încă se va mai menţine, e pentrucă a ştiut să-şi cinstească programul, dând sa- tisfacţie micei burghezii ţărăneşti, dân- du-i pământ şi interesând-o astfel, şi pe ea, la guvernarea sovietică”. . Lucrul s’a văzut în timpul ofensivei lui Denikin: armatele acestuia au reluat tere- nurile dela ţărani, pentru a le restitui marilor duci, de cari erau finanţate, în răsboiul ce-1 purtau. Ţăranii însă au -dezertat din armatele lui Denikin, s’au răsculat în dosul fron- tului său, - contribuind la înfrângerea mercenarilor capitalismului imperialist englez şi francez. Secretul guvernării sovietice în aceasta constă, în cointeresarea ţărănimii la men- ţinerea acestui guvernământ. * Din cele ce am spus asupra ideilor fun- damentale ale lui Lenin, din cele arătate în privinţa fericitelor sale compromisuri, se vede clar că Lenin nu era un teoreti- cian. Cuvintele, ce le-a adresat, cândva, lui Gorky, sunt concludente: — „Pentru noi, teoriile şi doctrina suni doar arma de luptă... Lenin n’a fost un doctrinar. Lenin a . fost un luptător, un luptător mare pen- ,tru un ideal mare. Şi a luptat, deopo- trivă, cu gândul, cu vorba, cu scrisul, ea şi cu bomba, cu tunul sau cu ghilotina... f Bibliografie. Operele lui Vladimir Le- nin: 1. „Amenzile”, o mică broşură, scrisă pe vremea când era student. O lucrare de popularizare a teoriilor marxiste. 2. „Adevăraţii amici ai popondui”, bro- şură scrisă în 1893 şi al cărui manuscris fu pierdut timp de 30 ani. Abia în 1923 e dată publicităţii. 3. problemele social-democrgţiei ruse”, broşura scrisă prin 1900, pentru comba- terea poporanismului şi precizarea doc- trinei socialiste. 4. „Desvoltarea capitalismului în Rusia” e prima lucrare mare a lui Lenin, de o deosebită importanţă. Cu documente bo- gate, date şi statistici, se arată desvolta- rea cea mare, avântul însemnat, pe, eare-1 luase, şi în Rusia, industria, comerţul şi finanţele, cu o vorbă capitalismul. 5. „Două' tactici ale social-democraţiei în revoluţia democratică” e o broşură în care se arată deosebirile dintre bolşevici şi menşevici. 6. „Materialism şi empirocriticism”, o carte filosofică de o reală valoare, din care se poate vedea ce cultură întinsă fi- losofică şi socială avea Lenin. Lucrări apărute şi în traducere franţu- zească: SOCIETATEA DE MÂINE II 7. ,$ue fair^t" e ttn volum mare, în“ care se critică teoriile economiştilor lui Strouve şi se arată toată âctivitateâ des- voltată de Lenin la revistele Iskra şi Vperiod. ■8. „L’imperialisme, derniere etape ,du Capitalisipe” e un volumaş de o deosebită importanţă, pentrucă conţine date şi sta- tistici evidente asupra concentrării capi-' talului în economia mondială. E o popu- larizare oarecum, a monumentalei lucrări; „Capitalul financiar”' de Hilfdering. 9. „Sur la route de l’insurection” e lin volum, în care sunt> adunate articolele şi manifestele scrise de Lenin, în preajma anului 1917, în preajma cuceririi puterii politice. ■ 10. „L’Etat et la revolution” un volum interesant de studii, în cari se critică con- cepţiile socialiştilor din internaţionala i II şi se precizează poziţia revoluţionară, iar nu democratică, a socialismului faţă- de stat. ‘ Vî 11. pa revolution proletarienne et le' renegat Kautshy” e o carte de polemică, cu concepţiile lui Kautsky asupra demo- craţiei şi asupra imperialismului. 12. „La maladie infantile du commu- nisme” (Le communisme de gauche) e o critică acerbă a exagerărilor comuniştilor de stânga pe cari nu se fereşte să le în- , tituleze „copilării bolnăvicioase,”. Şi în fine o serie de broşuri mai mici şi discursuri de propagandă, unele tra- duse şi în româneşte.. Cele traduse în fran- ţuzeşte au apărat la „BibliotJj^eque com- muniste” Edit. ,,L’Humaniţe”, ■ '*1 ir N. N. Matheesa ..M ’WT' sscu Ecouri i Capitala a văzut în primăvară apariţia unei noui reviste literare „Sinteza”. Con- diţii tehnice strălucite. Am cetit în cele câteva numere apărute până acum multă literatură bună, am urmărit cu interes , judecăţile critice ale d-lui G. Călinescu, documentate, unitar gândite şi frumos exprimate. Asemenea cronica plastică semnată de artişti fruntaşi cari au îm- bogăţit prin opera lor tezaurul artistic al poporului nostru. In numărul de vacanţă redactorul • „Sintezei”, poetul G. Nichita, vorbeşte de „invazia mediocrităţii anonime” la revista noastră şi de „echilibrul său intelectual... zdruncinat”. Ne-ar veni uşor să spicuim şi noi „mediocrităţi” literare în paginile „Sintezei”. Uneori însuş d. redactor kne-ar oferi material. Care revistă nu are ine- galităţi? Ne mărginim totuşi să-i facem o sin- gură corectură d-lui Nichita. La „Supli- mentul literar” al revistei noastre d. H. Trandafir n’a colaborat niciodată. Dis- stinsul nostru colaborator, care poartă a- cest nume, n’are pretenţia să între în li- teratură nici sub titlu de „mediocritate”, cum voeşte să-l introducă din fugă d. Ni- chita. Fără răutate. ©B.C.U. Cluj 406 SOCIETATEA DE MÂINE Programul unui Sunt prefecţi dornici să desvoalte o activitate cât mai .'bo- gată, pentru a lăsa un nume care să fie pomenit cu cinste de către populaţie. Cum va lucra, ce metodă va întrebuinţa pentru a-şi ajunge acest scop prin care va creşte şi prestigiul său, şi în acelaş timp va spori şi binele obştesc? 0 îndeplinire regulată a lucrărilor de birou, o monotonă iseălire a actelor prezintate de către referenţi, o menţinere rigidă în limitele stricte ale oficialităţii, însemnează eă-şi face datoria: -pur şi simplu, şi nimic mai mult. 0 asemenea activi- tate birocratică nu lasă nici o urmă după sine. / Cine este stimulat însă de pasiunea nobilă de a înfăptui lucruri cari să rămâie nu se poate opri exclusiv la cercetarea si eliberarea actelor ce-i vin sub ochi. El trebuie să vadă mai departe,, să fie om de concepţie, să fie el însuş o personalitate capabilă să înţeleagă problemele judeţului său. Va avea de străbătut două căi. Una* strict oficială. Prin aceasta se va năzui să-şi îmbunătăţiască administraţiunea ast- fel, încât oficiile de stat să poată acoperi cât mai mult nevoile reale locale. Se va îngriji ca în fruntea oficiilor să stea un personal pregătit, corect şi cu toată iubirea faţă de durerile populaţiei. Va domoli pe cei eu înclinări despotice, pe autori- tarii cari refuză să stea de vorbă cu plebea. Va încuraja pe cei corecţi dar tiţnizi. Va păstra dese legături cu funcţionarii până la notarul şi primarul, satului şi-i va instrui să se facă interpreţii sinceri ai necesităţilor, înlăturând din rapoartele lor orice minciună.- Din când în când îi va întruni şi le va vorbi cu căldură despre datoria lor ca reprezentanţi ai puterii de stat de a fi foarte aproape de inima cetăţenilor, a le asculta plângerile şi mai ales de a le cerceta insuficienţele existenţii. Problema cardinală este aceasta: de a sta într’ajutorul celor nevoiaşi ca să-şi găsiască surse tot mai multe şi mai mănoase de muncă. Cetăţenii vor fi cu atât mai mult capabili să satis- facă obligaţiunile faţă de stat, cu cât mai numeroase vor fi ocaziile de, muncă, de desfacere a produselor şi de aprovizio- nare uşoară. In chipul acesta populaţie, şi stat se vor simţi un singur corp armonic, iar nu ca două lumi în veşnică ciocnire. Să piară deci statisticile fictive şi mincinoase, deasemeni ra- poartele făcute în pripă şi pline de inexactităţi. Să le ia lo- cul o mână oficială cinstită care oglindeşte fidel stările şi durerile oamenilor ca şi comunităţilor cum sunt satele... Dar mai este şi o cale extraoficială. Prefectul eatft şi expo- Porecle 1 Obiectul temei meie începe pe vremea când eram şcolar al În- văţătorului Varză. Prin legăturile de nemotenie, prin legăturile de cunoştinţe şi de afaceri ale părinţilor mei, cunoşteam aproape tot Logojul. Eu, cel mai mare între fraţi, făceam posta şi telegraful între părinţi şi între aceia, cu cari aveau ei treburile lor. In slujba mea de ştafetă eram nedumerit de faptul, că părinţii mă trime- teau la Pucea, să-i duc camăta după banii luaţi împrumut şi să-l rog de aşteptare pentru capital şi eu mergeam şi aplanam chestia cu tata colegului meu de şcoală Iulius Luca; mă trime- teau cu praznicul la Cozaou şi eu primeam libra pentru praznic dela mama colegului meu Alexandru Vastte, mă trimeteau la Cimu să-i cer banii pentru un font de jumere şi o iţă de ră- chie şi moşul conşcolaruluî meu Mitru Preda plătia datoria. Odată am fost trimis la un uică din uliţa Olarilor, nu mai ştiu în ce afacere, dar ţin minte, că iii ca dupăce a tras zăvorul la uşă şi şi-a descins cureaua mi-a tra's o sfântă de bătaie, pentru că l-am agrăit „Uico Brânză!” Am mai colindat pe la Reghe- ment... la Otă — nu vă mai spun pentru ce -— şi s’a făcut' treabă, bună. O, şi câte întâmplări de aceste, ba şi mai cu coarne, nu v’aş mai putea povesti?! Cu timpul am băgat de seamă şi am ajuns la cunoştinţa, că mai fiecare logojan are, .pe lângă prolecă, şi un nume de bat- jocură şi din momentul acesta m’am apucat, să-mi fac un ca- talog, cu o coloană pentru proleca adevărată şi altă coloană pentru numele de batjocură.. Am purtat acest catalog eu o în- prefect de judeţ / ... . . ... nentul populaţiei libere, nu numai al corpului administrativ. El va fi îndemnat de conştiinţa sa să culeagă direct informa- ţiile, pentru a şti să îndrume eu mai multă competinţă oficiile publice cum să-şi complecteze lipsurile. Va căuta să stea în buni termeni cu factorii economici independenţi, cu personali- tăţile culturale în măsură să desvăluie cu exactitate necazurile omeneşti şi deficultăţile înaintării. îşi va căuta deci razimuri solide în afară de punctele administrative, dar îi va fi uşor să tragă puntea între unele şi altele din clipa când a izbutit să deţină încrederea factorilor liberi ai societăţii. Razimurile şi le va1 consolida de pildă în fiecare centru de plasă mai întâiu apoi în fiecare notariat. Cu ajutorul unei case naţionale îşi va realiza pe deplin intenţiile. Acolo va contribui la întemeierea unei biblioteci şi a unei sale de lectură. Casa naţională va sta sub scutul unei societăţi culturale de seamă, cum este de plidă Astm, societate care strânge sub cutele steagului său toată suflarea românească. Prefectul va face apoi ca în localul casei naţionale înzestrate de el să funcţioneze un birou de cercetări condus de cel mai cu vază cărturar: preot, învăţător ori frun- taş. Acolo se vor strânge fişe despre toate întâmplările de seamă, de natură economică în primul rând, apoi de natură socială, demografică, sanitară, culturală. Biroul se va deşvolta într’un adevărat sindicat agricol unde se desbat continuu pro- blemele de intensificare a productivităţii economice. Una din urmări ale funcţionării sindicatului va fi, că se vor pune bazele asocierilor, cooperativelor de care avem atât de mare nevoie ca popor tânăr şi neorganizat încă. Respectuos faţă de libertăţile, drepturile şi doleanţele poporu- lui şi continuu serviabil prefectul va fi cu adevărat reprezen- tantul judeţului care-1 va ferici şi-i va păstra totdeauna nu- mele. . Un prefect va trebui să-şi dea seama de adevărul formulat de sociologul francez Fouillee care a arătat, că viitorul are următoarele trei puteri: libertatea, cooperaţia şi statul. Ade- vărul acesta este rezultatul cercetărilor asupra socialismului şi sociologiei reformiste. Pe vremuri noi aveam tot interesul să punem în. desacord statul ungar şi lumea românească, pentrucă statul era un su- praorganism apăsător şi exploatator. Actualmente însă intere- sele statului trebuie să concorde tot mai mult şi mai deplin cu ale cetăţenilor, deci prefectului îi revine sarcina de a res- tabili şi adânci acordul necesar progresului. Ion Clopoţel ogojeneşti grijile şi o stăruinţă vrednică poate de lucruri mai bune, până ce am ajuns student mare. Oa student am învăfat despre folklor: — arta de a cu- lege şi a coordona tradiţiunile din popor, — şi am devenit — fără să vreau — un folklorist de nume de batjocură logojeneşti. Prima mea producţie de folklorist a avut loc la masa poganilor din Logoj. Am început să citesc catalogul cu o sfială, ba chiar cu oarecare teamă, că voiu supăra ori vătăma vr’un pogan ce- tindu-i numele de, batjocură, ce ştiam, că nu-i prea place. In ’ contra aşteptării, folklorul meu a plăcut mult, tuturora. S’a repe- ţit de multe ori la masa poganilor şi aiurea. Am un coleg — fost pe timpuri pogaiţ — care şi acuma citează părţi întregi din numitul catalog. ’ Brediceanu, care era fălos pe nepotu-i folklorist, purta pe timpul, când eram la şcoli îa străinătate, un catastif alfabetic pentru completarea listei mele de nume, ceeace am şi făcut ulterior. Am publicat în două rânduri catalogul,, ultima oară sub titlul „Nemeşii din Logoj” — pentru cunoscuţi. Brediceanu mi-a cerut mai multe exemplare şi le-a trimis prietenilor şi cu- noscuţilor săi. * Ca să vedeţi de ce a plăcut şi cum a plăcut logojenilor fol- klorul meu, va povestesc o întâmplare. Sunt vre-o 30 de ani de atunci. In sala de lectură a „Româ- niei June” din Viena mă întâlnesc cu generalul Lupu. Priete- nos din cale afară, cum îl cunoaşteţi, mă întrebă unele altele şi mă învită în familie pe după masă la o cafea neagră. Punct 407 ©B.C.U. Cluj la I sunt la dânsul. După cafea şi în absenţa doâînnei -Lupu, ne apucăm de giv&nit. Mă' cunoştea bine.; — Mă bucur zice el, că după atâta vreme ani dat de un lo- gojan.... Cu ai mei corespondez rar. Veşti din Logo) şi mai ales veşti, cari să mă intereseze mai de aproape, primesc şi mai rar. Din bând în. când cetesc câte ceva despre Logoj şi logojeni... rămân rece... Aşa cetii mai deunăzi, că Petru, fiul fruntaşului Ioan Maier din Logoj a făcut doctoratul în Pesta. De unde o mai fi răsărit ăst Maier în Logoj... şi încă între fruntaşii Lo- gojuluiî... nu ştiu. In dările de seamă despre producţiunile, con- certele, etc. de acolo... minune, dacă dau de vr’un cukoscut... Se vede, că s’a schimbat lumea... Generaţia mea de oameni e spre sfârşite... Am rămas sau cel puţin mă simţesc aproape singur... . • Aşa gândeam până ieri alaltăieri... Când colo ce schimbare... 0 bucurie, pot zice copilărească, căzu ca din senin pe capul’•meu... Primesc dela Coriolan un fel de poezie fără titlu, fără autor. Un şir lung de cuvinte neînţelese.... Citesc vr’o câteva. Ele mă lasă indiferent... Mă întreb: Ce rost are pomelnicul ăsta? Ce vrea Bre- diceanu cu el?... Citesc mai departe... şi citind bag de samă, că din când /în când; câte un cuvânt, face să apară în sufletul meu câte o icoană prăfuită, dar interesa/ntăi.. şi toate iconile o panoramă logojenească. Gat de cetit tot pomelnicul şi-l încep de nou. Acuma rar... cu şocoată. îmi frământ-creeri la fie- care nume. Iconile de ’nainte mi-se arată mai lămurite,. ba mai dau şi de altele. Interesul mă face să pătrund tot mai adânc în iconile panoramei mele şi ca prin vis observ, că trăesc în mediul, în care m'am născut şi am crescut... îmi petrec admirabil cu cu- noştinţele regăsite... Na, dar ce lungesc atâta vorba? Cunoşti po- melnicul?... Doar eşti din Logoj,,. Să ţi-l arăt!... Iată-l... Uite... numele subtrase cu roşu îmi sunt bine cunoscute. Pare că le văd înaintea mea. Şi nu numai pe ele, ci pe toţi membrii familiei lor. Ii văd acas, la piaţ, ila biserică... în tot locul. Vorbesc, glumesc şi râd cu ei... Uite ici pe Săpunariu. ,Ăsta4 vecinul nostru Vasile. Om la loc... Reprezentantul de pe vremuri al românilor din Logoj... fără slujbă... a jucat şi teatru... Iată şi pe Chirar maistor cu. bună rânduială la casă..., oameni bisericoşi... Uite pe Butaş..., ăl cu minunata răchie oarbă şi cu povestea dela prânzul vlădicului unit... 0 bată-l noro- cul pe Gorgoş că el l-o păcălit... Iată şi Barosu, la acărui casă din Buchini se adunam Dumineca vecinii dimprejur şi jucau „opli- tan” iar muierile mâncau cucuruz fiert, liferat de fata lui Pot- coavă,.. Mult haz se făcea, când îşi prezenta această marfă. D’a- poi ce zici de Pârlău? II cunoşti? — Ii cunosc pe toţi. —-Mai trăeşte Ţuţi? — Trăeşte. • ■— Dar vecinu-său Pătronu? — Trăeşte. Vezi, Domnule General, ’ăsta-i ..fruntaşul’ Logo- jan Maier" cu copihil, care a făcut doctoratul ân Pesta. ^ — Da nu mă năcăji... o, bată-l norocul... — Dar pe Mengel din cetate îl cunoşti? — Nu. ’ — Vezi de ăsta mă leagă o suvenire foarte plăcută. Nu-mi mai aduceam aminte de ea, dacă nu dădeam în pomelnic de numele Mengel. Avea la casă o fată, ori nepoată, ori cumnată tare frumoasă. Am făcuţ cunoştinţă cu ea la progade, Yei şti, că în bătrâni toată lumea din Logoj se aduna în duminicile din postul Paştilor la progade. Aici copiii se jucau în gropiţă pe bumbi şi cei mai mari pe bani. Asta se întâmpla afară de progade... In prograde se juca tineretul mai răsărit, junii d’a lopta, fetele — cele mai mici ele de ele, cele mai mărişoare cu tineri de vrăsta lor — d’a abărocul. Odată, nu ştiu cum, am ajuns şi eu să fac pe comandantul unui abăroc şi am prins s’o cunosc pe fata pomenită şi am petrecut cu ea toată după ameaza, până am auzit, că s’a slobozit cioarda. Atunci am rugat-o să-mi per- mită s’o petrea \până acasă; dar ea m’a lăsat numai până la crucea cu var. La despărţire i-am spus, că Dumineca viitoare o aştept la ■ cruce şi o petrec la progade. Ea mi-a zis, că nu la cruce, ci la colţul bisericii şi a luat-o fuga acasă. ’ M’am uitat buimăcit după ea, până a intrat ,în cetate. Aşa am petrecut eu vr’o S—4 dumineci cu frumoasa mea din cetate care mă costa în toată Dumineca £—S alaviţe şi un pereţ, con- sumaţi între jocuri. Ba am mai întâlnit-o fodată la joc la be- răria din uliţa Făgetului. Deşi se cam feria de mine, totuş i-am spus că vreau s’o joc odată. 'Ea mi:a răspuns perplexă-' Dă-mi pace! Ai mei mu mă lasă să joc cu domni şi cu ofiţeri..." O tempora, 0 mores! ■ Dar să revenim la pomelnic. Uită-te... ■ Ştiu bine numele subtrase cu vânăt, dar nu-mi aduc aminte de persoanele şari le poartă. Sunt sigur, că pe multe le voiu afla, acetice mi s’a mai întâmplat. De câteva zile îmi bat capul cu SOCIETATEA DE MAltfjM Porţieşu, nume bine cunoscut, dar mu ştiu unde să-l pun. Nv-l j cunoşti d-ta? '■) —1 Da, răspund eu, el a locuit şi a avut birt pe uliţa Corni- - latului, în colţul de, peste drum de şcoala unită, astăzi... . , ; — E casa lui Hâzi... Da, moscal său poreclit aşa, pentrucă avea în vârful nasului o aluniţă Z ca, un bob de mazere şi mazere (cuvânt de origine albaneză) se ;; zici; pe latineşte „Cicero”. Logojenii ar fi zis lui Marcus Tullius - Cicero, Marcu Tulea Mazere. ■ Naşii .porecliţilor sunt'.prieteni sau duşmani, de regulă vrâst- . idei, cu porecliţii. După cum e naşul aşa şi supranumele simpatic sau urgisit pentru fin. Unii logojeni se fălesc cu numele lor de batjocură şi se şi subscriu cu el. De ex. Hâzi. — Alţii se supără foc şi nu ştiu ce rău să-ţi facă dacă le zici pe numele de batjocură. D. e. - Brânză. Şi alţii iarăşi râd şi fac glume de porecla lor. De ex. Ştrimfu. Şi toate cele zise se pot reduce sau la noţiunea ce o are supranumele sau la chipul şi împrejurarea cum au ajuns ei la acest nume. * Şi acuma să vă povestesc nişte amănunte despre persoanele, ce din întâmplare le numii mai înainte. 1. încep cu Hâzi. Părinţii lu tata, căci eu mis copilul lui Hâzi, au fost Gheorghe . Barbu, numit Ghiţă Cizmaşu şi Maţa, născută Bredicoanu, sora lu Vasile Săpunaru, zis şi Boldureanu. Moşu Ghiţă era fruntaş între maistorii din Logoj. Avea un duchian-lucrătoare mare în casa de lângă pod, astăzi a farmacistului Vârtes, tocmai unde-i duchianul lui Adolf Kohn. Ii mergea foarte bine şi toţi spăii 1 din; împrejurime erau muşterii lui... Era într’o zi, cam pe la amiaz, şi maistorul Ghiţă încă nu venise în duchianul-lucrătoare. ' Lucru neobişnuit. Calfele ştiau cauza întârzierii şi erau cam ne- liniştiţi. Maistoriţa Maţa se lupta cu durerile naşterii pentru a 19-a oară... Deodată apare în uşa dinspre curte maistorul Ghiţă zicând: „Am un fecior’’, iar dela stradă întră Spăiia Hâzi dela Sac.u. Calfele se ridicară dela bedreaguri şi începură să bată în palme şi să strige: „Vivat, trăiască Hâzi..." Spăiia ©B.C.U. Cluj 408 SOCIETATEA DE MÂINE stă înmărmurit neştiind - ee însaiunează cqcace îi văd ochii şi aud urechile. Moş ,G,hiţâ, eu mare ifos şi cu o sticlă de răchie în mână, explică spăiel: Mi-s’a •născut astăzi un ficior. Noi, românii, ţinem ca semn- bun pentru cel născut, dacă după vestea naşterii Ini intră in casă. ml bărbat şi... mai ales un bărbat ca Domnia-Ta. lată■ de ce se bucură calfele mele şi mă bucur şi eu, că te-a adus Dumnezeu la noi. Te rog, închină în sănătatea şi norocul nou născutului...” Hâzi ai sticla şi închină: „Să trăiască copilul şi să aibă noroc!” Calfele în cor: „Trăiască Hâzi, trăiască Hâzi...” şi de atunci a rămas tată-meu Hâzi, cu toate că naşu.-wra l-a botezat bazar. Şi tată-meu a fost fălos pe numele său de Hâzi, ce. i-l-au dat calfele, din întâmplare, cu venirea spăiei Hâzi din Sacul la moşu să întrebe dacă sunt gata cizmele de vânătoare. li. Un anumit logojan loan Barbu.era vestit de bogat înainte de vr’o sută de ani. Avea cea mai frumoasă casă cu „trochene arnfart” pe uliţa- Olarilor, avea pământ, vite, mai ales turme de oi. Oieritul ii ora izvorul-principal de câştig. Har, din ce pricină* nu ştiu, nu-i plăcea brânza. Pentru lume n’ar fi. gustat-o, i-se-făcea rău de mi- rosul ci şi se înfuria, dacă-i auzia de nume. Tocmai din aste pricini lugojenii, batjoeuroşi cum sunt ei, i-au dat'numele de batjocură: „Brânză”, cu cave nume îl torturau de moarte prietenii şi neprie- tenii, dar mai ales copiii. Când îl întâlneau, copiii se luau după el ■şi nu-1 sJăbiau din „Brânză, brânză” un lucru, ce scotea din să- ijitcrpc bătrân, iar copiilor ic făcea mult haz. Har vai de copilul, care-i pica în mână. V’am spus-o ce, am păţit eu. Iată un om pe caye-1 supăra de moarte numele de batjocură. 3. Cine cunoaşte 'pe George Mitroniu? Nime. îşi are şi el nu- mele de batjocură, din cave nu-1 scot lugojenii, cari a,u cu el mult de lucru în urma zănatului- lui îşi a unei slujbifliţe. Intr’o zi de sfântul George, omul nostru îşi aşteptă pregătit gratulanţii. Ei întră . în curte, George al nostru ie /iese în cale şi-i întâmpină în ţjnută sărbătorească în antişambră.- Capul gratulanţilor începe: „Stimate Domnule Gheorghe!... Patronul zilei de astăzi ne dă plă- cuta'ocpziune... să arătăm sentimentele* de dragoste ce ţi-le pur tăvi şi să dorim din tot sufletul: Să trăiască Domnul Gheorghe, care...’\ Toţi gratulanţii aclamă: „Să trăiască Domniţi Glieorghe, să trăiască!...” „Hoitf — îi întrerupe onomasticianul. — Nu vă faceţi fiu boală! Peste tot anul nu mă mai slăbiţi din Sţrimfu, Strimfu... şi astăzi, tocmai astăzi mă onoraţi cu Stimatul şi Dom- nul Gheorghe... Ştiu eu de -ce!? Vă mulţumesc şi poftiţi...” şi le arată casa dinainte. . Iată un logojan, pe care nu-1 supără un nume strămoşesc câşti- gat deja părinţii săi oameni de omenie. # Numele de batjocură se moşteneşte, adecă trece dela tată la copil, la nepot... până ce se pierde ori vr’un strănepot se învred- niceşte do un nume de batjocură nou... se întâmplă adese, că numele- de batjocură întunecă numele de familie şi-i ia locul. Un exemplu: Ioan Gruia s’a aşezat în Logoj venind din Bor- lova. Logojenii îi dau-supranumele ide»Borlovanu, iar copiii sau nepoţii lui poartă pronumele simplu de Borlovanu, fără ca să mai ştie că moşul sau strămoşul lor a fost Gruia şi de, origine din Borlova. E interesant că avem în Logoj familia cu pronu- mele simplu Gătăianţu şi familia Mircu cu numele de batjocură Gătăianţu. Familiile nu sunt înrudite. Evident, că amândouă sunt venite -din Gătaia.Una pierzându-şi cu timpul pronumele original, alta susţinându-1 ca supranume. Observ aici că multe nume de batjocură urgisite pentru ge- neraţiile mai vechi, trecând prin moştenire la generaţiile mai noi devin suportabile, plăcute, ba chiar spre fală. Aşa de pildă: Niţă Iorga se mânia foc, dacă-i ziceai Burenciaţ Vasi, fijjl, su- râde» cam silit când îî ziceai pe numele de batjocură, iar Sisi, nepotul, îl pune chiar pe cărţile de vizită. (Va urma). Dr, Petru Barbu Directive contimporane. în psihologia religioasă (urmare şi sfârşit). Psihologia religioasă în Germania se desvoltă pe baze de natură filosofică şi teologică., Interiorizarea credinţii pusă în faţa formalismului bisericii ronmno-cato- lice de Luther înainte cu 400 ani, a pre- gătit drumul unei restrângeri treptate a domeniului religiei. La Ritschl, un ‘repre- zentant însemnat al acestei direcţii (Die chrisţliche Lehre von der Rechtfertigmig und Versohnung 1870—1874) constatăm nizuinţa de a elimina din religie orice eletrfent- străin, între cari consideră filo- zofia, metafizica, teologia naturală şi au- toritatea umană. Elementul religios este viaţă, fiinţă, activitate supranaturală — spune e1 — pentru ca să închee că re- ligia , o afacere die conştiinţă, ci de <■ ., .,nţă. Este rezultatul unei nevoi de a pune religia la adăpost de incursiunea oricărui element ştiinţific. Sipiritul ger- man a fost pregătit în destul pentru o astfel de concepţie prin kantianism şi romantism. Primul făcea deosebire între lumea ştiinţii, sau natura propriu zisă şi lumea libertăţii, a vieţii spirituale consi- derată în sine ca neinterferându-se cu lumea senzibilâ. Romantismul prin exal- tarea sentimentului, a vieţii interioare, a alimentat în spiritul german o dispoziţie, care stătea în deplină armonie cu forma spirituală şi mistică a religiei. Ataţurile începute din partea ştiinţe- lor naturale ar fi rămas neputincioase în faţa acestui ultim loc de refugiu. Insă psihologia ca ştiinţă spirituală cu metode ştiinţifice a căutat să străbată şi aci ple- când dela principiul că tot ceeace este în om se desvoltă conform unor legi şi că obiectul religiei chiar dacă n’ar fi o rea- litate obiectivă, este o realitate subiec- tivă, este ceva trăit şi această trăire se poate prinde şi analiza. Teologia protestantă mai liberală decât celelalte teologii a început să se adapteze acestui curent şi să se ocupe prin unii din reprezentanţii ei de chestiuni de psi- hologie religioasă punându-le în acord cu cerinţele teologiei. încă în 1893 G. Vor- bradt publică „Psychologie in Theologie und Kirche?” întrebându-se dacă psiho- logia are ceva de a face eu teologia. Con- tinuă cu „Psychologie des Glaubens” (1895) şi „Beitrăge zur Religionspsycho- logie (1904) preocupat fiind de aceiaşi idee a raportului dintre psihologie şi re- ligie, respective teologie. Un alt repre- zentant al acestui curent ivit în sânul teologiei protestante este G. Wobbermin. . El nu vrea să împace numai teologia cu psihologia religioasă, ci face o îmbinare în ce priveşte metoda, între metoda ge- netică a lui Wundt — despre care vom vorbi mai încolo — şi metoda experien- ţei individuale a lui W. Jaihes, dându-i numele de „Religionspsychologische Zir- kelmethode”. In ce ar consta ea? Orice pătrundere psihologică a fenomenului religios pentru a putea fi complectă nu se poate mărgini In constatarea, descrie- rea şi analiza experienţei religioase a di- feriţilor indivizi, ci trebuie să ţină seamă şi de obiectivările istorice ale eonştiinţii j religioase, obiectivări ce s’au concretizat în instituţii, credinţe, practici. Deja din metodă putem presupune con-" cepţia referitoare la conştiinţa religioasă, la trăirea religiei. Pentru Wobbermin orice conştiinţă religioasă s’a desvoltat din experienţa religioasă individuală, dar nu direct. Din această experienţă sau trăire religioasă a individului a răsărit convin- gerea religioasă, la formarea căreia deci vederile tradiţionale ale unei autorităţi sunt reduse, aproape nule. Lucrul se poate observa nu numai în religiile su- perioare, ei şi în cele inferioare. Acele stări de încordare, iritare, cari exprimă o emoţiune şi cari se exteriorizează în ru- găciune sunt experienţe individuale. In buddhism rugăciunea e înlocuită cu con- templarea, care treptat pregăteşte drumul spre Nirvana, stare tot de natură indivi- duală. Convingerea religioasă fără acea- stă bază a experienţei religioase indivi- duale nu ar avea tăria şi puterea nece- sară în manifestările practice," consecinţe ale acestei convingeri. Ea dă putere ma- nifestărilor de exteriorizare a gândirilor religioase, şi la rândul lor acestea întă- resc convingerea, o clarifică şi o sapă mai adânc în conştiinţă. Manifestările acestea externe sunt însă influenţate şi de alte interese de ex. de natură raţio- nală sau estetică, adică de tendinţa unei clarificări raţionale a lumii sau a unui ra- port estetic cu lumea. In cazul acesta ma- nifestările de exteriorizare ale gândirilor religioase nu sunt expresii spontane ale experienţei religioase, ci adaptări la ce- rinţele mediului social, la vreo obişnuinţă intelectuală tradiţională, le vreo teorie istorică asupra lumii, etc. Aceste repre- zeritări simple,> sau complexe de reprezen- tări intervin şi alterează expresia curată a gândirilor religioase. Structura con- ştiinţii religioase — după Wobbermin — 409 ©B.C.U. Cluj descompusă în straturi aţ fi deci: 1) ex- , perienţa religioasă individuală; 2) con- vingerea religioasă; 3) expresia gândirii religioase conformă convingerii; 4) re- prezentările unice, simple sau complexe de diferite categorii. De sigur pentru a putea pătrunde în această structură a fenomenului religios atât de complicată, va trebui să între- buinţăm atât metoda genetică, istorică, cât şi pe cea a experienţei individuale. Cum împacă Wobbermin psihologia re- ligioasă cu teologia? Chestiunea se va limpezi stabilind rolul psihologiei religi- oase. Orice psihologie religioasă vrea să afle adevărul. întrebarea este unde se află acest adevăr? Ne putem mulţumi cu atât cât ne dau Starbuck şi James? Ar fi să ne mulţumim cu adevăruri parţiale sau unilaterale, pentrucă nici unul, nici cela- lalt nu pătrunde fenomentul religios pe toate laturile lui. Se poate zice, doar is- toria religiilor şi metafizica religioasă speculativă caută şi ele adevărul religios. E drept, dar există o deosebire. Istoria religiilor cercetează concretizările spiri- tului religios, iar metafizica religioasă speculativă vrea să pătrundă valoarea acestui spirit religios. Psihologia religi- oasă va fi mijlocitoare între aceste două. Datoria ei va fi de a cerceta totul în mod transcendental-psihologic, adică în legă- tură cu o lume dincolo de aceea a sim- ţurilor. Sau altfel zis „chestiunea adevă- rului — întrebarea după adevăr ca ten- dinţă generală a religiei şi de fiecare dată după conţinutul adevărului anumi- tor gândiri şi reprezentări religioase unice —- nu poate fi înlăturată, ci din contră mai mult această chestiune a ade- vărului trebuie luată în considerare”. (Die Aufgabe und Bedeutund der Reli- gionspsychologie p. 8). Nu e vorba de a privi în mod speculativ adevărul, căci atunci nu mai întră în domeniul psiholo- giei religioase, caracteristica'religiei fiind convingerea în existenţa unei lumi trans- cendente, ca scop, şi ca ultimul şi supre- mul adevăr. Tot în Germania a fost inaugurată c altă directivă. Wundt ocupându-se de psihologia popoarelor a luat toate reali- zările 'culturale, sociale ,spirituale ale omului primitiv arătând elementele din care s’au desvoltat prin complicare. -Intre manifestările sociale consideră şi religia, a cărei origină — după el — se află în mit. Sufletul omului primitiv îmbibat de fantazie personifică, dă viaţă tuturor obiectelor lumii externe, în special feno- menelor naturale extraordinare. Lumea naturii se umple de fiinţe vii, dotate cu însuşiri deosebite de ale oamenilor; ace- stea sunt persoanele mitice, iar poveştile creiate în jurul lor formează miturile. In acelaş timp ca un rezultat al mitolo- giei se iveşte animismul, reprezentarea sufletului şi cultul adus acestui suflet. Aceiaşi fantazie care a creiat miturile a născut demonii, zeii şi în fine zeul cu pu- teri supranaturale şi cu 0 existenţă su- pranaturală. Aceasta e religia. Esenţa re- ligiei se poate afla numai înlăturând tot ceeace- veacurile au adăogat plecând dela origina ei. Deci explicarea se va face în mod genetic. (Wundt VolkerpSychologie Voi. 4—6 Mythus un Religion). De aceleaşi principii sunt conduşi so- ciologul francez Durkheim şi americanul J. G. Frazer. Numai că unul vede în to- tem, celalalt în magie origina religiei (Durkheim Les formes elementaires de la vie religieuse: J. G. Frazer Le rameu d’or trad. franceză). Ar mai rămânea de analizat două direc- tive, una biologică reprezentată de Flour- noy în Elveţia şi alta patologică susţinută de medicii francezi. Biologismul nu e o caracteristică a ţării sale. El se află şi în lucrările americanilor Starbuck şi James, doar ambii de aci pleacă. Dar ei nu stăruiese asupra lui. Flournoy însă consideră prinicipul biolo- gie ca fundamental în psihologia reli- gioasă pe lângă acela al excluderii trans- cendentalului. Astfel precizează punctele de vedere şi a unuia şi a celuilalt In ce ar consta aceste două principii? 1. Excluderea transcendentalului. „Prin- cipiu negativ şi de apărare aşa. zicând în virtutea căruia — înregistrând totul ca date mintale, aprecieri de valori, senti- mente ale realităţii transcendente de care este însoţită experienţa religioasă în con- ştiinţa subiectului — psihologia se abţine dela orice verdict asupra naturii obiective a acestor fenomene, şi înlătură din sânul ei orice discuţie relativă la existenţa posi- bilă şi la natura unei lumi invizibile”. Excluderea transcendentalului nu în- seamnă însă excluderea credinţei în trans- cendent şi a sentimentelor deşteptate de această credinţă. Pentru credincios lumea supranaturală este o lume tot atât de reală ca şi aceea a simţurilor. El se aco- modează ei. Descrierea unei viziuni, a unei transformări interioare, a unui ex- tas ar rămânea unilaterală dacă nu ar stabili în ce măsură subiectul, care a trăit astfel de stări, le-a privit ca ade- văruri, sau dacă le-a considerat ca simple incidente. - Al doilea principiu ar fi interpretarea biologică a fenomenelor religioase, „prin- cipiu pozitiv şi euristic, în virtutea că- ruia psihologia îşi închipue aceste feno- mene ca manifestări ale unui proces vi- tal, căruia vrea să-i determine natura psiho- fiziologică, legile creşterii- şi des- voltării, variaţiile normale şi patologice,' dinamismul conştient sau subconştient, şi în mod general, raporturile cu celelalte funcţ’uni, rolul în viaţa totală a indivi- dului şi în fine felul ei.” (Arehiv de Psychologie Voi. II. 1903 p. 57). Ca să înţelegem şi mai bine ce ar fi acest biologism în religie, să facem o pa- ralelă între felul cum priveşte teologul şi cum priveşte psihologul biologist religia. Pentru primul religia nu este decât un sistem de dogme şi de practici pe cari trebuie să le accepte, nu este decât uri mănunchiu de adevăruri transcendentale oferite inteligenţii, cari pot mişca inima şi îndemna voinţa. Pentru psihologul bio- logist religia este „un proces intim al fiinţii organice şi psihice un fel de va- riaţie spontană sau nizuinţă instinctivă, ■ m SOCIETATEA DE MÂINE care iese din cele mai adânci straturi ale 1; individualităţii şi se manifestă prin fe- j nomene de ordin emoţional, şi voliţional, cari punând în rândul al doilea în flacără 1 inteligenţa şi imaginaţia, dau naştere ' ideilor, reprezentărilor, noţiunilor expli- cative, mai mult sau mai puţin adecvate, despre ceeace subiectul a resimţit şi ex- perimentat în forul său intern”. („Les , principes de la Psychologie religieuse” 1903 p. 8). De fapt -— cum observă Flournoy — deosebire între teologi şi psihologi există ‘ pumai în ce priveşte punctul de vedere. Unii au în vedere masele mari, la care religia e un fel de imitaţie a ideilor ma- 1 iilor genii; ceilalţi se ocupă de personaj lităţi extraordinare, de fondatori de re- ligii şi secte, cari au simţit în profunzi- ' 1 mile sufletului lor modificări, transfor- Vs mări. Psihologului însă nu-i este iertat * să lase la o parte interesele mulţimii. V Totuşi el nu poate şă studieze religia acestor mase decât atunci când dogmele, ■ principiile raţionale, au reuşit să trezeas- că ceva personal, moţiuni, tendinţe, fie j ele chiar fugitive, dar simţite. 1 Condus de aceleaşi consideraţii ca şi James, că manifestările religioase şi cu ele fenomenele religoase diferă dela in- divid lâ individ, cercetările lui experi- .; 'mentale se mărginesc la expunerea măr- j turisirilor unor oameni, cărora le-a căşti- ' gat încrederea. Ceeace ne dă el este mar - terial pentru contuzii asupra naturii sen- ;; timentului religios. In Franţa psihologia religioasă a fost \ constrânsă în urma împrejurărilor să So Ş desvolte în special în o anumită directivă. Sufletul francez bogat în sinteze, în pă- trunderi intuitive spontane, nu a fost ' aplicat niciodată spre analize minuţioase, ‘ \ caracteristica spiritului german. De aceia •' nici nu vom găsi acolo experimentatori ai noţiunilor, sentimentelor, practicilor - religioase. Aceasta este o muncă migă- ; loasă fără rezultate apreciabile. Dacă directiva practică nu a prins din cauza spiritului francez, cea teologică nu s’a ivit, nici nu şi-a găsit adepţi din cauza bisericii romano-catolice, atotstăpânitoa- re. Ea nu avea nevoie nici nu putea ad- mite posibilitatea studierii sentimentului religios în afară de dogmele bisericii. Ii rezerva acestuia totdeauna un loc impo- sibil de pătruns eu ajutorul metodelor ştiinţifice, pentrucă graţia divină să aibă acel punct de contact cu omul, ferit dc curiozitatea ce vrea să pătrundă totul. Individualismul accentuat dc W. Ja- mes în psihologia religioasă a prins în domeniul psihologiei patologice, reprezen- tată mai ales prin medici. Şcoala dela Salpietriere a imprimat ştiinţii medicale franceze caracterul de ştiinţă a fenome- nelor patologice. întrucât psihologia pa- tologică are foarte multe puncte de con- tact cu psihologia religioasă, evident că . religia ea fenomen psihic n’a putut scăpa de sub ochiul cercetător al medicului. Dela ei a pornit apoi un întreg curent, care a studiat religia pe latura ei indi- viduală şi socială din punct de vedere patologic. 410 ©B.C.U. Cluj SOCIETATEA DE MÂINE Impresii din principalele oraşe ale Insulelor Britanice Londra-. Amintesc numai numele mai marcante şi problemele deosebite. Pierre Janet în „Les obsessions et la psychastenic” stu- diind obsesiile, impulsiunile, maniile min- tale, nebunia îndoielii, ticurile, agitaţiile, fobiile, delirul contactului, teama, neuras- tenia, sentimentele bizare de despersona- lizare se ocupă şi de turburările emoţiilor şi sentimentelor arătând în ce constau tur- burăriile emoţiilor sublime, între cari şi a emoţiilor religioase, necesitatei unei au- lorităţ'i, fie ea chiar religioasă, pentru restabilirea echilibrului în viaţa psihică a nevropatului. In ”La medicine psyclio- logique" are în vedere latura terapeutică. Intre mijloacele terapeutice înşiră şi cre- dinţa religioasă, care şi-a avut în toate timpurile rolul ei şi chiar astăzi este uti- lizată cu folos. Afară de medici între eeice au conti- nuat psihologia religioasă pe latura ei patologică este E. Murisier. In „Les-ma- ladies du sentiment religieux” studiază patologia sentimentului religios atât din punct de vedere social, ca fanatism, teo- manie, chorepmanie, cât şi din punct dc vedere individual ca extas, misticism. Răsboiul mondial a adus o stagnare în studiul problemelor psihologiei religioa- se. Motivele, le putem presupune, Psiho- logia religioasă ntt apucase să-şi pună o bază solidă. Răsboiul însuşi a întors pri- virile dela preocupările ştiinţifice, cari nu stăteau direct în slujba intereselor mo- mentane ale popoarelor, iar urmările lui pe unele popoare le-a înstrăinat cu to- tul, pe altele le-a adâncit în misticism, singurul dela care mai puteau aştepta mângâiere. Lucrările din ultimii ani par a readuce în discuţie problemele vechi cu material nou. L. Bologa Ou toate studiile planurilor din cărţile dc călăuză, cu care te . amiezi la o călăto- rie prin ţări şi. .oraşe necunoscute, totuşi când intri (mai ales. -în zilele do, lucru) în un oraş pşa. de mare ca Londra, ră- mâi câtva timp perplex, faţă .de multi- plele impresiuni eare-ţi lovesc spiritul. Mai. întâi gara unde ‘ soseşti şi care (ca toate gările, din. Londra şi din ma- rile oraşe ale Insulelor Britanice) iţi prezintă măreţul său hotel deasupra liuii- lor ferate, construit în un .stil neogotic, cu nişte turnuri de toată frumuseţa. Fiecare cartier al Londrei îşi eviden- ţiază apoi importanţa prin clasele de locui- tori care-1 frequentează, sad' îl locuiesc. ■ O circulaţie din cele mai intense şi mai continue se vede atât în centrul metropolei, cât şi. în acea parte din oraş care poartă numele de cetate. Aproape toţi oamenii de afaceri, îşi dau aici .întâlnire. Şi aceasta se face cu atât mai uşor, cu cât: băncile, bursa, pieţele mari, docurile şi intrepozitele sunt în apropiere. Sluţenia de odinoară a acestui cartier (din cauza caselor sale joase şi negre), a dispărut încă din 1865. Astăzi mari palate construite din pietre de granit roşu, le-au luat locul, iar mulţimea de funcţionari co-, merciali din ele, arată marea desvoltaie co- mercială a ţării şi oraşului. După orele 7 p. m. cartierul devine liniştit, chiar pustiu, întru cât mulţimea care-1 însufleţise, se răspândeşte prin locuinţele din cartierele îndepărtate ale'oraşului. Centrul oraşului este situat propriu zis între cetate' şi West End. Acest centru este format din străzi largi, cu numeroase şi bogate magazine şi instituţii diferite, prin care circulă o lume. nu numai dornică de afaceri, dar şi de studii sau chiar distracţii. Căci în' spaţiul relativ strâmt al acestui centru, se găsesc: muzee, galerii de-pictură, cluburi, teatre, muzic halls etc. precum - şi cele mai importante şi luxoase hoteluri şi restaurante. Cartierul Westminster este do asemenea considerat ca o cetate oficială. El, conţine pe lângă celebra mănăstire (Abbey), par- lamentul, ministerele, palatele regale si fru- moasa cazarmă a regimentului de gardă. Cartierul West End era odinioară rezer- vat aristocraţiei şi considerat ca un cartier al bogaţilor. Astăzi numărul acestora din urmă crescând şi bariera străzilor rezervate lor, a dispărut. Cartierul din Regenta Parx este locuit de burghezi. Partea Vestică este presărată cu vile foarte drăguţe. Este cartierul unde îşi găsesc adăpost iiumeroşi negustori, jur- nalişti, artişti, etc. Cartierul Marylebone' situat ia sudul ce- lui mai de sus, este ocupat 1 aproape întreg de locuinţele medicilor cu oarecare renume. Se mai găsesc însă aici hoteluri şi pensioanc bune. - " ’ Estul marei cetăţi se prelungeşte cu re- giunea numită East End şi cuprinde cartie- rul puţin curat al populaţiei sărace. In această parte locuiesc numeroşi evrei de origină străină: armeni, ruşi, poloni, etc. Cartierele de pe malul drept al Tamisei , sunt ocupate de iijtrepozite, uzine şi locuin- ţele lucrătorilor. De jur împrejurul Londrei se întind ca un inel numeroase suburbii, locuite de oa- meni pe care afacerile îi reţin în cursul zilei în oraş. Numeroase şi confortabile mijloace de transport le stau Ia dispoziţie, înlesnindu-lo comunicaţia cu serviciile lor. Se construiesc în ultimul timp la Londra clădiri mari cu numeroase apartamente, ce se vând separat. Aceste clădiri au ajuns să aibă mare suc- ces chiar în cartierele cele mai aristocratice. Curiozităţile care-ţi atrag atenţia în Lon- dra sunt multe şi variate. Cadrul restrâns al fevistei nu-mi permite decât să rezum pe cele mai principale. . In centml oraşului avem vestita piaţă: Trafalgar square. Nu se poate compara prin întinderea ei cu pieţele similare din marele oraşe de pe continent (d. e. cu Place dela Concorde 'din Paris). Prezintă în par- tea de sud marea columnă a lui Nelson (de 45 m.), iaf la nord galeria naţională socotită ca unul din muzeele cele mai bogate din Europa. Galeria cuprinde două părţi: cea dinainte cu sălile de pictură, reprezintă diferitele şcoli: italiană (renaştere), olan- deză, flamandă, primitivă şi engleză; iar cea dindărăt cu portretele oamenilor celebri din istoria Angliei. Interesant este faptul, că alăturea de personajele ce au jucat un rol în recentul răsboiu european, se găsesc medalioane de bronz ce reprezintă vestiţi generali germani, precum şi ocuparea Pari- sului de armata germană. Se anticipau prin aceste lucrări deci anumite fapte caTe nu s’au realizat. Luând din piaţă direcţia spre NE. şi mergând pe uha din străzile centrului ce poartă în lungimea ei diferite numiri (Ştrand, Flect, etc.) ajungem la palatul Justiţiei. O clădire în stil gotic şi eu un mare ceasornic suspendat deasupra tro- Problema munţilor Apuseni Convocare la o anchetă i Revista „Societatea de mâine ’ ’ în temeiul principiului fundamentai de care se lasă inspirată şi străbătută în activitatea sa publicistică de patru ani încoace de a închega o fizionomie cât mai precisă a vieţii publice snb toate aspectele sale, după o examinare a complexului de chestiuni, a hotărît să convoace în sala primăriei orele 10 a. m. două anchete publice: a) una în Arad, Duminecă în 2 Octomvrie cu participarea intelectualilor din Brad, Deva, Orăştie, Albâ-Iulia şi Oradea cu regiunile lor; b) şi alta în Cluj la 9 Octomvrie cu participarea centrelor Abrud, Câmpeni, Aiud, Turda şi Huedin cu provincia lor, pe lângă ordinea de zi a unui singur subiect: - PROBLEMA POPULAŢIUNII MUNŢILOR APUSENI. Ca directivă amintim, că dorim să se prezinte studii scrise cu date riguros controlate şi nu excesiv de lungi în deosebi cu privire la: 1) condiţiile geografice şi de proprietate în grupul munţilor dintre Murăş, Crişuri, Arieş şi Someş; 2) dificultăţile sociale (gradul de cultură şi viaţă colectivă, acţiunea socie- tăţilor) ; 3) puterea de rezistenţă morală şi materială a şcoalei româneşti; 4) stările demografice şi sanitare. Studiile vor fi feritei de orice consideraţiuni interesate şi nu se vor limita la critica situaţiilor, ci vor formula şi remediile. Preferăm date statistice contro- late personal de către vorbitori. Apelăm îndeosebi la factorii şcolari, cari sunt mai în măsură să cunoască nevoile sociale, să pregătiască bine materia. ’ Ou acea ocazie se va organiza mai complect şi cercul nostru de studii „Miş- carea sOcial-economică”, în vederea cercetărilor viitoare. Domnii cari doresc să participe cu lucrări (ce vor i fi supuse desbaterilor publice) sunt rugaţi a ne anunţa neapărat de botărîrea dlor până la 15, cel mai târziu 20 Septemvrie. Ion Clopoţel 411 ©B.C.U. Cluj tuarului. In centrul edificiului există o fru- moasă sală cu galerii care conduc la uşile numeroaselor biurouri. In această- sală ai ocazia să întâlneşti judecătorii îmbrăcaţi în tog'ele lor şi cu peruce pe cap. In mijlocul străzii din faţa palatului de justiţie, se găseşte o.coloană cu un dragon. Este locul unde regii erau întâmpinaţi la intrarea în cetate, cu tracjiţionala pâine şi * sare. Tot pe această stradă şe găseşte „Tem- ple’,1clădire fondată de cavalerii templieri. Conţine cele 4 faimoase şcoli de drept. In mijlocul străzii se află cajpela templului în stil "gotic, având în interior bolţi cu bogate şi frumoase arabescuri, prşcum şi pandativa ce reprezintă simbolul cavalerilor templieri (mielul şi calul). In prelungirea acestei i străzi principale se găseşte şi catedrala St. Paul cu piaţa sa plină de porumbei. — Monumentala clă- dire are ca faţadă principală un portic compus din 12 coloane corintiene, deasupra un al II-lea cu 8 coloane şi acesta suportă un fronton triunghiular al cărui bas relief reprezintă conversiunea St. Paul. In inte- rior ai de admirat frumoase ornamenta- ţiuni, numeroase galerii (în special cea cu păreţi acustici) criptele şi cavoul. Del a catedrală, mergând pe o stradă la- terală ajungi la „Monument”. O coloană dorică înaltă de 61 m. Continuând strada dai însă de marea fortăreaţă a Londrei nu- mită „Tower of London”, pare este con- struită de Wiliam cuceritorul pe ruinele unei alte vechi fortăreţe. Pe un drum puţin larg dar adânc, pro- tejat de parapete înalte şi de turnuri mă- reţe, pătrunzi în o incintă a fortăreţci unde ^te primesc gardieni îmbrăcaţi în costumul epocei mijlocii. Ei au pe cap o pălărie de catifea cu panglici, pe corp, bluze de pos- tav negru cu cordoane roşii, iar pe piept armele Marei Britanii şi literile G. R. Treci mai întâi pe lângă o poartă boltită (numită a trădătorilor) care acopere o scară ce conduce în Tamisa. Este locul pe unde întrau în fortăreaţă prizonieri acu- zaţi de înaltă trădare. La partea superioară a bolţei există un fel de .grilaj înalt unde se expuneau craniile celor decapitaţi. In faţa porţei se înalţă aşa zisul turn sângerând, unde au fost asasinaţi cei doui fii ai lui Eduard IY, din ordinul unchiului lor Bic- hard III. Te urci pe scări la câmpul de paradă, ce ocupă mijlocul incintei. Aici era locul de execuţie al condamnaţilor. Ţi se arată piatra pe care a fost executată Ana Bo- iegn şi fereastra clădirei de unde Jane Grey asistă la executarea soţului său. In faţa incintei este o cazarmă şi White To- wer cu cele 4 turele. Către stânga o bise- rică în stil normand transformată în muzeu cu diferite arme şi instrumente de tortură (numeroase securi şi căpătâie de execuţie). Tot în interiorul incintei se găseşte şi capela Sf. Petru precum şi camera de bi- juterii unde poţi admira toate diamantele şi briliantele casei regale încă din timpu- rile cele mai vechi. In apropierea fortăreţei avem monumen- tala punte Tower Bridge. Admirăm arta cu care sunt lucrate în special cele două turnuri gigantice şi pă- trate, înalte de 61 mS şi cari sunt aşezate pe stâlpi puternici de granit. Dacă puntea dintre aceste turnuri este mobilă, avem în schimb la 35 m. înălţime, o altă punte fixă, care permite trecerea pietonilor atunci când cea de jos este ri- dicată. De pe aceste punţi ţi se deschid privc- t lişti măreţe pe Tamisa, spre basinurile sale. către doeuri (oare se întind pe vre-o 10 hectare) şi spre vastele intrepozite, care pot conţine până la 130,000 tone mărfuri. Din acest loc, te poţi duce cu un tram- vaiu, la vestittd tunel de sub Tamisa. Tu- nelul este construit la 5 m. sub apă şi este asurzitor prin sgomotul făcut de numeroa- sele vehicule ce merg prin el. Răscrucea centrală a cetăţii Londrei este mărginită de edificii publice importante. Aici poţi admira: bursa de Comerţ cu cele 12 columne corintiene; banca Angliei edifi- cată pe o întindere de hectar; reşe- dinţa oficială a primarului (Lord Maire) cu cele 6 columne corintiene etc. Tot în acest centru ai ocazia să admiri foarte multe biserici, fiecare cu stilul şi Însemnătatea sa istorică, multe squaruri, gări, muzee din care cel mai important este British Museum. Clădirea, acestui muzeu, este încercuită între străzi eu edificii înalte, care iau din perspectivă. Ave totuşi/ ca faţadă un portic cu 44 coloane ionice şi o scară largă de 40 m. In interior se găsesc zeci de ca- mere şi săli din care: unele sunt rezervate bibliotecii (una din cele mai bogate şi mai bine organizate din lume) ; altele pentru colecţiunile de artă: egipteană, asiriană, greacă şi romană. Obiecte şi ceramică în bront, numeroase monede, desemnuri, gra- vuri, etnografic, etc. abundă în fiecare din aceste săli. De admirat în special este sala „Elgin’s Marbles” cu faimoasele statui 'originale din Atena. Mergând în direcţia de Sud a pieţei „Trafalgar S.” ajungi la Whitehall, un mare palat în stilul renaşterii, o fostă re- şedinţa arhiepiscopală. Clădirea are nume- roase săli din care unele ocupate cu dife- rite servicii, altele libere şi demne de vi- zitat. In faţa Whitehallului se află un mo- nument plin de coroane. Continuând diu- rnul spre cheiul Tamisei ajungi la vestitul palat al Parlamentului. Clădirea are nume- roase ferestre gotice, blasoane, arabescuri, sculpturi, statui a foştilor suverani englezi şi cele 3 mari turnuri, din care cel cu oro- logiu, are un cadran dorat cu o circomfe- renţă de circa 26 m. In partea vestică a parlamentului este Westminster Hali (un rest din vechiul palat distrus în 1834) şi grădina parlamentului. In partea sudică dăm de Westminster Abbey, o mănăstire unde au fost înmormântaţi — până la o epocă recentă — suveranii englezi. Exteriorul mânăstirei este în stil ogival cu crucea latină. Are turnurile în stil gotic şi grec, iar portabile frumos sculptate. In interior se pot admira: frumoasele orna- mentaţiuni ale capetelor; fotoliul de încoro- nare cu piatra de „scone” ce a servit odi- nioară regilor scoţieni (se zice că această piatră ar fi serVit de pernă şi lui lacob) : vitrourile ferestrelor cu rosaceele vechi şi modeme; în sfârşit numeroasele cavouri, monumente şi morminte printre care şi acel al eroului necunoscut. Pot zice că întreaga biserică este un mu- zeu plin de statui, busturi, medalioane, basreliefuri, etc. Tot aici se găseşte o sală cu figuri de ceară care reprezintă perso- naje ce au jucat un rol deosebit în istoria Angliei precum şi o sală cu fresce, în care pătrunzi încălţat cu papuci, pentru a nu strida frumosul mozaic al pardoselei. Westminster Bridge ca şi celelalte punţi de pe Tamisa îţi deschide în colţuri dife- rite, variate panorame atât pe fluviu cât şi pe ţărmuri, în special spre partea cheiu- lui care poartă numele de Victoria Embar- kament. Această parte are un squar şi SOCIETATEA DE MÂIlfâ igs un obelisc (Oleopatra) aşezat între doi.’/-*) mari sfinxi. Este locul de unde poţi lua'!/: ă vaporul pentru excursii pe Temisa. ' : ’ j!| Tot în .această parte a Londrei poţi vi- zita încă: galeria naţională, a artei bri--''v': tanice, unde se găsesc, peste 1000 picturi.ifvJ' sculpturi şi. desemnuri ale artiştilor eif- glezi; precum şi marile palate ale suvera-, nilor englezi. . 3 Aceste din' urmă cuprind Buokingham - Palacc, reşedinţa actualilor suverani; -St. James Palace, reşedinţa de odinioară a su- -'.ij veranilor (şi în care se mai ţiu anumite rocopţiuni) precum şi Mariborough Ilouse :iyX ocupat de regina Alexandra. Clădirile suntr: aşezate între marile parcuri ale Londrei: . Xf St. James, Green Park şi Hyde Parki,. j.jţj Toate ţfesto parcuri au pajişti şi bosquete cu plautaţiuni şi flori variate, răspântii cu ' statui frumoase, lacuri încântătoare şi alee * mărginite de Arbori majestuoşi. J.& Iarba din parcuri este păscută îu zilele de lucru de numeroase oi, iar în zilele dd sărbătoare mulţimea de oameni care le în- . ti sufleţeşto,. se delectează, preumblându-se pe jos sau eu barca, ascultând vre-o muzică, : 4® sau discursurile înflăcărate ale vre-unui propagandist. ta La nord de St. James Palace se găseşte -sg Pali Mall sau cuartierul Cluburilor, care .fŞ joacă un rol aşa de mare în viaţa loudo- neză. ':/i In partea bl ord-Vestică a Londrei so gsî ’ • sesc străzile cu importanţă şi renume deo- A sebit în special Piecadilly caro traversează cartierele aristocratice ale Londrei şi Ox- / fordstreet cu numeroase şi bogate prăvălii ,îŞ indigene şi străine. Tot în această parte ‘?J| avem :•drăguţul squar Leicestev, umversita- ' 3 tea, royal Academy unde de obiceiu se in- ":M stalează salonul anual dc pictură, Victoria ", M and Albert Museum destinat educaţiei .artist-, tjl tico şi ştiinţifice a naţiuuei (în special 3j claselor industriale), muzeul de istorie na turală; muzeul cu figuri de ceară (Tus- ,4j sand's Wamvork) ; grădina Kensington. şi A frumosul pare Regente întins pe o supra,- î faţă de circa 200 hectare. Mergând pe ’;i aleea principală a parcului ajungi la grâ- --f dina botanică şi la cea zoologică. Această din urmă sire diferite specii de animale, instalate în condiţiuni, ce reproduc, cât mai , mult posibil mediul natural. In apropierea regenta Street, se găseşte marea sală de concerte populare (Qucen’ss hali). In cursul anului ai ocazia a auzi în această sală: muzica clasică de cameră cu soluri de voci sau instrumente; concerte filarmonice, recitaluri etc. Teatrul operei din Londra conţine de alt- fel foarte multe elemente indigene, care permit să se joace toate operile clasice, cu decoruri cât se poate de frumoase. Londra excelează însă prin diferite ope- rete, unde dansurile moderne sunt jucate cu multă abilitate şi însufleţire. Nu ne putem închipui a face o vizită la Londra fără a merge şi în împrejurimi. Printre numeroasele excursii din împre- jurimi, acea de pe Tamisa, este fără îndo- ială, cea mai frumoasă şi mai convenabilă. Se poate călători cu vaporul până la Windsor, iar acei ce nu au timpul dispo- nibil, vor rămâne mulţumiţi mergând şi până la Hampton Court Palace. Dacă Tamisa în jos de puntea London Bridge nu oferă decât aspectul vieţii pur comerciale, în susul punţei, ea oferă una din priveliştile cele mai frumoase din lume. (Va urma). Dr. Gh. Preda ©B.C.U. Cluj 412 Cucerirea aerului SOCIETATEA DE MÂINE Tld nepotem... Sub apa botezului, ai rămas cu ochii larg deschişi, ca pentru a te dumeri de taina ce plana asupra-ţi. Ai încercat să pătrunzi această taină, când omenirea de mii şi de mii de ani încearcă zadarnic. s« pătrundă marele mister al vieţii? De unde venim, încotro mergem? Şi ce rost au acele nenumărate luminiţe de ceară, cari se aprind o clipă, ca să se stingă, transmutându-şi lumina altor şi altor luminiţe?... Nu, tu nu te puteai gândi la aşa ceva, căci erai prea mititică şi prea plăpândă, ca' să te încurci în astfel de gânduri. Tu priveai în lume, cu ochii măriţi de ■surprize, cari te năpădiau din toate păr- ţile. . Umbre şi lumini se amestecau în faţa ta, şi tu întindeai mâna să le prinzi şi să le opreşti din goana lor neîntreruptă. * Da, micuţo, când ochii tăi se vor des- chide cu totul — când vei fi mare — vei înţelege că viaţa e un amestec de um- bre şi lumini. Viaţa nu >e un şir nesfârşit de lumini şi străluciri; şi nu e nici. o noapte de nesfârşită groază. Ci câte puţin din amândouă aceste. Clipele de bucurii nu sunt veşnice, cum nici viaţa însăş nu e... Ele sunt succedate de clipe posomorite, în cari ne mângăiem c-u clipele de fericire trecută, ori viitoare. Sau se confundă cu totul, dăndu-ne în viaţă fericiri mijlocii şi dureri suporta- bile. ’ * ■Vor trece anii copilăriei, anii petrecuţi între vis şi viaţă. Şi când ochii ţi-se vor deschide cu ade- vărat, priveşte înainte fără teamă de pri- mejdii şi fără încredere oarbă în bucurii. Vei avea parte de amândouă, şi vei fi cu atât mai îndestulită -— nu zic fericită, căci nimeni nu se poate numi fericit în- nainte de moarte —cu cât vei înţelege că nu trebuie să cerem vieţei mai muU decât ne poate da, şi că fericirea cea mai înaltă e în noi înşi-ne. " . * Cam greu să înţelegi aceste lucruri) până ce ai trecut binişor pragul tine- reţii!. Terras lieet et undat* obştruat, at caelum certe patet: ibimuu illac. Onmia possideat,1 non possidet aera Minos. Ovidiit, Dedal şi Icar. Ovidiu ne-a păstrat frumoasa legendă mitologică a lui Dedal şi Icar. Dedal după ce odificase pe seama regelui Minos din Cretă vestitul labirint, unde a fost închis Minotaurul care avea să fie1 ucis de Teseu cu ajutorul Ariadnei, se simţi deodată cuprins dc dorul de casă, de locul natal, Athena. Minos însă nu-i da voie să plece. Atunci a exclamat maestrul cuvintele: „Las să în- chidă (Minos) uscatul şi apa, că ceriul tot nu-1 poate închide: vom merge pe acolo. De-ar stăpâni Minos toate câte sunt, dar aerul nu-1 stăpâneşte”. Şi' într’o bună zi tatăl şi fiul şi-au luat zborul de pe insula Creta - spre capitala Aticei, cu aripi făurite după modelul celor de pasere. Dar Icar n’a respectat sfaturile părintelui său, nici nu a mers pe urmele lui (me duce cârpe vjam). Atras de înălţimile cereşti, şi-a luat zborul spre razele arzătoare ale soarelui. Deodată s’a pomenit că i-s’a înmuiat ceara, care servise la lipirea penelor. Deslipindu-se penele, a rămas cu braţele goale şi s’a prăbuşit în marea, care de atunci îi poartă numele. . Icar este prima jertfă a îndrăzneţei în- cercări de a stăpâni aerul. * * Optsprezece veacuri omenirea n’a mai reuşit să se avânte în atmosferă. In 1782 fraţii Montgolfier (Iosif şi Ştefan) reuşiră să facă să se ridice în aer o sferă de hâr- tie, umplută cu aer cald. Anul 1783 a fost anul primelor călătorii aeriene în baloane umplute cu hidrogen. Un montgolfier se ri- dică din curtea castelului din Versailles, ducând într’o colivie un berbece, o raţă şi un cocoş, cari fură astfeţ primii călători prin aer.” In 23 Noem. 1783, Pilâtre de Moşier şi marchizul d’Arlaildes, fură cei dintâi oa- meni cari se ridicară în aer într’un mont- , golfier, în prezenţa moştenitorului de tron şi a întregei curţi regale franceze din acel timp, şi reuşiră să treacă în zbor Parisul, în aclamaţiile populaţiei uimite şi însufle- ţite, şi să aterizeze apoi întregi şi sănă- toşi. ’ Era prima dovadă palpabilă despre stăpânirea omului peste atmosferă. In 7 Ian. 1785, primul aerostat — având în nacelă pe francezul Blanchard şi pe en- glezul Jefferies, — trecu canalul Mânecii între Dower şi Calais. In revoluţia cea mare franceză se face uz deja de balon. La 1799 se inventează şi paraşuta (Garnier). In 1870 Parisul asediat de Germani comu- Fii deci veselă şi neştiutoare în zilele fericitei tale ' copilării. Crede în îngerul de pază, care doarme la căpătâiul tău şi-ţi mângâie buclele aurii de câte ori ai săvârşit un bine. Crede în piticii, cari locuiesc în peşteri şi şi-au ales de regină pe Albă — ca — zăpada... Crede în Ileana Cosinzeana cea cu părul de aur — şi tiu ■uita că Făt-Frumos învinge toate piedi- cile, toţi smeii şi toţi balaurii ce-i stau în cale, căci el luptă totdeauna pentru bine... Crede în sfta Vineri şi sfta Duminecă, cari iubesc pe Oamenii buni şi pedepsesc pe cei ticăloşi... Crede în fetiţa cu boneta roşie, în Cotoiul încălţat... în Pipăruş-Petre.... Barbă-cot, în tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte... Crede întPunUl Dumnezeu!... * , Păstrează bine în suflet credinţa în tot ce e bun şi frumos, căci mai târziu viaţa va încerca să-ţi fure tot mai mult din aceste comori! Şi fii veselă şi încrezătoare în viaţă — draga bunicului! Al. Ciura nică cu provincia cu ajutorul baloanelor (Gambetta).. Dar baloanele sistem montgolfier,.precum ■ şi cele sferice de mai târziu, aveau marele desavantaj că pluteau, dar nu navigam . Problema era să li se poată imprima di- recţiunea voită de om. Data decisivă e ziua de 22 Sept. 1885, când căpitanul Menard făcu într’un balon pisciform, un diurn ae- rian într’un. circuit determinat. El a utilizat un motor de 8 CP. ,şi o helice de 7 metri, plasată în faţa nacelei. S’a ajuns la diri- geâbile. Ideia,dată de francezi, a fost între- : buinţată de germani, . cari cu gustul lor ■ specific pentru „colosal” (ca egiptenii din anţiehitate) începură să construiască după planurile contelui Zeppelin, dirigeabilele lor . uriaşe, cu schelet rigid din aluminiu, conţi- ' nând mai multe balonaşe pline cu hidrogen. Dacă în cursul răsboiului mondial- Bucu- reştii, dar mai ales unele oraşe din Anglia şi Franţa au făcut cunoştinţă cu Zeppeli- nurile întrebuinţate ca arme de .răsboiu, după răsboiu s’a văzut trecându-se cu diri- geabilul din Europa în America. Astfel- di- rigeabilul E. 34 — al aeronauticei .militare • britanice, lung de 200 m. şi mânat de 4 mo- toare, efectua în 1919, în decurs de. 108, ore, distanţa de 5700 km — între Anglia şi Statele-Unite şi reveni apoi la punctul .său de plecare în. 75 ore. Dar se pare că cea mai strălucită performanţă a dirigeabilului e zborul efectuat în.Maiu 1926 din Europa în America peste polul nordic. Dupăee în- drăzneţul, explorator Amundsen încercase în zădar în primăvara anului 1925 să străbată la polul nordic în aeroplan, se,, decise să se servească de un dirigeabil. Mussolini i-a pus la dispoziţie un dirigeabil ăl marinei militare italiene, sub. conducerea" lui Uin- ii crt o Nobile. '..... Dirigeabilul, căruia i-s’a dat numele de Norge (Norvegia) a străbătut de!a. Roma spre Spitzberg, cu opriri la Pulham (An- glia), Oslo (Cristiania), Leningrad (Petro- grad) şi Vadso (nordul Norvegiei)) străbă- tând o distanţă de 7600 km. Cu un echipaj constătător din 8 norvegieni, şaSe italieni, un american şi un svedez, având în frunte, pe Amundsen, pe Nobile şi pe englezul Lin- coln Ellsworth (care a finanţat expediţia), dirigeabilul şi-a luat zborul de pe rferodro- mul din Ny-Aalesund (Spitzberg) în 11 Maiu 1926, pilotat de isteţul norvegian Riiser-Larsen, pentru a străbate fără'1 es- cală, cei 3340 km. din calota boreală a pământului, între insula Spitzberg şi .pe- ninsula Alasca din America de nord. Au străbătut destul de uşor până la pol, unde , au aruncat drapelele celor trei ţări (norv., amer., ital.) reprezentate în nacela dirigea- bilului Norge. Luându-şi apoi dramul spre Alasea, au avut una din călătoriile cele mai emoţionante şi mai pline de primejdii (cf. descrierea făcută de Amundsen şi Ellswerth în revista L’Illustration din 23 şi 30 Apr. 1927), dar după trei zile — recte 71 ore — de zbor zbuciumat şi de luptă cruntă cu ele- mentele naturii, îndrăzneţii întreprinzători istoviţi de oboseală, au reuşit să ateriseze în 14 Maiu la Teller pe coastele Alascei. Deşi în bucuria resimţită pentru reuşita în treprinderii s’a amestecat un strop de Su- părare din cauza că aviatorii americani Byrd şi Bennett i-au întrecut Cu câteva zile ’ întru atingerea polului nord — ; (10 Maiu 1926, făcând pe un avion Fokker distanţa de 2500 km. între Spitzberg-Polul nord şi retour) ; — dar incontestabil drumul de aproximativ 13.000 km. făcut de dirigea- 413 ©B.C.U.Cluj bilul Norge şi traversarea calotei nordice a pământului rămâne o izbândă neperitoare a ştiinţii şi îndrăsnelii omeneşti. O problemă mai grea (decât cea a baloa- nelor şi a dirigeabilelor, cari sunt mai uşoare decât aerul, era aceea de a se ridica în sbor, cu un aparat mai greu decât ae- rul. Această problemă a rezolvat-o aviaţia, bazându-se pe rezistenţa care o prezintă clementul gazos faţă de mişcarea corpurilor cari se află cufundate în acela şi aplicând mişcarea de rotaţie. In nizuinţcle sale pentru inventarea aero- planului, omul la începutul începutului se putea inspira din exemplul balaurilor pe cari'copiii îi lansează în aer. . Dacă însă la bălâur e de lipsă să-i dăm noi mişcarea, aeroplanul şi-o face el' însuşi cu ajutorul motorului şi a elicei. Adevăraţii premergători ai aviaţiei au fost, Sir John Cayley în 1809 şi Ader în 1896. Primul în teorie — făcând descrierea absolut complicată a unui avion, cel de-al doilea în praxă, — reuşind să ridice, la Satovy, un avion şi să-l facă să parcurgă o distanţă de 300 metri. Germanul Lilienthal făcu o întreagă serie de zboruri — până la 300 m., — imitând zborul paserilor cu nişte aripi şi o coadă pe caii' le fixa de corpul său. La cea de a mia încercare însă se prăbuşi şi îşi află moartea la 1906. * Francezul Chan-ute deschise drmul pentru fraţii Wright, cari în 1908 cpnstruiră un biplan. Acest biplan deşi nu se putea ri- dica în aer cu dela sine putere, dar odată lansat în mod artificial, putea zbura, ba putea duce cu sine chiar şi o persoană. Deja în 1906 Santos-Dumont efectuă un zbor de o sută de metri, iar în 13 Ianuarie 1908, francezul Henri Farman, realiză un zbor pe o distanţă de 1 hm. In 30 Octomvrie acelaşi an, Farman iz- buti să facă o călătorie dela Châlnos la Reims, cu o viteză de 79 km. la oră, iar în ziua următoare, 31 Oct. .1908, Bleriot făcea în circuit închis, călătoria dela Toury la Arteney şi retour, cu viteza de 85 km. la oră. Când în 25 Iulie 1909, Bleriot tra- versă în zbor Canalul Mânecii toată lumea a iubilat. Cucerirea aerului era un fapt îm- plinit. Din 1909 începând, tehnica aviaţiei a pro- gresat cu paşi repezi. Răsboiul mondial a fost factorul care a contribuit ca în per- fecţionarea aviaţiei - să se facă un salt uriaş. Menirea ei primordială însă se schimbă. In loc de mijloc de comunicaţie, ea de- vine un instrument de luptă, ea devine a cincea armată. Risipa de vieţi omeneşti — pe care o reclama progresul aviaţiei — în timp de răsboiu se putea face cu mult mai uşor decât în timp de pace. Urmarea a fost, că în toate direcţiu- nile: distanţă, înălţime, durată, s’au înre- gistrat progrese uriaşe. Acest progres a mers crescând şi în anii de după răsboiu, când aviatorii s’au putut lua la întrecere pentru a stabili recorduri. Ne vom opri la câteva date, pentru a fixa în cifre aceste recorduri. 1909: Distanţă 232 km. Durată 4h 18’ Viteză 77 km. înălţime 475 m. 1913: Distanţă 1021 km. Durată 13h Viteză 203 km. înălţime ^ 5880 m. 1919: Distanţă 1915 km. Durată 24h 19’ Viteză 268 km. m SOCIETATEA DE MÂINE')A 1926: înălţime Distanţă Durată Viteză înălţime 8155 m. 5450 km. 45h IU 448 km. 12442 m. Vedem că în decurs de 17 ani s’a ajuns în ce priveşte distanţa, dela Paris-Calais la Paris-Djask (la frontiera Indici), dela un zbor de 4h 18’ la un zbor de aproape două zile şi două nopţi, dela înălţime de 475 m. la peste 12 km., dela viteza de 21 m. la 125 m. pe secundă. Alte recorduri s’au înregistrat în ce pri- veşte înălţimea la care s’a ajuns cu avio- nul încărcat cu diferite greutăţi, viteza pe o distanţă crescândă etc. In ce priveşte tipurile de avioane, de asemenea s’au realizat progrese uriaşe. Dela avioanele mărunţele cari cântăreau 150—200 kgr. (ea a lui Santos-Dumont) s'a ajuns la tipul uriaş „Gotha" al germanilor, la „Go- liath” al lui Farman, la „Leviathan" al lui Breguet şi la Handley-Page al englezilor. In ziua de azi, cele mai de seamă centre ale Europei şi Americei sunt legate între ele prin serviciu regulat aerian, aeroplanele putând transporta un număr considerabil de persoane (8—10) şi eolete poştale, cu o viteză medie de 200 km. la oră. Riscurile şi accidentele se împuţinează pe măsură ce aparatele şî piloţii se perfecţio- nează, astfel că mâine-poimâne accidentele călătoriei în aeroplan vor fi mai rare decât cele ale călătoriei cu trenul. In anii din urmă nume de piloţi s’au eternizat prin raidurile îndrăzneţe ce au întreprins. Olandezul Van den Roop, care în Oct.—Nov. 1924 a parcurs în aeroplan drumul Amsterdam-Constantinopol-Bagdad- Batavia (15.900 km.) ; englezul Cobii am tot în avion în Nov. 1924 Martie 1925, din Anglia până în Indii şi înapoi, (27.200 km.) apoi din Londra până la oraşul Cap din sudul Africei şi înapoi (27.400 km.), iar în 1926 (Iunie-Oct.) făcând cu hidroplanul dru- mul Londra-Melbourne (Australia) şi înapoi (46.700 km.). In 1925 (Apr.-Nov.) italia- nul de Pinedo, a străbătut în hidroplan dela Roma Ia Melbourne-Tokio şi înapoi la Roma (53.340 km.) în 370 ore de zbor, iar în anul acesta a străbătut peste Oceanul Atlantic, ( în. America de sud, până in Argentina (Bue- nos-Aires) şi de acolo pe lângă coastele ce- lor trei Americi până la Statele-Unitc, — pentru a traversa din nou Atlanticul spre Cetatea eternă — unde i-s’a făcut din par- tea patriei lui Mussolini o primire într’a- devăr împărătească. Francezul Pellrtier, Doisy, a străbătut dela Paris peste Bucureşti, Bagdad, Indii la Tokio, iar îit altă călătorie dela Paris peste Varşovia şi Moscova la Peking. — Francezii Bernard fi Bougault au făcut în hidroplan (Oct. 1926—Ian. 1927) dru- mul (26.000 km.) din sudul Franţei, peste Africa, până la insula Madagascar' şi în- napoi pe Nil, peste Mediterană, la Paris. Arrachart şi Carol în 1925 au făcut încon jurul Europei (7300 km.) în trei zile. Toate aceste recorduri aveau să fie bă- tute de americani. Dupăce ei cei dintâi au întreprins înconjurul pământului în aero- plan (Schmidt şi Nelson), astăzi tot ame- ricanii sunt la ordinea zilei, cu cele trei zboruri peste Oceanul Atlantic. Lmdbergh plecând singur din New-York, cu aeroplanul său „Spirit of Saint-Louis”, a traversat Atlanticul în 33h 22’ aterizând la Paris pe aerodromul Le Bourget, unde era să fie strivit de entuziasmul mulţimei însufleţite. La Paris, Bruxelles şi Londra precum şi ia reîntoarcere în Statele-Uniţc „nebunul zburător” a fost primit eu ono- ruri regale. Ziarele abia că au contenit cu relatarea v călătoriei lui Lindbcrgh şi au avut de înre- gistrat zborul peste Atlantic al altor avia - tori americani. . ' Chamberlain şi Levinc, plecaţi de pe aerod- romul Roosevelt din New-York, în 4 Iunie au uterisat în Saxonia, după ce au zburat 43 de ore şi au parcurs o distanţă de 6280-. km. cu „Miss Columbia”. Berlinul avea să” primească cu acelaş fast pe cei doi aviatori americani, eu care au primit celelalte capi-./ tale pe Lindbcrgh. .>/’;; Peste câteva zile un al treilea aeroplaţj3 din lumea nouă, „America” căpitanului;* Byrd (acela care a zburat peste polul : Nord) traversa nesfârşitele talazuri de ape..’ ale Atlanticului pentlu a aterisa în capitala ?' Franţei. Deşi aparatul a fost prevăzut cu T. F. F., ajuns pe pământul Franţei într’o , noapte cu ceaţă şi ploi torenţiale, Byrd şi, şi cei trei tovarăşi ai săi de călătorie n’au putut descoperi în întuncrcc „oraşul lu- minii — şi după un zbor desperat în ne- cunoscut, au aterizat în Canalul Mânecii, reuşind să se salveze cu ajutorul luntrii de i cauciuc de pe aparat. Dacă francezii Nungesscr şi Coli n'au avut norocirea să străbată cu „pasărea albă” a lor oceanul, compatrioţii lor n'au' desperat, ci se străducsc ca tot ei să fie_ ‘ cei dintâi, cari cu „pasărea albastră” să i redea, dintr’un singur zbor, vizita colegilor lor din New-York, cari i-au întrecut. In 1909 zborul lui Bleriot peste Canalul Mânecii a produs poate o mai mare senzar-.. ţie, decât azi traversarea Atlanticului fă-', cută de întreprizii aviatori americani, cari_ ca mâine se vor strădui să străbată şi în- I tinsul Ocean Pacific, făcând legătură ae- riană cu ţara Mikadoului şi cu împărăţia cerului. Azi încă aeroplanul şi hidroplanul, nu 'peste mult helicoptera — care să se ri- dice direct dela un punct fix şi să coboare vertical — va fi o dovadă în plus, că fru- moasa legendă mitologică a lui Dedal şi Icar.a devenit o realitate, că omul a smuls secretul naturii, posedat de paseri, — a cucerit aerul. • Dr. Cor. Suciu ■ < k In cursul lunii Octomvrie va apare la Craiova o nouă revistă „Scrisul Româ- nesc”, sub conducerea cunoscutului critic literar dela „Ramuri”, d. D. Toniescu. Revista va fi editată de editura cu acc- laş nume. In anii de după unire a vibrat în capi- tala Olteniei o viaţă literară intensă, plină de avânt tineresc şi de seriozitate. De 'sigur noua revistă nu va desminţi acest proaspăt trecut. > Bibliografie Familia, Mai—Iulie. Realitatea, 14 Aug. Revista Industrială, No. 7—8. înfrăţirea Românească, Aug. Buletin eugenie şi biopolitic, Iulie—Aug. Credinţa, 14 Aug. Ţărănismul, 14 Aug. Floarea Soarelui, Iunie—Iulie. (Jniversul Literar, 14 Aug. La Roumaine Nouvelle, 25 Iulie. Cuvântul Agronomilor, 20 Iunie—25 Iulie. Vatra Şcolară, 1 Iunie—20 Iulie. Tariful Băilor Herculane, 1927. ©B.C.U. Cluj 414 SOCIETATEA DE MÂINE Actorul Ion S A - vorbit apoi dl A. Bena, directorul Conservatorului din Cluj. Dl Leo Leovey, artist al teatrului maghiar din Cluj a expri- mat regretul actorilor unguri, căci „dacă artiştii români şi unguri servesc arta în două limbi o servesc cu acelaşi suflet”. După cuvântarea dlui G. Moroianu, preşedintele secţiei din Cluj a Ligei culturale, a vorbit, în numele camarazilor dl St. Braborescu, mărturisind că „Papa aducea în lumea cu totul specială a actorilor o rară onestitate artistică unită cu o can- didă modestie ’ ’. Cortegiul a fost urmat de mii de oameni până la cimitir, unde au mai vorbit dnii M. Boncescu din partea elevilor de con- servator şi T. Mureşanu din partea studenţilor. Şi ochii umezi abia au zărit sicriul care era coborît în mor- mânt, dar în urechi a ţiuit prelung huruiala bulgărilor de pă- mânt care umpleau groapa ... ■ Nu cunosc actor care să fi transpus pe scenă mai mult de- cât Papa firescul vieţii de toate zilele. Bariera rampei nu exista pentru el. Acelaş om, de o pătrunzătoare comunicativi- tate şi de o sjmplitate şi naturaleţe cuceritoare care-i crease atâţia prieteni da viaţă şi rolurilor ce le juca. Acelaş om, dar infinit de variat prin întreţeserea cu aceste roluri. Papa nu avea nimic afectat în vorbă şi în gesturi. Peste tot dominau bunul simţ şi proporţia.' Emoţia fui, era şi ea reţi- nută şi concentrată. De aceea poate şi mai impresionantă. Dar actorul, atât de la el acasă pe scenă, îşi ţărmurise sin- gur domeniul interpretării. O adâncă înţelegere a lucrurilor omeneşti, cunună a anilor de sbucium în cari numai mintea şi talentul îşi făcuseră drum fără alt ajutor, dusese pe Papa la îngăduinţă şi la bunătate şi-i întipărise pe faţă uri zâm- bet blând care nu mai dispărea. Cel cu chipul atât de des- chis se simţea par’că stingherit în Polonius din Hamlet, dar era în tot largul lui în bonomul şi jovialul Doctor Jiittner din „Heidelbergul de altădată” sau în bunul până la naivi- tate Trahanache al lui Caragiale. De asemenea, sobrietatea jocului său nu-1 lăsa pe Papa să abordeze rolurile prea tragice, de un patos excesiv, pe care îl socotea inestetic. Poliche al lui Bataille fusese redus de Papa la liniile cele mai simple şi plânsul care clocotea în interior abia reuşia să crispeze buzele şi să altereze puţin vocea. In schimb, câtă reliefare apăsată _ a fidelităţii şi voiniciei reprezentate de Dragomir din „Vlaicu Vodă!” Şi câtă ome- nie ţâşnitoare în cel mai neînsemnat gest, în cea mai puţin perceptibilă intonare a bătrânului Liica, tămăduitorul apos- tol ai nefericiţilor din „Azilul de noapte!” Papa se da întreg rolului, cu toată gama de posibilităţi ce i-le hărăzise Providenţa. Nici o ’ căutare de artificiu din- colo de acestea. ' Cât de departe suntem de vechea şcoală declamatorică! Meritul actorului Ion Stănescu-Papa e în deocebi acesta: aproape contemporan cu cei cari au statornicit arta drama- tică la noi, eu Vlădicescu, cu Ânestin, cu Nottara, cu Agata Bârsescu, cu Aristizza Romanescu, 'bl n’a mai dat dicţiunii rolul covârşitor, ci s’a slujit în largă măsură şi de celelalte mijloace de interpretare a unui rol, de gest, de înfăţişarea întreagă, dozându-le în modul cel mai firesc. S’a făcut astfel tranziţia spre curentul- nou al simplificării mijloacelor de ex- presie, al interiorizării jocului, al firescului, reperezentat de un Petre Sturdza şi de un Ion Manoleseu. De aceea' Papa, dacă nu s’ar fi devotat vieţii artistice din provincie, în Cra- iova şi Cluj, ar fi ajuns repede printre cei dintâi actori ai capitalei, cum subliniază cu dreptate ,o notiţă din revista „Ţara noastră”, publicată cu prilejul împlinirii celor 30 de ani de teatru ai artistului. Aceste merite i-au fost îndeobşte recunoscute, dovadă ur- mătoarele fragmente din articole scrise despre el: „Pa£a reuşise poate mai mult decât oricare să-şi atragă simpatia publicului prin jocul liniştitor şi prin înfăţişarea lui de o nemărginită bunătate”. tănescu-Pa pa (E. Pitiş, Biruinţa, 4 Dec. 1926). „Arta lui de o simplitate clasică era de fapt strămutarea pe ' scenă a vieţii sale curgătoare, aşa cum se manifesta în toate zilele. De aceea firescul care răpea, de aceea sugestia spec- tatorului de a vedea în jocul lui un dram din viaţa care se desfăşură pe arena cotidiană. Şcoala lui era şcoala bunului - simţ, nu maniera siluită care se transmite peste generaţii de obscuri artişti, după caracteristica vri-unui mare actor ini- mitabil”. (Patria, 3 Dec. 1926) „...admirat nu pentru trucuri superficiale cu care unii ac- tori orbesc ochii mulţimii, cucerindu-şi o glorie trecătoare, ci pentru acea desăvârşită împletire cu cele mai tăinuite 'cute sufleteşti ale personagiilor, pe care numai un mare talent o poate avea. De aceea el e poate singurul care a cucerit pe toţi dela cei mulţi până la puţinii rafinaţi ai artei teatrale. Acest talent îl ajuta să ridice la artă cele luai neînsemnate roluri ce i-se încredinţau; tot ce cădea în mâna lui se sfinţea, se ilumina...” Societatea de mâine, 5—12 Dec. 1926). „Ioan Stănescu-Papa isbutise prin instinct mai mult, să indice camarazilor săi un nou drum, p nouă manieră în jo- cul actoricesc: naturalul. Prin jocul său firesc, lipsit de . orice poză şi declamaţie, el reuşea să creeze viaţă adevărată,'*-' întrupând indivizi din care făcea tipuri...” (£. D. F., Arhivele Olteniei, Nov.—Dec. 1926). Aceleaşi credinţe, acelaş talent şi îndemânare le aducea Stănescu-Papa şi ca director de scenă: o muncă migăloasă şi obscură, puţin recunoscută de obicei. Actorii, mai ales cei tineri, îşi vor fi amintind de sigur de îndemnurile şi pove- ţele lui, toate făcute cu dragoste şi cărora le datoresc într’o măsură succesele de pe scenă. Publicul, mulţumit de jocul artiştilor, uita de cele mai multe ori că reuşita spectacolului era şi urmarea trudnicei direcţii de scenă. Dar Papa nu era poate nicăiri mai iubit şi mai urmat de cât în mijlocul elevilor lui dela conservator. Aci, toată bună- tatea măestrului şi tot dorul lui de a ajuta pe cineva îşi aveau câmp larg. Papa îndruma cu neţărmurită dragoste şi cu priceperea pe care i-o dădea vasta lui experienţă, tinerele şi şovăitoarele talente. Printre hârtiile lui Papa se găsesc notiţe stăruitoare care arată cu câtă conştiinciozitate urmărea el ce se scria despre teatru şi cum căuta el să se ţie la curent. Şi la conservator, ca în toată activitatea lui, Papa se aş- ternuse temeinic şi cu devotament pe lucru. Unii din elevii lui i-au fost pe urmă camarzi pe scena Teatrului Naţional din Cluj şi buni actori. Profesorul trebuie să fi fost împă- cat în cuget. Dar ziua de 1 Dec. 1926 a sosit şi deodată, creanga s’a rupt când era mai încărcată de roade... Prelucrări şi traduceri de piese Făcând revista hârtiilor rămase dela Papa, dăm lista pie- selor de teatru, pe care le-am găsit prelucrate ori traduse de el. Stănescu-Papa era acelaş şi în scris: fraza limpede şi fi- rească, într’o corectă limbă românească, când se depărta de textul ce reproducea, prindea o uşurinţă şi o vioiciune care dădeau viaţă cuvântului. E păcat că multe piese n’au fost duse până la sfârşit.2 (Va urma.) N. Georgescu-Tistu 2 Rugăm pe cei care pot completa informaţia noastră despre 1 viaţa şi activitatea lui Ion Stănescu-Papa s’o facă pe adresa noastră (Cluj, Calea! Victoriei No. 44) şi să colaboreze la o ade- vărată monografie asupra marelui artist, cum dorim să fie edi- ţia a doua a broşurei de faţă. 415 ©B.C.U. Cluj Coueismul SOCIETATEA DE MAltfU ' Studii 'serioase asupra acestei proble- me- a făcut la noi d. D. V. Barnosehi, din cari studii împrumut notiţele urmă- toare. Secolul trecut, orbit de succesele posi- tivismului, simţia oroare faţă de toate ideile ce puteau duce la animism, ocul- tism, alhimie şi alte concepţii mistice, metafizice, transcendentale. Dar teoriile nouă asupra materiei, inau- gurate de Davy, Crookes, Ramsay, Rut- herford şi alţii, sunt viziănile primilor alhimişti. Orice idee poate modifica filoşofia omenirii, dar la început foarte încet. Ni- mic nu se vede. Trec ani, decenii, secole, ldeea latentă lucrează treptat, acumulând ‘efectul, până se transformă în credinţă, în convingere, şi izbucneşte ca o explozie. Noua psihologie, cu rezultatele ei cele mai remarcabile, ne duce de-adreptul la animism şi în vestibulul marelui Mister. Coueismul încă demonstrează superio- ritatea inconştientului asupra conştiinţei. Dar merge cu un pas mai departe, pe co- lea practică. Captează tesaurul de puteri nebănuite din imperiul inconştientului şi le atrage în lumina conştiinţei, le utili- zează în mod conştient. Inteligenţa ser- veşte oarecum de aparat, de instruryent, prin cari se pun în funcţie uriaşele forţe inconştiente. \ Coueismul vrea să ne spună că func- ţiunea organelor noastre, apoi însăş sta- rea lor, o putem influenţa şi modifica prin puterea cugetării noastre, stabilind adevărul că: „Nu voinţa, ci imaginaţia (credinţa) ne pune în mişcare”. Metoda lui Coue se bazează pe legea rezultatului opus sforţării, sau a efortu- lui convertit. Coue formulase legea precum urmează: „Când voinţa şi cu imaginaţia (cre- ! dinţa) vin în conflict: imaginaţia în- vinge totdeauna, fără excepţie, pute- rea ei fiind în proporţie directă cu pătratul voinţei. Iar când sunt de acord, puterile lor nu se adună, ci se multiplică una prin alia”. Cu alte cuvinte, dacă puterea voinţei ar fi 2, a imaginaţiei va fi 4, în caz de conflict. Dacă sunt de acord, puterea lor nu va fi 2~\~4~=6 eh 2Y.4=8. „Nu voinţa, ci imaginaţia, credinţa, ne pune în mişcare”. Iată cum nobila, ătotputenţica voinţă este detronată. Oa- menii de mare voinţă nu sunt în reali- tate decât oameni de mare încredere în ei. Vechiul aforism de viaţă: ,^juminea- ză-te şi vei fi, voeşte şi vei putea” trebuie să-l traducem astăzi: „Luminează-te şi vei fi, crede şi vei putea”. Institute speciale, pentru educaţia psihi- că după metoda lui Coue, s’au înfiinţat în.Paris, Londra, NewrYork, de mare im- portanţă pentru cercetările psihice şi ‘combaterea boalelor nervoase. Qavril Todica Bibliografia Ardealului Ferd. v. Zieglauer: Die politische Re- formbewegung in Siebenbiirgen zur Zeit Josef’s II. u. Leopold’S II. Wien 1881. Dr. Fr. Teutsch: Zilr Geschiehte des deutschen Buchhandels in Siebenbiirgen. Apărut în: Archiv fur Geschiehte des deutschen Buchhandels 1881. Baumann Ferd.: Zur Geschiehte Miihl- bachs. Muhlbacli 1882. In anuarul gim- nazului săsesc pe anul 1882. Memorial compus şi publicat din însăr- cinarea conferinţei generale a reprezen- tanţilor alegătorilor români.. Sibiu 1882. Bethlen Alexius, Graf: Grundlinien zur Culturgeschiehte Siebenburgens besonder in Riiksicht des Handels. Archiv fiii- Geogr. XIII. V1 - Talapkovics Antal: Erdely bnâllâsa es ennek kovetkezmânyei. Nagyvârad 1883. Anuarul şcoalei reale din Oradea-Mare. Puşcariu: Date istorice privitor la familiile nobile române. Sibiu 1882. G. Binder: Einige Hohenbestimmun'- gei\ in Hâromszek. In Verhandlungen u. Mittheilungen des siebenbiirg. Vereins fur Naturwissensehaften. II B. G.*M. G. von Hermann: Das alte und neue Kronstadt. Ein Beitrag zur Geschiehte Siebenburgens in 18 Jahrhun- dert, edat de dr, 0. Y. Meltzel. Hermann- stadt 1883. Bd. 1. 2. \J Kdpldny G.: Erdely birtokrefldezesi eljârâsârol. Budapest 1883. Rechnungen aus dem Archiv der Stadt Hermannstdt u. der saehsischen Nation. Edate de „Auschuss des Vereins fur sie- benb. Landeskunde I. T. din 1380—1516. I. H. Schwicker: Gesehichte der Oster- reichischen Militărgrenze. Wien 1883. I. Reisenberger: Ubersiclit aller bis noch theils trigonometrişch, theils baro- metrisch gemessenen Ilohenpunkte Sie- benburgens. In „Verhandlungen u. Mitt- heilungen des siebenbiirg. Vereins fur Na- turwissenschaften I. B. III. B. Borovszky G. A dâkok. Budapest 1883. Thalmann F.i Die Schenkung der .Giither-Antlieile in Szâsz-Csor, Sebes- hely, Susag an den Magistrat von-Miihl- bach durch den Fiirsten. St. Bâthory im J. 1575. Anuarul gimn. ev. din Sebeş. P. Maior: Istoria pentru începutul românilor în Dacia. Budapesta 1883. V. Maniu: Dare de seamă asupra o- perei dlui Jung „Romanii şi Românii”. Anal. acad. X. Quellen zur Geschiehte Siebenburgens aus saehsischen Arhiven. Edate de „Aus- 1 schuss des Vereins fiar siebenb. Landes kunde. Hermannstadt. UD Fr. Czekelius: Ein Bild aus der Zeit , der Gegenreformation in Siebenbiirgen' Berlin 1885. ‘ j Nilles: Symbolae ad illustrandara bis- i. toriam ecelesiae orientalis. Oeniponte., 1885. . ,7 Desigler: Geschiehte Ungarns, mit bu- sonderer Beriichtsichtigung der sieben- 1 biirgischen Verhăltnisse. Bistritz 1885. JS Anuarul gimn. ev. ' ;-:L Foldes Bela: Magyarorszâg statiszti* ţ* kâja. Budapest 1885. T. I—II.' Bunyitay V.: A vâradi kâptalan leg-' G regibb statutumai. Nagyvârad 1886. , Dr. Meltzl O.: Statistik der saehsischen J Landbevolkerung in Siebenbiirgen. Iler- • mannstadt 1886. '-'iCM Deăk Farkas: A kolozsvâri btvos le-, ".^5 genyek strikeja 1573 es 1576-ban. Buda- J| pest 1886. ' ; ‘"îf Torok Istvân: A kolozsvâri ipai-os.:3 egylet tortenete 1860—1885-ig. Kolozs- \âr 1888. 1 Cf. D. V. "Barnosehi, Coueismul, în Viaţa Românească, 1986, No. 9, pag. 886—895, passim. R. Bergner: Siebenbiirgen. Eine Darsteiliing des Landes und der Leute. Leipzig 1884. Densuşianu Nic.: Revoluţiunea lui Horia în Transilvania şi Ungaria 1784— 1785. Bucureşti 1884. Szabo K.: Kirâlyi telepitvenyesek-e a szekelyek? Marosvâsârhely 1884. v-7 Koszhegy Sândor: Erdely osszeirâsa 1721—22-ben Nagy Gazd. tort. Sz. I, G. D. Teutsch: Geschiehte der sieben- ,f. biirgischen Sachsen. Hermannstadt 1852,; 1858, 1874, 1899. ^ Idem: Uber die Anfănge der siebetts biirgisch-săchsisehen Geschitschreibung, >#| Hermannstadt 1888. Păsztor Lajos: A deesaknai sdbânyâfcŞâ tortenete. Budapest 1888. Orbăn Balâzs: A szekelyek szârmazâ- ’- 'M sârol es intezmenyeirol. Budapest 1888,' jj D. Onciul: Zur rumănisehen Streit- frage. Wien 1888. • • J1 Szâdeczky Lajos: Izabella es Jânos jîj Zzigmond Lengyelorszâgban 1572—76. ..-aj Budapest. 1888. Fr. Zimmermann: Ober den Weg deriffî deutschen Einwanderer naeb Siebenbiir; -fM gen. In „Mittheilungen des Instituţs fur osterreichische Geschichtsforschung”. Ins- fkj bruck. IX. 1888. • ‘ii Idem: Das Archiv der Stadt Hermann- -:j stadt u. der saehsischen Nation. Hermamţ- Ş stadt 1887. 1 V Idem: Zur siebcnbiirgisch-deutschenL ■ Ges(fliichts.schreibung, besonders iiber die . Besiedjungsfrage. In „Mittheilungen des Instituts etc.” IV. T. 1901. Idem: Urkundenbuch zur Geschiehte der Deutschen in Siebenbiirgen. Tot acolo- T. XIV. 1892,’ 1902. Nic. Popea: Memorialul arhiepiscopu- lui şi metropolitului Andreiu Baron de Şaguna, sau luptele naţionale-politice ale >. românilor 1846—1871. Sibiu 1889. — Erdetm orszăgqyiilesi emlekek. Bu- dapest 1889. ' . A A Heinrich von Wlislocki: Die Szekler 4' und Ungarn in Siebenbiirgen. Hamburg j-M 1891. '• .5 Idem: Aus dem Leben der Siebenbiir- ger Rumănen. Hamburg 1889. ' '* TSglăs Gâbor: Tanulmânyok a roma- iak dâciai aranybânyâszakrol. fcrt. a târsad. tudorii. korebol. XIV. 6» Buda- pest 1889. (Va urma). Petrii Sada 4i6 SOCIETATEA DE MÂINE X FAPTE ŞI OBSERVAT’!UNI SĂPTĂMÂNALE Ce nu ştie^ lordul Rother- mere . Intr'una din dup'amiezile zilelor din aju- nul declarării răsboiului de către Romama mulţi cărturari ardeleni' şi bucovine m ne îutruniam, ca de regulă, în cafeneaua Palasl din AlserstraSse în Viena. Acolo vemau aproape. regulat drul Ciurcii, drul Paida- i oevod, Mihai ■ Popovici şi alţii. Jucum sun cu d. - Mihai Popovici, adică pretextam că jucăm,, pentru a putea vorbi mai în voie despre ale nQastre din ţară şi a distrage ast- fel urmărirea 'vigilentă a poliţiei secrete austriaee. Până astăzj nu ştiu nici n’am căutat să ştiu dacă d. Mihai Popovici de- ţinea informaţia sigură a intrării României in răisboiu; cred însă că da. D. Mihai Po- povici nu-şi pute,a stăpâni o emoţie puternică şi-mi punea continuu chestiunea: ce vor face ungurii, cât va fi de crudă răzbunarea lor asupra românilor ardeleni, cât de vio- lentă descărcarea furiei. Ieşirea din chi.- nuitoarea întrebare o găsia tot dânsul: „chiar dacă ar extermina cărturărimea, 'pe ţăranii noştri nu-i pot extermina!” Acesta este adevărul: în repeţite rânduri, în istorie, clasa „intelectuală”, clasa avută s’a înstrăinat singură de dragul privilegiilor ori a fost stârpită prin persecuţii, — popo- rul însă a rămas locuim • cu toate nenoroci- rile ce s’au abătut asupra lui. Vâltorile trec, resursele inepuizabile ale izvoarelor demografice rămân. Cine mai. poate crede, că după izbândirea finală- a idealului său politic şi înscrierea sa recentă în geografia popoarelor, după apariţia naţiunii române în întregimea ei în, faţa istoriei va mai fi posibil să i-se aducă grave ciuntiri de natură politică ori etnică? Este imposibil de presupus aşa ceva. Popoarele devin tot .mai respectuoase unul faţă de altul, iar forurile internaţionale de dreptare vor avea tot mai multă activitate de a tranşa conflictele. ' ’ O naţiune bine definită nu mai poate muri. Lordul Rothermere trebuie să o ştie. In cuprinsul României se găsesc câteva minorităţi naţionale. Regimul nostru politic e dator să le asigure libera desvoltare pe toate tărâmurile, renunţând la orice metodă utilizată de regimurile opresoare ale Unga- riei de odinioară, căci s’a văzut cum se răsbună opresiunea. Insă orice atingere s’ar face frontierelor României de astăzi ar însemna o nedreptate şi o oprire a desvoltării naţiunii române găsită însfărşit sttb acoperemântul său poli- tic, corespunzător. Horia Tran^ăfir Bibliotecile publice. — Lipsa bibliotecilor publice la noi e destul de cunoscută pentru a mai fi nevoie de a o releva. Dar şi puţi- nele încercări ce se fac acum pentru în- jghebarea lor sunt făcute fără un sistem practic şi bine studiat, astfel că rezultatele obţinute nu stau în raport cu jertfele fă- cute. Viaţa moderpă a făcut şi din aranja- a unei biblioteci publice o ştiinţă specială, care are două părţi principale: priceperea la alegerea şi procurarea cărţilor şi întoc- mirea practică la distribuirea acestora celor doritori a le citi şi consulta. Amândouă re- ferinţele sunt pentru noi îndoit de impor- tante. In privinţa diferitelor ramuri de ştiinţă noi suntem avizaţi cu totul la litera turile străine. Cunoaşterea acestora şi oriei: tarea în marea massă a nouilor apariţiuni reclamă cunoştinţe vaste şi temeinice, care nu le poate întruni o singură persoană, i’entru aceea trebuie organizat bine apara- tul personal, căruia i-se încredinţează sar- nna de a alege cărţile. Distribuţia cărţilor trebuie să se facă repede persoanelor din sălile de lectură şi cu un sistem de control bine organizat la împrumutul cărţilor în afară. Publicul nostru, inclusive literaţii şi savanţii noştri, are răul obicei de a uita să mai aducă cărţile înapoi dupăce le-a folosit, ei le ţine fără nici un rost luni şi ani de zile la sine. (Dovadă pentru aceasta sunt registrele dela Academia Română). Din ace- ste consideraţiuni s’a început după răsboiu în toate statele occidentale o temeinică re- organizare a bibliotecilor publice. Biblio- tecari din diferite ţări se întrunesc în con- grese şi discută problema aceasta. In vara aceasta s’a ţinut un astfel de congres la Kolberg, în Germania, la care a fost invi- tat în mod special d. dr. Ant. Moucha, di- rectorul bibliotecilor din Cehoslovacia. Ace- sta a arătat rezultatele admirabile obţinute în urma nouei legi a bibliotecilor. Sub în- ■ demnul acestei expuneri, bibliotecarii din Germania au hotărît să facă o reorganizare radicală a bibliotecilor germane în senzul legei cehoslovace. - ,, ~ ţând presa ungară nu mai, cunoştea «.ici o margine în lansarea astorfel de ştiri. Re- voltaţi de acest procedeu, ziariştii vienezi au intervenit prin sindicatul lor la Asocia- ţia internaţională a presei protestând împ<» triva presei ungare şi cerând intervenţia cuvenită, ca acestui procedeu să i-se pună odată capăt. Comunismul şi femeile. — Corespondentul din Moscova al ziarului „Prager Presse” a întreprind o călătorie de studii în părţile sudice ale Rusiei sovietice. Intr’una din dă- rile de seamă apărute asupra acestor călă- torii, vorbeşte de o colonie germană, în- fiinţată de curând, şi compusă din 20 ije fa- milii. „La început, spune cOresp., coloniştii lucrau pământul în comun, după principiile comunismului, şi duceau o viaţă comunistă în toate: găteau şi mâncau împreună, fă- ceau orice cumpărături în eomttn ete. Dar în urma stăruinţelor femeilor, sistemul ace- sta, de traiu comun a fost abandonat şi acum coloniştii mai au comunitate numai în ceeace priveşte lucrul pământului. In cele- lalte privinţe coloniştii s’au separat cu totul unul de altul”. — Acelaş lucru l-a consta- tat şi la o colonie evreiască, ceeace dove- deşte, că femeile niciodată nu se vor putea' împăca deplin cu o viaţă după principiile comunismului. Academia ziaristică în Fraga. — Guver- nul cehoslovac a proiectat înfiinţarea unei academii pentru studiul ziaristicei. Asupra acestui proiect a dat ministrul instrucţiunii publice, d. dr. Milan Hodza, următoarele explicaţiuni: Proiectul nu prevede numai înfiinţarea unei» academii pentru ziarişti, ci o adevă- rată şcoală liberă pentru ştiinţele politice. Dorinţa guvernului e ca la această acade- mie să se poată înscrie cu timpul orice persoană doritoare a-şi lărgi sau complecta cunoştinţele politice, fără ca să i-se ceară vre-o pregătire şcolară specială. Auditorii trebuie însă să fie recomandaţi, sub garan- ţie morală, de către vre-o organizaţie poli- tică sau socială. Cursurile se yor ţinea din toate domeniile ştiinţelor politice, cari nu formează obiectul cursurilor dela universi- tate. O deosebită atenţiune se va da politicei externe şi în special problemelor dela or- dinea zilei. Cursurile vor fi ţinute de către profesori dela universităţile şi şcolile pro- • fesionale din ţară şi de către politiciani mi- litanţi. Cursurile vor dura câte un an sau doi ani. Examene nu se vor ţinea şi nici diplome nu se vor elibera, fiindcă experien- ţele făcute în privinţa aceasta în alte state au dovedit pe deplin ineficacitatea acestor măsuri. Academia va avea mai multe secţii. Secţia presei se va deosebi de celelalte, fiindcă la aceasta se vor trata chestiuni speciale de presă. La secţia presei vor fi invitaţi să ţină cursuri şi ziarişti distinşi’ din ţară şi străinătate, îndeosebi din ţările slave şi din statele învecinate. Şcoala li- beră pentru- fiinţele politice nu se va în- fiinţa numai la Braga, ci şi la Bratislava şi Briin. Auditorii germani vor avea confe- renţiarii lor proprii. Numărul revistelor ştiinţifice. — In edi- tura „Oxford University Press” a apărut catalogul mondial al revistelor ştiinţifice din toată lumea. In ordine alfabetică sunt în-' scrise toate revistele ştiinţifice apărute în cursul anilor 1900-—1921. Primul volum, apărut în 1925, înregistrează formidabila sumă de peste 24.000 de diferite reviste, fără a fi însă complect. Acum a apărut un volum complimentar cu peste 600 de reviste, astfel că numărul revistelor ştiinţifice se urcă la 25.000. Revistele cele mai rare se găsesc în bibliotecile din Anglia şi Irlanda, dar sunt şi reviste cari nu se mai găsesc nici în cele 27 de biblioteci ştiinţifice din Londra. Măsuri împotriva presei ungare, — E lu: cru cunoscut, că Budapesta a devenit în timpul din urmă oficina multor ştiri false tendenţioase. îndeosebi în ceeace priveşte statele vecine, presa; din Budapesta nu are nici un scrupul în lansarea ştirilor false şi tendenţioase. Lucrul acesta l-am putut constata noi, românii, în nenumărate cazuri şi mai recent l-au constatat cercurile vie neze cu prilejul revoluţiei din vara aceasta, " Cea mai mare colecţie, de fluturi. — De multe ori lucrurile mari au la baza lor înce- puturi foarte modeste. Aşa e şi cea mai mare colecţie de fluturi a americanului J. Joicey, care numără peste un milion de exemplare toate diferite. Intr’o carte apă- rut* de curând, Joicey povesteşte cum a a- juns ca dela Un joc distractiv din tinereţe f să-şi facă colecţia aceasta de fluturi extra- ordinar de bogată. Astăzi lucrează cu opt . ajutoare la prepararea fluturilor, eare-i so- sesc din toate părţile lumei, îmbogăţindu-i mereu colecţia cu exemplare rare. Interesant e că unij fluturi din colecţie au fost prinşi pe vapoare la distanţe de peste 1OQ.000 ehilm. dela ţărm. Un exemplar unic în felul său e o femeiuşcă a fluturelui „Polygrapha Cyanea”, care a fost găsită de un indian din localitatea Rio Pastaga din Ecuador într.’up vas de vin. De atunci nu s’a mai putut găsi un al doilea exemplar din acest fluture. Harnicul colecţionar continuă şi acum cu vânătoarea de fluturi şi cu a lampă puter- nică de 2000 de lumini atrage în nopţile de vară mii de fluturi în cursă. In anul 1925 şi-a sporit colecţia cu 17,000 de exemplare, iar în 1926 eu 15.000. Iu colecţia sa se gă- sesc scoase părechi de fluturi numiţi „Pratt”, cari valorează 100.000 lei fiecare. 417 ©B.C.U. Cluj SOCIETATEA DE MÂINE ACTIV Comunitatea de avere a fostului regiment confinia<* Româno-Bănăţean No. 13, Caransebeş Bilanţul General încheiat la 31 D-cemvrie 1926_ PASIV 1. Partea silvică: A) Activ imobilizat: Păduri şi munţi1 Păduri în întindere de 222.463 jugh. şi 250 st..— — — Munţi în întindere de 29.531 jugh. şi 1227 şti -— — — Imobile şi terenuri Palatul şi imobilele din oraşul Caransebeş — — — — Imobilele şi terenurile din comu na Ohababistra — — — — Imobilele $i terenurile din comu na Teregova — — —- — Imobilul Ocolului Silvic Orşova Imobilele şi terenurile din comu na Bozovici— — —- — — Vilele din Băile Ereulane — Inventar: Şinele depozitate la Ocolul Silvic Teregova — — — — Şinele şi materialele dela Regia Petroasa -— — — — — Magazinul de alimente central — Automobilul, caii, trăsurile — Mobilierul şi cassele de fier — B) Activ realizabil la termen •' ... lung: ^Debitori-delicte silvice: Creanţe provenind din delicte sil vice. — — — — — — Amortizat — — —- — — II. Partea comercială,:. C) Activ realizabil la.termen scurt Efecte publice, şi acţiuni: Acţii de ale Băncii Naţionale a României — — — — — Acţii de ale Societăţii Reşiţa — Acţii de ale Băncii Poporale Ca ransebeş — ■/ —- -— •—. -v- Acţii de ale Societăţii Caranse- beş. Haţeg —- ' — — — — Acţii de ale Grănicerului Bană ţean Mehadia — — — — Debitori-creanţe de primit în nu- merar şi lemne: (Creanţe provenind din valorizări I de lemne — . —- — -— — PrCtenţiunea noastră în lemne de la firme — — — — — Cont-curent al Regiei Petroasa, sold'—- ' 7.091.417,5 Plus leneficiul Regiei 602.858,82 Cont-curept a .IRegiei . . . Mala,' sold ‘ — 8.19?,7.35,00 Minus pierderea Regiei 91.505,5 4 Diverse: ponturi debitoare. — ţ D) Numerar disponibil: Gassa: Numerar constatat în seara de 31 Decemvrie 1926: In Cassa centrală — — — -— In 1 Cassa Ocolului Silvic Caran- In Cassa Ocol: Silv. Orşova — In Cassa Ocol. Silv. Teregova1‘.-— In* Casa Ocol. Silv: Bozovici — In Cassa Ocol Silv. Ohababistra Depunerile fondurilor: ■ Depunerile la Prima Cassă de Păstrare Caransebeş — — Conturi de ordine: Debitori de garanţii — — — Efecte primite în gaj — — — Stocuri de lemne vândute — — ■ J n . i '. 15831208 — '354381 20 239417 97 9902 39 51209 40 •15662 98 17163 37 113590 36 450112 55 199742 ' 48000 — , 186000 — 755554 73 353000 150000 150000 99600 33000 3722799 7289121 7694276 34 8106229 52 960854 56 46800 17515 65832 23 10293 68 13960 69 16185589 20 447306 47 1639409 28 5384009 42 1034379 99 785600 2681 426^9 515716 1115256 3152 1750C0 5759118 469677240 18 93 35 18272304 4349629 95 43 I. Partea silvică: A) Fonduri de asigurare: Rondul social grăniceresc — — Fondul de pensiune — — — Fondul de ajutoare — — — Fondul internatului — 1—■■ ■— B) Pasiv exigibil la tfermen lung: Garanţii şi cauţiuni de serviciu I. Partea comercială: C) Fonduri de asigurare: Fondul de rezervă legal2 — — Fondul de rezervă special2 -— Fondul de prevedere pentru even- tuale devalorizări ale stocurilor de lemn — — — — — D) Pasiv exigibil la termen scurt: Bănci — — — — — — Bonuri — — — --7 — Efecte primite spre păstrare .— Cont tranzitoriu — — — — Diverse conturi creditoare — — E) Conturi de rezultate Beneficiu report din 1925 —. — Beneficiu net pe 1926 — — 1— Conturi de ordine: 16185589 20 3000 00'- 356733,2 489790 90 Garanţii n- — — — Deponenţii de efecte în gaj — Diverşi — lemne vândute — — 28114743 07 50735677 45 1118408 93l 51854086 38 10630890 75 62484977112 3000000 30’J0000 6000000 13726118 673197 23152 1554320 94 76 168975,86 13767,97 2093780,06 175000 575911835 4696772 40 I 20032113 30 1568660 12000000 16145764 56 44 210754803 5185408638 •10630890 75 6248497713 *) Conform procesului verbal dresat la 20 Mai 1879, de eomisia centrala la Timişoara, pădurile şi munţii sunt preţuite la suma de 16.185*589j20 florini aur. . Acest f^nd după deciderea adunării generale se va rpori cu îrcă 1 0OO P00 lei. ©B.C.U. Clui **) Acest fond după deciderea adunării geneiale se va spoti cu încă SOO OfO lei. SOCIETATEA DE MÂINE DEBIT Contul Cheitu eli şi Venituri încheiat la 31 Decemvrie 1926. CREDIT Retribuţiuni şi accesoriile perso naiului: Salarii şi sporuri de scumpete — Rescumpărarea terenului de hrană — — — — 1.086.825 Rescumpărarea lemnelor de foc — — — — 211.575,— Cheltuieli generale: a) Imprimate, registre, materiale de scris, iluminat, încălzit, publicaţii, abonamente, cheltueli de poştă, tele- graf şi telefon, legi şi cărţi de spe- cialitate, curăţit, spălat, diferite raa teriale şi lucrări — — — — b) Indemnizaţii de călătorie pentru: preşedinte, şefii ocoalelor silvice, con- ductori şi primcondreni — — — c) Chelttfeli de plasare şi diurne pentru: reprezentanţi la adunările generale, membrii Consiliului de reprezentaţie directori, ingineri, contabili şi cela- lalt personal central şi exterior — d) Retribuţiunile îngrijitorilor de case, diverse construcţii şi instalaţiuni noui la imobile, ustenzile şi materiale, vop siri şi lucrări de zugrav, pavaj, lin- gerie, lucrări de tâmplar, zidar şi sti- clar, iluminat, încălzit, curăţit şi spă lat, premii de asigurare, onorarul me dieilor — — — — — — — e) Cheltuieli de reprezentaţie, onorarul Comisarului guvernial, retribuţiuni din delicte silvice încasate, medica- mentele personalului, hărţi, tablouri şi fotografii, lucrări, demontări de şine şi transporturi, expertize, escon- tentâri, prime de mutare, timbre, ajutoare date bisericilor, şcoalelor, muzeelor, teatrelor, văduvelor şi or fanilor — — — — — — — f) Materiale pentru desenuri, lucrări de compactorie, materiale de scris, us tenzile necesare de taxaţie -— — g) Procurarea mijloacelor de locomoţie, întreţinerea automobilului, salarul şoferului — — — — — — h) Taxa transporturilor de lemne i) Premii de asigurare, taxe de înregis- trare, expertize, valori şi diferite cheltueli mici — — —- — — — Cheltuieli de exploatare: Cheltuieli de producţie ale Regiei Valea- Glimbocii — — — — — — Cheltuieli de producţie ale Regiei Pe- troasa — — — — — — — Chelt. de producţie ale Regiei Mala — Pensiuni: Scopuri culturale şi de binefacere: întreţinerea internatelor de băeţi din Caransebeş şi Orşova, contribuţie la întreţinerea şcoalei de arte şi meserii din Bozovici, burse şi ajutoare de studii, diferite ajutoare mici — — Impozite — — — — — — — Plantaţiuni silvice --------- — — — Amortizări — — —- — — — Beneficiu report din 1925 — — — Beneficiu net pe 1926 — — — — 6554183 1298400 42 438826 172850 720965 58 10 603433 400861 94952 445850 227648 8405) 1197004 5607010 5922836 79 09 70 13767 2093780 3239439 12726851 232475 1935139 1252232 1163087 1049860 2107548 65 31S59->17 60 I 1 : Beneficiu report din 1925 — — — Beneficiu realizat din exploatare de păduri şi din valorizarea produselor accesorii: i Produse principale, lemne de foc — 28671145 09 7852583 42 Produse principale, lemne de construcţie 1302204 43 Produse secundare, lemne de foc — — 40494 40 Produse secundare, lemne construcţie — 244995 95 Produse accesorii — — — — — 453314 07 Diverse beneficii: Venituri extraordinare — 13767 I 30712153 833295 97 94 94 31559217|60 Pentru contabilitate: A. Balaş, director general Ion Dobromirescu şef contabil Emilian Orzescu sub-şef contabil CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE: COMISIA DE REVIZUIRE: I.ie Orzescu loan Pepa Danii Laitin George Popovici Subsemnaţii am examinat, potrivit art. 56 din statute. Contul preşedinte vice-preşedinte Cheltuieli şi Venituri şi l’am găsit exact şi în deplină concor- Traian Căit iun D r. Rcdu lescu T.Şandru Domatnianu, P. Ju manca dan(ă cu registrele şi scriptele înstitutiunei. loan Duicu loan Grozavescu Dimitrie Popovici Simion Boatiu Dr. Golopenta Caransebeş, la 23 Maiu 1927. Verificat şi aflat în perfectă concordantă cu Registrele Comunităţii de avere. Aure! Crainicescu, directorul Sucursalei .Albina” Lugoj, expert contabil. 419 ©B.C.U. Cluj Adresa abonatului SOCIETATEA DE MÂINE a întrat în simpatia generală a intelectualilor prin scrisul metodic pentru prosperitatea economiei şi conştiinţei sociale ______a românilor.___ Să nu rămână casă de intelectual fără SOCIETATEA DE mfllRE SCHMOLLPASTA" S. A. Braşov Fabrică de Cremă de ghete Premiată la 30 de expoziţii „ U N I © “ Fabrica de Vagoane s. a. SATU-HAI1F Activ Bilanţul General încheiat la 31 Decembrie 1926 Pasiv Imobile, Clădiri: Ateliere şi Locuinţe la 31/XII 1925 — — — investiţiuni în 1926 — — — — — 7281272 99 763445 15 Capital — — — — — — — — Rezerve1 — — — — — — — — Rezreve pentru creanţe dubioase — — — 20000000 3000000 1400000 8% amortizări din suma de lei — ■— 9.984.600,16 învestită în anii 1921—1926 8047718 14 7987^8 - 7248950 14 Fond de penziune * -— —■ — — —- Fond pentru educarea ucenicilor3 — — 324855 77 160060!- Maşini, instalaţiuni, calorifere, aranjamen- tul fabricei, linii de garaj şi industriale, forţa motrică şi luminatul cu electrici- tate, conducte de apă şi canalizări, mo- Creditori — — — -— — -— — — Accepte — — — — — — — — Ineasso — — — — — — — — Beneficiu — — — — — — — 50470384 1500000 56051 6018183 76 50 97 bilier, scule, modele, matriţe, stanţe şi cuţite, forme, forme pentru ferari, vehi- cule la 31/XII 1925 — — — — — investiţiuni în 1926 — — — — — 8727119 10456066 72 73 15% amortizări din suma de lei — — 22.410.876,56 investită în anii 1921—1926 19183186,45 336163148 15821554 97 Debitori: Direcţiunea CFR. — — — — — — Diverse — — — -— — ■— — — 42320355 04 6006711177 48327066 75 Cassa numerar— — — — — — Efecte şi participaţiuni — —- — — — Stocuri de materiale şi lemne, fabricate şi semi-fabricate — — — — — •— 375724 63 977169,50 10179070 01 1 82929536 — 829;953b — *) In urma împărţirei beneficiului din a. c. se ridică la lei 4000000,— **) In urma împărţirei beneficiului din a. c. se ridică la lei 700^00,— ***) In urma împăriirei beneficiului din a. c. se ridică la lei 300000,— Pfebi*_______Contul de profit şi pierdere încheiat la 31 Decemvrie 1926 Credit Salariile funcţionarilor şi plata muncito- Cheltueli, francaturi, impozitul pe cifra afacerei, dări, dobânzi şi comisioane, asigurări etc. — — — — — — Amortizări: din clădiri şi mobile — — — — — din maşini şi instalaţiuni — — — .— Beneficiu — — ■— — — .— '— .— Venitul fabricaţiunilor — — — — — 45284W08 21471b06 28 Report din 1925 — — — — — — 347 55 13634561 90 ' - - 798768 3361631 48 4160399 48 6018183 97 i ! . . i 45284751 63 45284751 63 Verificat şi găsit conform registrelor: : * --r V;;T'î!3' Cenzori: loan Franco cont. exp., Dr. Teofil Dosa, Ioan Fopp, .^ţr^itmDnMein Cenzurat. ©B.C.U. Cluj Tipărit in Institutul de Arte Grafice „Lapkiadd" s. a. Cluj