Revista pentru literatura și tradițiuni populare Anul III No. g și io — 1895. DIRECȚIA Șl ADMINISTRAȚIA IN FALTiCENI F A LT I CEH î Tipografia și Librăria M. Saidman STURZUL SI CIOARA • v Amu, ci-că o fost odată un sturz. Sturzu acela avea în pădure, într’o scorbură de copac, un cuibușor uude noap tea dormea și unde îșl scotea puișorii, de care insă nu avea parte, căci o vulpe venea la rădăcina copacului și-i poroncea sâ-i dee cile un puiu să-l minince, că Altfel il minîucă pe el. Se vede că sturzu nu era tocmai Intru ; prostul, in lot deauna cind avea puișori, dădea ctte~unul vulpe! in fie- care zi, piuă ce-i gătea, ș’apoi îi spunea că nu mai are. Vulpea nu venea pe-acolo cit știa că sturzu n’are ce-I da, dar cînd mirosea ea a pui de sturz, numai ce o vedeai primblindu-se iar pe acolo. într’o vreme sturzul avea niș- te puișori de-a dragu să-i privești de mîndri ce erau ; vul- pea insă ii mincase și pe aiștia. pe toți, Supărat, ca vai de capul lui. știi ca omul cînd iși perde copilașii, șădea și el știrbit pe-o creangă de fag și nu zicea nimic. O cioară vine de se așază lingă el și văzindu-1 așa de supărat, il întreabă : —Da ce stai, bre omule, așa știrbit, de pare că in u- na Hi ninge și-ți plouă ’ Anul III No. 9 și io.— 1895 186 ȘEZĂTOAREA —Da cum nalba să nu stal știrbii, răspunse sturzul, cind tu iți lupi ciolanele făcind la copil, și cind să te bu- curi de el. numai ce te faci fără dinșil ? —Da cum ? Cine-I dihania ce-ți omoară copiii și-ți face atîta sclrba ? —Ei, dacă ți-oiiî spune, ce folos al să-mi faci, ia a da și peste tine scirba mea, și te-1 alege și tu cu atîta. —Ori ce-a fi, spune-ml ! —Ia vulpea, soro, imi face tot deauna sclrbă; cum află că am puișori, o dată vine și-mi poroncește, ca în casă el, să-1 dau cîte un puîu să-l ospăteze, că de nu, e vai și a- mar de casa și cojocul med. -ti trebue dacă ești un prost și jumătate ; da cine dracu le pune să-ți svîrll tu singur puișorii la moarte ? Ce socoțl, că dacă nu l-ai da puii, țl-ar face ceva? E in stare, șireata, să sue in copac la tine? Dacă vrei să nu mal ai pui, dă i i tu singura ; de vrei însă să te bucuri de el, cind a mal veni și ți-a cere puișori, poftește-o să vie la line sus. ca să-l ospăteze. - Că bine zici, soro : așa am să fac. Mie nu mi-o ve- nii in cap lucru ista?’ saaaraca de mine! și mulți puișori mi-o prăpădit dușmanca de vulpe ! Laaas că ț-ol pune eă pofta 'n cuiu. afurisita dracului! n’ai mai avea parte de ochi și de blană ! și punlndu-se pe lucru, in vre-o clte-va săptamini, sturzul scăpă iar la pui. Vulpea, mirosind că sturzul are iar pui, fuga la rădăcina copacului. —Dă-mi pul să mlninc, ca alt-fel te prăpădesc pe tine, zise vulpea. —Mal pune-țl pofta ’n culfl, șireată ce ești : de al pof- tă de pui de sturzi, îa poftește ici, colea la c?sa mea. Vulpea se făcu că vrea să se sue, ca doar va spăria pe ȘEZĂEAAREA 187 sturz; sgrepțănă cit sgrepțănă la rădăcina copacului, dar văzlnd că sturzul nici nu se uită la ea, își luă tălpășiță de acolo, hlăstămind pe cioară că i-o făcut șotia. Las, zicea vulpea bodogănind prin pădure, că ini te-oiu prinde eu cioară spurcată ce ești, j-oiu da eu bani pe mîerer că numai tu ml-ai făcut șotia asta ! Ț-oIu arata eu cine-s eti! Și clămpănind in una din lioapă, eși din pădure și se puse într'o poeană, cu plntecele la soare, istovită de foame. Cum stătea ea așa, de nici nu sufla de foame, numai ce hop! cade pe ea o cioară, tocmai ceea ce-i fâcuce șotia cu sturzul; cioara, socotind că-i moartă vulpea, începu a izbi cu clonțul In ea,—Clamp ! vulpea o prinde și voea s’o sfîrtece de ciudă. —Stăl cumătră, zise cioara, nu face cu mine așa cum vrei să faci, ci fă și tu cu mine, cum o făcut moșu-lu cu moașă-mea. —Da cum o făcut moșu meu cu moașă-ta? Întrebă vulpea. —Ia înainte de-a o mlnca, fiind ca moașă-mea era nea- gră ca mine, o dus-o la vale (la apă), o spalat-o ca să se facă albă, ș’apoi o mlncat-o. Fuga vulpea cu cioara în gură la vale, și ținlnd-o c’o labă, o spală bine ca să se facă albă, știobîlciind-o de cl- te-va ori prin apă, de era s’o înece. Pe clnd vulpea se pregătea iar s’o îmbuce, cioara zise : — Stă! cumătră, nu mă mlnca; de ce nu faci și tu cu mine cum o făcut moșu-tu cu moașă-mea ? —Da cum o făcut moșu meu cu moașâ-ta ? —S’o suit pe un munte cu ea și i-o dat drumu pe un țanc și pe urină o mîncat-o. 188 ȘEZĂTOAREA Proasta de vulpe ascultă pe cioară, și fuga cu ea pe-un munte, ca să facă și el ca moșu-su, și dete drumul cioarei de pe o stinca pe altă stîncă ca pe urmă s’o înlniuce. Cioara cum se văzu scapată din primejdie, sburâ intr’un fag și bătu in pumni vulpei c’o amăgit’o, Iar vulpea casca și azi gura de pe tancurile de stinci după cloare și nu le poate face nimica. M. Lupescu Interj ecții In viața lor zilnică In contact cu animalele, țăranii în- trebuințează un număr de sunete interjective, cari expi imă, prin ele însele, un ordin sau un Îndemn. Aceste sunete nu se pot scrie de cit prin niște semne convenționale, și numai după ce și scriitorul și cetitorul lor le deprind din auz. Abatele Roussetot, într’un important studiu asupra graiului (J>alois) din Cellefrouin, a propus niște asemenea semne, greu de înțeles. Așa semnul -! represintă sunetul care se produce cînd ții gura închisă și aerul ese pe nas; semnul <-! represintă aspirațiunea urmată de o rezonanță nasală, pentru a arăți o desaprobare; etc. \Hccuc des j>a- tois gallo-romans, an. IV, apiil-iuliu 1891). Asemenea sem- ne nu putem propune de o cam dată. Dam insă o lista de interjecțiile întrebuințate de romîni: din Cotirgoș (plasa muntelui, Suceava) după notele date de d. I. Teodorescu, învățător din acel sat. Bîrrrea !... pentru a alunga oile. cil.. cicicici l... pentru a chema vaca. ȘEZĂTOAREA 189 cict capră \ .. pentru a chema capra. cipcc!... pentru a chema porcii. ctț !... chel !... pentru a alunga mița. cîșșș !.. cîșcișclș\... pentru a chema oile. de\.. cal de\.. modul de a mina calul. f >u fluuu !... un fel de șuer cu care se cheamă cinele. hale pentru a alunga giștele și rațele. hat!.. se mină vaca. hăis !... se mină pe boul din brazdă (din dreapta). hălsa ’.. de la dreapta la stingă. hârștl !.. se îndeamnă oile la strungă. haț !.- pentru a alunga porcii. hi !.. se mină calul. hi\ . și nihlu\.. pentru a alunga cinele. hțci!.. hlcwa!.. pentru a alunga găinele. htrdoapentru a alunga și a mina berbecii. ho baram !.. peul.ru a opri și a alunga vitele cînd dau năvală. hoho !.. pentru a opri boii din mers. hccl 'napol !.. pentruu a da boii să meargă cu înapoia înainte. ist !.. ține ha !.. se asmuță cinele. libă\.. libllibl'... liii\.. pentru a chema giștele. nea!., baram !.. pentru a întoarce vaca din mers. nenea !.. nenea !.. pentru a chema vacile. pisss pisss !.. pentru a chema mița. Tot in acest scop mal este un fel de snmnțare, cum fac mancele la copii. pfprrcloa un mod de a chema calul. Sunetele de la început slnt produse prin tremurarea buzelor, sămănînd cu sunetul scos de cal cind dă cu botul prin niște iarbă ce nu l place. t 190 ȘEZĂTOAREA rrrea !... pentru a alunga oile. seera mirare. tiugu\.. tiugn fivgul.. pentru a chema gâinele. țfl!.. mină boul din stînga. țfllă !.. de la stingă la dreapta. țlgilio !.. țlgilîu !.. pentru a chema caprele. (î\ capră !.. pentru a alunga capra. țllea !.. pentru a alunge cinele. țoac (oq !.. și (tigu !.. (ngufu !.. pentru a chema porcii. țurrr !.. pentru a chema găinele. utu !.. se strigă rațele. / Artur Go novei TRADIȚII POPULARE Facerea Lupului Cind a văzut Dracul că a făcut Dumnezeu pe oae ca să fie de folos omului să se arânească cu ea, Dracul s-a gindit^să dacă și el pe lup să minince pe oae, tot ca să facă rău bieților oameni. S-a apucat și a făcut și el pe lup, din tină, da nu-1 putea învia de loc, cum făcea Dum- nezeu. Atunci el ce s-a gîndit? s-a dus de s-a rugat tot de Dumnezeu să-l învieze. I-a zis : > Doamne, Inviazâ tu cățelul ăsta !< Dumezeu i-a zis : *zi șî tu : sai lupe și fugi*. Da Dracul a întors, și a zis : »Sai lupe de mănincă pe Dumnezeu!» Lupul nici nu s-a mișcat din loc. A în- tors atunci șî Dumnezeii, fi a d*s : »Sai lupe de mănîncă ȘEZĂTOAREA 191 pe Dracu !« N-a apucat să isprăvească bine vorba Dum- nezeu, și lupul a ras-o de fugă după Dracu să-l mănince, și lupul fugi dracul fugi, și fug mereu unu d altu pinâ ’n ziua d-aslâzl, că lupu unde o intîlni pe Dracu, haiti! îl și ’m- bucă! D’ala și sfete Petre i-a făcut clniJ lui pe lupi, ca să vîneze pe draci. Auz-că, cînd tipărea Dracul pe lup din tină, a căzut vr’o doi trei peri după dracu pe lup. și cînd a înviat a prins râ- dă cilii în lup, și prinși a fost și pînă în ziua de azi. Și d-aia lupu e așa fioros, că are perl de drac pe el. Tot din pricina lupilor s-a certat sfete Petre cu Ilie, că ' sfete Ilie tot umblînd cu căruța și cu cai cTo foc, i-a pîrlit pădurea unde țînea sfete Petre lupii și a pîrlit șî din pârul lor; d’aia cînd cade frunza codrului, se face părul după lup roșcat, de pare că este pîrlit pe foc. (Spun do tuwhoațul lonițft JxâzftroICt. din cortmnn BugdAueijU. jud. Vîkcai Dumnezeu și Mătușa • Măi Inăinte vreme, Dumnezeii umbla cu sfinții pă pă- mhit, că cerul era aproape de pămint, dâ-l ajungeai cu mina cind te suîai p’un mâidan. și Dumnezâd cu sfin- ții clnd vreaO atunci să suiau șl să. coborau. Da intr’o zi, nu știu pentru ce, că se certă Dumnezăâ c’o mătușă, fir’ar oarbă, șî mătușa nici una nici alta, a_ runcă cu scirnâ ’n Dumnezăă. Alunei ‘s-a supărat foc DumnezăO pe oameni, și s-a șuii in cer cu toți sfinții șî a înălțat ceriul cum se vede azi de sus. 192 ȘEZĂTOAREA % Șî 'halunei nu s-a rnai cobori! nici Dumnezău nici sfin- ții pe pătninl. # do unclioașiil M. Papa. din corn. Șțtdhiic$țff jad. .Vîfraaj. Legenda Lemnelor Măi înăinte vreme, cucă, lemnele umblau și ele ca oa- menii. Atunci se ducea rumlnul în pădure, tăia lemne, In- rălica pe ele și el. și bietele lemne mergeau singure aca- să la rumîn. Așa a fost multă vreme, că omul era mai credincios la Dumnezeu și lumea nu era păcătoasă ca In ziua de azi. lutr’o zl. se duce la lemne o afurisită de mătușă ; tae lem- ne, încalecă pe un biet de leton și măi pune și o spur- căciune de cățea lot pă lemn, ca să le ducă acasă. Atunci bietele lemne au Început să plingă și să se roage de Dum- nezeu să se milostivească, să le scape de beleaua asta : că tot ele, tălele să mai ducă în spinare pe ăl de le tae și să meargă singure la foc, și după alîtea toate să măt ducă și spurcăciuni dccinî In spinare. Dumnezeu s-a milostivit și a întors-o : „omul, de acum Înainte să ducă lemnele în spinare." și așa a rămas pină in ziua de azi, și rămas o fi cit o fi lumea. (Spus de Tudora I. J.nzârohi, din coniu BogdAne$tf> jud. Vîlceai . culese de T. Bălășel Rugăciuni o 1. Cruce-n casâ cruce iu truspatni corn uri do cas:i ; cruce-n masă cruce in salașul mvu ȘEZĂTOAREA Ihimnncou In capul ruou. Sfintâ uruoc adoarmo-mA. îngerol trnzoște-nra. do râu curățA-mâ. Mălini, cAlinjL in ni făcut creștin A creștina a fâcut trei îngerași. Îngeraș pe lingă noi sfiptn crn<’0 intre noi ; vanghelie în « nsâ D-zeu cu noi iu casă. Cruce in masă, Cruce în casă. Cruvc-n truspatm vom urî do Cnictsn locu undo ma culc D-zoq la capii! moft. Miilea prucista la fereastră, îngerul po lingă casă., înger îngerașul mea. Râul Hă so «lupărteze, că noî cînd ne-aiit dnt și no-ain creștinat. Tatăl no fliința. Fiul no credința. Maica predata no lumina, Sfmta cruoo no lumina, Sfîntul îngor no păzește Sfintei cruce rio-ntaroștr amin. Doamne miluește. n. RtOgA-to lui D-zna pentru suiloțelul mea ; casa; din zi, din noapto ca. pinâ-n ceasul cel do moarto. Cruce dttleO ndoarim^mâ. înger bun trezeșto-mâ. Doamne milnoșto-mă. culese de M. Lupescu. DESCINTECE De abubâ A plecat cutare Pe cale pe cărare: S’a întilnit cu sor cu ciuma. In bra|e l-a luat Jos l-a trlntit Pulbere l-a acoperit. Taci (cutare)... nu le țipa Nu te văita, Cu fum de clrpă le-oIO afuma Și leacui ți 1-oiO da. Bubă vlnătă, Bubă neagră Bubă galbenă, Bubă de nouă feluri de bubă Să eși din măduva osului. . Din os In piele 194 ȘEZĂTOAREA Din piele să chel să răschel. luminat Să rănile N... curai Ca arginlul strecurat. (Auzit de la Baba Ileana din comuna Grinda. jud. Ialomița*! Din blide Bagliiță cu deochetură. Baghiță cu mincătură. Băghița cu ceas rău Baghiță din ferbinteală, Baghiță din răceală. Să eșt de ia (cutare...). Din măduvă in os, Din os in piele. Din piele să chel să răschei Să rănite curat luminat Ca arginlul strecurat. (Auzii de In baba Ileana din Grinda) De junghiu Junghiu din răceală. Din osteneală. Din călcătură, Din spălmîntăturâ, Fugi junghiii că te ajung, Cu cuțit te împung. Cu secera te secer, HI Cu coasa te cosesc; Junghiu de inspăiminlfttură, Să eșî din capul ficaților. Din crețul mațelor, Din creeriî capul ui Din sgirciul nasului. Din fața obrazului. l) • f (Auzit do In baba Ileana) I). \ccFt (fosdntoa «o (ace cu cuțitul, intepind cu virful partea bolnava și Zieind vnrlwlr du mal sus. Sn doscintA apoi și în balegă do vacă, pruftMpătâ. tot eu imțitul. șî npoi baliga M’ < <»ncn hi spnzft și xo jittBO po partea ItohuivA*1 sau unde ține pe om junghiul. Umezeala caldă a băligel face mult bine l»ol- nurul uL ȘEZĂTOAREA 195 De deochi IV De-i fi deochial de om Să-i crape.... Să-I curgă... De-i fi deochial de nevastă Să-’ crape Piele Să-i curgă laptele. De-i fi deochiat de fată, Să-i cază cositele, S'o rîză fetele. 99 de deocheturi 99 de mîncăturl Să eși din creștetul capului. Din baerile inimeî, Din măduva osului, Din os în piele, Din piele să se spele. (Auzit de Ia Mitnnti T- Andreescn. in vnstâ «io 70 nul, din comuna Gtindn) culese de Dobre Ștefănescu Fugi diochiO dintre ochi, că te-a.junje, te sosește și a- mar te pedepsește, mînia dumnezeească, cu sabie de foc cerească; sa le duci, să piei, cum pier negurile cînd bat vînturile, cum piere rouă la soare, cum piere spuma de mare. De-o fi G. deochet de fală mare, să-t crăpe Uțclt. să-I curgă sîngele, ibovnicu să-și urască, ochii să-i ples- nească ; de-o fi deochet de femee. măritată, să-i crăpe țl- țele, să-I curgă laptele, să-i moară copilul de foame, și s-o urască barbalu ; de-o fi deochet de barbat neînsurat, să-i crăpe minele. să-I curgă sîngele, ibovnica să-l urască, ochii să-i plesnească. De o fi deochet de fete măruntele și băc|i mărunței, să le crape călcăele, să le curgă sîngele, să nu mal dioache fetele. Sai diochi dintre ochi, din fața obrazului, din sglrcea nasului, din crierii capului, din mă- 196 ȘEZĂTOAREA duva osului, din ochi, dintre ochi, dintre gene și sprince- ne, să le duci, să" te toi duci, unde popa nu toacă, unde fata nu joacă, unde cucoșil nu cînlă, unde vaca nu zboa- ră, unde mița nu mornăește ; să te duci la fata Iul Ler Imparatu. că ț-o pus masa întinsa, cu făclii aprinse, cu pahare pline și înlncări de cele hune, și pe G. sa l lași curat, luminat, de boală ușurai, cum Maica precisla l-a lasat, cum e aurul de curăț, ca soarele din senin, amin. Să descintă In apă neîncepută, cu un cuțit în care se sting nouă cărbuni aprinși. Cu apa bolnavul se spală pe frunte și pe față, după ce-a gustat din ea de 3 ori, și ce- ea ce rămine împreuna cu cărbunii, se svlrle pe un cine, la țîțlna ușeî, ori pe un par. Din satul Crucea (Suceava) Cules de V. Filipovicî De spurcat EșI Isdate, eșl drace, eșl întunecatul?, eși intopsocatule, eșl otrăvilule, din inimă, din cap. din ficați, din plămîni. din toate încheeturile. Să eșl, ca cu alun te ating, cu cru- cea te ’nchin, cu tămîe te tămîia Ucigă-te sf. cruce, uci- gă-tc tămîea, ucigă-te Evanghelia, ucigă-te slujba Paștelul. Ea te mut, eO te trag după limba mea cu toată puterea ta, de la..... din inimă, din ficați, după toate oasele, du- pă toate încheeturile ; să te duci la fetele lui Ler Împăra- tul, că-s cu mese ’utinse.. cu făclii aprinse. Acolo te știe culca și legăna, și de mîncare să ți dea. X. (cutare) nu te știe nici culca, nici legăna, nici de mîncare să-ți dea. Acolo să locueșli, acolo să pe N. să-l pără- sești: din creeril capului,din grumazii gitulul, din haotul urc- r ■ • ... ... ȘEZĂTOAREA 197 ■*»a^a*q>acx=wmc»CBex=tJ»es=^p-,-< >.i .jKozihy.-cn^;— >— - — _ chilor, din zglreiul nasului. să rămie curat, ca un stricu- rat, ca Maica Precista ce l-a lăsat; să-I vie singc la sln- ge. putere la putere, carne la carne, foame la foame și sete la sete. *) De bubâ cu dalac Bubă cu întilnituri, bubă cu isbituri, bubă cu pocituri, bubă albă, bubă neagră, bubă albastră, bubă turingie, bu- bă cafenie, bubă de 99 de bube, cu 99 de isbituri, cu 99 de pocituri, cu 99 de fulgerături, nu-l întinde, nu-1 co- prinde, nu-l umfla, nu-1 inglmfa, nu-l junghiă, nu-1 cuplă, nu-1 inspăiminta. nu-l deștepta, că eu de m-oii'i miniâ, cu apă te-oiii îneca, cu sare le-oiu sără, cu cuțitul le-oiti spin teca. De la (cu’are) tc-oltt scoate: din crieiii capului din.. (2) să le duci unde cocoș nu cinlă. unde mătură nu mătură, unde topor nu tae. Acolo să locuești, pe N. să-l pără- sești, să rămie curai, etc. [din Șerbăiieșli, jud. Vîlcea] cules de C. Șerbănescu. De aplecate Omul, clnd miulncă mult vre un fel de mincare, capătă durere de cap. Atunci are aplecate, care șe pol cunoaște la mini. Bolnavul trebue frecat pe mini cu oțet, ca să 1) Se doncioU iu apft proaspăta «ni iw Ur do bn&aioc in vaW» -<• Jpuno t* mie do la BoWeiiMâ; apoi dă bolnuviiluî bea do 3-0 ort și după ucea ?<• uda zit’ind auvintola dofioio temi lui. 2| Urmează formula obișnuită. 198 ȘEZĂTOAREA se răsplndească aplecatele In trup, apoi pe cap, la Umple. După aceea să scuipe In palme și să le dea pe genunche- le picioarelor, în jos. zicind de trei ori : aplecate pe vine lăsate. In urma acestora, bolnavul e vindecat. Tonea (Ialomița). S. Popescu. Hoța ’n boța In ajunul Crăciunului (24 Decembre) pe la orele 3 4 după amiazh copil se grupează câte 5-6, purtlud de gît fie care cîte o traistă și in mină cîte o nuia sau un biciu, mergind astfel prin sat de la o casă la alta. Clnd sînt in dreptul ferestrei, strigă cu toții odată : Hoța’n boța caladele Dai babo era vâlcele ’) Stăpina casei ese și da fiecăruia nuci sad cîte un mic colăcel, ii umil și bornac 2) S. Popescu Formule de eliminare In jocul copilăresc numit de-a mijoarea sad de-a mija, se întrebuințează, pentru a se face alegerea mijel, o for- B Hoța ’n boța colindători I)ă-ne babo colâcol. 2) Acest obicclti este in corn, Coacu, dud. jaloinița, locnitâ in maro parte du Bulgari stabiliți aici înainte do 1828. ȘEZĂTOAREA 199 mulă de eliminare prin care se hotărește cine sa facă mija. In colecțiunea D-iui G. Dem. Teodorescu se găsesc o suma de aceste formule. Mai lata și alte variante : Din copilărie cunosc acesta : L’iia mura, două para, treia ruga, oocioruga. solomon. sovodoîi, aocodița podobița. gheotgbicș clanț ! Une ort, in loc de socodița podobila. se zicea : ș indii ița D. S. Popescu Iml comunica din Tonea (Ialomița] for- mula aceasta : Fim gnna cîștigann. punaita rachițu. cnrcodcd lișițn. Avram hursucan. ('mtlii-îe bursucule >1 do C.. aidich-to ; țerevonchi țonchî ! De la D-na Didina N. din Focșani, am auzit așa : Ana mu na Do la moara pruncului, sodroguna. c’un cojoc șopfttița do motoc, mArgârafi. ca o part stricătoare, de-unde focul to luară? tanc, fată mar*' t Artur Gorovei Datine săptăminale Pe lingă multele sărbători ce ține țaranul romîn. el, și femeile mai ales, nu lucră nici in unele zile ale săptâmt- nel. De sigur că aceste datine nu-s de cit niște urme de- ale păginismulul. Așa : Lunea cei mai mul ți oameni o postesc, cu toate că ca- noanele bisericești n’«» prevăd in zilele de post, și o pos- tesc, crezlud că e bună pentru boale. 200 ȘEZĂTOAREA „Doamne, soro dragă, pe mine mă dureați ochii de nu mal știam ce să fac ! Și de cînd m’am prins colii posti Lunea, par că mi-o luat cu mina*, așa povestea o femee mamei mele, clnd eram mic și de-atunci mama, care su- ferea de ochi, că slatea noaptea Urziți la lucru, n*a mai mlncat de frupt lunea. Mar ta dacă te lai, ori faci leșie, î|I moare harbalul și rămil văduvă ; marja nu se croesc haine și nu trebue să pornești la drum. Mercurea nu se face leșie, nu se fierb cămeși, nu se inînincâ frupt. căci e rău de boale, de primejdii și de nă- paste. 'Joia se face toate cele. Numai joile de după Paști piuă la Inaljare se țin, că-i rău de peatrâ, bate peatra lanurile. Vinerea e cea mai sfintă zi*de peste săptâmlnă : cine poa- le s’o postească de a binele, -să nu mîm'nce de loc- aceluia ii merge bine. Vinerea nu se coasă, nu se croește, nu sc spală cămeși, L) se line in J’irșit ca o zi sfînță. Vinerea o postesc mai ales fetele, ca să le crească părul și să fie frumoase, și nevestele care s’au prins din tinerețe -din fe- lie- a o finea. Slmbăta se lucră ori ce. Joia și Simbăta fetele se laO Înainte de-a răsări sf. soare. Mar|a și Sîmbălă nu se cro- esc haine, că nu-I bine, că numai la morți se croește in acele zile, și nu se pornește la drum, căci numai morții se pornesc din casă Marfa și Simbăta. De pomană se dă numai Slmbăta. căci ea e ziua mor ților ; Slmbătă se desgroapă morții și se fac praznicele după el. In simbăta mortilor -a moșilor- dinaintea Dumi- _ _ ______ » 1) Vfizl -De lu nu lucru îemoolv Vinerea Șezătoarea voi. 1. p. -Vi. ȘEZĂTOAREA 201 necel mari, se dau de pomană străchini, ulcele, cofițe, ș. a. care trebue să fie pline cu de ale mlncăreî. Cea mal de samă zi de post e Vinerea saca din septă- mîna patimelor de lingă paști: acestei zile i se zice și Vi- nerea mare, și in ea nu se miniucl nimic. In ziua de vi- nerea sacă, cine se scoală înainte de-a răsări soarele și se scalda într'o apă, nu se bolnăvește toi anul. Femeele harnice aii făcut celor leneșe diferi te satire: a- șa, ele le cintă: Do la părinți am apucat : Lunea, Marța n’am lucrat. Morcurea o o xi mnre u țin poutru multe boule. Juile 1> flint legato 2) nu vrou aâ fac pneato. Vinoroa-I o zi scumpă uu mă prea siloso la muncă SîmbăU num apucat ș-ani lucrat ș’am fâuut o bubă *n cap. Ce să fac să sar în pat să scap do buba din cap ? Duminecă*! zi împărătească toată lumea s’o cinstească. Sau : Luni il Lunci Marți îi Macovcl, MorcnrI m’ain dus la tirg, Joi tirguoxe, Vineri viu, Sîmbătă mă hodinesc. ir— e— Duminecă, dacă a Intra popa oid lucra și ou. M. Lupescu. 1) Aici trobue să se înțeleagă Joilo dc după paști. 2) Legato, adecă scrise în carto do a se ținea. Di ooasloavolo vechi, serl-4- t<»ri!o mari sint puse in niște paranteze ; acolo serLătorf so zio leyate. 202 ȘEZĂTOAREA Medicina veterinară populară. IX. SAHNA Sahna e o rană mare In spinarea calului, provenită din rosătura tarnițel (a șălei). Această rană se întinde u- ne-ori pe toată spinarea dobitocului, mai ales cînd omul nu simte milă de vita lui, și o poartă ast-fel. Sahna să tămădue foarte cu greu. Spălăl ura cu leșie de ciucalăi; spălălura cu sopon prost; frecările cu spirt, duc tot deauna rana la vindecare. Un cal cu sahnă poate căpătă, din ca- uza durerilor, diferite năravuri rele. X. ZIMBRII Caii primavara fac zimbrii. Din cauza zimbrilor, anima- lul nu poate minca, nu poate bea apă și slăbește In una. De zimbri, cu buruene ori cu descintece nu scapă calul. Eată operația ce l-o face doftorul dc vite: Pune în gura calului un băț ca de 2 decimetri lungime și in diametru ca de 3 — 4 centimetri, ii leagă bățul aces- ta numit căluș, de gît, înferbintâ un fier lat pînă la roș, frige ceriu gurei calului, mai ales pe lingă dinți, și apoi cu o stricnea crestează gura In partea de sus. Să ia apoi sare pisată și se freacă ceriul gurei calului cu ea pînă ce nu mai dă sînge. Ocl de sînge se scoate cu metoda asia din gura animalului, crezindu-se că astfel s-a curățit de boală. Unii trintesc calul jos, ii pune căluș in gură, și tae cu cuțitul bucăți de carne de printre dinți, frecind ranele cu sare. ȘEZĂTOAREA 203 XI. DE SPLINĂ. Din diferite cauze, greii de aflat și puțin cunoscute, de rnul'e ori vitele se umfla grozav in partea dreapta; atunci vita zace de splină. Ca să-I treacă, ia o sulă a cărui diametru să fie ca de 2 m. m. și lungă ca de 2*.. d. m.. și împunge în partea dreaptă, după ce-ai numărat, de la deșert. 3 coaste. Im- plintînd sula acolo, vita sare și rage, și apoi scoțind sula vita se desumflă și scapă. XII. HOLERA GĂINELOR. De multe ori găinele mor cu droaea; numai ce vezi că li se Învinețesc bărbiele și creasta, nu mlnîncă. nu bea ii, lasă coada ’n jos, stau sborșite, fac mișcări încete și după 2—3 zile de suferințl, pier. Altele pier și mai în grabă. Cind gospodina vede pacostea asta la casă, prinde găinele și le dă să înghită clte 3 fire de chiperi, 3 fire de ustu- roi, și 3 de tîmte. Unele le dafi să mănînce tarîțe muete cu urină caldă. Altele ca să scape de pacoste, Iau găina moartă, se duc cu ea la hotarul satului, fac o gioapă ca de o palmă și o pune acolo descîntînd-o ast-fel de trei ori: «cind II veni tu acasă și mi-I face ouă, atunci să mal vie holera (ori ciuma) voastră printre neamurile tale, amin*. Făcînd așa, holera fuge și scapă casa de pagubă. XIII. RANELE GAINELOR. Și găinele sufăr de multe ori de diferite frinturl de oase, și rane. Uite uliu o unflă, o sparge, o lovește! Iată ci- 204 ȘEZĂTOAREA nele o apucă de picior, îl rupe pentru c’a ciupit din ciola- nul Iul. Ia uită-te și grădinarul cu ce ceatlăQ svlrle după ea și o lovește, o cotonogește. Rancle găinelor se vindecă lesne. E de-a,juns să pul in rană făină de popușol. și in 2—3 zile paserea va fi să- nătoasă. De nu pul făină, rana se umflă și galița piere. X1IL DE NEVĂSTUICĂ Nevăstuică e un mic și dragalaș animal, ce de multe ori trăește' pe lingă casele oamenilor, prin gunoae. Cînd ea e albă ca hîrtiea se zice luȘlge^ și e de-o frumusețâ rara. Acest animal de multe ori mușcă vitele de picioare, ori pe vaci de pulpă. Poporul crede că mușcătura nevăstuiceî e veninoasă, și de-aceea vita se umflă unde-a fost mușcată. De nevăstuică, vita scapă dacă ții în apă neîncepută cîtva timp o pele de nevăstuică, și cu apa aceea să spală vita la umflătură. Nu trece clte va ceasuri, și vita să tămădue. De nevitcă [nevăstuică] sint și descîntece. Se descintă in apă reîncepută în care s-a pus cîțixa căței de usturoi, și se mestecă cu un burduf de nevitcă zicind de trei ori: ,Doamna Insinzienață, înapoi îndreptată, ciceriți cuvinte." Cu apa și pelea se freacă vita la umflătură 11. XIV. COBEA. Gâinele zac dese ori de cobe. Cobea se face din sete mare. Cobea se face sub limbă, usucă gîtul și limba găinel de nu se poate nici răsufla. De nu iei cobea galiței, piere. Cobea se ia așa : 1). Doscîatocul c comunicat de D-l V, Pîonuscu din Duma (Suceava). $EZATOAREA 205 K U —— - ==. = - — . — ,...., ■ , — ——— Se pune găina între picioare, i se deschide ciocul, i se scoate limba, se întoarce, și de la jumătate în spre vîrf i se jupește un fel de peliță numită cobe, care apoi pusă în o bucățica de mămăligă și muetă în zmiutînă, se dă gă- inei s'o înghită. Așa făcînd, găina scapă. Cit găina e bol- navă, scoate un fel de vaete urîte XV. TURBA LA VITE Turba la vite și cîni, cum și la porci, protine din muș- cătura ce face unui animal sănătos un cine sau un porc turbat. La vite ea provine și din vinturl rele ce în anu- mite timpuri umblă pe pămint. Cînii și mițele turbă cînd minîncă ciocîrlil moarte, care în sborul lor, urcîndu-se pî- nă la vîntul cel riu și turbat, turbă și ele și mor căzînd pe pămint. Cînii mai turbă și din cauza mlncărei multe, îngrășîndu-se, sau cînd Ii se dă mămăligă ferbinte, ori li se dă de mîncare pe fereastă. Cinele turbat nu aude și nu vede ; e hărțăgos și muș- că tot ce vede In cale. De turbă rar animal care scapă. Cînd prin sat turbă cîni, omoară-i și pe urmă pirlește-i cu pae, iar prin lumul ce ese din pae prumblă vitele, căci leacul acesta e un a- părător contra turbei. Vitele mari, comute mai ales, cînd turbă, încep a rage, sînt furioase, împung pe alte vite, le sparg cu coarnele și se răpăd și după oameni. Ele scapă de turbă, dacă li se frige cu un fer roșu cățeii, un fel de beșicuți de pe dosul limbei, și dacă li se dă să bea spirt cu păcură. Ca prezervativ pentru cîni. scrijălează-le cruciș cu un ȘEZĂTOAREA $06 cuțit vlrful botului, ca ei să-și lingă slngele, și nu mai turbă, M. Lupescu Bibliografia Folklorului Romin Fără pretenția unei lucrări complecte, dau o listă de ceea ce s-a tipărit din folklorul romin. încercarea aceasta o împart In două : prima parte cu- prinde cărțile și broșurele tipărite ptnă acuma. Vor mai fi unele pe cari, sau le-am scăpat din videre. sau nu le cu- nosc ; sper, însă, că lista se va complecta cu trecerea vre- me!. Partea a doua, care va fi de mare folos pentru folklo- riști, prezintă și multe greutăți de învins. Au fost o sume- denie de reviste, mai cu samă peste Carpați, în cari s-a publicat foarte mult ș! important material de literatură po- pulară. Revistele acele se mai găsesc azi rar de tot, și trebue să treci munții ca să-ți fie accesibile. Intenția mea este că, dacă Șezătoarea ar mai avea zile, să reproduc tot materialul acela ca și perdut pentru noi. Pînă atunci, Insă, e necesară macar înregistrai ea bibliografică a acelui mate- rial ( l]. Aceasta va fi partea a doua a bibliografiei. In partea intăla nu am pus încă toate călindarele în cari se găsesc basme și diverse anecdote; nu am trecut cărțili l). D. Laz&r Șțîiioanu. vorbind despre cȘezAt/arva» iu -Istoria filologic) r«»- minn»» îa pag. 835 zinc: cT>. Gon>vel ur aduce un ndnrArat serviciu fblklonilii! nnmîii» dtschizîud in Șczatoam o rubrica spocinlâ |»entru înregistrarea bibliogr.i- ticA a numorvusolor contribațiiiuf do literatura populari risipite iu diferit*'!*1 publicațiuul periodice anterioare. S-ar obține astfel uu material considerabil, in mare parte și pe nedrept căzut in uitare», ȘEZĂTOAREA 207 poporane c Soacră-sa dac' auza din gură că mi-ș grăia: — «Ala nu sini hoți mei șl sint dragălăil tăi!» D’o l'ringhie mi-ș lua d’un lat maro mi-o făcea la Tudor mi să ducea și dă gât că miri punea, măsa dă gll ini-l stringea noru-sa n cap il trăgea Bilnă capu im-I spărgea, upâ ce tni-l cunoștea!) pă jelit mi să puneai)!..... Ilasnalele mi-ș soseai), hasnagil mi-ș strigai! : — da deschideți porțile să băgăm haznalele.» Foac dă pere rotunde, Tudor. măre, nu-m răspunde, că n'arc Tudor dă unde: nu răspunde el săracii că mă-sa i-a rnincat capu!.... Hal, Tudore, hal! Tudor Dobrogean, din cap deglughlan Tudor ‘Dobrogean, hăl, Tuilore hăl!..... (Spus de mama mea Elena, din comuna BogdăncștI, jud. Vilcea 328 A 1 a p i n Alapin haiduc bătrîn, cu frate-scu Constandin. Toți mi-șl bea și mi-șl mînca, Verde frunză a bobului Ja poalele codrului la flntlna Motrulul, frumoasă masă ml-e ‘atinsă toți cbefu că și-l făcea; și dă mulți volnici coprinsă, da chid fu despre beție volnici patru-zăci și cinci, despre d’ alba veselie, car' fac cincl-zăci făr’ dă cinci. Constandin că mi-șl grăia : Verde frunză ș'o lalea —«D’alel frate Alapine măi mare cine ml-era : In cine te ’ncrezl măi bine ȘEZĂTOAREA 214 in mine că-ți sînt frate, or In d’albele dă arme ? Verde frunză ș’o lalea, Alapin că mi-șl grăia : — „Verde frunză bob urez frate nu mă ’ncredințez : nici în tine că mi-ești frate dă fii cu mine ’n dreptate, nici în d’albele dă arme: armele slnt fiară reci, fiară reci șî lemne seci; cind olu zîce bob urez, in cine mC* ’ncredințez: numa ’n mândrulița mea car’ m’am cununat cu ea din copilăria mea.„ Constandin cum asculta, din gură așa-mi grăia : — „Verde frunză bob urez dă geaba te ’ncredințezi, că mindra ta te-a lăsat, cu Pribeagu s’a luat, cu Pribeagu d’între munți, d’intre munți, din văl adinei; Verde frunză ș’o lalea, și cu el că ml-a plecat, cu soare nescăpătat, și pă tine te-a lăsat. D’alel frate Alapine, tu să mă asculți pă mine, că-ți vine Pribeagu ’n mină dă sară știi cam pă lună, să ții calea la frntînă. că el vine atuncea să Ia apă ’n malara . să-și adape mîndruța. Verde frunză ș’o lalea, Alapin ce mi-ș făcea : la fîntînă să ducea, in tufe să pitula ; Iacă Pribagu sosa, cu mataraua pă mină, să Ia apă din fmtînă. Alapin cum îl vedea, dă dă parte-) proțăpea și din gură mi-I grăia : — „Măi Pribage, dumneata, ce-al tu cu mîndruța mea, car’ m’am cununat cu ea, din copilăria mea ? Tu dac’ ai făcut așa la luptă că ne-om lua. or in săbii ne-om tăia.?* Verde frunză ș’o lalea, Pribeag din gură grăia: — „Hai la luptă că e dreaptă că e dreapta și ’nțeleaptă și dă Dumnezău lăsată.“ la luptă mi să lua, și ei frate să luptară zi de vară pănă ’n sară. Cînd fu soarele ’n chindie ml-era luptă cu minie, făcea Pribeag ce făcea, p’ Alapin mi-l aducea, d’un genunahe ’ngenunchea, briniviciu să rupea, șălvăreii să lăsa nici o putere n’avea. 216 ȘEZĂTOAREA Mlndra sta dă mi-I privea. Alapin ce mi-șl făcea, dacă vedea și vedea, din gură că mi-șl grăia : — , Mtndro, mîndrulila mea Ia ap!eacă-te colea, la Inoadă briniviciu că mă omoară păginu!” Mlndra dacă mi-a uza din guriță mi-șl grăia : — ,Car’ pă car’ v’ățl birui, un bărbat ml-o trebui.” Da frate-săă Constandin, frate bun cu Alapin, pitulat că mi-șl era : dacă vedea și vedea, la Pribeagu că venea și din gur’ așa grăia : — «Măi Pribege dumneata, pă frate-meh 1-ăi tăia, da dă mine n’ăl scăpa.» Și din gură cum vorbea mina pă Pribeag punea, cu mîndra-1 Inpreuna, p’ămîndol că mi-I lega, d’o arie mi-șl făcea d’un steajăr că mi-șl bătea, dă steajăr că mi-I lega, foc dă la tălpi că le da. Alapin ce mi-șl făcea : frumoasă masă ’ntindea, și mi-șl bea și mi-șl mlnca, cu frate săi’i să cinstea și mindra le lumina. Constandin ce mi-șl făcea : nici p’ala nu să lăsa așa năcăjit era, dă la masă să scula, mina ’n cenușă băga, cite-un os că mi-ș\ găsa ' In piuă mi 1p pisa, in vini mi le vîntura, și din gură mi-șl grăia: —