Anul XII, voi. IX, No. 8-10. — FoIticenT, Oct-Decem. 1904. GĂINA CU NOROCUL. A fost odală un om. care nu-şî vedea capu de sărăcie. Se zbălea el să Iasă la mal, dar degeaba : ca clnd se băgase la ea slugă pe vecie, vorba cîideculul aceluia : Toată ziua hăis şi cea, şi ’n pungi nici o para; sapa I la'ă, coada-î lungă, nu mal vezî parale ’n pungă .. Dar omul acela nu se zbatea numai singur cu sărăcia, mal avea şi trei copil, cari-I cereai! de mîncare. Văzlnd el că nu merge aşa. s'a gîndil să-şi caulc undeva v’un loc de slugărit, şi lulnd drumu ’n picioare se întilueşte ir.tr’un tlrziu c’uii nni bogal. pulml de bănel. Acela 1 a simţit, cil dc colo, iinde-i bate glodul, şi oprindu-1 in drum. îl întrebă : — Da iui’ te duci, bre omule ? — Ia am luai lumea ’n cap, să-mi cat un stăplu. — Nu fel băga Ia mine Că eu alt lucru nu-ţî dau să faci. făr’ de cît să ’ncaleci pe băţ şi să-nil caji norocul. Şi de I-el găsi, să-I spui să nu-mi mai dea bogăţie, că am destulă.. . îşi bătură oamenii ’n palmă şi tirgu-t făcură. Iar adoua zi cela ’şi luă merinde de drum şi-o porni încotro l-a duce sfintul... După ec bătu tălpile bine şi*u întinse voiniceşte, ajunge Ia un lac cu nămol gros şi puturos, In care hodinea o bivoliţă fătată de curbul. Dă să treacă Încolo de bivoliţă, numa se arată un om : — încotro, măi omule — Ia, m’a trimes un bogătaş iu căutarea norocului, să-I spui de 1-oî găsi. să-l mal slăbească cu dragostea şi prietenia, c are destulă bogăţie. — O, doamne, mă omule, apoi eu ’s norocul omului aceluia — 113 — Ş EZATOAREA şi dacă-I vorba pe-aşa, apoi, ce-I mal uşor dee.it treaba asia ? Că. la răii îşi dă ghies toţi dracii, da la bine nu se gîndeşle nimenea. Şi zicînd aşa, dete drumu unui viţel de se luomoli în polniol şi acolo-1 Îngheţă moartea... — Dar tu aî noroc mal marc deeîl mine, zise acela către omul cel sărman ; buclucul e că dracu nu vrea să şl ie de tine. Eu insă te-oiu învăţa ce să faci, ca să scapi de boala de sărăcie. Vezi drumul ăsta Întortocheat, ce se desface din răscruci ? Aşterne-te pe el, că te duce tntr’o pădure. Iu pădurea ceia o să vezi o curte maro, miuunată, cu porţile deschise, păzite de doi balauri năprazuicî. Nu te da îu lături, ci spune-le că eşti slăpinul norocului aceluia. Iar clud ţl-o eşi cineva în cale, să nu ceri nimica, fără numa gaina a bălţată. El ţi-o da bani, tu să zici „uu-mî trebuie*. Se mal desmetici omu oleacă, etnd auzi vorba ala. şi gîndind că de vrea Dumnezefi şi bă|u Ia foc, îl mulţămi din suflet creşlinului şi o luă la picior lu spre pădurea cu norocul. Ctnd colo, balaurii simţise că se.apropie om strein de curţile acelea şi unde încep a-şi face de cap, de gîndeaî că atila jî-a fost. . Dar omu uostru nu era de-aceîa, cari să se sloboadă de frică şi cum văzu lighioanele sbîrlindu-se, se răsti la ele zielndu-le: — O,... Încornoraţilor, că eu îs stăpîuu norocului. . Şi-abea abea se ostoiră... Păzitoru norocului auzi urletul şi svîrcolirea balaurilor, şi eşi să-l lutlmpine la poartă... — Sfinţi-te-ar patruzecile, zise omu uosliu, pîn’ acu de ce n’aî venit ?... Aşteptai să te scarpin supt barbă ?. Dar cela, ca unu care ştia. pricina, chitea c'o să-I vază spatele cu una, cu două, şi-l tot bătea cnpu într'una, ba că-I dă un sac de galbeni, ba că î mai umple şi dă sa ga pe deasupra .. — Ia ascultă, mă, făcu acela urtt de gîndeaî că-1 şi umflă, să-mi dai găina a bălţată de uude ştii, că de nu, Iţi căptuşesc una, dc-ţi blestemi şi laptele supt la sînu niumi-ti. Auzitu-rn’aî ? Că-I sucită, că ’nvîrtită, acela n’avu lncolro, că nu ţinea s’auză lătrlud clnî în stele, şi-a cătat să scoaţă găina şi să i-o aducă. După ce-a pus-o acela 'n dăsagă, nu sa înnî gîndit la stăpîn şi slugărie, şi făcîndu-şî cruce luă drumu spre casă. * * * Păsă-mi-te, găina aceia făcea nişte ouă cit un pepene şi pc ele sta scris cu litere de-aur, că cine-o înghiţi inima găinii aceleia băl-ţate, pe dată devine năzdrăvan... — 114 — ŞEZĂTOAREA * Piuă s'ajungă acasa, găina H făcuse trei ouă gogoneţe şi le dădu nevestil să Je fiarbă. Dar uli bălai s'a rugat de tat-sărt să mal aştepte oleacă pin* s*or face cinci. Cînd se ’mpliui taaian numărul, plecă băiatul la tîrg să le vînză, că vedea el că aşa minunăţii de ouă uicl că s'a pomenit. Cum intră ’u tîrg, nu se puse bine jos hăîatu, că tîrgoveţil se şi slrluscră vnluc să-şl sature vederile. Dar o iudă de jidov băgă de seamă rostul şi socoteala lucrului şi ce făcu, ce drese, umplu basmaua băiatului cu galbeni şi se rugă să-i aducă ouăle-acasă. Bălatu, de, nu-1 purta iniutea pin’ pe-acolo, şi făcu pe voia a-celuîa. Jidauul se puse pe capii hălatuluî de-î spuse ce fel e găina şi la urmă, ciud să plece băiatul, îl învăţă să-l aducă pe tat-săii la cl la tîrg, să-l spule o vorbă... Hăîatu dădu iutii o railă prin lirg, şi după ce-şl sălură ocbiî şi inima de cile bunătăţi toate, o tutinse spre casă. Cum ajunse Tal de tat-său. le povesti lot cc-I văzură ochii prin tirg şi ce-a zis jidovul. Adouazi omu se sculă de dimineaţă şi clnd soarele era de-o sulilă, ajunse cu băiatul dimpreună la casa jidanului. Acela cum iî văzu, nu ştiu cum să-I corcolească şi cum să-l înşire mal bine. Apoi ciud fură ’u toiul vorbii, iî spuse aşa ; — Omul lui Dumnezeu, Cel de sus ţi a dai noroc mare, dar nu ştii să-l învlrteştl. . Şi după ce l făcu capul călindar, sfîrşi zictnd Iar, cam în feliu acesta : — Şi de-aceîa, omule, eu îmi daţi părerea să vil la mine cu casă cu tot. Nc-om face fraţi de-abinelea... Am 26 de boite şi tot atltea corăbii... Om împărţi frăţeşte. Şi ce-om ciştiga cu boftele, frăţeşte ; şi ce om agonisi cu corăbiile, iar frăţeşte .. Dar gindeşte-te bine la vorba ala : norocului să uu-I dai cu picioru, că-I duci doru... Omu nostru, să scape de sărăcie; asta aştepta. Aleargă deşi aduse nevasta şi copiii, după care îşi luă fiecare din corăbii şi se despărţiră ’n lume. care ’ncolm a nimeri cu ochii... Jidanului a 111a I a fost. Cum porni omu cela pentru multă vreme din tîrg, el Începu a da roate pe-acasă aşa din ciud în clnd. De la o vreme, muerea văzludu-se singură, îşi făcu seama şl Începu a-şî ţine de urit cu el... — 116 — ŞEZĂTOAREA Zi-Î muiere şi s’a mîntuit. — FA nevastă, zise ’ntr'uu rîud jidovul, eu mai că m’aşl iu-turluca cu tine, de te-al gindi oleacă şi la ce-ml pofteşte inima. Să tal găina acela şi să-rnl faci o cîorboaîcă lungă să ne-ajungă .. — Ei... ce, o tai, zise femela degrabă, că mai bine u'o purta capu. * * sfc Cînd fu soarele ’n cruce, veniră şi băiejii omului de la şcoală şi dădură peste oala cu găina. Taman atunci o luase de pe foc. Băeţil făceau zîmbre, care după cite-oleacă de chipotă, care după oleacă de ficăţekJmr cel mai mic se da şi ’n foiflTupă o_ Liii-mîoară. Cum dădură cu ochii de ciorbă, puseră mina pe linguri şi furcoaie şi scotociră prin oală, care ce-l cerea inima. Cel mic îşi luă inimioara şi-o înghiţi pe dată. Taman vorba aia : nu-î pentru cin’ se pregăteşte, ci-î pentru cin’ se nimereşte... Clnd veni jidovul acasă, merse întins la oală cu cloibă... Căută el plntre măruntaie, cotrobăi pin zămoalcă, lăsturnă ciorba ’n străchini, inima nu-î şi nu-î... Nu mal văzu înaintea ochilor şi se făcu ca racu de ciudă şi mînie — Dar ce caţî aşa cu îndîrjire, omule, şi nu găseşti ? — Să te dau dracului, cîufo, zise el in gîndul Iul. Da găina ta n’a avut inimă ? Hal, fă muiere ? — He... inima ? Inima a căutat-o bălatu nostru înaintea la. Jidovul să sară ’u sus de ciudă. Cum auzi asia. o învăţă pe muiere cum să se scape de ei mal repede. II dădu o otravă blăstă- mată s’o presare în patul băieţilor, şi care cum s’a atinge de ea, nu-î mai trebuia alt popă. Păsă-mi-te băietul cel mic era năzdrăvan. Sara, cînd să se culce, zise celorlalţi: — Mă fraţilor, bletu taica cum şi-o fi spetind mădularele pe scîndurl de-o jumătate de an, de cînd bate vîntul pîn lume !.. Să ne tolănim şi no! pe podini că o noapte n’oin muri. Dimineaţa, cînd se sculă, găsi cel mic o mie de galbeui la căpătîifl Acela, văzînd că geaba le-a fost vorba şi truda, se gindiră la altă solomjeu — Mă fraţilor, zise atunci năzdrăvanul, ştiţi voi ceva?.. Aîdeţi îu lume şi noi după al de taica, că maica nu gîndeşte să ne crească şi de-om mai sta o zi, aici ne prăpădim. — 116 — ŞEZĂTOAREA Şi ’nlr'o bună zi spălară putiua tus Irei şi-şî făcură drum pîn străinătate, punlndu-şl de gînd să le De popasul pe uude a ’uţărcat mutu iapa şi dracu copiii... ... Şi unrle înoptaii, găsTaii supl pernă o mie de galbeni, şi se slrinse la bănet piuă veni vremea de nu măi putea să-I ducă. Şi cinci erau mal patru ani de cînd umblau pe drumuri, ajunseră în împărăţia unei impărătije văduve şi tinere, care pusese să crăiniclască în toate unghiurile împărăţiei, cum că vrea să-şi aleagă un crai după cum î-o gindi inima... Se strinscse crai şi feciori de împăraţi de nu*i mai coprindea moşia şi în ioate zilele curgeau şirurî-şirurl şi venîau cete-cete de voinici, în haine strălucitoare de aur, să-şi încerce partea şi norocul. Şi împărăliţa îi căuta din ochi pe fiteşicare şi dacă se nimerea vreunul mai pe dorul inimii ei tinere, arunca coroana ’n sus să cază 'n capul aceluia ; dar coroana o făcea pe-alături şi cădea jos. Iar craiul se roşea de ciudă, inima i se întuneca de-amărăclune şi mişca înainte ca o curcă plouată, că nu l-a ţinut ursita parte. Cei doi băeţî mal mari se îmbrăcară bine ca nişte mari împăraţi şi legară şirul uesfirşit de tineri... Cînd ajunseră drept împărătiţa, aceasta şedea Impoponată şi uepăsăloare pe scaunul el strălucitor, cu coi oana alături şi ţinluind ochii pe cel ce alunecau pe dinainte-î.. Dar cum le zări faţa plină şi durdulie, luminată tare de strălucirea hainelor lor scumpe, întinse mina să caute coroana şi de odată lumea strînsă din toate unghe-rile lumii se scutură eăsciud ochii de mirare, cînd văzu coroana ludesată pe capul băiatului celui mai mare .. împărătiţa se sculă de pe scaunul el lucitor şi se apropie de 11 îmhrăţoşă şi-l sărulă cu drag ziciudu-i : — Bine-aî venit săuătos. voinice, şi curată să-ţi fie inima cum ţi-e şi faţa... De mult te aşteptam, mărite, şi nu mai venişi, că tu eşti stăplnul meu şi al supuşimil mele... Băiatul cel năzdrăvan ştiuse că lucrul aşa se va izblndi şi după ce i pofti împărăteasa Înăuntru, mai stătu năzdrăvanul pină-şl serbă frate-său nunta, o uuulă împărătească cum u’a mai fost pîn' atuuci, cu mese întinse de săturau toţi craii şi toţi Împăraţii cu crăle-sele şi impărfttiţilc lor, cari venise să vază pe mludruî fecior, cc-1 prilejîse norocul... Dar toate lucrurile cu vremea lor, şi berechetul şi petrecania au şi ele un capăt: că nu se trăieşte numai cu beuchetuell şi chichieli..,.. Impliuiud două-trel săptămlui de Ia poprire, îi veni clorul — 117 — ŞEZĂTOAREA de ducă şi lăsiud pe fratele mal mare să-şi vază de împărăţie şi de nevastă şi pe cel mijlociu în seama celui mal mare, işl Încărca, dă-saga cu merinde şi pe-aci ţî-e drumul... Iar după ce merse şi merse, să-şi belegtască picioarele, întră într'un codru verde şi negru ca noaptea şi ieşi îulr'un luminiş de poiană. Se tolăni în iarbă pînă la brîu şi-şi Întinse ciolanele ca ’n raiul lui Adam... Soarele se furişa pîutre firele de iarbă. îi mingîia uşor faţa umedă şi-î închidea domol ochii .. Cînd fu vremea, se sculă şi de acolo şi-o întinse la drum înainte. Şi cînd încheia taman omul, Intră într’o Împărăţie cu oameni neajunşi şi scăpătaţi; şi răzbătu ţara pînî ajunse Iu inima împărăţiei. Acolo domnea un împărat, care avea o şijşcă de fată, ce da în cărţi şi cu solomoniî, cu drăcovenii ascunse, lămînea pe ori cine i s'ar fi urii cu zilele. Că vorba era aşa, că dacă o perde llăcăul, per-dut să-T fie şi capul; Iar de-o cîşliga, fata a lui rămlnea şi împărţea cu dînsul împărăţia. Dacă-auzi aşa băiatul cel năzdrăvan, — acu se făcuse o prubă de voinic de mai mare dragul — nu mai stătu deloc la giuduri şi se înfăţişă înaintea împăratului. — Sfîrr... cocoş, iu pod la moş! Ticălosule şi nevoia pămîn-tului!.. Mă mir cum uu-ţî vine greu la vorbă, făcu împăratul încrun* tind din sprincene. Ai tu la ştire cu cine-ţi pui în plug, sărmane ?.. Alţii mai voinici ca line şi mai cu cîntar la vorbă şi nu mî-aO suflat iu ciorbă, dară tu, mă trică, scuturatu-ţi-ai bine găoacea Aida, de... Ji s’a urît cu soarele. Pe semne ţi ! să faci virf Ia purcoiul de capete... — Nu duce alila griji, Măria la, de mine ; că fiecare de capu Iul îşi vede Intiuiple-sc ce s’o înlimpla, că tot una mi-o, şi de-oiîî muri şi de-oiii trăi. Văzînd impăiatu că n’are încotro şi nu poate să scape de el cu una, cu două, îl luă de mină şi-l băgă îutr’o odaie. Impărăliţa se făcu că iiu-1 bagă ’u scamă. Sta la masă şi învlrtea trei cărţi în mînă, două boite ’n negru şi una c’uu popă roşu. Năzdrăvanul trase scaunul şi se-aşeză în faţa felii. Apoi aşteptă uîlîndu-se lung la împărăţia a posuaşă. Aceasta puse două căi ti în mina stingă, luă cu dreapta pe popă şi mi-1 îuvîrli dc-ajunse între cărţile cele negri. Căiţile începură apoi să joace şi să sară ca ghiol-danii. Zburdaturile erau tot mai repezi, că năzdrăvanul se uita ca la o adevărată sfirlează... De-odată cărţile s’aştern pe masă şi fata întreabă : — 118 — ŞEZĂTOAREA — Uude-1 popa, dacă ştii ?.. — Na, că nici dracu nu i-ar mai afla roslu, giudi împăratul. Dar o făcu fiartă, cinci văzu c’a rămas-o năzdrăvanul. — Nu umbla cu făcături, bălele, că nu merge... Ce crezi, c’aşa uşoară-! treaba ? Mal juca fi odată, că rfa fost pe dreptate. Fata făcu cărţile a doua oară şi jocul iucepu din nou. N’a mal avut Încotro împăratul şi lăsă pe flăcău să şi la fata... * & * Şi-a trăit cu ea cit o G trăit, — că pe tocmai nu pot spune — şi numa fala nu ştia cum să afle de la el priciua pentru care all|îa Înaintea Iul işl dăduse pielea dracului şi el u’a vrut iu ruptu capului... Şi-l slringea, şi-l săruta, şi-l spunea clte belesue toate, de credeai că ţiue pe Dumnezăfi de picior, de cind îl luase pe el. Dar Intr’uu rlnd se pomeneşte vorbind : — Mă omule, nu rni-1 spune şi mie, cum de al putut să mă rămiî şi să scapi de dracu împeliţnt ? — Cum le-am rămas?.. Numa atit, şi n’o făcu mai multă năzdrăvanul, şi cîud H lipi o palmă, n’a mai zis aceia nici băii, că vedea el unde vrea ea s’o scoaţă cu allta dragoste. Rămase fata încremenită şi două sâptămînl de zile a dus-o în-tr’o muţenie desăvlrşită ; şi eăla rătt, să puie şi pe bărbatu-săă pe gînduri. Mal trecu o bucată de vreme şi muierea îşi mal veni iu voie. Dar începu lot cum ştia ea : — Dar cum crezi tu, mă omule, c'al să mă ţii ca pe-o slugă? Bărbatul, care [ine la nevastă ca fiind de o samă, u’o cotonogeşte cum faci tu, s’o ţie ca pe-un ciue, ci-T deschide toate tainele şi a-dineurile inimii... C’uşa-I datină de la Dumnezău lăsată, de cîud Adam a apucat a (i tată, ca bărbatul şi muierea să se înţeleagă şi îu veci tovarăşi să lie şi la bine şi la rău. Şi-apol atunci aş vedea şi eu bunătatea fără prihană a inimii tale şi Iubirea ta cea mare şi vrednică. Cum-cum omul nostru se lăsă purtat de gura nevesliî şi-l deşiră toate din tir piuă 'u ală. Dar vorba ala : dacă al cap. minte nu-|i mai trebuie ; unde uu-î cap, val de picioare, — de cum isprăvi omu de povestit, sări inima din el, se piti in ea şi pe dată rămase năzdrăvană. Iar dacă s’a văzut muierea năzdrăvană, nu i-a mai trebuit bărbat şi l-a duduit încolo, să-şi vază de cap şi de nevoie... - 119 — ŞEZĂTOAREA Rămase omul pe drum uluit şi sclrbit de-atîta fără-de-Iege mu-lerească şi se gindi cum să facă şi îucotro s’o întindă. IşT luă la o vreme inima ’n dinji, se puse pe ’ntinsoare cu inima ştirbită şi râsbătu pustietăţi destule şi cînd împlini anul, a-juuse intr'o pădure deasă şi mare, unde-i eşi înainte o babă. care cum îl văzu îi zise: — De-Î fi om bun, la bun adăpost şi gazdă bună ai nimerit. Iar de nu, am o căţea care praf şi fărîme te-o face. — Slut om bun, uiăîculiţă, om bun şi pămintean.. — Hiii... maică, de 3G0 de~ ani îmi port eii traiul şi sufletul iu pustia asta şi om pămintean nu-mi văzură ochii. Hal, să-jî dau un col 1 de prescură şi-nil spune cine eşti şi cin’ te-a trimes... S’a luat după ea ’n bordei şi după cc s’a aşezat pe lăiţâ, s’a pus să-i deşire povestea vieţii, cum nevasta !-a scos inima cea năzdrăvană şi l a lăsat rătăcit pe drumuri... — Fecioru malebii. i-a zis baba, pădurea asta plină-î de fel de fel de poame. Pun* te cu gura pe ele şi ai să dai de poame, cari cum li-1 atinge cu dinjil iţi perzi chipul de om şi te faci măgar; şi ai să dat de altele, cari te întorc iar la chipul şi asemănarea lui Dumnezău. Tu să ei şi din alea şi diu alea, să faci două legături, să te duci pe la poarta ne vesti ti şi să începi a striga : ha\ la mere rotunjioare şi la pere gălbioare, la mere domneşti şi la pere împă-răteşh... Dar să nu te ’mpingă boala şi să dai altcuiva de cît neve-sli-ti. c'apoi atita-Ji trebuie, şi-i mal vedea inima, ciad o înverzi tfnjuln, ori mî-oî mai vedea efi coafa. Auzil-al, llăcău maîcbiî Ii mai veni inimă bietului romin, cînd auzi aşa ; şi după ce-i mulţumi cu toată inima babii, nu mal aşteptă zis şi încărcînd două coşuri cu poame, Iul iul şi un căpăstru, se aşternu Ia diurn... * Clnd colo împărăteasa se primbla mîndră şi fără grije pin grădină. Din vreme *n vreme se pleca in jos şi punea mina pe cîte-o floare... Iar cînd a auzit strigiud Ia poame, a trimes slujnica să-I cumpere. — Fă-te ’ucolo, margbito, şi te-î linge Ia nas mai biue. Nu Ji-or cădea rnînile, cînd ăi ţinea o pară de-amea ? Du-te la cin* te-a trimes şi-i spune că poamele mele ’s mima pentru împărătijă şi să vie ea să ie guste, c’allfel îl duce dertul şi mă mal vede bătiîn apoi... — 120 — ŞEZĂTOARE A Ciud auzi împărătiţa aşa, veni pa singura sa dea ochi cu-acela pe care nu-I mal cuuoşlea şi care, cum o văzu, H zise: — la de gustă, Mărită împărătiţă. Uite un măr cu rnîezu bălan şi curat ca şi inima împărătească... Uite-o pară mălălaţă şi dulceagă, taman pe gustul crăîeselor şi pe dorul Împărătesei or Şi-apoi de-î ralnca de-aicea oleacă, să şti că prinde la inimă... Şi lot aşa, ia de ici, ia de colea, uite-o pară, uite-uu merişor, s’a lăsat pe vorba ăluia şi împăteasa îşi Incleştă dinjil îulr’mi măr ciupesc, mare şi rumen, după care |i se scurgea ochii şi-jî lăsa gura apă. Dar omul nostru avu grijă să desfacă num a poamele bleslemale şi ImpărfitiţiI nu-I fu d’a bună îmbucătura. Pe dală îl sări inima din loc şi se făcu acela năzdrăvan, iar ea se închipui o măgăriţă... Năzdrăvanul o apucă de căpăslru şi şlerge-o la drum... Cînd oslenea mergea călare ; cînd nu, o uşura de-o greutate. Şi ’ncet-în-cet se văzu Ia fraţii lui... Acolo, cinci să suie scara palatului, li dă poame omeneşti şi-o face la Ioc femeie, dar mai frumoasă de cum a fost. Inlră apoi In palat şi mare bucuria şi dragostea între fraţi!.. Iar după ce se înveseli lingă fraţii luî şi se satură la masă întinsă şi la voie bună, o porui înapoi năzdrăvanul şi cu împărătiţa lui şi poposiră In împărăţia lor. împărătiţa dacă văzu, se lăsă de rele şi se făcu un odor de femele, să-I duci dorul... Şi mullă vreme împărăţiră el in linişte şi dragoste şi-or fi trăind şi-acuma, dacă nu s’or fi făcut de mult lut de oale şi urcioare.. (Auzita iu Dobrogea). P. DobfOgeoî. PREPELEAC FIUL CĂŢÂLll. A fost odată, cum a fi fost pe alunei, a fost o Împărăteasa văduvă, care mult să rugase luî Dumnezău. să-i dee şi el uu fecior, sprijin sărmanelor bă bineţe. Dumnezău să miloşii vi de rugămintea el, şi la curte-I trimise pe sfinlul Petru c'un măr de aur: — Sâ-1 curăţe şi să-l mliilnce, c*a purcede grea. — spuse Dumnezău Sfîntuluî. şi toi aşa spuse şi Sfinlul Împărătesei, după care vorbe porni. împărăteasa uu mal pulea de bucurie, şi-a făcut, ce a dus-o capul şi norocul, şi vremea trecu, şi dlusa uăscu un făt-logofăt cu — 121 — ŞEZĂTOAREA totul şi totul de aur, dar născu şi baha cea bătrînâ, bucătătăreasa, şi-o căţea din curte, toi cîle-un făt, asămuiţi între dînşil lumină de soare, dar pe lume fără sarnăn de mîndri; pe semne împărăteasa sviilise cojile şi sămlnţa mărului de aur şi să găsise prea uşor cine să le mînîncc. Geî trei feciori, cu suflet dumnezeesc intr’inşil, crescură mari, şi toate le-au crescut îuli'o măsură şi să făceai! pe zi ce mergeau mai frumoşi, tot mai vîujoşl în braţe, Iar oamenii cu asemenea daruri, rarejiT să ’nduplecă in cuget să rămie pe Ioc. Şi de asta, dragii mei,"cei trei feciori, purnit-aQ in lume să facă şi să prefacă minunăţii uemaî auzite. Gel doi dintăî s’au dus, şi isprăvi de bună samă c’au săvirşit, dar de felul celui mai mititel, Prepeleac fiul căţeii!, nu şlifi zău, că-abta le da 'uainte cile şăpte. lucălecase pe-un cal ca val de dîusul, dar pe drum văzu el puterile calului că zbura ca o pasere măiastră pe lumea albă, de nici cu ghidul nu 1 al fi ajuns. Pică, aşa, Prepeleac, la malul înăreî, unde calul îî grăi: — Stăpîne, ei! te las şi mă duc, dar de î avea nevoe de mine, scutură-mi căpăstrul şi eu ţi-oiu sta hiainte. Şi calul pieri. Voinicul îşi făcu trei cruci şi s’asvîrli în apă. Apele se dădură iu lături, cele mal cuminţi, Iar altele să prăfăcurâ ’n balauri negri şi fără samăn de mari. şi alergară să-şi vestească stăpînil lor: smeul cel mare cu cel doi feciori. Prepeleac, plecase de la ’ncepul c’uu gînd, ca un om tnjălept, şi drumul lut trebuia să se sfirşească la cel sineti, pe lumea neagră, care-ademcnise cu vorba soarele şi luna şi căpuindu-1 la strîmloare, îi ţinea de multă vreme la opreală. Da de ei, un l-ar fi fost voinicului, înlr'atita că soarele biruind cel băl auri grozavi cari-1 păzeau, unul cîte unul, ar fi scăpat la urma urmei, cu lună cu tot; ci, cu cel doî creştini mal era răpită de la părinţi şi-o ziuă cu nume şi chip frumos, ziua Sitniua, fata unui împarat vestit. Zmeul cel bălrîu era văduvit şi dac’ o furase, pentru dîusul o furase, dar feciorii cei doi, lăsaseră şi ruşine şi tot, şi ba unul ba celant să riuduiau la părintele lor s’o ceară de nevastă. Uncbeşul, care-avea şi dinsul tot buba asta în inimă, tot amina zilele merefl-mereti, pînă ce iţele se ’ncurcă şi mal tare. Aşa se făcu, că soarele trecînd sara pe la palatul zmeului, odată, de două ori, pe Simina cea mîndră o zări, şi teafăr la suflet nu rămase ; ba îşi făcu la săptămîna treabă pe la zmeii, aşă ca să — 122 — ŞEZĂTOAREA albă dînsul pricină, dai- uucheşul pricepu boala drumeţului şi pu-niudu 1 in lanţuri, II dădu în paza balaurilor. Aşa, rămăsese ’u lume, singură singurică, luna, sora soarelui, care purcezind In căutarea frăţiorului, pică şi diusa, fată frumoasă cum era, in mina zmeului. Lucrurile parcă să limpezeau, în capul uncbeşuiul, că-şî zicea: — Pe Lună mi-o fac noră, unui fecior; oîu mai cfila o zînă pentru celalant şi eu rămiu cu Simina; pe soare, lesue-1 ucid şi aşa. povestea celuia: dă-mi Doamuc zile să trăescî.. Dar omul gîndeşle şi Dunmczăii hotăreşte, că nu degeaba bătuse Prepeleac atlta pustiu pe drum, şi cîi.d ajunse!.. Zmeul era zmeu, şi feciorii Iul, lot zmei erau, cu aripi şi cu picioare de pasere şi urlţî... şi soarele era soare, şi dacă Siinina s’ar fi lăsat tu braţele soarelui, s'ar fi topit iuti»!.. ei\ dar Prepeleac, Prepeleac avea cbip omenesc, cu ochi şi gură şi sufiet, şi cind aestea ’s hărăzite de Cel-de-Su's şi de mînile lui măestrile, alt ceva nu-ţi mai trebuie, cu care să TitorcI către tiue faţa şi sufletul nuei ziiic !.. Zina, cind a văzut pe Prepeleac, şi-a perdut rosturile şi se ’u-voi să fugă amlodoî pe calul uazdravau. Au încălecat şi-au pornit ca vintul, dar fuga lor se vesti, şi zmeul cel mititel ti ajunse la podul de aramă. Şi puiul de zmeii strigă: — Voinice, voinice, n’âi fi tu Prepeleac, de-ai putut piuă la noi răzbate. Ai făcut ce-al făcut şi la ziua Simiua ai răzbătut, dar voinicieî tale iî aflu leac, de-î fi tu cumva cel Prepeleac. — Ia mai lasă braşoavele, pui de zmeu ce-mî eşti, îi răspunse voinicul, ci mai bine ’utoarcc-tc ’napoi, că teamă-mi e să nu ţi prăpădeşti calea căminului, că efi u’ascult de vorba la, şi lcsne-ţi daO cu dăscăleală, dacă eşLî nepriceput Dar cine era s’asculte 1 Eu. m'aş fi făcut cit un purice şi ni'nş li ’ntors frumuşel acasă, unde de bine de căii ştiam că-I Luna, şi poate tot mai aveam o sleamă de nădejde, dar el. nu. Că troacă, că meargă, tot II lua ’n rls pe Prepeleac, piiul ce aista mi-1 cuprinse binişor de mijloc şi-l tchiti într’atlta de capătul podului, că feciorul zmeului rămase mut. Muţi tot aşa si frntc-so mal mare la podul de argint, dar cind pomi şi tatăl lor, zmeul cel bătriu, şi cind 1 ajunse Ia puntea dorului, făcuta din aur şi piei re nestimate, Iul Prepeleac începu să-i curgă g'mdurile pline de ’ngrijorare ! — Tu mi-ai ucis feciorii, şi de asta, şi eă tot cu moarte te oîfl răsplăti, strigă uncheşul cel grozav. — Ba mai cumpeneşte-ţi mintea, grăi Prepeleac, moşule dragă, — 123 — că (le ce-am înviat nu m’oiu lăsa, şi iToiu lăsa ce-am doblndit cu dreptate !.. S’afl prins la trîntă, că-1 mai sfinţi şi firi greş Iu adeverirea puterilor, şi mult s’aft muncit, de dimineaţă pini cătră sari, cînd de-abea-de-abea răsufllud. priusără a se uita în lături !.. Supt zare, se vedea un corb, care zbura spre puntea dorului, iar cînd ajunse, grăi zmeul cu amară durere ; — Corbule, corbule frăţioAre. du-te la fintîuă şi la apă ’n plisc şi viu de mă ’nrourează, că izbîndind ţî-olft da un trup voinic să te ospătezi!.. — Ba să (l pice din gînd una ca asta, grăi şi Prepeleac, tu, corbule tovarăşe, pe mine să mă răcoreşti cu apă, c ăi avea de miue dăruite, trei leşuri! . Şi corbul făcu ce 1 veni mai la ’ndămină ! Prepeleac după ce ucise zmeul, întoarse ’ndărăt de slobozi Soarele şi Luna lumii, iar el porni acasă de se nunţi, şi-şî făcu nevastă pe Ziua Simina, fată de împarat prea frumoasă, cu chipul scris de mină sfinţită. . (Auzită de la Vasilc Biirlmn, cărămidar din Ţăpu, I. Tecuciului). Tudor Pamfile. LEACURI BĂBEŞTI. Cind femela nu poate naşte. — Să zici următoarele: „Iată că zice Arhanghelul Gevri! să leş! Iu pruncule, că le clnaruă Gristos şi sfinta lui Născătoare6. Apoi îl pui In sin cunună de bolbură şi bujor, şi va naşte numai de cit. Pentru muşcătură de şarpe. — Scrie într’un blid această tăbliţă şi pe urmă spală blidul cu apă neince. ută, şi să da! celui muşcat de şarpe să bea. Aceasta s’a găsit într’o seri soare la Roma. s a t a s a s e P o t e n e t 1 r 0 P 0 S Aceasta este bună şi de turbare dar atunci le scrii pe un taler şi-l speli cu apă neîncepută. Tot pentru muşcătură de şarpe, se mal fac şi aceste leacuri: Pisează fol de mure şi să le pul pe muşcătură şi să bel tireac. Sau uzi rana cu ud de om şi pul şi plumb. — 124 — ŞEZĂTOAREA Pentru durere de stomac.— 1) Pentru durere de burlă sc caută coada şoarecelui, ochiul boului de cel mare alb, podbeal, plătâgiuă. ismă de grădiuă, nalba albă şi mizgă de soc : loale rădăcinile ăstur buruieni să se scoaţă şi să se spele bine şi curăjc şi să se plămădească cu apă iu care s’a feri orz saG orez, şi să se bea ş' să se bage mîzga de soc tot in apa aia ; iar lujerile şi foile cum şi foi de soc să se opărească şi să se oblojască cu ele la burtă împrejurul buricului. 2) Pentru durere dc burta sint bune şi următoarele: racliiG de drojde, rom, untdeneft şi pucioasă pisată bine, să le amesteci toate. RacbiG de drojde de ‘20 b., rom 20 b., untdeneft 10 b.t pucioasă 20 b. Pentru pirlealâ. — Caută rime şi le loacă, după aia le prăjeşte ’u untdelemn bun. dar să nu se prăjească răii. Apoi se desbracă şi de cămaşă, răminînd in pelea goală, şi so uuge peste tot trupu chiar şi pin cad cu acele rime prăjite. Pentru bube in cap. — 1) Fasole arse şi pisate amestecate cu unt dc vacă proaspăt. 2) Piatră vinătă pisată bine, amestecată cu argint vift şi cu unt de vacă proaspăt, amestecate bine şi făcută în formă de alifie. Pentru durere de picioare —Să Ic ungi cu ţifă dIepure şi cu untură veche, frunză de dafin şi baligă de oae. Amestccă-le şi-î Ie pune pe picioare că-i va trece. Pentru umflătură de încheieturi. — la frunză dc pod beai şi s’o uzi cu scuipat, s’o pui pe umflătură, că trage. Pontru surpătură. — Ia frunză de pod beai, usucTo bine şi piscaz'n şi s’o bei cu rachiu de drojdii Această doftorie c bună de multe boale din lăuntru omului. Pentru orice fel do umflătură. — Cumpără păcură, bagă in ca sare pisată mărunt şi faină de griil, amestecate bine. cită păcură li voi, să pui pe locu umflat şi Ia trei sau patru ceasuri să te des-legl, că trage umflătura. Pentru vărsat sau bubat. — Ia uu corn de cerb, rade-1 eu pila şi căzăturile să le beî cu rachiu, că lot vărsatu de la iui mă lesă pe piele. Pentru păduchi de lemn. — Să iei untdelemn şi pelin, să-l storci bine şi să ungi pe unde-or fi, că mor tnjj ciţ.1 or trece po-acolo. — 195 — ŞEZĂTOAREA Pentru infrintură. — Măcar şi de două săptămînl trecule, să Ici lerpenlin şi să pici 10 picături într'un păliărel mic, cu rachiu, sau cu apă. să bea de tre! ori pe zi. Pentru vaca care-I ia laptele. — Să cumperi o oală nouă din tîrg şi să iei seama cinci s’o pişa vaca să |i! oala aia să se pişe în ea, să aprinzi cuptoru şi să bagi oala cil pişat în el, să stea arzînd şi să verşi toată apa cît o fi în casă şi să nu te cerci să dai apă cuiva, că o să vie acea muere care luase laptele vacii, şi să nu-î deschizi uşa pîuă nu s’o lega ca aduce laptele vacii îndărăt, şi a-tuncl po|i scoate oala din cuptor pe care o arunci. Aceasta se poale face ori de elte ori fată vaca pe care o al. Cind urdină omul mult. — 1) Să fiarbă linte de şase ori şi să o fiarbă bine de tot, să o amestece cu oţet tare, s’o mîuiucc. rl) Să fiarbă coarne (fructele cornului) şi să le mlnince cu zeamă cu lot. Cind so încue omul in amindouă părţile — Să minince seni inje de dovleci uscate, să Ie facă făină, şi să le amestece cu apă, să le bea pe nemincate, de trei ori, că-î trece. Pentru copilu care se surpă de mic. — Se Ia o inimă de şarpe, se leagă cu o aţă la grumazu copilului şi să ajungă pină la căldele picioarelor, şi ziua de trei ori să înoade aţa pină o veui Ia grumaz, sub barbă, baera acela cu inima şarpelui, şi-I tiece. Pentru purici pentru ca să se stringă toţi la un loc. — Să Tel terpentiu şi să ungi o liîrtiulă, s’o arunci în mijlocul casei, noaptea, şi citi purici or fi pin casă, toţi se adună la acea coală dc hîrtie. Pentru ca să fugă toţi şoarecii. — Să lei piele de şopîrlă şi să afumi hambarele cu ea, că fug toţi şoarecii. Cum să, faci ca să ţi se intoarcă orice fel do bani inapoi ori de cito ori voi voi. — Cind vin rlndunelele şi şl fac cuiburile nouă, să pul un ban de aur saii argint în cuib şi să-l laşi să stea acolo pîuă dud s'or duce ; apoi la-1 şi schimbă-! ; de jumătate din el să lei bani, Iar de jumătate marfa ce-ţl va trebui, că acel ban se întoarce Tar înapoi la omu care l-a schimbat jumătate, şi să-l schimbe de atitea oii [tot jumătate] de cile ori va avea trebuinţă, că el va veui iar înapoi. — 116 — ŞEZĂTOAREA Pentru câlitul armelor. — Puue Iulr’o sticlii rime, viermi din pămînt cu untdelemn, sil stea v2U de zile la soare, şi ii cilii orice armă scojind o din foc. s’o freci cu săpun, apoi s'o bagi in acel untdclemu. (Din judeţul Arg.ş). Gh. Rudeanu. DE ALE COPIILOH. 7S, Scripca de liluj e o jucărie de iarnă. Hlujil, după ce au fost mîncaji de vite, rămln belele cari nu pot ti mincate. Un inleruod are pe o parte ca un fel de albie cu două margini. Sc tac marginile, de vr’o 2 mm. fără a fi desprinse de pe liluj, şi sub ele se puue, Ia fiecare capăt cile un beţişor, cum ar fi la vioară scaunul cel mare. Aşa că avem o scripeft cu două strune Se mai face şi arcuşul, numit aşa numai că cu el tragi pe scripcă, altmintrell arc curat forma scripcci. Pentru a ciuta, sau mal bine zis : a scurţii, sc udă ,coardele0 sau .strunele", cum se numesc şi la vioară, şi se trage peste scripcă. 79. Scrinciobul.— Să sc dea în scrîncîob, e un obiceîu ce se găseşte mai In toate satele romineşti. Cuvintele de leagăn saă dulap au alt înţeles. Copiii şi flăcăii ţin foarte mult la legănare. şi dacă-I căutăm, scrinciobul, lu primii ani aî copilăriei, 11 găsim sub forma de : „huţa-huţa-ltula0, hu la ridicare, (° , se rătează capătul ascuţit, apoi se ratează coaja cu 2-3 cm. mul jos; se bate puţin şi se scoale coarja Se face în lemn locul de vrană şi de luminiş, şi apoi se pune coarja la loc. Pentru a tluera cu ceva (flueră din buze inspirlnd saQ espirlnd, şi apoi slsiind cu ajutorul limbel), băeţii se servesc: 1) de degete, cu 2 oii 3. «ii 4, puulndu-le pe limbă, apoi mai ilueră sad şueră prin ajutorul celor 2 degete, arătătorul şi mijlocaşul, Indoindu-le şi sulliud Intr’un mod anumit spre rădăcina lor, sau numai prin ajutorul arătătorului fădudu-1 clrlig ; 2) cu cartuşe usate sau făcute din beţe de cucută ; 3) cu ghindă, găuacea de la ghindă, punlud-o cu fundu 'n jos Intre deschizătura mijlocaşului cu inelarul. Fiind că a venit vorba de fluere, mal reamintesc că de la toate iarmaroacele, părinţii cumpără sunători, cucoşi ^mozjci“ pentru copil. $i acum mal spun din ce mai cintă copilul şi adultul: Frunza de salcîui. de gutui, şi mal cu seamă de păr, e cea mai buuă de ciutat. Eu, ou cunosc instrument mai frumos de cit frunza, de oarece cu dinsa poţi întoarce melodiile cele mai sălbatice, cele mal dumnezeeşli : viersul păsărilor diu codru. Fruuza de mohor întinsă între degetele cele mari, dacă vrei, cintă ca cocoşul. Buciumul e ca şi la munte, de cit mal scurt. Cornul de vinâtoare e un instrument de cintat, bun, dar pentru foarte puţini meşteri. Trişca. Nu ştiu dacă numele se potriveşte cu instrumentul cunoscut de lume. Trişca e un fluer ce durează un ceas ori două, şi se face din peţiolul floarel de bostan saii de castravete. In adinci-mea de sub frunză se crapă, se pune ’n gură, i se face borte şi cintă apoi Tot în acest mod se face şi din pae de secară ori de ovăs, tăindu-se sub un nod longitudinal, iar pe partea opusă se fac 2 ori mal multe găuri. Trişca se face şi din cucută, tăindu-i o limbă piuă se curmă, şi suflind, această limba vibrează Pe partea opusă i se fac găuri, cari ne dau tonuri deosebite. Tot trişcă se numeşte ciud se face diu cucută, legală la un capăt cu foiţă [birtie de ţigară] şi ciulăm din ea, chitind cu voce tare pe-o gaură mare. Are şi borte. 82. Praştia e întocmai ca şi a lui Uavid, numai că-I de şfară. 83. De-a hoţii, e un joc al băeţilor mari, pe jumătate serios şi jumătate glumă. Staă de vorbă, şi uuul se laudă d. e. că fuge — 189 — ŞEZĂTOAREA mai dihai ca un epure. Alţii il contrazic şi de aici: proba. Se vor juca de*a hoţii şi printre cîtîva căzuţi la sorti e şi el. Li se dă cîtva timp de ascuns, şi apoi pornesc poleraşii. Se hotărăşte terenul unde să se ascundă, şi căutările Încep ; dacă lioţiî simt o iau la fttţâ, şi loală atenţia poleraşilor e asupra lui „laudă-mă gură că ji-oifi da o bucătură-, şi ilacă-I prins, e legat, lîril plnă la locul de judecată şi bătut cu fringliie uiuelă in apă, dc-ahinile. Şi dacă s'a mai făli că nimeni din fugă nu-1 poate prinde, atila î trebue. Mullî nu pot fugi, dar totuşi se laudă, bazîndu-se pe ascunzători. Cînd jocul e aprins, se face pe teritorii de km. patraţl, zile întregi, pe nemin-cate, şi rămîne in sat ca un eveniment. Pentru daraveli cu hoţi fictivi, intervin cu tot dinadinsul autorităţile reale. 8L Şodronul este cunoscut iu Ţepu, sub numele do de-a clasele, „de-a gîasile" sau „în glase*. — E un joc cu multe cerinţi. Joacă numai doi hăeţi. Clasele sunt dispuse piuă la zece, în colţuri siut focurile cele mici saii focurile, iu centru e za du, sau focul cel mare. Plaţi a aruncată Iu clase pe rlnd e scoasă cu piciorul. Ca să nu greşeşti, se cere : a) să arunci piatra în clasa ajunsă, b) să nu pice pe jar (locul de despărţire.) c] să nu pice iu iad, d) Ia dare afară să nu se oprească în iad, să nu se treacă prin focurile mici. să nu iasă prin lături. Ducerea la piatră din clasă se face inlr'uu picior: să nu se atingă jarul. Dacă clasi e 8, 0. 10, în trecere se face cruce peste Iad. din 2 săiilurl, şi apoi ajuns în clasă pui ambele picioare jos. Pari ea I a jocului se face cum iun spus Parlea II a se face pe nehodinite In clasele superioare: partea Ill-a e deosebită, cad din orice clasă trebue svirlită piatra afară : partea IV-a şi ultima « dă barba. Cu degetele lingă limita claselor, pui piatra la barbă şi o laşi de cade ; apoi saî într’un picior şi trebue s’o dai cu călcăiul afară, fără s’o atingi de 2 ori, iar lovind-o să siî şi tu in afară. Isprăvind totul, ai devenit om învăţat. Tu eşti „prăfisor" sau „pră-fesur" sau „domnu* pe cînd ceilalţi sint „băeţ" şi-i baţi cînd greşesc. 85. Zilele săptăminei. — Băcţiî ciulă : Lunî-luneiO, Marţi-marco vei u. Mercur! am plecat la tîrg, Joi — 130 — Ş E Z A T O A n E A am tirguit, Vineri am venit acasă, Simbătă rn’am hodinit, Duminica ce-a face popa om face şi noi. 8(>. De-a clasele cu mingea, se jocâ la un părete înalt, Iar mai departe pe pămîut se Jac 10 scrijă lături. Copilul se pune în dreptul fierăria şi svirle mingea de părete, prinzîud-o la fiecare dasă de cile 10 ori, apoi promovează piuă le isprăveşte; apoi le ia de la Început şi bale lot aşa. cu deosebire că intre svîrlire şi prins bate odată din palme, de 2 şi de 3 ori pentru fiecare clasă. In fine Înainte de a absolvi, svirle mincea pe sub picior, bate din palme odată, de 2 şi de 3 ori, ca mal sus. 87. Găitan cu mosorul, fac băelil, cu un mosor de aţă isprăvii. Bat 5-tî ţinte fără gămălie, ori cu gămălie mică, pe fundul u-nuî mosorel, împrejurul gaurel; bagă firul de lîuă ori de sforicică pe partea opusă, împresoară apoi ţintele odată şi ajungind la primul piron, cu o andrea ori cu un piron mal mare, scoţi aţa dînd-o peste piron, lăslud pe cea împreunată a doua oară, şi băgiud de samă să uu Iasă din piroanele sau ţintele vecine. Avem, aşa, o ţăsâlură, cu o cavitate lăuntrică, care dispare priu contracţia firului de lină, gaura mosorului fiind mică. 88. Puşca de socru. — Se Ta un intrenod de socru şi se tae exclusiv nodurile. Din socru (uu se zice soc) se scoate „măduva8, apoi se face un lemnuş resistent. curmat la un capăt cit poate Intra In ţa va puştii, apoi se mal fac două halice de cîlţl de cînepă. Se pune în gură unul şi se împinge cu lemnuşul, piuă la gura cealaltă, insă lemnuşul aşa este rătezat, că uu-I poate da afară ; se pune al doilea haliciu. se împinge, aerul dintre cele două haliciurî, se comprimă şi clud presiunea a ajuns destul de mare, se aude : poc !.. lialiclul înlăl a pocnii şi s*a isbit de podele ori de părete, pe cînd al doilea, l-a luat locul. 89. Lemnuş de asvirlit pietre, se face dintrio scurtătură dc alun, crăpată la un cap, unde se pune piatra mică şi cu un vînt puternic de asvlrlire, piatra esă din lemnuş şi se duce sblrnliud. 90. Lăcustă ori grieriu se face tot cu un lemnuş. In deschizătură se pune o piatră rotundă ori un beţişor pe curmeziş, şi strîn-girid, beţişorul ori piatra sare. 91. Smeu. Ia ţară nu se face. Rar de tot vezi copil fugind cu cile o hirlie legată cu aţă şi numit smeii turealeţ cu coadă la un — 131 - ŞEZĂTOAREA colţ, îar de alte două colţuri e legat cu aţa care-1 ţine. Stă atita sus, cît fuge cu el. 92. Spine ’n palmă, e o ghiduşie de pehlivan. Fiind că băeţii mărişori lucep a munci Iu destul, li se întăresc şi se îngroaşă pe-lea uscată de la vîrful degetelor, Inlr’un degel, vira decî, binişor uu spine, îl arată, după ce l-au tras piuă la rădăcină, in trei degete cu vîrful înainte, se fac că-1 bagă iu palma cealaltă, bal cu pumnul, întind palmele (spinele rămlind denlungul degetului, în pele) şi apoi ll scot prin dosul mînel, unde fu Introdus, adică-1 arată lot intre cele 3 degete. 93. Furca puţului — Sini băejî railiteî buni echilibriştî; după ce se pun cu picioarele pe un părete şi capul în jos, se aproprie de părete ori de gard, Iutiuzînd picioarele, apoi umblă ori stau pe loc cu picioarele drept in sus. Atunci el zic că ori ,merg în furca puţului". 94. Invirtirea. — Cu toate că produce ameţeli (poate numai nouă, cel mari), Invirtirea împrejurul lor? băeţii mititei se invirte.se, aşa de tare şi de pe loc, că nu li mal zăreşti nasul. Invlrtindu-se zic : Vhiea casa, de-a mălasa, şi repetă vecinie, pină cind perzîndu-şl echilibrul, cad. Le place foarte mult să vadă cum joacă înaintea ochilor copaci şi case, le place să vadă, „învîrtiudu-se şi păminlul. Le place deasemenea să cadă, de oarece, căzuţi, înainte de a se dismetici bine, se scoală şi pornesc, ,călcind parcă n străchini şi ulcele4. 95. Tăvăluc. — De-a tavalu, de-a polobocu, de-a putina se dau copiii, puniudu-se în vîrful dealului şi rostogolindu-se pe Iarbă. Diudu-se tăvăluc, strigă : ăăăăă sau uuuuu. 9G. Cu curaua fac, indoind-o, apoi învîrtind-o în jurul îndo-iturei. Cine gîceşte să pue degetul în mijloc. Dacă pui. fără să bagi de seamă, lasă o parte a curăleî, de se desface, şi trage de celalt capăt rămiind cu degetul ori cu ce ai pus, afară. 97. Copiii strigă către unul care-1 cheamă Chiriac : Chiriece, Iarna vine, vara-ţl trece, dracu ’n tine. — 132 - ŞEZĂTOAREA 98. Picileală. — Copiii, fiind mulţi la un loc. ca să-şl facă de ris, unul, ştrengar. spune altuia : — Măi Iu să zici „şi eu", cind eu oiii povesti, da răpede, că-1 frumos Şi apoi iucep alternativ : — Am fost la pădure, — şi eu, — şi am tâct un lemn, — şi eti, — şi am făcut o teică, — şi ett, — şi am turnat zoi îutrmsa, — .şi eu, — şi au mîncat porcii, — şi eu — lilldea de-aicea, porcule ; ioti porcul, şi toţi cel de faţă rid cu pofta. 99. Sbirniitoare. — Nimic mai uşor de cit sblrnîitoare. O scln-durice de o palmă de lungă, lată de 2-3 degete şi subţire, se leagă Ia un capăt cu o a[ă şi să invîrteşte împrejur. Ea sbirnte şl tonul e cu atil mai înalt, cu cit se invîrteşte mal tare. HiO. Calul.— Dacă e un joc. ca să-l cunoască toţi copiii, apoi acel joc e cu calul. Copilul cu cămeşa lungă, băet ori fată, se Încalecă pc un băţ, pe un harag, legat de bot cu frîu, fuge, fuge şi strigă calului să meargă, şi fuge pînă nu mai poate. După fugă, işî duce calul la eslele boilor ori ale cailor, la fin, ori e legat, de nu răzâmat de gard. Iu mină are o vargă cu care-1 bate. Dacă se împedică şi cade, l-a trîutit calul. Pe el îşi răsbună, bătîndu 1, şi dacă tot crede că nu l-a bătut îndeajuns, mal cheamă pe cineva, dacă nu cumva acela singur, peutru a-î potoli plinsul, se oferă. Mî-nlnd calul, dacă-1 mal mare, strigă: sare, calu sare, sare păr la soare. 101. Ol.— De-a oile se joacă vara. Rupe gogoşi de nelumelă cu tăpi, rnarl şi mititele : ol şi mei, le înfige picioare, coarne, le închide în ţarc, făcui do colii, şi se joacă aşa. 102. Luare ’n ris. — Doi băeţl iau în ris pe ceilalţi. El spun : — Măi (iii , Iu şiil că X irii-l frate ? Ştiu, dar unde l-ai găsii f — Sub im plrlaz ; mlnca un cine breaz. — Măi Gli., Iu ştii că R. ini-T frate ? — ŞliO, dar uude 1-aî găsit? — 133 — ŞEZĂTOAREA — Sub o tufă de urzici, inînca o covalâ cu limbrici. Mă! nu mal mînca limbrici ! — Ba nu, mî-o zis mama că-s chitici. Şi la urmă îşi rîde şi de tovarăşul său : — Măi Gb., dar tu ştii că II. mi-i frate ? — Ştiu. dar unde l-ai găsit ? — L-am găsit pe pîrău, .......în nasul tău. 103. Gind băefiî se sfădesc, unul strigă către celalalt : Măi băete, nemurat, castravete nesarat, şede măta la părete ca un cine spîuzurat şi mînincă un castravete, 104. Ghiciutca, biciutca, biciuşca şi ghicluşca serveşte băe-{ilor mici la svîrlirea petrelor cu sbîmîială. Peutru aceasta se leagă piatra în vîrful (şfichîul) gbiciuşcăi şi se svîrle. 105 Piatra care rade apa. — Băeţii, înainte de a se scălda, iau petre şi le aruncă pe faţa apei, zicînd că rad apa cu petre, şi zic : Unde-a cbica acolo m’oiti îneca, şi dacă piatra rade (atinge) apa, trecîud Ja celall mal, băetul c vesel că nu se îneacă nicâiri; dacă piatra face „ghiorc" şi intră In apă, pe acel loc el nu se duce, de teamă să nu se înece ca piatra „care a spart apa". 106. Cu beţe. — Se pune la încercare voiuicia fiecărui. Unul îşi svîrle ciomagul în sus, şi altul se prinde că-1 va lovi, svîrlind ciomagul lui. Dacă-1 loveşte, e semn de mare voinicie. Acest mod de a căpăta prioritate se obişnueşte şi cînd e nevoe de a ti ales unul într'un joc, cu funcţie „nobilă". 107. Cu petre. —Copiii se iati la întrecere, din vîrful dealului, care va svlrli petre mai departe. Pot svîrli pină la 200 metri. Unîa aă atlt meşteşug de a svîrli cuc, adică drept în sus, Incit piatra cade la un pas-doî, departe de asvîrlitor. 108. înotul. — Copiii vor să înoate, şi isbutesc după multă bălăceală cu capu afund. înotul lor e de mai multe feluri: 1) Bro-$teşte, care-i modul de a înota cel mai comun, trăgînd apa sub — 134 Ş E Z A T O A R E A pîntece cu amîudooă mînile o dalii; 2) Voiniceşte, aruncind braţele iu laturi şi 1 răgind apa tot iu lături fără a da diu picioare; «3) Ci ueşle, luolind cu mînile pe riud si sco|iudu-le afară la fiecare trăsătură ; 4J Femeeşfe, sărind de mijloc îu sus, mod care te face să rîzî; 5) Epureşte, alipind palmele deasupra capului, capul între antebraţe şi inotind pe coaste ; K) Pe-o coastă ; 7] Cu fala *n sus, înoată bă-eţii cin sunt numai iutre ei, de oarece li se vede tot piutecele ; 8) In picioare, cu chipuri deosebite. Adesea se întrec la înot şi rnai ales în susul apei. IOD. Formulet : Etea, pelca, lup. temeiu, Avei, Pavel, Du inel ei. Cil. spel|, pilabuf, toschi, inosclii, buf. 110. Gologani in palme. — Băeţil se amăgesc iulie ci, ziduri că an gologani îu mînî. Pun palmele făcute găuace, lina liugă alta, şi apoi isbesc „scoica lor“ de geuuncliifl. Inlr’adevăr, sunetul parcă e de o basma cu bani. Tenlm a suna şi mai bine, se udă palmele. Unii fac banii să sune in glt, lovind gitul în facerea lui ssssi. 11!. Căciula. — Căciula uouă. şi mai ales citul se poarlă pe vreme nepotrivită, e o jucăiic pentru băeji. Unut, bazîndu-se pe ceva, ia căciula unuia diu cap, o apucă de fund şi o isbeşte de păinint zicind : „la să vedem, numi e sărbătoare®. — Căciula bufnind, el răspunde : „la auzi, ci-că-î Sîmbătă®. 112. Satira. — Cătră unul care-I cbeamă Itie, băeţii, ca să-şi rida de el, ii zic : llie, ceapă degerată pălie, gură cascată. gaură pustie, mică, 113. Cintec dnpă Sinta-Murie.—Cind, după Sin tă-Mări a cea mal sunt copil cari poartă pălărie, alţii îi întîmpiuă cu satira: Fudulie, a trecut Sînta-Mărie, fudulie, de acum se spurcă etnii în pălărie. 114. Cintecul polobocului.— Băefiî fac prohodul polobocului, cintlnd : — 135 — ŞEZĂTOAREA Poloboace, să ne punem vr’o cljTva poloboace, piua la mi uluirea la, la intoarcejl vrana Încoace aleluia ! 115. Clud cade vr’uu dinle, copiilor mici, i! svlrle peste casa striglnd : Cioară, na-JI un dinle găunos cioara, şi dă-mî altul mai frumos ; na-ţl un dinte de os, na-|î un dinle de fer şi dă-ml altul mal frumos; şi dă-mî unul de o|el. 116. Cind ninge, copiii ciulă : Ninge, sau: ninge. popa ’ntinge, prioteasa pllnge. Ninge, ninge, popa ’nlinge ; prioteasa ţine casa. 117. De-a coteneaţa. — Jocul se jocA la priveglnuri In coluna Ţepu-de-sus, corn. Ţepu. Patru baeţl se pun jos, iar al cincilea se pune „vin'* de coleueaţă, cu picioarele pe doî din cei patru, iar pe cellalt doi cu mînile. Unul se pune sub el şi e „găina*. Al şep-telea se face hot şi caută să vie să fure. Iu timpul clud înlră, cei patru se daâ tu lături, Iar vlrful cade călare pe hoţ ; găina fuge, apoi... 118. De-a cărbunele. — Tot 1n cât. Ţepu-de-sus, se Înfige un ac Intr'un cărbune, iu ac o a|ă care se leagă de un piron la coadă. Jocul acesta e tot la privegltiuri. In jurul cărbuuelui se face un cerc de capete, care sultă în cărbune, se înţelege, piuă unul se frige. 119. Picileală Ia priveghiu.— Unul se priude rămăşag „că să moară*, de na gîci ce face altul In tindă ori pe prispă, ori în bătătură, la întuneric. Altul face prinsoare „pe uu pumu cit ce-a pute* că n'are să glcească. şi se duce Iu tindă cu uşa crapată. — Gata ? — Gala. — Eî. spune cum staQ ? întreabă cel dc afară, care după gură se cunoaşte că se strîmbă, cu un picior sus, o mină la piutece, ele. — Cum şezi ? repetă cei diuuntru, fâdndu-se că se trudeşlc să glcească. — Hai glceşte mai iute. — întocmai ca un cîue de cel mare care cere o bucată de — 136 — ŞEZĂTOAREA mămăligă la uşă. Ţîba şarlă... includeţi uşa cela... Şi oamenii rid nevoe. (Din Ţrii'iJ, jud. Toguciii). Tlldor P8ITlfilB. SATIRELE SATELOR Intre sate, ca şi intre oameni, se nasc lupte dc lntîetate, ce durează ani dcarindul ; ba cile odată nid nu-şl mal laft slîrşil. In aceste lupte, arma ce se foloseşte este satira. Fiecare îşT are satira sad satirele sale, iscodite do satele potrivnice. Prin aceste satire se rlde pe socoteala di feritelor scăderi fizice sau sufleteşti: de asemenea asupra bogăţiei sa0 a sărăciei —Fiecare sal caută să dovedească bogăţia lui, şi calicia vecinului; deşteptă-ciunea lui. şi prostia de alăturea ; frumuseţa cu care c împodobit el. şi urieiuuea cu care o bătut de slelc potrivnicul. Iată de o pildă ce săgejî işi aruncă satele din pai tea muntoasă a judeţului Suceava : IV* In not pe In Dormi şeplc lei hnrnbulii dar In noi la tiăineşll nici cu şoptu n u găseşli. Arată că în aceste două sate lumea se hrăneşte cu cartofe — senin de sărăcie, — dar acelea uu-s. — Tot pe această strună i se einlă salului Panaci : Pe Iu noi pe In Pnnacl pun le crete ea macu tniitn bnba-I cu desagi: le^ea liidă ca dracii ; cu desagi ru sănille|e puie creţe cum tt macu fetele cu punic creţe; lelea liidă cum ii dracu. Adică e sat sarac : babele umblă cu eapalatul ; îusă fetele, ca-rc-s hide ca şi dracu, umblă îmbrăcate fudul : cu poale creţe. Tot in acest fel i se ciulă şi Mădeiulai : Pe In nul pe la Mffdel, măuiălign-1 sepie lei, cuteşeml sepie zloţi, mnt trăeşle dacă poţi ! Nici Col riga şui, care deşi c sat l>ogat însă prea zgircit, nu e lăsat mai pe jos : Cotrigaşul sal |x* vale t/ilirgasnl sal pe deal, merge l’onmctea călare; merge foametea pc-un cal. —13? — ŞEZĂTOAREA Cu ţoale că Cotrigaşul e zgircit, însă bogăţiile lui la mulţi fie-căi de prin satele vecine le face cu ochiul. I’oae verde poamă coamă că şi ele mor de foame: de-nş ajunge pin la toamnă, da m’ot duce ’n Colrigaş să mă ’nsor să taiî o doamnă. să ten lată de fruntaş. basă-lc la dracu doamne, Dar nu numai pc socoteala bogăţiei sau a sărăciei sc pepluesc şalele, ci şi pe socoteala frumuseţe! şi scăderilor sufleteşti. — lată citeva pilde : Frunză verde ca nalbă - S’aii jurai la jurălorl, Ielele de la Doină c’ut. puri al un car cu Hori: mi muc ă numai zminlină, dar piuă s’or mărita tlar li-t cosi[a bătrîuă. şeple cară or mat purla. Arată că fetele din Dorna deşi se gătesc frumos, iusă liiudcă-s urite, nu le mai ia nimene. Nici fetelor din Broştenl nu li se ciută mat pe jos : Fetele dc la Broştenl, is crnnte cu coceni, ■ şi-s vara le cu lăriţc şi li-s ochit ca la mije. Tot asemenea şi flecăilor. Flecăit de la Broşlem, parcă-s nişte boiştent. Nu tot aşa e şi cu Cotrigaşul cel vestit peutru lumea lui frumoasă : N ai saroru Colrigaş Ort: da el mult iî drăgălaş: Flecăit din Colrlgaşt toi cu frle frumuşele par’ rft-s nişte păiinaşl şi neveste tinerele dar is şi cam ludulaşt. ca să Ic Iubeşti cu ele : Sau : toi cu llccăt frumuşel Nevasta din Cotrigaşt ca să le lubeşlî cu el. niclodală să 1T0 laşi. Cu totul altfel li se ciută iusă felelor de la Mădeiu : Felele dc la ilâdel parcă-s bmş cu pelrinjel. Celor clin Borca fiindcă-s uşernice şi cam bat lăturile, li se ciulă şi lor după fapte : Cile fele-s pe pămint, Că minineă nespălate ca la Horea iui mal sini, şi se culcă nc nchinnlc, imbrăeale şi frumoase, fac copii nemăritale. ce folos, că-s ticăloase! — 138 — ş E 7. A TOARE A Nu mal pe jos Ii se ciuta flecâilor din Drăceui şi GăineşII : 1‘hr.lil iIp Iii Dnicenf, pnreă-s borş ni Ijnişlmf, iarii cei din lîâinoşll. paren-s miliari (igăiirşlf ! ck\, ele. Toate acesle împunsături se strigi! de flecăi iu horă eu prilejul hramurilor, nunlilor, clăcilor, unde se adună lume diu mai multe sate. Mult haz se mai face de aceste satire; Insă cîte odată ele ajung aşa de usturătoare, incit fac pe flăcăi să se îneaere la bălae, ş'apoî cari ies învingători, satul acelora e cu mai multă vază. De allfel satele mal fac spirit, stlrniml cile anecdote si vorbe de dacii, pe cari şi le aruncă cu prilejul întîlnirilor. P. Gheorgheasa. -- yrrrrzr.----- CiNEPA Şi LUCRUL EI IN COM. ŢEPU [TECUC1UJ Pe cind loate satele vecine : Negrileşlii, Brăhăşeşliî, Teeucclul, Ţigăneştii, etc. sale de oameni clăcaşi, mai losălori, mal tirgovejî. se îmbracă cu cămeşi şi ismene de ameiică, de liasă ori de cit. Ţăpul, nu. Acum 2U-25 ani, cind bumbacul era scump, nimeni din sat nu-1 cumpăra. Plnza se făcea numai diu cinepă. Astăzi, mai c bumbacul ; din celelalte, ferit-a sfintul. Nu poartă Ţăpeuii americă şi cit, cît vor purta „Jidanii şi Ungurii*. In Ţăpu inul nu-1 culliva nimeni; acum clfiva ani am văzut la vre-o doi. Voiii arăta cîuepa unei case de 7-8 membri. Cultura Terenul nimerit pentru cînepă, trebue să se compună din mii, şi de aceia %cînipâriile• (cin ipişte du se cunoaşte) sint totdeauna prin văi, pe malul pirlilor. Fiind că moşiile, late de ciţîva slinjeni, slut lungi de vr’o 3000 de metri, Ţepenii le-au jumătăţii; de la sat la deal, anul acesta e .pine mărunţică“ (pine albă, oarze) şi în jos e popuşol. Decum se cară ptnea, ţarna-I slobodă, şi o cinepă sămăuată in mirişte ar fi slricată de vite; de aceia ea se sa-mănă în ţarna cu popuşol; deci, sunt două cinepăril. Pentru o casă de mijloc ca număr, ajung 7-8 prăjini de Ioc, deci cam o prăjină de suflet. Aici Intră şi cinepa care se dă celor ce n’aft, pentru ajutat la lucru. Sămânatul se face in Maiu, după ce a fost pâmînlul arat, lasat — 139 — Ş Kl AT OARE A citcva zile, apoi .săpat cu sapa, semănat şi bine netezit Pentru 7 prăjini, ajunge 8-10 bauiţî. Se samănă atit de deasă. „ca s’o poată linge boul* Hlândanii. Săminţa de cinepă ne-o dă mal cu seamă hlăndanh, fire de cinepă sămănatc prin păpuşoii». El creşte mare. stufos şi plin de săminţă. Pe la sfirşitul Iul August se culeg, se bat şi din săminţa Iul, sămănăm cinepă la anul. Cinepă ne dă abia jumătate din săminţa sămănală. Culesul cinepel de vară se face prin finele Iul Iulie. La acest soifi, gospodinele ţin foarte mulf' fiindcă un fuior mal alb şi mal tare. L)e ordinar firile de cinepă de vară, sati masculină, sînt mai puţine ca celelalte. Culesul se face smulgînd o. Pe uscăciune şi căldură nu-l nimic mai greii ca culesul el. In pămint se ţine tare, de îndoit e răii s’o îndoi, apoi întră pe git pleavă de floare. Topitul cl se face cu cea de toamnă odată. Cinepă de toamnă se culege cam peste o lună după cea de vară, şi culesul se face dearîndul. Cind pămtntul e tare, o lae cu sapa la rădăcină, fără s*o smintească, căci aşa s’ar scutura săminja din zglăvoc, care-î protejată piuă la cules de momii sad spăriitorî. Porghicii (sing. porgbie ]) e cinepă mică, ca pufu intre penele pasere!, compusă din fire de vară şi de Târnă, fără zglăvoc. Eî se culeg deosebit, cind cincpn e mare, şi la un loc cu cea de toamnă, cind cinepă e năltuţă. Cind porgbicil sau cinepă de vară e prea uscată, se zice că-1 prea tochilă. Măsurătoarea cinepel este specială. Unitatea esle mănuşa de cinepă, cu un diametru de 10-12 cm. pentru cinepă de vară, şi mal mică pentru cea de toamnă ; pentru porghicl e mai mare. Mănuşa de cinepă de vară se leagă în trei locuri, după ce s’a pus rădăcina firilor pe acelaş nivel. La cea de toamnă legătura se pune sub zglăvoc, şi e numai una, ca şi penlru porghicT. 13 mănuşi compun o chilă de cîuepă. înainte erau 12 mănuşi într’o chită, 13 fiind analogul numărului de suopi diutr’o jumătate de clae. Din 7 prăjini pot eşi, iu anii buni, 50 de mănuşi de porghicl, 100 de cinepă de vară, 150 de toamnă. După cules, cîuepa de toamnă se iasă pe loc, pusă grămăgloare cap la cap, vr’o trei zile, ca să se dnghcască \ apoi se pune iu pari, se usucă, se bate peutru săminţa, se aşează mănuşile ca şi cele de vară. 1 1] jiorgbio — «:tn mic, slăbănog, păcătos. — 140 — şezătoarea Tochitul se face cil de curind. E mare ruşiue pentru acela ce î-u rămas clnepa netochilă. Tochitul sau (ochirea se face in apă curgătoare. Se face plută de varii, de toamna, de porghicl şi de hlăn-daul, separat Pluta se face puulndu se mănuşi una lingă alta, apoi o praştină (prăjina) deasupra şi una pe dedesubt, legate Ia capete şi pe la mijloc. Dacă. e cald, se (ine In apa : porghieiî 3*4 zile. ci-nepa de vani 5-0 zile dacă-i mare, 7-8 zile dacă-1 mică, hhlndanil li-7 zile, cinepa de toamnă mare îl-10 zile, cea mica 12-13 zile. Timpul tochitulul e foarte bine păzit, se fac dese Încercări, căci o clnepă scoasă acum c roşie, adică netoebită, sad verde cum se mai zice, şi mini poate li putredă sau hăbuc cum se obişnueşte a se denumi. De aceia se scoale cinepa şi noaptea După ce s*a dat ta oparle b?\izdele (dc pămint), puse deasupra plutei ca s‘o afunde in apă, după ce s‘a scos ţăruşul, care priponise pluta, ca să nu lie dusă de apă, rnal iu faţă, se la mănuşă cu mănuşă, se spulă de nomol şi de policioara (epiderma) colorală, şi se pune pe mal, Iu trei picioare, ca să se usuce : Urile prin spalare se iulănlucsc, făcind astfel măuuşa ,să se ţic“. După uscare, e dusă acasă, făcută gl"gd si prinsă cu un cerc de poloboc deasupra. Oamenii se feresc de a rupe la cules firile de clnepă, ori să le tae cu sapa, căci, ci-că, întrind apa pe tsghie, o putrezeşte. Cinepa sălbatică uu se întrebuinţează de cil cu acelaş scop ca blandanil. Meleţatul se face in aeclaş an cu cinepa. E natural că nimic nu e mal interesau! pei.tru o femee, de cît grija îmbrăcămintei. lucratul cinipil, de la sămfnţă piuă la petică. Meşteră iu metamorfozarea unepel, putem spune că-1 meşteră iu toate şi e hună gospodină. O femec leneşă, treime numai de cit „să urască cinepafc, după logica ţărănească, destul de scrupuloasă. Aşa, in cintecele populare satirice, o femee e puturoasă, dud i-l urllă cinepa: Măi barbate Iii cuminte, la dnepa şi mî-o vinde, şi mî-o vinde fără preţ că eu Cuina nu lucrez....... Gospodiucle cari aii prea multă clnepă, o dau la altele de-o meliţă, plătind 30 b. de chită. saO mal adesa din 10. una. Cunoaştem iuslruiiientul de meliţat : moliţa. Uu drug gros dc 2-2V* din. cu n dăltuitură longitudinală de 100-120 cm. şi cu limbă. limba de meliţă. Dăltuitură o de 5-7 cm. la meliţă, iar la mcliţoifi de 8-10 cm. — 141 — Ş E Z A T O A a E A în grosime. Limba la meliţă e aproape cil dăltuilura, la meliţoiu e in jumătate. Unii lac melija şi meliJoTul în acelaş truucliiu, alţii deosebii. Se sprijină pe 4 picioare, ori tntr'uu gard ca uu capăt, iar la gură are 2 picioare; sc leagă drugul de doi copaci, doi (Araşi, ele. Limbi pot fi 2, 3 ori 4 Ia acelaş trup, după numărul fetelor (ajutoare) şi acelor gata să rupă cămeşile. Limbile sunt ascuţite. Mănuşile de cînepă se desfac în mai multe părţi. Dacă gospodina are cînepă mare, şi n'arc meliţoiu, o friuge cu piciorul, de oarece puzderia timpii, n’ar putea fi ruptă de limbă. Dacă are me-liţoiu, o dd la meliţoiii. In casa 'cu două ,muerî% una poate sta la meliţoiu [fata] iar cealaltă ,trage" la meliţă (mama). Se începe întâi ruptul de la un cap, şi se merge piuă la jumătatea mănunchiului ; apoi o scutură, lovindu-1 de lemnul meliţoiu, deasupra şi dedesupt, şi tot aşa şi capătul celalat, cilul partea meleţată se înfăşoară pe mină. După ce puzderia (partea lemnoasă) a căzut, „se trage* cu „melija lasală* adică pe sub limbă, unde rărnin cele mai mici fărmălurî de puzderie. Măuuncliile se puu la mănuşa lor. Ceia ce a rămas, dintr’o mănuşă, liind meleţată, se numeşte un fuior. Fuîoarele se îndocsc, se împletesc, de 2-3 ori, se pun 12 şi se leagă cu al treisprezecelea, făciudu-se chila. Acum femeia zice că şî-a lâgurat ciuepa (regulat). Puzderia se strînge, fiind bună de a-ţîţat focul. Chitele, aşa, se pun în pod, unde aşteaptă Iarna, tind sunt lucrate. Şi atit e bine, dacă ar aştepta şi alt an ; totul e : „să nu stea fuiorul pe puzderie, că dacă-I meleţată, uime n'a să-mi numere fuîoarele în pod“. Râghilatul. Iarna sc începe lucrul Culoarelor. O chită de fuioare se poate regula îulr’o zi, şi ar costa, dată cuiva de lucrat, cam 1 fr. Răghilatul se face cu raghila. Hagliila se face de ţigaui „de cei cari fac cheptinî*, dintr’o seîndură de stejar cu o placă de lemn. unde stau înfipţi dinţi de sîrmă, mai deşi ori mai rari, după cum e raghila. Fuiorul se trece plin ragliiiă cu iucetul. Firele lungi, cu tărie, trec rcduciudu-se in fâşii fine, Iar ce-î gros, noduros, nu. Ce trece, adică ce rămlne din fuiorul primitiv, poartă numele de fuior (propriu zis); iar ce rămlne, poartă numele de cîlţt, Cilţii. CîlţiI eşiţl din ragliiiă, să cheaptănă cu cliepleuii. Cliep-tenii sînt făcuţi de ţigani: un lemn ca o lopăţică, o fâşie de os, do corn de boft, şi dinţii de fer, pe un rind. (Cu două rîndurî, Ia cliep-tănatul linei). Pe lopăţică. ţiganii fac flori, prin strme Inferbintate. A spune cum se face cheptăuatul, ar fi acelaş lucru, cum aş da lecţii cuiva cum „să’mbuce buc&turu*. — 142 — ŞEZĂTOAREA Ciltii înfipţi In cheptenc. cheptănaţi cu celalalt, ne arată o barbă care păruită, adică smulsă, căpătăm păcişe sad păcişe/e; ce rămlne în dinţii cheptenilor, constitue canuray cea proastă, constituită din nodurile şi cotoarele cămeşoi de pe tegliia firului. Fuiorul. Fuiorul scos diu ragliilă se perie cu peria de păr de porc, făcută de marchidan/, negustori ambulanţi. [Acum u’am mai auzit de astfel de negustori]. Firile de fuior sînt şi mat mull descompuse şi astfel totul e isprăvit. Avem fmor adevărat şi ce rămhie pe perie, cV.ţfşorl sau pâcişe care. amestecate cu păcişele celelalle de la cil ţi, avem ctlţii adevăr a ti. Porgliicii. Porgbieii sunt luaţi drept cîfp bunf, daţi prin cliep-tene, de unde se mai scoate canura. Hlăndanil „se belesc** de „beligi** ori mai rar se meliţă şi se strîng. Tot aşa, dacă cinepa e mare, se rup cotoarele groase, cu bcligi mari, spre a se da la blăudaiii. Torsul. Tortul, este un nume comun, pentru tuloiul şi cilţul tors. Oca de fuior, pentru tors, ţine cam 1.20 b. ; de cilp 90-1 fr.. şi de cauurâ 30-40 de bani. La tors se pitii femeile in nopţile de iarnă, fâcînd clacă, torciud fiecare in furca el. Aici se spune, se chită, se ride, se coace bostan cu porumbele uscate, ori cu coarne, orî se ferbe urluială de păpuşoi cu jolfă etc. Cîud se mărită vr’o fală şi u’are gala lotul, mai ales saci de cîuepă, i se face de veciue clăci, „spre a vedea-o la locul cî*. Aceasta este o petrecere foarte frumoasă, şi pe lingă femei se adună cite odată şi bărbaţi, fele mari, flăcăi, unde se schimbă multe şi mărunle. Asta se zice că stan la fui-că. Tortul stă pe fus piuă l-a riphia. Canura se face glicine şi va aştepta răshoiul. Caerul de fuior miniucă 3-4 fuioare, pe cind cei de cilţi numai 1-2. Torsul fuiorului e mai anevoios. Caerul de canină poate fi şi cit baniţa şi se dă mai cu seamă pe mina babelor „cari tot slaâ degeaba in cot rut A*. Beligele de hlandani suni pentru frîugbii [funia e de beligi de teiCi). Instrumentul absolut necesar este criveaua, un drcptungliin sare se învîrteşte iu jurul unei axe. Fiindcă aceasta este o treabă a bărbatului, de lamă, criveaua se instalează in piciorul scăreî, diu tindă, sub gura podului ; se Învîrteşte mereu, se dă apoi după cele două lemuuşe, şi clini criveaua s’a umplul, se face frînghia. Frln-gliiile de clnepă se fac in două sau Iu trei. Unul începe a împleti iar altul, cu criveaua In hi Iu, Iar cu capătul celult prins într’un căluş, tot vlră şi scoate pe sub capătul dat pe crivea. Dac.l friugbia — 143 — Ş E Z A T O A K E A e în trei, se mai da apoi peste împletitura de doi, al treilea lir, fă-cîudu-1 puiiu loc. Rişahietul tortului se face din lipsa de o altă aranjare, u mai multor fire la un loc. Aceasta, cu toate câ o fac toate gospodinele, nu c numai de cit trebuinţa. Cauza e că nu poate să stea firul pe fus. Rîşclii torul are patru braţe. Se rîşchie piuă s'a împlinit duca fa. O bucata are circonferenţa de <» coţi; Încrucişările se numesc rost şi rostul e de 10 jighiuţi ; o jigbiuţă de 10 verbe, o vearbă are 3 lire; o bucată = 300 bre X 0 — 1S00 coţi, lungimea firului bucăţel. Dintr’o bucată, făcîud urzeală şi bă LA tură, pol gospodinele să scoală 2 coţi şi jumătate. Fertul tortului se face Iarna şi ţine o zi. Se face un fel de terciQ de cenuşă cu apă fiartă, unde se pun bucăţile; apoi se aşează într'un găutar cu 2-3 găuri iu fund, pus pesle all gălelar; peste bucăţi se pune pae, şi peste ele cenuşă. Din ciud iu cîud se toarnă apă fiartă peste cenuşă. Fertul loilulul, se face in aceiaşi zi, de ordinar, ctnd gospodinele fac şi săpun, întrebuinţind leşia ce se scurge în gălelarul de jos. Prin ferbere tortul se mai inălbeşte, devine mal moale şi poale fi îutrebuiulat ca aţă de cusut. Din tort se va face pînza, din canură se vor pregăti ţoale, pestelci, saci, etc. Cinepa in expresiuni populare : Cinepa dracului, sau fuiorul dracului se zice despre păr iu ajunul unei catastrofe; klăudănos se zice despre „pinea mărunţică" cu paiul gros, buluc ; l-a luat, cinepa, apa adică : bine-mi pare că a dat de di acu ; jnelifă se zice femeii prea limbute ; puzderie se zice pentru mulţime : o puzderie de lume ; se mal zice pentru mărunt', a face ceva puzderie ; fuior cu înţeles de mult: miniucâ fuior [se duce mînearea pe gît rişchitor pentru slab şi înalt; fulorj : parcă-I un fir de tort, [un om slăbuţ, dar frumuşel]; cit ai toarce un fus, ca unitate de măsură; a bate furcă pe cineva, adică tare ; a avea de furcă cu eiucva, adică o afacere neplăcută ; a ţine furcă adică a ţine morţiş, în ruptul capului, cu stăruinţă ; raer, adică păr : te-oiu înşfaea de raer ; duc sau caer pe sfirşite : iaca stai să sftrşesc şi bucul ista. T, Pamfile. — 144 —