Anul XII, voi. IX. No. 6-7 — Foiticem, Aug.-Sept. 1904. POVESTEA CÎISMARULUl A fost odată un cisinur meşter şi priceput, nevoie mare. Dar nu ştiu ce făcea, ce dregea, că era cam «Armanul omul şi nici o-data nu-l auzeai lăudliidu-He cu bine dinspre partea cismărieî. Pe urma îşi şi găsise omul de ce treaba să se apuce, că de-î trebuia cuiva o ciubota, se Îndrepta la tirg : Iar de tirlt şi gîorsâit piu bătătura casii, avea omul şi nişte opinci, ce şi le croia singur, de nu-î mai trebuia nit cisumr. Iar cîud da Domnul de-1 pica cile-o pleaşcă, îşi lua mai cue, mal nu ştiu ce, că multe I trebue omului cîud u’are. Unde mal pul că nu era singur pe lumea asta. Avea şi nevastă şi copil, cit o găuri slut In ciur, şi nici unul nu era învă|at să trăiască fără mlncare. Cu una. cu alta, ajunsese omul Ia aman. Şi de inimă rea. orî mal ştiu eu cum. uuma lritr'o zi apucă şi darul dresului şi apoi tin-te, nene, că ajunsese creştinul citu-î ziulica să blesteme pe ăl de a pus via pe-o coastă, taman povestea eiiiteeulul: "Bate-1, Doamne, şi-l usucă pe ăl de-a pus prunii pe luncă, de mî-a făcut julcă multă, dc-şf uită omul de muncă, şi nevestile de furcă, si călătorii de ducă. coaptă, se glndi să la lumea Iii cap, să dea oclii cu necuratul, c’au-zise ci de ia unul. de la altul, că dacă te dai Iul. apoi o duci bine de tot. cit vel mal trăi. Taman aşa şi făcu. Nevasla îl puse lu traistă o azămioară fră-rniiitală'ii lăcrămioare şi luliulu-şl rămas bun de la copil, se despăr|i cu bine de nevastă, şl-o luă la picior încotro o vedea cu ochii. ŞEZĂTOAREA Şi trecu peste ţâri multe şi nenumărate, umbliud pin străini, străinătate, pe unde nu cunoşti pe nimeni, numa frunza şi codru, U c’astea-s peste tot locu, Iar cfud se împliniră două luni de la plecare, ajunse intr’un loc pustifl şi urît, plin uuma de văgăuni şi ripe. Iar într'o zi, dud fu soarele la chindie, hop şi-un încornorat de drac diutr’o gaură. — „lle... taman pe tine te căutam", zise cismarul. — „Da cu ce treabă pe-aicî, nenişorule ? îl întrebă pocitania. Uîte-aşa. aşa, s’apucă omul Să-i spue păsul dracului şi la ut mă ii zise că vrea să se vîndă cu suflet cu tot, dacă î-o da avujie îndestulă. Dracul pe dată se şi învoi, că taman avea nevoe de aşa ceva peste v-o cîţiva ani. Şi după ce se învoiră şi se jurară să se jie de vorbă, se despărţiră cu bine şi Scaraoschi peri Iu gaură, iar cismarul o luă înapoi spre casă cu treaba mintuită. Cum ajunse acasă, găsi două poloboace pline vîrf cu bani de aur. Treaba începu să meargă strună, iar norocul cît pe colea. Dacă văzu aşa cismarul, se puse pe trai, parcă de cind lumea se pomenise cu bogăţia. Nici de suflet nu-şl uita cismarul şi da in dreapta, da iu stîuga, să aibă din destul pe lumea ailaltă. Păsămite, Dumnezeu şi cu Sfiulul Petru umblau pe pămiut in Vi mergînd eî aşa din sat în sat, nimeriră şi in ţinuturile acelea şi-î apucă ÎLioptatul taman în satul cismarului. Dar la care se duceau, nimeni nu se gindea să-l găzduiască. întrebind eî colo. colo, unde că s prea mulţi iu casă, uude că uu-i loc, ajunseră şi în dreptul cismarului, care cum auzi aşa, îî pofti lu casă, zicîudu-le : — Bu zăil, n’ar fi păcat ca intr’un sal cu atîtea adăposturi să dormiţi pe lîugă garduri ? Hei... clţl oameni şi-ati întins ciolanele în casa mea, înaintea dumneavoastră ! ?... Şi după ce-i ghiftui cu mîncare bună, că avea şi de unde, le puse aşternuturi nouă să se hodinească. Dumnezeu numa de cit începu să tragă la aghioase, că era obosit tare. Iar Sfintul Petru văzînd bunătatea cea mare a cismarului, mii acesteia. aceia, să se încredinţeze mal bine de păcatele şi nevoile lu- — 66 — fl ŞEZĂTOAREA sc scula, se dădu pe lingă cismar .şi aduclndu-î la ştire eu cine arc a lace. il zise: — MAI, cismurule, sft .şti că mare noroc a dat asupra capului lAu şi a casii fale. Om să Ji numai şi să şti să nu-T dai cu piciorul. Pentru buniUalea itiimiil tale, Dumnezeii o să cate să te răsplătească. Tu să uu fi tălălAfi Tflnuso, şi-I cere ralul. Auzilu-m’aî ? Cismaru! iiiinărniuri cind auzi minunea. Apoi se gindi, se răs-glndi, cum să dea să u'o scrintească şi îşi făcu socoteala asta, că zicea el : — Nu mal dati eu de căldură cu ralul dumuezeesc. la mai liiue să-mi văd de zile, să nu încap pe mina lui Scaraosclii. Cine umblă după hoheho, penie pe iiiiholto, scurtă vorbă. Să-mi pun pc-lea la pază din partea lui Cliiliufă, şi apoi ol vedea eu cum î-o merge imhueătura. A doua zi. cjml se deşleplă Dumnezeii şi se pregăti de plecare, chemă pe cismar la el şi-l spuse să-l ceară trei lucruri care-o vrea el. — Apoi de, Doamne, zise cismarui furînd cu ochiul pe Sfintul Pelru, eu aş zice mul bine să Iaci. ca cine s’o urca îu cireşul ăst’ dinaintea casii, să nu se mai poată da jos fără a mea poruucă. — Dine. făcu Dumnezeu. Iar Sfintul Petru se umplu de ciudă de prostia eismurulul şi gindi: ce hleav de om şi ăsta, uu se gin-deşte la mintuirea sufletului. — Al doilea, zise Iar cismarui, aş vrea ca cine o baga mina in sacul ăst cu cue, să n’o mai poată scoate fără voia mea. — Bine, zise iar Dumnezeu; şi Sfintul Petru Iar se umplu de necaz, cind văzu că cismarui nici acu n'a cerut raiul. — Al treilea, aş vrea ca cin’ s’o pune pe scaunul ăsta, lipit să nimic şi să se scoale cind oi zice eu. — Ce pofteşti, împlinit să lie, zise fa[a dumnezeiască. — Amin, făcu şi Sfintul Petru şi ieşi împreună cu Dumnezeii şi dispărură din ochii cisinarulul. Acu cisumml se puse pe Iral şi pe chefuri. Nu se uita cui da, făcea milostenii şi pomană şi nimenea uu eşla din casa lui cu mina goală. Dar nu trecu mult şi sc indieîară şi cei cinci ani de tocmeală şi Scaraosclii trimese un drăcuşor să-l aducă pe cismar cum o şti, căci îl rămăsese un loc liber In Iad. Pe dală se mfă|oşâ negriciosul, iar cismarui făcu feţe-feţe gin* dind la ce-1 aşteaptă şi că la grea cumpănă se află. — 67 ŞEZATOA REA — Hei... cismarule, eşti gala ? Şliî învoiala care o al cu stă-plnul nostru, ca clacă in cinci ani el muri. să ue dai sufletul; dacă nu, să te luăm de vid. Sini trimes să te duc la Iad. — Clnar te aşteptam să-mi pici. drăcuşorule. Uite. Îs gata, dar să-ini cat ghetele, să văz mi or tine la drum, că şliu că-I cam de-părtişor. Ia, fă bunălate şi-ml dă v-o două cue din sacul acela de pe laiţă, să-mi mai Întăresc oleacă lalpa. Dracul n’are de lucru ! Dă să-î dea cue. dar să mai scoaţă mina din sac, pace; parcă era prinsă-tle ciud lumea. Cismarul băgă de seamă darul lui Dumnezeii. Cătă un ciomag nodoros, cu măciucă *n cap, şi ciud Începu a-i măsura coastele, nu-1 mal slăbi piuă rămase dracul lat jos. Sufla dracul să-I lasă sufletul, iar ciud scăpă din mina morţii, sc duse întins la iad, să spue şi tălpii iadului ce a păţit de la cismar. Scaraoschi crezu la început că n’aude bine. clnd li spuse cela păjania şi trimese Îndată pe alt drac mal bătrin şi mal priceput in parascoveniî : — Dar vezi, măi deşuchiatule, să nu le lipeşti şi tu pc-aeolo că te-auz uri lud apoi. Pe la namîez intră şi ăsta iu casa cismaruluî, şi făcindu-sc că n’are chef de vorbă, îi zise scurt: — Hei... cismarule. halde. Cismarul nu se puse de pricină şi-i zise: — De, măi codane, de zorit să uu mă zoreşti, că eQ-s gata, cum mă vezi. Calabalicul îmi stă aici de-o săptămlnă, gata să-l Iau pe mină. Ingădue numa oleacă să ne cinstim gura c’o ciuzecuţă de ţuică. Şi pin’ ol veni cu cu sticla, fă biue şi le hodineşte colea pe scăunelul cela. Dracul n’avu încotro, că era şi el rupt de oboseală, şi se aşeză frumos pe scaunul cel blagoslovit de Dumnezeu. După ce trag el n înghită tură de ţuică, cismarul işî la traista şi bai la drum. încornoratul chiar o băgă pe minecă. Se suci, se invirti, parcă era bătut In cue. Cismarul învăţase acu meşteşugul. Luă uu par barosan şi se puse pe cotonogeala. Urla drucu şi se văicărea, să-î plîngi de milă. Cu mari rugăminţi se osloi acela din lerbluţeală şi cinci ii dete drumu drăcuşoruluî, fugea ile-î sfirîia călciele şi se duse lulius la iad •le băgă drăcimea iu loate bolile, ciud le povesti pătărania şi viclenia cismaruluî. — «8 — ŞEZĂTOAREA FarA roşie se făcu Scaraoschi, că nici un drac nu se mai încumeta să-şi pue. in plug cu puterea cisinarulul. Şi daca văzu cA-I sta locul gol la Iad de atîta vreme, se grăbi sa se duca el şi sA mi-I aducă pe eismar încălţat de ceafă. Iutr’o clipă se infăţoşă înaintea cismaruluT. Cînd ajunge acolo, ÎI strigă de afară mlnios, minune mare : — Cismarule, bal. Mi-nl făcut tu multe topoare, dar las-că n’o mai minca miţa oţăt de-ucu. Te-am lasat îu voe ca pe-un om cu obraz de cinste, şi te-m apucat să-ţi baţi joc şi de supuşiine. Aşa ne-a fost vorba, hal ? — Ce tot circii, măi za rinei Iu le ! zise omul. Dar Scaraoschi iiu-1 lăsă să miutue vorba : — Ia, nu te mal liiferbinla, că ne ştim noi; gura ţi e melijă do chie|)ă. Mai bine ia ce-1 lua şi fă o după mine. că ştie fvan ce are ’n sac. Cu tine n’o mal scoţ la nici un cap aşa. — Măă...l. lie că inelicos mal eşti, uiă Scaraoschi şi afurisit să uu-ţl intre nimeni in voe. La ce le schifoseştl de geaba ? Ia spune-ml, de. — Vorbă să fie, că treaba se face, zise. Scaraoschi. Dar la ce mi-ai zmintit oamenii, să-i omori cu zile ? Nu ne*a fost vorba aşa. ca peste cinci ani să li al nostru ? De ce dar mă scoţi din răbdare şi nu vii etnd le-am chemai ? Ia-ml spune. — hi nu mal fisii, măi Scaraoschi, că doar iiji_jn'a albit calea bisericii şi pricep cu unde bat şi gindurile tale. Mi-a spus cineva să viu ? Ori zi, nu-I destul că mă smulgi taman cînd nn-c lumea mal dragă, cauţi să-mi amăreşti *le pe-acu sufletul. Tăcu din gură Scaraoschi şi ghidi că l-a fost înşelat diavolii. Iar cismarul aruncă dăsaga p’un umăr şi hai la drum. Dar cînd să iasă din casă, Scaraoschi dădu cu ochii de cireşele cele frumoase şi gustoase. Iar eismarulut îi lăsa gura apă după broboanele pline şi curate. — liii... ha, făcu cismarul, apoi nici că mă urnesc din loc pin’oi gusta v'o două roşiuare. Taman acu cind au dat in vremea coptului. Drept aceia glndesc că-I zăbovi oleacă pin' mi-ol ostoi pofta şi placul inimii. Şi cum zise cismarul, şi lăsă dăsaga jos şi puse mina să se urce în cireş. Dar Scaraoschi glndind că cismarul cată pricină de uitirziere. se grăbi să se urce el In pom. Smulse Scaraoschi ce smulse, înghiţi şi el cit putu, iar dud se sălură cismarul, ii spuse să se dea jos, că-I apucă sara pe drum. — 69 — ŞEZĂTOAREA Dar coboară-te, dacă poţi. Cîud umbla să se lase pe Irupu pomului în jos, se pomenea taman iu vlrl*. — Dar, dă-le jos, mftî tartore, zise cismarul — Asta cat şi eîî, bre, şi nu nul poeifl. Şi se întindea, se Îndoia, el tot mal tare se lnjepenea. A priceput cismarul că-I ăsta darul lui Dmmiezen. A rupt un par din gard şi se puse să-I ungă costiţele. Cîud se scurta ciomagul, punea mina pe altul. Şi urla dracul şi se zvăpâia, tle gîndoal că trage să moară ; Iar cînd abia se mal auzi glasul urîciosnluK cis-marul se indură de el şi-î dădu drumul. Scaraoscbi o sbughi la fugă şi mal şchlopătind, mai de-a vin-dălacul, se văzu şi ’u Iad. Se jură să nu mal dea ochi cu cismarul. Apoi adunind toată drăcimea, dete poruncă să se facă uşi de fer şi să se întărească Iadul, ca să-şi pue pelea la adăpost de miua eismaruluî. w Acu cismarul scăpase de orice grije. Şi se puse pe trai cu tot dinadinsul. Şi bogăţia-1 năpădea mai abitir ca înainte. Nici de Dumnezeu nu uită şi se ghidi să dreagă busuiocul. Nu-l vorbă, şi înainte era tot mină spartă. Da în toate părţile şi nu se uita. Peste v-o ciţlva ani iî veni şi lui ceasul morţii. Iar nevasta-1 băgă In pămlut şi-l cinsti cu toate pomenile şi toate rinduelile, cum e sorocul morţilor. Dar cismarul nici pe lumea ceilaltă nu s'a lăsat de diăcovenil, taman v*orba eînteculul: Multe-am tras şl-am pătimit, de ele văz că n’am murit. De-aş mal trage clte-am tras, că de râie nu mă las. Şi cum se văzu pe lumea ceilaltă. o întinse drept Ia ral. Ciocăni in poartă. Sflnlul lVtrn întrebă : — Cinc i acolo ? — Cismarul. — He. .1, eismarule, aici uu-I de nasul lău. Locu tău e la Iad. Mergi acolo, că n'al vrut să mă asculţi, cîud te-am sfătuit să ceri raiul. — Iaca mă duc şi la iad. Ajunse şi la poarla iadului. Ciocăni, dar cînd auziră încornorai ii de numele cisinnmhii, odată o sfecli toată mulţimea drăcească şi pieri piu toate găurile, de frica aceluia. — 70 — ŞEZĂTOAREA M____ Cismarul dacă văzu că nu-1 primeşte, se lnlurnă iar la ral. Sfintul Petru întrebă pînă ’n trei ori. Dacă văzu că cela nu-1 răspunde, deschise poarta să vază cine-i. Ci.smaru alîta aşteptă. Scoase căciula şi-o svîrli în grădina dumnezeiască. Că litr, că mir, Sfîutul Petru n’avu încotro şi lăsă pe cismar să-şi Ia căciula. Dar taman vorba ala, s'a suil scroafa In copac, că ca să mal Iasă cismrmil, pace. Ajuuglnd la căciulă, M mal dete un picior, de-o mină taman in inima nilului, iu preajma dunmezeiril. Iar cînd «ajunse acolo, intră cu picioarele Iu căciulă şi aşteptă. Sflntul Petru iî strigă să se cărăbănească din rai. — Doar nu stau tu ral, start in căciula mea, zise eismarul. N'avu ce face fa|a cea fără de prihană şi-l lăsă Iii plata Domnului. Iar eismarul se mal potoli şi-şl găsi cu chipul acesta şi-uu locşor alăturea de marea înălţime n Domnului. (Auxili tu Pultrogoa). P• DobrOQfiOÎ. DE ALE COPIILOR 58. De-a luna. — Doi s’apucă spete Ia spele şi unul ridică pe celalt în sus, pe spinarea lui, astfel că acesta vine cu faţa ’n sus. Cel de desubt strigă călră celalalt şi acela-I răspunde : — Ce-I îu sus ? — Chilia. — Luna. — Dar dincoace ? — Dar In jos ? — Hal te ’ntoarce, şi ziclnd astfel, cel de sus e scoborît lu jos prin ridicarea celui de desubt în picioare, şi apoi el însuşi ridicat. întrebările aceleaşi art loc apoi. 59. De-a bondariu, se joacă mal cu seamă la privcglnurî. linul Iute de mină şi isteţ, se face bondarirt, adică face lîliîîîl, cu gura închisă, lovind o nare a nasului cu degetul, foarte uşor, aşa că-I Întocmai sgomotul bondarului. Alţii start cu palmele întinse, pe care le loveşte cu o palmă a Iul, cit ce poate de tare. Iu timpul acesta, cel lovit caută să dea ’n capul bondarului, dar el Iute pleacă capul hondăriud mal tare şi astfel trece la altul. 00. Pe lucru. — Se joacă de băcp mulţi, pe la priveghluii. Se pune Iu roată jos. tontă mulţimea lor. împrejurul mortului oii lingă el, In mijlocul casei, pe cînd lumea cealaltă stă pe lingă părete. Unul dintre băeţl, ales prinţi*' un fonnulet dat, e declarat de maistru, şi clnd toţi slut gata, el strigă : — 71 ŞEZATOAH EA Hai pe lucru, mâl băeţl, făcăleţul boeresc câ-I furat uu făcăleţ, şi m’apucă sâ-1 plătesc. Apoi pe rînd, maistru întrebă despre meseria lor: — Tu ce e.şlî ? — Lemnar, stăplne, — Ce lucrezi ţ — Dogăria. — Dar tu măi ? — Eu trag clopotele.— Dar tu? — Eu casc gura. — Dar tu de-acolo ? Eu cos etc. In timpul lucrului nu se vorbeşte de loc. La uu scaun al maistrului, pe tăcute, fiecare-şî începe meseria. D. e. cel care cască, cască cum se cască, însă maistrul observîndu-l şi părîndu-î cam înceată munca, îl face seninul să lucreze mal tare: cască maistrul mal tare. Dacă cel cu căscatul l-a observat, şi ’ncepe să caşte şi el mai tare, atuucî maistrul trece la cel care bate toaca. Maistrul bate toaca tare şi dacă cel in drept uu-1 observă degrabă, incepînd să bată şi el, atunci maistrul îl pedepseşte, dindu-I eltcva lovituri la palmă. (»1. Ţurca..—Ţurca, cu toată clasicitatea el, in Ţepu, ştiu că nu-I de cil de vr'o S—9 ani. Băeţiî se despart în două grupuri, din care unul la bătae. Ţurca, e lemnul de 1 — 2 cm. cam ascult la capete, care se pune peste o gropşoară In curmeziş şi e asvirlită de unul, din cel de la bătae, spre cei ce-s la „prins". Dacă turca e prinsă din cuc, adică de-î prinsă în sborul ei, ori e luată din vr’un copac, Înainte de a mînca păiniut, atunci, partidele se schimbă *). Dacă turca nu-I prinsă din sbor. atunci, unul o ia. merge pe-o direcţie perpendiculară pe direcţia jocului (băeţiî spun că : vin cu turca lu drept) şi asvîrl ţurca la gaşcă, peste care, stă hăţul cu care a fost aruncată. Dacă bătui e lovit, atunci porearaşii intră In bnlac ; dacă nu, nu. Spre a nu fi chitită fochită, lovită] cel de la haine, unia se ţin r.u mina de barbă, făcînd ..tijele caprei", alţii sar, cu două picioare peste băţ înainte şi cu spetele ’impol. adică „aşa să sară ţurca peste băţ**; alţii ciută : Capra sare masa. iada sare casa, versuri luate de prin cărţi, iar alţii, In dosul băţului, cu faţa ’n spre porcaraşl, fac cu minele ’n lături strigîud : „ţup, ţup, mustaţa ’n 49 de părţi4*. — Presupunem că ţurca n’a lovii băţul, alunei cel ce-a bătut, pune ţurca ’n gaşcă, cu uu vîrf mai sus ; o loveşte iu vîrf. ţurca sare ’n sus, şi din săritură e lovită şi trimisă departe. Distanţa de la [urcă pînă la gaşcă e socotită cu sute ori cu mii şi bătăuşul pentru această distanţă e d. e. 400. A bătut deci odată ; se duce la I]. Când joaoft 'J ori 3. Tn cazul eîml sînt ‘J sau maY mult! la batac. prin prinsul turcei e scoh numai ane] ce bate şi "n locul lui vino urm&tornl. — 72 — ŞEZĂTOAREA gaşca şi tot aşa bate pentru a doua şi a a treia oarA, luind alte 300 ori 1000, facind fn total 1700, « are sunt'adăugate la suma partidului, din urmă. CliuJ cel ce bate ţurcu, n'o loveşte din sbor şi-o scapă pe păunul, atunci el face un raruncInii, Tot răruuchlu e şi atunci cind ţurca, lovită sau nelovită din sbor, cade In urma gâşte!. Presupunem că unul a bătut întâia oară bine, fftclud 2 rărunchiul*!. Acestora nu li se dă in numere evaluarea distantei. Bătăuşul lovind {urca pentru a treia oară, merge şi o svirle cu băţul, ca la ’nceput. Presupunem că {urca n'a fost prinsă de cătră porcaraşl, alunei unul din eî, dă răntnchîuriU, va da deci 2, căci tot două a făcut şi cel de la balae. Pune ţuica pe laba piciorului, de-asupra, la rădăcina degetelor şi făcînd vînt piciorului o asvîrle spre gaşcă, apropiind-o deci. Dacă nu mal este mult piuă la gaşcă, dă şi al 2-1 ea rărunchi ii, mic, apoi fiind aproape de lot, loveşte băţul şi cel de la batae e scos. Dacă băţul e lovit cLilar din darea rărunchiului, atunci bătaea este părăsită de bătăuş. Dacă din darea rărunchiului, ţuica trece peste băţ. oii dincolo de gaşcă, fără a-l lovi, atunci porcăraşul ş!-a perdut ori ce drept. Cel de Ia balae, continuă. Cum vedem, aceste rărun-ehluii sunt funeste, şi penlru a scăpa de ele, mul|î. spre a lovi ţurca. o rad, adică o lovesc după ce ea a mimat păinîut, Cînd răsâtura a fost prea pe fală, rărunchiul persistă, ilar o chestie de necinste. Dacă sint contestaţii asupra veracităţii lui, atunci se procedează Ia darea barbet. Unul dâ barba, puiiiml ţurca sub barbă, pleclnd capul înainte şi lăstnd ţurca să cadă. Ceea ce a perdut bătăuşul prin a-rensta, e că ţurca in loc să o aibă avantajos aşezată, o are oricum. In fine, de la început e stabilită suma maximă pentru cîştigare. Cine va face d. e. mal degrabă 100 de mii. 1000, 100, ele. fî2. De-a ogarul şi epurele. — Se aleg două paie, unul pentru ogar şi celalalt pentru epure. Şi dacă-s băeţl mulţi, unul le pune Îsub două degete, oricare, de Ia cele două mint. apoi închide pumnii. Toţi băeţii, (In cartul cînd sint mal mulţi de 10. 20, se pun 2 sau 3 băeţi cu pumnii închişi, paie fiind numai 2) vin şi pun cUe im deget pe degetele celor ce stafi cu pumnii închişi. Cînd pumnii se deschid, se ştie cine n căzut epure şi ciue ogar. Epurelui i se dă 10 paşi înainte, şi de la un semn încep fuga. Departe e hotarul, unde. dacă epurele nu î prins, aşteaptă pe ogar. face vr*o colilură şi por- neşte Înapoi. Ajunşi, prins sau nu fiind epurele, jocul se ’ncepe iar. 03. Cînd e cam frig şi amorţeşte mina, haeţil rid. că nu pot să facă mina putui, adică să apropie cele cinci degete la un Ioc. - 73 — ŞEZĂTOAREA Chîar şi vara, copiii fac mina lor îmbîrnată, puică. şi o arată părinţilor ca o mare vohiicie. Copiii cred că fac mare lucru cîmJ pot face mina raţă. — Mina se face raţă, încălecînd degetul mijlociu pesle arălălor. inelarul peste mediu şi pe inelar cel mict apoi ciocăneşte pe pat sau pe masă strigtnd : ciQchiU pulu ciOchiu. cincimi. riuchiu, ha se duce şi la mă-sa şi o ciiiche. 04. Bou balţat. — Ori de cile ori se mlulncă în casă brînză. copiii mici cer să li se facă bou băiţat. Mamele Iau mămăligă fer-hinte, o amestecă cu brîuză şi au un fel de papară crudă. Apoi fac bucăţele, saU bucâturt, tipărind mămăliga Inlre degete. Brluza se cunoaşte ca nişte bătături, de uude numele de bou balţat. 65. Purici, puricei. După ce s’a mincat scrobul din tigae, ori batmuşu!) se face face puricei tu ligae, căci puricei! sini foarte gustoşi şi copiii se bat după ei. Se frămtntă mămăligă în tigae şi se prăjeşte pe foc. Dacă a fost scrob in tigae, ori varză cănită. ori sarmale, apoi puricei! au, pe Ungă aroma de mămăligă prăjită, şi pe cea a bucatelor, plus că-I şi unsuroasă. « 06. Cintec cătră melc. — Cu toate că pe la uoî cuvlutul de melc nu se cunoaşte, ci numai cel de culbec sau culbeciii, băeţil ciută, melcului, ca să scoată coarne : şi te du la Dunăre, şi bea apă tulburi, şi mlnincă leuştenn şi te fă cit un buştean. nici In drum. nici în carare: numa ’n nasul dumitale. Melc. mele, codobelc. scoate coarne bocreştî, şi te du la Dunăreşli 0 Buştean iarăşi cuvint necunoscut ' 67. Formulet : Ace, ace dobitoace, nu lăsa poieii să (se) c.ce, 6K. întorsătură de limba. — E mare lucru a zice repede şi fără greş: .Titirivdă tivdă. nu-1 greu a zice: litirivdă livdă, da-1 greu a zice: titinvdi tilirivdatura titirivdel tivde î 69. întorsătură de limba. — E mare lucru a zice repede şi fără greş: -bou breaz, nu-1 greu a zice bnu breaz. da-I greii a des-hrezi brezălura boului breaz*. 70. Clisa. — După ploi, grija copiilor e să se ducă să aducă clisă galbănă de pe deal, ori de unde este, şi să facă colaci, roţi 74 — ŞEZĂTOARE A pontni ghiocuri. cărămida. cal, otc. Tonte aceste fabricaţii io usucă şi lt* păstrează piuă Io strica po toate. 71. Proaşca, nii-1 «Hă ceva do cit o pompă aspirăloare-răspin-gătoure. Se faco din cucuta groasă. .Se la un inteniod şi să rălează de stih nod, la un capăt şi de-asupra la altul, aşa că avem un fel de pruhetă. In mijlocul nodului i se da o gaurA, iar in ţavft se bagA feleştenly un băţ care este înfăşurat la capăt cu petică. Avem un corp de pompă in regulă. Se trage feleşteul In sus şi se bagă proaşca în apă. iar apa miră ’n proaşcă lu virtutea presiune! aeriene, şi llşueşle apa cu putere ctnd .se apasA de piston feleşteu). Atunci băeţiî împroaşcă. 72. Sania. — Iarna bAelif, ca ’n toate părţile pe unde lasă D-zăiî omăt. se «inti ni sania. Sania e dreaptă, eind se face din sclndurî. ascuţite la vtrl, legale cu treî lemne lupAnate, Îngrădită cu nueluşe, şi înainte un gîuj. Sania e cu opiate. cind e de o construcţii^ specială. Lungimea el e de uu metru şi poate mai mult. cu talpă subţire şi chmacin înalt, cu picioare înalte şi apoi opiatele, două, de-acurmezişul peste picioare. Uliii băe|I le rad cu sticlă pe talpă, saâ le pun şini. 73. Mortul. — Tot la privegbiu. Umil aprinde cllţî de cînepă, după ce l-a muiat bine lu gaz şi-l poartă pe două l>e|c, puuiudu-se iu faţa lume!. Cirnl arde bine, face ochii mari, se strimbă, scoate limba, etc, iar tlacăia dc gaz ll descolorează grozav, li Îngălbeneşte, aşa că are aparenţa unul muribund, a unul luat de Kusalil. Femeile ţipă. căci în mulţime, uu-I nimeni mal sfios de cil femela, cu toate că ar umbla noaptea singură pe cimp. 71. Săgeata. — Iîăeţii îşi fac săgeată din trestie de stub, pe care o smulg ori din streşina casei, oii de la gluga cu stuh. Săgeata se face ii două feluri : 1) Se ta o trestie lungă şi se tac de la un nod, fălind «silei, «lupă re-a scurtal-o de vr*o palmă, o eprubetA. Iuliiusa pune băelul săgeata, «are uti-l de cil un vlrf de trestie solid, şi cu mina aruncă săgeata In sus. 2J Al doilea mod s’apropie mal mult de lipul vechili. Se la un hă| de alun, gros cam de un deget, se îndrum şi capelele se prind cu o şfarâ subţire dar tare. Astfel are amil gala. A pol leagă de centrul coi zei un băţ mal lung. terminat printi’n crăcaiiă, şi de la Începutul şferoi spre capăt sin! increslălurf, de muie se poale prinde şfara întinsă. Săgeata e terminală la partea groasă prin două urechi, sul» lin nod, şi se pune pe coarda întinsă. Apoi cu degetul cel mare ridicăm coarda în sus, — 75 — ŞEZĂTOAREA ea scapă diu crestătură, arcul se lărgeşte, şfara se întinde şi săgeata se duce la 70—80 metri, sau chiar şi mai departe. Unile săgeţi, dar foarte puţine, n’au sprijinul de încrestăturl, ci se îutinde cu mîna. 0 bună săgeată constă în flexibilitatea cea mare a corzel. Săgeata se mai face şi din lemn şi are atunci în vîrf un piron bătut, lucrul fiind mal sistematic. 75. Clempău de hluj.—E o jucărie de vară, ce se face din hluj copt, dar nu uscat. Se Ia un hluj de popuşoiU şi se rălează pe unde-I grosuşor. Jos, la partea subţire se rălează de sub un nod, îar sus, dincolo de-un nod, de 4 degete. Pe această distanţă, se lae două fâşii din capătul gros, se sugrumă lingă nod, lăsîiid să se (iun numai In coarjă, şi apoi se pune de se păleşte, căci cu hlujul verde se rupe. După ce s’a pălit, tenacitatea jlţînel s’o mărit şi elempă-neala celor două pliscuri răsună, succedîndu-se una cu alta. 70. Câluîanul e ca în toate părţile, numai că se duce de călră fete la fîutînă plîvgînd, cu luminări aprinse, pe o scîndură. împodobit cu flori: acolo se boceşte de toate fetele, apoi se aruncă peste el o ciutură, scoasă diu put, cu apă şi la urmă loveşte tare, singură: Ene, că de cind n’o mal plouat, Eue, şi pămîutul s’o uscat Caloene, şi pietrele c’o crăpăt deschide portifile. şi lumea că s’o inturnat să curgă ploiţile Ene, Ca-lu-e-ne ! Apoi se Ia de la fintină, cu cea mal mare tăcere, şi se duce de se pune într’o grădină, in bălării înalte, de nude i se ponto urma. Puterea călulanulul pe aici e aproape întocmai de acclaş grad cu puterea procesiunilor religioase : scoaterea icoanelor, ori cu Sfîntu de la Adam. icoană diu mănăstirea Adam. jud. Tutova. l'Uin rom. jnd. Tornr.îli). Tudor Pamfile, ÎNTOVĂRĂŞIRI De cum se naşte şi pînă moare, Romînul, în multe împrejurări, este întovărăşii de mal mulţi, atît la petreceri cit şi la muncă ; sar toţi pentru unu şi unu pentru toţi. La pelrccer) Cumâtria. — A dat D-zăO de s’a mai făcut un suflet pe lume; — 76 - şezătoarea bucuria Intra ’n casa gospodarului. De fete nu prea mare. că dă. ce-1 tulpan, nu-l căciulă, şi fetelc-s (helre. — Băclil îs noroc la casă. căci el dacă dă I) zăfi de s sănătoşi şi cuiiiînţl, de cum încep a zburătăci, scapă din nevoi : tiecnre-şl clştigă pinea lui Copiluja. de Iu opft nouă ani, tnvlrle pe cel mal micuţi lasaţî ]ie sama ei acasă, mal corcoleşte cîteva găinuje. un purcel, doî, un viţel, şi Ie mal poartă şi cile ceva de grijă. Băelul Tară încurcă clţiva cîrlanaşi pe la ogoru unde tată-săft munceşte. Doi, cum să nu se bucure gospodariu, ciud gospodina ! face sporii! î De 'ndată-i şi împle garafa cu racbifi şi cite alte buclucuri ce-s mal bune : /.abur, pine ... pe toate i le pune sub perna de la cap. Chiar şi ciud nu-1 Irelme, o 'ndeasă cu racbifi dires cu untdelemn, doar s'a ’ndrepla mal răpecie, să îmbie după treabă, că nu-î vreme de stat degeaba. La el te-va zile-l şi creştinează, clnd începe şi cinstita cuinătrie. Mincârî ca acelea; iiuma vezi sub horn cîte-un ceaun cu placliie; alăturea cite-o oală mare de lut, de cele cu două lorţî, plină cu zamă mai agliezinuilă cile c.-oleacă de cbiper şi sarat aşa „la vreme*, căci cui a trebui şl-a mai pune şi pe urmă. Mai de-o-parte altă oală toi aşa de blrdihănoasă ca ş-un popă la agîuu, stă ticsită de găluşte, cari trial forfotesc din clnd în cind in vatra focului; că doar nu le-a pune ’ugheţate ’n masă. Tşî face datoria şi pofteşte cine-va pe megieşi la cumălrie. Nu mult, şi nuraa vezi cite doî: urcă ori scoboară pe carare; barba tu înainte şi femela iu urmă cu găina subsuoară. De cum scapă de liăraţitu cinilor. dc pintre uşî, încă din tindă, dă găiua moaşei, care o zvîiie’u pod ori iu camară cu cele ce s’afi adus ori au să mal vie. Intră ’u casă şi nu bine gătesc vorba „noroc buu* ori „buna vremea"; de ’i sură. Cumătră cea mare li esc ’ntru ’ntimpinare cu grafa cu racbifi, ii pofteşte după masă; tind uiţi după cinstea cuvenită Iulie cel de fală; de-1 cel mal gospodar, ii poftit lingă cuniă-Im din capii mesei. Da se ’ntlmplă citc-o-dată de păţesc unii ca ţi-ganu din poveste; din capu mesei ajunge ’n coadă şi iaca cum: de vin In urmă 1**1 din ec Iu ce mat chiaburi, cu toţii caulă să le dea locu din capu mesei. Odată ’ncliietă masa, pliu unele sale femeile ‘nlr’uii ritul şi burbnjil In alin, încep din mal multe părţi a curge paharele cu ra-cbifi pe dinaintea mesenilor. După ce iau tie-care (rar care nu) cile trei, patru ciocane de racbifi, uuma vezi pe moaşă cu alte bucătă- — 77 — SEZATOAREA rife, cu mlnicile suflicate piuă ’n cote. lucepeud a dişerta bîrdîhă-uoasa cu zamă prin străchini, pe cari le întind peste capetele nudului despre liorn. Il sfiiţii obiceiii ca ’n tot-deauna să înceapă din capu mesei, — las că acolo se ’ndeasă ce-î inaî buu, — pe urmă se pune cit ici, cit colo, cite-o strachină „plină ocliT“, din care aii să minlncc mai mulli, iar la fantei ii (boeri) le mal dă şi cite-un talger să-şi scoată de-oparte. După cum se poartă, apoi vine rîndul găluş-telor şi a plâcbiei. Unii o fac mai gogonată, că-şi tocmesc şi seripcaii, cari le chilă cit mînincă şi pe urmă se dau pc joc. Cilul ii mincarea pe sfirşit, scoale uriu-n talger cu cile-va fălii de malai ori pine, ce esle; il întinde pe dinaintea tie-căruia, ciud mesenii încep a se vrăvUi pe la pungă şi scot cite-un gologan, pe carc-1 pun în felia de pine. Aceştia-s UauiL.moacei. Nunta. De cum s’aii amilduit să se ’npărcclieze doi tineri, Încep a se gîndi la cheltuieli; las c’au să mai scoală din ele, poale să Ie şi rămie, da de-o-dată trebuie să pup din pungă. De cu ziuă pin a nu lua mireasa, din partea mirelui vornîce! cu ulcioru cu racliiii încep a furnica prin sat, poftind la nuiilft. La luatu miresei flecăiii aduc cUe-o garafă cu rachiu, s’aşază la masă, se cinstesc între diuşii, fac chef şi pitrec; schiinbînd glume între eî, aşa îneît cari-s mal bum de gură, fac haz la toţi. — Cheltuesc şi cel cu nunta; iî cinstesc şi ospătează, lc plătesc scripcarii. Cum gătesc de stat la masă, s’apucă de jucat. Adoua zi la mire acasă fac masa cea mare, la care şed gospodarii. La sfirşitu mesei, incepînd numi, scot fie-care şi dau bani, fiecare după putere şi obraz. — In schimb li se dă cite-o năframă cusută ori cite-o basma de tirg. Unii mai gîuruîcsc cile o oaie, mle-luţă, un stambol de pine. Banii iî stringe naşul: la urmă-i dă ’n păstrarea miresei. La sfirşit ciud îes cu ,uncropu“ se duc parte din gospodari la crîşmă de unde au mal luat pe datorie cel cu nunta, se răfuiesc datornicii şi plătesc. Co/ăcQ.tca. Finii îs datori să ducă-colaci naşilor; mal tirziu sau mai degrabă, clnd pot, nu-î anumit timp. Colacii de cununie îi duc singuri linii, Tar cel de botez iî duc părinţii. Ciud vine vremea asta se 'uleleg tini! cu naşii sau cumătrii între dinşiî, hotărăsc ziua, în care cel ce au să primiască colacii fac pregătiie de băutură şi mîn-care, cîte-o-dată şi scripcarî. Se duc colaci: un colac mare, ori mal multe pini frumoase, cîte-o easiucă, ori un şaL zahar .. . Naşii dăruiesc finilor clte-o viţică, ori o oaie. — 78 $ E Z A T O A II E A Praznicul. Neamurile de-apioape fac pomenire pentru mori, îndată cum Ta ’ngropat, apoi de treî zile, de 10 zile şi de-un au, pe ui mă citul ii mai lasă inima după aste vadele. — Praznic Îşi mai fac şi unii cit is in viajă; mai ales cari se văd bătritii şi nu pre au nădejde iu urmaşi. La praznic dau creştinii: pornene Ja preup şi dăscăli, clte-un colac cu luminare aprinsă la fie care mesan, doar şi-a păşi hrană şi lumină pe ceia lume, apoi tnfncare şi băutură cit le încape în pin-tece. Cîtid minîucă Ia praznic n’aud scripcari, da in schimb le ciută servitori! altarului, în cîte-va răstimpuri, la schimbatul bucatelor şi după ce au mai tras ceva sacîz pe git. De obicelu se cintă: „Plîng şi mă tînguiesc cîtid gîndesc de moarte . . . „Adusu- \ ,mi-am aminte de prorocul ce striga: eU sunt pămînt şi cenuşe şi „Iarăşi m’am uitat in mormîuturî şi am văzut oase goale, — oare „cine este împăratul sau ostaşul, bogatul sau săracul...." „Guvine-„se cu adevărat6. .. „Poronca cea cu taină. . ..“ şi altele, înainte de a se aşeza la mîncare, top se rădic, cu evlavie a-scultiud cîleva rugăciuni a preotului, în cari pe lingă o stecluţă cu viu, numit paus, se mai află un pomuşor încărcat cu mere, nuci, hulubi de puie. covrigi, roşcove, strafide, smochine, alămii. După ce preutul zice cu glas tare pomelnicu morţilor şi a viilor de casă, cind top mesenii se ţiu unii de alţii, lanţ de cel cu pomeuele de care-l aninat şi preotu, — ca pe ceia lume să fie cu totiî la un loc, sfîr-şesc rugăciunea cu „Veşnica pomenire" cîntată rar, tare şi destul de jalnic. — Se aşazA, şi înainte de a Ii se da colacii, gustă top pe rlud din paus. După ce aă ospatat. se scoală toţi odată cu rostirea rugăciune! de un cleric: „Muiţftmirn ţie Hr ist oase, că ne-ai săturat de „bunătăţile laie cele pămlnteşiT, tiu ne laşa pre noi lipsiţi nici de „cereasca la împărăţie; ci precum în mijlocul ucenicilor tăi al venit pace dăruindu-le, vino şi la noi Dunule şi ne mluluieşte pre noi, „amin". Preutul mai glăsuieşte iar pomelnicul, pecetluind la urmă iar cu „veşnica pomenire", de treî ori cîntată, — poate că şi mai jalnică de cit cea Intăl. — Sfirşesc toţi cu făcutu crucilor, cînd deodată din toate părjilc curg glasurile cu: „bodaproste", „sa fie de sutletu celor adormiţi". — Da să fie de piatră ciue-va şi atltea cîn-tărî şi glasuri de mulţămire obşteşti, îl furnică din tălpi şi pînă’n creştet. — 79 — ŞEZĂTOAREA La lucru. Claca dc arat. Uuul mai cu trecere ’n sal, vrea să\şi facă dacă de arat, pofteşte pe mai mulţi, cari Ies cu plugurile un popas, doauă [un popas pin se trudesc boiij. Clacă de arat mai dau la cite-o văduvă nevoieşă dar cinstită şi cu casă grea (cu copii), ori unuia căruia iu timpul arăturii î-a picat un bou (a perii). Pe claca ni Ii mul-ţămeşte cu malai şi rachiu. Claca de prăşit. Cele mai .multe clăcî se fac de prăşit. Aici ii maî mult rostu flecăiior şi fetelor, cari trag după scripcarl „ca ursu la miere". Ce ’I mal mult le place să se fălească cu voinicia’n faţa lumel. Scripcaril merg înainte pe ogor şi prăşitorii după ei. Stăpinu le face cinste cu rachiu; fetele mai cîrnesc nasu’ntr’o parte de pahar, da flecăiii nu-s aşa ruşinoşi. Claca la prăşit începe de pe la o arnează şi jiue pin pe la toacă, clnd eîrdu se trage spre sat, unde s’aşază pe jucat pin înoptează. Claca de desfacat. Care are mulţi-păpuşoi culeşi, ca să nu şadă mult trintifi Ia pămînl unde mucigăiesc, tocmeşte o păreche de lăutari cu doi, trei franci pe o sară şi face clacă de desfacat. Pofteşte ceva prin sat, da mai mult din cintecul scripcarilor afară, caic răsună iu tot satu, s’aduuă lume. Toamna Ia de aceste clăcî îi chita flecăiior şi a fetelor zburdalnice; îşi mai destoaie inima cît-de-o-leacă ; macar c'un păpuşoi de a asvîrli în odoru după care se topeşte, — dacă iiu mal mult ca la iutunerec s’o mai chi.şte, s’o mal strîngă rn hraje, ori sărute. Nu ') vorbă că diavolii de fete’s păzite; nu scapă de-acasă pin nu merge în sama cuîva ; de nu’t mama. — un frate, o soră mal mare, ori o vecină de credinţă. Se mai fac clăcî mai mici şi fără scripcari; da atunci poveştile curg gîrlă din gura celor buni de minciuni. La claca cu scripcari, cum gătesc de desfacat, se dau pe jucat piu despre ziuă. Tot un fel de clacă : se ajută uni! cu alţii la partea lor si întorc înapoi tot pe atîta, cind au ceilalţi nevoie. Tovărăşia asta o fac la prăşit, cules, desfacat, cosit şi la alte munci. Claca''de lors cinepâ. Se ’mparte clte-un caîer pe la cei cu fele mal cu samă. In o zi anumită viu fie-care cu tortu, unde's pregătiţi lăutari şi se dau pe jucat pin sub sară. Cinstea de rachiti uu lipseşte. Clacă se mai face la multe treburi, cum de năsipit casa, de li- — 80 — ŞEZĂTOAREA pit. do carat lemn la vre-o clădire ceva. Nn mai zic de biserică, că tot obşlia o face şi direge clini se slrică, dlnd zile de clacă şi bani după cum poate lie-rurc. S. Mihăilescu. CREDINŢI POPULARE IN CĂRŢI BISERICEŞTI Intr’o cărticică bisericească Intitulată : Sinopsis adeca adunare de mai multo învăţaturi, tipărit cu osteneala şi toata cheltuiala a preosfliiţitulut Mitropolit al Moldaviel Kir Iacov intru a sa tipografie in laş in anii de la naşterea lut Hristos 1757 — despre care „cerească lloare ori cărţulie4* d-1. N. iorga se rosteşte iutr’a sa Istorie a literatureî rointue In ser. al XVJIl-lea că „e cea mai vrednică de luare arniute dintre tipărit urile moldovene ale acelui timp** — găsim o mulţime de vechi credinţi şi obiceiuri superstiţioase ale Rominilor. Aşa la tilcuiala poruncii Intăî, stă scris : şi iară cine crede in \ isiir'l şi iu farmece şi iu vrăji şi in advurr şi in ImiTc şi inlr’alle lunuri diavoleşti, acela este Iară de lege... (faţa 12). Pentru aceasta nimenea sa tiu se inşale cu deseinteecle şi cu farmecele, safi să lege ni vrăji vila Im să nu măninre lupul, nici bărbatul cu muiarea sâ nu-l lege. nici bai'iv să nu lăcc|l la omul bolnav, nici să crcdeji visurile, uici cind ciulă corbul saii cioara sau coţofana săli aii ceva din cele trăgătoare pre păminl, să ziceţi că au cinlnt rău. că cine zice aceasta face pre Dumuezări mincinos, carele aii lacul pre corb.... Nici să ziceţi că cuturctc are noroc rău. că loţl oamenii a urnii bumne/jiu sini zidire: nici sâ ziceţi că cutare zi este bună şi cultura rsle rea, că Pumnezău le-n făcui toate zilele şi le-aii făcut bune pentru om. fila i2 şi LI). De la faţa ol se tuşiră următoarele Învăţături pre scurt înpro-liva a mut tor reale închipuiri, ca rî i ?tt ştiind jac unii dtn creştini şi dovediri de unde se frag acele fapte reale şi ce inchipuesc: I I Ibimnrzăil limbilor elineştl eraii foarte mulţi, dintre carii unul era a-uume /Vtmm, nur Ic se immia Ibumiezăul locului, că şi in mina Iul |inea o piatră scumpă, care piatră după felini el lumina ca jăratecul, incă şi foc deapu-rurea ardea iiiaiulen lui. iară ineliinăloril Iul lacea locuri şi se petrecea pre-sle dinselc, iiicliipuiiul adecă cum că s ar da siugurl pre sine jertvă acelui idol Perun. Aceleşi incbi|juirl lac şi unii din creştini pănă in zioa de astăzi, adecă ta i, K k i , — 8J — jr>^C o c-a - i^L*. ,jfy ,*.«*.*, , t>^«* C ic f-^i j- v- - C- •• 1 L t LL $ E Z A T O A It R A tocuri cu bâlil iu ziua de Joî Mari şi se petrec peste «linsele, ins^S neştiind el ce inc-hipuesc. 2) .Atl idol era ce-1 zicea Lado. 1‘re acesta il avea Dumnezăul veseliilor şi şi a Ittiui) norociri. Acestuia il aducea jrrlvo cei c<> avea a tace nun|l şi veselii, parinilihli-se ca cu aginloriil lui Lado işî vor <*işliga veselie frumoasă şi viaţa cu «Iragosle. Asemenea şi aciasla o ciula creştinii pe la imiiţl. l'entru a* «•eea «Iară se caile Iul crcşlinului să se teriască «le acestea. il) Mai jcrlvtiia unii dintre acei închinători de idoli şi apelor, adecă haiţilor, izvnarălor, numimlu-lc şi pre acele Dumnezăii. Dec! unde era apa aproape, el sc aduna o«lală lutr'uu au şi mergea «le se arunca unii pre alţii in apă. Iară unde era apa departe, işf turna apă pe «linşi! unii altora. Aciasla acum şi la unii din creştini vedem Ii1eindu-se, adecă: a doua zi după Paşti, numindu-se (rasul in vale, dintru care (ras in vale prin îndemnarea diavolului se fac multe sfâz! , gikev! şi liniai. \) Alţii avea nil Dmimczau co-1 zi«*ea Colrada, «'arii el n< Iu ni nriti-.se la praznecile şi zborurile lor cele idoleşll ciula lăudind pre acel idol Coleada, po-menindii-1 de multe ori numele Iul.— Şi aciasta o vedem că se ţine la unii din creştini şi pănă astăzi, că primesc spre ziua Naşterii Iul Hs. «le le ciulă ţigani, uturiindu-se Colindaturi. Şi incă mal primesc la casele lor Tarea sau tlrrzaia avind cu sine şi măscâriciii ghiduş, carele sehimhiiiriu-ş! fala sa (cea «lupă chipul Iul Dumnezăn zidilă) cu gura zice cuvinte urile scirnave, iară cu trupul tace chipuri grozave şi spurcate, alila cil pre cel fără «le cuvinte oameni bucu-rînd, iară pre cel fără «le răutate copil spăriind. 5) In cetatea Uodorlul. aproape de apa Istrulul. in vremilc închinătorilor de idoli, se alia un idol anume Cron, atlecă Dumnezăul morţilor, care acela era un elin mort, intru carele incutbiudu-se diavolul d«‘ multă vreme il ţiuenc-putred şL făcind multe năluciri. Acestuia dară il jarlvuia acei oamenY rătăciţi intru acest fel, adecă des batir trupurile sale păuă la singe şi chiuia şi striga şi toată alta ţâră de lege făcea. Si cu singcle ce-ş vărsa, închipuia i-um că cu singe iaste Cron Dumnezăul lor fpentru că se arăta a li ruinau la faţă), tară 13ră de legea cc-o făcea zicea că uu o vede Cron, căci ţine oiriiil închişi, nici aude strigările, căci <-ă iaste mort. Asemene rătăcire vedem şi acum ia unii din creştini, că precum aceia se slrîngea la acel mort de să batea şi chiuia şi toată alia fără de lege 13-«•ea, aşa şi acum creştinii lac pre la morţi! lor, slringindu-sc clacă de nebun!, «le-şt bal spatele cu lopăjl şi « liiuesc şi joacă şi alte multe ghiduşi!, care nici a se mal scrie sad a se pumcui nu se cuvine. Dec! «le loji se poale cunoaşte că nu este lucru curios, adecă la vreme «le plins să se facă risur! şi hohote şi la vreme cinei toţi acel ce sc vor li strins ca sa se roage lui Dumnezăii şi să plin-gă, el aluneca să joace şi să cliiuiască, şi aluncea eind ar trebui acel suflet a — 82 ŞEZATOA REA se uşura de păcate prin milostenie şi prin rugi, el nimicea mai virlos să se însărcineze eu celelalte neeuviuase lapte ce s'aii zis. Ieu cuviinţă iaste la mort aduniudu-se rudeniile şi alţi) să tară plingere cuvioasă, nu nlil pentru că a murii, cri pentru iertarea paralelor lui şi ea să i se aşeze siillctul lui unde drepţii se odihnesc. Iară la privegherea acelui umil să eitească prenţî, iară neeeliml preot să lie şi mirean priveghind cu cuviinţă, vorbind cele de folosul sufletesc, iară nu vorbe deşarte lumeşti nn jocuri snii alte ghiduşii, ci acestea toate de aenin să lipsească. 0 \l|ii cinstea pe nu idol anume Capul, pe care il tiumia Dumiiezăul iodurilor păminluinl. care la pirga secerişului la o zi a lor însemnată il aducea jerlvă, şi ndiiniudii-se băi huli si muieri împletind cununi de hurucnl îşi punea iu cap şi se iueingea cu bunicul. Şi unii din bărbaţi se îmbrăca în haine nmrreşll, ca imliud el a jura mal grozav şi mal răsfăţat de elf mumie să poală a ii.dcmrin pic privitori şi pro iot norodul spre (oală pohta spurcaţii cunil după mm plăcea diavolilor re laeuiafi in Bozii, şi aşa jueind şi sărind adesea ml pomenea ziriiul: Ctipul. f'upat. Această milă inehipuirc şi păuă n-rum se ţine in ţara noastră pe la unele oraşe şi sate. de se îmbracă bărbaţi iu haine muereştl şi se numesc şi cu numele aproape de numele Cupal, adecă Cad. sau (Ytlumn lăeindu-şl şi aceştia cununi de huruenl, anume de pelin. Iară cei mai mulţi ce nu joacă iară pelin tot iş pun în brîu Şi iată cu asemănarea avidoma inrhipuesc acea de aluneca sărbătoare drăcească şi prăzmuire idulensră. Vl|iî iarăşi lac altă arătare şi izvodire drăcească la vreme de secetă, adecă un om eu pielea goală şi iuşirind luirucui verzi po aţă se înfăşură de sus ptnă jos şi pc cap pune iarăş cunună de huruenl. şi aceasta ineăşl pro la i-are jueind. aruncă toţi cu apă intrinsu! închipuind cum că şi de la dinsul a* pă cer, adecă ploac.—Deci prostimea la aceste duao nlil se inşală cit adecă de la Cari. cum că ar lua vindecări de ţoale neputinţele sale, prin călcarea Cucilor.— Iară PapdUnja, cum că ar avea putere ca aceia, adecă să poruncească norilor şi să ploaie.—Care mai ales si la aceste doao pricini nu treime maimuţi incbinarc de idoli, răci destul iasle la acel ce ered aşa adecă cum că pro cum cred credincioşii că prin atingerea sfinţilor apoşi nil cu numirea Iul Hs., s*aii dai vindecări celor bolnavi, aşa si acum sar da prin călcarea spurcatelor picioare ale Cucilor (şi aceştia cel mai mulţi sini ţigani pucioşl şi iarăşi precum llie l'mmciil şj ;il(f slinţi mulţi, prin mult post şi rugă, cu numirea Dum-iir/ăcscului nume aii pognril ploac. aşa ar putea şi acel măscăriciii inşălător fă păi uga ca să pogoare ploae ciml ar vrea. Toate aceste fapte sini chiar drăceşti izvodiri si avidoma închipuiri al celor de demnii idoleştl Itirhlflălnrl. Şi pentru toţi aceşti mal de sus numiţi idoli şi penlni iiichipuirilc jertve. lor lor, viind cineva a căuta dovezi, să cerce la Istoriile Moscalilor, mal ales 83 — ŞEZĂTOAREA Iu vremea cind şuti luminat cl cu si', bote/, şi a rolo va alia, cuci la (linşi I uti tnsl aceşti Dumnczăl. după cum le sini şi numele a unora prr limba lor. iară a ailor idoli pre limba riinleueuscu. alară de Cron, carele ati fost din Ihimnezăul Elinilor, după cum s'ati zis, aderă din cclalea Rodoslol. Iară ul|ii mult mul inul|i dc cil aceştia, lot a Moscalilor ati fost. a cărora spurcate nume iui s’aii mal pus aice. Iiind că şi închipuirile sărbătorilor şi jfirtvelor lor ce se făcea aluneca, acum de toi ati incetal şi s'ati uilal. 7) IN1 faţa 5.1 începe o invă{ălură inlilulală : Peni 1*11 ceia ce vi ind a purcede în calc şi de se timplă a le eşi înainte ţigan, saft turc. sati jidov, sati din oarecarcle osebilc sălbateci lierl ef aluneca merg bucuroşi, creziud adecă cum că Io va I) cu ispravă şi cu bună norocire călătoriia'lor ; iară de le va eşi nainte preot, uimirea se şi întorc înapoi ocărind şi suduind darul şi destoinicia preoţească. Acestea slnt credinţele şi obiceiurile superstiţioase cuprinse în preţioasa cărticică a Mitropolitului Iacov. O variantă a lor se poate vedea în Cbrestomatia romină de M. Gastcr, voi. II pag. 50 [vezi şi pag. 110, 162 şi 21S din voi. ! al aceleaşi opere). Precum vedem, acest prea lăudat Mitropolit a încercat să slir-pească asemenea credinţi încă de acum două veacuri. Dar u’a izbutit. Căci cei ce slntem trăitori pe Ia ţară, răminem adesa înmărmuriţi in faţa unor credinţi, pe care orice cărturar le-ar crede perite odată cu veacul trecut. Aşa îutr’o zi te pomeneşti că im sătean |i se plinge inpolrivu cutăm! primar, care, „uu-i dă garanţie cu care să treacă peste graniţă la gicitorî ori la Baraţi (preoţi catolici din Ardeal), care să-l descopere po boţul ce i-a prădat casa şi a rămas nedescoperit de jandarmifc. — Bine, bade, îi răspund eu, dar nu te gîndeşti că-i păcat să te duci la preoţi, care uu slujesc după poruncile sf in lei noaslrc biserici ? — Dă, domnişorule, aice la noi o eşil slujbele pentru descoperirea faptelor răle ; preoţii noştri slujesc numai pentru sănătate, iar baraţii fac slujbe şi pentru descoperirea prădâciunilor. Şi baraţii aceia au mare credinţă şi putere, aşa zic oamenii. Uite, o femee de la uoî din sat căreia i se furase nişte bani, s’o dus ş’o plătii la baraţi trei slujbe mari cito două coroane slujba - slujba mică e cile o coroană — şi pe loc o nebunit tâlhărită. Şi numai intumînd slujbele la baraj! şi dind înapoi banii furaţi, s’o făcut sănăloasă fe-îneca cu pricina. Dar o zis baraţii că de rachitt săsc păzească. Că-tră Semiclăuş la Bitrău. acolo s Baraţii.... In altă zi te pomeneşti cu alt ţăran, care-ji povesteşte cum, pft- — 84 — ŞEZĂTOAREA • —=££3--_«* »- - ’ - '■ . -—■■■-■ ■ - - ■ tirniud de cutare boală, a Îmbiat tocmai pliu Maramureş după leacuri băbeşti şi vrăjitorii, deşi arc spital şi doctjr iu comună. Iu altă zi iţi vine unul pliu de slnge şi bătut dtu pricină că a cerut de la cutare cioban uu cal ce i se furase, şi ciobanul Iu loc de cal, ’i-a dat dte-va ciomege. —Dar de uude ştii-că ciobauul ista far fi furat calul, zic eu. — D’apol am dat cu psaltirea şi pe ciobanul ista l-o vedit. Şi datul cu psaltirea e aşa : Te dud cu preotul la biserică preotul leagă psaltirea c’o a|ă şi o spluzură puind clieia bisericel iu aţă şi ţinlnd de minerul cheii preotul cu uu deget de-o parte, dascălul cu alt deget de cealaltă parte. După aceea se meneşte, şi la numele cuî se Uivirte psaltirea, acela este făptuitorul: un fel de spiritism !.... D’apol cu căutatul In pravilă... Slut lucă preo|î la care se duc oamenii pătimaşi de cutare boală ori necaz, spre a le da’n pravilă, şi preotul le deschide o căite bisericească, de obiceiu evanghelia, aşa la Intlmplare, şi unde se deschide, ceteşte şi se leagă de cutare cuvlnt care i se pare nimerit, şi-l potriveşte spunlnd omului pricina Poalei, sfirşitul ce-1 aşteaptă şi cile sărindare să dee şi Ia clţl preoţi: un fel de oracol !... Obişnuit, căutatul in pravilă se face după slujba sfintulul maslu. Şi cite şi cile altele de al de-acestea. ca moliftele sfintulul Va-sile pentru nebuni, rugăciuni pentru duhuri rele, pentru deochifi ş. a. Hasdeu, iu Cuvinte din bairint, II, 17:2 şi Gaster, iu Literatura populară romi na ţpag în deosebi) s'afi ocupat in treacăt de lucrul acesta in ce priveşte cărţile vechi. Îngrijitor este Insă faptul că şi astăzi se practică asemenea lucruri E de ajuns să reproduc cite-va din aceste rugăciuni, ca să se poată judeca ce temelie puternică afi superstiţiile in slujbele bisericeşti şi cite piedecî slut incă in calea celor ce ar voi să propovăduiască supunerea la regulele igienice, medicale şi veleiinurc. Căci chiar pentru sarea de dat la vite este o rugăciune, spre a putea li priitoare vitelor. Rluduiala cave se face la holde. sau la vie, sau la grădină de se 7'd hitimpla să se strice de godin/, sau de alte jigănii şi de lăcuste\ de gindact, iproci '). «In$u|l şi unim, Stă pi ne, caută pre agonisita aceasta şi fereşte-n pre din-sn de Ini farmecul şi vrăjim şi de ţoală răutatea şi de ispita vicleană şi de me-şlcştigirca oamenilor răi*. 1 1) Molitvnanii-, Hucuroţtl, 17j4, li Iu 201. ş. u. — *6 — $EZATOAREA Rugăciunea sf. Mucenic Trifoii ce se zice la grădină, la vie şi la holde. % «Western u-vă pre voi liierile cele «le umile teluri: viermii, nmidole, gin-dacil. lăcustele, şoarecii şi clrlifilc şi şomîcil şi umile feluri «le muşte şi de mii-şi(e şi de molii şi de furnici şi de viespi şi de cele cu multe picioare... ci vă ducejl in mun|l pustii, in lemnele cele ucwditoare, iulru care v'nrt dăruil vouă Dumnczău hrana con de tonte zilele... Şi de nu mă ve(l asculta pre mine, voi fi ruga pre iubitorul de oameni Dumnezău ca să trimită pre îngerul său. carele iasle preste liierl şi cu lier şi cu plumb va lega pre voi şi va omori... Rugăciunea pentru casa ce se supără de duhuri rele. «Păzeşte pre toţi cel ce sini in casa aceasta, izhăviudu-1 pre el de Irica de noapte, de săgeata ce zboară zioa, de lucrul ce umblă intru inlimeree. de in-limplarc şi de dracul cel de nminză-zi. Din blestemele Marelui Vasilie, care se citesc celor nebuni. «Teinc-te, fugi, fugi, depărlează-te, diavole, necurale şi spurcaLc, cel din •ele de desubl, adiiieule, inşăiăloriule. Iară de chip, cel văzut, pentru ohrazui-eia, nevăzut jienlrti lăplria, ori unde eşti... sau cela ce culremiirî, sau in cbi pul şarpelui, sau Iu fajă de biară, sau ca aburul, safl ea fumul văzul, sau ca bărbatul sau ca muierea sau ca jigania. sau ca pasărea, sau vorbitorii noaptea, sau surd, sau mut, sau cela ce înfricoşezi in călătorie, sau cela ce riimpl, safi cela ce binlucşli. sau in somn greu, sau intru boală, sad in neputinţă, sau rarele porneşti spre ris. safi carele faci Incrăml iubitoare de dezmierdări, sau riirvariu, sad cu rea impuţicimie, sau polliloriii, sau lăeătoriu de desfătare, sad olrăvitorid. sad iubitorii! de i iest im para re, sau vrăjilorifi eu stelele, sad vrăjitoria de casă, sau fără de ruşine, sau carele Ic sehimbl eu luna, sad rarele (r intorci in oarecare vi'l'inl. sau ccl dc dimineaţă, sau cel de amiază-zi. sad cel de mninză-uoaple, sad al vre unii fără vremi oarceăruia, sau al răvărsalulul zorilor. safi după intimpmare te-al inlimpinal..., sau de eşti din mare. sau din rid, sau din pămint. sau din fintină, sad din surpătură, sau din groapă, sad din bal lă, sad din trestie, sau din noroaie de pre pămint, sad din spurcăciune, sau din luncă, sad din pădure, sad din copaci, sau din pasări, sad din tunel, sau din ncopcrăiiiinlul băii, sad din scăldătoarea apelor, sad din monninl idolesc. sau de unde ştim, sau dc unde nu ştim.... (ioneşlc de ia roitul tăd toată lucrarea diavolului, ţoală vrajba, toată fermecălma, slujirea idolească. vrăjirea cu stelele. căutarea In stele, vraja eu mori. vraja cu pasăre .. Inli icoşază-te. culreum-ră-te. leme-te, depărlează-te. piarde le. fugi... diibul vicleşugului, dulml eel din noapte, cel din zi,... dubul nălucirii, duhul cel din iiitimpiiinrc, sau cel de pre ŞEZAtOAREA pămlnl, sat) din n|»i1, saii din păduri, snfi din Ireslio, snu din prăpăstii, sau din răspintil, sail din (rol cili, snTi din lirleştoo, sau din liurl. iu case. iu ruiţ.1 şi i*a-i*eIo umbli in băl şi siriei şi schimbi mintea omenească." Rugăciunea pentru năjit. «Depărtează do Io dinsul durerea şi boala uăjituluf, poruneeşte-1 a se dure şi a sc «lepărla iu locuri puslil şi neumblaţi* şi a sin acolo... leme-lo do l)*zăfi. năjile... gon«*şle pre această lucrare diavolească a năjitulul de la mliul tău (cutare) din cap. din crecrî, din ochi, din buze, din dinţi, din in.1so.lo, din nări, din urechi, din grumazi şi din tonte modulările Iul*. (Nsljiltil esle şi o boală a vitelor, clnd Io cade pulpa). Rugăciunea pentru casa ce sc supără de duhuri reale. «răzeşie pre Inţl cel ce slut în rasa acensln. izhăvindu-1 pro el de IVica «le noapte. «Io săgenla ce zboară ziua, «Ic lucrul «'O umblă lutru inluncree. dc in* limpinare şi «le dracul cel d<> amiază-zi.» Itinduialn osleşlamci cel mici, laşi, TîaT). Rugăciunea pentru muierea ce a născut prunc. «Şi o păzeşte pe ea de ţoală tirănin diavolului şi pre pruncul carele saii născut iiiiilr'insii il lereşti de ţoală lermeeătura. «Ic toată răutate. d<* Ini vilin-nil prolivnicuhu. «le duhurile viclene eele din zi şi cele «lin noapte.... şi do râvnă şi zavistie şi «le deoeliift.* (Ibidom. Rugăciunea pentru farmece. «....Supărările cele rele ale viclenilor oameni, a otrăvitorilor şi a d«*scin-I îi lori lor, ;i Icmiccătnrilnr... luate aceste a le risipi şi intru nimica n le face. şi a le iu toarce, ca fără pacoste să petreacă credincioşi i'idiil la) dc ac«‘le supărări, şi dobitoacele lor... sau vrăjiloriul. saii fermeeăloriul. sau olrăviloi iul. saii «1«*s-i'inlălonil, sau vărsăloriul de eiară-. (Molitvenic cu litiu rupi). La jiririfihcien rugătoare «punem stilurile sttnhil Haralampie, de va li re-rerea pentru ciumă, iar «Ic va li pentru neploare alo sf. Mie». Ihidoin. • Gh. Teodorescu-Kirileanu. «Brnşr^MiI, Sacwivaj. /*»* • »*vt*W*J kt - / Ti «i ti. ŞEZĂTOAREA COLIND La naşterea Domnului Isus Kristos. O ! ce veste minuuată în Viflaiem ni s’arală c’a născut prunc din duhul sfîut vergura curată. MeTglhd Iosif şi Mar ia în Yiflaim să se scrie într’uu sălaş lîng’un oraş aâ născut pe Hristos. pe fiul cel din vecie care tatăl miau dat mie; eî să-l nască, eî să-l crească, să ne mîntuiască. Păstorii văzur’o zare din ceri, o lumină mare; el lluerau, îngeri elutau cu toţi se bucuraţi. După o stea luminoasă dintre celelalte aleasă trei crai mergeau daruri duceau în genunche cădeau. Aceluia să ne’uchinăm credincioşii toţi să strigăm: slavă ţie din vecie Doamne minunat eşti, de asta vreme să gîndească nu poale să socotească la ceata cea îngerească. Acest praznic luminat noi cu drag l-am aşteptat, s’auzim îngeri cîntînt majii ‘) cu steaua călătorind; călător de veste bună cu to! neamul de’mpreună şi d-voastră gazde să vă fie de folos naşterea Domnului Hristos. (Spus <îe Filip OnofroiQ a- ncţfti f. 517.—Foae verde fot grănat, răfl, matcă, rn’al blestemat : să n’ain parte de-al mefi sat. nici de sat, nici de vecini numai de negrii străini. Ş’am călcat din spini lu spini să-mi fac stiinişorî vecini; ş am călcat din urmă ’n urmă să-mi fac slrinişorii mumă; ş’am călcat din piatră ’ri piatră să-mi fac strinişoril tată; şam călcat şi prin (ialaj! să-mi fac strinişoril fraţi; ş’am călcat din flori ’n flori să-mi fac strinişorl surori. De-ar fi voia la vecini, m'ar arde cu mărăciui: de-ar fi voia la duşmani, ml-ar pune carnea ’n clntar ş’ar striga : bai la carne de vlnzare ocaua şeapte parale, (SpuK d« D-tru P. Cannv-a. Păucîylf), Culese de C. P. Canavea. 5is.—Foae verde dc răgoz nuli liăete. lu eşti prost ; toată noaptea te-am aşteptat pin’ cucoşil au cîntat lot cu foc şi cu lumina şi cu gărăfija plină, şi văzui că nu mai vil pusei dorn căpătă! cu jalea nVacoperil uritu 11 aşternul — 03 — SF.ZATOAREA şi maî rău mă hodini!. 5411.—Frunză verde de măr creţ mindru eşti, mîudru şi erei; vine fata o amăgeşti, o amăgeşti cu amâgele şi cu maî multe mere ; dară meiele-s cam dulci şi la maică-ta o duci ş'o duci la maîcă-ta ca să-ţi fie nevastă. Ea nevastă că ţ’a ti şi pe altu c’a iubi şi nimica tu nu-1 şti, şi n pat că s’a culca şi guriţă că i-a da şi l-a întreba ceva. 550. —Foae verde lin pelin haî puică la Severin să ţinem calea lă Eriti; triuul pleacă şueriud puica râmînc plingînd şi din gură blăstăraîud ; băiete să te usucî ca pinea care-o măuinci şi ca vinul care-1 beî. Mî-ai făgăduit ca să mă îeî ş’amu văd că nu mă vrei. 551. — Fruuzişoară de uagară o eşit. Bujor în tară bate boîeriTde-i omoară, jidovii "mi-î frig cu ceară să dea bani de cheltuială; să dea hani de cheltuit straie noi de primenit. Colea 'u vale, maî la vale mi se face o poieniţă: prin poiană merge-o gîrlă. două fete spală lină, Bujor le ţine de mină şi din gură aşa-mi zicea: — Haideţi voi fete eu mine că v’oifi ţinea foarte bine cu coarne şi cu măsline şi rachiu de tescovine. Din gîrlă eurge-un pîrîu două fete spală grîu, Bujor le tine de brîiî şi din gură aşa zicea: — Haideţi voi fete cu mine că v’oiti ţinea foarte bine cu piue şi cu măsline şi rachiă de tescovine şi v'oiu ţinea mazanaU— şi v’oiu bate spînzu^ate. 552. — Frunză verde trei castane de la Bucureşti de-valc mi-se face-o adunare de butce şi de râd vane de boieri şi de cucoane. Cucoanele cele mari să iubesc cu generali, cucoanele cele mici • se iubesc cu poroşnici. 53.—Somnu-î marnă ochilor greu tare sprincenclor. - Du-te fată de le culcă în palu tăti-ni-tu. Ba-io mamă nu m’oi duce că patu-i de lemn de spini ş’ami roasă a om bătrin. — Somnu-i marnă ochilor ŞEZĂTOAREA greu tare spiincenelor! — Du-te fată de te culcă în patu frăţi-ni-tu. — Bato mamă nu m’oî duce câ-î patu de lemn de muule ş’amiroasâ a mîndre multej — Somnu l mamă ochilor grefi tare sprîncenelor. — Du-te fată de te culcă ■în patu surori-ta. — Baîo mamă cu m’oi duce câ-î patu de lemn de tei ş’amiroas' a mulil flăcăi. — Somuu-i mamă ochilor, greu tare spiincenelor. — Du-te fată de te culcă iu pătura struţului în patu drăguţului. — Fi-oi maică ş’oî trăi c'acolo m’oî hodini cu puicuţu m’olu Ului vorbile mi li-oift vorbi inima mî-oîu răcori. 554.—Răvaş puică, răvaş dragă răvaş de la vornicu că-ţi vine ibovnicu. — Las’ să vie, domnu ’1 ştie calea trandafir să i tio, că cămeşa i-am spălat frumuşel i-o am călcat în lădif o am băgat cu mult dor l-am aşteptai : de mîncare i-ain făcut un curcan umplut şi fript şi cinci răje cu oţet cinci oca vin tngrăşet. Şăzi puiule de minincă ş’apol poftim de te culcă. — Răvaş puică, răvaş dragă răvaş de la vornicu că Jţi vine bărbâţelu. —Las’ să vie dracu T ştie calea spinuită ’I fie. Cămeşa că 1-am spălat în gunoîu î-o-am aruncat cu urzică î-o-am frecat şi c’ urît fam aşteptat sub strâşiua i-o-am băgat; şi de mîncat l-am făcut mămăliga şi urzică şăzi prostule şi mînîucă, du-te-afară şi te culcă c’aşterne ţ’am aşternut sub cap ţ’am pus piua şi sub spate iţele % să-ţl ia dracu minţelc. 555.— Iauă, Iauă, soră lână de-ai făcut cui-va vr’un bine fă-ţt pomană şi cu miue dă-mî parale să-mi Iau pine. Avul^wi avui moşii <\\r( şi case pe temelii, tot cu lana mi-i băui ; ş’avuî plug cu şease boi şi turmuşoare de oi şi tot lana le băui ; ş’avui herghelii de cai toţi cu lana mi-i niîncai. Dintr’o herghelie toată am rămas c’un cal ş’o iapă : calu ’î şchiop şi iapa 'i oarbă amlndoi nu fac o ceapă. 96 — ŞEZ AÎOA II EA 556.—Dimineaţa m'am sculat pe ochi negri m’am spălat boi! mi-I am înjugat şi la clmp am şi plecat. Am tras o brazdă’n deal şi’n vale vine proasta cu mincare. Ge-aducT proastă de mincare ? — Hrincâ şi cu usturoi! — Du-te la dracu ’napoJ. Şi mal trag o brazdă’n deal şi li va-vine puica cu mincare. Ic Ce-aduci puică de mincare ? plăciucioară ş’un pui fript Trandafir, mîndru ’nflorit bodaproste c’ai venit, mulţămim cui te-o făcut că eu mult te-am mai dorit. 557. - La crlşmuţa de pe luncă vinu ’I rău şi oca mică. crişmăriţa ’i frumuşică beu voinicii de să strică. La crlşmuţa de pe vale vinu *1 bun şi oca mare crîşmăriţa-l hîdă tare, beu voinicii de-acălare. (Culoso din .lu'k'ţul Suceavn , M Lupescu. --- CĂRŢI PRIMITE P. I. Nedelschi. — Intime, poezii. - Iaşi, Tip. Dacia. 1901. I. A_dam. - Pe Dunărea, note din călătoria familie! regale. — Constan|a. Tip. Ovidiu, 1901. D. C. Geroti — Sistemul metric în comparaţiune cu vechile măsuri din România Munteanâ şi Moldavă, însoţit de labele de transformarea măsurilor şi tabele peni rit calcularea dobinzilor. Librăria losef Benvenisti, Craiova. Dr. Eleftercscu -- Despre râul contul in ag iu lu i în poporul nostru. (Venitul din vlnzarca acestei broşurc, este pentru formarea unui fond spre ajutorarea „Gazetei Ţăranilor*. Tip. Al. Vaîescu, Muşătcştî-Argeş. 1904. Dr Elefterescu. —- Citeva cuvinte despre Îmbrăcăminte şi lux.—Tip. Al. Vălescu, Muşăteşti-Argeş, 1904.