Anul XII. voi. IX. No. 3-5 — Folticem. Mai-lulle 1904. PORTUL DIN ŢĂPU (.111). TECUCIL). Avem de a face cu un .sat mal mult de şes, Ja vrV» 18 chilo-metri de oraşul Tecucîtt, sat absolut de. agricultori şi podgoreni. Fuduli. cri nu cresc pe hoeresc, .ajunşi4* de azi pe mini, ţipenii aft multe parate, care-I deosebesc de obştea satelor vecine, mai ales prin costum, apoi apucaturi de morala, etc. Portul care se mal obişnueşte azi, nu-I, cred, de cit uu costum de vechil, de vatav boerosc de acum 100 ori 2 de aul. In totalul sau, costumul, sau mai bine zis portul e simplu dar scump, o Iiuie sinuoasă dar lungă, o linie greşită, pe alocuri, vădit greşită, dar a-pucaTS~cfiii moş! şi ţinută cu o lucftpâţiiiare curioasă. Descriu portul pe grupuri. încălţămintea. IticălŢămintea n a ajuns şi mullă vreme uu va ajunge la o adaptare a mediului de tîrgovejime. Ciobolele vor fi purtate atlt iarna cit şi vara de barbajî şi de femei, precum şi de ropiiî-bnrbnţî, moşuegl. Fetele nu prea poartă. Clobotele-s de tuf/, piele groasă, iar forma lor nu samănă nici de loc cu a piciorului, de oare-ce pot ti încălţate cu ori care picior. Turcatca e 'naltă piuă la genunchi, şi unii o au răsfrlntă în jos dc un lat de palmă. Călcâiul e Înalt de G-8 cm., mai ascuţit la vîrf şi cam adus înainte, luciu pentru care, mai toţi le aii strîmbe, călclud pe peneagu. Talpa pe Ungă pingicu îutfll, sau talpa propriu zisă, mai are alte 2-i tălpi groase, in loial de 2‘/.2 cm. Pe margiul talpa e ţintuită cu ţinte „ pe un rlnd sau două, şi adesea pe cîte unul median. Potcoavele pentru călcăe sunt de Braşov, şi-s bătute cu caele ca şi la cai. Peneagul şi cu turealca e diutr’o bucată. Ciad ciubotele se rup, nu se piugeluesc de cit rar. Totdeauna se petecesc, cu petece groase şi mari Urechile la cîobote sunt dc piele şi-s simple. Tureatca e căptuşită cu un fel de piele roş-gălbue. subţire, păroasă, numită mc şină. Uncheşil şi babele poartă adesea clobo/e la o talpa numite încă şi cîobote la rampazu, cu o singură talpă şi cu vlrful — 33 — ŞEZATOAKEA terminat prin două colţuri. Cîoboteîe mari pe un picior mic slut poreclite cu numele de şotroage, tîrîitoare, etc. Flăcăii au pentru serbat ori, ciubote cu tureatca strimtă, răscro-ile dinapoi, cu pinteni de piele bătuţi in peneagu. Ţăpenii detestează cumplit cîoboteîe de tîrg, cusute cu maşina, pe care le numesc ciobote de sută şi se tem de ştaij care se moao, fiind de coarjă de teiu, cînd e omăt. Cîoboteîe se lucrează în sat de ăobolarit de iarnă, iar cele de cîobotarii de la tîrg, se zice că-s făcute de porunceală. Ţin după lucru şi purtat 1-3 ani, şi adesea'se căpulează peutru copii. Copiii Ie poartă numai iarna. Ele-s mari. pentru a încăpea multă ogheală. Ogbeala se face din lină, sau se capătă dintr’o haină veclie lasată, ori de sac, fitkal, cînepă etc. Nu se spală nici o dată şi udă fiind se lasă sara pe lingă foc sad după sobă, ca să se usuce. Flăcăii au călţunX, mai lungi de cit ciubotele, de oare-ce Irebue să se vadă. Ei sunt traşi la c/tiuă şi-s cu dungi roşii. Numai babele poartă cîoboteîe fără oghele, stînd rnuî mult pe acasă. Se păstrează foarte prost. Sara, ori slut puse pe lingă foc. pe de parte, ori sînt spînzurate la coardă de un cui. ori sînt aruncate hi supat (sub pat) unde le putrezeşte aţa. Se ung, pentru sărbători, cu păcură şi se dogoresc la foc pină ce păcura îutră *u piele, ori să lasă la soare. De ciţi-va ani se întrebuinţează şi do ho tul vlerzuîîi. Ciobotelor vechi li se ia tureatca şi se poartă aşa ţie vreme rea. Imineii sînt încălţămintea de vară pentru sat şi sărbătoare ; pe clmp, nimeni nu-! duce, de cit doar la lăet ori ridicat via. Se apropie dc forma piciorului, şi sînt după picioare. Se fac lot din piele de îuft, cu acelaş călcăî şi talpă, ca şi cîoboteîe, ţintuiţi şi potcoviţi. Potcoavele-s bătute cu cue de sîrmă. Se uug ca şi cîoboteîe. Le poartă oamenii bătrînî: bar baţi, mai cu seamă, apoi barbaţii-co-piî şi flăcăii, deci e o încălţăminte exclusiv pentru barbaţî. Se poartă ori cînd, pe uscăciune, dar nu pe îngheţat, de oare-ce se poarlă cu piciorul gol. La spate au cîte o ureche care stă iu afară. Dinainte se leagă cil aţă, sau o cureluşă subţire de piele, cu borte. Copce nu sînt. Unii iminei mai cu seamă a unchiaşilor, sîut obli, adecă fără incheeturi; aceştia sînt numai cu o talpă. Ciob oţele [siug. cîoboţică] sîut ghetele cu gumi-elastică. Ele-s purtate de femei, mai ales. Bărbaţii in virslâ, copiii mici şi oamenii 34 — $ R 7. V T O \ n E A bălrinl nu le pun iu picioare. Pielea din care se face e mal subţirică in virf au ^virf*, pliscuet safi nu, ornai cu şiruri -(î ,/a cm.. Iar la fele e mal subţire şi-I pin A la 7 cin. Talpa e groasă. ca şi la ciubote. Sini jIntuite .şi potcovite, la tliUftl. ca şi imineit, iar la fete mimat unele-s ţiutuile, dar toate au potcoave dc-a ’n/rcgH. Se poartă nuiuui sărbătoarea şi se ung cu grăsime dc găină sau giscă. Femeile în vrislă. şi cele bălrîne, pui taft acum 10-15 ani, azi iu sat iTar fi de cit 10 cel mult, un fel de ciuboţele, mai din topor, cu tureateă de 2-2 1 dm., cu găuri şi copce galbene, cu călcâiul mic, la o talpa, deci mai uşoare, [bocance e numele lor). Acestea se asnmănă toarte bine cu ghetele cu şnur, ori cu găitane. ale copiilor mici de tot Iu Ţepii, acele de copii se numesc bo(ei şi u'au pe dedesubt limba de piele. Călcâiul la copii c mic. Ciobojelele se poartă cu pietonii gol. sau cu o oghială subţire, şi in caşuri rari. cu călţunl de casă ori de lirg, Femeile şi felele mari le tncalţă cind sc duc la lirg şi biserică, horă, la un mort, la o nuntă. ele. Din Ţăpu. pleacă femeile cu picioarele goale piuă aproape de barieră, şi acolo se pun jos de se iuealţă. (iotfuri] au început a dispărea N’or fi in tot satul dc cit 10-20. Creţii ocupă 2 dm. cind siuf strînşi. şi plnă la 0 dm cind se intimi. Creţii slut curmali. Un cerc are 5-0 curmături. But furii sini răscroiţi ia spate, urechi de phr/.a. călcâiul lung, ascuţit şi dus înăuntru, şi potcoviţi. Talpa-I groasă. Se ung cu untură de peşte şi cu vax Se poartă numai de llăcăi şi însurăţei. Vapuci) sint absolut numai ai femeilor. Călcâiul o liintr’un pol log numai fără ţiub* şi potcoave. Se poartă pe uscăciune, cu piciorul gol sau cu călţun de ţară mai ales. Ochint a nu-şi găseşte loc | iiulie Ţăpeni. Acenslă Încălţăminte a fost pjnă mal an, grozav de despreţ uită şi dată pe sama pitarilor (păzitori de târnă), văcarilor, ţiganilor, argaţilor. <*le. De o samă de vreme Insă .se începe a se pui tn. uninat In timp: la arat mai cil samă In sal, ori-cine preferă să umble cu picioarele goale de cit cu opinci. Mulţi umblă cu uişlr rupturi : petec peste petec, dar o-piiieu să-l tai că nu |i im a Iţă. Opinceie se cumpără rar. Cel mai mulţi le fac din piele de porc, după ce a iuvs părul, de vilă (nedughilă), oii cumpără pielea din tîrg şi şi-o face omul. Opinceie de gospodari lăcule. au două Încreţituri, una la spate şi alia înainte. Laiuiile ori ajung numai cil ţine — 35 — ŞEZĂTOAREA talpa, ori silit drepte, dacă pielea a lost mai lată. Curelele do legat în picior sînl aje de fuior şart de lină. Cele mal hune aţe sini de tîrsînă, păr de capră neagră împletit, de o lungime de 10-12 metri. Ogheala e ca şi la ctobote. In orî-ce caz, azi opinca e o haină de om sarac. Femee, nu-i una, ca să li pus opinca in picior. Am spus de a cap că Ţăpu-î sat fudul, de răzeş! de pe timpul lui ştefan, după cum e tiadi[ia şi legenda şi pentru lăpeni o chin ca? in este om fără câpătăî, sărac şi puţi 11 os. îmbrăcămintea la barba)!. Copii! de parte bărbătească încep a se diferenţia, In îmbrăcăminte, de pe la f> ani. Piuă alunei, ce poartă, vom vedea la îmbrăcămintea femeiască. Cămeşa. Cămeşa la bar bat 1 e cel mult pină In genunchi. Ea se poartă pe de asupra ismenelor. Cămeşile se lac absolut toate de gospodine, din pinză de cilţl in cilţî, adică din pîuză cu bătătura de cîlţi ca şi urzeala. Această pinză e rară şi numai cămeşile celor mal sarac! se fac aşa. Mai e pînză tort iu cilţi, cu urzeala de tort: tort in tort: bumbac in tort. cu urzeala de bumbac ; de bum-bac-sadea şi bumbac cu saciz, cu bumbac ordinar ca urzeală, taica hatne bumbac-sacîz, şart numai saciz, un fel de bumbac moale şi mai gros. Necultivîndu-se de Ioc iuul, pinza de in nu se cunoaşte. Cămeşile sînt de două feluri: cu platcâ şi fără. Fără platcă se face in modul următor: se !a măsura, d. ex. 8 din., şi se Ine din vălul de pinză o bucată dublă ; la mijloc se face croiala pentru gît, iar in jos pentru chept se tae. Răscroiala gîtuluî se coasă cu gulerul, care pentru barbutt are 3-5 cm. şi în acest cas e In totdeauna aproape din acelaş fel de pînză. Partea de sus se răslYinge. La git se indice cu buughl albi cu clieotoare tăetc In guler şi indilită, ca să nu se destrame, ori cu clieotoare de aţă, care se fac din tort, puiiîiid ma! multe fire alătur! şi împletindu-le cu acul In ocliiurl supuse. La cămeşile cîljl în cîlţî în Ioc de bunghî, sînt numai 2 aţe ce se leagă cu ochlu. Minica se pune pe linia mediană a bucăţel tăiate, şi dacă spinarea şi dinainţile sînt din latul pînzei fcît c pinza de lată] minica e lungă cît e lată pinza. Cîud cămeşa c pentru un om mare, şi mîuica ar fi prea scurtă, atunci se face mai lungă puiudu-i-se brăţări ori făeiml croiala pe lungul pînzei. Cămeşa cu brăţare e întocmai, la mmică, ca brăţara de la cămeşile de la oraş, numai că sînt mai creţe, minica fiind mai largă. Pinza dc ordinar, neavind de cit cel mult 50 cm. de lăţime. — 36 — ŞUZATOAIIEA r>0 an. ale dinainjilor şi r>0 ale* spetelor, safi 100 cm. de diametru ale poalelor, ar face cămeşă prea strimta ; se lărgeşte prin punerea de clin, sus cam de un decimetru, iar jos de 3. Apoi, pentru ca cămeşă să un fie strimta subţioara, i se pune pava : un petec pa-Iral de 7-8 cm. lajime. . Gusutura la asl-fel de cămeşă este de două feluri : cu răfecă-tură, dud se răsuceşte plnza d ist râmată şi apoi sc coasă, cum se face cu capelele uimirilor, cu a poalelor, şi cu pîepţii une-orl, or! tivind, cu supunere, şi apoi cusut în urma acului. Aja care se întrebuinţează o rare-orî bumbacul, şi mai totdeauna tort fiert şi muiat îu stupit. Cămeşă cu platca. e „mal aşa*. De ordinar e de bumbac orî de tort, rj gulerul „famelos“, mal in totdeauna de bumbac cu bra-tare sau fără. Platca iiu-î altă ceva de dt ca o continuare a miuicelor. de care se prinde piepjil sau diiiaiiijilo şi spetele, prin creţuri. Cele de tort, se preluugesc spetele pe sub platca piuă la guler. Platca im-i pusă pentru altă ceva. de cit peutru tărie. Pe umăr duci o traistă. uu sac, o sapă, ele. Cămeşile tinerilor sau ale însurat oilor se fac de borangic sau de bumbac învrîstat cu borangic şi cu bumbac tiriplic, cu diferite flori din iţa ele. Elo-s mai toate cu ininecl largi, şi cu flori geome-Iriee cusute Tn arnicl roşu, galhâu ori albastru. Atingînd şi cămeşa femeiască, spun că in cusuturl se întrebuinţează flori de mică rotunde cu o singură gaură, iar peste cusutură sc suprapune alia, ca solzii peşLilor. Florile [impropriu] sau stelile acestea sini galbene şi roşii. Cămeşile de felul acestora au cauafi la git. pentru Inclieet. Ismene (isrnauă, sing.) lsmatia-î cea mai prozaica parte din îmbrăcămintea bărbătească. Le poartă numai bilet ii, flăcăii şi restul bărbaţilor şi femeile do loc. In caşuri excepţionale, pe frig nespus, la cules de popiişol, d. o. o fonice „revoltanlă de tot* i-ar trăsni In gîud să îmbrace ismene bărbăteşti Pinza din care se face e cea mai inferioară, foarte rar de bumbac. Primele ismene pe care le poartă un copil sini cu bată. şi deci cu prohab şi bunghî, euuos-cule sub numele de ismonc cu bunghl ; bala e de 2 cm. Cele comune „de runiln* slut do o formă curioasă. Şoldurile şi crăcii sini din pi uză po lung : şi îu loc, deci de a avea o formă dreptunghiulară. 1111re picioare li se pune turil. două triunghiuri isoscele cu laturi de cile S-f» dm iar turul se coasă eu cracul. mai lăr-gindu-i pufiii prin ajutorul pulului. Pulul e o pavă de la cămeşi de forma uuul romb luug şi îngust. . — 37 ŞEZATOAA EA Cu aşa archileclură. ismana poate avea. pe la mijloc, o circon-ferenţă de. fără minciuna, 2 - 3 metri. Sus e bala, {'oala pe dinăuntru, cu 2 deschideri, ceia ce Face că ismana aceasta sa n'alba nici dos nici Faţa. Bata e străbătută de birneţ. do unde şi specia do isnlene cu birneţ. Birneţul e de lină colorata, lung de 2 metri aproape si se baga pe bata, apoi se siringi» după cit e şi piulecele. Birneţul se scoate clud ismenele se spala şi se baga din nou prin ajutorul babei. Baba e cam de l,/2-2 dm.. in a carul cirlig se pune tirul tuodat şi se trage bata ismenei liirreţind-o. Creţii de Ja ismone. vara, sini uu adăpost admirabil pentru purici. Cavitatea acestor ismeue colosale, poale să ajungă, drept spu-niiid. plna la 1 hectolitru juin. Crăcii de la ismeue slut largi, şi băerile orăşenilor uu se cunosc. Ei sint mal lungi de cit pantalonii, peste care se suflecă. Unui om, căruia nu i se văd ismenele. e .ca ţiganii **. In cămeşă şi ismeue mnbbi oamenii la munca cimpului. la irocrat, caratul suopilor. la coasă, etc. Cureaua, o ştim, e cea comuna. Chimirul, mai modest ca grosime şi ca podoabe, a început a dispărea. El se reduce azi la o simpla curea latuţA. cu un pmigol de piele Făcut şi cusut la uu şold, unde dară-î omul tutungiu, se poale pune tutunul (lilluuul), aminarul, cremenea, iasca, mi fitilul, ap<«) lot de acest cliimiraş e legală teaca de lemn sau de for. prima ghintuită cu coarjă de cireş, ori cu tablă, pentru cuţitul omului. Briul, poate eă-i ceva caracteristic peniiu ţapeiil. Briul m* poartă de toţi, începînd cu flăcăii .şi Femeile măritate. Se poartă vara ca şi iarna ; unii ii poartă direct peste cămeşă, alin peste in cin găina rea pantalonilor oii a fustei la Femei Pentru oamenii iu vristă briul- e roşu, pentru bălrini e alb. Lungimea lui e de 5-8 coji şi o lăţime de 4- dm. Foarte rar se poartă pe lat ; cei mal mulţi 11 poartă îndoit, iiicuujurlndu-se cu el ,1« bihV* de 3 sau mai mulle ori. ,ca să le tie şălele14. Brînl e de lină, „de păr“ aspru, scos din lina oilor ţigăi. Pe la capele atirna ciucuri de 1-2 dm., făcuţi prin iuodaiea, la rădăcină, a două lire din bătătură şi apoi inodarea lor Ia capăl. Ciucurii de la capătul supus, de desubt. atirnă la unii, iar cu cei de-asupra se leagă briul. diudu-se jumătate pe de-asupra şi jumătate pe dedesubt. Unii se mal incing peste brîu cu curea In briii Femeile duc ouă tle Împrumut, fuinători! jiu basmaua cu tutuu. etc. Bilele flăcăilor, căci Felele mal un poartă, slut cu canafi frumoşi. Aţa. — Pentru copiii mici, toate incingălorile se reduc la o — 38 — ŞEZĂTOAREA simplă aţă, adesea de Itnă, sucită îu două sau împletită in trei; de ea e legată aţa cu briceagul de vară, de oare-ce lu de-eu re vară. cu eşireu nucilor, băeţii Işl cumpără hricege. Acestora li dă cu sucala înroşită în loc, găuri, de unde le prinde cu aţa. Pantalonii sint, sau erau piuă acum 10-20 de ani, „de cel moldoveneşti" cu lur, cu aceiaşi croială ca şi ismenele, insă cu mult mal strimţi. Deosebirea e că pantalonii au bată şi dec! prohab fără buugliî. La bată se încreţesc. Materia «lin care se făceau şi se face şi azi pentru Însuraţi, e pi uza de lină in 3 iţe, un fir roş şi unul negru, ori şliac galbăn-roşcat pentru pantalonii de sărbătoare. Mai slut şi de culoarea neagră, cafenie, etc. Pentru copil au lot acelaşi formă şi se fac de poruncealâ la tlig ori se iau gata. Culoarea neagră, sură ori uudilemnie este cea mai purtată. Ale copiilor slut toate culorile de ptuză de bumbac, urzică. Le plac oamenilor ca pantalonii să nu fie lungi, şi să se vadă ismenele şi cu ele puţin şi piciorul. Ismana-1 suflecată de 2-3 ori. Birnevigil a fi exact croiala şi forma ismenelor, cu turii colosali, şi cu bîrueţ. Sint purtaţi de oamenii săraci, ori de cei fără gusturi artistice. Se face diu pluză groasă de sumau, sură de ordinar, şi ţin la purtat cile 8-10 ani. In pantaloni, cămeşa stă totdeauna peste ismene. PantalouiI strimţi snft nemţeşti aii început a Înlocui pe vechile modele, mal cu seamă la flăcăi. Curios e faptul că după 3-4 ani de la însurătoare, revin tot la cei bătrîneşti, cu care-şi fac restul zilelor. Flanică sau flanea. Se face de către femei, diu tină moale şi cu mult păr. în andrele, de cele mai multe ori fără guiă la piept, şi numai locul de scos capul, ca şi la rnluecă. Altele se fac cu gură. li se pun gulere de catifea, nasturi, ele. Le poartă ori-cine afară de oamenii bătrîni. Jaletca e haină de sărbătoare şi ceremonii. E întocmai ca şi la lirgoveţi şi la ţăpenî. nu-î de dt de 20-25 auî Introdusă. Hicul la copil e tot de forma jnletcă!, cu deosebire că are şi spetele de acelaşi materie ca şi pepţii ; n'are răscroiala de la gil, şi se îuclice pe piept. La oamenii In vtrstă se Inehee pe coastă. E numai pcutru bărbaţi şi se face din lină groasă: şlîac ori de casă. Minteanu] e haina unchcşilor. E „dreaptă" adică uerăscroitâ, scurtă, cu poalele largi, cu inînecele largi; se Incliee pe dinainte cu buugliî rotunzi sferici, de tablă inaî cu samă, şi-s Înflorate pe piept şi pe spate cu găitane negri şi late Flori au şi la minecl. „Tăetura" — 39 — ŞEZĂTOAREA e pe şolduri. Mintea nul e o haină iubită de oamenii bătrînl, şi to|1 vor şi lasă cu limbă de moarte se se Îngroape cu mintean şi brîu verde. Oamenilor cărora le place să se creadă Inlraţi în zilele de bă-trîneţă, îi vezi numai cu ininleaii şi briQ alb. Sprenţul sau sprenţurul o haină bărbătească, a părţei tinere mal ales. Slut croite „pe talie**, cum .Var prinde, dar se pot lărgi de tot. Tăetură au la spate pe calupul fracului, de 2-2x>., dm. cu cîte 3 bunghi de carton ori de tablă, de lie-care parte, iar dinainte cu (î de fie care. Sprenţurul e scurt piuă la briîi. Ca şi pantalonii, are două buzunare, Tar pe dedesubt nimic. Sîut foarte rari spenţure de lină. Cele mai multe, se fac In tirg din lină, de bumbac încinsă, cu negru în totdeauna. Sumanul e cunoscut. 11 are orî-ce om iama. E simplu, ori dacă e făcut de casă, peste cusuluri se înşiră găitane, verzi, albe sau roşii, care nu-s alt-ceva de cit lină sucită şi răsucită. Coloarea pluzei cea groasă e sură, rare-ori albă de toi, şi mai toi aşa de rară roş-gălbue. Făcut de casă ţine piuă la 10-12 ani şi-i vrednic de omul aşezat. Pentru copii se cumpără din tîrg şi ţine cel mult 3 ani. Contomanul e o haină de iarnă, rară. Are croiala sumanului, Insă-i cu guler aşezat şi-l blănii cu blană de oae. iar pe la glt şi cliiepll cu cea de vulpe sau de lup. Blana se pune numai piuă iu dreptul brîtilul. Blănite-s şi mînicile. Gulerul e de 2-3 degete. Se face din şiîar ori pluză scumpă şi trainică de casă. şi-s rari fiind că costă fiO - 80 fr.. şi ţin toată viaţa unui om, de nare-ce se poartă rărişor. Fcrmeneaua, mal, mal ră-şi ia rămas Imn. Mal slut vr\» 3 sau 4 în lot salul. Cu croiala minteanulul, blăuită cu „liulpe**. cu minici largi, „a pupă% guler mic. e baiua bătriuilor bogaţi. Mântaua sau şuba a început a lua loc printre contoniaue. E identică cu croiala militărească. cu deosebire că pinza-i groasă, găl-bue ori sură, şi-i blăuilă. Gaica de la spate e lată de HM5 cm., cu cile 4 nasturi şi fără cbeotorî. Se poartă sărbătoarea şi la ceremonii, de cele mai multe ori descheiată. Chepeneagul are croiala sprenţuluî: uuele aG guler răsfrîtit. blănii cu blană de vulpe, ca şi piepţii, iar restul cu de oae. Au găitane, şi cele mal multe se încheie cu găitane, araujale mai frumos ca la tunicile călăraşilor. Chepeneagul e haina flăcăului şi a omului însurat, fără copil. Antereul. zăbunul din satele din jos de Tecuci, să nu se creadă câ-I lung, antereul poebilor, nu ; e scurt de tot, simplu, pe trup, — 40 — - ŞEZĂTOAREA fără tftetură la spate, «Iar cu două simple la şolduri. Se face totdeauna din lină de casă „din pâr Iu pir", un fir roş. unul negru saQ albastru la urzeala, iar tataia e roşie totdeauna. Se incbee cu clieotoii făcute din găitau «le tîrg, subţire, cu buuglii de tabla sferici: pe file are două găitane late. ca şi pe guler. Pe primele sini Înşirat! binighi sferici. Autereelc se fac iu sat de uuele gospodine, dar mal ales la babe meştere. Nu-I om să ii’albă antereu : călduros şi uşor. Se bumbăceşte cu lină şi cusutura fej.eî «le căptuşeala de pînză de fuior, se cunoaşte pe spate, sub urme Foarte frumoase : un ol cu Hori, romburi «egulate, cercuri pat rate. arce, toal«‘ de o simetrie perfectă. Un antereu ţine piuă la G ani. Sini foarle puţine, dar slut 3-10 femei In tot satul, care poartă antereu. Anlereul se poartă pe frig. Vara uiineul nu-l are. Boanda soţi bondiţa e «le piele de oae, bine dubită, de cătră cojocarii «liu sat. E de croiala il icul ui. fără m in ici. şi se incbee pe coastă cu cheotorî şi noduri de piele. Le poartă ori-cine. afară de femeile bătriue sau pe calea bătrineţei. Cele cari se fac Iu sal, sint simple ; cele poruncite la tirg. slut pline de flori, cu culori vil, roşii şi albastre mai cu seamă. S«* poarlă pe sub altă taină, bărbaţii cile odată mu, «Iar femeile totdeauna ; dreptul femeilor de a purta bonzi se crede, par-că, ca o uzurpare. Cojocul e cunoscut, numai că e de două feluri. Cel scurt e sau de purtai şi atunci e simplu, safi de sărbătoare şi e îuflorat. de nu se mai vede pic de piele pe el. Cojocul mai poate fi lung, piuă la sau dincolo de genunchi. De o samă de vreme a început a-şi lua rămas bun. Mai sini şi cojoace de Iransiţie : nici scurte, nici lungi, totdeauna de purtare Toate se incbee cu clicolorl şi noduri de piele, iar la git cu canafl de piele ori cu aţe de piele. Sarica, «le origină mocănească, a fost Inlr’o vreme şi pentru ţărani bună. Azi Insă nu şti fi dacă mal e una in sat. Se făcea în casă, din miţe «le oae lungi, al 11 pe dinăuntru, cit şi pe dinafară. Erati lungi piuă la genunchi, sau chiar mai mult. Ţesutul ei special, nu 1-aui putut afla «le la nimeni piuă acum. Atlla ştiu că ifavea piele, ci numai lină ce alinia p«* amindouă feţele. Gîubeaua s'a purtai pină acum 30-40 de ani. Ci-că, cam trăgea a popă : baiua lungă şi blănită Iţaril siut pentru mocani, şi nimeni dintre săteni nu-l pune. Clieboa. astăzi dispărută, era lungă pină la genunchi, de casă, ori de şalac cumpărat din tirg şi nebiăuită. — 41 — ŞEZĂTOAREA ContişuL cu croiala chepeneagului, avea guler mare răsfrînt şi blănii cu hulpe. Bete poartă fata şi flăcăul şi se încinge peste brîu. Laie de 2 degete, betele se |esau lu răshoî, ne alegeau cu lina viu colorata, pe margiuî au mărgele albe şi la capete afi cauafî lungi, groşi şi felurit coloraţi. Cînd se încinge cu ele, atîrnA capetele piuă la genunchi şi în joc. joaca şi ele. Basmale nu poarta ţăpenil nici sărbătoarea, de cit cu tutun. Femeile ori unde se duc au la ele basmale, eâcl duc cile ceva : un covrigel, un măr, o bucăţică de pîuet colac. etc. Basmalele-s mari şi galbene, roşii „de tipări u“, ori „de bucataori de cele popeşti, cum ar zice tlrgoveţiî. Basmale ordinare şart batiste de tîrg, au flăcăii şi felele mari iu bora şi le pun pe mina ciml se ţiu du umăr, ori de brîu, ori de cile trei, învristat, ca sa nu se păteze cu mluilc asudate. „Basmaua e începutul dragostei** se zice pe la noi şi uite cum : Fata căreia nu i s'a luat de flăcău basmaua din mînă, nu se numeşte fală mare. Chul un flăcău Iţria basmaua cu sila. să ştii că n’are grinduri de om paşnic : dragostea. Basmale mari. de matasă, casincă de mătasâ. pun flăcăii la gll, ca un fel de legătoare, cu o aşezare minunat de frumoasa, lina costă 5-10 franci. Iarna, copiii poartă la git basmale de bucata. Baidirul e de un metru sau doi, făcut din lină moale de tlrg şi cumpărat gata. Lăţimea c de o palmă. Fii am purtat. dar a/.i poartă puţintei bAeţl, căci numai hae|il poartă Probabil că I adus de unguri, de oare ce ungurii cari pe la uoî slut vacarl şi păzitori de |arnă. jîtarî, au şi vara baidire. Mănuşi, la ţară se fac cu cirligul. rar cu ambele, din lină moale. Aii un deget, degetul cel mare, iar colelalle 4 staQ la un loc. Cheptariul e jalelcă de casă : liuă groasă. îmbrăcămintea femeîascâ e mult mai simpla şi mult mai ferită de amestecul şi iuflueu|a tirgoveală. Cămeşele. pe lingă că-s lungi, se deosebesc de cele bărbăteşti prin faptul că n’au guler de loc, n’afl clinul aşa mare ca la bărbaţi, n'au brăţări la mini că nici odată; apoi are poale care-s loldeauna de cilţi sau de fuior, chiar eiud cămeşa e de bumbac. Cînd cămeşa e de horaugic, cu flori, atunci poalele slnt de bumbac. Jos, poalelc-s inul largi, şi-s lărgite prin mijlocul clinilor, triunghiuri ea baza de 10-15 cm. şi lungi de 40*00. Astăzi au Început a se face — 42 — ŞEZĂTOAREA cămeşi fără gură, acîîcfl făiă deschidere ia tUc. Aceslea-s hune pentru fete mari şi primul an de neveste, căci apoi e silita să şcoala ţlţele pentru supt. v.opiiî mici, băep şi fete, mal pluti la 0 ani. siut purtaţi numai cu cămeşi lungi, şi spuu bălrlnil, ca acum 80 de ani stătea „plodul* pină !a 1 (i ani (!?) numai cu cămeşa şi fără ismene. Rochiţa au băejiî şi fetele piuă pe la 5-0 ani, „din uua“ adică de sus piuă jos, cind băeţii trec la pantaloni, iar fefele o duc lot cu rochile piuă la IU-12 a ui. K ochita se face de cit, ciut sau matirie, pi uză vâpsilă cu puchiţai ori cu flori. Pestelca e hună pentru casă. Se face de cile 2 co(î de lată şi leagă peste brhi. Cele de casă, pculru purtat, se fac diu canura, resturile de la pieptănatul fuiorului de eîuepă, din lină boită. Iar cele de sărbătoare de ciut. culori Închise Iu casă femeile adesea, ca şi la clinp. umblă cu două pestelci : una la spate şi alta înainte. Sărbătoarea, femeile mărihile aii pestelci, fetele uu. Pestelcile de casă au ciucuri jos, şi se leagă de mijloc cu ha cri de lină ori cu bete. Flaneaua e specială pentru cile-va sate din centrul Tecuciului. E, ca fâsătura de lină cu tir special tors .ca de flaneu*. numai păr, şi ca lăsătură e ast-l'el : ba tain se face cu 10-12 fire. o vristă, neagră rar de tot, Jar mai totdeauna albastra închis, şi o vristă roşie, albastru, roş. etc. La urzeală e tot aşa, una roşie, una albastră etc. Penlru o tlanea trebue cam 10 coji de piuză. care este cusută pe lat. tar pentru femei năltu|e, diu 5-f» fot şi rare ori piuă la 8. A0 nu mic probai», care t astupat cu pestelca, adesea din acelaşi piuză. Fista e tot cu croiala tlaneîcl insă-i de ciut, matirie de lîrg şi se poailă simplă, prin casă. vara ia muncă, ele. Rochia (pi. rochii), c lot aşa ca formă, insă e împodobită cu falduri, cu Iml ha mie, creţuri şi găilane, lioibnlă ele. Se poartă numai sărbătoarea, şi rochiile felelor de astăzi au ajuns foarte scumpe; forma insă s’u păstrat. Piuă acum clp-va ani. babele purtau ce apucase : rochii cu chopţi ca şi rochiţele copiilor mici de azi. de materie [piuză] de Lirg albă, cu purhi|ei ori unghii roşii. Coloarea la rochii o deschisă: roşie, verde, albastră pentru fete; închise : neagră, verde Închis pentru femei. Bărbatul, uu cumpără nici odată femeii sale rochie, diu causă că. cit e nevasta tînără, are rochiile diu letie, plus cele făcute din pînză cumpărate de tat-so, lai' după ce Începe a face copil, penlru tie-care copil, capătă la cumătrie de la cumătru cite o rochie ori Pistă. — 43 — ŞEZĂTOAREA Femeile aii călţuni lungi peste genunchi, făcut! de casă, cu cîrligul ori cu andreaua, alin ; au brîu şi flanea [tlăuică] apoi briul nedespărţit. Baschina e de o simplă croială, aşezată pe trup ; la mijloc e strimtă, Iar josul e larg: cam încreţită (falduri). Minica e de n croială dreaptă, şi cite odată terminată cu horbojică de casă, boită negru. Mal ani! trecuţi, fetele-ş! făceau bascii inc cu buf, însă oricum ar fi ale fetelor, ale femeilor is drepte. Polcuţa e baschina babelor, dreaptă la spate, şi trage cu iniu-teauul moşnegilor. Piuza ad-lioc, e gălbie-roşcată de lină. Polca e antereul femeesc. Se face in casă, la femei meştere în sat, cu faţă cumpărată diu tirg, de culoare cenuşie ori sură. Ţoale slnt îmbumbăcite cu lină scărmănată ori cu bumbac netors din tirg. Ga şi anlereile bărbăteşti, polcile se cumpără şi din tirg gata. de calitate mal proastă, şi-s demne de femeile puturoase şi sarace. O polcă de casă ţine 3-1 aul. Cele de tirg. au pe lingă piept triunghiuri colorate viu. Caţaveica e şuba sau mantaua femeilor. E simplă de tot, aşezată pe corp, cu gulerul mic si miuicile largi, are faţa de tirg mal iu totdeauna, de culoare sură-ceuuşie şi i blăuită cu oae pe dinăuntru piuă pe la şolduri. Iar pe la git şi piept cu vulpe. De lungă-I piuă sub genunchi şi atit poalele cit şi miuicile nu-s blănite. De o parte şi de alta, tu faţă, are două crăpături, fără buzunare, pe mi le -e bagă mina. Caţaveicile n’au hangiii nici cheotorî. Paltonul astăzi uu se mai poartă. Avea faţa «h» lliy mMigră cu găitane şi miuicile lungi şi subţiri, apoi altele aliniau de cile o clieoloare. ele fiind triunghiulare mi mmbice. Aveau buzunare mari de o parte şi de alta. cu multe şi frumoase găteli. Iarna, femeile poartă unele şi sumau, dar puţine. Pentru cap la barbaţî. Cu capul gol, ţăpeauul. ca toţi vecinii, nu umblă ferească Dumuazăti. Umblă numai dacă moare cine va. Atunci fie soare foc, ori ger novoe, el nu-ţl pune nimic in cap. Căciula, e purtată atit Iarna, cît şi vara, de către unii oameni. Căciula se face din piele de miel, de preferinţă negru, pentru oamenii bălrlnî, flăcăi şi alb pentru copil. Forma e absolut cilindrică şi fundul plan ori puţin luuguet. Pentru copii, se făcea acum cltl-va ani, căciuli cărora li se lăsa în afară urechile de la miel. Bărbaţilor şi flăcăilor li e fală dacă au şi caută să aibă, căciulă de ,Astragan“ (Astrahan), mai cu seamă pentru zile mari. Căciula brumărie, e ŞEZĂTOAREA pa re rea că î hună pentru omul sarac şi fudul. De ordinar numai tunelul e brumăriti (sur-albastriii). Chiar se zice: Cu căciula brumăric, spartă ’n fund de sărăcie. Căptuşeala, safi dosul, e de piele de ed, la cele bune. Pălăria are culoarea neagră, cu streşinile mari mari, tle tot. înaltă, cu cordieă. Se poartă neîndoită şi cam pe ciafă şi pe stingă. Copiilor li se dă pălării negre, subţiri, cu fundul o semisferă. Ei ţin foarte mult la căptuşeală. Pălăriile de pae datează in Ţepu de 12 auî. Iutroducătorul a fost flăcăul Cosma llliza, care cu toate că a purtat H ani, nimeni nu l-a urmat ; de vr’o 7 aitf se lot cumpără pălării de pae de lîrg, iar de patru ani, de dud subsemnatul lucrează iu timpul verei 4-5 pălării de pae, şi al|î vr’o 2 „şcoleri*, pălăriile de ţară din pae de griu s’uu rnaî înmullit. Broboade. îmbrobodeala se face în trei feluri: I) îmbrobodeala dreaptă, cu capetele broboadei pe sub git. şi legate la ceafă cu două InodărI; 2) sub coade, clnd se aduc cele 2 colţuri de se înoadă deadreptul sub coc. rămluind celelalte 2 coifuri suprapuse să alîrue (cind broboada e patrată) şi 3) legătură pe frunte, clnd se Încrucişează capelele pe sub coc şi se aduc de se leagă pe frunte, priutr’o supui (ură ori moda re. Femeile, după măritiş nici cind dorm nu staft cu capul gol. Ele îmbla în totdeauna Îmbrobodite. Tulpanul e un patrat lat de un metru ; se cumpără din tirg din bucată şi e satt negru şi cu flori roşii, saă galbăn cu flori verzi; de aceasta cumpără mai ales babele. Femeile cu stare nu poartă tulpan. Basmaua, de aceiaşi mărime, e bună ca broboadă la copii mici şi fete. nu „fete mari". E roşie, cu flori galbene. 0 femee nu |i-ar îmbrobodi odată cu capul basma : „pentru câ numai mădamele poartă basmale". [Madama unguroanca, a cărui bărbat e vacarul satului, ori „guard rural"]. Caşmirul (pînză de Caşemir), e cit tulpanul ; de lină bună. costă piuă la 5 lei bucata. Caşmirul se tae din valuri întregi, pe care gospodina îl indileşte, ca să nu se destrame. Cu el se imbro-bodeşte ca şi cu tulpanul. Barizul e de bumbac subţire, cu cănăieî şi ochiuri pe la margini şi se vinde cu piesa. Şalul a existat pină acum 20-25 de ani. Era patrat, lat de — 45 — ŞEZĂTOAREA 1 72-2 metri, cu găitane, [şireturi] late, înguste de 2*3 mm galbene şi roşii mal eu seamă, şi eu deosebite flori care-s aproape la fel. Iu mijloc au eîte o floare mare, eu şireturile, împletii urî late în trei. de mă ta sa, de următoarele colori : roş, galbău, albastru, verde şi alb. De jur împrejur este un lanf cu flori, iar pe margini sini eanafi. sugrumaţi eu matasă galbănă. Ştergarul este broboada babelor Ştergarul e o bucată de pîuză. de burangic, cu fluturi de firi plic ori arniciu, eu vrlste de bumbac şi eanafi albi. E lung piuă la 10 coji. Babele lasă, eu limbă de moarte, să tic inmoriuiutate cu ştergar alb, ca spuma niărel. Tudor Pamfile. UN JOC DE COPII îndelungata stăpînire a slavilor a lasat. în părţile noastre, multe urme, atit in limbă cit şi în moravuri. Afară de cuvintele, cari s’au asimilat cu desăvârşire. şi făclnd parte* integrantă din lesaurtil lim-bei noastre, nu mai pot fi eliminate, de oare ce au mai mult drept de eetâ|ănie de cit franţuzismele sau cbiar neologismele latine, cum in cuvintele : a ivtn\ drag. da şi celelalte, se mai găsesc. în popor, o sumă de denumiri, ziceri, proverbe slave sau senii slave, mal eu seamă insă nume proprii, cari s’au păstrat piuă în zilele noastre, dar tind de la sine să dispară, şi prezintă acuma deja un a perl mai mult sau mai puţin anacronistie; d. e. jiu ciuta şn mikikcl. ale batrin*. Această din urmă evoluţiune este bine caracterizată prin zică-toarea. ce mai circulă prin satele odinioară „ruseşti*, dar astăzi, eu desăvîrşiro romineştî din judeţele Botoşani şi Dornhol. sate unde numai bălrinii mal vorbesc limba ruteană (inalo-i usă), şi de unde vine vorba: „bata rus, mama rus, numa Ivan Moldo van **. Cuvinte în felul de mai sus sînt maT cu seamă un şir de denumiri de serbători şi de biserici, Închinate acelor serhătorî, căci In slujba bisericească, mai mult ca ori unde s’a pnstrat limba slavă. Aşa avem : Uspenia [safl cum se zice catedralei din Botoşani : Ospe-n ia] Adormirea Malcei DomnuiuT: Vovidenîa (Uwidenia) : Trei' sfetite (trei ierarhi) şi e 1.; apoi Probajinr (preobrajenia) sebim bare la faţă. Prohod* (mănăstirea lui Petru P.areş de lingă Hecl-Lespezî) Pobrata. Dorohoi (dorba berladska) adică: o staţie pe drumul din ţara leşească la portul Galaţi a republice! bîrlădene etc. Asemenea cuvinte au făcut poate pe uuiî autori, cum bună-oară 46 — ŞEZĂTOAREA Martonne, în cartea sa recenta „La Valacliie*, de a spune ca : le sang slave coule largement dans Ies veities des Roumaius". Inii amintesc, între altele din copilărie, un cîutec curat slavon (rutean), pe care-I întrebuinţa dadaea noastră, dud copiii erau prea din cale afară neliniştiţi, pentru a-i aduna împreună şi a-1 ţine un moment pe loc. Ea [care nu era de loc nască, ci get*beget boloşe-neancă) ne chema pe toţi in jurul el: prindea pe unul din noi cu două degete de dosul mînuţel, ţiiudu-i astfel mina in slavă ; acelaş copil sad altul apuca la rludu-I cu degetele celeilalte miui dosul minei bătrînel, şi tot aşa alternlnd, pină ce toţi cei din casă prinşi de amîndouă mlnile, formaţi cu minele lor un fel de lanţ, pe care*l legănau In cadenţa următoarelor versuri ale doicei: Kar î Kar ! vorona(r) ditem kaşe varela(r) idit, dite, potriske dam va in kaşki istoclki Care vrea să zică : Cit ! Crr î ciorile ! copiilor ferb caşcă 1) mergeţi, copii, după surcele, vă daţi caşcă să mlncaţl. Apoi, după ce s au repetat versurile în cor de cătră toţi copiii, odată cu sfirşitul, toţi strigau „cr î cr ! cr ! citit !“ şi mîuile se desfăceaii de odată iu toate direcţiile, tocmai ca un strat dc doare care s’ar împrăştia. De altfel cred că acest obicei subsisiă încă. cel puţin In părţile locuite de ruteni. Grigore Goilav. FOLKLORUL ŞI JUSTIŢIA De multe ori obiceiurile noastre vechi intîlnesc un duşman puternic în Întreaga administraţie a jărd, şi chiar şi In justiţie. Lucrul se expliră lesne, ştiind că toate legile noastre nu corespund unor trebuiuţl reale, netiind izvorite din cerinţele stărd noastre sociale. Tribunalul Suceava, a avut să judece, cîndva, pe nişte flăcăi din satul Dolheştî, acuzaţi de răpire de minori, pentru că la o nunlă IJ- Cuşca este un (el dt? tninraro 1ot ni toană. (Acută din grisă dc liiiţtă haita < u nj «. — 47 — ŞEZĂTOAREA au practicat un obiceîu străbun ; lot acel tribunal a judecat - şi a achitat—pe un moşneag, învinuit de înşelăciune, pentru că locuitorii unul sat întreg îl plăteati ca să alunge grindina de pe holdele lor. Obişnuiţi a alerga la judecată, pentru toate neînţelegerile dintre ei, se îutlniplă ca sătenii să desvălue înaintea judecătorilor, adeseori, scene hazlii saii obiceiuri interesante. Iată. textual, două jalbe adresate Judecătorului Ocolului Folti-cenî, in 1899 : Domnule Judecător, Subsemnatul Vasile Ştefan a Trifeniî din comuna Şoldăueştî, vin respectuos a aduce la cunoştinţa Dv. următorul fapt: sint părinte de familie a copilei Marghioala, care după obiceîu ţărănesc se duce la joc unde se adună toţi tinerii şi ţinerile din reionul satului. In ziua de 8 Scptembre fiind joc făcut în ograda curţeî D-luî Proprietar moşiei Hivtop. cum era adunătură aproape tot satul, flăcăii..........au început a striga în joc un cîntec In contra fiicei mele mai sus rneneională, pe care l-a compus locuitorul Ştefan Toader louiţă Olarii! scriindu-1 in stabilimentul de circiumă din Hirtop iu faţa ilăcăilor Ştefan Pădurarii! Haraşpuc şi Domiţiiau Vas. Brănîanu din coin. Şoldăneşti. Acea compunere scrisă a dat-o tlnăruluî Ion Vasile Tăriţă, şi fiiud-că el a perdut-o, a dictat-o, după cum în dos se arată. Acest fapt fiind prevăzut şi pedepsit de lege. de oare ce s’a făcut o calomnie injurioasă în public ceea ce a făcut ca liica mea să fie despretuită de toţi locuitorii, cer dar justiţia Dv. să reguleze satisfacerea mea. IH9U »/#/. ?0. Cîniecul compus şi publicat. Foae verde ş’ou dudăQ iaca Doica lui Birsăfi foae verde mintă creaţă Duminică dimineaţă a fost Doica la oraş cu Alexandru ..... coborînd din tîrg la vale n’avea nici unu parale ; la moară dac’a ajuns Alexandru jos s'a pus; mâsa sta şi se uita, fata iute deslega, amîndouă trăgea de craci ca să deie cu draci. In crlşină s’a dus şi pe două ocă l-a pus, apoi la Ghidale s-a dus de s’a pus cu............... şi-a capatat cîţiva gologani c’aşaî treaba la jidani. Doica e Marghioala V. St. Trifeni; Alexandru e Alex. Mazilu, căsătorit com. Şoldăneşti. — (Nota jăluitoruluî). — 48 — SEZA TOA H E A Toi alunei, uu altul se pllnge că uu răttvoilor „l-a legat cununia fetei lui", şi cele pedepsirea vinovatului. lai a ce spune el: Domnule Judecător, Subsemnatul Tanasă Dobrin domiciliat in somuna Mălini judelui Suceava, cliem in judecată pe ferneea Ioana Moţoc din comuna Şasea toi acest judeţ, pentru că cu diferite farmece numita ar fi făcut ca T. Pctrea Stan să nu se mai poală cununa cu niniine nici odată, zăpărindu-1 intr’o stare normală, şi pe copila mea Ioana Tanasă Dobrin asemenea au zăpăcit-o, şi 1-afi legal cununia ca să nu st* mai poată cununa nici odată, pentru care invoc ca mărim pe Palinca 1). Nugoijă şi Rubla Petica Stan care ştiu despre cele Intlmplale. Si vă rog, Domnule Judecător, u ne cita înaintea Dv. cind vom proba chestiunea mul pe larg. Cu stimă Tanasă Dobrin Ar servi la li interesant a se aduna astfel du documente, cari ar putea sludiarea psihologiei neamului nostru. A. G. N O K O C U L (l’OVKSTK) Ci-că era odată intr’un sat un om. care avea doi feciori, amîn-doî însuraţi. Cel mal mic era bogat, dar cel mai mare, pe lingă că era cam prost, apoi după prostia lui i se nemerise şi numele de Tanasă ; dar era şi sarac lipit pămintului. insă bun la inimă, lucru mare. La casa lui n'avoa nici batir milă să-l mlaune, de cum vr’o coadă de vită. Da copil o droae : Insă iiiărunjei şi nu buui de treabă, că nevasta-1 făcea tot cile doi intr’un an. Şi luata feuiee îngrozită de atita puzderie de copil ia aşa sărăcie, zicea adese ori : — Doamne, bărbate, pe semne că aşa-i făcut săracului, că D-zău alta-i dă, nu-1 dă, da copii toldeauna-I dă mal mulţi de cit îi trebue, de uu-1 el bucuros. — lan taci, leiiiee. nu te tot văicăra şi căiua că avem atita copii, zicea bărbatul : că eu de iile ori mă duc la tată-miu şi mă jălui câ-s sărac şi copil Ini se fac, el Uni spuue totdeauna, că mai bine să fii sărac şi să al copil cil de mul|i, de cît îl fi bogat şi mi-i avea nici unul, cum bunăoară-i frate-meii; că fiecare copil cu norocul — 49 — ŞEZĂTOAREA lai se naşte. Ş'apoi in norocul unuia pe urmă se ’ntimpla de lrae.sc şi părinţii şi cella)|I copii mai bine ; $i eu chitesc, că dacă tătuea spune, aşa trebue să lle. — Dă, barbate, să poate să tie şi asta ; da eă văd ca piuă amu, batir că avem destul copil, noi tot săraci shilem. — Ei femee, îa lasă să mat treacă o teacă din vreme, doar or mal creşte copiii, c’apoi gîudesc că li-a creşte şi norocul ; că dinii’-aliţla, trebue să fie inacar unul cu noroc. N‘a trecut multa vieme şi nevasta mai născu un băet, şi In scurt timp după aceasta, se intfmplă de moare şi moşneagul, tatăl flăcăilor. Şi cum fusese moşneagul bogat. feciorii iu urmă sau strîns In sfat, ca să împartă averea. Feciorul cel mai mic, deşi destul de bogat. dar şi destul de şiret, luă tot: oile, vitele şi ce iiihI era: iar fratelui său abea-î lăsă o beată vacă, care era mal rea. numită mur-guta. Bietul Tanasă, deşi nedreptăţit, nu zise nimicit, ci se mul|ămi şi cu atita. Luă vaca, se duse cu ea acasă, o leagă de crucea unei fereşti, căci împrejurul casei lui era pustiu, n’avea măcar uri pai bătut in pămlut. şi după ce Intră in casă. zise : — Ia amu. măi ferne, cindre c'o murit bietul tătuca. D-zăîi să I Ierte şi să-1 fie tărua uşoară, am ajuus şi noi să avem de Iu el măcar o coadă de vită la casa noastră. Du-te şi Iu alură şi vezi. — Da bine. măi omule, zise femeea, după ce se lubmi e da afară, din atîl amar de vile şi ol, ce-aii rămas fb* Iu tatiHu, mimul cu atîta te-aî ales ? Ptiu! Ucigft-te toaca, nălărăiile, că bine ten mul poreclit popa ciad te-o bolezal şi ţo pus numele Tanasă. parcă o ştiut că are să-p lipsască multe doage. IVapoI ce s*o făcut toată averea tătîni-tu ? — El, mă mal întrebi şi Iu ce s'a făcut? A Juat-o frateinniă. — Lua-l-ar Ielele şi toate năpădăele. da ri’are el destulă avere, mal trebue să toarne său In came grasă, şi să-jT ele şi partea la. cit ji-a rămas cu dreptul de la părinţi ? Nu ştie şi nu vede el că sîntein aşa de săraci, năcăjiţi .şi cu un cîrd de copil ? Dacă-I aşa de hrîpareţ şi de baiu la inimă, să dea D-zăfi să ajungă şi el ca mine, ca să vadă ce-I uccazul şi sărăcia. — Măi ! dar tare mal eşti rea de gură şi fără leac de judecată şi socoteală. D’apol cum nu te gîndeşll tu că numai pe murguta am adus-o. şi pe asta am legat o de crucile fereşti!, apoi dacă luam ju- — 50 — ŞEZĂTOAREA matale clin toate vitele, unde eram să le pun ? Să fim mulţămiţî şi eu atlta. Să te duci dracului de pomană cu tot cu murgu]» la şi mat mult să u'o mai văd pe lingă casa mea ! — Eî, aşa |i-i treaba ? Zise prostul minios, apoi las că-i găsesc eu leacul, şi de cit oiu da-o diacului de pomană, cum zici tu, mai bine o duc în tirg ş'o dau pe parale. Şi cum zise, bietul Tanasă. nicT una. nici două, ieşi din casă. deslegă vaca de la crucea fereştiî şi hai murguţă la tlrg î Pe dram se înlllneşte cu Pîcală. — Buna ziua. cunifttre! — Mullămim IMulc! — Ba dc unde vil? inlreabă Tanasă. — Dt- la llrg, bădica. — Ei, daca al umblat prin tlrg. ii li văzul cum se dau vitele. — Da cum nu. ani văzut ; se daţi deslul de bine. rnai cu samă acele care n'au coarne, se vlnd — ce-1 dreptul — mal bine ca toate, răspunse Picală, şi se duse in drumul lui. — Auzi. glmii Tanasă. ci-că se daii mal bine acele care n’au coarne. Si scurt sa pură de lae coarnele vacii şi pleacă înainte Nu merge mult şi se. mal iutiliii iar c’un altul, cam lot de potriva celui (lintilîl. şi-l Inlreabă .şi pe acesta : — Nu cumva vii de ia tlrg. cumălre i — Ba de la tlrg, ii răspunse acesta. — Dacă-i aşa. apoi îl li văzul cum se dau vitele. — Cum nu, se dau deslul de bine. dar mal cu samă acele ca-re-s fără coarne şi fără urechi, răspunse aresta, uitimlu-se la vacă rlzlncl. şi iar se duse in drumul Iul. - Auzi. gindi Tanasă, acesta spune că se dau mai bine acele fără coarne şi fără urechi, şi răpeile s’apucft de lae urechile vacii şi pleacă Înainte. — Nu merge mult şi se mai iutilneşte c’un al treilea. pe care-) întreabă ca şi pe cel doi dintiiCL — Se vlnd bine vitele, răspunse acesta, uîtlndu se la vacă rî-zind. da se vlnd mai bine acele, rare-s fără coame, fără urechi şi fără roadă ; şkşf urmă drumul Înainte; Iar Tanasă al nostru, nici una. nici două. tae şi coada vacii, şi Iar plecă pc drum cătră tirg.— Se nimerise de acum era turma) prin o pădure, cînd se ’ntllueşte c’un al patrulea om. pe carp-l întreabă ca şi pe ceilalţi. — Hei cumătre, zise acesta, după ce se uită lutăi mirat Ia vacă, — 51 — ŞEZĂTOAREA în tlrg am văzut vînzîndu-se mal cu samă vite care au uumai 2 picioare. — Măi! Da taie gogonată minciună trcbuc să fie şi asta cc-o spui tu ! Da unde nalba s’o mai văzut vr’o dală vite numai cu 2 picioare ? — Hm ! Da vită fără coarne, fără urechi şi fără coadă s'o mai văzut? Da de unde poenitu să se poată vedea ! răspunde Tanasă. — Apoi murga asta a ta, cum-este? — Ei, asta-î altă socoteală. Nu că să crezi oarecum că murguţa mea a fost din născare aşa, cum o vezi tu acum, ferească D-zâu ! Ea o avut şi coarne, şi urechi, şi coadă; dar i le-am tăet eu, pentru ca să fie mai cu preţ, cum ml-o spus şi mie alţii. — Apoi cum tu ai tăet coarnele, urechile şi coada vacii ca s’o vinzi, cum zici, mai bine, tot aşa or fi făcut şi acel din tîrg vitelor lor cu picioarele, pentru a le vinde rnal cu preţ, răspunse lui Ta-nasă acesta, care se nemerise. ca şi ceilalţi, să fie un bun mehenchl, şi-şi urmă drumul înainte. — Ia o fi şi asta, zise Tanasă. Chitiam la început, cînd ml-o spus, să fie minciună, orî cine ştie ce năzdrăvănie spusă iu batac de joc ; dar luîud bine sama, la urmă, parcă are dreptate omul. Şi cuin ÎI prostul, fără multă gîndire, trage vaca în pădure mai la o parte de drum. o leagă de un copac mare scorboros, ii tae picioarele de dinainte ş’apoî... băl murgulă Ia tirg! Da vaca pace, de jos nu se mai scoală. — Bre ! ce cap. ce cap şi la mine! Auzi ? Cum să nu-mi vie mie în minte de la început, că vaca nare să poată merge numai în două picioare! Să n’o duc eu in tirg şi să-I tal pieloarele acolo? Sară-î sară. baramul şăde trîutit şi nici vre să se scoale măcar in celelalte două picioare. Poftim de-acum Tanasă şi-ţl vinde vaca! El, asta ca asta, da unde mai pul la socoteală_popîrda (gura) femeii, cînd m’oî întoarce acasă fără vacă şi fără bani ?! —"Şf cum sta el aşa setrbit şi dus pe glnduii. copacul cel scorboros, de care legase vaca, fiind clătinat încetinel de vînt, din cînd în eîud tot făcea scirţ! setrţ! — Aşa, zise Tanasă către copac, vra să zică cumperi tu vaca ? Dar parale cînd ? . Copacul tot făcea iutr’una : scirţ. scirţ! — Marţi, Marţi să vin după parale ? El bine, am să viu Marţi, şi lăsiud vaca la copac, pleacă acasă. — 52 - ŞEZATOAR EA După ce ajunse acasă, nevasta-1 întreabă : — El, barbale, al vindut vaca şi cu cit ? — Da, am vîndut-o la un copac In pădure. Nu ştiu cu cit, că nu mi-a spus; clar pe Marţi am vorbit să mă duc să-mi deo paralele. — Cum, ai viudut-o iu pădure unui copac ? Eu piuă acum ti’ain mai auzit una ca asta ce spui : vaca vîndută unul copac din pădure î zise femeea mirată şi cu ciudă. — Ei, dacă-î aşa! răspuude Tauasă. — Taci omule, nu mai vorbi de astea, că te-or lîde şi ciuil, de cum oamenii, cind te-or auzi ! Zi mai biue că cine ştie cc-i fi făcut tu cu vaca, ori cu paralele de pe ea, ş'amu. ca sa te scapi de mine, vrei să-mi alcătucştî o minciună, care se prinde ca nuca-n părete. — Ce minciună, măi femee, nici o minciună Faci şi tu cum am făcut eu cu omul cela, care-ml spunea că In Mrg se vîud numai vite cu două picioare şi eu II spuneam că-I minciună, şi la urmă o fost chiar adevărat. — Tu vorbeşti Intraiurilca. de pare-că eşti nebun, măi omule, zise femeea îngrijată. — Ei apoi de ce vorbeşti şi mă ocăreşti degeaba, dacă nu ştii? Slăi să-D istorisesc întfti cum s'o înlimplat lucrul, ş’apoi îi vedea şi tu că-1 aşa cum spun. Apoi II istorisi femeci toată pătftrania cu vaca. — In sflrşit, dte-al făcut boacăne de clnri m’ai luat şi piuă n-fuma, toate-au fost cum au fost : dar asta ll-au făcut vîrf. Şi dacă u'aş avea puzderia asta de copii, zău, u’aş mai trăi cu tiue nici leac: căci prost ca tine nu ştiu dacă s’o mai văzut! Glnd a venit ziua de Marţi, omul nostru se duce iu pădure la copac, să-l dee banii pe Murguţa : dar copacul, cn ş’atuuci, făcea iară : scîrţ, scirţ ! — 11a ! Marţi ? Bine, oi veni eQ iară Marţi, dacă nu-mi dai paralele ainu ; da să ştii. că dacă nu mi-î da nici atunci, apoi nu te raai las claie, le lală. zise prostul, şi se ’ntoarse acasă. Marţea viitoare bietul Tauasă îşi luă toporul pe fhînfi şi plecă Iar la pădure. — Ajunglnd acolo .şi văzînd că copacul face. ca şi-n naiute, scirţ, scirţ. unde nu mi se desbracă de cojoc şi cit ai face-o mămăligă, îl dă la pămlnt. Dar minune mare! Cind pică copacul jos, uumal ce-aude de-odată : zur...! şi să şi făcu la rădăcina Iui o coşcoge movilă de galbeni. — Acolo fusese ascunsă o comoară. — Hei! zise prostul voios, văzînd galbenii, aşa-î că dacă le-ani tăet, mi-ai dat paralele ? Ia să vedem, eînd ol duce bunii acasă ne-vestii, ş’atuuci ore să zică că-s prost ? — 53 — ŞEZĂTOAREA Şi lâstnd hanii în pădure, se duse de-a dreptul la frate-săti. colind să-I dee două cară, ca s’adueă hanii de pe Murguţa. — Ce bani de pc Murguţâ, măi. zise frate-su mirat ? — Apoi cum, nici atîta nu te pricepi l Am vîndut pe Murguţa ceea care ml-ai dat-o tu şi trebue să mă duc acum să-mi aduc hanii ! — Bine. mă pricep eu c'al vîudul-o ; dar cum vrei să mă pricep că trehue să-ţi dafi încă două care, ca să-ţi aduci hauii de pe-o şoropchinâ de vacă ca aceea, de pe care nu puteai lua nici aii! cil să al cu ce umple o pungă macar ? Da aşa nu te poţi duce să-i aduci, îţi trebue cară ? Prost, prost te ştiă eu şi încă hăt bine ; dar acum. după cele ce-mi spui, mi se pare câ ţ-o sărit din cap şi mintea cita biata, Doamne, o mai aveai; eşti nebun ! — Apoi s’o mlntuit! zise Tanasă. Oamenii iştia din prost şi din nebun nu mă mai scot; şi ei, zău, că-s mai proşti şi mai nebuni de cit mine. Fireşte că ml trebue cară, de vreme ce am o grămadă cit mine de galbeni! — Dac'ar fi mai puţintel să ’ncapu în pungă, ori în traistă, ia-şi aduce eu şi-n- spate, u’ai grija, dar aşa ? — Măi, du-te dracului de dinaintea mea şi dă mi pace cu nebuniile tale, e’oiu lua amuş o despicătură şi tocmai în cap te-oifi păli, că doară eu u’am îuebunit ca tine î — El lasă, zise Tanasă mai cu bliudeţe, uu fi şi tu aşa de rău şi liurhuz, că ştiu eu ce vrai, că eşti şiret de-ţi crapă pelea. Adicătelea ai vra să-ţi dau şi ţie ceva din grămadă. laca-ţi dau jumătate, adecă uu car de bani, ca mie mi-s de-ajuns ceilalţi, numai haide c’apoi dacă uu, are să-ţi pară rău. Fratele său tot nu-1 crezu piuă nu-J spuse prostul pătăm11in eu vaca şi cum a găsit banii. Iu sfîrşit, în cele din urmă, puu boi 1 la cară, se duc Iu pădure. Impărţesc banii în două, puu jumătate din ei inlr’un car şi jumătate In celalalt car, îi acopăr cu frunziş, ca să nu-î vadă oamenii şi pleacă acasă ; fratele cel mai mic înainte şi Tanasă in urmă. Pe drunr, care-1 îutilniau şi-i întrebat! ce aii în cară. cel dinainte spunea că are mangal ; da Tanasă zicea : „Ba am in car banii de pe Murguţa*. — După ce-au ajuns în sat, se duse fiecare cu carul la casa lui. Care nu i-o fost insă mirarea şi ciuda fratelui celui mai mic, care, cîud a vrut să descarce carul, a găsit mangal în loc de bani. Şi îuchipuiji-vă şi mirarea nevestei lui Tanasă, cîud a văzut că a-cesta-i aduse uu car de galbeni ! * — Ei, măi femee, ,zise Tanasă miudru, cîud descărca banii, * • * — 54 — â ŞEZ \ T0AI1EA aşn-î cil s’o adeverit coji spusesem eil ? l;i s;i vedem ş’ucum î|i mal dil mina să spui nl-s nebun şi prosl ? — Ho nebun. Cereasca D-zăfi. văd că nu eşti; da de prost din emil al fost, părea n’ai ti nici acum mal cuminte:.de cit, de vreme ce p-a dai D-zăii alila amar de bani. se vede eă-1 adevărat ceea ce mi al spus tu odată, că {’a spus tatăl tăft, D-zăfi să*] erte : că fiecare copil cu norocul lui se naşte», şi că cred. că dintre loji, cel mal cu noroc e bAel.ul acest mic. Descărcării banii şi-l puse in mijlocul casei. Fratele cel mai mic tocmai atunci veni şi ol să vadă dacă şi Iui Ta naşă i s’a îutirnplat cu banii ca şi tui. şi văziud gramuda, după ce-şl spuse pat au ia, stărui să-i mai dee încă jumătate din ei. — Bine, 1(1 dau, zise Tauasă, că şi aşa mie tot Imî rămln destui: de cit slăi puţin să aduc stambolu de la popa. să-l măsurăm. — Bagă de samă. să nu spui popii, că al să măsuri bani. zise fratele cel mal mic — Dar Tanusă nu-l ascultă şi dud popa-l întrebă ce are să Iacă cu stand>oIu, el ii spuse curat că are să măsoare banii de pe Murguţa. Tocmai cînd aii ininluit de măsurat banii, iată şi popa vine să vadă. dacă-i adevărat ceea ce-1 spusese Tanasă. Fratele cel mat mic, oind t-a văzut, le o botă şi i dă una in cap, de-l omoară, şapol liiîndu-şl banii, iese şi se duce. Pe drum iutiniudu-se cTin om. care-1 întreabă că ce are în sac. el îi răspunde, că are ceapă. Şi dud colo acasă, tocmai aşa a şi găsii. — Mintos, se Întoarce iar la fratele săfi. eerîndu-T să-l mai dee jumătate din buni. — Tauasă însă il răspunse că*l va da, dacă mal Inlăl il va duce pe popa diu casă. să-l amistue (ascundă) undeva.— Fratele cel mic se ’nvoeşle, pune pe popă Inlr'tm sac mare şi lesă cu el din sat spre a-1 duce să-l dee îutr’un iaz, care era cam departe. Pe drum se *uUlueşte Insă cu Picată, care şi el avea iutr’uu sac uu lup, mal mult mort de dl viu. — Buna vremea, căci uni seară, da ce ai in sac, zice Plcală ? — Un godin Iporc linăr] colea gras. tăet; dar D la ? — Eă ? U11 tor|in {berbece de ’2 ani) viu, tot gras. — Nu faci schimb cu mine? — Da de ce nu, mal ales că mie chiar îmi trebue un godin, zise Picată. Şi schimbind sarcinile, apucară fiecare înapoi din coti o venise. Plcală cu fltnd c*a pîdlil pe omul Iui. schimbind lupul pe-uu tertîft: iar celalah^iucuros c’a scăpat de beleaua de popă. — întors Iu sat, — DO ---- ŞEZĂTOAREA fratele Iul Tanasă se duse acasă întîîu şi dădu drumul lupului din sac Iu tîrla cu oile ş’apoî se duse la frate-său de-şl luă partea Vc-uiud cu banii in spre casă si fiind acum noaptea tirziu. se gnide.şte că, dacă l-ar întreba cineva ce are'n sac. să spue drept, ca să nu mal păţească şi cu aceşti bani, ca cu ceilalţi. Dracii nu face mănăstiri, şi omul nostru tocmai cind se botărîse să spue şi el iu viata lui odată drept şi atunci o cudălbeşte. lutlluindu-se c’uu om. tocmai cîud era acum aproape de casă şi acela înlrebmdu-1, el li spuse verde că In sac are bauî. Atunci omul acela, care nu era altul de cit un hoţ, auzîndu-1 spunîinl astfel, îl dete cîteva zdravene şi luîndu-i banii, il Iasă ca vai de el in drum. — A doua zi dcsdimiueaţă veniuduşl el în simţire, se duse acasă; dar cind se dec drumul la oi, ce să vadă? Oile ţoale moarte. Bietul terţiu Iul Pi cală venindu-şl in fire, nu dormise, se vede, ţoală noaptea şi făcuse bună ispravă. — Fără bani şi fără ol, de-a lunci bietului om l-a mers din ce iii ce mai rău, piuă cind a sărăcit de u’avea ce mîuca şi în urmă. ue mai avînd in cotro, s’a apucat argat la Tanasă, care acum era cel mal bogat şi cel mal cu vază om din sat. Aşa se schimbase omul nostru, în cit jurai că nu-1 prostul Tanasă de mai nainte. Ce vrei, nu dogeaba-1 proverbul : Jignit .le ’nz'gţâ a VjOJiâi^L luiinele->i merge. Şi cind cîte-odată se luau de vorbă amîudol fraţii, şi cel mai mir se jălula de starea rea In rare ajunsese, pe cind Tanasă din sărac lipit pămlntului. se făcuse aşa de bogat şi toate-î mergeau bine. Tanasă-i răspundea : Da, mai frate, ci-că să pui totdeauna temei pe vorba părintească >i hălrlheuM'ă: că talăl-meu cîud trăia şi eu mergeam şi mă lliignlam Iul ră s să rac şi am un cîrd de copii, el totdeauna im) spunea: Jlel măi bă-ete. copiii cit de mulţi la casa omului Îs avere, uu-s sărăcie ; că fiecare copil cu norocul lui se naşte. Ş'apol de multe ori se iutîmpla între eî cile unul mal norocos, de Irăosc pe uiină şi părinţii .şi ceilalţi copil mal bine. cum bunăoară s*o îutimplal cu mine. Apoi toi tata spunea de multe ori : că O-zău dă fiecărui om după inima iui, Culeagă «lin Boroala (Suceava). C. Teodorescu. SNOAVE Pure car nl popei Un popă venea odată pe la iîrg. Pe drum el Intîliii un om care Gti — ŞEZĂTOAREA avea în mînă un rac. şi popa fiindcă nu mai văzuse raci, întrebă pe om : Ce-i ăsta tată, că eu slut bătrlu. şi n’am mai văzut d'ăştia. — Hei, părinte, ăsta e un purecar. Dacă-I pui sara tn pat, toată noaptea omoară la pureci cu cleştele. Cine are purecar e ferice de el, că scapă de pureci. Auziud popa aşa, 11 întrebă : Da ce ceri pe el, tată ? — Ce să cer tata ? — 95 de lei, că doar ara mal avut purecarî şi i-am dat cu cile 100 de lei: dar pentru sfinţia ta II las mal Ieftin. — Popa scoate banii. îi dă omului şi pleacă cu purecarul. Seara, pune popa purecarul in pat şi se culcă cu preoteasa. Peste noapte racii apucă pe preoteasă, de picior, cu ghlarele. Ea începu a ţipa. şi sărind, popa puse mluile să Ia racu, dar fu apucat şi ei de nilul, Văzlud nst-lcl. popa, pune gura să desprindă racul, dar fu apucat de barbă. Astfel puricarul a prins pe popa cu capul unde nu IreLiue. spusa de St. I)nt»ri|esrii. din Şasa. jnd. lînrj). Ci't trei surzi Un om surd perduse nişle capre şi toi eăutlnd după ele, dete de uu all om cosind la o livadie, care era tot surd. „Nu cumva văzuşi uişte capre ale inele Irecînd pe aici. măi prietene ? „întrebă el. Dar acesta uein|elegîud întrebarea, răspunse: „Cit se vede de ici pînă iu pădure tot eu cosesc4*, arătlnd cu degetul. Acesta crezu că i arată caprele lu pădure şi-î făgădui că dacă ie va găsi o să-i dea o capră. Se iutlmplă de găsi caprele tocmai în acea pădure. El se gîndi. fiindcă făgăduise celuilalt o capră, să-î dea uua şută. Şi aşa şi (Vicii. Apuclnd una de urechi, o duse înaintea omului. Acesta răspunse mirat : „Eli uu l-am rupt coamele*. .Apoi de. nici efl n’am vorbit să-ţi dau două*, zise celalt. Pe cînd se certau, lată vine uu popă călare, care era deaseme- nea surd. „Uite părinte, zice că l-am rupt efl coarnele*. Apoi de pă- rinte, nici efi n’am vorbii să-l dini două*. Preotul care n'auzise nimic şi crezind că ei ii cer iapa zise: „Bine tată. dacă iapa-I a d-voastră, luaţi-o. că eu am găsit-o şi astfel preotul descalecînd, plecă pe jos. Picală şi popa Preoteasa unul popă trăia in bune legături cu logofătul satului. — 57 — ŞEZĂTOAREA Intr’o zi. logofătul vorbind cu preoteasa li spuse ea a doua zi el e in lunca, cu plugul la arai. Ea-i lut roaba că cum ar lace să-l găsească. că vrea să-l aducă mincare la plug El ii spuse că are un bou.pricişi deci încotro va auzi „cea prian\ iutr’acolo să vină. Pîcală, care era slugă la popa, auzise lot ce vorbise logofătul cu preoteasa. Adoua zi, popa plecă de dimineaţă cu Pîcală la arai în luncă. După ce plecă popa, preoteasa s’apucă să gătească înfocare. Ea făcu două feluri de mîncare. Un fel mal de rind pentru popa şi Pîcală, şi altul mai bun pentru logofăt. Cîud văzu Pîcală că se apropie vremea prlnzuiul, şi ştiind că preoteasa o să vină cu mincare la logofăt, se puse pe capul popii să-l dea ismenele să le pună pe boii zicîud că voeşte să albă şi el un boii pric. La început popa nu prea vrea, dar văzîud că nu scapă de Pîcală, i le deta. Pîcală le puse pe hon şi Începu a striga: „cea prian ! cea . primi ! * Venind preoteasa cu baniţa cu mincare, văzu de departe boul cu ismenele pe el, şi creziwl că-1 boul cel pric al logofăt ului, merse drept. Cîud se apropie bine, văzu că se Înşelase, dar- n’avea ce face. Ea puse masa şi rugă pe popă să cheme pe logofăt să mliiiuce cu el. „Să-l chemăm “.'răspunse popa, şi trimise pe Pîcală după el. Pîcală se duse la logofăt şi-i spuse să se pftzască, că popa a pus glud să-l omoare, iutoreîndu-se Înapoi, înşiră pe potecă nişte nud pe care le avea In sin. El spuse popii că logofătul nu vrea să vie. Atunci plecă popa să-l cheme. Găsind pe potecă nucile luşirate de Pîcală, el h* adună lina eîte una şi le băgă în sin. Logofătul il văzu de departe, şi nv-zind că adună petre ca să-l omoare, o luă la fugă. Popa fugea după el ca să-l cheme, dar logofătul fugea mat laie. Şi vă/.lnd popa că nu-l ajunge, l-â lăsat, şi astfel a fugit şi iar a fugit. Departe de gard eă are nărav A fost odată un om sgîrcit care avea o nevastă risipitoare. Ea risipea din casă şi da pe la al|iî. Intr’o zi. pe clud el lipsea de acasă, ea a tăiat o bucată de trandafir de porc, a fript-o şi a mîncat-o. Cliul a venit bărbatul, a întrebat-o că cine a mîiicat trandafirul. Ea a răspuns că nu ştie. El 11 spuse că dacă uu spune cine l-a mîncat, el moare Prefăcindu-se că e mort, îl luară să-l înmormluteze. "Nevasta şi cu toate rudele mergeau după el şi ! plîngeau. Treclnd aproape de un gard. el sări din tron, luă un par din gard. şi începu sA-i gonească îu ţoale părţile. Toţi fugeaO şi se închinau. A trecut — 58 — ŞFZATO A REA mult timp dupA acela, (linei a murit înlr’adevflr, acest om, toţi mergeau departe el, iar nevasta lui se ciuta astfel : .Departe de gard, cA are nflrav ! Departe de gard, est are nArav. (Spuse de I*. N. (laiKivea . C. P. Canavea. C î N T HCE r.l-J.— Frunza verde trei cnstale. busuioc crescut in cale, eu ni a duc mlmlra ’n cabine tu rftmil şi spăl A haine : spalA şi naframa mea care-am holteit cu ea din copilăria mea. Şi mi-o spalA ’n lAcrAmioare, lişju^aja tJJJşoare. cu foc de la iniinloarA. ş-o calcA pe hrAjişnare. cine-a vede-o, sA moarA. :> 13.—Busuioc crescut iu crengi, tuli puicA de mA petreci de la Cruce piu' la Beci, de la Beci pinâ la Dorna. e’acolo suntem chemai) cinci sule de .dorobanţi, şi de-acolo ne mai duce la Suceava apA dulce, din Suceava ’u CernAuD unde slut de ai noştri mul|i Iu Cernăuţi citul ui-o dus, sus la curiile din sus. sus la curţile din fa (A unde tund fflrfi musteai A. sus Ia curiile din dos unde tund pe ce) frumoşi, parul meii cel galhior la maioru-i suh picior. 514. —FoililA verde uucă, val sAracA mîudrulicA. pleacA-te şi mA sArutA şi te du de te mnritA. nu-|I (ie inima fripta. ca destul mi î friplA mie ca mA duc Iu cat Aide, 515. —Verde foae de ovas, rAmîi Ardeal sAuAtos ca un pom mhidru frumos: verde foae lemn pîrlil eu din line am eşit cu mult dor şi cu urli. Foilija lemn uscat. eU tare m'am suparat dud din tine am plecat, şi tarc-s înstrAinat : c’am plecat in jAii străine, unde nu cuuosc pe nime. numai frunza şi iarba care-i iu toata lumea. 5M>.—FoilijA tir de murA ciuta cucul sus pe şura, xperg flAcaii la măsură.: nierla cintA, cucul, cucu ! toţi flAcaiî slau pe dura. Haideţi puica sa juram pe nacaî sa nu-i lAsAm. ca daca noi l-om laşa — 59 — ŞEZĂTOAREA la horA cine-a juca. pe noi cin’ ne a săruta ? 517. —Uscate-al lele. ca vintul, şi nu te-ar primi pămîntul. că tot Ia tiue-s cu glndul, cu tine să mă ’utllnesc trei zile să povestesc; dar trei zile-mî par un ceas povestind al mea necaz : dc cînd m’ain dus cîte-am tras. 518. —Foiliţă şi una zis-a tata şi mama să las somnu şi mîudra : eD somnu nu l-oi laşa şi de puica tot aşa, că cu mlndra mă mai leu de-mi mingii uacazul meQ. Cînd mă doare inima ind sărut cu puicu|a de-ml mai trece durerea. 519. —Frunză verde gria mărunt de-ar fi cît de mare vlnt trebue să stai ca sfînt ; de-ar fi vintul cît de mare trebue să stai lumnare ca şi iarba de pe vale : suflă vintul, iute tare lacrămile curg la vale. lacrămile ca bobu mai ferbinţl de cit t'ocu ; dar de lacrămi nu bag samă că ll-oi şterge c’o naframă, dar mi-i milă de obraz că rămîne fript şi ars ; picioarele amorţite şi de frig înţepenite, u’ara unde să le ’ncălzesc ca să le desţepeuesc; macar de aşi şi muri eu diu froatonii pot eşi : frunzuliţă iarbă creaţă zapada mă bate ’» faţă. vai ş’amar de-a mea viaţă ! 520. —Verde frunză ş’o lalea maică, măiculiţa mea, de mai ai vr’un băeţel să nu-l blastămi aşa rău cum m’ai bl asta mal pe mine de umblu prin ţări străine, unde nu cunosc pe nime : puşca-mi roade umorile, iiaIonela şoldurile, pălruntaşu pîntecele. cişmele picioarele, şi raniţa spatele. Şi doru de pe acasă te face să năcăjeşti şi tare să ’mbătrineşti. 521. —Foiliţă ş*o alună of viaţa mea cea bună î am dat-o Neamţului Iii mină ardă-1 para focului pe malul Tirolulul. Mal de mult de l-ar ti ars pe-4:ăcruţi să nu-i fi tras. să fie flăcăi pe-aeasă, aş trage ziua din coasă sara-aş merge la frumoasă ; aş cost, cît aş cosi, şi de puşcă n’aş griji, n’aş ţinea puşca pe mină. sloi de ghîaţă la inimă;* u’aş ţinea puşca pe braţe, la inimă slo! de glnaţă. Inimioară cu suspin nu te amărî cu veniu ! — 60 — ŞEZĂTOAREA 522.—Foae verde Iasomie cine-mi poate crede mie ce trai ii duc Iu cătânicj? Că postesc ziua şi noapte, şi duc foanie cit să poate, iar iu zori de dimineaţă cupiiud puşcu)i|a 'n biaţe ş’o intreb cum a dormit că lot la ea in’am ghidi t ; ea tace şi nu vorbeşte pe mine mă toi sileşte s’o frec şi s’o cură ţese de uiiue să nu ’ugrijesc. Asudă şi rujiueşle lot pe mine mă sileşte, strigă unsoare şi oloi s’o scap pe ea de nevoi. Cind sint gata de ’inbracat mă ’nvlrtesc pe lingă pat ca şi un orn farmacat, şi nimica nu găsesc tet ta puşcă mă gîndesc. Dar asară m’am culcat, nime nu ni’o sărutat, şi pe pat m’am răsturnat; n’o zis nimeni du-te. mîucă ş’apol vină şi te culcă. Dimineaţă m’am sculat, pe ochişori mani spalat. şi nimica n’ain gustat, la instrucţie ani plecat. Văd pluguri In dmp nrind, şi pulcuju mea pllngînd, şi din inimă oftlnd Eti de puică nu gîndesc, tot de puşcă mă grijesc : eu mă ’uYlrtesc po pămint ca un arbore la vltit. fug, alerg, mă oslndesc şi nimic nu folosesc : asud de stau să plesnesc. 523. — Fiunză verde ş’un dudău, pe drumul care merg eu nu-1 fintină nici pirău să-ml potolesc focul med ; focul de la inimioară uu mi-1 potoleşte-o Iară, numai puica lntr’o sară. Al meu trup este-asudat şi ’ji sudori este scaldal ; uu te ’utreabă : poţi nu po|l, suferi -comanda la toţi, inainte şi ’udărăt ptnă stupi singe din pept. Aii! pine, amară eşti! cu amar te mal plăteşti. Catană cind am plecat, dîri munte cind m’o luat, şi 'n străini m’am depărtat, In cazarmă m’o bagat, la drapel m’am închinat, ml-o tăet pârul din frunte, şi m’o dat între răcuţ!; şi de-ac do n’oî veni piu trei ani s’or împlini ; şi trei ani ii vreme lungă cine poate să-i ajungă. Numai Dumnezâd să ştie ce Iraiu duc îu cătănie, duc viaţă cu amar şi-ml pare câ-s de zaliar; dar zaharu-1 tare rad osîndeşte trupul meu, trupul cu păcatele, ochii cu spriucenele, unde stau dragostele. % 524. — Frunză verde trei smicele. — 61 ŞEZĂTOAREA cole ’u vale ’u .1 un curele sa bat doua taberl grele de catane tinerele, ş’aşa trec plumbil prin ele ca frunzele prin nuele şi luna prin nourele. Vina, maica, şi te uita că şi iarba toală-i crunta. c3cî unde ne batem noi nici uu-i apA, nici uu-i Iarba.' numai slnge pînA *u barba : slnge de-a muscalului piua ’n coama calului, şi slnge de-a turcului piua ’n scara murgului. NecheazA murgul la poarta, lunga cale mi se gata. Verde foae ş’o sulciua. grea poronca am la mîna. Pllnge ml mira şi suspina ; taci mindrft nn suspina ca eâ Iar m’o! înturna, numaî nu te mărită, ca de-a li vr’un bine *u tara la trei an! voi veni Iară. dar de-a fi v'o răutate rna voi rluce mai departe. 555. —FoiliţA trei măsline ţine-mA mftlcuţa bine cam fost copilaş la tine ; nu mă ţinea maîcA rău ca sint copilaşul tău. Maica, nu te supără, căci ca mine te ol laşa, ş’ol pune mtu pe masă şi te-oî laşa sânAloasa. şi ţl-oî face larg in casă ; . oi pune picloru ’n seara ş'oî trece ’n străină tară unde duc viaţa amara. Clnd le-a ajunge dor de mine eşl în munte la flntînA, şi fă-ţi ochişorii roată şi te uita ’u lumea toata ; acolo, ca mi-i vedea pe malul Bablululul pe calu 'mpa râtului; acolo ca mi-î găsi unde-o fi steagul plecat, eu acoP oi ti picat şi tot Ui siuge scăldat, tot îu slnge de cel roş din voinicii cei frumoşi. 55(>.—Foae verde ş’o lalea rAmi! bine. mhidra mea. ml ştiu clnd rie-om mai vedea: n’a fi a st A zi on aldatA. n’a fi poate nici oda ta. Dimineaţa cînd mA scol mlnînca pezinedonil gol. milulruţa ci ud tn’a vedea a plinge de jelea mea. 527. — Foae verde lemn de tel ştii tu iiiludrA ce ziceai lingă mim* clnd şedeai i Ca mereu Inii tot ziceai ca nu este om pe lume sa-ţi mai fie drag ca mine. Dar vad, puică c’al minţii vorbele ce le-ai vorbit ; cum m’am dus In eMâine, tu alt drâguţ ţ’ai căutat; el e mut şi lu eşti -proasta vai. vai de dragostea voastră ! 528, —Foae verde iarba neagra toata lumea mă întreabă de ce-s tînără şi slabă ? * — 6â — ŞEZĂTOAREA Siut slaba de dorul tău ; şi tristă de glndul meii ; şi eQ slabă oi tot li : ce-am perdut n*o! mai găsi. c’aui perdut un drăguţ slab care-mi place şi nu-1 plac, şi 1-u dus Neamţul sub steag. I liuget?>n,iTr_şr1ăcrama|i. că voi sintcţi vinovaţi ; ce vedeţi nu mal uitat! ce iubiţi uu mal lasaţî. 54‘J.— Foae verde Iarba rară piriuţ pe lingă moară curge limpede cerneală sa-ml cernesc eu portiţa că m’o lasal drăguţa. Ce să lac ca s’o cernesc căci mai tare o albesc J Ba eu de mVtl mliiia ol da părul la năspreală şi fa|a la rmnencalA ; ciud ar fi vr’o serbătoure m'ol găti ca şi o floare, ş’oi eşi pin la uliţă gaia ca o păunită, s'oi păşi din paşi rănit \ şL-mi -1fi-canata drăgu I. şi un deget de-oi întinde cinci şi şăse rn’or cuprinde, şi unul de-oi cirliga zece mă vor săruta, - mal frumoşi, mai sprinceiiaţ), nu ca tine văerajl. mai frumoşi, mal cu iubire uu ca liue-un scos din fire. 530.—Frunză verde pelincă esă lelea la uliţă gata ca o păunită. — le-mă bade, le-mâ dragă c’ai avut mindrută slabă. — Eu lele nu te-oi lua piuă tu mi-! apăra pe mine de duşmănit şi pe tine de iubit. 531 —Foilitâ de cireş de s’ar face dealul şâs şi valea hună de mers cu puica să mă ’ntiluesc două vorbe sâ-1 vorbesc, doua vorbe tăinuite să le ţie puica minte. Foiliţă miez de uueă de s’ar face dealul lunca să văd pulunde lucră şi sara unde se culcă, rfă-sl aştearnă cit de bine nu mal doarme ca cu miue, cil de moale să-şi aştearnă ca cu mine nu mai doarme. 534.- Foiliţă trei castale, cine n’are uoroc. u’are de cum naşte piuă moare, precum nici ea n’am avut de cilul maica m'o făcut. Da maica cînd m’o făcut. Doamne, bine i-o părut ; ciud m‘o văzut că-s fecior, să-mi fi rupt maica-un picior n’a.ş mai duce-atila dor: uiina să mi-o fi sclÎDtit n’aş fi aşa de suparat şi de părinţi depărtat. Cai ştiut, măicuţă, bine de beleaua ce-1 cu mine. Cînd piciorul s'ar locmi eQ nu mult m'aşi necăji, — C3 — ŞEZĂTOAREA şi mina mi-aşl vindeca eti In scurt timp aş lucra, maica scirbă n’ar avea ; dar tu maică m’aî păzit de pe vatrâ să nu pic şi de foc să nu mă frig ; piciorul nu mi l-ai rupt mina nu mi-o ai sclintit, dar nimic n'ai folosit: cu mine nu te-aî slujit. Căci cînd*ani-am împlinit pe mine m'o^âtăniţ^ şi la oaste m’o pornit, boii că mî-o ciumpăvit şi plugul o ruginit; aşa dacă ai văzut bine că nu t’o părut ştiind c’aî avut feciori ş’amu stau boii In ocol. De-ai fi, maică, sănătoasă asta-i lumea păcătoasă ; fii maică cu Dumnezăti şi poartă de gîndul meu. dacă vrei să vin acasă să ne mai vedem la masă, să scot boii din ocol şi plugul pe cimp în zor. 533.—Foae verde trei smicele mult e cerul pliu de slele şi cuprins de mare jăle : plini-s munţii de păduri şi al meQ cap de gîndurf. Că-s îmbrăcat cătăueste ^ inima ini se topeşte : şi m'ajunge-un dor ş’o jăle după dragostele melc, după cunoscuţii mei - care-am bol leit cu ei. Cînd eram Ia fete diap m’e jurat lieamfu] sub .steag, sub steag roşu de matasă trei ani să nu vin acasă ; dar să ştii mîndruţa mea, că trei ani nu mă-i vedea, n’oî umbla sara prin ploi nici ii’oi mai veni la voi; mi-or da puşca eu oţele şi la ţavă cu mărgele, că trei ani vor să mă ’nşele. Frate, frăţiorul meu mă topesc de dorul tău : aş veni la tine-acasă, ce să fac ci nu mă lasă. Pune frate mina ’n şale şi trage-un ciulec de jăle, şi-mi trage una şi mie să te-aud din bătălie unde puşc în came vie. M. Lupescu. (Culese din Eioşteuî. jud. Suceava). Librăria C. Sfetea, din Bucureşti, a pus in vinzare o Crestomaţie pentru toţi Rominii de d. G. Coşâuc. — Preţul 9U bani. — 64 —