Anul XII, voi. IX. No. 11-12.— Folticem. Ianuar-Februar 1905,
             ZICÂTORI ŞI CUVINTE DIN JUD. SUCEAVA
Ii urluit de tot. Nu-1 ajută crierii clin cauza beţiei sau oboseală peste măsu'ă.
Urlulală. Păpuşoi, orz sad ovfls măcinat mare pentru vite.
M am dondănit           ) ...  _  ......    .
       .   . .   _    _ t APam sfădit, uu tare.
M’am luat la cioandă f
S'au luat de gilceavă. Un începui de sfadă.
S’a stirnit gilceavă. S’au stirnit vorl»e de sfadă.
Nu mai tolocâni atit Nu mal vorbi degeaba.
Ce mal hodorogeşti ? Spune minciuni, vorbeşte fără să-şl dea seama.
Tot troncăneşte intr’una. Despre aeelaş lucru vorbeşte de mai
      multe ori.
Vorbe fără şart. Vorbe fără înţeles.
II pocit la gură. Se intlmplă după cum spune.
Aşa i-a fost scris. Aşa a avut să păţească.
Cum ii velicit. Cum li e făcut să trăiască.
Umblă şuvăind. Umblă cu şiriclic (omul şiret).
Umblă cu şopirciiele. Umblă cu amăgelc.
Vorbeşte in tilcurl. Vorbeşte în pilde, cu alt înţeles.
Trage miţa de coadă. Năcăjeşte.
II purtat şi ’n ciur şi ’n veşcă. Ii deprins cu toate năcazurile, om practic.
Om lascav. Om hnzos la vorbă. — distrează lumea.
Om guraliv. Hun de gură. vorbeşte bine.
L-a dus, unde a dus surdu roata şi mutu iapa. L-a dus departe tare.
De-o asvirlitură de băţ. Nu-I departe.
I s’arată la o uliţă strimţă o teste de ciomege. Poate să mi-nince batae; cum undită.
Ii deprins ca viermele ’n hrean, degeaba li-I da ’n morcov, că nn-I pieşte ; moare. Ii deprins In mizerie, nu cu trai mai bun.
— 145 —
ŞEZĂTOAREA
A ’EgenuncIiiat. I-a slăbit picioarele.
A ’nbrincat de tot. A slăbit, a sărăcit.
Şede pe brincl. Şede cu faţa 'n jos.
Şede tologit. Şede luugil jos.
Brincâ. Boală la porci ; hnllătură la git.
S’a burzuluit vremea. Nouri şi vint după tiuip frumos.
S’a burzuluit lumea. S’au revoltat oameuii.
Nu te sborşi. Nu te mînia pe mine.
Lapte sborşit. Din causa căldurel, nu s’a prins bine smintlua pe oale ; mai mult zer deasupra.
Sborşit la cap. Părul rădicat în sus ; In neregulă.
Zburlit. (Mină zburlită ; cu penele rari şi creţe. Vitele staQ cu părul zburlit eliid tremură de frig şi staii ghemuite.
II borsoleşte. II freacă ; îl face masagiti.
II mozoleşte. II mestecă ’n gură fără să-l roadă.
Numa a mozolit cămeşile. Spalate rău ; nefrecate să lasă murdăria. L-a crimpoţit. L-a rupt iu bucăţi
Ce te mai inbăloreşti ? Vorbeşte vorbe neplăcute (triviale).
S’au telciuit amindol. S’au întovărăşit amîudol.
Trăeşte ou năduv, trăeşte năduşit. Trăeşte aniărit de cineva. Trăesc ca miţa cu cinele. Trăesc rău.
Trăesc ca cinil prin gard. Se lot sfădesc, duc trai rău.
Se stupesc ca miţele. Din sfada se stupesc, trăesc rău.
De cit cu uritu ’n casă, mai bine cu boala ’n oase. De cit s ar mărita după unu urît, mai bine după unu frumos, umuir c':n mal clomăgi-o.
Mal bine a ’ntinge ’n sare şi s’a uita la soare, de cit a ’ntinge ’n unt şi s’a uita ’n pămint. Mai bine s’a mărita după unu sarac dar frumos, de cit după unu bogat şi urit.
Mî-a mincat inima din mine. Cind cineva l-a năcăjit peste măsură. Ml-a rupt inima, mi-a ars inima, mi-a fript inima. Scîrhă mare. Mi-a sărit inima din loc. La o spaimă mare ; diutFodată.
Ce te uiţi la un zăbălos ca acela. La unu urit la faţă şi murdar.
     (Zabale la gură : răni, nu sifilis).
Tirlă. Locul unde se închid oile, unde stau vitele.
Tirla satului. Femeia depravată în sat.
Loc tirlit. Locul Ingrăşăt de sta oiştea sau stătu vitelor pe el, loc gunoet.
Tirlomată. Fărmături de gunoae; din caic mal pot alege vilele de mlncare.
— 146 —
Ş i: Z A T O A R E A
    Ogrinji. Resluri din plantele de nutreţ. rămase în îasla vitelor. Halotcâ. Femee depravată.
    Pocitura. Desfigurat la fisic.
    Poghirc. Om mic la stal.
    Ţincău. ţine. Bâetănaş.
    Ascultă ţincu pâmintului. Stă culcat cu urechea la pămlnt. Sfrijitură. sfrijit. Om uscăeTos.
    Ogirjit. Slab şi încovoiat de spinare.
    Lung do mină, ii chişcător. Are narav de fură.
    Bobletic. Molatec.
    0  trăgăneazâ. O prelungeşte, o amină de azi pe mine. Tiudăgeşto. încurcă vorba la cercetare.
    Tindală. [Mal pentru partea fcmeîască : alil pentru animale cit şi Ia oameni]. Nu-i de sol bun.
    Ii huiduit de toţi. Alungat, persecutat,
    Parcă-I cu perl de lup. Urii la toţi şi huiduit, duşmănii.
    Are git do lup şi piutece de popă. Cel lacom, ce toi răpeşte munca altuia.
    Gogeşte, cîrăgeşte. Bolnav ; uu greu. înainte de a-1 turna boala la pat.
    Stohneşte. Stă pe loc cu boala.
    Troahnâ (Aşa-i o troahuă). Boală uiaî rnull cu luţeles epidemic. Şede trolnic. Doborît de boală la pat.
    Horcoteşte. Respiră greu ; cu hircîîală ’n git.
    L-a ’nbrobodit. l-a ’nhobotat (bobolu miresei). L-a captivat, l-a atras ; de nu se mai dă dus.
    1  s’au pus puhoîelele pe ochi. Nu şl vede d re piu Iul.
    I-a chicat (căzut steaua). De acum îl rău de el.
    Iî stinsă steaua. II fură sfintu. Are să-l bată.
    Şi-a miucat luminarea cu tot cu feştilă. Şl-a perdut cinstea, trecerea re avea.
    Ii vin multe chicuşurl. Are multe venituri.
    A păţit cinstea miţei la oala cu smintinâ. A păţii ruşiue : gă-sindu-1 incorect.
    Colacu nu-î acui-I menit, ci-I acui-1 minincă. Un lucru paslrat pentru cineva şi vine vremea de se dă altuia.
    II stringe cu uşa, il stringe ’n chingi, il stringe ’n cleşte. II forjază, 11 ajunge nevoia.
    Leacu-I zamă de clopot. Leacu-I zamă. de hirleţ. Moarlea-Î leacu. Ii poartă Simbetele, ii poartă parastasele. Ii doreşte moartea.
— 147 —
Ş E Z A T OARE A
    I-i mila ca ţiganului de pila. Nu-1 cruţă de loc.
    Brinză bună in burduv de cine. 11 un răG.
    S’a prichit. S’a grăbit şi n’a isbutit (reuşit).
    Din coadă de cine nu mal faci sită de matasă. Din soiul rău nu mai faci om detreabă.
    Ce folos de lapte gros, dacă-i in burduv de cine şi nu-1 rni-Dincâ nime. Cel care în aparenţă ar părea a fi ceva deseamă şi iu realitate-î un ticălos.
    I-a tras un frecuş ţapân. l-a dat o bătae ; aşa cam din grabă. I-a dat o soponeală bună. O ocară moralisătoare.
    Hei ; băete băeţele ! la deal cu opintele şi la vale cu oprele. Răspuusu celui mai In vîrstă, tlnăruluî ce se caină [se jelue] de povoara avalelelor sociale.
    Da pus pecetea in frunte. L-a fixat bine, de-1 cunoaşte ori unde. L-a potcovit bine; l-a boit: l-a incalţat bine. L-a înşelat cu ceva. învăluit cu năcazurile. Năcăjit.
    Din zi, din noapte mă bat cu gindurile, ca apa cu malurile. Ingrijat tare de afacerile lui.
    Multe am tras şi nu m’am ras, nici de asta nu m’ol tunde.
                Are nădejde c’a scapa şi din valul ce a dat peste el.
    Nu-mi grăi pleve. Nu-mi spune borbe seci, minciuni.
    L-a atins la rană ; l-a pălit unde-1 doare. Pe departe I-a criticat slăbăciunea, patima, păcatele.
    I-a dat cu degetele la ochi. Făţiş î-a zis ticăloşiile Iul.
    A stricat-o la git. Ş’a perdut Încrederea, creditul.
    Au inpuţit brinza. S’au desbinat de tovărăşie.
    L-a juguit bine. L-a deprins, l-a supus.
    Hocnit. Pe loc oprit să dea înapoi.
    Ocnit. Sarat prea tare.
    Horopsit. Persecutat.
    M’am teleguit cu el. M’am servit cu el, aşa rău cum a fost.
    Ii fără vlagă. Fără putere.
    Vlăguit. Obosit, slăbit de muncă.
    Umblă teleleu. Umblă fără nici o treabă.
    O dusă ş’o venită ş’o vreme prăpădită. A umblat în zadar.
    I-a croit v’o citeva tănjere pe spinare. I-a dat cileva ciomege. Zatocinit. Nutrit rău.
    II dă zăgnete. Focu de surcele aţîţat In gura cuptîorului după ^'Ce a dat malaiu îu el. Aţîiă pe cineva să nu se lese. Hardughie. 0 clădire mare.
— 148 —
Ş E Z A T O A II E A
Ia un spinzurat ii. Zburdalnic, neastlmpârat.
Porc gros de obraz. Care se bagă pesle munca altuia, uu-T modest. Colţos. Care încolţeşte cu vorba, se tot pune de pricină.
Face fălci. Se îngraşă. Care de la o vreme nu se dă supus.
Face git. Se găseşte cu cap şi se opune cu vorba.
Face tărăboi. Face răscoală.
Face zurbavă. Sllrneşte buît între mulţime.
So face hâlâgie. Se face buîL in adunare ; vorbesc mul|i şi nu se Înţelege.
Ii_j;ros iu ceafă. Om bogat, cu influenţă.
Ii de~cel ce bate brinza in garafă şi întinge pe din afară. Om avar.                                                                 --
Nu-i nioi de zama ouălor. N'aî nici o nădejde in ol.
Flenduros. Om sarac.
Dupuros. Murdar, rău îmbrăcat, nepeplăuat; cu păru îucîlcit. Mizgă. Seva plantelor, glodul in urma unei ploi răpede, clnd îi lunicuş.
Numa l-a mizgilit. N’a spalat bine un lucru, pe care au rămas zoi (murdărie).
II gidilă la inimă. 11 vorbeşte linguşire pentru a-1 atrage.
Ii şuchet. II aspru, nebunatic de râd.
Ii şui ; iî tuiş ; n’are toate grăunţele in cap. Cam nu iu toate minţile; nu-şi dă seamă de ce face.
Ii hututui. Nu mai vorbeşte dulce, ci iot Ho şi tio.
Iî lăliie. Femela care merge pas larg şi legănat.
Iî cu tăt i. Nu ne cruţă la muncă, vorbeşte de dă deadreptru, nu mai Incungîură.
Ii cu toane. N are statornicie ; cîte odată face mult aldată nu vrea. IX cam intr’o parte. Cam prost.
II berechet. Şiret, de numa inşală pe alţii.
Ii şiclier. li ldat
Ii zărghit. Il sărit din minte.
Ii surpat. Dureri iu organele gcuitale.
Ii ţanţoş, li mîndru şi merge peptos.
D vintuit. Nebunatic.
Furtunatic. Acum bun, acum rău.
Pişicher. Pleşcar.
Pehlivan. Care tot Ta In rls pe altu ; care spune braşoave [glume] multe, de rid alţii.
Ii birzoi. li ştrengar.
— 149 —
ŞEZĂTOAREA
  Ii dirz. Moşneag ce îucă-î voinic, merge tare.
  Nu te indirji. Nu sări la mine, crezind că eştî mai tare.
  Se oţerăşte. încreţeşte fruntea ; arătînd neplăcere.
  A tras o durdură. A tras un năcaz înfricoşător.
  A scapat de o cumpănă. A scapat de o primejdie.
  Tacă-ţî lioapca şi nu mai clămpăni. La sfadă ; să Iacă din gură. Clămpăni. Cind tot hodorogeşte cu trîntitu clampei la uşă.
  Atita am zgribulit de frig. de-mi clâmpăniau dinţii in gură.
       Am tremurat de frig, de-mi dirdilau din|il în gură.
  Ce mai liliăeşti ? (lihău). Ocară: ce mai vorbeşti degeaba 1 Zădăreşte. Provoacă, ajîjă.
  Zgindăreşte. Scarpină şi rupe rana ce are.
  Scociorăşte. Caută şi scoate de unde-i ascuns.
  Scormoneşte. Stlrneşte Cociobăeşte. Cată prin toate părţile.
  Scotoceşte. Scoate din fund ce a mai rămas.
  Hapsin. Lacom la mîucare, la treabă.
  Horopsit. Persecutat tot îulr’una şi alungat.
  Morocănit. Adesa mustrat.
  Tolocănit. I-a tot zis multe vorbe dojenitoare.
  Dojană. Ocară, mustrare cu vorbe simţitoare ; il doare în sutlet. Hocnit. Oprit în loc din mers.
  Ocnit. Sarată prea tare o mîncare.
  O mozoleşte. 0 mestecă în gură, fără s’o poată faima.
  Avalele. Afaceri. îmi plătesc avalelele , îmi plătesc contribuţiile. Multe angarale pe capu lui Multe dări.
  Găteje, vreascuri. Crengi uscate de arbori.
  Schimonosit. Schimbat Ui o formă urîlă.
  Şi-a capatat posvolenie. Şi-a capatat voie, permisiune.
  L-a adus intr’un buc. L-a adus în scurt timp.
  Se telcuesc la un loc. Se sfătuesc pentru o tovărăşie Hăt an ţirţ (ţărţ). Celalt an trecut.
  Mai rojdim cite ceva. Mîncărn cile ceva uscat, pîuă om minca de-abinele ; să ne săturăm.
  Mergi cetinel (citiuel). Mergi încetişor.
  Citi. Să zice la viţel clnd îi alungă.
  CiţI. Se zice miţei cînd o alungă.
  Spune-I să-şi bage bumbac in urechi. Să la seama, să urmeze după sfaturile date.
  Mă! deschide-ţi ochii. Să bage de samă ce face.
— 150 —
ŞEZĂTOAREA
Buduhoală. O boală ră. molipsitoare.
Troahnă. Boală cu dureri lu întregul organism.
Şede trolnic. Bolnav la pat şi nu mînlneă nimic.                   ;■ ,
Tot mal trolineşte ; Cirăgeşte; Gogeşto. lu convalescenţă. Clulilioale. Uu lemn Îmbrăcat cu haine râie, să spărie pasările stricătoare recoltelor. Se mal zice şi unei fiinţe slute la chip şi port (îmbrăcăminte : de-1 om).
Desmaţat; umblă decins de peste cămeşă.
Hulbureşte. Tulbure, să se amestece grosu din fuudu vasului, cu partea lichidă dc deasupra.
Hulpav. Căutătură (privire) spărietă.
Inhulpat. Cu blană de vulpe pe la gulerul hainei.
Hulchit. Recolta care de multe ploi a crescut mare in pal ; fără legătură bună la spic.
Răspunde răstit. Răspunde cu mlnie,
H Ia in răspăr. II Ia cu aspru.
Cloarsă. Cuţit vechi0 şi netălos.
S’a mal cîorsăit. S'a mai deprins.
Se clorsăeşte. Se scarpină pe trup.
Se cioşmoleşte. Se îuvlrte şi se scarpină în aşternut (cîud doarme). Borhâle. Organele tubului digestiv.
Borliăit. Răscolit.
Bucciu la cap. Timp, pricepe greu.
Merge horţiş. Merge deacurmezişul.
Hoarţă, horţog. Car vechiu. stricat.
Umblă morţiş după ea. Amorezat de ea.
Ugilit. Umilit.
Bletogit. Muel de năcazuri, de depravaţii. Plante bătulc de brumă. Zoleşte. Cămeşi spalate cil leşie şi sopon.
L-a zolit bine. Multă şi aspră dojană moralisătoare celui răQ.
S’a vinzolit cu el. S'a luptat din putere.
Straşnic om. Cumplit, volnic, fioros.
Ponosit. Uzat, lucru învechii.
I-a găsit ponoase. I-a găsit greşele.
X-a catat cotleţe. I-a catat pricină ; să-l găsască greşele.
Cotleţ. Greşală la uividitu prin iţe şi spală [Ia ţesutu în stative] I-a catat nod în papură, l-a catat priciul ; să-l inviuulască pe nedrept.
I-a catat circlob. l-a catat pretext peutru a se sfădi, a-1 ocări.
II brăcuit. S’a luat Intr’ales ş’a ramas ce a fost mal răă.
— 151 —
ŞEZATOARRA
Mustuit. Fructe farmate; a curs mustii clin ele. Om muncit de alţii
II gitruit. Trecui cu muDca şi foamea.
L-a gitruit boala. L-a dovedit boala ş'a căzut la pat.
Ciumpav. Vită ce deabea calcă, fiindu-î stricate unghiile de petriş sau boală.
Se cîortea ; so dondănea. Se cam sfădea.
Zâmorit. Nu bine hrănit; tot cile puţin ; la să-şî ţie zilele.
Zâpor ; poartă moara cu zăpor. Pe secelă îuchide iazu morel, de se strînge îapă mal multă., căreia îi dă tJrumu de poartă petrele, cil este unde, curge, pe urmă iar închide opustu de se mai stringe din uou apa.
Nu te spreliui. Nu te scutura peste vasu cu apă sau peste mîncare.
Sa clunchit jos. S’a pus iiitr’un genunchii!.
Bleotocăreşte. Copiii mici cînd încep a strica cuvinte de învăţătură.
Ciocirteşte. Un lemn stricat cu cloplitu pe mai mai multe locuri; de îuvăţătură la cioplit.
TTlip.hit do foame. Slab de foame, de mai nu poate mîuca de pedepsit ce-i de mîncare.
O lincliit miţa. A gustat de cîtcva ori miţa din mincare.
Toarnă cu nechiumuluita. Dă prea mult, fără economie.
Dupurluit. Pasărea smultă de pene sau o vită cu lina smultă de pe ea.
Cotrobăit. Cauta ceva fâclud hodorog. Cotrubăeşte cu lingura prin oale [cătînd carne].
Zoit. Spalat rău, de a ramas murdărie In urmă.
Zoi. Apa plină de murdării
Leşiet. Spalat cu leşie (apă de pe cenuşă).
Leşier. 0 ţesetură groasă de huci. ce acopere cîubăru cu cămeşile Ia Iert, pe care se pune un strat de cenuşă şi turnludu-se uncrop, se strecură ceia ce se chlaină leşie.
Un fliac. Ceva de nimic.
S'a flecuir. S'a farmat toată mîncarea la fert ; s’a făcut omul de nimic, hiat de nu se ţine.
Răcăluit: am răcăluit prin casă. Am ras glodu, coşcoviturile de pe păreţi ş’am măturat. Am răcăluit gunoaele din ţarc cu strin-surâ şi le-am făcut o gramadă.
Se pune in ricâ Se împotriveşte cu sfadă.
Se pune in poară. Nesupus la ordine şi sare cu gura. de te apucă de ochi. y v v. • . v 11
Ponei; ii ponei la vale. Incliuaţie mare, de răpede trăsura.
— 152 —
ŞEZĂTOAREA
Ponciş; i-a dat ponciş. L-a ghiontit cu capătu braţului.
Stingher. Uu boQ despărechet.
Stingherit. M’a stingherit de la treaba ; inî-a lipsit uu instrument făr.1 de care nu puteam lucra cela ce trebuia. Mi-a lipsit un tovarăş fără care n'am putut lucra.
Introlocat. Am întrolocat la un loc. am strîns la uu loc ce am avut.
întruchipat. Am închipuit cam cu nevoe, din ce am putut şi s’n făcut lucru sau treaba.
înjghebat. Am închipuit din mai multe bucăţi ş am făcut lucrul.
Cind ii la dicâ. Clnd ÎI la sfîrşitu trebeî. Mal e zicătoarea : Cînd la dicâ, nu-i nimică.
S’a înecat ca ţiganu la mal. Cînd aproape să scape, s’a Înglodat din nou în năcazuri.
Sbuciumat. Munceşte cu nacaz. A ramas de sbucîum ; copilul ra* mas de părinţi sau soţul de soţie şi munceşte singur, de nu mai poate dovedi uacazurile.
Potromoşit S'au potromoşit toate ciuveile (lucrurile de gospodărie) ramase; s’au perdut, Imprăştiet, furat, stricat, dăruit,— s’au derăpânat una cîte una.
Imblă besmetic. Imblă ameţit de cap, n’are mintea limpede la trebl; să ştie de unde să le lele şi unde să le sfîrşască.
Uitit. Uită ce mai are de făcut.
Hirmuită. Neaşezat in regulă hainele pe corp sah alte lucruri.
Stropşit. S’a stropşit la dinsa. A răcnit la diusa cu sfadă multă şi a ameninţat-o.
Lipsită. Ră de gură : blastămă, ocărăşte de toată nimica.
Smuncitâ. Iute la vorbă, la treabă şi de cele mal multe oii greşeşte.
Zgliihuitâ; [îl zgbihue dracu ; il scutură epilepsia] sburdalnicâ din cale afară. Se mai zice sprehuitâ. spinzurată.
Ghileşte. ghileşte pinzele. Le moae In apă şi le iutiude pe iarbă la soare, — cînd aproape de uscat Iar le moae şi le pune la soare.
Gliiloseşte. Se spală pe faţă, pe corp, prea mult. frecîudu-se cu sopou.
Frunzărit. Iarbă sau fin, mlncat puţin din el, rămas mal întreg.
Irosit. S’aîî prăpădit lucruri in zadar.
Istovit. S’a sfirşit. Istovit de muncă; farmat: stoarse forţele de muncă.
Nu-mi dă ragaz. Nu mă mal rabdă, (mă lot cluhăeste) îmi tot cere într’una.
Jecuţl. Executori. Jac pe norod ; dări nedrepte.
Bletogit. Veştejit, s’a muel.
Crinceda. Carne nefriptă bine; cu sînge îu două.
— 153 —
ŞEZĂTOAREA
Pirpilit. Nefript bine, necopt bine.
Crincon om ! Care comite fapte de îngrozeşte. „Să încrincenă carnea pe mine": mă cutremur cu frică de grozăvenia ce am văzut. Rinced. împuţit, stricat ; aproape in putrefacţie.
Anapapăda om î Indărdpnic şi şiret.
II apucă toate năpădăile. Cel nervos cinci se înciudează.
Tricolici. Epitet): hăeţilor mici obrasnicî.
Vintricel. Puntea de închiere a bazetiuluî ce uneşte picioarele. Vintrea. Desiuteria.
M’am pospăit. Am nilucat puţin să alung foamea numa. M’am îmbrăcat aşa ca un golan de frunte ; cu puţină cheltuială.
Un pospăi do omăt. Puţin omăt; de numa a uns pămîntul. Zatocinit. Pedepsit cu foamea.
Chisăliţit. Mîneare farmată la fert, fructe formate în vasu undc-s puse.
Hlobanat. Zguduit, clătinat.
Se hiţină. Se clătină încetişor.
So dă huţa. Iu scrînclobu copilăresc -sau prins dc o creangă se balausază iu aer, înainte şi înapoi.
Haidău. Argat boeresc la vite.
Hălăclugă. Amestecătură de oameni mulţi, chiaburi cu calici la un loc.
Hrubă. Bortă pe sub pămîut, peşteră.
Tirşitură. Copilaudre obrasnice şi neruşinate.
Tirşl. Copăcel tineri şi crengoşl. care cresc la rări tură.
Buhaş. Copăcel scurt dar crescu! rotat, cu multe ramuri, din rausă c’a fost tot ros de vite, — dc departe pare a ti o tufă [mal mulţi copăcel la uu loc].
Buhos. Cu păru capului sburlit; nepeptăuat de multă vreme. Chelfăneală. Bătae trasă cuiva ; mai mult cu tras de cap.
Hitcăit. Ocărit şi alungat ca pe un cluc.
Pârindat. Cercaţi unul după altul, mal mulţi. Le-am părîndat pe toate vitele ; le*am controlat pe toate deamărunţelu.
Am ţirciit oile (sau vacile). Am muls puţinul lapte ce aveaă. Hojma. Infr’una. liojma trec pe aici: tot întruna trec pe aici. Hojmalău. Om mare ]a trup şi mintea-1 copilărească. Dc unde se zice: „Mă! eşti cogemete hojmalău, îa-ţl sama ce faci".
Cobe. Găina cu pelea deasupra şi vîrvu limbel uscate, din causa setei şi tot fliscăe din gură ; un fel de tuşă a el.
Un cobos. Om bolnăvicios, care tot tuşeşte.
— 154 —
ŞEZĂTOAREA
îşi bate glamburu. Umblă numai după ştrengării şi petreceri.
Crancâi. Flecăl ce umblă chiuind, cîntîud, hîrjouiudu-se (se Inping. se trag, de rid) pe uliţele satului.
Umbla creanga. Umblă dud la unu, cind Ia altu şi nu-şl cată de trebile lui.
Umbla lela. Umblă «aşa fără nici un capal şi uu face nimic.
Umbla frunza frăsinelului. Umblă pe la liaburl (petreceri) nu cată de treabă.
O onanîe. O fiinţă scirnavă [urilă la fisic şi nedesvollată].
Pricopsit. A păţit răii ceva.
Pripăşit. Un animal saă om străin, alipit pe lingă cineva şi nu se dă dus.
Farfara. Nu ţine secretele ; divulgă.
Badraganie. O bolfă ; îmflătură pe corp.
Hăugaş. Mîncătura de apă pe urma carului la o vale. „S'a dat In băugaşu Iul*: s'a dat In obiceiul luIT deprindcrea-I.
Şi-a dat in pirtie. S'a dat Ia treabă, s’a făcut om delreabă in urma unei pedepse.
S a deschis pirtie. S’a deschis drumu prin troian sau un desiş de pădure.
Ş'a dat in teapă. Omul de mal sus ce înclină spre apucăturile răle a familiei din care se trage ; de uude şi zicatoarea „apa trage la matcă şi omul la tiapă*.
Şi-a dat in petice. Omul ce un timp se poartă bine şi de la un timp Iar începe cu purtări răle.
L-a pus in cofă. Unul a răpus cu argumentele pe altul,
L a pus la talpă. Unul a întrecut cu afacerile pe intrigantul său, l-a răpus Iu lupta polilică.
II am la taşcă. L-am prins cu ceva şi-l daQ de git cind voi vrea.
L-am prin3 de nas. L-am mituit cu ceva. de numai zice nimic.
I-am dat peste nas. L-am Înfruntat pe cel obraznic.
A luat o naframă. A luat o ocară. „Ai capatat o uaframă*? Ai capatat cinste dacă te-ai dus cu minciuni.
Şede intr o rilă. Sede Intr’uu cot.
Cărăcudă. Peşte mult şi mărunţel; într'o adunare, codaşii societăţi.
Tulit; a tulit-o la fugă. A fugit răpede pe ascuns.—Tuleşte-o mă ! Fugi răpede. să nu te vadă.
Tule rcâ. Căciulă marc şi veche. Ia-ţl tulearca de pe cap! Ia-|I căciula de pe cap.
— 155 —
ŞEZĂTOAREA
A cotozit mămăliga. A mestecat-o rău, de-i cu boţuri prin ea. — Cotozală : mămăligă ră.
Tufleşte. Bagă mult cu deasila ; tufleşte îu gură cît nu-1 încape.
Infulică. Vita cu lăcomie cînd scapă la strîusură, la îu gură şu-măege mari, de parcă se îneacă cu ele.
Pufăe. Suflă în foc să se aprindă.
OFoltea. Mare îu plntece, nesăţios; tot mînîncă adesa.
Fosăo. Respiră pe nas, mal cu samă cînd doarme cu gura închisă.
Fornăe. Respiră cu sgomot pe nas. Fornăe caii cînd se sperie de ceva. Fornălala : omul caje vorbeşte pe nas.
Horăe. Respiră greu, cu sgomot pe gît (Ui laringe).
Inhapă. la cu lăcomie şi mîuîncă, să nu-î apuce altu de dinainte ; zicătoarea „înliapă ca Iupu*.
înhaţă. Smunceşte şi la la dinsu ceva.
Hăcue. Tae mărunţel ceva.
Dumică. Farmă în bucăţi mămăliga îu lapte.
Făcăluit. Fasole făcăluite ; mestecate cu lingura piuă le-a farmat şi făcute ca un sos gros.
Aburcă. Ajută cuiva a rădica o greutate în spinare.
Tăbirceşte. Singur se năcăjeşte de-şî rădică o greutate îu spinare.
Icneşte. Un gemăt scurt scos de durere cînd a căzut rău cineva.
Hlizeşte. Rîde aşa nu din toată inima; se mal zice hlizitură, celui ce tot rîde mal la toată nimica.
Nu te zâhăesc. Nu-ţl tot fac pretenţii.
Zahată şi pardosală. Tot cu acelaş înţeles; dos la vite din ogrinjî, gunoae, stuh,.. împrejurul tîrlel.
Rast. Pîutecele umflat iu urma frigurilor.
Jordie. O nue de bătut băeţil obrasnicl In casa părintească.
Injârdăluit. Sa mal înjărdăluit, (s’a mai intrarmat) s*a mal îndreptat de slăbâclunea de boală.
Jbirc Carne viuoasă.
Jbîrcoteşte Viţelul ce tot suge la vaca mulsă şi după ce i s’u gătit laptele din pulpă,
Se pune in poară cu el. Se pune cu vorba contra celui mal tare de cît el. 'V l '                 . .
Nu te mădâri. Face mofturi la miucare, ori clud ÎI poftii la cinste.
Motoşcâ. Legătură în petică, de parale.
A făcut o posnă. o şotie, o isnoavă ; a făcut o greşală.
Labă. Picloru cîneluî, a ursului, a lupului, a miţei. Se mal zice ca insulta pentru uu om că are labe ca de urs. Şi cînd ameninţă
— 156 —
ŞEZĂTOAREA *
      pc ciucva cu palma : „Mă ! clnd {'ol da o la ba amuş, al sa asculţi fincu pămiutulul ş'aî să auzi cinil urlind în ccriG44.
Straşnic; om straşnic de răfi: hărjăgos peste măsura ; se tot sfădeşte şi se bate cu toată lumea.
Străşnicie ; mal cu samă vremea ră de afară; ploae cu grindină şi tunete, de te Ia groaza.
Bâlţit. 0 funie întinsă sau o ată, s'a lasat iu jos de mijloc; s’a băl|it natra s’au lasat Iu jos firele pe slalivile de ţăsut şi Ire-buesc Întinse mal învirtind sulu.
Balţat. Vită cu părul alb peste mijloc şi încolo roşă, neagră porumbă sad plăvană. Un lucru se zice că-I balţat, ciud de Ia un Ioc 11 vlistat cu dealtfel.
Vriste. Dungi de diferite culori pe la lăicerc. Vrîsta şi vlrsta se mal zice anilor ce numără omul In viaja. Om de vrîstă ; om de starea bărbăţiei intre 30 şi 40 ani.
Girtan, femeuin girtancă. Om robust şi gros în git. Oamenilor de la munte cu osebire li se zice girtanl. Cel de la şes II strigă : „Măi girtane, mă!“
                                           Culese de S. Mihâilescu.
                        COPILUL (Obiceiuri «tiu comuna Ţ;1pu, jude(ul Tcmciii).
      îngrijirea care se dă copilului, imediat după naştere şi plnft la 2-3 ani, este destul de mare. Primele îngrijiri dale copilului sunt date de moaşă, cit mama stă lăuză, „cit stă pe pae“, cum se zice, şi aceasta Jiue    Iarna 3-15 zile,         vara 3-7 zile.   Copilul,  iu primele
zile, este scăldat In apă călduţă,          fără sopon, şi nu în leşie, de    3-4
ori pe zi şi înfăşat iu scutece. Scutecile sînt din diferite plnzeturl de tlrg, mai           ales: apoi clnd copilul s’a mal mărit,   scutecile 11 sint de
casă ele.           Feşe, slut nişte bete învechite, sati o    aţă.
      Se crede că In timpul cit e facerea, să nu intre copiii ori oamenii bătrînl lu casă, că se naşte copilul prea ruşinos şi aşa va ti. Mamele fac faşa foarte lungă, căci zic că le trăesc copiii.
      Botezul se face după 3-15 zile. Dacă copilul e întăîul născut, de ordinar cine a cununat pe părinţi, 11 şi botează. După hotez. satl chiar la botez, naşul aduce scutice nouă copilului. îorgan, chilie şi bete pentru lufâşare. Iar mama dă naşei o bucată de phiză, primind şi ea de la naşa saO ninaşa băetulul, cu care-I cumătră, o
— 157 —
ŞEZĂTOAREA
rochie şi altecele. Moaşei, pentru .•serviciul făcut, 1 se (la de la 50 hani pînă la L2 lei, materie de o baschină, vr'un tulpan, vr’un bariz, vr’un caşmir, vr’o pestelca, etc. Aceasta este moaşa, la care un copil line mai mult ca Ia naşa, ninaşa safj mama Iu! „pentru cil ea l-a ta lat buricul, clnd era numai cît lingura”. Copilul II mal zice şi moştcă.
      La botez, tatăl copilului nu se duce de loc. după cum n'are absolut nici un rol In toată orludulala naştere!. — Lut i se aruncă căciula pe garduri, ori pe lemnele din faţa casei, ori rădăcini ca la ori şi care copil, frate cu noul născut.
      Botezul se face la un ceas din noapte, snil mai tîrzifi.
      Adoua zi e cumătria. Mîncărî peste mincărl, masa întinsă mare cu viu mult şi multă lume poftilă. Bucatele-s ca la pomeni, ba mai mult, „că doar prăzmuesc In săuătatea color vil. Se bea prea mult poate. O lemec gureşă începe la sfirşit să strlngă darea, 50 bani, etc., pe o farfurie. Gureşă treliue să Go, ca să poată stoarce pe meseni. Ea recitează şi poesii cu acest sens:
   Daţi gologanul                               Ia mal da[I
   să trftip la anul.                           ca să jucaţi.
   Ia mal dă şi dumneta           Pune colea cu noroc
   că cu atlt n’ăî scăpata.       pină n’ati porni la joc.
   M'a făcut marna pe prag          Cine dă Domnii să i  dea
   ca să zic lumii de drag;         pune  edea pe Iubi»
   m'a făcut mama la uşă            pune  şi iiu te uita.
   să fiii Doamne jucăuşă ;
     Multe diu aceste versuri sunt salirice şi adresate moaşel-marl, cumetre!-mari, cumătruluî-mare, toii mari ca să fie mai bine :
Pentru moaşă :
Frunză verde fol de nuc valeo moaşă, mă usuc ; eşti Inimoasă frumuşică bucăţica parcă-ţî pică.
Moaşă rnare, moaşă mare, moaşa ’n cale Îmi tot rasate, ispiteşte şi mă ’utreabă de mal am cumva detreabă.
Moaşa răii s’a chefuit şi frumos că s’a gătit
cu bariz şi cu tulpan şi uncheşul cu suman cum n’a mal purtat de un an.
Sare moaşa pe-un cosor să-ţi trăiască cel fecior, şi se 'ncalecă pc cleşte şi mtulncă borş de peşte.
Cătră naşu şi naşă •
Botezat ca botezat, să te văd la cununat.
— 158 —
ŞEZĂTOAREA
Ce te 'nalţi şi te măreşti şi mi te tot fuduleşti, fudulia-i fudulie pune frangu pe tipsie.
Cumătră, cumătră băl ce ţi-s ochii nătărăi, că te vede cel barbat şi-ai să dai de botezat.
Să-|i fie cu norocire şi la altă împlinire, să-ţi fie cu veselie la botez şi cununie.
Catră cumcitră-mică: Măi, dar ce bucate nesărate nechiparate î
                                       Fruuză verde şi-o sulfină
   De trei ani n’am botezat            eşl cumătro la lumină
   şi e’acu n’am mai miucat.           uilă le eă-î casa plină.
     Cînd cheful s’a prins dc-abinele, Încep şi străinii cu cile una. lcgîndu-se cînd de cumetri, cînd de moaşă, cinci in general de lemei ori de barba ţi :
Ulu ! Iu ! şi tra la la sărmana nevasta mea s’o păzească Dumnezău că-ml gleisă gîudul meu.
Hoî nevasto mergi la plug ?
—  Nu pociţi boii să-î Înjug. Hal nevastă hai un pic.
—  Nu pociu grapa s’o ridic ; măi barbate Ia mă lasă
ca să stau trei zile acasă,
că ţi-oi ti face şi ţl-oiu face treabă să aibă cine-ţî face : trei băcţi şi-o fată mare să-ţi aducă de mlucarc.
Cască-(i ochii înspre uşă şede moaşa înspre uşă frumuşică mititică
îmbrăcată, î-o păpuşă dar păcat că stă la uşă.
     Clud aproape să-şi ea petrecerea sfirşit, unul mal tuaslul :
Să trăiască, să ’nHorească să vă bucure să vă scuture (?) ani mulţi!
că aşa şi pe uol ne-a făcut ue-a crescut şi alţii cu noi a băut chef mare a făcut şi poate s’a fi şi Îmbăiat cum e de la Dumnezău lăsat ;
                                                                          purtat" ţine
iar noi
pînă de-apol
să bem şi să chefuim
in sănătatea lui N. să ne
                                                                              veselim
dlndu-î sănătate şi bunătate.
Alţii părinţii să mai facă, şi care a mai trăi să mai pe-că viaţa-î scurtă (treacă şi grija-I multă.
   Banii cari s'au strlus de la botez, se ţiu, fiiudcă-i norocul co-
— 159 —
ŞEZĂTOAREA
piluluî. Naşul şi naşa şi moaşa şi tatăl copilului îl pun ceva pe frunte şi se păstrează iarăşi. De ce ? Fiindcă cel „de la botez şi cel de pe frunte se păstrează*, şi atît.
      Trece o săptămlnă, două, un au, 10 ani, dar părinţi! copilului trebue să se îngrijască, de la o vreme, să ducă naşului colacii, fiindcă asa-î obiceiul „să-I dai   colacii".  Nimic mal simplu,        de cit că
intr’o zi. mama copilului     se   duce cu  o basma cu colaci          la naşa
fiului sau fiicei sale şi : „eumatriţă dragă, n’al avea banat că prea am întlrziat, bun nu prea s’a îutîmplat şi ca puţin, de, cum s’a aflat, după obiceitt Iacă ţî-am adus colacii lui N. (numele fiului)". Cumătră îl la şi nu zice bodaproste, de oare ce totul e de datorie. Mare vorbă e în sat cînd o femee. trece anii. şi nu duce colacii cumetre! sale. Ş’apol dacă    ar  fi numai  vorbă, dar chiar şi     linului iî
merge răă, ba cliîar naşa     nu  primeşte  pe fin să-î sărute       muia. Pu-
ţină treabă, dar pentru puţin multă vorbă.
      Copilului mititel nu i se rătează părul, necum să i se tunză pînă nu I Ia naşa din păr. Naş de aldoilea, se caută tot cel ce ba botezat, Iar cînd acesta a murit, ori nu-1 poate primi, atunci se caută alt naş. In ori ce caz, de omenie trebue          să spui naşului dintâi,
dacă-şl lasă copilul, să-î Ia din păr finului    alt om  „străin",    ori cînd
are cineva poftă să ţî-o facă, trebue să te rogi de întiiul naş-să-ţi dea voe. Dacă-ţî dă, atunci — sănătate.
      Luarea 'n păr sau luarea din păr, la       noi se face aşa :     se îa o
luminare de ceară galbănă şi i se scoate ceara      de pe feştilă,     se des-
parte lu 5 şi fiecare parte se frămîntă în eîte un smoc de păr din frunte, de la ceafă, din timpla dreaptă, din cea stingă, şi din creştet; apoi se tae cu foarfecele şi îu creştet, naşul, dacă a fost tot cel dintăî, mal pune ceva; dacă-î nou, pune grăsişor. Pentru copil acesta îî naş, Iar pentru părinţi e cumălru. Cu această ocazie, copilul primeşte o rochiţă, măsa o pelcuţă sau altă ceva ; fiuul mal primeşte cite un viţei, mînzat, vacă şi chiar cîte o bucată de pămînt, etc.
      După cîteva zile, mama duce al doilea rînrl de colaci.
      Unele „luări în păr* sînt însoţite de cumetrii ca primul botez; altele şi cele mai multe nu.
      Copilul poate fi tuns cu foarfecele, de acum. Părul se păstrează ca aducător de noroc.
      Viaţa de leagăn. — Ar fi prea dulce viaţa de leagăn pentru un copil, cînd ar simţi-o. Părinţii insă să bucură în locul lor ; mamele în special.
— 160 —
ŞEZĂTOAREA
      Nu-î adevărul că copiii sunt neglijafi. cum spun în gura mure unii Nu-î cum ar trebui să fie. şi lucrul e foarte natural. Mama, mai ales dacă-î tiuără, c la casa ei, arc prea multe de făcut. Cum să se lugrijească de copil ? 11 spală, „ii scaldă“ în fiecare seară si atll. Nu e uecură|enia un motiv pentru cari mor copiii, ci timpul, arşija dc pe cimp unde-I lasat cit mama lucrează, frigul cit mama culege popuşoif, etc.
      Babele — mama şi soacra - se îngrijesc de copil uneori. ICIe-şi aduc aminte de feciorii lor cilul erau mici şi cu drag îngrijesc ne* pojeiî acum. cu fapla şi cu cuvîntul.
      Copilul stă in leagăn, mama îl priveşte, i se umple inima de bucurie cînd vede trup din trupul ei: In imaginaţia eî îl vede crescut — scăpat din uevoe — cum zice, îl vede flăcău sau fată marc, pe ca se visează bătrină, trăind pe lingă feciorul safi fiica el.
      „Bărbatul ?, zice ca, bărbatul să-i faci şi să-i dai de mlncare. încolo pace şi sănătateK drept că femeia ţine mal puţin Ia bărbat de cil la copii, cu toate că ce-I mal rar e mal scump, se zice.
      Mama-ş! vede copilul, frumos, visălor, mama ciulă de dragul eî, ciute ce de leagăn sa ii cinlecc de legănare cum se zice mai degrabă pe la noi.
      Leagănul e o covată, sau e făcut înti’adius pentru copil. Sara, lorcind sau cusînd, îşi leagănă copilul cu piciorul şi ciulă cind bar-balu-1 dus in sat, cînd ceilalţi copii. stau. dacă-i are. mititei, dormind sub aşternutul de liuă, la un loc cu molanul. Mama singură ciută de dragul lor, dc dragul celui milib 1 !
      Prin urmare, ciuteccle de leagăn, se rostesc şi cînd adorm copilaşii, şi puţine cînd vrea să se adoarmă.
      Mititelul, ciud îi es!c somn, se freacă la ochi cu miuulelc lui pline, cască frumos şi vedem cum i se lasă pleopele rotunde obosite : „Faci nani, puiule ? il întreabă mă-sa, ciud el nici ta-ta-ta-ţi nu poate zice*", bai cu mama nani-nani. şi il aşează in leagăn, ori dacă-i mal mărişor, în pat.
      Ca să adoarmă, se clieamă somnul cu bisilabul : huliţi, şi la fiecare legănare se zice IXulin-tviliu, şi din cînd In cînd, lîuliîi-lluliu-lîulia-lîulin-puişor.
      Consideraţia, care se dă leagănului e mare şi frumoasă, devine uu lucru, dacă nu sfiut, dar foarte Iubit pentru un copil, sau mal bine, bătriniî îl fac pe copil să şi-l Ia drept uu lucru Iubit: deaceîa văzul-am copil cari încep a plinge cînd il sudue părinţii: ............leagănul tău, porc de cîue“ saă : *....................................... legănarea ta, purcelule*; el
— 161 —
ŞEZĂTOAREA
pîlng, poate mal tare de cil dac A ar fi plîns dac A Iar fi suduit de inamă, de bunică, cura n’ar fi plîns de loc dac A l-ar fi suduit de un
lucru sfint.
     Aceste clntece de leagăn, uu*s prin urmare, cîutece pe care Ie cintă fetele mari saă flăcăii, pe care „Ic ştiu** şi Ie însoţesc de melodie. Dacă mama iubitoare ciută la leagănul copilului său, cintecul el e poruit dintr’uu sentiment puternic ; gura e un mobil numai, puţin controlată. E destul că îndruga o melodie, puţin ii pasă iui-mei, ce mal înşiră ci vorbe. Pentru aceasta, cîntecolc de leagăn sini scurte, nu se pot culege : sînt aprinse şi spontanee. Mama poale cinta 10 einlece într’o singură noapte, încbipuindu-şî că a cintat 10, cîud în realitate u'a fost de cît unul şi arelnş, un şir de substantive şi calificative, diminutivate şi încolo melodia melancolică-oplimistă, traganală, orientala. Cîiitecelc de leagăn siut propriii zise. cind ele se referă la copil, cind îl alintă, ll face frumos, cheamă somnul, .şi cîniece dc dor, cu conţinut diferit. Aderau categorie nu ne interesează aici. Alît numai amintim că unul care le simte, le cuuonşle care se pol einta şi la leagăn şi altele uu. Unele silit unde o fală se laudă că-î frumoasă ; altele unde se spune că cutare flăcău e frumos, o mică scenă de dragoste, o răpire, o mică imputare, ele. toate sînt
de dor, doine de leagăn, cu subiect şi vorbe dulci.
     Se culeg foarte cu greu. Dau vr’o cîteva. care le-am putut aduna. Primele l sunt de la o fenice care u’a avut nici odată copil, dar care le ciulă cînd leagănă pe vr’tuiul străin. Cintecul al 7-lea dud l-am isprăvit de sciis, am rugat pe*o fenice*. — Mai spune-mi .şi altul, ea îmi răspunse: „care? tot aista ? P
   1. Nani, nani fiul mamei, că mama le a legăna
   şi cu clor şi cu cin tare, să creşlt, puişor, mai mare. Nani, nani, mălculiţă nani băcţcl.
   2. Mălculiţă la fereastră vine o pasere măcastră.
        băcţcl frumos, şi tot zice din pruncie cu versul eî cel duios.
pe cerul cu stelele pe cîmpul cu florile, ochişorii mamei.
\ Nani. nani. puiul mamei nani, nani, îngeraş dragul mamei copilaş, dormi că maica te păzeşte şi la tine se gin deşte, ca pe-un pul de rindunică ş’un boboc dc floricică Puişorul meii, juiiu.
   3. Nani, nani. nani-na puiu ca tine n’oiâ afla,
                              5. Fugi de-aicca lupuleă că-mi adoarme cupcbilâ Hulita, liuliu ;
— 162 —
ŞEZĂTOAREA
fugi de-aicea în pădure cu m’oiti face c'o săcure, şi-oiii da de te-oiti dişăla nani, puîulea.
7. Nani, nuni, nani, na fiu muşi câ-î fata mea, cu ochi uegri, cu spriuceue, şi cu somnul printre gene. Nani, nuni, cu marna nu şl iu cui îl sa mu n a supţi rică, fm muşi ca, ocheşică, liărnicieă şi frumoasa şi mintoasa
liuliu. Hulia, liuliu, liuliu.
8 Arc mama un odor, şi l-am găsit prin mohor; şi mai are o floricică şi-î gisilă pe vălicică, nani, nani, puiule î
9. Taci, puicuţa, nu mai plîngo
      puiule, puiule, că vine cau la uşă. c'un uuclieş şi c’o mătuşă ; şi-s IrimeşI de la impara!, să ia cine nu-î culcat.
                                Dormi măicuţă, dormi aşa nani, nani. mi.
10.  Nani nani soranişor, hal şi-l prinde incetişor
şi-l adoarme, doarme dulce, că puiul vrea sa se culce, şi-l adoarme, doarme dus că mauia-1 păzeşte sus ; feciorelul, măiculiţa,
mînca-I-ar măsa guriţa, ochii şi sprincenile nani puiule, nani.
11.  Să creşti mare, mărişoară. să uii te vad pe uliecToară cu petre iu polişoară,
să creşti mare şi frumoasă şi la lume drăgălaşă ;
   nani, privigliitoarea mamei.
12.  Nani, nani puiule, puişoruie,
pentru line cit amar, cita jele cil amar ! pentru o laptă şi un cuvint." pliug de tine pe păwînl. Maica mi te-a descinta, pe nebun 1-oiii blastăma : pai te u’aibA să te vaza, inimioara să uu-i crează, să gonească dorului (?) valea ţinlirimului !
      nani, nani na.
             •
13.  Nani na şi nana na, am o fată. fata mea, harnicuţă, hărnicea : duce apă intr'o cofi[ă, mini a duce iu coghilijă t
      mititică hărnici că,
doarme în leagăn mititică, si se scoală şi munceşte, ş'apoi iar se hodineşte. Ş’apoi verde mir sălciii, ea a mea fată nu ştia, nani, nani, mitilico nani, nani, bamcico nani, nani, cu mama !
— 163 —
ŞEZATOA REA
      14.      Ca să adoarmă fetiţa cî, povestitoarca cîuteculni procedeul, fiindcă eram acolo şi toi bongliea ochii la mine, înăsa mă întreabă :
      —  N’ai văzut fata mea ?                         „
      Eu m’am priceput.
      —        De, răspund, am văzut o ţigancă cu un sac şi avea o mul-jirne de băeţi ; poate acolo a fi.
      —        Hei, măi băbie, nu-s în sac, îmi răspunse fata prin gura măseî, îutc-mă aici, eă dorm Iiuliu, Iiuliu, măi bădijă,
                     c’aduc apă inlr’o cofiţă, mini oiu duce iu eoghilijă. etc.
      Cind copilul se scoală, mama îi face toate uralelc cuvenite. 11-uilc îl la de subţiori şi-l ridică pînă in podele, zicînd :
                     Tilaaa-mare llăcăă (fată) mare.
      Altele şi alţii, mal barbari, il înalţă apucîudu-l de cap. U11 singur ciritec am auzit în această privinţă :
   Are mama     un flăcău,             să' se laude cu el,
   un flăcău,   un nătărău,            să aducă apă mini
   strigă fele  la pîrăă,              şi să bală călăii
   frumos ca    un bujorel             şi să aducă lemne;
   mititel şi tinerel,                 hopa măi, bată 1 norocu să 1 bată.
      Ca să vorbească copiii, mamele tot le strigă : zi pa pa, zi ta-ta, zi mama, şi mor de bucurie cînd nud un gli gli-i-i.
      Altele îi gidilă ca să ridă maear [copilul] şi zic gldiliudu-î : „gîd-gîd-gîd-gid-gîdilici că eşti pînă la pricind ;
iar copilul, ori rîde ori pliuge. Mama îl ia In sus, îl sliînge la pept şi-l sărulă, cîntindu-1 cite ceva, ca uu fel de aiureală, de beţie nebună :
                     Ş'apoî să nu mă mîndresc, pe lume că mai trăesc !
                     Să meargă mama cu el la horă şă-şl ia fata In casă, noră puiul mamei, puiti.
      Vine timpul cînd copilul începe „să umble în brinci*. Dcacum mama începe să prevadă viitorul copilului să : Dacă umblă în briucî de mic, va fi om mare, cu toate că cîte odată şi ei se înşală, bată-i plrdalmcul să-i bată !
      Din briucî încep să stea „popuşor*, „stă pop* strigă mama :
— 164 —
ŞEZĂTOAREA
   Stal popuşor                   ori :  Hop, bop, hopa
   că-|I dă mama un ouşor.               că ne vine popa.
     Copilul slă pop ! Marc minune ! Şi dea cum începe să vină la mă sa sprijinindu-sc de paiete. Dacă-i experimentat destul, apoi mama, mai ales dud vine şi cineva, îl apucă de mini şi îl Ia la joc. Aşa zice :
                     llora-î mare flăcăi n’arc
                     c’ati murit de gălbioare.
   Mal Iată două cîutcce de Băeţchil mititel joacă hora uiccliucl; frunză verde bara boi Q, şi iuaiute şi înapoi.
Dă raăiculiţâ, aşa dă cum le învaţă mama.
felul celui de sus.
      De jucat aş toi juca
      n'am cu cine mă lua;
                      «
      unu-m! doarme Iu covată şi hora-! tot uepurtală tam la la...
sau, după primele două versuri, mai adaugă :
                     Dacă sunt clteva fele nici acuma uu-s deştepte.
ori după :
                     Hora î mare flăcăi u’aro,
                     c'au murit de gălbănare.
se adauge :
                     Fetele care au rămas şed cu tulpanul pe nas.
                                                     Tudor Pamfile.
      ORAŢIUNE
   Cinstiţi socri mnrT, nun şi nună.
   şi toţi care staţi aici Împreună, vă poftesc să luaţi aminte, la vrTo cileva cuvinte :
   Tind Dumnezăă cu cuvinlul, creăyccrul şi păininlul, ie^3ete podoabe măreţe,
cu destule frumuseţe : împodobi cerul cu soare şi cu stele lucitoare : iuipodobi nă mi ului cu vile, cu feluri deosebite : a văzduhului Înălţime cu sburălonrc mulţime ; marea şi apele toate, cu {teşii far de număr gloate.
— 165 —
ŞEZĂTOAREA
Deci voind s.1 se proslăvească, firea-î rea diimnezăi'nscil, intinzind pre sfinla sa mină. zidi pre Adam din ţarină, după n sa asemănare, cu euvinlul şi eu sudare.
Apoi văzind că nu o bine să fie omul singur de sine. somn tiu trimese intrinsul -şi adormind veni !a (Unsul, şi dintr'a tul enastă. zidi pe Evn strănionşa noastră. Cirul Adam ocliii-şl descinse, la ea privind Zise : aceasta s'o numim umere, şi ml-o li spre mingierc ia trude şi oslenelc, căci e ilin oasele mele.
De acela li ii acuma lasă pe lată, pe mumă şt doi cu dot se adună ea să trăiască împreună: căci aşa Dumnezău voeşle şi legea Ini porunceşte, cinstiţi socri mari, acuma, al acestor fi! : lamă, mumă. vă mal cer Iarăşi să luaţi ntuinlc, la vr'o citeva cuvinte.
Fiţuică după cum se şl ie. părinţii au o mare datorie, cii pe copiii lor să nască, să-î crească piuă In vîrsn hărbă-şi piuă la a lor mărime, tcască suliu* necazuri mulţime.
Precum numai cu laplnlu). cu leagănul şi scăldatul, zilele cu neticnilul. nopţile cu nedormitul, şi altele <1e supărare, precum şliţ.1 lieştecurc.
Apoi eşiud din pruncie şi inlriml în copilării', pe fecior il la tuta, rămiind In muma fala : deci lălăi pe fiul învaţă cu sfaturi, cu povaţă. ca citul cslc mic la şcoală sâ-l ducă şi carie să înveţe, carie bună. pentru a Iul folos să trăiască in cu mal marc nume :             (lume
cum să se imbărbăteze, să muncească, să lucreze : cum să apuce unealta : barda, strcdebil şi dalia, şi cum una s'o inceapă şi albi s’o priceapă.
Dar cu ţoale ae.eslc ca un copil mic ce este macar ori cit să-l asculte tot ii supără !n multe.
Şi in acea vreme 11 da grozave blesteme.
Deci. precum pre fiul tain aşa şi pre fală mama eă trăind cu ca împreună şi vrînd să 1 dea creştere bună, o învaţă cum să toarcă şi să tae p'tnza subţire şi groasă, n învaţă rufele să spele şi să ţese albe ca zapa da să le facil, o invaţă să făcu de mineare. şi altele cile casa are.
Apoi după datorie o învaţă şi omenie, cum in lume să trăiască, pe bătrinl cum să-l cinstească şi cum să albă purtare cu cel mic şi cu cel mare, apoi o învaţă legea a crede şi [ie preot euin II vede
— 166 —
ŞEZĂTOAREA
sil i sc scoale inamic
c;i unul pastor părinle,
ce slujcşfi* cele slin!t\
fi im leii in finii*/, umilii şi «iile luate
fiiră (Unsul nu se poale.
Omul lu lume cil trâcşle, multe lucruri tuni greşeşte, cii fiij)La şi cu cuviului, şi-l suferă pămîiilu!, nu se despică, nu crapă ca să-l inccc cu apă : soarele iar îl dă rază, il rabdă şi-l luminează uu se porneşte să-l arza şi dc pre păinint să-l plarză, eăd Diimnezău cn uu Lnt.1, cu mila n măsurată uu se porneşte pc dală cum tăcem rătt să ne bală, ci are marc răbdare şi se întoarce cu indurare, cirul cădem la pocăinţă şi-l rugăm cu umilinţă.
Dnr. insă ne zice nouă de vreţi să vă cri vouă.
«Minţi pe greşitul vostru, cum cel iţi la lălăi nostru.
DcneeTa acuma dară. acesli fii ingcuunrhtîiră, şi smerijI prin rttgăi lune, vă crr aslâzt erlăcfune
ca unit când născură ţi şi pinfi in virsla-I rrescură|t.
Vii vor li supurai poale, neasculllndu-vă ia [oale, sau că din prostie şi neminlc vor II zLs niscaiva cuvinle. şi in acea vreme se daţi grozave blesteme ; do acela prin urare să dn|i binecivlntaro, precum şi Avram luî Isac la insu-i-a dai binmmnlnrc.            (rare
Dcacen zic şi l)-voaslră pentru ruga lor şi a noastră prin urmare, să daţi bine euvinlare. şi loji cu dragoste feibinte ziceţi accsIc cuvinte : f)(‘it-vă Domnul sănătate şi zile îndelungate, clea-vă stare şi avere, isvor «le laple şi miere, dea-vă Icelnrî şi fele, precum şi nouă ne (Jele. şi chemaţi să-l întărească mila cei dumnezoooseă să înverzească ca pelinul să în Horească ca crinul, şi in lot locul să-I ţie dc păr norocul, şi iu trai bun să se răsfeţe piuă la adinei huli iude.
      Aceste oraţiuiiî se spun Duminica în ziua minţel. iu casa miresei, rle căite un nuntaş, căruia i se da în schimb o basma cusută. Iu timpul cît sc spun aceste oraţiunl. socrul, soacra şi rudele mirelui şi ale miresei stau la masă : iur mirele şi mireasa stau în genunchi, uimi liugă altul, cu genuuchile pe o pernă.
      (Spusă de Ion Slăneeseu, din eoni. Humele, jud. Argeş.
                                        Culeasă de An. Marinescu.
— 167 —
$ ElA T O A REA
                         C î N T E C E
558.  Dragul mamei Velinaş mîtilel şi rotofei, umblă mult după femei.
Mult ţl-a spus mămuca (ie să te leş! din curvărie. Dimineaţa se scula, pe oclil negri se spala, în grajd la murg se băga, şi şeaua 1-0 aşeza, şi pe el încăleca ; şi măsa că-1 învăţa :
—  Dragu manii! Veliuaş, nu întră în casă nechemat, nu bea pahar ueîuchinat.
Da el cind a ajuns în Tătăraşl, două curve poarta-î deschidea, două In braţe mi-1 strîngea, două găini îl tăia, găini fripte rumenite, pe din nuntru otrăvite ; şi la masă mi-1 poftea.
El la masă nici gindea şi la masă se punea ; si odată îmbuca, şi într’uu cot se rezema de la inimă-mî ofta.
Cur vele cînd il vedea, de subsuori mi-1 lua, pe cal îl Încăleca :
—  Dute, ţapa, te-ar mînca, că nu ml-aî făcut tieaba.
El de departe striga :
—  Deschide-ml mamă poarta şi aşterne mămucă un pat că curvele m’ati gatat.
Cînd era la mez de noapte Velinaş trăgea de moarte;
cînd era la cînlătorl Velinaş varsa sudori ; cînd soarele răsărea şepte clopote trăgea, şeple surori îl bocea.
Ginta cucu la dumbravă, Velinaş varsă otravă ; cîntă cucu sus pe cruce Velinaş la groapâ-1 duce.
   (Auzit dc Ia Toader Mi hat Itu-cliiiă. de (»0 anî, din Tălăruşl, jud. Suceava).
559.  Frunzuliţă iarbă neagră puieuliţa mea cea dragă, că s’a mimat din şagă trece drumul, nici mă întreabă. Trece drumul mal Ia deal şi oftează cu amar.
Pulculiţă drept să-ţl spui că ca tine alta nu-î : faţa ta hîrtie albă, ochii tăi cerneala neagră. Ciud mă uit puică la line se rupe mima In mine ; ochii tăi cel negriorî cînd mă uit, mă Iau fiori.
   (Auzit de la N. I. Sandu, de 30 nui, din Tălăruşl).
500. Cira, bade, Ciră
vină înapoi, vină,
vină a te mărita
şi eu că te-ol da
după harap negru şi buzat
că el il pudred de bogat.
Cira se ruga :
— Tălucuţă băl
— 168 —
ŞEZĂTOAREA
nu mă mărita că m’ol îneca.
Strae l-a făcut inindre molmrîte ca pentru Cira gătite ; papuci l-a luat, inel de aur l-a dat.
Da Cira c’a lăsat iuelu pe masă logodnici în casă, şi haina pe pat, papucii în prag, şi la fugă a plecat, la Dunărea a apucat.
Da tată-său c’a strigat :
—   Cira tatei, Ciră, vină înapoi vină, că tu ţî-aî uitat scurtcîca pe pat, papucii Iu prag, inelul pe masă logodnic! Iu casă.
Cira a răspuns :
—   Efi nu î-am uitat, si eQ i-am lasat
de negru harap ; că de cit ol sta cu el m’oi cununa, mal bine m'ol îneca să fiu hrană peştilor şi hodiuă racilor.
Nici cuvintul nu-1 sflrşea şi Iu Dunăre se svirlca.
   (Auzii de la Toadcr Buchilit).
561. Frunză verde şi-o alună, păsărică, fa nebună, ce mal cînjl noaptea pe lună ! Mie-mi vine ziua in glud boii de la plug să-î vlnd
şi să-î beau cn mîndrele pc la toate crîşmele.
Cu ferele plugului fac potcoave murgului, şi să încalec să mă duc ; mîndrele se strîng şi plînp Cum n’or plinge, val de ele, c’au rămas multe şi grele: cîtc mlndre le-am avut clnd le-aşi strînge aş face un
                                                                                    tîrg,
cite mîndre le-am lăsat, ciud le-aşi strînge aş face un
                                                                                    sat ;
da cîte le-oi mai avea tot Dumnezău le-a Jinea şi eti cu ce ol mai putea. Legea ta, mă Oltule, de ar creşte Iarba prin tine, Iarbă în două cu dudău să pască şi murgul meii. Murgul paşte şi rlnchează, puica plinge şi oftează : de trei zile şi mai bine umblă puica după mine c’o turtută caldă în sin c*o cană plină de viu ; viu în cană l-a înflori, turta iu sin a mucezi pe mine nu m’a găsi.
Iară frunză Iarbă grasă, de cit cu uritu în casă mal bine c’o boală in oasă. De-ar fi maica sănătoasă s'ar duce pe riturele şi ar striuge la buruene şi m’ar lecui cu ele, şi de boală c’aşl scapa, dar de urît cit lumea.
De răul mitului
— 169 —
ŞEZĂTOAREA
apucai malul Prutului: şi la Prut cîud am ajuns tot diu gură aşa am zis :
—  Treceai-mă, brudarl, Teului că iu urmă vine mitul.
Trecui Prutul jumătate, valuri mă băteatt la spate, ciocoi mă întrebau tle carte. Urî tul de Iastă parte
tot diu gură aşa slrigu :
—  Rabla puiule înapoi, că nul avem plug cu bol şi tirlişoare cu oi.
—  Mlnca-î-ar boii lupii şi oile gal ha za
de cit mî-oi mluca via|a. cu tine, o marc toantft ce sc culcă neîncliiuută şi inin iu că uespalată.
Bată-te crucea nauaş. cu cine mă cuuunaş : cu prnpeaua gardului, şi cu toanta salului !
Of ufuuişă. nănăşucă, spune toantcl să se ducă, că as-noapte rn’am culcat, mult mă mier uu nVa miucal, dar do m’ol culca la noapte mă mlulncă pe deopante. Alină-o la vaci să Ic mulgă, vacile apucă la fugă : s’au slrins vacile pogol. c’au gîndit că-i boala lor : dar un gluncauaş ţin ta t a luat portiţa în cap si-a fugit pin ce-a crăpăt.
     (Nuzii «Ic In tîrignre n Ariiţri din ’l ăl îl ruşi .
                                                                   Culese de A. Vasiiiu.
oG2. Fruuzuleana boalelor, în ziua Joi-marilor,
Iii Vinerea ouălor, în Simbăla pastelor, o babă slabă şi înfocată nouă ouă in poală lua, şi pe vale apuca, cu toţi care se iutîlnea el te uu ou în mină da, şi pe loţl ii întreba de leiunila lui k»ncuj, unde ml esle Corbea îucliis, că l-a închis fî'nnîîTcopil. ş’acuma li cu barba Iu sîu ; şi l-a încbis fără musti»|ă, ş’acoma-î barba în braţă.
Barba i bate braţele,
musleţele-umerii,
gencîe-spriuccnele.
La temniţă ajungea şi din gură apoi plliigen, şi diu gură apoi striga :
—  Corbco, Corbco muică Coibci». ce e de ifal mai venii,
că vremea U\ i\ venii, vremea de căsătorit : spune malchii de eşti viii spune malchil ca să ştiri.
Iar de nu să te jătesc trupu să |i-l pinzuesc.
—  îVu sini mort, să înă jălndi. dar nici vin., ca si mă ştii numai suflelu-mî ţiti,
că pc mine cinci m'a 'ncliis eram lot de şerpi cuprins: şerpii ca uojiţele, uăpîrcile ca furcile broaştele ca ouăle ; iară de cîud m’a Închis stau tot de şerpi cuprins :
— 170 —
/
ŞEZĂTOAREA
şerpii stau ea bucile napii cile ca pl utile, broaştele cit ploaştelc.
Mie maică mi-a puiat în foaia căftălanului iu fundu pozînaruluî o smcoaîcă de şerpoaică : cîud se întinde mă cuprinde, cîud se sglrceşte, mă sfirşeşte.
Maică măTculiţa mea unde e mireasa mea ?
Mireasa-1 îu Slatina şi mî-o cheamă Carpina otrăvită de Ţapa^r:
El a oftat :
— Că mai am două, trei zile, nu ştifi astăzi ori e mîne şi ml-ai auzi de numţn.
Maică, măîculiţa mea,
du* te acas’ )a casa ta
să sapi in baligari
in faţa soarelui,
în fereastra grajdului,
că dai de gradiu roşului,
şi pe roşu să uii-1 scoţi
înşelat şi înfriuat,
cum e bun de încălecat ;
să tc duci iu bileiu la lonovăl;
vezi maică c’ăi vedea
unu nalt şi îugalonat,
gal iaue slrălucitoarc,
şi pe tine tc-c» întreba
de ţi-I roşu de vluzarc,
să spui: nu ţi-I roşu de vi uza re,
dar nici nu e de schimbare,
şi-i dăruit mării sale
sa scoţi pe Corbea din îuchisoarc,
că l-a Închis de mic copil şi acuma-î moşneag bătrin. Mamă-sa că*l asculla şi acasă se ducea şi pe roşu ini-1 scotea înşelat şi înfriuat cum e bun de Încălecat ; cu el în biJciU se ducea,
Şlefan Vodă că venea şrdTrTgura' apoi zicea :
—  Babă slabă şi înfocată cu cuvin tul de ispravă de ţi-î roşu de vlnzare să-ţi dau galbeni şi parale, ori ţi-I babo de schimbare ?
De ţi-I babo de schimbare îţi dală babo pină iu trei, iţi dau babo pină in şepte,
Iţî daă babo cit al vrea herghelia mea să fie a ta.
—  Nu mi-i roşu de schimbare, ci-I dăruit mării tale
să scoţi pe corbea din închisoare că de ciad mi l-aţi îucliis roşu Iul mereu a plius. că 1 -nţl îuchis de mic copil şi acuma ii moşneag bătrin. Ştefan Vodă auzea şi pe roşu că mi-1 lua şi Ia palat se ducea, baba de el se ţinea.
Ştefan Vodă îmi pleca, şi in palat so ducea, şepte gelaţl îmi gătea la temniţă-I ducea şi pe Corbea mi-l scotea şi la roşu mi 1 ducea.
Corbea mi se întrista, iăcrămile il trecea, bmba i se resfira.
— 171 —
şezătoarea
Ştefan Vodă apoi zicea :
—  Corbeo, Corbeo, volnic
                                                                           Corbeo
încalecă pe roşu tu să-i văd şi efl umbletu.
Coi bea pe el s’arunca ?i priu curte se primbla şi din gură apoi zicea .
—  Ştefan Vodă, dumneta, dă*mi hainele dumilale
şi ghetele din picioare, şi măr'dă-mi şi sabia să se înveţe roşu cu ea, să înveţe cu sdrăncânitu să mi se ducă ca vlntu.
De baine se desbrăca de ghete se desculţa, sabia o descingea ; cu ghetelc-1 încalta, şi pe Corbea-1 îmbrăcă şi prin curte se plimba ; la mumă-sa se ducea mina în susori punea şi pe cal o arunca, pinteni roşului că da, şi porţile le sărea şi din gură apo! zicea :
—  Ştefan Vodă, dumneta acu răniţi sănătos
că la mină bună ţî-am fost, şi acu nu eşti harnicu meQ. Ştefan Vodă nu plîngea şi din gură apoi zicea :
—  Vedeţi copii bot inferat cum mă lăsară sărac
şi de haine desbrăcat.
53G. Foae verde bobului sus în creasta muntelui unde-I casa Marcului
mîndră masă este întinsă, de mindri boerî cuprinsă.
Dar la masă cine sta ?
Era turcu Bolundu şi cu Marcu haîducu.
Şi bea"şT se ospăta de nimeni grijă n’avea, din pistoale focuri da şi el totî se înveselia, şi cu oala vin că lua, de cismc se desculţa, şi bea Marcu cu carimbu şi turcu cu papucu.
Muma Marcului zicea, paharnicu-1 învăţa cu viu paharu-1 umplea, cu spirt 11 amesteca şi lu Marcu da de bea ; şi Marcu se chefuia.
Iar Mărculeasa zicea :
— Turcule, Bolundule,
Marcu acu s’a chefuit.
Marcu de se chefuia coate în masă rezema mînile în fălci îşi puma şi pe masă cucă In.
Mărculeasa îar zicea, cum zicea apoi pleca în trei bodăl se pitula şi amindol se sbcgnîu şi prin paturi se trintla, şi pe urmă ea zicea :
Turcule bolundule noi de cîud ne-am iubit nici un răii noi ii’ain făcui, nici un rău dar nici părul ; acum desparte Marcu de cap, paharnicu l-n îmbătat.
Turcu apoi o asculta sabia o ascuţia.
— 172 —
ŞEZĂTOAREA
Dar ciud ci se tăinuia sluga Macului la uşă asculta. Turcu sa hi a o scotea, slujnica o auzea de Ja uşă apoi fugea şi la Marcu se ducea cu picToru Iu uşă da uşa In patru se făcea ; palma bicifi ctt o făcea şi pc Marcu mi*I lovea ; Marcu apoi polomotea cu sabia in gri udă da pereţii îl deslipea, şi cinci se desmetecca slujnica 11 povestea.
El atuucl cum auzea, de pistoale se înconjura pe uşă afară eşea In casă la el Intra diu pistoale slobozea casa se cutremura, sabia o ridica si capu turcului tăia.
Turcu pe brîud se ducea şi la pămlnt se închina. Marcu se posornora la mumă-sa se dncea sabia că scotea şi ţîţele le tăia.
Iar Mărculeasa zicea :
— Ce faci maică Mareule,
nu tăia ţi|Işoaru,
maică, care al supL diu ea.
Sabia că ridica
şi ţiţele le tăia
gaz pe ea că arunca
şi foc cu chibrilu-1 da,
In poiană o scotea şi se uita piuă ardea, dc nimeni frică n'avea.
El din sabie fluştiura din pistoale durula.
5G3. Frunză verde de* o lălca lată-î iată Dunărea Ias-o la pîrdâTuîca, că vine o şalcă pe ca ; şaîca este poleită pe deasupra zugrăvită dar în ea cine era ?
Un vînt marc abura chica Iul Gruia infoîa şi turcu clncPÎI vedea de frica luî se îneca,
Iu Dunăre îmi sărea.
O turcoaică că zicea : turcilor daleilor ce In Dunăre săriţi şi lu Dunăre vă înecaţi nu vedeţi că-I gruia beat ? Acu e buu de legat cu cinci funii dc mătasă şi cu opt de Braşov să-î tăem carnea piuă Ia os. La halatul! poruncea in Dunăre le slobozea şi pe Gruia mi-1 prindea, cu frînghiile-1 lega, cu cinci frînghil de matasă tăia carnea piuă la oase. Cliirăi ce cbirăîa In dealu Spiri Îl ducea.
Corbii cînd 11 auzea la Gruia se scobora şi Gruia II vedea lăcrămile îl trecea şi către el se plîngca şi din gură apoi zicea :
— Corheo, Corbea frate al med la na tu inelul meu
— 1<73 —
ş E Z A T O A R E A
să-l duci ia tatăl med să-l crăunl nouă ani piuă el s’o supăra, c'atita viaţă voi avea ; şi cînd el s’o supăra şo îutiiide arcu să te ia tu să-I lepezi inelul jos.
El dud il va vedea, lapădă ţoale domneşti şi Îmbracă călugăreşti, işl la merinde de mi nea re şi desagi cu parale.
Cnrbu mi-1 asculta şi la Novac se ducea ; corbu inelu lăsa Cind Novac se supăra cu arcu gata să-l ea. el la inel se uita şi inelu-I cunoştea, şi in casă se băga, lăpăda ţoale domneşti şi Îmbrăca călugăreşti; îşi lua merinde de mincare şi desagi cu parale, în dealu Spiri se ducea şi la turci îmi striga :
—   Turcilor daleilor
dacă vă e prun cu de vinzarc, sl vi-1 cîntăr în parale.
El răspundea :
—   Nu ne e pruncu de viuzare şi-I capu de perzare.
Alunei Novac dacă auzea
în cîmp înainte se ducea, un briceag mic scolea
şi desagii îi crăpa, galben! pe cîmp lăpăda ; dar turcii cind îl vedea pe Gruia mi-1 lăsa pe Novac se năpustea.
Novac înapoi se întorcea pe altă potecă da si la Gruia se ducea ş’uu cuţit marc scotea lialalurile Ic tăia şi pe Gruia îl slobozea, şi din gură apoi zicea :
— Grulo, Gruîo, fiul meu bate tu marginile că bat eQ mijloacele că le ştiu soroacele.
Bătu Novac piuă in prii iz îşi umplu ochii de plins, bătu şi piuă iu amlazl şi-I veni un răO năcaz, şi bătu piuă la chindii şi omorî zece mii miliouu şi suta.
De rămas ce rămiuea ii putea de-I număra. Gloanţele le sprijinea în locu pantofului, în tocu inelului, acolo le sprijinea şi iudărăt le Întorcea.
     (Spuse ile Omslaalia Srlmiii ■ din rom. băneşti, jiul.
                                                                      Culese de A. Şelarii
— 174 —
Ş E Z A T {) \ R R A
                       XOTE BIBLIOGRAFICE
      Sim. FI. Marian. — Legendele Maicii Domnului. Studiu lolklori-stic. — Ediţiunea Academiei romîne. — Bucureşti Inst. do arte grafice Caro] Gobl, 11)04 [Preţul 4 l«î|. Un volum în 8 de 3il p.— Părintele Marian, membru al Academiei romiue, cunoscutul şi neobositul folklorist, a dat la iveala o nouă lucrare de .sântă. Ar li zadarnic să aducem laude acestei opere, ştiut fiind că părintele Marian arc o coinpelinţă deosebită iu această materie. Singurul lucru ce s*ar putea zice despre această lucrare, ar fi că nu e un „studiu11, iu înţelesul pi opriri zis, ştiinţific al .euvlutuluî, ci o adunare sistematică a unul material determinat. In uu număr de nouă paragrafe deosebite, se daii o sumă de variante a legendelor relative la Maica Domnului, legende culese, in mare parte, clin Bucovina. Este luciu stabilit eă a devenit foarte anevoioasă culegerea materialului de folklor In Ronbnia, unde aed caii sint mal in măsură de a culege, adică luvă|ălotiI, sini luaţi de virtejul unor preocupări cari exclud dragostea de lucruri neaducătoare de procenteT'plTciun ar fi’băncile’po-puTtire şi alte instituţii similare ; aceasta explică lipsa materialului din Romîniîi in lucrarea părintelui Marian. — Cupitoleie care compun această carte, sînt : Naşterea Maicel Domnului: Maica D-lui in
stare bineeuvinlată ; Maica D-lul si Criiciiiu : Maica D-lul si
                                       > *
Trif-cel-nebun : Fuga Maicii D-lul la Egipt: Maica D-lui şi pa-ingănul; Căutarea D-lul Isus Hristos ; Adormirea Maicii D-lul : M sica D-lul scăparea oamenilor.
      Pericle Papahag . — Basme ai-om ine ş: glosar. Edijiunea Academiei Romîne. — Bucureşti. 1905 (S lei). — Uu volum in 8° dc XXVII şi 74S pagini. — D-l Papahagi se arată, şi in acest nou volum. unul din cel mai meritaşi folklorişti, prin munca şi priceperea sa. Cele 159 de basme, cuprinse în acest volum, adunate cu utila măeslrie. le lasă In nedumerire, şi nu ştii ce să admiri mal mult : pe povestitorul, din inima căruia au isvorlt, sau pe culegătorul care le-a riuduit. Ori cum ar fi. Insă. basmele acestea te fac să pătrunzi în adineul firet unui popor pe care t cunoaştem aşa de puţin, dar pe care-1 iubim mal mult, cu cit cărturaul Iul ui descopăr tainele cugetării şi a simţirii unor fraţi aşa de îndepărtaţi de noi. — Treime să mulţumim Academiei Romîne, care înlesneşte cercetătorilor fol -klorulul arnmlnesc publicarea unul material aşa de important, cules încă pe dud sc mal poale culege, căci ineă iri curîndă vreme .neagra străinătate* va întuneca şi va stinge traiul original al aromiuilor,
— 175 —
ŞEZĂTOAREA
cu cintecele şi basmele lor. — La finele volumului, pe 828 pagini, este un glosar, cu ajutorul căruia poli pricepe textul basmelor, fără să mai fi fost nevoie de o traducere a lor. Acest glosar, îusă, nu e o simplă In şi rare a cuvintelor, cu traducerea lor obişnuită ; fiecare cuvîrit te Lrimete la locul din text, unde se găseşte cuvintul, repro-ducîndu-se şi tradueîndu-se liber expresiunile particulare ale graiului arominesc, iar unde a fost cu putinţă, s’a tradus graiul metaforic cu expresiunea analogă din limba romiuă literară. Prin aceasta, glosarul I)-luI Papabagi capătă o importaufă deosebită. — Iu tine această lucrare c una din lucrările ştiiuţifice, menită să aducă mult folos folklorulul în general.
                           CAUŢI PRIMITE
     Domnia lui Ştcfan-cel-mare şi a lui Ştefan-Tomşa, de Var tolomeiu Mazereau. — Suceava, Societatea tipografică bucovineană in Cernăuţi, 1004. — Broşură de T>9 pagini, editată de părintele Sini FI. Marian.
     Ciru Oeconomu.— Capul lui Mihaî-Viteazul.— Bucureşti, IMi* tura „Librăriei şcoalelor*, C. Sfetca, 1904. — O broşură do 80 p.n-
     Dr. Radu Chernbach. -- Dare de seamă asupra re.-iviriulni ne dical din Iluşl, pe anii 1908 şi 1904. — Bucureşti, Ti poprit Im /im rutul „Cronica®, 1905.— Broşură de 28 pap.
     Xenophon C. Gheorghiu. — Praecepta insigniora littornri» ml nsum studiosae juventutis in ordinem practiciim cornpos lin lassiis ex typograpbia H. Coldneri et filiorum. MDCCCCIV.

— 176 —
             Bircctor: ARTBR 6®R©VEI
                                    -5-r-€-
                  — VOL. IX. —
               FĂLTICENI
     TIPOGRAFIA M. 8 A I D M A N
                 19 0 5
        TABLA DE 31A TERII
                                     VOL. IX.
Cîntece. culese de :
          C. P. Canavea, pag. 1)3.
          M. Lupescu, 59. 93.
          A. Şelaru, 91, 170.
          A. Vasiliu, 88. 1G8.
Colinde, culese de St. St. Tuţescu, 88.
Descîntece :
          De pus cuţitul rGh. Rudeauu], 29.
          De luat cuţitul (Gli Rudcanu), 29.
          De ursită, Do soare sec [Gh. Rudeauu], 30.
Diverse :
          FrSmintări de limba (A Şelaru), 31,
          Portul din Ţâpu (T. Pa miile), 33.
          Folklorul şi justiţia (A. Gorovei), 47.
          Credinţi populare in cărţi bisericeşti (Gh. T. Kirileauu), 81.
          Satirele satelor (P. Gheorgheasa), 137.
          Cinepa şi lucrul el |T. Pamfile], 139.           >K
          Zicătorl şi cuvinte (S. Mihailescu), 145, j
Note bibliografice, 32, 175.
Poveşti :
          Finul lui D-zeu A. Vasiliu), 17.
          Norocul (G. Tcodorescu], 49.
          Povestea cismarului [P. Dobrogeol], G5.
          Găina cu norocul (p. Dobrogeol), 113.
          Prepeleac fiul căţelei (T. Pamfile), 121.
Snoave :
          Căsătoria vulpoi cu motanul [C. P. Canavea], 24. Briciul lui Vodă (A. Vasiliu), 26.
          Purecarul popei (G. P. Canavea). 56.
          Cei trei surzi [C. P. Canavea]. 57.
          Picalâ şi popa (C. P. Canavea), 57.
          Departe de gard (C. P. Canavea), 58.
Tradifii şi legende :
          Cum s’a făcut pupăza (N. Bataria), 1.
          Dragobetele (O. Rigo), 5.
          Partea şi norocul (L. Mrejeriu), 27.
          Corabia lui Noe (R. Marinescu), 27.
          De ce n’are năpirca coadă (H. Ţapu), 28. Păpăruda (A. Şelaru), 2S.
          Un joc de copii (Gr. Goilav), 46. întovărăşiri [S. Mihăilcscu], 7G.
          Leacuri Lăbeşti [Gli. Rudcanu], 124.
          Copilul (T. Pamfile), 157.
          Oraţiune (An. Marinescu), 165.
V          *u
       L      ,
iu **i' /hy*              *i kt-tiu /ţi^_
^ii.'rM'i,' 'ÎL £e*-v*«                    ^
                                  / «
Medicină populară:
     Leacuri băbeşti [lllr. Binleanu'j, 137i. ir.l.
          [vezi s?i DescinteceJ.
Note bibliografice: ;-J2. îm». 128, 178. 1 97>.
     Materialuri folkloristice (Artur GoroveiK Dîh. Oraţie: (Oh. T. Ivirilearui), 11.
Poveşti:
     Poveste [A. Vasiliu . 94.
     Basm (II. N. Ţapu). 132       ~
Strigăte în joc: (L. Mrejeriu). o*.
Studii:
     Portul gospodarilor din vechime [S. T. Kuih Războiul do ţăsut [D. AVt^îiyaiiclJ, 1 i"».
     Aga Bălăceanu,Jegnidă [H. ŢapuJ. 1(V.». Gheorghe cel viteaz (X. L. KoslaclnO. 1*3. Tradifil şi legende :
     Din viaţa Rominilor Macedoneni (X. Bajana| a) Taghianilu. 7(i. h) Colindele. 177.
     Pluguşorul (FI. Ţapu), 109.
     Vasile-cel-mare (Al. Vîisilinjl JiTi.
     Legenda horilcei |D. Dau|, (>o.
     Cu ce-i mal bună mămăliga (b. Dan). O*. Muntele Cucu [D. Dan]. 70.
     Povestea lui Esop (8. T. Kirilonnn). 72.