Anul XII, voi. IX. No 1-2. — Folticenî, Mart-Apri! 1904. I)IN ORNITOLOGIA POPULARA A UOMlNILOR MACEDONENI CUM S’A FĂCUT PUPĂZA I Ci-că a fost odată o fată frumoasă, cuin pereche uu-l puteai găsi. Cum o chema, nimenea uu ştie, căci e mult de atunci. Atita sc ştie numai, că era frumoasă ca lumina soarelui şi că era unică la părinţi. Aceştia o iubeau aşa de mult, că nici o dată nu-I cşîau din voie. Noaptea, după ce ea adormea, tatăl şi maina ceasuri întregi veghlafi la căpătâiul cî şi vărsaii o lacrimă de bucurie că le-a hărăzit Dumnezeu aşa mlndreţe de fată. Dimineaţa, cum se scula, bătrlua mamă II punea In gură trei grăunţe de sare şi apoi o spala cu apă, in care stinsese trei cărbuni aprinşi, ca să nu se deoackc odorul el. Iar fata creştea merefl. Şi era voinică, rumenă la obraji, svellă, cu ochii negri şi adinei ca adincul mărci, cu părul lung, moale, galben şi mai stiălucitor de cit aurul cel curat. Clnd eşîa din casă, soarele de ruşine şi de mînie se roşia la fajă. Iar luna se ascundea după nouri. Toate celelalte fete din sat nu mai puteau de uecaz, peutru că toţi llăcăil numai la ea se uitati, numai calea ei îl ajineau, uumaî peuhu dinsa se prăpădlau. Şi se sileau şi ele ca să se facă frumoase si se spălau şi se găteau toată ziua, dar nici pe departe nu o puteau ajunge pe dinsa. Şi se dusese în toate părţile vestea despre frumuseţea ci şi din toate colţurile pămîntulul veuiau Fe|l-Frumoşl, mindri şi bogaţi, ca să-î ceară nuna. De cit părinţii nu se îndurau să o căsătorească şi să se despartă de dinsa. — Atita avem şi noi pe lume, ziceau dlnşii, ea e lumina ochilor, ea este sprijinul bătrîneţclor, ea e bucuria şi fericirea noastră. Fără de dinsa va fi val şi amar de no!, totul ni se va părea pustia. Ş E Z A T O A n E A Aşa, că să mal treacă puţină vreme, că tot ea este prea tînără şi frageda. Dar vorba cea : cînd îţi vine norocul, să nu-1 alungi, căci pe urmă nu ştii ce ţi se Intimplă. Aşa şi cu părinţii fetei celei frumoase. Iutr’o bună dimineaţă mama ei căzu bolnavă greii. Luni întregi ea zăcu culcată. Şi aduseră şi doftori vestiţi şi chemară babe, cari ştift de toate, de cit nimeni nu putea să-î găsească leacul. Pe zi ce mergea, bolnavei îl era mal rău şi slăbîa şi se prăpădea in toată fiinţa. Plîngea bărbatul la căpătâiul eî şi fata se ruga cit e ziulica de mare la icoana Maîcei Domnului, ca să se facă mama sănătoasă, de cit Dumnezeii hotărise într’ altfel şi liotărîrile lui, bietul om nu lc poate schimba nici cu lacrimi, nici cu rugăciune. Intr'o noapte, după miezul el, cînd cocoşii ciulă şi duhurile rele pier de pe pămînt, bolnava chemă la sine pe fata ei Iubită şi pe bărbatul, cu care trăise viaţa aşa de fericită, ÎI îmbrăţişa şi-l sărută pentru cea clin urmă oară şi apoi îşi detc sufletul liniştită şi cu su-rîsul pe buze. Trecu de atunci vreme multă, in care tatăl fetei se pilugea şi se văita inerea, cfi e grea viaţa singură, fără femele, că el nu vrea să se prăpădească aşa frumuseţe de fală. îngrijind de toate ale casei şi că mal la urmă tot o să se mărite ea îutr’o zi şi apoi cum o să trăiască el singur. Şi aşa, ba că-i una, ba că-I alta, moşneagul intr’o zi se căsătoreşte de a doua oară şi Ia de soţie o femele linără şi frumoasă dar cu suflet de cine şi cu inimă de piatră. Această femele era mai rea de cît o babă vrăjitoare. Iar dud se înfuria se făcea vinătă la faţă şi ochii i se invirteaiî. în cap, de gîudeaî că-I eşită din Iad, nu alt ceva Apoi încă o pacoste. Adusese cu dinsa o fată, pe care o avusese de la bărbatul d’ intăiii şi pe cit de frumoasă era fata cealaltă, pe atita fala el era pocită şi schiloudă. Mama ]\\dwilor% îi ziceai! toate fetele din sat şi zăfi. nu era mai puţin pocită de cît Mama Pădurilor. Ce de zile amare şi cc viaţă ticăloasă de acu înainte pentru biata fată frumoasă! Iu loc de mîngîlerile dulci ale mamei, acu primea ocări; in loc de cuvinte bune, palme şi bătăi; iu loc de privirea părintească a mamei, ca înlîlnea ochii de şerpoaică a iriarcă-săî [mamă vitregă]. Tatăl său o Iubea tot ca in trecut şi vărsa şiroaie de lacrimi, cînd îşi vedea odorul plîugînd şi oftînd. De cît dînsul avea mare ŞEZĂTOAREA slăbiciune pentru nevastă-sa cea nouă. Apo! ii era şi frică de dinsa. aşa cil nici o dată nu-i eşia «lin voie şi cinci ea se răstea, el cu capul plecat sta îutr’un colţ şi nici un cuvîut u’ auziai din gura lui. Iar femela cea rea liotărîse peirea fetei. Nu mai putea dc necaz, văzind-o că e aşa de frumoasă, că e aşa de harnică, aşa de lăudată şi cerută de toţi, pe cind la fala el nu se uita nimeni. — Stal, că-1 viu eii de hac, zise dinsa. Şi nu o lăsa să se spele, nici să se pepleue şi să se cureje. l-a scos hainele ei cele frumoase, cari o prindeau aşa de bine şi a inibrăcal-o numai iu sdrenţe. Apoi nici de mîncare nu-1 dădea destulă şi nici nu o lăsa să doarmă ca lumea, ci cu noaptea in cap, încă nccînlaţî cocoşii, o scula şi o trimitea după munca cea mai grea şi obositoare. Ba să care poveri de lemne din pădure, ha să spele rufele la girlă, ha să facă asta, ba să facă alta, lot îl găsea dinsa fel de fel de muncă, cari de cari mal grele şi fel de fel de priiiul, ca să o ocăiască şi să o bată. Asculta in toate sărmana de fată şi lotuşi cind se întorcea seara acasă obosită şi prăpădită de atita muncă şi alergătură, mama cea vilrigă toi nemulţumilă era şi din leneşă şi dobitoacă nu o mai scotea. Şi îutr'o zi. ce să I abată femelei cele rele : „Uite, zise, sacul ăsta de lină. Vezi că lina din lăunlru c neagră, de cît tu să te duci la girlă şi piuă disoară să mi-o faci albă ca zăpada De unde nu, să ştii că e vai de pielea ta*. Sacul era greu de lot. De cit lata îşi făcu curaj, sc opinti cit putu şi încovoiată piuă la părnînt, plină dc năduşcli, se duse cu el la girlă. Cum ajunse, se porni pe muncă şi începu să spele mereu lina, care era neagră ca cărbunele, că doar s’o face albă. îşi su-mese ea miniciic piuă la coaie, işi prinse şi poala în briu şi ceasuri iul regi lot freca şi lot spnla şi tot curăţa ; de cit lina cea neagră, nici gind n’avoa să se facă albă. Şi din nou punc te la muncă şi din nou freacă şi invîrleşte şi suceşte, dar lina neagră tot neagră re miii ea. Soarele, care o privise toată ziua. se pregătia să apună după vii ful munţilor şi să sc ducă să lumineze alie lumi, cind fata văzu că nu făcuse nici o ispravă : nici un fir de lină nu sc făcuse alb. Atunci, desnădăjduită, cu ochii roşii şi pliu! de lacrimi, inăllă spic cer braţele sale cele albe şi rotunde şi începu să roage a.şa ; „ Pu ! pu ! pul Prea bunule Dumnezeu! Al milă şi dc mine, nenorocita, şi scapâ-mă de atîtea suferinţe. Prefă-mă intr’o pasăre. — 3 — ŞEZĂTOAREA ca să fug departe de casa asta, ca să scap de femela aceasta, ca să uu-I aud glasul şi să nu-1 văd oeliiî*. Iar dreptul DumuezcCi s’a îndurat şi i-u îndeplinit rugămintea. Şi Luî i se înduioşase inima de alltea necazuri ce avea biata fală. De acela a prefăcut-o intr’o pasere, care din luna lui Aprilie şi piuă Ia Sin-Petru, îşi plluge mereil dorul inimeî, cîntiud : pn, />;/, pu\ pn, pu, pu. şi din această pricină, oamenii, mal tîrziil o numiră pupăză. II Iar bătrina Şa na, bătrlnă. că se părea că moartea ullase de diusa şi care auzia această poveste zise : Dar nu e aşa, cum spuneţi voi. Pupăza e soră cu albina şi s’a făcut altfel. — Atunci, Ian spuue-ue mamă Şano. cuin şti Iu că e mal bine. Şi mama Şaua, scărpinîndu-se la cap. începu : A fost odată o femele săracă care in toată viaţa el a fost mai mult bolnavă de cit sănătoasă. Faja el era mal galbenă ca ceara şi aşa de slabă era, că te puteai uita priutr’ Insa Această femele avea două fete. Şi fiind că din tinereţe rămăsese văduvă, cu ţoală boala, tot ea se căzula şi muncla ziua şi noaptea, ca să-şi crească fetele; de cit fetele nu erau la fel. Cea mal mică, care era şi mal frumoasă, era foarte bună la inimă şi îşi Iubea mult pe mă-sa. Aşa mică cum era, tot căula să-l fie măseî de folos şi să o ajute în toate, ca să-I mal uşureze niţel din munca şi nevoile el. Iar cînd mă-sa nu se mai putea ţine pe picioare şi cădea la pat, ea îngrijea de (linsa şi pllugea iutr’una, că o vedea bolnavă. Fala cea mare, însă, uu semăna do loc soreT sale. Era şi leneşă şi rea de gură. Nu-I plăcea nici uu sol de muncă şi apoi toată ziua. aşa din senin căuta pricină de ceartă şi se răstîa la mă-sa. Citul aceasta ofta şi se văita de dureri, fata lugla din casă, ca să uu-i dea vr’ un ajutor. Fetele s’aă făcut mari şi mama lor, aşa bolnavă şi săracă cum era, tot s’a muncit de le-a strins zestre bună şi le-a măritat după tineri de samă. Din ziua iu care s’a căsătorit, fala cea mare nici nu mal dedea pe la mă-sa şi uicl nu Întreba cum este şi cum îl merge. Ea îşi că ta numai de plăceri şi de petreceri. Intr’o zi, Insă, mama felelor se îmbolnăvi foarte greu. Era biata femele singură In casă, fără să albă pe cineva aproape de dinsa. Atunci chemă pe o vecină şi o rugă să se ducă la fetele el, ca să Ie vază Înainte de a muri. — 4 — ŞEZĂTOAREA Fata cea mare, cîud auzi că o cheamă mă-sa, începu să se vaiete şi să-şî scuture hainele dc pe ea. zicind : pu, pu, pu, n’o să mă scap o dată şi de dlusa şi să uu se mal ţie de capul meii! Iar fata cea mică, cum auzi că mă-săi î-e rău, alergă Intr* un suflet la căpătâiul el, ca să o vază. Atunci bolnava, îmbrăţişiudu-şî pe fata el care o îubla aşa de mult. se uită la icoană şi zise, înecată în lacrimi: * Sfinte Dumnezeule, ascultă-mi vorba mea din urmă : prefă pe fu ta mea cea mare într’o pasăre, care să se vaiete toată viaţa el şi aslimpăr să nu-şl găsească. Numai pu, pu, pu, atita să zică dlnsa, care n’a venit acum, cîud îmî dau sufletul. Iar tu, fată Iubită, să te prefacă Dumnezeii într’o fiinţă, de care toată lumea să albă nevoie. Cela ce va eşi din tine, să fie mal dulce ca laptele şi să nu se facă nuntă, ori înmormintare fără tine*. Dumnezeu a făcut întocmai, cum a cerut bolnava. Pe fata mal mare a prefâeut-o in pupăză, care tot în pu, pu, pu o duce, cît e ziua de mare, Iar pe sora el mal mică a prăfăcut-o Prea-Sfîntul In albină. II Hol ia. N. Baţaria. SĂRBĂTORI BĂBEŞTI D răgo betele La 24 Făurar (Februarie) se serbează această sărbătoare. Dră-gobetele e ţinut de femei şi de babe, mal cu sfinţenie în Oltenia. K ziua cea mal bună de făcut de dragoste. Rabde zic. că-l zi’utăl de primăvară. Fetele s’adună mal multe, să duc plin luncă liănlind şi culeg tâmiîoară, că e bună de dragoste. Toi iu ziua de Drăgobete să ’mpreună toate păsăricele, şi fetele aii credinţa că, adunind fiori în ziua aceasta, adună toate dragostele. Babele zic şi 'nvaţă pe fete să culeagă şi să usuce tămîloară şi viorele, să le păstreze pînă ’n vară la Sînziene şi apoi să culeagă rojl ') şi oglicl *0- să facă un mănunchi amestecat cu tărnîîoară şi viorele, să le dea pe apă. Babele spun că florile acestea sînt surori şi ele nu se pot ajunge nici odată şi nici odată nu se pot Iiitilui. I). (loji = Un fel dn trandafir s&lbatiu. 1). Uglici = Hori mici. galbene, de ctmp. ■r ---- O ------ $EZATOARtiA Cine păstrează florile acestea pin* la Slnziene, de le face mănunchi şi le dă pe apă, să zice cA le-a împreunat, şi 'n cer i se consideră ca jumătate Sărindar. SîmbăLi lui Lazar La cîteva zile după Drăgobele, c SAmbăta Iul LazAr. Se zice că Siml)AlA, Lazăr a plecat cu caprele la păscut şi-a bisat acasă pe mă-sa (ta să facă plăcinte (turte). Prin pădure, pe unde so dusese cu caprele, se urcă intr’uu jipan (stejar) ca să culeagă muguri ; deodată numai işi aduce arniule de turte, c’or fi gala. şi dă repede ca să se dea jos, cînd cade şi moare. Du-te vreme, vino vreme, el acasă nu se mai întoarce. Sora lui pleacă să-l găsească. Umblă vreme, umblă, pînă-î dă de urmă. Cum dă de el, de foc că-1 găseşte mort. unde se porneşte pe un jelit... şi jeleşte... şi jeleşte, piuă cade moartă Ungă dînsul. Se grăeşte că ’n ziua de Sf. Maria, rudele şi neamurile î ar fi găsit pe amîndol cu Tai bă crescută pe cî şi ci-că de-aluncî ar fi rămas şi jeli tul la morii. Soia Iul Lazăr era nevasla lui Drăgobele, Ea trăia foarte rău cu soacră-sa [adică cu mama lui Drăgobele, cu baba Dochia]. Docliia ci că punea pe noră-sa să ducă lină la fîulluă şi din neagră s’o facă albă. Noră-sa nu putea, şi cînd venea acasă, soacra iar o duîa (bătea). Ea de foc a plecat să-şi găsească po frate-săO, şi cînd l-a găsit, a jelit piu’ a murit. Dochia acu l-a trimis pe fiu-său Drăgobele cu oiţele iu munţi şi dacă a văzut că pin' pc la ’nccpuîiil lui Mărţişor nu n mal venii acasă, n luat 0 cojoace şi-a p’ccat prin munţi. Drumul grofi şi greii la deal, dar ea suia suia şi, ca să-T fie mai uşor. in toate zilele lepăda cile un cojoc. In ziua a noua găsi pe fiu-său împclrit în munţi cu cavalul slurît (zdrobii) în gură. De jale şi inimă ră a im-petrii şi baba Dochia. /{arin (Anjeş). G- RiflO. DE-A LE COPIILOR1) 35. Căfre unul care-1 cheamă Glieorghe, copiii slrigă : 1). Vezi voi. VLIJ, jj. ]17 ş. u. 6 ŞEZĂTOAREA Crheorghc, Gheorgbe, Glieorghieş, duce mitele la EşI, şi le-adapă şi le ’nţapă • şi le minimă cu ceapa R(î. Jocul in buşi. —I. Joaca doi sau mal mul|1 băeţî. Fie cave |ine sub palmă mal multe petricele, şi după un formulet dat mal sus (unalana şi-o droga na, ctc.) începe unul. Ia cîteva pietre şi le aruncă în sus, priuzîndu-le pe dosul palmei : dacă-s fără soli, el ia una şi o pune de-oparte, dacă-s cu soţi, dă următorul de oare ce el s'a fript; cind ii fug toate pietricelele de pe dosul palmei, atunci iar s'a fript şi dă următorul. Jocul ţine ori cît şi care face mal multe, acela-1 mai volnic. II. Cile odată se face înţelegerea ca să se joace piuă ce unul ajunge la 20 buşi. d. e.: după această parte, începe partea a 2-a, dar cile odată se joacă şi izolată. Partea aceasta se numeşte de-a buşoalca, saQ să batem buşoalca. — Buşoalca se joacă cu 5 pietricele din care una e buşoalcă. Se aşează mina stîugă cu degetele resfirate pe pămlnt, şi podul palmei sus cu mina dreaptă băgată pe sub braţul sting, se aruucă cele 5 pietricele, de unde se la buşoalca satt calul şi se asvîrle în sus, în care timp cu mina dreaptă trebue să se bage sub palma stingă pietricelele celelalte, fără ca să se atingă pietricica întăla. Se mută treptat, lu timp ce se aruncă buşoalca, pietricelele pe rind din poziţie în poziţie, fără a atinge pe cea îutăl, pe care, după intrarea celorlalte pe sub podul degetelor mare şi arătător, o daă şi pe ea. Scăparea buşoalcel sau calului pe pămînt, saă atiugerea primei petricele. atrage după sine frigerea, şi următorul continuă. Cind rindul a ajuns din nou pe unul ce-a dat, el continuă de unde a rămas. III. Se adună cele -1 pietricele la un loc ; buşoalca se aruncă iu sus, se apucă cele i- pietricele In mină, peste care se prinde buşoalca cc rade de sus. Apoi se aruncă buşoalca ’u sus, se lasă buşii jos. se prinde buşoalca ce cade. IV. Se pun pietricele in cruce, se asvîrle 'u sus buşoalca, se prinde după luarea de jos a pietricelei din vlrf; se aruncă buşoalca, se pune la loc pietricica clin virf. şi se ia cea din stingă ; se pune jos cea din slinga, se la cea diu dreapta, apoi cca de jos. V. E tot ca IV, cu deosebire că copiii ci că fac casă. Scrijulă pămîntul, făclnd uu trapez-isoscel, Iar In coI| pun cele 4 pietre Tot după scrijăliturl joacă: puţul, găina, cucoşul, omul, etc. 7 ŞEZĂTOAREA Vf C* Mi-adac aminte că pe vremea clnd jucam efl, aceste figuri nu erau. 37. De-a lupul şi oile. — Băieţii îşi pun căcîulele orî pălăriile la un loc, jos. Unul se face lup, unul mocan, doi cîuî. Lupul vine la oî, Ie miroase, dă tîrcoale, ta una *n gură şi fuge. Dacă pînă Ia un semn nu e prins, atunci oaea îi luată; dacă-i prins, i se Ta oaea, şi se face alt lup. 38. Formuletul feţei. — Clnd copilul are părul mărişor, mama orî tata 11 Ta în braţă, şi-î sgilţie treptat, barba, buza, nasul, etc.. zicînd : Barbă barbîră, ochi bazaochl, gură gangură 3), sprincene mustaţă coţofene, cărăgaţă, frunte tăvălite, nas bazauaş 2), haţ de părul (uţuluc [şi-l trage de păr]. 39. Formuletul celor 10 numere de la Început. Ea! să zicem una. şi să facă două : două ţîţe fata are ; (bis). Hai să zicem două, să se facă trei: trei picioare la căldare, două ţîţe etc. Hai să zicem treî, şi să facă patru : patru roate carul are, treî picioare la caldare, două ţite ele. Haî să zicem patru, şi să facă cinci: cinci degete la o mină, patru roate carul are. trei picioare ele. Hal să zicem cinci, şi să facă şese : şese boi la plug să mînă, cinci degete la o mină etc. Haî să zicem şese, şi să facă şepte : şepte zile ’d săptămiuă, şese boi la plug să mînă etc Haî să zicem şepte, şi să facă opt: opt picioare racul are, şepte zile n săptămînă, etc. Haî să zicem opt, şi să facă nouă : nouă luni femeia ţine, opt picioare racul are, ele. Hai să zicem nouă, şi să facă zece : zece banî bănuţul are, nouă luni femeia ţine, etc. 40. De-a rădăcina (la privegliiă). — Unul se pune jos, altul în braţele lui, altul într* ale acestuia şi aşa mal departe. Unul cu uu băţ, ci-că cu casmaua, se duce la cel din frunte şi-î zice : 1J. Alpî zic : barbă l>ărbie. gură pustie. 2]. Se mal zice : uas calaraş. 8 ŞEZĂTOAREA Tarna-î grea şi friguroasă, şi n* am nici o cioată ’n casă, şi dă cu varga la picioarele acestuia. Acesta ţipă, sare ’u sus, şi cel dimprejur fac haz : se duce la al doilea, la al treilea etc.. apoi îşî la mal mulţi tovarăşi, se apucă brîfi de brîfi. şi cele două tabere trag de un băl I dacă prima tabără il scapă, atunci rădăcinile au fost scoase şi se începe tăerea lor cu clte-o vergică. 41. De-a domnul. — Slut două bele, despicate din unul singur, rătezate pieziş la capete pe unde se alipesc. Unul le aruncă In sus şi dacă cad ambele cu partea albă [deschicătura] în jos, atunci acela se zice că a căzut om bun si rîndul trece la altul, care, dacă-î cade un lemnuş cu faţa ’n jos, Iar unul cu faţa ’u sus, atunci se zice că-î ckwr sau hoţ sau ţigan ; dacă altuia 11 cad amîudouâ cu faţa în sus. el e domn şi cu o basma împletită in două, după ce-a sucit-o biue, bate cel ce cade chiar, de-acum înainte. Batala se face dînd la palmă, cite una sau mai mulle. Loviturile sînt, după tărie, denumite : dulci, cam aşa, sărate. chiparate, cum merge ghiholul pe sîrmă, cum fuge dracul de tâmie. Cîn şi 8. Cum e micea, ştim de mai sus. 1) Micea ’n trei. O joacă, mai ales hăetii mici, cind lipseşte al patrulea. Se face două găşf>, două borte in pămînt, de mărimea pumnului, la distantă de G—8 paşi. Doi băeţî vor fi la porcăreală şi unul Ia bntac, safi la bătut. Alegerea se face după un formulei, sau dispun el modul ziduri : „Să dăm băţul*! Unul pune mina pc băţ jos, la capăt, altul de-asupra Iul, şi al treilea tot de-asupra, primul Iar. etc. InlăînşI dală nu se tine, nici a doua nu. Tar la a treia oară cel ce cade de asupra, acela va fi ales la bătac. Am spus că Ia intăîu dătălură, unul pune mina jos. La a doua nu. Cel cu mina sus, asvîrle bătui altuia şi de undc-1 priude, se continuă punerea mînilor Apoi acelaş lucru pentru a treia dătălură. Iu sfirşit, alesul. Ia mijlocul găşlilor, se aline la hătae. Unul de la porcărclă (pe Ia Tecuci se zice de la pascai-eală ori pâscăric) svirle mingea către cel lalt. Bălăuşul o loveşte, mingea se duce departe, şi el aleargă „de pune chiclorul în găştr şi-l reia locul : dacă mingea nu s’a dus departe, porcarul o pune Ti gaşca lui, înainte de-a pune bătăuşul piciorul [se fac Înţelegeri, ca să se prindă, adică să se permită şi cu băţul de bătut], ori o asvîrle răpedo la celalt care o pune în gaşca Iui, intrind la bătae, înlocuindu-se reciproc. Sini huni bătăuşi, cari după ce a pus piciorul iu gaşca lui x, sc afine şi „trimetc mincea la iarbă*, de pe sus, cind x, ucisbu-lind s*o pună in gaşca lui, ori ne avlnd vreme, o svirle către y. Cind vre unul prinde micea „din ţlcă". adică cind voluntar sau involuntar mingea abea-I atinsă cu băţul, şi ea n'apucă „să minince pămlut", bălăuşul este scos. Acest fapt „ba c’a fost ţlcfl, c’am auzit eii, Iaca să-mi plesnească ochii, dacă spui minciuni, ba că u’a fost ţică, c'o vîjiit băţul in viril “f etc. slut subiecte de dese neînţelegeri. 2) Micea 'n patru. Doi la bătae, doi Ia porceală. Perechile se aleg. De bătae, se dă ca şi la punctul 1, cu deosebire că-s doi iu loc de Irci. ori dacă are o lopătică, o scuipă pe o parlc şi o aruncă Iii sus. spunlnd. „ce vrei: ud ori uscat ?* şi după cum cade, ori in fiue, se face convenţia că ,,bă|ul aista e al nostru şi aista e al — 13 — ŞEZĂTOAREA vostru*. Le asviiie în sus şi ele cad unul peste altul. Cel de asupra da „bătaia- unei perechi. Ciud nu se reuşeşte, se dă de a 2-a oară ele. Depărtarea intre găşti e de cel pujiu S paşi. Fie A, B la hălae, n, b la porcăreală : a sviile năucea „prin băţ“, nici prea pe sus, nici piva jos; B o loveşte. <7 o prinde din bătae, orî din „jîcă* şi perechile se Hdocucsc. Sau a aleargă după mingea bătută de B, B şi A „daţi [ieiV (lovesc beţele) tare şi se duc de pun piciorul in gaşcă (orî băţul, dacă aşa le*n fost învoiala), orî B bate mincea uu prea tare şi o îa de jos, inamic de a da A B ţica, atunci A cu un picior lu gaşcă se întinde cu bătut in spre B, care şi el cu bălul întins, dau ţica şi fuge de pune piciorul safi băţul ju gaşca lui b. Dacă nu cum-va găseşte gaşca ocupată de mincea svirUiă de a, a-tuncl e bine, dacă nu,... la porcăreală. In acest cas el au fost „scoşi* de la bătae. Şart. în fuga lui B spre gaşca Iul b, cind a a svirlit mincea, poate a mal lovit-o odată, atunci ei datoresc „două ţld“ ele. Porcarii u’nCi voe să treacă în svirlirea miuceî. în timpul ţicăî dincolo de „in dreptul* (substantiv, pentru direcţia) găşlilor. Cinci se dă Jicfi, porcarii pot schimba micea şi pe jos. Iu acest cas bătăuşii o pol opri cu hăţurile (belele) ori cu picioarele, dar u'au voe „s’o ioadă* adică s’o lovească cu băjul .şi s’o Irimeată la iarbă. Aceste disposiţii slut admise pentru orî re joc de mince în 3, 4. 0 ori 8. Unii. în joc îmu fac condiţii, „să nu se bată strimb“ adică in altă direcţie, de cit cea a găşlilor. Contravenientul e pedepsit cu înlocuirea lui şi a tovarăşului, sau cu aducerea Iul, a micei. Micea atinsă de băţ, şi prinsă „din cuc* (de pe sus) orî aşa că nu mlnincă pămint. de către porcari, ii aduce la bătae. De aceia cind e micea bătută şi prinsă intr’un copac ori pe o casă, cel ce va avea-o, va fi la batae ; d. e. copacul se scutulă. şi cei 4 se alin, orî uecăzind, care se urcă mal Iute şi o la, ete. 3) Micea ’n 6. — 4 la bătae, 2 la porcăreală. Slut 4 găsii, îoruiiud un dreptunghi, cu dimensiuni de 18—12 paşi şi lăţimea de 2*4 -z%. Micea se asvîrlc printre el, pe la mijloc. A. B, C, D la bătae, m, 11 la porceală. Lovind C. d e. mincea, dau ţii*A ambele perechi, individual, şi care-î prinsă fjoc întocmai ca la p. 2 o înlocuită cu perechea de la porcăreală. 4) Micea ’n S. — 4 la bătae, 4 Ia porcăreală. Se jocă cind sini mulţi băeşţl. 2 propun jocul şi se aleg in ordine. A işl Ia tovarăş pe G, dacă a căzut I-iui, B pe D, A pe E, B pe F, A pe G, U — ŞEZĂTOAREA B pe li şi apoi dau do bătae. Doi di uite porcăraşl se aşează In po-sijia celor 2 de la jocul în 6, far ceilalţi 2 sini „alergători* şi se pun la spetele primilor, la 4—8 paşi, ei aduc mingea.— Un cas: B la batac, are ca coleg de gaşcă pe 1), Iar mai aproape pe F : B bale miucea, alunei grupa B. 1). F. II Irehue cile 2 să dea ţica. D vine „fără grijă- do dă jică cu B, căci F îl păzeşte eu băţul gaşca Iul, in caşul clnd porcăraşil din partea lor ar pune îu gaşca iul D, şi toi odată F îşî păzeşte şi gaşca lui. care fiind atinsă de mice după darea ţîceî, tiebue să-I scoală la porcăreală. Apoi vine rîndul pere-cbel F H să dea jică, pe clnd B lşl păzeşle gaşca lui si pe a lui A. Mai adaug că iu timpul ilarei ţîceî, cel ce dau se codesc, se prefac că dau, şi fug pentru „doar-doar or capă la pustia de mice la îudămîuă*. Ori, cel ce vine la |leă, aleargă Împrejurul tovarăşului de mai multe ori, ciulind următoarele, doar or profita de ciuda porcarilor şi or da ţica, ceilalţi inlliziind cu svirlirea miticei. Asia se face mal ales la jocul in 4. Cintecul e următor : Oîu da ţica, ori u’olfi da. că ţi-oiu da şi eu v’odată, asta-î după voia mea ; să nu fi gură cascată ; triy, tril, tril. tril tril, tril, tril, tril ia, dă-m! lapte, inul Andril, bate ţica măi Amlriî. Clnd se Intimplă vre-o neînţelegere şi jocul se strică, atunci cei de la balae, fireşte, loldeauna cu dreptate, zic celorlalţi: PorcaraşI de lună nouă, porcaraşl de lună vedic, fură cloşca de pe ouă ; fură cloşca de-o ureche. Clnd mingea e bătută deparle, atunci băeţii dau ţica izbind beţele în vîrf, ziciml „să scoată ochii dracului*. Cind se rupe un hăţ, ori nu convine bătăuşului, şi vrea să-sî ele altul, atunci «spurcă gaşca* stupind intr1 insa şi aceasta sc face de ordinar fără ca să vadă porcarii, cari viu Iute să pue ’n gaşcă, cind vine şi col dus slrigînd : „mie stuchitul. ţie picilituP. 53. De-a cucu. — Băeţii se pun roată, lăsind distanţă de un loc între el. Unul stă In mijloc .şi-i cucul. Unul din roată strigă : Rădăcină, plătăcină, eucu-1 in grădină ? Iar cucul răspunde ciulind : „cucii, cucu !“; iar unu din roată strigă: „dă-mi apă să mă spăl*, şi cucul se duce dc-i face: „pliu, ptiu* In palmă, iucepînd a trece printre cei din horă, în zigzag rotund, pe cîud ei se grăbesc a cere apă. După tiei-patru încunjurun. unul strigă, care se crede liun de fugă, de două ori : „dă-mi pe- — 15 — Ş EZATOA REA tiea să mă spăl", cucul răspunde, tot de două ori: „In din coada mea“, şi-I scapără călcăile fugind, pe eînd ceJ „ofensat“ caută să-l ajungă. De-1 ajunge, val şi amar de coada Iul. 54. Apă din coardă. — E o pîcăleală ce se face cu băe|il miel la privegliiurl. Un „cine hăt lin “ are un cuţit pe care-1 intigc in coardă, Iar sub el stau copiii aşleptind să ţişnească apa. Se trudeşte cil se trudeşte şi se face că scapă cuţitul jos ; atunci sar de se pleacă cu mulţimea în jos ca să-l dea bălrlnnorulul cuţitul spre a continua minunea. CU stau ei plecaţi cu gîtul în jos, făcătorul de minuni, varsă peste el o ulcică cu apă, care o aţinuse la locul unde împunsese coarda zicînd, ca şi cum ar fi stai cu ulcica la cepul polobocului : „daţi mal Iute că se umple ulcica, daţi mai iute". In Ir’ adevăr, băeţiî cred că ulcica a fost pusă acolo, fără apă. 55. Ce te doare l — Se joacă băeţT şi fete Ia priveghîuri. Se pun jos roată invristaţl: un băel şi o fală. Unul ţine mişcn ’u mină. Fie care arc un nume : Tăuasă, Piatră, Ţigară, Mort, Fălticeni, etc. şi şeful, cel cu mişca, întreabă Iute. dar- 'iute de tot, pe vecinul său şi el răspunde tot Iute : — Ce te doare ? — Inima. — Ab î mă doare. — După cine ? — Ce te doare ? — După Piatră, dacă şeful a întrebat d. e. pe Tanasă, vecinul său. De ordinar, a-cesle nume sîut lungi şi încurcate, şi Întrebatul răspunde că-1 doare inima după x. care nici nu-î aşa de atent, ueliind vecin cu el, deci neaşteptînd ritului. Acosta întrebai din scnrl. uîlă numele si uimlncă bătae la palmă cu mişca de basma. 5(5. De-a foaia. — Se joacă la privegliiurl. Doi inşi, ţiganul Işf ia foaia îri spate, şi fiind guraliv, „bun de tămăşagurP întreabă lumea pe delălurî, dacă-i dă ceva de lucru. Unul d. e. ti spune : ,măl meşter lăcătuş, Ia fă-rnî o potcoavă", şi ţiganul işT pune foaia jos şi începe a o umfla. Foaia suflă jos. de prăpădeşte păunului, geme şi icneşte uevoe marc, mal pişcă pe fele, pe neveste de picioare şi ceilalţi, fireşte, rid, fetele ţipă. Nostime-s conversaţiile cu ţiganul, care-şl laudă foaia, ba chiar foaoa grăeşto: — El, di.r foae ca mine, mal rar iu Moldova. — Mă balaoachcşe, dar foaca ta vorbeşte ? — Vorbeşte (liorgheşte), cum să nu vorbească, că-I tocmai din ţara nemţească. Ba, |iganu-şî laudă ghiocul, cu care-şl poartă foaia : „Uhiocu-i gblocat, cumpărat, miuunat, frumuşel că merge singurel, etc. 16 — ŞEZĂTOAREA 4S. De-a paiu. — Se joaca cu băejî mu1|î. Sc puu loţ.1 roată şi jiu palmele alipite. Unul, Dumnezeu, are hi mină un paiu şi murgind la top ceilalp se face că-l lasă; ccllalp top, prefăctndu-se, prin deschiderea palmelor, ca o scoică, că l-au primit. Unul stă, iu accsl timp de-oparte. Acela-Î Dracu. Atunci Dumnezeu strigă : Scoală drace ’ntr’ uu picior, că p-a murit uu fecior, şi Dracul vine într’ un picior, spre a giri la cinc-i panii. Dacă a gicit, alunei acel băut „e al dracului*, dacă uu, „e al lui dumnezeu*. Şi în Ir’ uu cas şi iu altul, acela se duce in partea căzută. Lucrul se continuă plnă ce a rămas unul singur. Aceluia Dumnezeii Ii pune paiul îutr’o mină, şi el. cîml dracul e strigat, începe să invirtcască pumnii Împrejur strigind : glcl In care, gici iu care, etc. Dacă a gicit in care mluă-I, atuuci îşi la, dracul, partea. (L)io Ţapii. jmi. Tecuci). TuClOf PtUTlfîle. FINUL LUI DUMNEZEU (ro VESTE) Poveştili nu-s di Ieri dl-alalli Ier!; eli-s tucma di pi vrcinia cin Îmbla pi pamiut, Durnnedzăfl şi cu Sfintu Pclrîa. — Ori undi-a-glunge ii sara, după ci face mîucari şi mîuca, dzice Dumuedzău cilră Sf. Petria : Petri, spunl-o povesti î Sfintu Petrîa trfibuîa sl spui povestia ; după cî-o gate di spus, Dumnedzăti dzice : Dunmedzăă |’o plătiascî, Petri. Da ii cîu îmbla piu lumi, era ca doi moşnegi bătrinî, bătiiuî. Amu, iaci ci-I vorba : O fatî di om năcăjit, o greşit ş’o îmbiat c’ou t lă că ii; dă. lumi ni greş UI uu-i! La cltl-va vremi, purcedi fata groast. Ruşînla ii, saraca î E amu uicl nu măi cutidza si lasî’n sat; cî tăti fetili şi uevestili o luuail Im batgloouri. Cin o vinii vreinTa, fata o născut un băet aşă di frumos, di uu si măi atla allu s!-i stai’mpotrivă pi lumia asta. Da fata, ca sl nu măi ştii tătă lumia di patima ii, o Juftat bă-etu Im brajî şi s’o fost pornii si-l dăi’ntr’o liutînl cari era pbon cîmp, la o margini di drum. IatI cl pi cin era st si apropcii di fîntini, agîungl tucma aluucî. DumnedzăQ cu Sf. Petria. — Petri î — Ci-î Doamni ? — Ştii tu, Petri, ci vre si faci bgiata fata asta ? — Cum nu, Doamni, vre sft dăi pruncu cela in flntinl. — 17 — ŞEZĂTOAREA — Hai, Petri, sl-1 luăm cu noi; lu 1-il moşi şi eu l-oi botidza In vorba lor, aglungi şi fala la flnllni. — Fati băl, dzîci Dumnedzău, da ci vrei sî faci ? — D'apu, moşule, Iaci cum şl Iaci cum.. şi spuui fala tftlă pă-fărania cu băetu, şî c’amu vre si-1 dăi’n fiutiuî si nu mal ştii Iu mia ci-î şl cum ÎI. — Dă-ui noau băiţălu ista. — Vi-1 dau, cum nu, cu tătă inima vi-1 dată: bogdaprosti ci vrej, sl-1 luAat. Atunci Dumnedzău o blagoslovit fata, şi e cîu s’o ’nturnat a-casl, tot fatl ca dinţii s’o 'nturnat. Amu Dumnedzău şi Sflntu Petrîa, o luGat băetu, l-o moşit, l-o botidzat şl î-o pus numi Petria. Da din clasu ciu l-o botidzat, băetu o început a iinbla Im pcicloari, ş'a vorbglii ş’a pricepi ori ci lucru. Dumnedzăti î-o făcut un rindişor di strai,... da ci strai, ninieî di tăt: cămeşuicl, cuşmuţî militicî’m cap, bernăvicaş in pcicloari, sumăîeş pi dinsu - şl uni merge Dumuedzăti şi Sf. Petrîa, băetu sl ţine di ii. Amu cum o potrigit ii, ci pi ’nsarati o agliins lutr’o păduri. Sf. Petria ciind meştir di făcut mincari, cum o poposit, odati o tăîet lemni, o adus apî, o făcut focu, o pus ş’o făcut mămăligi şi alţi mlncări; iar după cl-o stat cu tăţ la masî, o dzis DumnedzăO : mPetri, spuui-o povesti". Sfinţii Petrîa, atunci o spus o povesli lungă şi frumoasi; după ci-o gatit-o di spus, o dzis DumuedzăG: „Bogdaprosti, Petri, Dum-nedzââ ţ’o plaUascî“. Da băetu di colu : „Apu, nanaşule, eu n’am cu ci plaţi moşului povestia; da î-oî da cuşmuja din cap". Şi le băetu cuşma şi î-o dă lu Sf. Petria. Da Sf. Petrîa numa o ris, o luuat căciula, o pus-o’n Iraistî şl cîn s’o făcut dzi, s'o pornit îarîş la drum. Aşă cam pi 'u sa rate, ii iar agiung într’o păduri.—S. Petria faci mincari, sî daţi cu lăp şî mluîneî şi di-acole dzîci Dumnedzău : „Spuni Petri, o povesti". Sf. Petrîa o spus o povesli şl măi fiu-moasî di cit cei din sara trecutl. După ci-o gatit-u di spus. dzîci Dumnedzăă: „Duranedzăil po platîascî, Petri". Da băetu di colu : Apu eu, nanaşule, u’am cu ci plaţi moşului povestia; î-ol da curaîuşa ias cu cari’s lucins". — Dă’î-o, cinule. El, blătu ^ tot bîât: socote cî povestia si plăteşti cu bani, ori cu alticelîa. uu ştie Inel biui, ci-I pi lumi. 1 1) Tăt&ruşonii, în graiul de toate lilelo, întreb ai Dţoază ţi euvîntul lîat şi biet. — 18 — ŞEZATOA REA Sf. Petiln o liniai cu ral uşa di la baci şl ilupa ci s’o facuL dziu, s*o sculat cu tap şl s’o pornii pi drum îiiuăiuti. Pi cin o prins a amurgi, ii iar o ngluns tntr'o păduri. Sf. Petri» # Iar’ s'apucî di triabî. faci el mîncari şi după cî-o rnineat cu lâp, lari dzici Dunmedzău : „Spinii Petri o povesti". A-timcl Sf. retiia s’apuei şî spuni-o povesti mult nuli lungi şi mflî fiunioasi, di cum spusăsl pin’ amu. Da ii cin o spus povestia, era supt on capac fiurnos. Amu după ci-o găteşti, dzici Dumnedzftu: „Dumnedzău fo platiascî. Petri*; da un liulubaş din copac dzici şi el ; „Dumnedzau |’n platiascî". Atunci dzici şl baetu : „Duniuedzău fo plutiasei, moşule". — Polii, s’o (iişleplal cimi înneft; di-ainu s'a pricepi el cum si trainscî’u lumi, nu li torni. Da baolu’n Teş tril dzlli o crescut cit uu baitanaş. da aşă di frumos, di-ţ era mai mari dragu, huma si ti ulp la el. — Ei amu. cinulî. dzici Duiniiedznfi. după ci l-o blagoslovit, ti du’n lumi şi ai griji si nu li pui oii iu cili vremi, la omul cu barba roşi c’acela a sl-ţ faci paeuslla. — Las. Lianaşule. u-ave griji, c-oi Iaci cum dzici mneta. Di-acole. pupi ci mina lu DumnedzâQ ş-a lu Sf. Petrîa, ş-apucl l>I-on drum şi mergi el ci mergi, piui cl-agluugi la un sat. aşă-ntr-o Duminici. Cum o intrat iu sat şi l-o vadztil feli 1 i şi ueveslili-aşă di frumos, mure după ol. uu alţi. Cari di cavi ilzlcc ci si sl pui argat la eli. Sl slriusăsî lumTa-mpreaîurul Iul, di uu măi ştiei lu, ci-i acolu. Da băelu-ş pue driimu lui iuuăiuti şi dzici : -fugit di-acole, ci cu uu vicii sl vnrbfis cu femeiii~- Mărgiu el aşă pi drum, iatî cî si-uiilue-şli c on popi cu barba roşi. — Măi bade dzici popa — uu li puui argat la mini ? — Nu, părinţi, ci oş cu barba roşi şl naiiaşu o dzis ci la oa-miuî cu barba roşi si uu mu pun. c-aceia nu sî-iii faci pacustia. Ciu a audzil popa d graieşli baetu. i-o vinit prin minţi cit tră-Lui si cii v-o soeotîali. di răspândi el iutr-aiest fel ;. .. şi si ie şî si duci fuga araşi, iş d;l barba cu calncan, o unegreşti el biui şi Ieşi pi alll caii hâdului iiiăîuli. — Sărut diiapfa părinţi, dzici baetu. — Muljănnls D-taJi, fiiule ; da uu li puni argat la miui'? — Ha ui-oi ţi uni. Nu şti£ bgetu baet c-aista-î tot dracu cel cu barba roşi. — Amu — 19 — şădi el baetu la popa, o dzl ; şâdi doau, Iril şl bagî di samî cl di la o vremi, pi uui locuri, barba popi Începe a sî-nroşî. Mâl, mari lucru sî nu ci dat eu pişti paeat cu popa ista — dzici baetanaşu — ulii cl barba începi din nîagri, a si faci roşi. Arnu-mparatu ţări celiîa ave o fati, şî fata aceia trale intr-au foişor, pişti noau ţări, pişti noau mări, şi nu pute uimi si razbati ca s-aglungî pin la laţi cî pi-mparat l-o agluns mari dor di fati-sa şî î-ar ci trimâs un ravaş, un Înscris, da n-ave pi ciui. Ci sî faci ? S-apuci si dă el di vesti cî cini s-a gasî sî-T ducî Inscrisu îa făli şî sl vii di-acolu cu răspuns pi cum cî l-o primnit, acelula-l dă glumata di-mparaţii şî fata di soţii. Audi şî popa cî-o gluruit imparatu, şî cin vini măi supri sar’ acasî, îl lutriabi baetu : „Ei, părinţi, ce-i mâi audzit ? — D-apu îacî ci, măi baeti: o dat imparatu vesti cî cine s-a gasî si duc-on ravaş la fatî-sa, aceluia l-o dă di soţii şl glumata di-mpărăţii, şi ca sî nu giniascî lumîa cî-î v-o amăgiturî, vomicu-a-cela si facî-nscris cu-mparalu. — Du-ti părinţi, şi fă-nscrisu făr di nici o griji, ci ma duc eu. — Măi, şl ti daci tu acolu ? — Cum nu. Atunci popa sl duci la-mparalu : Iacl-nnaljati-mparati, eu am um baitanaş şl el sî priudi c-aduci'nscris di Ia fata mării lali. — Aşâă ? — D-apu cum. — Du-ti dzi-î sî vii digrabî-ncoacl. Popa o cemat băitanaşu, Imparatu o făcut Înscris, pi cum ci daci î-a aduci răspuns di la fati, l-o dă di soţii şl glumata di-mparaţii. Apul di-acole-mparatu o făcut alţi scrisoari cîlra falî-sa, pi cum cî sl-î trimati răspuns cum sî măi afli cu sanatatla şi ci mal faci. Baetu o luuat frumuşâl bîrtiili, lî-o pus în sin şî s-o da pişti cap şl s-o făcut un hulub, aşă di frumos, di nu mi ave cip, şl s-o dus pini cl-o trecut tril ţări. După cî-o trecut tril ţări, o agluns la tril mări. Atunci s-o da pişti cap şi s-o făcut um porc sălbatic, aşă di frumos, di stărluce r> păru di pi dîusu, ca aurunjTo trecut a notu şî cele tril mări. Dlacol6 s-o dat pişti cap şî s-o făcut un cerb frumos cu citi tril radzî In flşticari corn. Ş-o măi mărs tril ţări pini c!-o agluns la palatu fetii di’mparat, şî baţi la ferîastrî. 1 1) .Stărluce = «trăluco. Să inlrebuinţaza in grăia şi cavintul «stărluccsc» şi strălucesc; mal cu samă oamenii bătrinl, întrebuinţară pe stărluccsc. ŞEZĂTOAREA — He, licee, volnici — dzîci fata — di eîn ll-aşleptam eu pi tiui. Vini digrabî-ununtru sl-| văd fa|a. El s-o dat pişti cap şi cîli s-o uitat fala, lalî ci vedi tntrin pi uşi uu bai|aş mititel. Cin l-o vadzut aşă di frumos, îm braţ! l-o luQal, în faji l-o sărutat, în divan l-o aruncat şi cătrî el s-o rugat ci si sl faci aş A cum era pin-a nu si porni dî-acasi di la tatl-su, di la-mparatu. El atunci s-o făcut un lucru di baitanaş, di sî-1 sorbgl, nu alţi. Nu mal ştie hgîata fatl ci si faci di bucurii ciu l-o vadzut ş-aşă. Amu, drăgustitu-s-o ii cit s-or ci dragustit, cî di la o vremi ba-îetanu dzîci cîtra făli si faci răspuns cifra tati-su, pi cum c-o fost ol la e. Fala o făcut răspunsu pi cum c-o primnit scrisoarîa şi pi cum cî i-o adus-o baitanu. El o luuat birt iile, ll-o pus In sin ş-o dat si st pornlascî. — Dar dzice t*: slăî voînici-oJTacî daci socol cl |l-s dragi, rogu-ti si faci ci-oi dzîci cil. — Ci si fac ? — Si li fad cum crai cin te-î pornit di la tata. Atunci bailauaşu s-o dat pişti cap şl s-o făcut un hulub cu tătu şl cu tătu di aur. Iar fata î-o smuls tril peni din coadî şî ll-o pus Im buzunar!. DI acole dzîci : „Făti-aşă cum erai cin al trecut cele tril mări*. — Baitanaşu s-o dat pişti cap şî s-o făcut un porc sălbatic aşă di frumos, di nu măi ave potrivi pi lumîa asta. Păru di pi el stărluce ca auru. Iar fala o smuls uu zmoc di păr din coamî şî l-o pus îm buzunar!. — „Amu. fă-ti drăguţu înnefi, aşă cum erai cin al bătut In ferinsli*.— El s-o dat pişti cap şi s-o făcut uu cerb frumos, di nu măi ave margini. In lişlicari corn ave cîli 3 radzî, cari străluci măi dihai di cit soarele. Fala o luuat ş-o rupt radzili şî II-o pus Im buzunar!. — Apul dl acole o dzis cllra baitau cî dl-amu sî si pornîascî supri Imparalu, aşă cum era, cin s-o pornii înlr-acoacî. Atunci el s-o făcut un hulub, şi s-o dus în lumîa Iul. — Cin o agîuns la cele tril mări, s-o făcui porc sălbatic, ll-o trecut a notu şî după ci lî o trecut, o agluns la cele tril ţări. Acolo s-o făcut cerb şi s-o pornit tot pi drum înainti. Pi cîn sî trîacl un pod, îael î-o işîl popa-unăinli, T-o dat v-o cîti-va c-ou par In cap, l-o ucis, i-o talet capu şî l-o dat cu Lăl cu trup, su pod. Apoi, o lufiat hirtiili şl s-o dus la-mparalu, — Iad-nalţati-mparali am fost la bezădlaua mării tali. Şt scoale ŞEZĂTOAREA liîrtiili. —Di-acole-mparatu o triraăs răspuns feli. si vii sî faci nunii’ s-o dăi după popi. ci el socoto cî popa o fost la fata lui, uu bgolu bai Iau. 0 măi trimite împaratu ştiri şl la-mparaji şi crai vecini, să vii la nunti. Da nici fata nu ştie ci lucru di treburi facusî popa. Cin ngTungi-acasî, era plin la curtîa-mparaLîascî di lumi. E in loc sî ga sase i pi haitan, o dat cu oci di popi, cari-aşlepta sî sî cununi cu (linsa. — D-apu biiii tatî băi, cu popa ista jî voia sj-m legi capu ? — D-apu cu cini, draga tali, dac-aşa mnl-am Hat cuvîntu, cî cini ninl-a aduci răspuns di la tini, ari sî-ţ cii soţ. — D-apuI tatî, doar! n-o fos dracu di popi. la mini. — Taci, bezăde, dzici popa, da bîrtiile îeşte a cui-s ? — Gîaba, popi, cî u-aî fos tu la mini. Popa sî puc cî el o fost ; ş-amu si luuasi Ia bălăbănit cu fata, di sta lumTa-n gura lor. E pre bini ştie cinî-o fos la e şî nu-I era voia si sî ducî după dracu di popî. Amu sî-î lăsăm pi dîuşi balabaniuu-sî şi sî videm ci sî mal pitreci cu cinu lu Dumuedzăti. —Iatî cî pi drumu cela trece Dum-nedzăfi şî cu Sf. Petrla. — Petri, nu ţi sî pari nimica ? — Ci nininica, Doamni, Ia cinu mnitali şî nepolu mneu îl mort Ia acolu su pod. Atunci ii nu măî lungesc vorba şî sî scoboarî su pod pi malu părăului. Fi cela, 11 mînca, saracu, muştili. -— E heec, saracu cinu mneO, saracu,.... ci dzili o agliins. — Şî puni Dumnedzău, mina pi el. îl priudi capu cum trăbui Ja loc, — mă rog daci era Dumnedzătl — şî-ncepe-a-1 hîlţiua, ca cum al hîl|îna un om caii doarmi. — Măi cinule. — dzîci Dumnedzău — măi cinule, scoali măi! Atunci baitanu sî scoali ca un om somnoros şî pupi mina moşî-su şî-a nanaşi-su. — Ei, măi cinule, vedz ce-î paţît, daci ţ-al făcui în cîrd cu o-mu cu barba roşi. — A pil văd, uanaşule, dzici baetu ; da mă rog lasaţî-ma sî ma măi şterg pi la ocl şi si ma măî răcoresc, — cî era năuc di cap, saracu ! Amu după ci s-o mai răcorit baetu, dzîci Dumnedzău : „Apu cinule, popa ţ-o făcut pacustîa, ca si Iei el pi fata-mparatulul«. — — 22 — ŞEZĂTOAREA L-o blagoslovii îarî, Dumnedzău şi dl-acolc baietu iT-o sarutat mina la amîudoi şi î-o dzîs Dumnedzăîî : »Yedz, cinule, duti di-amu, la curlla mpărătîascî ş-acolu ti pricepi tu ci st Iaci*. — Las nanaşule, dl-amu n ave grijî. Si ie baitami şî cu strai li răii cari li-ave pi dinsu şl porneşti la curtîa-mparatulul. — Cum 1 o vadzut fata di diparti, cî viui, nu măi pute di bucurii. — Stă! babaci, cî dî-amu viui ccl cî-o fos la mini. — El popi, dac-al fos tu la mini, dă-ti pişti cap şî ti fă cum erai cîn te-î pornit dr-acasl. —■ Ci si ma dau pişti cap ? da-s uebun ? si rîdl lumîa di mini ! Atunci fata danii baitanu lingi e şî dzîci: „Dragi, fă ti, cum erai cin te-i pornit dl-acasî*. Baitanu s-o dat pişti cap şî s-o făcut un hulub aşă di frumos di sta lumîa şî sî urniră de frumusăţ.a lui. — Ei, noroadi, — dzîci fata, — cum vi si pari bulubu ista ? A-şă-î cl-i frumos ? — Frumos îi, bczade frumoasî di-mparat; da şî măi frumos aici. sî nu-i lipsascî cele 3 peni din coadî. — Atunci fata bagî mîna-m buzunar! şi li-arali : IacîLî-le-î, noroadi — şî li puni la locu lor. — Di-acole fata dzîci citra ciuu lu DumnedzăQ, si sî faci cum era du o trecut cele tril mări. Atunci el s-o dat pişti cap şî s-o făcut un porc sălbatic frumos, di nu sî măi satura lumîa di uitat la el. — El noroadi, cum vi sî pari ? — Doamni, bedzăde frumoasî di mparat, frumos, frumos îi; da un lucru îl st rid : îi lipsăşli un zmoc di păr din coaml. — Iaeltî-l-al. dzîci fata scoîîn zmocu dim buzunar! şt aşădzîuu-1 la locu Ini. — Amu, vonici, fa-ti ca cum crai cîn ai bătut iu ferîastî la mini. — Vonicu s-o dat pişti cap şi s-o făcut un lucru di cerb, di nu măi ave pareci pi lumi. — Ei noroadi, ii frumos cerbu ista? — Frumos, di nu ma ari cum, da şi măi frumos ar ci, si nu-i lipsascî radzîli di Ia coarni. — Iacilî-Ie-î, dzîci fala seo|ind radzlli dim buzunar! şî puindu-li la locu lor di măi îuuăinti. Cîu o vadzul împaralu cum îi socotîala, nu măi ştie ci sî fac-î di bucurii. — Ferici di tini, draga tati, vreuic barbat t-al ales. Apui dî-acole-m parai u o poruncit dl-o scos din grajd un cal ni-uvalat, ş-o legat pi popi di coada lui, ş-o scos calu pi eîuip şi — 23 ŞEZĂTOAREA i-o dat drumu. Atita cl-o fugit, di nu s-o ales nimuicî diu pop!: uni pcica cânii, si făce vali : uui pcica ciolan, si face dial. Tar Tmparatu o făcut o nuuli mîrîrîfF şl frumoasl. Amil cin era aşadzaţ tăţ după masî, laţi ci întrî-n casl doi moşnegi batriui. Era Dumnedzău şi cu Sf. Petrîa. Indati si scoall baitanu di după masî şt si duci di li pupi mina. Da dzîci Sf. Petrîa : „Oari cum di-o vinit ficîoru is di-mparat, di ni-o pupat mina?" — „D-apu Petri, cum n-a vini, daci-î ciuu mneft şl nepolu tău". — „Aşâ doamni ?" — „Aşă Petri". — „Da straşnic s-o măi ştimbat baetu nost". Da-mparatu poruncişi cî la masa aceia sî vii lăţi slugili. Intri eli, era şl mama imiireluî, — ci e di cîu o dat baetu, s-o bagat slugi la-mparat. — Dumnedzău cîaml pi cinu-su dî-oparti şi dzici: — „Vedz, cinnle, fumeuşca cei Uniri din capilu mesiî?"— „Văd, nanaşule". — „Noa dac-o vedz. aceîa-î mă-ta cari ti-o făcut". Atunci pupi el mina moşnegilor: ii l-o blagoslovit şl s-o dus pin lumi ; iar uiuirili s-o dus la capîtu mesiî ş-o stirnit vorbi cu nevasta cei Uniri şl, diu una diu doau, dzici fumeia : „ Apu-nualţati-mparali-m eş ficior".—Apui dacl-i aşă marni, şi mnela eşti-mpăra-tiasl, di-amu Ş-o Iuuat pi bgiata mă-sa, o-mbracat-u-n haini scumpi, ş-o pus-u ]) lingi el şl lingi muiriasi. Ş-apuî dî-acule s-o aşadzat pi vesălie şl pitreciri, ca la o nunti ca acela ; iar eu î-am laşa pi dînşi pitreclnd acolu ş-am vinit la Dumnia voastl călări pl-o roatl, şi v-am spus-o toatî. (Aroastă povosto am auzit-o do la moşneagul T. M. llnchilA (OG ani) din TAtărns!— Suceava. în sara zilei de Mercur! 30 Ianuarie 1002). A. Vasiliu. -------—----------- CĂSĂTORIA VULPEI CU MOTANUL (SNOAVĂ) A fosl odală ca nici odată, a fost odată iutr'un sat un om sărac lipit pămîntuluî. Acest om avea zece copii şi n’avea ce să le dea de mincare. Se înUmplă că într’o zi, un alt om îi dete nişte făină de pomană. Abia apucă făina şi făcu o mămăligă d’ale mari, o răsturnă pe masă şi toţi copiii se adunară împrejurul ei. Pe clnd 1). In această poveste, po uno loearT, la sfirsitul cuvintolor, să aude pronumele dn acuzativ o. Tar po uno locuri îl «iris u. Ex. v-am spus-o, o pus-u otc.... Aşa-I giauri. aşa ini Inni. >. si-) puu.^i oU po birlie L'no ori întrebuinţară nial alos pe a în 1oc de ă : 'TîTa-3m\ făcut etc.. nlto ori, sii intrebuinţază a. — L’no ori, şi ehlar cole do mal multe ori, să întrebuinţară t şi t in loc de e şi ă : pi. po ; faci, facă. — 24 — ŞEZĂTOAREA mîncau top cu lăcomie, un molan care văzuse mămăliga începu a mleuna. Tatăl lor le zise ca săi dea şi lui o bucală de mămăligă, dar copiii ziseră ca să-T lege o custură de gît ca să-şi lac singur. Şi aşa şi făcură. Motanul văztndu-se cu custura de gît, socoti că e sabie şi plecă în lume. Mergîud el cu custura, trouca, Iranca, tronca. 1 rănea. se întîlneşte cu o vulpe. Vulpea se opri şi-î zise: -Unde te duci, măi soldate?* Motanul răspunde îngînfat: „Mă duc să mă Însor*.— „Dar nu mă iei tu pe mine?* — Da da, te Iau cu plăcere*, răspuudc motanul şi amîndoi plecară la vizuina vulpii. Aci molanul dele de trai, căci vulpea aducea : gîşte, găini, raje şi alte paseri pe cari le fura. Pe cind se desfătaQ, de odată aud că strigă cine-va. Eşind vulpea găseşte afară pe lup, care o Întrebă : „Surioară vulpi-şoară, făcut-al ceva de mincare ? — Am făcut, nani făcut, efi m’ain măritai şi mî-am luat uu soldai*. — „Heî! Ia să-l văii şi cu!* zise lupul rîzînd. Vulpea intră şi spuse motanului să Iese. îndată lesă motauul, cu sabia troncănind după el. Cind văzu el lupul atit de mare, îşi sburli părul şi îucepu să sforăe pe nas de frică. Lupul crezu atuucl că se pregăleşle să-l tae cu sabia şi de aceea o luă la sănătoasa. In fuga lui cea mare Întîlneşte pe urs. Acesta-1 îutrebă că de ce fuge. Lupul II povesti toată păţania sa. Ursul curios de a vedea şi el pe soldatul vulpii, se duse de-a dreptul la vizuină, dar o păli ca şi lupul. Venind iu fuga mare la lup, începură să se sfătuiască, cura să facă să omoare pc acest soldat. Pentru aceasla eî chemară pe leu şi pe Iepure. In sflrşit botărîiă să facă un bal Ia care să cheme şi pe vulpe cu soldatul său. Sub uu stejar mare puseră o masă cu tot felul de mincărl şi băuturi. Totul era gata, însă nimeni uu Indrăsnea să se ducă să-î cheme. Ursul zise lupului să se ducă el, dar răspunse că-î slab şi-l priude. De asemenea ursul zise că cl 11 tofolan şi-l prinde. Acum căzu păcatul pe Iepure. Iepurele n'avu încotro şi se duse. EI uu se apropie ci sIrigă de departe, apoi o luă la fugă. Cum auzi vulpea, plecă cu bărbatul său la bal. Mergind ei pe drum, motanul zări o cioară in vîrful unui arbore, şi după cum sini învăţa|I motanii, se acăjă pe arbore şi într’o clipă fu in vîrf. El apucă cioara cu gliîarele şi omorînd-o detc cu ea jos. Văzind cei de la bal ziseră : Bre, breee ! vedejl voi că omoară pe unul tocmai de sus ; dai' noi toţi jos ce facem ? Leul se băgă sub masă ; ursul se sui in arbore; lupul şi cu lepurile deteră luga In tufă. — 25 — ŞEZĂTOAREA Cind veniră motanul şi cu vulpea, mare le fu mirarea că nu găsiră pe nimeni. Motanul văzu coada leului, care era eşită puţin afară, şi rrezînd că-î şoarece se repezi pe ea. Ţîşlî! sări leul de sub masă şi o luă la fugă. VăzJud motauul atita namilă de leu, se urcă pe copac, de frică. Aci dete de urs. Buf! căzu ursul şi după el molanul care fugi in lufă. Aci găsi pe lup şi pe iepure şi de frica lor fugi inapol la vulpe. Vulpea nu mai putea de bucurie, crezînd că loji fugiseră de frica motanului. Ea îmbrăţişă pe bărbatul el şi petrecură singuri la bal. Am fost şi eu cu ei la masă şi de aceea vă spun această minciună. do P. N. Cauîivea. corn. Plineşti, jiul. Gorj. în olatn do <0 ani). C. P. Canavea. BRICIUL LUI VODĂ [SNOAVA] S’o fost dus un ţigan să se radă, că era mire,- Mergînd el pe drum, să ’utilueşte c’un KonVîn care să îtxrcea lă secerat. — Da unde te duci bădică ? — Da la să rad pe Vodă. — Da cu ce fel de bricifi al să razi pe Vodă ? — Da ia cu alesla, zise Romînul arătiud secerea. — D’apoî ce fel de briciu să fie alesla? — D’apoî atesta, măi ţigane, II briciul Iul Vodă. — Saracu de mine ! — Da aşăă ! — Ştii ce, bădică, rade-mă pe mine ’ntăîQ, că poate mi-a merge mai bine, că lot îs eu mire. Romiuul n’aşteaptă multe rogute. se dă cu secerea şi la pe ţigan la clorsăit pe barbă Ştii că săcerea are zimţi. Ea nu rădea părul, ei-1 zmulgea şi jupîa tot obrazul ţiganului. — „Mă log, bădică, lasft-mă* zise ţiganul, după ce-1 începuse Romînu, a rade. — Cum să te las negala, măi prostule ? să-mî baglucuresc meşteşugul ? Asta n*o fac, ferlască sfîntul. Şi ]-o tot clorsăit pe ţigan, pînă ce l-o gătit de ras. Cind o scapat, ţiganul, din mînile Romî-nulul, părul de pe barbă era lot zmuls şi obrazul plin de sînge. Mergînd el aşa pe drum, lată că vede un cosor, pe-o margină de şanţ. Da jiganu, de departe, cătră cosor: Ha! fire-aî al dracului să fi, pulul briciului, şî tu eşti strîmb ca tatî-lu, şî tu al să fi al — 26 -r- ŞEZĂTOAREA dracului ca ol. Glndiarn să te Iau să le pun îu traistă, da mă tem e’ol pă^i cu tine. cum am pă[it cu lall-tu. Auziţii do la Oii, T. (’hirilâ, Tătflnifjî). A. Vasiliu. TRADIŢII ŞI LEGENDE Partea şi norocul Era odată uu om sărac, da sărac lipit pămintulul că u’avea cu ce-şl amăgi zilele de azi pe mîne. De altfel era sănătos tun. rorntnul, ba era şi muncitor rlo no-I prindea locul, şi cinstit era el, dar degeaba că nimic nu se ţinea de dîusul, căci u’avea noroc. Văzînd Dumnezeii una ca asta şi făcîndu-i se milă de bietul creştin, căci vedea că se trudeşte şi se sbucîumă fără folos, s’a bo-lăiît să-l miluească într un chip, ca doar l-ar puica îndruma pe o calc mai prielnică. Tocmai se fntlmpla.se că a pornit săracul pe uu drum. Cîud era aproape să ajungă la un pod, Dumnezeu, prin puterea lui ue-asămuită, rîudueştc să pue In calea lui, pe pod, uu burduf de bani. Dar şti li ce face bietul romiii î Tocmai eînd ajunge Ia capul podului, care de altfel era băt luug, ce-şî face el răfuiala, in capul Iul: închide ochii şi trece puşcă dincolo. A cercat şi el să vadă de-a putea trece podul cu ochii închişi, şi n’a dat greş. da şi pe alături de burduf de bauî. Iu urma lui. altul, cu ochii norocului deschişi, a dai peste bani şi l-a luat. „Geaba are omul parte dacă nu-i noroc*. i \ny,tia în Unirea—Siiroavj, do la Tonilor Mustea, de 7U anii. Leon Mrejeriu. Corabia Iul A?oe Noe a lucrat la corabie, iu pădure, 90 de ani, fără să ştie cineva. Aşa îi poruncise Dumnezeu, ca să uu spună la nimeni. Amu. Iuda, s’a făcut, boerăuaş Îmbrăcat bine şi s'a dat îu dragoste cu femela lui Noe. El, tot sta de dinsa, să întrebe pe Noe, ce lucrează şi unde lucrează el. - Nevasta îl lot întreba, dar Noe, nu-î spunea : zicea că umblă după vînat, prin pădure. Amu, zice că Noe gălbe corabia : numai un lemn mal avea de — 27 — ŞEZĂTOAREA pus şi era gata. El s’apueă şi spune femelei, femela spune diavolului şi dl al clipi din oclil, corabia se desface şi lemnele sar în picioare, pe Ia locurile lor. de unde au fost tăiate. Cînd se duce Noc, să s'apuce de Jucru şi vede lemnele, în picioare, pe la locurile lor, s’a prins a se scănnăna de cap şi a se isbi de toj.1 copacii! Dar Dumnezeu, care văzuse totul, il întrebă : — Ce este Noe ? Nu fT-am zis să nu spui la nimeni ? Ce-al făcut? — Am greşit. Doamne, văd că am greşii ; ce să fac acum ? — Ce să faci, îi răspunde -Dumnezeu : ştii care e lemnul, care 1-aî pus îutîî ? — De unde să ştiu. Doamne, nu ştiu. — Du-le, îi zice Dumnezeu, la lemnul cel care este înaintea ta, c’acela este; lale-I şi fă din el o toacă şi prinde a toca Uilr'îusa. Făcu Noe, aşa cum îl poruncise Dumnezeu şi cînd a început a toca, toate lemnele s'aCt pus pe la locurile lor şi corabia a fost la loc. De atunci este toaca. Noe a mai pus lemnul, care Irebuîa şi s’a viril în corabie. Atunci a şi bufnit- apa. Iuda s’a făcut un şoa-rec şi smnr în corabie şi a început a o borteli. De geaba o tot astupa Noe cu cîlj.1, cu cîrpe, cu ce putea, că n'avea ce 1 face. Dumnezeu, alunei, asvirli mînuşa în corabie; rnîuuşa s’a făcut o pisică şi a mîucat pe şoarece, scăpînd pe Noe de satana. (Anzilfi Im IIocî—Lo-sjiczi). R. Marinescu. De ce nare năpîrca coadă ? Năpîrca este tot de o potrivă de groasă peste tot, şi Romînul nostru a zis că n’are coadă. Şi de ce ? Vă voi spune : ci că de n’ar fi fost năpîrca, n’am fi fost pe pămînf nici noi, nici dobitoace, nimic, nici o suflare, căci cînd Noe era cu corabia pc apă, diavolul a făcut o găurică, şi de n’ar fi băgat năpirca coada acolo, cel din corabie erau înecaţi. ŞL de aceea c tare păcat să omori năpîrca, cu toate că muşcătura ei e fără leac. (Din UiwlioştI, jiul. K.-Snrat). .. _. H. Ţapu. - - —---T7//7/^l-—---- PAPARUDA, Se obişnucşle mai ales cînd slut secete de nu a plouat de multă vreme, se adună pe lu sfinţitul soarelui copiii, şi doi din el se în- — 28 — ŞEZĂTOAREA vclosc cu o plantă „fcregă* şi lumea lesă cu apă şi toarnă peste cel dul îmbrăcaţi şi strigă prin sal: Păpămdă rudă vino de ne udă cu găleată leată peste lumea toată ; cu găleata plină, ploile să vină : cu găleata rasă, ploile se varsă de marţi, piuă marţi. (Sjtiis tfo Ion C. Ojiioîu, lijtucyf, jud. Ouiji. Com. de Alex. St. Şelarii. ------- ------------ DESClNTECE De pus cuţitul wCuţit cununat, drac tţnpeliţat, le luă! de la zece, le pusei la 9, te luăl de la 9, le pusei la 8.......te luă! de lu doi, te pusei la unu, le luăl de la unu, te pusei la nici unu.*1 Se Ta im cuţit cuuuuat de şapte ori, patru mărăcini de păr, patru mărăcini de porumbar şi său de vita plesnitâ, cu care se uugc cu] iLui la vlrf. Apoi înfige cuţilul în pămînt şi mărăcinii pe lingă el, unul de păr, altul de mărăcine, şi aşa mai încolo, piuă ii înfige pe top ; pe urmă la mina după cuţit şi începe a intra singur în pămînt, şi dacă il lasă mal mult, atunci moare acela care este destinat a i sc pune cuţitul. (1)0 la Ioana Ufibâiian. Ciuducştl» Alge?). să cure lalauţi, de Jnî piuă Joi să dea nouă ploi ; uudo da! cu sapa să cure ca apa ; unde dai cu plugu să cure ca unlu. Deschideţi porlijile să vie ploiţile. De luat cuţitul „Cuţit pe bătătură, ciijlt pe lufan, cuţit pe capu şglieabuluî, cuţit de Ja rîu lu Iordan. Să te scalzi să te curăţăşll, ş1 pe cutare să-l oropseşti, eujitule; de-l li călător, să le duci la călătoria ta; (de-i fi minat, du-le p’ăl caro le-a minat).* Aceste versuri din paranteză se zic numai atunci cînd cuţitul e pus de alt cineva ; dar clnd e pus de cel care descîntă. iu loc de versurile Închise in paranteză, se zic următoarele : — 29 — ŞEZĂTOAREA „De-I fi minat, să le pul pe acest mărăcine, să-l îuţăpi şî să-l usucî, şl pe mine să mă oropsflşll; să te pul pe astă Iarbă verdc-neagră, s'o înţepi şî s'o usucl Se descintă cu un cuţit înfipt intr’un mărăcine. Şi după ce a isprăvit cuvintele de mul sus, şteige cuţitul de sîuge (pentru că fu timpul descinteculul se umple de sînge), apoi astupă groapa, unde a fost cuţitul, cu Iarbă verde. De ursită (cu..ur ciont) „Ham liam urcior burclor. o nuia de sînger, să vie ca un înger: o nula de alun, să vie ca un nebun ; o nula de arţar, să vie ca un armăsar; o nula de măceşe, să vie ca un lerete.* (De In Ioana J'aliăricîl). Se îa un urcior nou de tot şi se umple cu ud de Ia cel carula voeşte a-î face de ursită, şi după ce la umplut, ii pune la foc să fiarbă bine, fiind astupat bine; pe uimă îl'ia de la foc şi il dă de o parte şi începe a*l bate cu trei nulele dc sînger, trei de alun, trei de arţar şi trei de măceş şi zice cuvintele de mal sus. De ursită (cu steaua) „Steaua.^sţeişoara mea, toate stelele să stea, numai steaua mea să nu stea : să umble nouă mări şi nouă ţări, piuă o găsi ursita lu (cutare); fă-te laur balaur cu pielea de laur, cu coada ca biciu, cu limba ca briciu ; cu coada să-l plesneşti, cu limba să-l ciupeşti, la (cutare) să-l porneşti*. Iese afară în pielea goală cu un brîu de git şi ţine ochii pe o stea şPzice cuvintele de mai sus. (Do la I. A. I)u|il, Kudcnl, Argeş). Dc soare sec I Cel carejue~soare scc, se duce, în marginea lacului sau a unui piriu, iu răsăritul soarelui, şi zice cuvintele următoare : Răsal soare lasă rolul să roiască frăţioare, dorul din cap să-l potolească. Sau în sfinţitul suarek aceleaş cuvinte. 30 — ŞEZĂTOAREA n Fugi isbilură şl din mina ca te ajunge stropitură şi diu gura. Merge în marginea lacului cu trei fire do mă tur.1 părăsită şi cu un cărbune aprins şi zice următoarele cuvinte: Cum a stius focu apa aşa să stingă doru diu cap de la cutare [şi aruncă cărbunele]. Cum am părăsii mătura, aşa să părăsaseă doru diu cap de la cutare [şi aruncă firu de mătură]. (Do ia ioana Băbiri ca. Culese de Gh. Rudeanu. ------- -3 ------- FRĂMiNTĂRI DE LI MDA — Cintenezică mititică, cine mi te-a ciutenczil ? — Cintenezolul meu, nu a venit alt ciutenezoîu din ţara ungurească să mă cinlenezească, ci lot cintenezolul ineu m’a cinteiiezit. (S|ios do 1 A. Duţii, din nadenl, Argeş). Com. de Gh. Rudeanu. Am o lainică platnică chiscofaluicâ; şi acea lainică platnică cbiscofaluică are douăsprezece Jătnicele plătnicelc chiscofălnicele, şi pentru ca cineva să lăinicească plăhiicească chiscofălnicească, să aibă douăsprezece lainicele plăînicele chiscofălnicele. (Spus do J. 1\ B&rbotoson. din Tiudftlt’şi!. Oorjj. Calcă capra piatra, piatra crăpă1» patru ; crăpe capu caprefn patru, precum crăpă platra’n patru. Calcă capra'n clenci, clenclu crăpă'n cinci; crăpe capu că prin cinci, precum crăpă clencîu’n cinci. Ceapă albă ’ncepătoare, putină pritocitoare, puiii de priciDiciloare. Ulceluşă răzbuzăţăluşă. Pusei pila pe poliţă ; pila luăi. pila pusei, şi pilii cu ea pliu pungă. 31 — ŞEZĂTOAREA Pe valea Iul Tălăllngă trece un om cu punga lunga ; hălăliugă pungă lungă tiliiicu pila’n pungă. Vcuisă peţitori la fata popi a mare ; dar caii de ce il legară ? De coame de coade de culele podului popi ; de coame de coade de culele podului popi. (Oi ii com. i'Ancsn jud. GorjJ Colii, de Alcx. Şi. Şc’aru ----------------------- NOTE BIBLIOGRAFICE Râdulesat-Codin şi Şt. Şt. Duţescu. — Dăfiî. Snoave pi poveşti.— Cralova, Librăria şi Tipografia David I. Beuvenisti. — O broşură de 74 p., în care se cuprind 50 de anecdote hazlii bine prinse. Anecdotele populare, peutru a putea fi gustate, trebue siTTîe scurte, precum şi slnt, în realitate. Mania unor versificatori slabi, de a intor-tochia versuri peste versuri, pentru a da anecdote pretinse populare, anecdote clud „pipăratecînd „afumate8, dar totdeauna „proaste8, este dăunătoare folkloruluî. Dacă astfel de cabazllcurl fac deliciile mahalagiilor din Bucureşti, şi — poate — aduc foloase băneşti autorului şi editorului, oamenii serioşi nu trebue să se lese a fi ademenit! de astfel de lucruri, şi cînd se vor apuca de cules anecdote populare, să facă întocmai ca domnii Codin şi Duţescu, şi vor face o lucrare bună. — 32 —