\J Anul XI. voi. VIII. No. 3-4. — Folticenî, Maiu-lunio 1903, BUCĂTĂRIA ŢĂRANULUI Murături. - Murăturile Ie lac numai gospodinele meştere. Ele se Iac asa : se strinp fol de ceapă, de pătrunjel şi de marar, se aleg bine. se pun iutr’mi vas, după ce s’au opărit In salamură fcrbiute, şi se aşază Intr’o cofă ori un budăel. Cîud Imdăclul e plin. se toarnă zama rarnasă peste el, se tescueşte şi se lasă pe iarnă. Iarna, cînd trebue, lei din murături şi Ic mluiucl cu mămăligă caldă şi fasole dulci. Ju!fa. — ful fa ori /ufa, se face din sămînţa de cinepă. şi numai prin posturi. Ea se face aşa : să mint a de cinepă se pisază în c/iiuăi plnă se face turtă : se încălzeşte puţin la foc, intr’o strachină mare : se pune peste ea puţină apă ferbinte, şi se lot mestecă. Clnd credem că s'a muet lotul, se umple stracliiua cu apă călduţă şi căpătăm uu lapte dulce, care se strecură prin sitişcâ orî prin sită, ca £_• să răraic hoaspa. Laptele acesta se pune tntr'o oală la foc de ferbe. -— Iii timpul fertuluT, laptele se încheagă puţin, ca jintiţa. şi căpătăm as!fel julfa. iu care ss pune pujiuă sare. .lulfa se poate face şi din tn/şu/c — turlele ce rămin de la oloi — dur nu-J gustoasă şi dulce Julfa ferbiute şi subţire, se minîucă cu mămăligă prăjită, ori cu mulul dulce, prin posturi. Julfa se strecură pliu silişcă, şi ne răiniue un fel de julfă, cu care se lac rftr.ii// cu julfa orî plăcinte cu julfă. Tot cu brlu/.ă de julfă se fac şi pelincele Domnului, la ajunul Crăciunului. Clnd peste lutr.il/uh »lulc/ turnăm julfă, căpătăm ba/wbule cu julfă. Dacă pesle crupele feric bine turnăm julfă, avem julfa cu crupe. Clnd pesle pasai, feri bine. turnăm julfă. «avem julfă zu pasat. .Miucârile acestea se oLiişuuese prin posturi: julfă, iu septăralna mare din postul mare, uu se minlncă. — 33 — ŞEZĂTOAREA Poamele. — Poamele sini o mîncarc gata pentru sătean. Cu mămăligă prăjită şi poame coapte, ori uscate, el pleacă la lucru. Poamele cunoscute de săteni sini : poamele albe, caro se coc cele mal degrabă ; prunele, goldanele, curcuduşile şi perjele. Poamele coapte bine se usucă pentru iarnă; unii săteni le usucă In cuptîor; alfii, mai ales cei din llădăşem, le usucă pe incului, pe lozuiţă, şi le pun la putină. Poamele se mînîncă In multe chipuri. Din poame se face şi must de băut. Poamele verzi forte se miiiincă vara prin postul Suie hei ruliu, cu mămăligă rece. Se ferb poamele, se lasă de se răcesc şi apoi se miniucă. Cine are, pune iu ele şi o lecu(ă de zaliar. Poamele verzi Ierte bine dau o zamă acră ce slujeşte de multe ori în loc de borş. Chisăliţa se face din poame coapte bine. mai ales din goldane: se pun goldanele ori perjele Ia foc Intr’o oală de post, cu o leucă «Io apă ; ele slobod zamă. Cînd slut forte bine, se fieciiesc cu o lingură şi apoi se pune în ele puţin chiperî. Vorba ceea : ,C»uu are chiperl mult, pune şi în chisălijă*. Tocană de poame conple *). — Se Tau perje coapte, se scot sim-buriî, se ferb fără apă, pînă scade; se pune şi ceapă crudă tăentă mărunt. Poame cu peşte. — Poamele cu peşte se pregătesc iu lîădăşent pe la praznice. Perjele se spală, Iar peştele se cură fă de solzi, şi se pune cu perjele la foc Itilr’o tigae. Cînd sint Ierte, se toarnă peste mÎncarc oloi prăjit. Povirla. — Povirla% poverla, poliirla ori povidla. sc face din poame coapte, fntr’o caldare mare se pun prime şi perje coapte bine şi spalate. Caldarea se pune afară, pe foc, po-un cuptor tăcut iu părnînt. şi se lasă acolo piuă ferbe bine, de se desprind sîmhurii. Se pune apoi de se răceşte zauia, şi caldarca se umple din nou. Cind avem atîta zamă de se umple caldarea, o strecură»! printr’un ciur ori sită rară de drod [sirmă] ca să rănile simburiî şi cojile, za-ma curată să pune in caldare. şi i se dă foc. Iar un om tot mestecă in caldare, cu o lopăţică, ca să nu se prindă coajă pe fundul ceaunului şi să se afuine. c’apol n’are nici un gust. Ci ud zama a scăzut bine şi e groasă ca laptele cel acru de oî, caldarea se dă de-o pai te. se lasă de se răceşte şi povidla se pune ori în budăeşe fcînd avem mal multă] ori în oale sau gavannasc Povidla se mînîncă prin posturi. Ea se face mat mult in Rădăşein. 1). Corn. do V. Ciocan, invâţ. Radăşeuî, Suceava. — 34 — ŞEZĂTOAREA Ceapă cu mămăligă. — Ceapa du lipseşte din casa sătenilor ; de n'o are, o cur^pără. Ceapa se minlncă cu mămăligă şi sare, In zile de post, şi se pune şi in bucate. La drum, la pădure şi in alte locuri, c’o bucată de mămăligă rece şi cîteva cepe, săteanul porneşte bucuros. — Băeţii de la şcoală, pe la sale, au ca mlncare obişnuită, in posturi pe de-arnează. citeva ccpuşoare şi o bucată de mămăligă rece. Ceapa se întrebuinţează pentru leacuri. Ceapa coaptă se pune pe buboae, să le moae. Cu coji de ceapă alba se face spre sf, Va-sile Călindari, ca să se ştie cum vor fi luuele anului. Fumul din coji de ceapă e bun de putunariu. De la ceapă se întrebuinţează şi foile. UsturtrXul. — Ca şi ceapa, usturoiul se găseşte In casa fiecărui sălean. El e bun şi de mîncat şi de leacuri. Mămăliga rece prăjită şi cu usturoiu, se mlniucă iu zile de săc şi ni posturi. Ciue rnînincă usturoi cu mămăligă caldă, îl doare capul. Iutr’o căcîulie de usturoi, şi cu un ac, se descintâ de potcă. Cu usturoi se ung spre sf. Andrei vitele, uşile, ferestrele ş. a. ca să nu intre strigoii în casă. Usturoiul e bun de durere de iui mă. Cu usturoiul scapi de liînji. Trei fire de usturoi şi 3 fire de chiper se dă găinelor cind se bolnăvesc. Mujdeiul — Mujdeiul se face din căţel de usturoi curăţiţi de coajă şi pisaţi iuti’o scafă cu bălâlăul, punîndu-sc sare şi apă; unia, In loc de apă, pun oţet. Cu mujtleîu se minîncă păstăi de fasole ferte, bureţi, carne luptă, ş. a. Clini omul e ctumurluit, se freacă cu mujdeîu şi oţet. Mujdeiul -se pune 1 n fasolele llecuite, pastraină, răciturî. ş. a. Ibiin pun In mujdelfi şi oloi; alţii puu miez de nucă. l 't /.?<.?/ut(<. Primăvara săteanul începe a scapa la ver-Uiimt!. (inspoiliun li pregăteşte bucate şi din urzici. Din ele se fac; urzici l'ănilnite. borş ni urzici, şi cei ‘le prin Rădăşeul fac şi plachie de urzici. Umede făcăluilo se fac aşa : se culeg urzicele de pe la locuri curiile, se aleg, se spală, se presură cu sare şi se opăresc ; iijioî st* pun la Iert eu ceapă şi legume. Cind slut ferte bine, se scurge /.ama. se llecuesc eu dosul Mugurei şi se pune in ele şi o leacă de făină de grlu, că le face să alunece mai bine pe pit, şi să mal subţie cu zamă. Se pun de se mal încălzesc, in care vreme, cine are, pune — 35 — ŞEZĂTOAREA în ele şi ceapă prăjită in oloî. Se pun intr'un talger, se lasă de se mai răcesc şi apoi se mînmcă cu hrean ras p<* râzătoare, urî ras cu cuţitul, dacă nu este râzătoare. Zama de urzic! e bună de băut prima vara, căci inocşte sîngcle. In urzitele făcăluilc se pune şi muj-delu, că Ie dă gust bun. Odată cu urzitele, printre ele. se pun şi frunze de untişor, că le dă gust şi le fac lucit. Plachia cu urzici. — Plăcii ia cu urzici se face aşa : se pun urzitele la fcrt, după cum s’a aratal, şi cînd sînt feric bine, se toarnă intr’o tigae în care se găseşte două— trei mini de orez Se pune pe foc de ferbe bine orezul, se prăjeşte ceapă în oloi şi se pune in ele. şi cînd orezul a fert bine, mînearea-I gata. Hrean ras cu sare. — In postul mare, primavara, sc minincă şi hrean ras cu sare şi cu mămăligă caldă. Hrennul e hun de min-cat şi de strîns pînă a nu luna. c apoi se în/eîoşază. Cine miuiucă hrean ras de 7 ori, e ca şi o împărtăşanie. Purul. — Purul e un fel de ceapă selbalică. Creşte pe la locurile văroase şi năsipoase. Purul se slriuge şi se minincă cu sare şi mămăligă rece, prin posturi şi in zile de sec, de oamenii sărăci. Leurda.— Leurda se găseşte prin păduri. Are gust de usturoi. Se minincă cu sare şi mămăligă rece. rîrjoale de mămăligă ]J.— Pirjoalele de mămăligă se fac aşa: să Ie mămăligă rece. se lac felii, se prăjesc pe foc, se ung eu oloî proaspăt, se sară şi se minincă. Drojdii de vin cu mămăligă. — Primavara. prin postul mare, evreii vînd sătenilor drojdiile de vin ; acestea se pun in strachină şi se miuiucă cu mămăligă prăjită. Praj\ cu mămăliga. — Prăjii se cumpără din tirg oii de la bulgării. El aii aceeaşi întrebuinţare ca ceapa. Prăjii se miuiucă cu mămăligă şi sare. Pătlăgelele. — Pătlăgelele lc minincă numai unii săteni din partea răsăriteană a judeţului Suceava. Ele se coc oii se feri», se toacă bine cu ceapă şi sare, se pune tocălura pe talger şi se miuiucă cu mămăligă. Ele se murează cu pepeni şi se ţiu pe Iarnă. Chipăruşi copţi şi muraţi. — Chipcril şi chipăruşii se cumpără din tirg ori de la bulgari. Ei se coc la foc, se cojesc şi sc pun intr'un talger, în salamură. Cine are. pune iu el şi oţet. Unii chipăruşi sint Iuţi; nu toţi minincă de aiştia, căci îşî ştir- ii. Corn. de Gh. Lupascu, He^eştî Suceava. — 36 — ŞEZĂTOAREA nesc cel perii; asemenea nu minincă arde) [chipăruşi de ceî mici şi luţî). Chipăruşii se pun şi la murat cu pepenii şi pătlăgelele : se caută insă să uu fie iu|L — Chipăruşii se minincă In zilele de post şi prin posturi. — Unia usucă chipăruşi pe Iarnă. Harbuz cu mămăligă. — H.irhujit se cumpără din tîrg. Iu lipsă de altă udălură, unii săteni minincă harbuz cu mămăligă. Muntenii nu cunosc această mincurc ; ea se vede mai mult iu partea răsăriteană a judeţului Suceava. Poamă cu mămăligă. — Poama (struguri de vie) se cumpără ■ lin tirg ori de Ja Uădăşenî care o aduc din ţara, de jos. Ea se mi-niucă toamna, fie goală, fie cu mămăliga ori, rare ori, cu pine. In partea răsăriteană a judeţului, prin corn. Vascanî, se face multă poamă ; aici ea nu se mai minincă cu mămăligă. * & * Cu mămăligă vara se mai minincă: Cireşele, care pot fi dulci şi amare, şi care se usucă de unele gospodine la soare pentru Iarnă, după ce le-a opărit. Vişinele* care se pot păstră şi peutiu Iarnă ca cireşele. Căpşunele, care se culeg de pe dealuri şi de prin fineţe, cînd slut coapte. Fragii, se fac mal mult pe la munte. Zmeura, se găseşte pe sub poalele munţilor şi pe la niuute. Ea kc coace pe la iarmaroc 1]. Merişoarcle se cunosc mal mult la muute. Ele se culeg şi se pun Iu murat pe lamă — Mustul ne merişoare e foarte bun de băut. Mutele se fac lot pe sub pădure, pe .nule creşte zmeura. Ea *♦»■ coace prin August. A/. re/e mc minincă cinci sint coapte. Şi merele şi pădureţele se ming ,i r.e usucă pentru Iarnă. Iarna se feri» bine şi se mîuîncă în pn: Immnrootil ! o ! minune ! Astăzi răul ccl încuiat prin botez s’ afi descuiat, astăzi botezul lui Cliristos să ne fie de folos. O î o ! o ! mjnune î Nu numal creştinilor ci tuturor limbilor, de acum plnft ’n vecie mila Domuuluî să fie. 0 ! o ! o ! minuneî La Duminica Floriilor. Veni|I cu to|1 de 'npreună să ’nplcliii) şi noi cunună de odrasle iovei zile şi de slilpărl Înflorite. O ! t» ! u ! fraţilor ! IV Cliristos sa nl im piuăm şi Iul să ue închinăm şi ale noastre veşminte să Ie aşternera Înainte. O ! o ! o ! fraţilor ! Tot iunul să se închine că în Ierusalim vine pe asin incălielud pe toii hiue cuvîntind O ! o î o ! fraţilor ! SA 'nplinească prorocia cea scrisă de Isaea feti SionuIuT scrie că Tnpnralu va să vie. 0 ! o ! o ! fra|ilor ! Veniţi cu glas uiiugîîos să lăudăm pe Cliristos cu glasu coconilor şi al sugătorilor. O ! o ! o ! fraţilor ! Veniţi şi noi să privim, cel ce Sionu Iubim, asine negrâiloare de Dumnezău purtătoare 0 ! o î o î fraţilor î Osana din înălţime că ’mpăralu acu vine Siouu să i se ’nchine că vine spre păli mi re O ! o ! o î fra|ilor ! Sioane, Ierusalimc lată impăratu tău vine glâsueşte lutru tine osana dintru ’uăi|ime. O ! o ! o î fraţilor î Isus vine cu bliude|e pe noroade să Înveţe pe asin se milueşte şi mindria nu pofteşte O ! o ! o ! fraţilor ! Muntele SionuIuT biserica Domnului muntele cu umbra deasă o ! fecioară prea aleasă. 0 ! o ! o ! fraţilor ! Astăzi loate prăzuuijî şi pe Domnu prea măriţi şi strigă lerusalime osana dintru 'năllime. O ! o ! o ! fraţilor ! De acum pinfl ’n vecie mila Demnului să fie ; la mulţi ani cu sănătate, de Cliristos să avem parte. O ! o ! o ! fraţilor ! 46 — ŞEZĂTOAREA La Duminica Floriilor Vilania frumos nume să se laude de lume C-ati dohindit omu bine trei raze crescînd iu vine. O ! o ! o ! fra|ilnr ! Trei raze de Rozmaliu le-aă privit Domnul cu drag Rozmulin e numele că ard ca luminile O ! o ! o î fraţilor Sînt trei fraţi din doi părinţi cu bun nume ’npodohiţî şi dc Dumnezeii Iubiţi şi iu lume renumiţi. O! o! fraţilor ! Lazăr, Malta şi Maria din satu Vîtania ele pururea gîndea şi prea mult se silea. O ! o ! o î fraţilor ! Cum să se ’nvredniccascâ ca lui Cliristos s i slujască, aceştia fără să şl ie că Domnu o să vie. O ! o ! o ! fraţilor ! Făcu Domnu o minune : luă pe Lazăr din lume şi-l duseră la uiormînt şi-l bă gară în pămlnt. O î o ! o ! fraţilor ! Făcu Domnu cale lungă cu ucenicii ’npreună plnft la Vilania la Maria şi Maria. O ! o ! o ! fraţilor ! Ele dacă 1-ati văzut la picioare i-au căzut : Doamne ’mpârâte al nostru a murit fratele nostru. O ! o ! o ! fraţilor ! De-al fi fost Doamne de faţă Lazăr ar fi cu viaţă. Tăceţi, Lazăr n* au murit ci numai au adormit. O ! o ! o ! fraţilor î Se va scula Lazăr Iară pe această lume amară. Marta aşa răspundea : ştii! Doamne că s’o scula. O ! o ! o ! fraţilor î la învierea d’ apoi aceasta o ştim şi noi ; noi ştim că a murit pe mi roşu cel urît O !. o ! o ! fraţilor ! Noi ştim că s' a împuţit de 4 zile Ti mortului, dar puterea ta cea mare poate să-I mai dea suiiare. O ! o ! o ! fraţilor ! Iară Domnu a grăit cu dulcele său cuvin! : au nu ştiţi că cine crede slava lui DumnezeQ vede ? O ! o î o ! fraţilor ! Cliristos le-nă mîngiiat de Lazăr au lăcrămat: unde l-aţl pus a ’nlrebat mergeţi de-mi arătaţi. O ! o ! o ! fraţilor ! Duceţi-mâ la rnormiut. La rnormiut dac’ a ajuns Domnu în genunchi călră tatăl s’-a rugat. Oî o! o! fraţilor! Părintele încă ceresc eă fie mă cuceresc — 46 — ŞEZĂTOAREA petilm norodu de faţă sA dai luî LazAr viaţă. O î o ! o ! fraţilor ! Ş‘ au strigat: Laznre, au zis. seoală-le acum iu sus ; alunei La zar s’ au sculat pe surori le aii măngiîaL O ! o ! o ! fraţilor î Lazâr acas.1 a venit eu Ghrislos au petrecut; nu stat eu Cliristos la mnsA, surorile le sluja. O ! o ! o ! fraţilor ! Trcî-zccî de uni au mal ti’Ait eu laeiiiml s' aii pocAil ce au vAzut tu ceia tmne n’ au putut spune la uime O ! o ! o ! fraţilor ! Don race fA-nc părtaş cu LazAr lntr’un loca? dr-acu pi un vi i vecie mila Domnului sA tic. t) ! o ! o î fraţilor ! TiDguirea Precistei cind a vdznt pe Domnul nostru Isus Christos mort. O! mult dorit fiul meu vectniciile Dumnezeu emu muriş unind aşa unde laş pe maica ta Intr’ a tul casA mA laşi dindu-iiil nflcazuhil paşi mA laşi Muie iubite aslAzI mA despart de tine oh amar şi val de mine î Cine mA va mlnglia şi pe cine voi avea tu uAcaz mingietor întru lipsă ajutor, că pe tine Mul meu te am avut şi Dumnezeu şi nădejde de folos ; iu salu cel 1 Aerăm os tu-ml erai mie părinte ; dara d* acum Înainte ciue-mt va fi ’utr' al tău loc! oh amar şi cumplit foc ! oh singurateca dc mine şi ’iistrftinata pe lume, lipsilA dc al incu bine, in loc ,de vre-o desfătare obidă şi jale mare, in loc de vre-o mingiere neîncetată durere, şi cu cit m' am desfătat cind fiu meu te am băiat fiiii* cA te născul pe tine aşteptai un mare bine, cu atila e mal greu rbinu şi uăcazu meu ; oh Glivril unde este cel ce ml-a dat de veste că pe DumuezAQ voi naşte care pe cei drepţi va paşle ziciud sA mă veselesc sa salt şi să dAnţuesc, cA el a zis cum cA eu sA mA bucur fiu meu, larA eu mA dăsAdesc şi amar mA chiunesc ; acela însuşi ml-a spus cum că el este de sus, şi a ta impără|ie va rămlnea iu vecie ; iarA eu fiu meu toate le văz iutr* alt chip scbimbale te vAz mort şi ocArit de toată lumea urlt, — 47 — ŞEZĂTOAREA du ca pe un împărat, ci ca pe un vinovat, intre tllhari socotit, cu piroane pironit, rănit pătruns şi ’nţăpat şi de ucenici lăsat. Oh ! aii ! fiule iubite oh fiul meu mult dorite oh ! dulce la lumina mea cum laşi mort a te vedea oh nădejdea mea cea vie vecini ca mea veselie, deschide-ţl ochii o dală şi vezi pe maica ’ntristată, cum plinge şi cum suspină de trudă şi năcaz plină: deschideţi rostu cel sfînt şi cu dulcele cuvint mîngie pe maica ta şi scirbită u’o lăsa. Unde-I Petru cel iubit, şi cu sabia gătit, cel ce zicea oare cind arma în mină jinind că şi capu pentru tine gata aşi pune mai bine; nici el acuma nu vine să lăcrămeze cu mine ; toţi s’ aă dus, toţi m’ au lăsat Intru acest cu chiu sat ; toţi s’aă dus toţi au fugit, singură m’au părăsit ; uumai tînăru Ioan stă tare într* al său plan ; acesta ţie ucenic acesta-I al tău volnic oh iubite fiu meQ oh truda, oh năcaz greă, sabia cea ascuţită de Simeon povestită. Astăzi pînă mîue aQ Irecut rană cumplită aă făcut eu te văz mort şi uscat cela ce morţi ai sculat, inimile cele curate care da tuturor toate, bolnavii tămăduia şi la toţi bine făcea, le văz cu cue pătrunse ; oh lucruri mari şi ascunse, oh cerule şi pămîute plingeţi cu mine ferbinte rostu cel Dumnezeesc ce vărsa glas îngeresc şi dulcea învăţătură fără de pregetătură; sfiutele tale picioare care au umblat pe mare le văz cu cue pălrunse ; o lucruri mari şi ascunse; oh cerule şi pămîute plingeţi cu mine ferbinte pentru moarte dosădită şi de nimenea gîndită. A iubit fiului meQ care muri ca un rău glăsuiţi o maici cu jale cu dc cruute lacrămi vale, că cel fără de păcat muri ca un vinovat; plingeţi cu mine fecioare că nădejdea voastră moare plingeţi voinici, glăsuiţi şi amar vă tinguiţi că frumuseţea voastiă piere oh oh vai şi ce durere : şi voi bătrînî obidaţi neîncetat lăcrămaţi, că a voastră mingiere să schimbosăşte şi piere ; — 48 $ E Z A T O A H E A nh pămînte roditoare şi tu înaltule soare cum sa cade vă 'utristuţi şi tare vă spăindnta|T, căci inor|il neam s‘ au dat cel ce o fără păcat. Drept aceea ţiul uiefi către tine grăcsc eu ca către cel ce al aî murii şi pe cruce al murit, ca lumea s' o niiiitueşti raiu să le dărueşli ; duto ’n iad şi bimeşle «■apu sataui sdrobeşle şi Iarăşi te-arată ude, cşind clin mor fi cu tărie mergi tiu încă isprăveşte şi scopu |i-l înpliue.şte, după cel lumi cu tărie la cereasca ’mpărăţie. Precis!» nşit plinirea şi tare se Unduia, losif copnns de minuue pe cit nu se poate spune cu mare frică sluja şi intru acest chip grăia : o de trei ori val de mine; cum să ni* apropii de tine : o Isuse din vecie cum mă voi închina ţie: cu ce laerăiiiL te voi pliuge : cum de tine ni’ oi atinge şî de curat trupu tău. dulcele meu Dumnezeu : ni ce chip să te slujăse, cu ce să le ’n văl esc, sau cc eîntări oîu ciuta la îngropăciunea ta ? Ştiu şi cunosc foarte bine că laudă ţi să cuvine. deci eu daiă voi ciuta şi voi glăsui aşa : hule unu născut cel ce eşti fără ’nceput al lui Dumne7ău cuvlnt, care vcnişl pe pămint pentru a uoastră mîntuire, fiind Însuţi bun din fire şi cînd bine ţi-nti plăcut, din fecioară te-al născut, neschimbat te-al omenit, pentru uoî te-al răstignit, şi cu moarte tristă foarte ai călcat in viaţă pe moarte, fiiud unul din troiţă cu tatăl de-o fiinţă, cu părintele mărit de-a pururea proslăvit, precum şi cu duhu sfiut Dumnezău fiind cuvîut. Mintueşte-ne pre noi de cumplitele nevoi care vin şi ne ’npresoară pururea fără măsură, iar tu pururea fecioara iartă a noastră greşală. ele acum piuă ’u vecie mila Domnului să fie. Tinguirea Precistei cind a văzut pe Domnu nostru Isus Christos mort pe cruce. Maria jalnic privind pe Dornuu Isus văzlnd intre Ulhari răstignit şi pe cruce pironit, ca o maică jalnică şi pentru fiu său tristă cu duhu a suspinat ; — 49 — S E Z A T O A R E A inima tare-şî strîngea şi jalnică tare plîngea şi cu suspine grăia: o prea iubit fiu meu unde laşi pe maica ta ? Cine mă. va mîngîîa în sclrbele ce voi avea ? Eu pe tine fiu meii şi dulcele Dumnezău eu te-am avut ajutor şi tare mingîitor; acu în loc de bucurie jale mare-mî este mie, şi ’n loc desfătare sclrbâ şi ’ntristarc mare. şi ’n loc de zi buna te vâd cu de spini cunună; deci Gavriil unde este care mî-a adus veste şi au zis să mă veselesc? lat’ acuma mă jălesc; unde este Simcou care mie ’mî-au zis că sabie mă va răni ? Ale lui dar cuvinte Ie văz acu îuplinitc ; sabia dar m* a pătruns, In inimă s’a oprit văzîndu-te pironit. Adevărate Isuse vezi suspinurilc mele cum îmi es cu mare jale ; unde-s ai tăi ucenici ? Ei nu mai sînt pe aici Unde sînt prietenii tăi ? Toţi acuma au fugit pe tine te-au părăsit. Unde este Fetru care cu inima foarte tare cel ce aQ zis că pin* la moarte cu line va suferi toate ? Şi el acum a fugit pe tine te-a părăsit ; numai Ion cel iubit după line au venit: plînge tare şi oftează lingă tine lăcrămează. Plîngeţ! cu ’nlristata minte o cerule şi pămîntc. o lună şi tu soare şi stele strălucitoare plîngeţi toate cu ’ntristare, că ziditorul a toate de Iudei să dă la moarte, să scoată pe om din sat şi să-l scape de păcat ; moft in groapă J-au pus pe Dumnezăul Isus ; pruncilor femei şi juni şi voi cu toţi bătrini plîngeţi toţi şi lacramaţi şi lui Christos vă rugaţi ca de moarte să scăpaţi. O frumoase raiule deschidc-ţî porţile să între impăralu slav (?) îngerilor trîmbiţaţî pe Domnul îutimpinaţî şi pentru noi îl rugaţi ca ’mpârăţia sa pe noi să ne pomenească ; de a dreapta sa să ne pue cu sfinţii împreună să ne facem voia bună de acu pînă ’u vecie mila Domnului să fie. In săptămina patimilor. Colea ’n sus, pc mare ’n sus Domnului domn. — 50 — ŞEZĂTOAREA eşiţi sfinţi do priviţi ca vine eonii tiu încărcată de jidovi: dar nitr' iusa ce-şl aduc ? Aduc pe Domnu Isus. Nu-1 aduc să vieţuiască, ci-1 aduc să-l răstignească lullla oară ce-1 facea ? II da păi iar de amur. A doua oară ce-î făcea ? Il da fiere ca să bea. A treia oară ce-T făcea ? Ii da paharu de moarte. A patra oară ce-î făcea ? luda 'n groapă ’1 arunca, patru sfinţi că eşea. patru sfinţi cu patru cărţi, stane de piatră se făcea ; sfinţii a 'nceput a citi stane dc piatră plesui Domnu din groapă eşi. [Ouîeso dc la cîntâroţelo din mănăstirea Valoni. -Argeş], GH. RTJDEANU. BARZA SAU COCOSTÎRCUL >» Credinje despre ea) 1. Cind barza soseşte, se zice că a sosit primavara. — Cind văd oamenii primavara numai o barză sau două. zic că alilea care de porumb vor lace In acel au. - Cind oamenii văd o barză neagră, zic că-l văduvă şi s’ a cernit dlndu-se prin Marea Neagră. — Cind cineva ii omoară puii, zic că moare pînă la anul cel ce l-a omorîl. Eoniuno Reslcann, ndunnle prin PăneBcu Dam. 2. Cind oamenii văd numai o singură barză, zic că rămîu singuri, mal cu seamă fetele şi băeţii râm In necăsăloriţî. Corn. Stolojam. prin I. I. Bărbulescu\ 3. Cind omul vede o singură barză, zice că va fi toată vara singur : dacă mie ma! multe, zice că va fi cu ina! mulţi prieteni împreună loală vara. - Dacă cineva iî strica cuibul, se crede că-I aduce foc şi-l aprinde casa. Cm». BrfldieenT, prin Popescu I. Nic. b. Dacă cineva vede o barză slind singură, sc zice că il vor durea picioarele, iar cîud vede mal mulle sburind, că va fi peste un cu oameni mai mulţi şi adică cu cile berze a văzut. De aceia le şi numără cind le vede.— Dacă cineva îi Ia ouăle, II strică cuibul snă II la puii, se zice că barza aduce foc şi-l aprinde casa. De 1), \costa credinţe JospiG barză sint adunate de maî mulţi şcolari din ci. II a gini' n&aiulul din T. Jiu, din clte^a comune din judoţuî florj, în anul 18%. — 51 — ŞEZĂTOAREA acela fiiudu-le oamenilor frică, eî însuşi pun cile o roată, de car pe casă, ca să-şi facă cuibul. Cînd pleacă toamna, zic oamenii, că barza îşi omoară un pui, pe care-1 lasă iu cuib, drept recuuosciinţâ, şi la anul vine iarăşi la cuibul cel vechili. (liom. Ilrădicenl, prin Dăviţoiu I. c.) 5. Dacă cineva vede primavara mai mulle berze, zice că va fi timp bun peste an şi va face multe care de porumb, Iar dacă vede numai una. va face puţine care de porumb. — Barza neagră zic că-i cernită, fiind-că l-a murit soţul, trecînd peste Marea Neagră. Toi de aceia umblă ea mal mult singură. Se zice că văziud cineva o singură barză neagră, anul va fi sec. uscat şi nu se va face porumb. — Dacă omoară cineva o barză, se zice că-î va muri solia, iar dacă omoară vre un pui, arc să moară un copil din acea casă. — Dacă o barză îşi face cuibul pe casa unul om, nevasta lut va naşte un prunc. — Dacă o barză îşi face cuib pe casa sa. pe şopronul sau grajdul săli, iu anul acela va fi scutit de furi, şi ogoarele vor fi scutite de furtune. — Cînd pleacă toamna, berzele se adună pe o cim-pie şi se pun la rind. Ajunse la Marea Neagră, cucii şi îhîdunelele se pun pe spinarea borzelor, cari trec cu ele în ţările călduroase.— Dacă berzele pleacă din vreme, se zice că iarna va fi grea şi lungă; dacă pleacă tirziu, zic că iarna va fi scurtă şi călduroasă. (Com. Rrăilicciit, prin Popeacu Const.) 0. Cînd oamenii văd o barză pe nemîncate saii seara, zic că l-au spurcat. — Oamenii cred că barza face şese pui pe an şi pe cel mai mic îl leapădă afară din cuib. (Com. Curlişnarn. prin Manta s. Const.) 7. Dacă un om vede multe berze primavara vor face multe care de porumb şi din contră. — Barza făcîndu-şi cuibul pe casa cuiva, este apărătorul acele! case.— Barza cernită este neagră, iiiiuhcă i a murit soţul şi trecînd pliu Marea Neagră s'a cernit. — Dacă cineva omoară o barză, va muri un om din acea casă. fCoin. Topeşti, prin Chiricescu FaiitLlirnon). 8. Cînd viu berzele primavara oamenii se păzesc să nu le vadă cu inima [stomacul] goală, ci trebue să ea cel puţin sare pe limbă. Seara umblă cu ochii acoperiţi ca să nu le vadă, căci se zice că îi spurcă şi este râu de moarte. fCom. Cnrtiîi. prin Cartianu Victor). 9. Oamenii cred că barza face trei ouă şi cunoaşte care ou este — 52 — ŞEZĂTOAREA rău, pe care îl sparge cu ciocul. — Se crede că va fi mare noroc, in rasa pe care barza Îşi face cuibul. — Se crede că dacă se aprinde undeva vre-o casa, barza face luare sgomot, lovindu-şî amindouâ pArjile ciocului. (Corn. Cărhuneşll, prin Mazilu. Const. 10. Dacă cineva vede o singură barză sau două, va lucra toată vara cu unul sau doi oameni; cine vede mai mulle va lucra cu mai raul|i oameni. Cine vede berzele pe jos, el fiind desculţ, va avea toată vara răni pe picioare. — Se crede că berzele trec pe toate celelalte paseri mai iniei peste Marea Neagră. — Se crede că barza face trei pul: ciml se fac mari, omoară pe unul şi-l aruncă în curte drept noroc. — Se cicde că pui! nu sboară piuă uu mîuîucă coajă de pepene — Se crede că borzelor negre le-a murit solul căzind în marc. («imnul Tumneşlî. Corn. ( urlişoara, prin DijmăroBeu Grigore 11. Dacă cineva vede o barză dimineaţa saQ seara piuă uu a muica, se zice că-l spurcă; şi dacă a spurcat pe cineva din o familie, se zice că are să moară unul diu eT. —Se crede că dacă barza face pui fără sol- omoară pe cel mal mic.— Se crede că puii nu pot sbura piuă cil ici n' aii miiicat coaje de lubeniţe. (iovii. Scinda, prin Popesou. P. Dumitru). 1-2. Oamenii clud văd numai o barză, două saii trei, zic că numai n ti ten care de porumb vor face. — Cînd văd o barză neagră, zic că-i văduvă şi s’ a ceruit dludu-sc prin Marea Neagră. (lom. Uodorcasca, prin Pleşan Dumitru1. 13. Barza vine Ia cuibul pe care l-a avut şi iu trecut. Oamenii pun mumii» citi* o roată de car pe casă. ca să-şi facă cuibul, şi cred ca dacă îşi face cuibul, nu se va aprinde casa. Dacă se aprinde undeva o casă, vesteşle oamenii prin tocănilul cu ciocul lor. — Cred că aruncă uu pul jos de pe casă, drept mul|umită. Unii oameni cred,* că aruncă pe cel mai slab, care nu poate minca, fiiud-că nici mai llrzifi mi-şi va puica cîştiga singur hrana. — Barza n’ are glas şi uu face nici o stricăciune, de aceia c.rcd oamenii că e sflută şi de aceia nici tiu-i mînincă carnea şi cred că e păcat s' o omoare. ffiorn. Schela, prin Vilcu Constantin^. l i*. Se crede despre berzele negre că le-a murit soţul şi că D-zeu le-a schimbat penele cele albe în negre. Le cred paseri nevinovate şi de aceia este păcat a le omori. Se crede că e răQ cînd ciueva vede primavara berze negre. Cînd vede cineva o singură barză — 53 — ŞEZATOA R E A sati foarte puţine, se zice că el va fi tot anul singur, Tar cinci vede maî multe deodată, se zice că va fi tot auul incuujurat de inulji oameni. Cînd un om blastămă pe cineva, se zice : „sil vil cirul volanta berzele44. — Primnvara vin tot la cuibul lor cel veeinu. Borzele au obiceiul de a omorî cîte un pul, sau cind arc inal mulţi şi nu-î poate hrăni sau ca să cunoască mal bine locul unde a avui puii prin aducerea aminte de omorîrea pulului. Ele nu primesc ouă străine în cuibul lor. (Corn. băneşti, prin Bobină Dumitru). 15. Barza aruncă jos uirp'uî, drept dohîndA păinîntului. Dacă cineva vede o barză primavara mergind pe jos, se zice că ţoală vara va fi cam bolnav, Iar dacă o văd mergind spre vro-un cimitir, zic, că moare cel ce a văzut-o. Oamenii cred că ele aduc primavara cucii cu dînsele. Iar toamnua ele iau pe cuci cu ele. (tioIII. Logreşft-Moşteni, prin B&luţanu Grigoro'. 16. Se zice că barza, după ce puii ei s’ au maî mărit, la unul şi sboară cu el In sus, apoi îl dă drumul spre păniînt ca să moară, dîud astfel „vamă locului aceluia44. (Corn. hogreştî-Moşlcnl, prin Gâlcescu Lazăr . 17. Se crede că berzele duc cucii cu ele şi ajungînd la mare, cucii se puu deasupra berzelor şi o trec astfel. Toamna, înainte de a pleca, îşi omoară un pui, drept moştenire — se crede — pentru ca In anul viitor să vie Iarăşi la cuibul ei. Barza, cînd vine primavara, se aşează pe un copac, incepe a tocăui şi atunci se zice că îşi cheamă puii morţi de pe lumea ccialaltă. ca să le dea de mlncare. (Cotii. Voilcscl, prill Băduleacu Alexio . 18. Oamenii cred că dacă văd primavara o barză, îuainte de a fi mincat, ii spurcă, asemenea şi dacă văd seara şi n’o avea bani la sine. Dacă văd numai cile o barză, oamenii cred că fata sau bă-etul, care a văzut-o, nu se însoară în acel an. Cile berze văd, util ea care cu porumb vor face in anul acela. Ciud ii moare soţul zice că se cerneşte trecind prin Marea Neagră. Berzele sc bat cu cocorii, dar aceştia le omoară tăindu-le cu osul peplulul. (Corn. Rasoviţa, prin Basoviceanu Solomon . 19. Zice că a fost odată o femee, pe a cărei casă o barză îşî făcuse cuibul şi puse acolo patru ouă. Femela a luat un ou şi iu locu-1 puse unul de giscă. După clociie a eşil şi pulul de giscă. Va-zînd barza că acest pul nu se samănă cu al el, l-a omorit. De atunci se crede că barza omoară în fiecare an cile un pui. Alţii cred că-i — 54 — $ E1 \ TOAREA omoară drept reciinoştîiiţfl pentru locul unde a crescut puii, arun-cindu-l iu curte. Daca vede cineva o barza neagra, crede ca o să umani cineva din familie şi o să poarte doliu. Cinci blustămâ cineva ii se zice : „ilu-te şi să vii cînd or ciuta berzele". Berzele trec cucii peste mare. Se zice câ berzele slnt sfinte şi cine li ea puii, se sfinţeşte. C'Mll. Hrâtuiîl. prili Calotă Constantin). '20. Barza o pasere sfîută şi e păcat a o omorî. Nu e bine să vezi berze Iară soţ. Dacă barza te spurcă, se zice că toată vara îţi dă mărăcini In picioare. Leapădă pe unul din pui drept recuiioşliiuţă cătră D-zcu. Berzele se bat cu cocorii. Cind cineva vede o barză cernită, se zice că toată vara va fi cernit. (Lom. laşi. prin Toltea Gh.) 21. Berzele perzindu-şi soţul so cernesc trecînd prin Marea Neagră. Face trei pul diu cari omoară uuul înainte de a pleca toamna iu ţările călduroase. Toamna ia cu siue pe spinare clte un cuc. Cine vede înliîa oară primavara o barză, zice că e semn de moarte. Com. INilovragî, prin Iancu Archir). 22. Văzlud o barză singură, e semn că acel om va fi singur peste an: văzlud mal umile, e semn că tot anul va fi cu mal mulţi împreună. Borzele Iad meii in spinare, clnd trec marea, căci se crede ca meii nu pot sbura alit de mult ca lieiv.de. Dacă o pereclie de barză a pler,i| peste iarnă şi a murit un soţ, atunci nu se mai întoarce m penele albe. ci cernite, ceruiuilu-le adică îu Marea Neagră. Oamenii si ut foarte veseli cind se reîntorc berzele. Dacă se întimplă să ningă, după ce au sosit Cele dinţii berze, oamenii zic că cade „zăpada Lentelor*. Colii. linia «le fer, prin Bădeacu Dumitru . I. MOI8IL. VASILE CEL MARE Scrisă în graiul din localitate, aşa cum mî-a povestit moşneagul'. Vâslii cel Mari era di locu lui din Cordun. Dl-acol1 din Cordun o venit el şi cu latuca batrlu a nmeu. MnTTîtfiTrBucili. Cînd o vinit ii aici. în satu Tălăiuş(i) erau numa v-o tril casi ş-acella lipoviueştl. Dar latuca batrîn şi cu Vâslii cel Mari ş*o făcut casî di loruiuţî, pi un(d)ii amu satu nou di la Uda. undi. dzici c-o fost o biserici di i sî văd şl az ui miii, rolu uni A dzlc la temelii*. Amu ii după cl-o — 55 — ŞEZATOAR EA vinit aici în sat. era oamiuî nivoloş, că dî-acol1 din Cordun vinisî mal cu nimica. —„Apui, măi Vasili, dzîci tatuca bălrîu. noi bre am vi uit aici pin locurili-aeştîea, da greu (v)om duci-o, cl u-avem nici o Iutei di prinsoari". — „Ai dreptali măi Muibăili, ci sîntem ca-util(Q) fără capaliT; da iar nici cei mari griji st nu porj, cî II-oî[u] duci eQ la bani, măi, ş-om face ca saraciia si-ş iei tălpăşiţă di pi capu nostru. Eu, bre, ştiu In Cordun. într-on sat, uu boieri bogat, di nici el singur nu ştii ci di-(a) bănii ari—şi tăt băuîlu—acela ii pus iu nişti lădz şi luciziii m pod. Hal cu mini şi las* daci ii-nin capatu noi bani di-ndistulari*. Şt si ed ii şî trec graniţa 'n Cordun, ş-aşă pi cîn(d) o-uoptat o agîuns Iii satn cela. Casa cela a bogatului era nunti taie şî di glur împregîur gard di zldî(u), di uimi nu pute si triacă piste el. Ci si taci. cum si sari gardu ? Taluca batrîn s-o suit pi urnirile ln(I) Vasili cel Mari, şî după ci s-o măi tăbircit cit s-o măi tăbircit. o agluus pi gard di-asupra. Dl-acole a luuat o funii, ş-o dat un ea’pit Iu Vâslii cel Mari sl-I ţii, Iar el ş-o dat drumu-u ogradî. Dl-acole s-o suit şi Vasili cel Mari pi funii ş-o trecut şî el gardu-n ogradi. La casa boierluluî era făcut pi acupiriş un fel di uşi, ştii cum sînt la o samî di casi, cum îl di pildî la şcoali la Diimma-ta Dom profesîr.—Amu sî vedi d-n sura aceia, boleriu ullasî uşiţa aceia deşlisi. — Amu leştea, cum si sî sui pi acupiriş in pod, cî scaii pi-ndăminl n-ave. Vadzîn(d) ii ci alt claip n aii, o lutiat Vasili cd Mari on topor, caii-1 ave ia dlnsu. şi l-o lop:it cu funila sişă cam pî-aproapi di muci. După ci l-o legat, l-o zviiiit aşă pi-uluneric în borta acela uni ei a uşa; Iar cîn(d) o Iras Vasili di funii, şă di-a curmedzîşu uşi cu capitili-n uşori, aşă cî nu mai pute işi inacar sî ci tras ori cit di lari. —„Noa, măi Mnihăilă, dl-amu sul pi funii 'in pod şi bagi samî pi ci ladi sî pul mina, şi al griji cum îmbli, si nu ni zăpsasci cineva şî si ni cii truda digiaba*. Dî-acole sî sui taluca batriu iu pod, pi funii, şi si dă la cercat lădzili. Prindi di una, vedi cl-I uşoaiî. o dă di-o parii. Prindi di alia, tot aşă. Tot ll-o cercat el pini d-o dat dl-o ladi, cari era aşa di plini, d di-abge o pute urni din loc. Pi ace ladi o legal-o cu funila ş-o scos-o pi uşiţi şi l-o dai drumu-ncetişor, gros. —„Al griji măi Vasili, dzîci tatuca batrîn şoptind, al griji, doar — 56 — SEZATOAREA II pute-o rădica s-o daî pişti gard“. — „He lice, măi Mnibăilî, u-ave tu griji di suprî-aeela trlahî “ ’ După cin scOborît gîos, lada cu bani(I), batrînu o tras funiia ’nnapoi. Da nu ştiu oî-o făcut el prin pod c-o scapat funiîa cu to-poru-n tinda căsîi. „Măi Vasili*! „Ce-î măi* (dzîci cela şnptin'd). „Măi, am paţît-o*. „Da ce-î păţit măr? „Da ia am scapat funiîa cu topo-ru-u tindi şî di amu n-am sî am pi ci si rna dau gios — ş-aă sî ma prindi1*.— „N-ave griji mă MnihăiJî, dă-ţ drumu dî-ncolu, cî ti-oî primii e0“. Da taluca batrîn amu li gătişi pi tăti Cum si-ş dăi el drumu tocma di-acoiu ; dar vădzînd ci altfell nu-î di cip o ineis oci şi ş-o dai drumu. Iar Vasili cel Mari, uşă di tari era, c-o prins pi liatrînu-m brnţi, ca pl-011 copcii di ţiţi. „Ei. măi Muiliăili. nu ti-al pălit?*. „Nn, măî Vasili, nici di feli“. — „Di-amu, hal sî mergiin, da nu pistă gard, bai ş-0111 descuie porţili, ş-om puni ladiţa pl-on cal şi nl-om duci-n drumu nostru*. Pciar aşă o şî făcut. Şi după ci s-o vadzut afarî, o pus ladiţa pi-on cal, o-ncalicat ş-o mers latI uoaplea — şi mîituri o fost aceia, c-adoua dzi pi-nsa-raii il-o fost în Tătăruş(i). Pciar alune! noaptea o-mpărţU bani(I) şi Ii s-o viuit la fişticari, cili nouă cauşl di galbiul. „Dî-anm am scapat di-supra nevoi * dzîc ii. Taluca batrin s-o aşadzat pi gospodarii, s-o-nsurat acoalea: dar Vasili cel Mari n-o făcut mulţi pui ici prin Tătăruş(i) ; că lui nu-I place sî şad-acasî, la curu femei. Lui îl place si vinturî lumia şi sî faci glămbăşi! di-a lui. Intr-o dzi ş-o pus bani-n nişlî desagi, o pus desagi pi cal şî ş-o Înfiat dzîua buni di la tatuca batrîn : „Ramîl sil im tos măi Mni-lîăili, cî dî-auiu Dumnedzău ştii, ori nl-om măf vide, ori ba, ci eu măă duc în lumea me. „Meri sînatos măi Vasili Pe cum c-aşă o şî fost. Cî el s-o suit pi cal şî s-o pornii la munţi, pişti Bgistriţi pi acol pi la Domn. O măi boţii el cî-o măi boţii pî-acolu, dar s-o boiarit sî-ş ştimbi JocuflJ. Şî s-o pornit sî sî duci iu /.unea Mari, pe uu[d]î-o boţit, măi iu urmi şi lom Pcelrarirt. Bag saini, ci s-o fost dat porunci sl-1 prindi, da niuii nu s-a-propcie di el. ci el nu sî lega di cii cini. El si lega di cel ci socote cî-î cu punga plini di galbiul. Dar pi cin(d) mergâ pi dmmTfâră nici o griji di îeştia oamiui, [ci el im li face nici ou rău ; ba-T aglula pi cit puie] lată cî nu păcătos di jitarl. cum şîde la o poiaLî aproapi di margina unul sat. puni puşca la oci şl puşei pi bgetu Vasili cel Mari, drept pi subsuuarî. Atunci el saracu, numai s-ooo cumpănit di — 57 — ŞEZĂTOAREA pi şă ş-o cadzut gios di pi cal. Ii Teşişi plaminili pi di cela parii, da tot nu-ş dnsi şutii tu. Şi dzîci Vasili cel Mari : - MAI, la vini mai in- coacî sî văd eu di la ci fel di om mni sî tragi moartea ?“ Ctn(d) o vadzut el ci fel di om l-o făcut capîtu, (ci jitariu era uu om păcătos di nu mal ave parcei) o stopeit asupra Iul, dzicin(d): ptluu bali-ti crucia. pacatosu nam’mîlor î Ee pol ! lac] di Ia cini era sî mni sî tragi moartea!! Afurisit sî cii cel eî-a măi mînra din mina ta. Ci nu l-am ştiut eu plauu tăti, ci uu măi avei vremi si ma oceşli tu pi mini !! Ş-aşă sfirşit o avut bgetu 'Vasili col Mari. — El era uu om di staturi muiti. ş-ave capu mari di lat. După ci l-o puşcaI pacatosu cel di jitari, o vinii stapiuirla ş-o liniat bani şi calu. Trupu 1-o-ngropat: Iar capu lui si pastrenzl şi aslîdz la ea hi net Istorisim» accasCi am fwrU-n întocmai cum mî-a spus-o moşuoaiţul T. M. Lîudnla (05 ani), iu iarna anului ISOT, şi in sarn «in SimliAta 21 Septemvrie UKlJ. AL. VASILIU. STRIGATE IN JOC 1.—Peatra sună, apa cură. eşi lelipl şi 'ml dă gură, că eu şi-a.sară ani venit ; tu al zis c’o bătut viut şi la mine n’al eşit. '2. —Lelea ’nallă sprlnccnală dă guri|a peste poartă ; da leliţa mi ti le să ’ntind6 şi o’ ajungi ; eu sării gardul la Da gardu-o fost boeresc şi m* o pus ca să-l plătesc. 3. —Frunză verde avrămeasă sărută mă priuteasă. —Te aş! săruta şi mă tem că in* a face popa ghem. — Sărută-mă. nu te teme că popa uu face gheme. 4. —Frunză verde petrinjăT mîndru-î jocu de flăcăi; cum nu 1 mtndru şi de fete. fără flăcăi nu să şotie. :>. Lelea-1 mică şi-o furnică, şi iubeşte de plrleşle; do-aceîa nu poate creşte. 0. - Nu ştiu luna pe ceriu trece ori puica la apă merge; , nu ştiu luua-i luminoasă, ori puica-mi pare frumoasă. 7. —Trei păuni sboară pe sus; mi-o tiimăs puiu răspuns pe trei fire de sărară, să mă mărit că se ’uşoară : dară şi ciî i-am trimăs pe trei fire de ovâs ; însoare-să sănătos, că am altul mai frumos. 8. — De-aşî şti puică c* ai muri. trupul fi l-aşi zugrăvi, — 58 - ŞEZĂTOAREA şi l-aşi face iconiţA, şi I-aşl liuoa 'u sin la [ită. 9. — Copilă rle zurbagiii, ani auzit şi tc şl in că ţi-î trupa iălLLw-ii şi porţi otrăvii sub lirlâ de omori curm dcPvnj. 10. —Mult mă mustrA felele cA mi-s dragi nevestele * cine vede şi-i cuminte, ştie cA nu mi-s urile; cine vede şi pricepe ştie cil mi-s dragi şi fete. 11. — Mi-Î ruşine de copile ca şi lupului de cuie, şi mi-I ruşine de ele ca şi lupului de mîele. 1*2.— Ce mi-a fost mai drag pe (lume : calul sur- şi haine bune, nevasta g A li IA bine, potecuţa prii» pAdure pardosii A cu alune-: cu alune măuuutele c’ aşa-I drag puicuţei mele. 13. —Frunză verde de-alior la fliillnă la isvor de trei ori o fost sA mor, de-o ruginA de pistol. O avut puica uoroc, că n* o luat rugina foc. 14. —Floricc* de liliac, sA ştii puică c’ am să’ti fac : să şezi ţoală ziua ’n prag cu matasa trasă ’n ac şi cu barizu pe cap. ca să ştii că jl-am fost drag. — Şi efi bădijă tl-olft face : toată noaptea-1 bulgui cu perina te-i sfadi ; îi strînge ’n braţă perina să-ti tot pae cA I puica. 15.— Frunză verde mAr mărul, măi bărbate bărbatul, lasă-mă să-mi prind drăguţ că te olft face să n‘ auzi, să ii1 au7.1 şi să nu vezi, ce ţl-oîCi spune eu să crezi, nud* te-oiu duce eu să şăzl Kfi drăguţ de mi-oiu tine, sclrbă ’ii casă uu-T ave. Hi.—Frunză verde bolbnroc, ce ai lei Hă la foc ? — Două răte şi-un boboc. Hălele-s pentru argat, bobocu-l pentru bar bat. Hă jele le-am pus cu unt, şi bobocu nici uu-T smult. 17.—Floricică naramgie, inull iji zice lumea ţiu că tu-rnl eşti drăguţă mie Lasă lumea să vorbească, numai puica să trăească, şi viţelul de sub vacă şi puica care mi-1 dragă. 18—Frunză verde cimbrişor, măi bădijă bădişor, asară şi-alallâ sară le-am aşteptai jos la scară. Dnc* am văzut că nu vil am pus clorul că păţi iii v cu jalea m’ acoperii. 19.- Joacă măi şi nu te face ori o dă pe lelea ’ncoace. — 59 — ŞEZĂTOARE A 20. Ie-tc, îe-te neguriţă de pe de.nl de pe costiţă, de pe vîrful muntelui, să văd coarna murgului şi faja vornicului. 21. —Floricică ghivizie la bădiţa ’n pălărie, 'şede Iii masă şi scrie : şi cind scrie te rnîugic ; cirul ceteşte te topeşle. 22—Frunză verde de spanac trei zile de vară fac penlr* un puîu care mi-T drag. Pentru care mi-î urit fac uri ceas şi-mi pare mult. 23. — Frunză verde mărulc, ie-ină ’n braţe dorule, şi mă treci pădurile pe la toate mîtidrilc. 24. Alăturea cu drumu ară badea cu plugu ; vine lelea cu prlnzu. Badea lasă plugu ’n brazdă, şi strînge pe lelea ’n braţă. — De cit te strlugeam în braţă, mai bine trăgeam o brnsdă. 25. — Strigă bade cil gura ii’ are-a te mitica ciumă ; ciuma-î dusă la Braşăfl, ') nu mînincă capu tău. strigă bade ’ii gura mare ca oile după sare. Şi să fer bem juiliţa s' o mîncăm cu lingura. 2(>.— Frunză verde trei măsline 1 1 ). lillUJOV. 2). Tabueţ=sac. am auzit puică bine că vrei să te laşi da mine, Lasă-te, Ia Dumuezău, că mic nu-mi parc răfl. Numai o mină-oiu întinde, şăpte, opt că rrn-oîu cuprinde; numai un pas om păşi, şi şăple, opt oîu găsi. mai din neam şi mai din vilă im ca 1 inc-o ră săminjă, mai din neam şi mai din soiu nu ca line din gunoîfi, 27. — Hai leliţă la vînat ! — Baiu nu că am bărbat ! — Dacă şi ou am muere, da cu tine tot aş mere. 2S —Pc coasta cu vişinii zis a lelea c’ a veni, şi-o minţit, şi n-o venit. Vino lele unde-ţî zic că nu s lup să te mîninc, nici urs să Ic movilesc, ci-s voinic să le Iubesc. 29.—N’ am jucat aşa cu fire, de dud o fost lata mire ; n' am jucat aşa cu drag, de dud lata s'o ’nsurat şi mama s* o mărilat. I 0.—La crişmuţa cea de peatră slaQ feciorii să se bată penlr' un tăbucţ -’) de fată ; staţi feciori nu vă băieţi că mai viue-un tăhueţ. 31.— Ce mi-o fost mai drag pe (lume : — 60 — ŞEZĂTOAREA neveste ru cîrpe bune, şi barbatu ’ucius c’ o tune. Ce ini-u fost am! drag iu sat: neveste cu cîrpe ’n cap, şi barbatu ’ncins c’ uu sac. 3:2.—De la noi a treia casă este-o nevastă frumoasă, şi bărbatu-î metebău 'j aude şi vede rău, şi cămaia-i spartă ’n fund, acolo trăesc mal mult. 33. — Puîculiţă de demult nu gîndi că te-ani urît, că şi-asară tc-am văzut şi mai dragă mi-ai căzut, şi desară te-oîu vid£ şi mai dragă mi î căd&. 34. —Tropa, tropa pe podele la oala cu rum inele, cine nu s’ a nuni ni nicî-o ceapă u'a plăti. 3.").— Hop leliţă ’ncinsă bine pică jos că pic pe line. lelilă încinsă rău pica jos că pic şi eu. 3G.—Frunză verde trei tmV (runte, nevăstoae de la munte, trage tulpanul pe frunte, multă vorbă ţTlf ăucTcT —Las s' audă că nu-mi pasă, iu’ o făcut maica frumoasă, să slaO cu boeri la masă ; cu boeri cu olitkiL să-mi cumpere şal cu iir ; 1 la mijlocul firului faja ofi|iriului. Dac ’a li şi-om măi trăi, ofiţirî n’ oiu mai iubi : cînd ii dragostea mai dulce, el ie puşca şi să duce. Da mai bine-un dorobanţ să-mi eie papuci de glunţ. La mijlocul glanţuluî faţa dorobanţului. 37. — Unde-i pămiutul uscat, cu trei ploi nu-i stimpărat : ca femeia c' uu barbal. 38. —Val de mine li’ am opinci da mindrute am v’ o cinci. t 39. —Foae verde trei măsline mult mă miei* bade de line ce fel de pămîut te ţine, de nu vii sara la mine. — Mă ţine pămint cu rouă, nu pot umbla pe la două. Cind daU să viu pe la tine, iată-tc că-I ziuă bine : aşi veni şi mi-î ruşine de feciori şi de copile. 40. —Vai de mine, multe ştii mult mă mier unde le ţii. —La puica la căpătiiQ, tot le spuiu şi mă mingilQ. 41. —Frunză vede anlouigă uite-o mă citu-i de mică ; am cerut, n’ o zis nimicii. Uite-o mă cîtu-î de mare : am cerut şi-o zis că n’are. 1) Prost. — 61 ŞEZĂTOAREA 42. — U iu iu! săracă fată dc geaba măla te gată ; şezi în uşă răzănmtă nebăută, nemincală, sărutată nicl-odată, sciibită şi supărată, si trîuteşti c... de vatră pin ce rupi catriuţa toată, cămeşa eîte-o bucată. 43. - Badea înalt cit un husari, lelea pin’ la bricinari. 44. —Nu ruă ’npiuge cu catrinţa, periţî-ar lele sămîuţa ; nu mă ’npinge cu sumanul, periţî-ar lele tot neamul. 45. —Nu mă călca pe opincă, că ştiu eu ce te înlnîncă ; nu mă călca pe picior, că ştiă eu de ce ţi-i dor. 46. - Unde văd copilele eh mă trag ca cinele : unde văd nevestele • eu mă trag ca şerpele 47. —Unde văd poale spălate mă trag ca mîlu la lapte ; unde văd că-s tăvălite să-mi plătească nu in’ aşi (prinde. 48. —Leliţa care mi-î dragă umblă cu cămeşa neagră, dcspre-aceia tot mi-î dragă. Dară care mi-T urită, umblă albă. sopouită. cu cămeşa tot ghilita, şi mie tot rai-i urită. 1], SatJac=cu înţeles de suman. ■49,—Strigă, strigă să se siringă ca /fil(y după strungă, ciobănaşii să le mulgă, strugăraşil să le dele, stăpîni brînza s’ o eie. 50. -Tropa, tropa la podele, ciubotele nu-s a mele. îs din sat de căpătat, boda prusie cui le-o dai, că mî-am făcut cinsle ’n sat. 51. —Frunză verde de bujor la toamnă am să mă 'nsor, să mă duc Ia Cotîrga^i să ieit fată de fruntaş. 52. —De jucat aşi juca bine : mi-î ruşine de copile că tiu ocbiî tot la mine ; de-ar [ine ochi ’n pămîut să eie rotita vint. 53. —Ungurean cu stogu ’n pod adă fata să ţi-o joc, să ţi-o joc să fie jucată să mă porninească-odată şi de marnă şi de tată şi de ţapa cea uscată. 54. -Cine bea şi chită bine nu-1 mai vezi cu haine bune : toate la crişmă le pune. Bună oară ca şi mine. Toată vara merg la plute şi iarna cu slrne rupte. Beu holercă, beii tabac, vine iarna, n’am sardac *). 55. — Du-mă Doamne şi mă lasă unde-i nevasta frumoasă şi barbutul dus de-acasă. — 62 — ŞEZĂTOAREA Du-mă Doamne şi mă pune unde-î holerca de prunc şi bărbatul dus pi iu lume. 5G.— La ţăsut mă doare capii, la crlşmă de mare dragu. 57. — Clnd ar şti oare-şi-ciuc ce-i la inimă la mine, mull ar sta şi s 'ar mlera cum focu mai pot umbla. Nici nu beii. nici nu mîuiuc, pe picioare mă usuc. Cu cit bel şi miuîncl bine cu-atita trăeştî pe lume. 58. —Frunză verde trei agude holerca pînă-1 în bule. nimeni gura uu-mT aude. Decă-am prins a deşerta, o prins gura a chita şi pe urmă a răbda. 50. — Buuu-I vinu ocovit peniiu oniu cel sclrbil: biniu-I vinu cbipărat pentru omu supărat. (»().—Frunză verde arsenic nisla-î voinic, volnic, tace băuişori pe clnap, lonimia-1 bea cu puica *n tîrg. Gl. Frunză verde iarbă lală, fata piuă cind îî fală. u’ o maî vezi la crîşmă bată. Da după ce se mărită, îs clic şăpte la o litră. După ce s* o măritat, s’ aşază lingă dulap şi strigă: slngeap, sîhgeap. piuă ce că len de capr—^ 02. —Dă! sal ca că zăcătură *) cum o leu fetele ’u gură. nevestele ’ri pînzătură, duc acasă voe bună la barbal vătămătură. 03. —Băut azi şi bălti mine băuî patiuzecl de zile, băut murgul de sub mine, băut şaua murgului cu curvele satului. CA.—Fruuză verde Ireî alate să Irăească toţi şi toate şi butucit de la roate ; frunza ’u plop să nu mat stele, cine*o băut să maî bele, pe crîşmar dracu să-l eîe. G5. — Frunză verde trei castale de la Bucuroşii la vale iiierge-uii ti eu cu cinci vagoane, cu mantale^ru 1 unici de la reghirncnlul cinci. Acolo-î tunica mc care-am soldaţii cu e din copilăria me. 00.—Tu leliţă uud-te dud tot in fustă şi ’n papuci ? — La grădina cu doi uuci să dau apă la doi junei guri|ă la doi volnici. 07.— Drngă-mi-i oi|a lac şi copila cea balac; dragă mi-i oiţa crea(ă şi copila cea isteaţă, şi Ia apă şi la lut nuina-odatâ s’o sărut. 1J. Hauliifi ori vin din bute ailAtoarc în Leclu. — 63 — ŞEZĂTOAREA 08. — Tot aşa-ml zice barbatu cil eu nu siul uicl de dracu ; dur ştie-mă Dumnezeu cit îs de harnicii eu : intr' o lunii lucru*o linii, şi 'nlr' un au cos un suman. 09. — Frunza verde de-un hârb sal iu sus cil poale uu-s. — Ba zău sini da nu le-am pus, cil-s la mămuţa pe fus, şi le am pus pe gard afaril sil le bală vînt de varii. 70. —Asta-i lelea cea frumoasă, pune tara })■ după casă ciţt-or Irece toţi să [asă ; da pe sulul din ’napoi o sulă de lălunoî, la mijlocul pinzel el paşte-o scroafă cu purcel ; pe sulul cel din ’nainte ciopea le mal ţine minte. 71. —Cine ţese lele tara ? -—Polobocu şi camara. — Cine ţese lele pînza ? — Polobocu şi bărhinţa. 7"2.—Joacă truda cu miuunca: n' o jucat de cînd îl lumea. Joc aicea ca şi-acasă st racle nu mă apasă. —Nu ştiu-acasă al ori u’ al c’ aicea nu-ţi lac za bai. 73.—Spale late ’nclrjobate buze mol dabalaznte buze mol şi subţirele de trei mărgenî de podele. 74. — Fala popci de la noi arc car cu patru b£j, şi tînjală zugrăvită^ şi tot nu se mai mărită. 75. — Mi-I ruşiue de cociorvă cu cine ini-am făcut vorbă, ini-i ruşine şi de gard cu cine ini-am făcut sfat. 70.—Frumoasă-I nevasta mc da să tem porcii de e. Tun’ o Doamne şi-o omoară: ini-o bagat porcii in boală. 77. —De cit cu femeia ră mal biue-uu ghimp sub cură. că gliimpul coace şi sparge, da. femela ră nu la ce. 78. —Sara de la luminare nu mî-o părut hldă tare. Dimineaţa n ziua mare : dinţii rari, ca uişte pari : ocbiî ca la cucuve, halal de (viaţa mc î 79. — Frunză verde poamă (coarnă de-aşl ajunge pin la toamnă, să mă nsor să leu o doamna. Lasă-le la dracu doamne, că şi-acelea mor de foame. Oîu lua una d' Romln. că se duce unde-o mîn : nlu lua o ţărăncuţă, că ea umblă şi desculţă. Auzite in Crucea.com. Hroşti nl, Suceava. Culese de Leon MrejeriQ. 1]. Ţesătura. — 64 —