Anul XI. voi. VIII, No. 2. — Folticenî. 1 April 1903. O ÎNJURĂTURĂ ROMINEASCĂ _____ DIN VEACUL XVI. In cartea lui Pesty Frigyes: A szorfnyi bâusdg es Szoreny var-tutxjv torf/nefr, (lomul III. Budapesta, 1S78), îutr’un documeul din 1 î>0:>, se găseşte următoarea înjurătură: „Exi ruse vulpis: canes coiuquineut matrem luam* (pag. 14-5); .ruse vulpis exi de domo: caucs coiuquineul matrem tuam" (pag. 147); „Nicolae. corrosisli fratrem meum: canes coinquinent matrem tuam : Sed vere et tu mo-rieris' (pag. 14S). înjurătura: n'ancs r.oinquinml matrem luamu. tradusă In limba maghiară, c ceva neohicimiit. Sirbii diri Banat, ce e drept, so folosesc do ea; nici îndoială. Insă, că—ea după cum dovedeşte şi doeu-meulul — a fost roslilă de romiuT. (Şi nzT romlnul lujură tot aşa). In document adică e vorba că mul mulţi nobili roiului din Banatul Severin sc in,jură şi se Iau la bălae, şi li se face drept „iuxta rilum volatile* (pag. 145). Pentru noi. Înjurătura: „eoiuquinent caues matrem luam-, de t-i tradusă In latineşte, este un document de limbă. Dr. Gheorghe Alexicl. JOC DE Treci ploue de itămuu cft le ajunge soarele şi-|) (alt* picioarele, cu mi inalit, Auzii de COPII cu un paîu, cu căciula Îul-Alilmlu plină cu coji de rnalalu uscată de nouă ai. In (alt. Jianu, Aniimasa. tîorj). Cules de Codln N. Drăguţ. 17 ş E Z A T O A 11 E A CREDINŢE DESPRE MOROI Şl STRÎGOI 9. Omul cind zace mori treime piizit ca să nu treacă vrc-o pisică saii yre-uu cine peste el, altminlerlea se face moroi sau strigoi după 0 seplămiui. Se zice cil vine noaptea acasă, bea şi mi-nincA şi da şi la vaci. Intra în casă pe coş. MinîucA mal Întâi rudele sale. Moroii se desgroapă noaptea astfel ca să nu ştie tot satul, apoi ii ard. DaeA li se aratA oamenilor in vis, nu-l ard. ltasnvija. Rasoviceanu Solomon IU. Strigoii mîntncA oameni şi deosebite animale. EsA noaptea din monninl, cînd clntA cocoşul Întâia oarâ şi se bagă în groapă cind ciut A a treia oarâ. Se zice cA mormAIe in gronpA. Cind mor multe animale, oamenii cred cA Ic-a luat strigoiul. Pe care il cred strigoi, i! scot din groapă şi-l ard. Se zice cA omul cind strAtigA, strigoiul se face musca şi iulrA pe nas şi atunci omul zice: „ajută Doamne cu bine şi cu sănătate*. Coriin. Cartianu Victor). 11. Se zice cA omul, care este pe lumea aceasta răii, vrăşmaş, dupA ce moare, înlrA duhul cel râu lut Musul şi se face moroi. Kl samAuA cu omul care a murit şi umbla uoaplea cu douA luminări Iii mini prin sate. DacA se Intllnesc mal mulţi moroi la un loc, se bal şi care resbesce pe ceialalţi, ininiucA iu urma mai multa lume. Ca sA se cunoască duca cineva este moroi, se Ia un armăsar negru şi se face să se treacă peste mort. Daca nu trece, este moroi. Alunei îl direg sau il desgroapA, il ard cu gaz sau cu mărăcini. Cind des-groapA un moroi, tl găsesc cu părul foarte mare, unghiile mari, grumazul şi tot corpul gros, pe unii II găsesc cu faja Iu jos sad întorşi. Cind iî ard, inima le-o iad. o feri» In vin .şi o îngroapă după uşă. l*e unii il inferează după cap. la unii le bagă cile un pirul (cui) la stomac. Ca să se mul cum iască dacă cine-va este moroi, oamenii îi ung crucea de la groapă cu miere de albine şi dimineaţa cînd se duc acolo, dacă găsesc mierea liusA, zic cil moroiul a cşit şi a lins o. şi atunci îl direg. (Topeşti. Chiricescu Pantilimon . 12. Oamenii, cari se găsesc iu mormînt Întorşi îutr’o parte, se zic strigoi şi se crede că sa băgat In el „ueigă-1 loara*. Et umblă Iuaiutc de a ciuta cocoşii de 2 ori. Mînîuincă oameni, vaci, găini ş. a. animale. Ca cine-va să nu se facă strigoi, oamenii ii bag prin inimă o frigare înroşită la foc. Uurlişoura. Dijmărescu Grigore . 13. Moroii sau strigoii siut oamenii cari au făcut fapte rele lu — 18 — $ R 7. A T O A R E A 4 viată şi după ce ii îngroapă la trei zile înviează iarăşi. Eî au corpul de mal nainte, dinţii ii sini roşi, părul mare, unghiile mari. fala plină de singe. Ca să alle oamenii că ciuc-va e moroi, se duc cu uu armăsar negru şi se încearcă să treacă peste morminte. Tesle mormlnlul unde este moroi, nu trece armăsarul şi începe a necheza. Safl laO un cocoş negru : pesle mormlnlul unde este moroi cocoşul uu trece, dar chită. Desgroapă moroiul pe care-1 găsesc cu fata in jos şi-l ard. Cenuşa i u aruncă pe apă. Dacă nu se dovedeşte că e moroi, moare loatfl familia, vitele şi tot ce vrea moroiul. * (Corn. Amlreeşll. Pârălanu Barbu). l i. Uliii oameni se fac moroi după moarte. Ii găsesc In groapă Întorşi sa ii şezînd. Aii slngc la gură. Cei bolnavi din sat se duc cirul se desgroapă un ast-fel de moroi, moaie batista in singe. se afumă cu dinsul şi aluucl se cred scăpaţi de boală sau de a fi mîn-cajl de strigoi. Cînd desgroapă uu strigoi, unii oameni îl bat dte uii cui de fer la incliieturite mînurilor, a picioarelor şi lu inimă, apoi t;»arnă var nestins ca să ardă şi să putrezească mat curînd. Alţi oameni bagă o frigare ferbinle In inima mortului. Se crede că umblă plnft la mezul nopţii, arătîudu-se in formă de ezl, pisici, ciul sad purcel. (Schela. Popescu P. Dumitru 15. Oamenii răi devin moroi. Duhul cel rău lutră !n el. Numaf noaptea im viată. Rod inima celor vil, Inceplnd de la rudeniile lor. Spre dovedirea moroilor Întrebuinţează un armăsar negru, care dacă im vrea să sară peste mormîut, e dovada că e moroi in el. Atunci minimii mai curajoşi il desgroapă. Se spune eă-i găsesc întorşi cu ia|u iu juh. cu pantofii afară din picioare şi plini de singe la gură, 'h-îmi că ml nilucat inimile oamenilor, rari mor prin sat. Luiud moroiul de iicnlo li duc intr’uu loc ascuns, uude 11 tae. Impunglndu-i ni o rum a Iu inimă. Inima o scot şi o ard prefăciud’o In cenuşă. IV uliii h duc lulr’mi crlng cu mărăcin! dindu-le foc, 11 ard prefă-cliidu l In emuşn Se zice că oamenii, cari mor de moroi îl doare mm mini inimii, de acela zic că moroii mlnlncă iuiinele oamenilor. Cărluiueştf. Maziiu Constantin). 10. In inima moroiului se bagă dracul. Cind oamenii caută inima moroiului, ea sc pilulă, dar oamenii tot o găsesc şi o ard. Să povesteşte că murind bărbatul uiieî femei şi făciudu-se moroi, venea noaptea la dlusu, se uşezu pe pat şi ii da de ruincare şi cînd cinta 19 — ŞEZĂTOAREA cocoşii, pleca fuga. Femela a spus vecinilor ce se iutlmpla şi că li urlt singură. Vecinii i-au zis că dacă va mai veni, să-î dea de mîii-care şi să-i tragă cişmele din picioare. Aşa a şi făcut, î-a tras o cismă şi a pitulat-o, iar cind era să o tragă şi pe a doua a ciutat cocoşii şi a plecat. Femeia arătă a doua zi cisma la vecini. Brădiceni. Dăviţoiu I. Const.. 17. Oamenii cei răi deviu moroi. Omul mort cîud zace încă in casă, Irebuc ferit ca pisica să sară peste el. Moroii mînîncă mai iu-lăi copiii săi, apoi rudele. Se face proba cu un armăsar negru, dacă e sau nu moroi. Se face insă proba şi cu un taur negru. Desgro-pîndn-so moroiul îl găsesc cu părul lung piuă la călcăe, barba pînă la brii), mustărie lungi, dinţii mari, unghiile mari, gura plină de singe, slind răzimat îutr’o mimă. Atunci îl scot, ii lae, li iau inima şi se afumă toate neamurile lui. Dacă se înlîmplă să nu î ia toată inima, se face din noă moroi. Cind un om moare, un bărbat oare care rudă cu moi Iul. trimite sau pe femeia sa sau pe acea a mortului la groapă cu cil| de iu sau de peritură, ca să dea ocol mormintului, diudu-le foc; în tine zice : omul acesta să nu se facă moroi. (Sftgreşli-Moşnenl. Gâlcescu Lazăr). 18. Omul mort trebue păzit să nu treacă peste cl o pisică, cine sad vrc-o găină, că se face moroi. După nouă zile îesă din groapă noaptea, vine acasă, dă de nevasta sa şi-î spune să facă ceea ce-1 va porunci, dacă nu va face. o va omorî. Dar la cîntarea cocoşului plecă. Astfel de mai multe ori piuă cind sătenii o sfătuită să-î scoală cişmele. Astfel făcu de două ori scojiiulti-î auiludouă cişmele. A-tuncî sătenii plecară la groapă, îl desgropară şi-l aflară fără cisme. II împunse cu frigarea şi cu sula, l-au ars pînă îl prefăcură iu cenuşă şi de atunci n-a mai venit pe la nevasta sa. (Sirbcţdl. Ion Săpun). 19. Oamenii făcuţi prin tufe se fac moroi. Ei mormăie în groapă. Miniucă rudele lui; se dovedeşte că cineva e moroi cu un armăsar negru. iMoroil se desgroapă de oameni şi-i bagă un cu|it prin inimă. Raia tic Ier. Rădescu Dumitru *20. Moroii sunt oamenii cari au făcut foarte multe parate în viaţa lor. In groapă învîază. Miniucă alţi oameni umblînd noaptea in formă de şobolan. Moroiul îşi face o gaură în dreptul capului ca să poată eşi şi merge spre a minca inimile oamenilor. Ca să dovedească că cine-va e moroi, iau un armăsar negru şi pleacă la cimi- — 20 — Ş E Z \ T O A R E A tir. Un bărbat încalecă şi rlft de trei orî ocol cimitirului, apoi trece peste fiecare mormlnt şi la moriniutul unde este moroiul, armăsarul uu vrea să treacă. O altă dovadă că cineva este moroi este următoarea : se strîug mai mul (I oameni lulr’o Simbăta seara şi pun toţi să minte de mei la gaura pe care a făcut-o moroiul. După aceea pleacă cu toţii acasă şi Duminica de dimineaţă viu, .şi dacă nu găsesc meiul acolo, omul din groapă este moroi. Moroiul astfel dovedit, vin oamenii întrio noapte, ii scot, il duc Intr’o pădure, îl dud foc şi oasăle le bagă în jjămînt. Omul cinci se face moroi, îl pică părul şi-l dă altul mal mie. unghiile asemine. pielea se face roşă, dinţii îl pică şi-i Ies aljil mai mici. Moroiul e de mal multe feluri: moroi de oameni, moroi de animale (de paseri ş. a.). Gem. (Jura .Metrului, jiul. Mehedinţi. Purcaru C. Ilie). I. MOISIL. CEVA DESPRE PORTUL GOSPODARILOR DIN VECHIME Gospodarii din Baia, ţinutul Suceava, cu v-o 40 de ani mai Înainte aveau altfel de port, de cum 11 cel de astăzi. Flăcăii nu putea fi ca să lasă la gloc, fără numai dac’ aveafi zubon de ţam ; alt-fcl nici să pomenea ca să gioci. Zohonul era in felul işlicului boierilor din vechime, numai că era ni mult mai mîiidru. Era lung, numai ca o palmă u'agiunge de l>n ml ut şi era cu vrîste : o dungă de lină şi alta malasă. O vristă •tii roşă alţi verde, alta albastră, vişinie, uaramgic şi fel de fel de llmi (roluri) Zobonul il Îmbrăcă peste cămeşă şi iţarl, pe urmă se iii> 111m*mi m ftriti dc matasă, care era vai gat In lung şi venea lat ca un Iul dr mină. Bilul cuprindea dc trei ori mijlocul flăcăului. El nu ■ i.i drept de malasă. numai vorba a ramns aşa peutru-câ avea cllc-o vi tn dr i nu Tu i La bria, cel care-1 încingea peste cămeşă purta o teacă cu 1 miile cu plasele de alamă, turnbac sau i cuţit şi 1 su-viic. Orl-dnd Irelnila să al teaca cu cuţitele. Prslr ziibon mal imbraca pe deasupra un ckieptari. Cieplariii era făcui de piele de miel. gcntinchicrt — lung plnă la genunchi si ni bilă, adică iu dreptul cingăloril. chîeptarifi venea stiins pe trup şi dc la mijloc In g(os era creţ cu falduri. Mîuect n’avea. Pe margini avea prim negru. înflorituri n’avea *).—La git. 1]. !□ Ilucovmn, in partoa muntelui—po In Cimpalung—se poartA bonde io felul cblep-tzrslor pomenite aiaT. turnuri cA nu-« ntrinso la mijloc po trop. — 21 — ŞEZĂTOAREA flăcăul avea basma neagră de mătuşă 1). — De încălţat putea să fie Încălţat şi cu opinci, da se putea purta şi ciubote cu ciulama. Ciubotele acestea erau pe talpă, fără călcîi, nu cum sînt amu. Iu locul călcnuluî era polcoavă de fier, făcută de ţigani, cu hacuri dinlr’îusa, care venea în capetele potcoavei. Impregiurul tălpii, pe deasupra potcoavei, vinea o şuşănijă de piele care se cinema dulnma. Prin potcoavă bătea boldurile [culele]. Lingă hacuri se bătea pe dinăuntru ciubotei 2 bolduri cu turte şi capetele Ieşite afară le sucea virful impregiur (gramadă) şi la laşa aşa. Pe urmă mal bătea alte 4'bolduri — 2 înlr’o parte şi 2 in cela parte. — Boldurile aiestea erau cu măciulie şi le bătea pe din afară, cam pieziş, ca să iasă prin dulama şi virful îi sucea peste dulama ca să o prindă bine de ciubotă. Cînd gluca flăcăul, punea poalele zobonuluî de şam in briu şi giuca: sîrbeşle, de mină ş. a. După ce se’usura flăcăul, zobonul uu-1 mai purta, ci-1 purta femeea ; da nu îmbrăcat pe mînecî, numa rutre umere. Fetele se duceau la gîoc cu caţaveici, că alt-fel nu era de loc luată iu samă şi încălţate cu ciubote galbene. Caţaveica era blănită pe la guler şi mărginite din partea de dinainte cu blană de liulpe [vulpe], încolo era cu blană de plelcele de miel. Flăcăul dacă se ’uşura, îmbla cu con faş. Contăşul era de postav verde orî albastru, blănii cu piele de miel şi lung ca şi ciiIeptarrG, pînă la genunchi. Contăşul avea inînecl. Flăcăul după ce se ’nsura ori fata după ce-apuca a se mărita, nu se afla ca să gloace la gîoc In sat, doară la o masă la un gospodar. Nevestele purtau pe cap fes roş şi peste fes punea ştergurl. Babele purtau scufie albă, în loc de fes, făcută îti casă întocmai ca fesul şi avea o duugâ de-a curmezişul, incepîrid de la frunte peste cap pînă la ceafă şi peste scufie se îmbrobodea cu ştergar!. Fesul trebuia să-l poarte nevestele numai de cît. Preţul straelor din vremea acela : Zobonul de şam îl cumpără din tirg cu 14-16 lei vechi. Chîeptariu îl făcea în casă, da dacă-1 cumpărat era Ia 20 Iei vechi. Basmaua cea neagră de matasă, o luai din tîrg cu un sorocovăţ. Ciubotele cu dulama tot din tirg le luai, cu un irinilic. Dacă nu le făceai lu tîrg, cumparaî piele şi le dai 1). Basmaua neagră sg poartă şi în Bucovina, io i>art«a muntelui. — 22 — SEZATOAREA ca să |i le facă ţigani, ca pe vremea acela erau mulţi |iganî care IrălaQ clin meşteşugul aista. —Caţareîcele cele bune eraQ de Ia 3-4-galbeni, una. Podul de astăzi din Bala îi mai ca cel din Bucovina, din partea despre cîmp şi slruelc se fac loate ’n casă, uu se cumpără din tlrg. Toate acestea iui ic-:i spus moş (îb. HoVmceaau. dogar din Hala şi Intui lai a fost de lot* din Hosanren din bucovina'. S. Teodorescu Kirileanu. CÎNTECE DIN ŢINUTUL TECUCIULUI 1 BAdiţft, mi te aştept, cil mă aide uuVec’u pepl ; bădiţă, te-olU aştepta piuă ce uTci vindeca. 2 Bate viului tăriccl; prin vînt sboară-uu porumbel, porumbel cu pana surd. lot sboară prin bătătură. Nu-l porumb şi-î porumbiţă, ri 1 dragostea de bădiţă. 3 Frunză verde pătrunjel, val do mine. sărtuănel. rn dr ii vară zoc intr’una, pe minim n am pus mina. mi o herul. IcriOj) de geaba: nici In plug ,0 nici la sapă uu m am duşi uu mă duc că de boală mă usue. n’ain leac, rA i boală grcn : boala nu-i ca dragostea. I Frunză verde foi de hrean am zăcut şi mai zăceam, că măicuţa nu te scoale de cit numa de la moarte ; la altă boală nu poale. Cîud te-apucă dragostea nici să te gindeştl la ea. Ba te ferbe fără apă, cu uiai mare grefi te-adapă. Mă srulalti diu boală grea că-am văzut pe mlndra mea. r> Frunză verde de-alămîe, pulul dealul văd că sue , dorul mcU mi-1 urmăreşte plDă’n tindă, piuă’u casă. cu doru să-mi stea la masă, Iar lu pat clud s\a culcat şi din pal dud s’a sculat l-a fost doru’n sin bagat. Frunză verde foae Iată, că de dor uu scapi de-o dală, că diagostea-1 blăstămată. fi Mindre, mindre, crinişor, am fost bolnav de-un picior. 1). Lonn vrcnio. limji ’ na-fl |icrdo lorid. — 23 — Ş E Z A T O A ItE A doftorii m’au căutat, că mul^i doftori s’au aflat. Cu leacuri In multe boale, omul poate să se scoale, numai una îî mal rea dragostea pîrdalnica. Nu*I doftor ca leac să-fi dee boala din suflet s’o iee. Leac u'aui azi, şi n’am nici (mînî n’oiu avea nici sâptâiuîni. Chemaiu popa ca să-mi ciute, vajitoarea să-mi descinte, dar degeaba : boala-i grea şi niminea nu ini-o ia. Haide puică blastamato, şi mi-o ia că tu mî-ai dat-o. 7 Rău de omul zăpăcit, rău de omul îndrăgit, nevestele-1 zăpăcesc fetele mi-1 cliinuesc. 8 Frunză verde iarbă grasă nici n’apuc să es din casă, c’o fetită mă ’ntilncsc. Mă striga să mă opresc şi eu stau ş’o ocăiăsc. Dar nu ştia cum dînsa face, că ’ntr’o clipă mă preface; că nu mai pot să pornesc, de ia să mă deslipesc. 9 Bată-1 focu de iubit, cine focu l'a scornit! Am Iubii vr’o şese fete ş’alta mă trage de bete. 10 Frunză verde măr sălciii mă dusei pe unde şLiu ; găsîiu mîudra la pîrlaz, o'ntrebaîu de-î cu răgaz. Ea-mî răspunde cu nacaz : că nu-i vreme, ba nu poate. Dau să plec; dar ea de coate mă apucă, nu mă lasă. O’ntrebaîu cine-î în casă. —Badeo, lasă grija lor, că mă arde’n suflet dor, hai la no! în bătătură să-fi dau vin, să-ţi tom din Igură. Badeo mor de focul tău, şi păcat de Dumnezeu! lt De ciud mindro te-am văzut o lespide ml a căzut, şi acum m’am dulmăcat *) din ce boală m'ara sculat, că din Eş la Bucureşti rău e clnd te ’ndrăgosteştî, nu mal simfi că mai trăeştL 12 Cine mi te a scos uainte acela nu-i om cuminte ; ciud te văd mă uluesc 1 2] şi spre tine că pornesc. De-s plecat la plug, in’oprese; de-s cu saci! pentru moară, ochii tăi mă şi omoară : sărbătoarea ostenesc pin ce dau de te ’ntilnesc. 1) . A 80 ilQlmâci=a intolcgc, n se lămuri. 2) . Ală uluesc—mă pierd au firea — 24 — Ş li Z A T O A R E A 13 — Frunză verde fuae lată rlud am mal plecat o dala ne suiam încet la deal, să trecem iu ccl Ardeal. L)e la Foca J) cîmpu-I gol şi-i vremea tinerilor. -) — Ba cu bade m’aş ghidi, ş’apol nici nu m’aş chiti, ra sa las căsuţa mea, că maica m’ar blăslăma. li Toi m'aş duce, duce-m'aş tot la vale pe hogaş :i) c am văzut un calaraş cu cal în'mdru piutinog, să-l ajung, şi să mi-1 rog despre bădiţa vr’o ştire, şi ştie de-a lui venire. 15 Fetiţico, fată mare să nu-mi mai umbi’u cărare: poţi să baji cărările şi să treci pîrîile să mă farmec!, să descinţl ori cu dragul meii să ciuţi, pin' a li să te peţesc. Tc-olfi peţi citul te-oiă pe|i : ciud coada ţi-a iuălbi că toii şliil cum şi tu ştii, ce fel de poumă-al să fii. 16 Zaci de boală mult o lună, de dragoste-o săptămînă ; boalele te ţin în pal, dragostea nu s’a aflat. 17 Fruuză verde bob măi unt cine lele te-u făcut, cine te-o ţinut uiffofrlâ uioară-1 trupuşoru ’n boală, că de tine am bolit şi tot uu m’am otrăvit. 18 Una ’u sat de mă iubeşte alta nu-mi mai trebueşte, una *u sat dacă-mi dese,iută alta geaba Iun tot chită. Doar cîntecu (le străin uu răsbeşte nici In slu. dar pînă la suflejel cită vreme perde el ! 19 Frunză verde brusture dragostea se tulbură zile multe scutură cum scutură Ti vie viului frunze multe pe pămînt. Nici o zi. şi nici o lună nu mal găsesc viaţă bună, că dragostea mă apusă şi iu tibuă nu mă lasă. t). Foca om Io un «fiul ciont tic popor, cnri-1 pnno In 21 iulie», a 3-a zi după sf. îlie. Io astă zi g răi; de lucrat din emisa focului. 0 poreclă a lui foca oslo următoarea «C.r gni înaintea sărăci ol*. li). Intr'o varianta w adaugă după versul G : Halde să Hfîrşim o dată ou dragostea tulim rata şi do mamă şi do tată. 3). Biuşd^uo petoo do piuiint pe-o costişă. — 25 — Ş E Z A T O A REA 20 Toate, toate aa sfirşitul. fără, doară, ca Iubitul ; toate, toate, toate sboară, dar iubitul te omoară. 21 Ş’apoî. ş’apoî dragostea m’a virit îu boală grea şi m’am dus la miiidra mea de boală ca să-mi deseînte ; mîndra ’ncepos ca să-mi ciute. Şi rn’am dus Ia tnîndra’n zori să mă deseînte cu flori: lecuri de tămăduit ; ea, mai răfi m’a ’mboluăvit 22 Puică dac’ am să mă duc ca şi iarba mă usuc, ca şi rouă de la soare dragostea să mă omoare, să mor fără luminare. Ş’apol nu-s Împărtăşit, de cile am păcătuit. Săiutu-ţi ochii frumoşi să ne vedem sănătoşi. 23 Eil mă duc şi m’olii întoarce cind poama ’n vie s’a coace; eu mă duc şi dacă mor iar la tine am să sbor. 24 Pentru ibovnica mea nu ştii ziua cum li ca, nu ştiu somnul de noaptea, dar parcă-i mai bine-aşa 25 Dragoste nu prea ’nţeleg, cînd mă puii fete s'aleg, cind alesul rău îmi fac (?) cînd toate fetele-mi plac. 26 Am plecat, plecai calare cind ii soare şi nu-i soaie, şi am ajuns târziii în sat tocmai cind s’a iuuoptat. Cind luna mi-a răsărit, ibovnica mî-am găsit ; şi-ani plecat cind a sfiii|it. Bată-1 spuza de Iubit că rău m’a îmbolnăvit. 27 Lelea cu făpturaei m’a ba gat în uăbădâî, cu ochii şi cu sprinceana m’a bagat in friguri grele şi n'nm să mai os din ele. 28 Frunză verde de trifoi badea vine pe la noi de două, trei ori pe noapte mă mei* badea cumu poale Dac’ aş fi dintre feciori, as veni de nouă ori, aş veni şi u’aş pleca părl nu m'aş sătura, pări n’a eşi luna ; şi cind luna rni-ar eşî de la luni c'aş fugi: cu mîndra încet mă duc colo supt umbra de nuc ; uucu cu frunzele Iui fine partea dorului ; nucu cu frunzele late are suflet de dreptate ; cu fruuza lui te păzeşte, cu mi roşu le sfiufeşîe. Ş’apoi cind vine iarna, cînd pică toată fruuza de puterea frigului, — 26 — ŞEZĂTOAREA pică Imn za nucului, vad cuibării cucuiul turnu sus într’o crăcăna şi cueu-i fugit de lamă ; iar mal jos. lingă tulchiuă, văd cuibarul diu grădină, văd cuibarul şi nu-1 văd, cu uiiudia eu unde şăd. Unde şezui cu mludra, nu se cunoaşte urma. ■ 29 Frunză verde plop şi teii! acu-l dragostea *u temei Q. că şi lunca frunză are: aeu-i dragostea mai tare. 30 —Frunza verde foi de nuc face-m’aş, lelica, cuc ; cum vine primăvara aş lucepe a ciuta pe lingă căsuţa ta. — Frunză verde ş'o nuia, bade-o de-aş fi turturea aş ciuta clnlarea mea cu line alăturea. Aş laşa giudurile prin toate pădurile, lo-aş laşa, toate le-aş da, fără numai inima, s’o iuti cu mine să stea. 31 Cine zace, lol se scoală, fără omul diutr’o boală, dintr’o boală, boală grea, cind boala i-i dragostea. 32 Frunză verde mătrăgună la ce ţi-î inima bună că inima, dragă vere, ce 'n ochi vede ţoale cere i că din inimă aşa ţi se trage dragostea. 33 Lecuirea mea tu-mî eşti, şi tot tu puică-mi plăteşti. 34 Puică, de-o samă de vreme nu-ş' ce ai, parcă ţi-i lene ; într’o vreme mă chemai de pe drum şi mă hrăneai; acum vin şi plec flămîud, plec să nu mă vezi tlnjlud 35 Las şi plugul la arat pentru-un lleac de sărutat ; las şi boii amiudol şi mă ’ntorc tocmai de-apoi; înjug boii şi pornesc la puica Iar mă gEndesc ; dau o brazdă, alta daU. şi pe urmă iar mai staâ, că nu-I vreme de arat pe cîmpul cu florile, in satul cu mlndrele. 36 Nenco. mustecîoara la mi-a venit cu boală grea ; ochii şi sprincenele îmi pornesc durerile ; dimineaţa şi sub sară, cilu-i ziua cea de vară, cînd te văd, mă 'iubolnăvesc, ochii tăi mă prăpădesc. 37 Merg la horă, ’u horă merg o fetiţă să-mi aleg nici n’aleg, nici nu culeg, că nici una nu-I cura vreu cum ar vrea şi DuranezeQ, — 27 — ŞI2ZAT0 A KEA fără uua subţirică toţi o vreu, o vrefi şi eu e'aşa vrea şi Dumnezeu ; ciud una mi-î dragă mie. Tacă lumea oii ce ştie ; cîud mie uua mi-î dragă, lumea n’are ce să-mi facă. 38 —Frunză verde peliniţă, mă duseiu In grădiniţă, găsi Iu iarba pătulită şi puicuţa adormilă ; sconl* puicuţă de-acolea că ne află maică-ta. —Las’ să ştie ori şi cine că te am de drag pe tine. 39 Fuae verde ş’un mohor eărăruşă la isvor bătută de-un perceptor. Las' să fie, nici uu mi pasă, m’a făcut maica frumoasă. Cărăruşă la pîrlaz bătută de-un primăraş = frunză verde iarbă marc iiotăraşu-î în carare 40 Foileana măcieş măi bădiţă Ghiorgliicş dragul lelei mult eşti, măi, ca nici unul din flăcăi : nici prea ‘nalt, nici prea subţire, ş'ai bagat dragostea *n mine l]. Frunză verde lemn cînesc mulţi iu sat mă duşmănesc că la mine nenea vine. Vine, că n’are la cine. 42 Fetelor, uu vă uitaţi c'aveţî să ne deocliiaţi, şi la noaplo de venim avem să ne ’mbohiăvim. 43 ** Alămioară rourată. mîudruleaua mea-î bogată ; n’nre bol şi n'are vaci, că avere poţi să faci, /n are bani. n'are pămîut: are gură şi cuvînt, doi luceferi şi sprinceuc, cînd Ii vezi iţi pică lene, ciud te ard, tc şi topeşti, pare-ţi că îmbătrîneşti ; ş’apoi place mi averea care-o are mindra mea. 44 Puîculiţă, draga mea, lasă, nu te supăra, în loc să aî bucurie, că eşti fată de fetie, un odor scumpete mare ; ca tine cu căutare cine n'ar dori să fie ibovnică numai mie ! 45 Frunză verde busuioc mi-a catat maica ’n ghioc, şi mi a spus că mă mărit c’un flăcău nepomenit: voinic, frumos la statură 1). Intr'u variantă mal e la urină : Nici proa nehoş nici I>nlnn dar ca safloi do duşman, unde pici nu stă alean. 28 — şi viclean la călălurâ, ca musteaţa gălhioară cu sprinceana desişoanl. 46 Multe, leleo am mal vă,i jidanii iştiîn ! 2) . Ilnlltărale— falduri crete. 3) . ]ntrTo variantă mal e după torsul S; Şi lasă minzările po toto cărările. 30 — ŞEZĂTOAREA frunza cîtu-î plină ’n vie miluirii mludrele-şi ing|hc de la soare Ia răcoare : şi dată sini drăgoslitî pc mohor stau tolăniţi ca uişle oameni cuniin|î. 01 Badco ’utoaicelc ’napoî să ne iubim ainlndoi, ca soarele şi cu luna cil om trăi totdeauna, . ca soarele şi pămlnlul, dar să nu-ţi calci jurămiulul. Cine ‘n vîrl'ul dealului ? Bădiţa cu murgul lui, din jiarapniş/tot pocneşlc : că bădiţa mă vesteşte cu harapnic de matasă să-l aştept pc lingă casă, cu ştlcîiiu de ihrişin să ’uccpem să ne iuhim. cu coadă de salbă moale, glnd nu i vine să se scoale. 03 Kniu» v«Mth* pui de nuc iMfl/.l hon, nslăzi miiilnc. mini pun şnuri să mă duc. Tonte iiiludiete lui) pliug : şi nu 'ini plini; de vorbe rele, ci pliug de fu piele mele. Oi Hal Tiuco la Severin să tăeni calea la Iriu : lriuul viue şi se duce, pufea rămine şi plinge ; trinul pleacă şuerînd, puica rămfue pliuglud. Taci puicufo uu mal plinge că la satul tău tc-olu duce. 05 Foae verde poamă albă diutr* atlta lume largă mi am ales o puică dragă, şi l-am dat drumul să-şi aleagă: sau ochi negri sau căpriî sau albaştri ca al mei. 00 Gîabn, lclco, te prefaci ca Iu dragoste nu faci ; d'apoi dragostea deprinsă, toată via|a slă aprinsă; zici că dragostea-! sOrşil, şi noi erl ne-ain drăgostil. 67 Badea meu nu bate drumul: tot trimite ca nebunul pe străini ca să-mi lot ceai A guriţa piu' mal sub sară. Eşi bădiţă la iveală, să ne punem Ia tocmeală, cu să cer şi lu să laşi c’allfcl sintetn păgubaşi. 08 Bău faci, dacă-mî zici să plec şi să ştii c'am să mă ’nnec. nici Iu scoc, nici in bulboacă ') unde omul uu se ’nneacă ; doar ciud dragostea i-i sară cu zile omul se ‘nneacă. Culese tic Tudor Pamfilie. 1). lîulbnflci, ................un A. citi, chiornA-o parte adincă, dintr'o apă, cu păreţi dropţv, pe furiş. — 31 ŞEZĂTOAREA NOTE BIBLIOGRAFICE Dr. N. LeOfl. Istoria naturală medicală a poporului romin. [Extras din Analele Academiei Komtne, Seria II, tom. XXV. Memoriile sec|iunei ştiinţifice]. Bucureşti 1903.—Cartea D-lui Dr. Lcon, profesor la Universitatea din Iaşi, este o lucrare de valoare. Ceea ce D-sa ni da In cele 160 pagini condensate, este resultalul unei munci conştiincioase făcută, cu folos, de un om priceput.—Spaţiul restrîns de care dispunem, nu ne îngăduie să facem o dare de samă amănunţită, despre această lucrare, precum ar merita ; ne mărginim, numai, a reproduce, cuprinsul: Cap. /. Gonsideraţiuni generale. Prejudecăţi. Amulete. Talismane. Descintece. Credinţi religioase. Corpuri medicamentoase. Diagnosticul. Babele. Cap. II. Plante. Cap. III. Animale. Cap. IV. Corpuri anorganice. Cap. V. Numiri vulgare cu cari poporul cunoaşte boalele. Cap. VI. Apendice farmacologic. — Recomandăm, cu tot dinadinsul, cetitorilor uoştri, cartea D-lui Dr. Leon, ca un model dc lucrare folkloristică. Prof. Dr. G. Weigand. Praktisckc Gramaţik dtr rumăniscken Schprache. — Leipzig, lohan Ambrosius Barlh, 1903. — tn această nouă lucrare a D lui Weigand, asupra căreia se vor pronunja specialiştii. slnt reproduse mai multe pagini din Şezătoarea şi unele cimilituri din voiul D-lui A. Gorovei : Cimiliturile Rominilor — Cunoscută fiind competinta D-luI W. Iu ale limbei romine, nu rămine nici o îndoială că lucrarea sa are o importantă deosebită. Dr. Lubor Niederle. Ndrodopisnd Mapa uherskych slovdku, na zdklade şeitani lidu z roku igoo. — Praga, 1903 — Titlul acestei lucrări, pe romîneşte, ar fi : Ilarta etnografică a slovacilor din Ungaria, după numerota (ia poporului din anul igoo. A. G. — 32 —