Anul XI, voi- VIII, No. IO şi II. — Decembrie 1903, Ianuarl904. RĂZBOIUL DE ŢASUT Rar se va gAsi o casă ţărănească, in care sA nu fie un razboiu cu Inale «*A lăsaturile «Ic maşină. inlrodu.se din străinătate. să răspfudcsc meieft şi intre |ărănimea mminească. Piuă a st Azi femeile şi fetele lAnuiilor ţas iuşile pi uză «le bumbac, pâuură de lină pentru cele trebuincioase Îmbrăcămintei şi gospodăiiei. Dar cu cit cultura înaintează. cu ntiI şi vremea sil scumpeşte şi încet încet productul cel ieftin de maşinii va înlocui pe cel de mlnii, «lupii cum s’n văzut şi )n alte ţări mal înaintate in culturii, tu Germania, spre pildă, alna să mai găseşte lAzboiu la sate. Iu insula Usednm (Pouierania), Intr'uu sat depărtat de ort-co coumiiicajie am "Asii un singur razboiu şi un singur iun, care sA pricepea la astfel de luciu, şi acesta avea peste 70 de ani. Dur iei nd-a spus. cA iu tinerelele lui aproape toii barbajii |nu femeile] lucra fi iarna la razboiu. pe dud femeile turceau cu roata de tors [Spiuurad], tiu cu fusul ca in Uuminia. ( Punici rAzboiuliiî. cel puţin iu cit priveşte părţile lui principale. «1 puţi ii sA deosebeşte in Europa si In Asia. Cliinejii au acelaşi războia Oca şi Huruitul, cu aceleaşi i|e, cu aceleaşi suluri. La popoarele primitive războiul le şi mal simplu şi mal puţin practic. Plivind difeiile pregătiri pentru t^sut la popoarele din Africa şi Pnlyursia l). chiar aşIAzi poţi uşor urmări, cum din simpla împle-litmA s'a dezvoltat treptat obişnuitul lăzboin de astăzi. Tocmai pentru aceasta nu-1 cunoscut şi tiu se poate cunoaşte nici numele inventatorului. nici muie, nici nud s'a fAcut cel diutiirt războită. Englezul Kliuders Pelrie a dezgropat iu Egipt i|e de bumbac, ce s’au întrebuinţai Intre anii tloUl» şi 4UOO înainte de Cbr. Cel vechi. Grecii şi Romanii nu cunoscut războiul ; cunoaştem chiar cei mai mulţi .termeni teclinicU al războiului -). dar urmele Iul sA pierd în vre-milo preistorice. — Dar aici nu e locul sA discutăm despre aceasta. 1). In rmui-ul eiimirrfllir b). Pentru lălpiţc. adică sdndurelele, uiidc stau picioarele ţesătoarei, am auzit o sumedenie de numiri aşa : iepele (să aude mal mult), eălcătoare (Ard.. Mold.. Buc.), piciorange, picîo-ragl [Ard.j, lălpiţă (Bau. OII.), tălpică (Ard.), tălcic, dialectal pentru tălpic (Marm.). scîndureaiiă |Ban.J. ponojl JMunt.. Olt.]. Iepele sini fixate piint.r’un băţ (v. 3i), ca să nu poată fugi. In loc de lălpiţc am găsit si laţuri de sfoară sau curele, lu care intră degetul cel mare de la picior. In loc de scripete cu rotilă am văzut ta rundul ea şi la Malornşi un fel de cumpănă numita ,căluş4* sau „căluşel", care lucrează, după cum uşor să vede la 3e. De mul le ori chiar lipseşte şi căluşul sau scripelele şi numai nişte curele unse, care alunecă d’asupra fuşteilor, ridică şi scoboară iţele. Iţele, propriu zis. să compun din cile doi fuştei (v. Mf), adică din două vergele groase ca degetul, crestate la cap, care slut Înfăşurate de o mulţime de aţe, formînd la mijloc laţuri, numite „cocleţi", plin care trec lirele urzelel. Ca să slea cocleţil mal bine— să nu să încurce — o aţă mai laie licee pe lingă coelcjt de la un capăt la celălalt nl iţelor, numită „inima" sau „măduva" iţelor (v. Mg). Coclelii slut de lire de bumbac, «le diferite dimensiuni, după cum Irebue să tic jăsătura. Prin fie-care coclete să dă cile un Gr. ce să cheamă „năvădire". Numărul firelor depinde de lărgimea pinzei, care le de 10 piuă la 30 de „iarbe**: o „iarbă*" numără cile 3 fire. La (ăsălurile cu „fiori" (alesături) Irebue să fie mai multe iţe de cil două. siut şi piuă la şase; aluncia. se înţelege, sint şi mai multe tălpile şi mai mulţi scripeţi. Totuşi de multe ori am văzul şi „scripţl cil cite două rolucele** (cum se zice in Moldova). Iuniulea iţelor să găsesc „Natalele" (bâteala. Olt.) (v. 4), care se compun dintr'uu purtător (v. 4a) numii „briglare„ (OII.), sau „arţar" (Ban.) safi „jug** (Marm.), din două „braţc“ sau „brăţări" (v. 4b) cu crestături [v. fig. IV] la capătul «le sus pentru a le lega de ar|ar sau şi direct de braţele războiului : une-ori trec prin mijlocul arţarului şi să jiu prin cuie. La războaiele cele mici tirajele vătalelor nu se atlă dinăuntru (cum arată Ug. 1). ci in afară de braţele războiului.— Jos la braţele vătalelor sint două bucăţi «le lemn gros, numit „brîgle*, adică brigla (bîrla) de deasupra fv. 4c] si brigla (Idila) de desubt [v. 4dj cu scoc pe mijloc, unde intră „spala cu dinţi**. — 147 — ŞEZĂTOAREA Rrigla de deasupra are la mijloc o ridicătură, care serveşte de miner, cînd lucrătoarea trage cu mina vătalele şi hale firul, care trece de a curmezişul, numit „bătătură* [aşa numit, fiind că ie bătutj, ca să fie ţăsătura mai deasă. La ţăsături mal rari se lasă vătalele afară şi cu „spăteaza" (speteaza, Munt.) (un lemn lung in formă de spată) fac acelaşi lucru ca şi cu spata vătaielor, însă u are nici o asemănare cu spata adevărată. Dar acest nume întrebuinţat de la vechii Romani, cărora nu le erau cunoscute vătalele, [căci aşa numitul „pecteu* D’avea scopul de a bate firele, ci numai de a ie desface], încă din vechime a rămas Rumlnilor, numai că a trecut la un instrument, care are acelaşi scop. dar cu lotul altă formă de cit spata Romanilor; adevărata spată a Romanilor să chiamă astăzi „spătea-ză“, o derivaţiune din spală cu sufixul — ează (sfîrlează. căcărează, bobotează). Speteaza are şi un alt scop, adică la „alesăturî", să ridică cu ea firele pe deasupra cărora aii să treacă firele alesălurilor. Brîglele sînt găurite la amindouă capetele, ca să poată întră braţele, care, jos, sînt mai late şi ast fel brîglele nu pot trece la vale ci numai In sus. Ast-fel spala să poale scoate uşor din scocuri şi înlocui cu alta mal rară sau mai deasă, după cum va trebui să fie ţăsătura. Spata are de lături două bucăţi de lemn, ce se chiamă „babe*; aceste babe leagă două lenmuşe supţirele, de care să prind dinţii, făcuţi din lemn de slejar, sau de trestie. Picioarele războiului sînt găurile şi prin găuri trec două suluri, sulul de dinainte sau di ’nvălit (v. oa) şi sulul de dindărăt sau dinapoi sau sulul de dezvelit [v. fia], pe care să „învoalbe* urzeala. De multe ori, in loc de gaură, picioarele au numai crestătură (v. lig. III, IV. V), unde să pun sulurile. Sulul de dinainte ieste scobit de aluugul, ca să poată intra o vergea, de care să leagă „gura plnzir. Cu un capăt sulul iese din piciorul războiului şi are patru găuri în care să bagă aşa uumitul „intinzător", saO „amnar", sau „clrceifl", „clrcea", „măiuc" (Munt. Mold.), sau „tindeichie" (Mold), „întorcă-toare" [Munt.], „întorcător" (Olt.), „jug, jugşor, întindeaică" [Bau.], „zăvor" |Marm.] (v. 5b) cu o sfăşietură la capăt, prin care trece o lopăţică cu multe găuri (v. 5 c). Lopăţica aceasta are şi alte numiri: lopăţică, lopăţea, (Marin.), scînduriţă, muleruşcă, bărbătuş. Lopăţica-I legată cu aţă de talpa războiului şi un cuiil pus într’o gură a lopă-ţicăi Împiedică, ca să nu cadă jos. — Scopul întorcătorulul cu lopă-ţica ieste de a întinde — de aceea-î zic şi Intinzător — urzeala, care merge de la sulul de diuaiute pină la sulul de dinapoi. — In- — 148 — ŞEZĂTOARE A torcătorul se găseşte tot d’auna la mina dreaptă a lâsăloareî, ca sâ-I tie amină—de aceea şi numirea „amnar* — şi puntnd cuiul mat sus sad mai jos, jăsătoarea poate uşor regula incordătura urzelel [peutru anumite ţăsăturî urzeala trebue să fie mal întinsă, pentru altele mai moale]. Iu unele locuri să lulrebuiuţează in loc de lopă-ţica cu găuri uu fel de .limbă cu dinţi", care ţine amnarul. Cîud ţăsăturn ajunge aproape de iţe, atuncla să învăleşte Împrejurul sulului de dinainte, sau di ’nvălit şi in aceeaşi măsură să dezvăleşte urzeala de pe sulul de diuapoi; ca acesta să stea locului, cînd urzeala! întinsă, să bagă in capătul găurit al sulului de dinapoi (v. 6b) un băţ lung sau o prăjină (v. 6c) numit „zăvor (Munt. Moid.) „zat-că* (Ban. Olt. Ard.) saO şi „slobozilor* safi „lăsător*, care opreşte (de aceea numele de „zăvor*) sau dă voie a să desfăşura urzeala de pe sul (de aceea numele de „lăsător*, „slobozilor*). Zăvorul mai des. ie la parlea stingă, uu Ia partea dreaptă a războiului, după cum să vede în fig. noastră. Cind ţâsătura. invălită împrejurul sulului de dinainte, a ajuns să fie cam groasă, aşa in cit împiedică lucrarea, atuncia să pune uu al treilea sul dedosupt, unde să învăleşte ţăsătura gata. Asta n’am văzut-o lefi Iu Rumînia, dar mi a spus-o D-l Busuiocescu de la Nă-măleşli. In Germania însă fiecare războiu are pe de desupt un al treilea sul cu o roată cu dinţi de fier şi un zăvor. Partea dintre sulul dinainte şi spală [sau numai de la bătătură pină Ia spală] să chinină „spaţ* —ce-l .rost" voiu spuue mal la vale — şi „natră* sau „tiară* (iu Marni. tiara insemuează toată ptuza) Ie partea urzelel de la iţe pînă la sulul dinapoi. „Chieden* le partea urzelel de pe urmă, care nu mai poale fi ţăsulă, după ce urzeala s’a desvălit cu totul de pe sulul diuapoi şi cu ajutorul aşa numitului „lăsător* [un lemn. care-î legal cu o funie de sulul dinapoi şi care ţine capetele firelor] s’a apropiat de iţe, pină cînd nu să mai poate. Mai este un instrument ce poate fi numit o parte a războiului, cu toate că nu-i legat de dl tisul, şi anume „suveica sau suveluiţa*, iu formă de luntre, cu care să face bătătura. - lu mijlocul eî să află un băţişor numit „lernuuş* „surcel* sau şi „sfircel* (Bau.), safl „hoduleţ* [Buc.], [inind o [avă de soc (numită şi siueavâ) ce-I îuvălită cu firul bătăturei, trecînd de la x pînă la x (v. fig. I). adică prin „rostul pîuzeî*, va să zică prin locul triangular, care să formează între îucruceşiturile făcute de schimbarea iţelor. Firul Iese din suveică prin o găurică făcută pe o margine în mijlocul suveicii. Glod a trecut suveica de Ia slînga la dreapta, să schimbă iţele, adică ceea ce — 149 — ŞEZĂTOAREA LEACURI BĂBEŞTI Pentru misele.— 11. Sa ici sîmburi de măsline. sA-I usucl şi să-i pisezi mărunt, să-l pui într'o lulea uouâ cu ciubucu nou şi sâ tragi tumul îu gură. :i) Ia oţet tare miere şi sare, flerbe-le şi ţine-le In gură, că-ţl va trece. , Pentru dinţi. — Ia rădăcina ce se cheamă greceşte fiomomză şi o fierbe cil vin. şi eu acea zeamă spală dinţii, că te vel folosi. Cînd se vor clăti dinţii. — Ia foae de dud sad coajă, ferbe-o cu oţet şi-ti clăteşte gura cu acea zeamă: spală dinjii că te vel folosi. De durerea gurer. — Popîlnic şi Iarba roşie flerbe-le cu apă şi bea : pune ţipirig iu zeamă de aceea ; şi ţiue în gură. Pentru durerea dinţilor şi măselelor. — 1J. Sapă rădăcină din porumbel, curăţă-I coaja neagră după d'asupra, Iar mizga rade-o întru oală mică şi ferbe-o biue cu apă, şi după ce se va răci, pune ni ţel racbni In acea zeamă, şi ţine iu gură de 2-3 ori, că-ţi va trece. 2|. Sl te duci la o salcie. să-I crapi coaja cu cuţitul, şi de sub coajă să Ici puţină uşcbiuţă şi să o atingi de măseaua sau dintele care te doare ; apoi s’o pul de unde aî luat-o, să dai coaja la ioc cum a fost. mînjiiul acel loc cu noroi. Goniră durerei de gură. — 1). Ia coajă de mesteacăn, fierbe-o îutr’o oală şi cu acea zeamă cîăteşte-ţi gura. 2]. Tot în modul acesta se poate întrebuinţa coaja de frasin. 41 Bagă tutun intr’uu pahar dc spirt şi dă-I foc. Cu cenuşa ce se formează se freacă prin gură. Iar cu cela ce rămîne lichid, se clăteşte gura. Pentru miros greu în gură. — !]. Cine arc miros grea în gură, să bea pe fiecare zi cile o ceaşcă de eeaifi de ismă, preparat în apă cu viu. 2) . Must de bozii cu miere ţiue iu gură, că nu mai miroasă gura greu. 3) . Coajă de rodie să o mestece şi să o ţiuă în gură, că piere mirosul greu. 4) . Popiiuic să-l fiarbă cu vin şi să ţie îu gură şi să bea puţin şi dimineaţa şi pe uemîncate. Pentru negreala dinţilor. —- Ia corn de cerb, arde-1 biue pînă se va face alb, pisează-1 mărunt, după ce se va arde, şi cu acel praf să freci diuţiî. — 151 — ŞEZĂTOAREA Tuşea rea. — 1). Rădăcină de molotru şi cu sAmiuţa Iul pisca-ză-le şi le bea cu viu. 2|. SA. roază dimineaţa pe ucmîiicate cile puţin mciu. iar «le tiu-î va Irece. să (-Întărească •’> dr. uni de vară şi-l Încălzeşte şi să bea dimineaţa pe nomi ucu te. 3). Mărar pisai cu sămln|ă de ceapă să l«ea cu vin penlru tuse. Doctorii de tuse. de plâmînt. de ficat, de Txnză, de durere de spinare, de pişat, de friguri, de toate încheieturile oaselor. lj. Cumpără nnerc de urs [lamhalj. ferho-1 intr*o litră cu viu .şi să-l bei cald. eă-|d va trece. 2) . Iarba mare radc-o cu o râzuitnare. ca n lingură : apoi fierbe l/2 oca miere bine .şi o curAl.fi de spume, apoi s‘o amesteci acea arbft mare cu mierea cea fiartă Intr'un Joc piuă se va ingroşa. după aceia s’o pul Intr’un vas şi dintr aceea să mlniucl in ţoale dimineţile cile o lingură j»e zi, că-|I va trece. 3) . la ceapă, coace-o în foc şi unge-jî cu dlnsa lălpile picioarelor t). Frunză de ţigan, usuc’o şi ferbe-o cu vin. apoi hîud îţi va Irece. f>). Praz copt cu zahăr pisat. 6). Să cauţi n fiutină părăsită cu muşchi, şi din muşchi ies nişte peri, şi culege de aceia şi ferhe-I cu vin şi să bagi şi o ceapă aibă Locală in patru; să mal bagi şi rădăcină «le muşchi, să se fiarbă bine şi să dai celui bolnav de tuse să bea. că-i va t.ieee (iTituraiii. — Fierbe lapte dulce şi o bucată de sg ură ţigănească să tie gala înfîerbinţală şi să o arunci in laptele cel fiert, .şi să se aburească, numai să se păzească de răceală. De guturalul răii. — Fierbe scinteuiţă şi să bea cft-I Irece. Tuse.— 1). Mărar pisat cu sămitiţă «le cinepe să bea cuvin, rfi-î va Irece. 2). 'Puseu e «le d feluri : tuşea din sfinte şi tuşea ca lumea («>r-dinară). Tuşea ordinară o «lobindeşte omul din răceală. Iar tusoa din slinle o dohindeşte omul cind b«ka balele stlntelor ort .scaldele vrăşmaşului ; cilul se duce cineva si bea apă din bălţi ori pline. ales noaptea, se iutimpla de inemeroşle şi balele sfintelor şi scaldele vrăşmaşului. Tuşea din sfinte e mal grea ca cealaltă. Balmresele pentru lusea ordinara recomandă următoarele: 1) . orez fiert cu lapte dulce pe carc-1 bea bolnavul : 2) . rachiu fiert cu zuliar ori miere : 3) . orez (grăunţe). 4) . fălie de măr dulce şi cu fructe (riefecuudate) uscate de rug — 152 — ŞEZĂTOAREA (gogoloate, le zic) fierte la un loc şi zeama o bea bolnavul; r»). Greutatea, zic babele, e piua coace tuşea, (ie aceea pune pe pieptul bolnavului un plasture de ceapa, tamle şi cu uulura de porc. Aceasta se recomanda mal mult pentru copii. cArnra le pune plasture şi m cap. Iu contra tusei din sfinte babele recomanda următoarele: busuiocul fetelor sau al sfintelor, otentina, iedera, le fierbe şi zeama o bea bolnavul. — Tot iu contra tusei din ştiute babele descinta în apă şi iu miere cu un rnţil şi cu un fir de matură, următorul deselntec: Tu tuse neagra, cu toată greaţa; tu Inse seacă, Inse cu îulîluituii. Inse din balele sfintelor. Inse din scalda vrăşmaşului. Inse din zăduf, balele sfintelor de-o fi liftul, părul vrăşmaşului de-o fi lu- [trliijil. In să ieşi de la (cutare) din furca pieptului, din hă irite i uimei, din berftgăţile gitulul. cu ţoală llrşala, cu toată Fierbe păi ul o bea ferbinte. sara, după tu să te domoleşti, tu să te potoleşti. cu toate junghîurile să te or- ftoeştî ; că dacă nu te-I domoli, nu te-1 potoli, nu te-I ostoi, cu cuţitul le-oiu tăia. cu mătura te-oiu măturn. Iar (cutare) o răminea curat. [luminat ca griul spălat ca argintul strecurat. (De 3 ori). : Iarba vini ului. larva sfintelor şi iiăploîala. in această apă deseîntată porcului [brădişor], zeama o amestecă cu mierea deseîntată şi mîucare. Tuşea cu năduf este amestecată cu oftica : tuşeşte şi suflă greu. Tuşea cu năduf n'are leac şi ea se dobindeşte cind minincă omul legume din oala in care a căzui musl de lemne verzi, care iese din capul lemnelor verzi ce ard iu sobă sau pe vatră. Aceaslă tuse se mai dobindeşte clnd intră iu pura omului abur de lemne verzi care ard pe foc. O mai dobindeşte omul eînd mînîncă mămăligă neresuflată din căldare înainte de a o pune pe masă ori cărpători. Tuşea asta lî are leac. doar sapa şi lopata. Da unii bolnavi cumpără sanabor şi apă de nimic, că zic că se mai uşurează, dar degeaba, ii'am văzut om lecuit de tuşea cu năduf. Tuşea mngărcascâ. de care tuşeşte omul sau copiii piuă se a- — 153 — ŞBZATOAftEA stupii gitul. şi hîrchie ca porcu cind îl tai. — Tuşea măgărească uu se ştie din ce pricină vine. Leacul de tuse măgărească este: 1) . Baligă de măgar nernirosită, stoarce mustul, şi-l bea bolnavul, si se inal afumă cu ea puuîud-o pe cărbuni şi bolnavul jiuînd gura d’asupra ca să între fumul în ea. 2) . Se recomandă de babe asem mea ca bolnavul să bea sînge din creasta de găină arăpoiîcă [un fel de găină cu oasele, carnea şi creasta vinetej însă acest sînge se bea după ce a fost ameslecat cu lapte dulce. 3) . Babele mal recomandă ca bolnavul să pupe un măgar sub coadă. — Tuşea măgărească i se zice aşa, pentru că bolnavul Îşi trage sufletul ca măgarul cind tuşeşte. Pentru tot felul de tuse babele mal dau bolnavului colac făcut in noaptea Paşlelui. Acest, colac îl fierbe împreună cu buruienile. — Colacul acesta îl fac babele din coca din care se face colacul cel dulce in ziua de Paşti la biserică. In mijlocul lui pune un oii ioş şi-l coace astfel. Oul din colac e bun ca să păzească casa de farmece. — Babele dau din el la inuerî să-l îngroape în curte sau în casă după uşă. Durere de piept.— 1). Rade hrean şi-l fierbe cu miere şi Iei dimineaja şi seara cîte o lingură. Aieasta e bună şi de oftică. 2) . Ia broboane de soc cind vor fi coapte; stoarce-lc şi acea zeamă să o fierbi cu miere şi să Iei în toate dimineţile cite o lingură plină, Tar de nu vel avea borboane de soc, să Iei de bozii, că sunt mal bune, dar miroasă a bozii. 3) . Ia unt de migdale 32 dr., unt de familă şi de fi al, cile 24 dr.. unt proaspăt de vacă, 48 dr. fasole, rădăcină de sofrau cile 4 dr. — Fă-le pe toate unsoare safi alifie cu care să te ungi pe piept, şi această unsoare lămădueşte durerile de piept şi scoale toate flegmele. Oftică. — Cind vel simfi durere la plămînl şi vel ridica mina dreaptă şi te va durea drept ti|ă. atunci este maî primejdios. Să iei balsam de micas de la spiţerie şi să bel Iu toate zilele de acei balsam cîte 3 picături în .">() dr. lapte dulce căldicel, şi să bei iu 3 săptămîut în toate zilele dimineaţa pe nemîncate : şi băutura lui in acele 3 săptămînî să fie tot lapte dulce ameslecat jumătate cu apă, şi de nu-î va trece, să-i maî dai încă 3 săptămînî. 2). Sugl, pe cind descreşte luna. din ţîţa unei femei tinere care a născut uu băiat, şi Ia tot d'auna zaliăr pentru ca să nu se stiîngă laptele in stomac ; aceasta repetiud de cîteva ori. te vel vindeca. Durerea de grumazi. — Să te atingi cu ochiul sting al lupului, că-ţl va trece. — 154 ŞEZĂTOAREA tlwjfl. — 1). Măsură un Jolu de burete de mare. puue-1 iutr'o ulcea noua, astup-o bine la gură cu cir de faina, să nu resufîe ; pune-o la foc sa fiarbă fără apă, pinii va arde buretele : apoi scoate ! din oală. pisează-1 bine şi-l cerne prin silă deasă ; acest praf să-l bagi Intr’o sticlă de 1 .. oca de drojdie curat şi taie, clăteşte-1 şi-l amestecă bine : după aceia să dai omului guşat odată seara după mlueare, cînd se va culca şi dud se va scula dimineaţa, după ce va bea sa nu minlnce un ceas. După ce se va sfirşi aceasta, să mai facă mal de multe ori. piuă se va vindeca, dar să bea mult: numai să înghită odată, căci de va bea, să lot clătească sticla si aşa să bea npgreşil se va vindeca. (Silei. — 1). la plastorc de Mclitotu, pune-1 pe gilcă ca s'o cuprindă pe cit va ti de mare. 2] . Dune 1 lotu de burete de mare intr'uu ciob noii. pe care puindu-1 pe cărbuni, buretele să se arză piuă s'o face scrum şi piuă va arde buretele, omul bolnav să stea cu gura deschisă d'asupra ciobului, să se afume : după ce se va arde buretele, să-l scot! şi să-l pisezi bine şi să-l bagi în 1 , ora miere, mesteciudu-le bine cu o lingură : după acela să dai acelui bolnav dimineaţa şi seara ; să nu o înghită deodată ei numai să o tic iu gură mai mult, şi să lase numai niţică să se ducă pe gît de buna voie a ei, iar gllca pe din afară să o legi cu aceasta. 3] , la plumb, bale-1 piuă se va subjia ca hîrtia. apoi unge-1 cu unt de lemn şi-l pui pe gilcă pe din afară cu o cîrpă. ■tr). Pisează măsline bine şi puue-le încălzite pe o cîrpă pe care o pui la gît. Pentru întărirea stomacului şi refularea di festin net. — Ceaiul de ismă, luat seara şi dimineaţa, cite o ceaşcă, activează mistuirea şi indreplează stomacul. Acelaş lucru face şi praful de ismă pus in apă sau lu liu ca le (cit iei odată sau de ’1 ori cu virful cuţitului) Cei cari sini slăbiţi de boalc, aii palpita]ii sau vărsături, să întrebuinţeze mai des ceaifi sail praf de ismă. Cet care varsă siuge să bea din cînd iu cînd cite o linguriţă de ceai 11 de ismă preparat in o|ct şi apă. Cei carp sufăr de dureri în abdomen (burtă) să bea ceaiu de ismă preparat iu lapte. Gh. Rudeanu. — 155 — ŞEZATOARfiA CUVINTE DIN AMINTIRILE LUI CREANliĂ Cy,tuf4. tălm&cite de insuş Creangă D-l Titu Maiorescu ml-a făcut cinstea de a*mî încredinţa, spre îndrumare la alcătuirea glosarului explicator al cuvintelor neînţelese de toţi Romînil, din scrierile Iul Creangă, două fol, pe cari slut scrise de Ion Creangă explicaţiile mal multor cuvinte şi expresii din amintirea a III, pe care i le ceruse fiica D lui Maiorescu, căreia-I închinase Creangă amintirile sale. Cuvintele sînt scrise de fiica d-lul Maiorescu, Iar explicaţiile sîut scrise de Creangă. Le publicăm Întocmai mal jos orinduindu-le numai, după alfabet. Explicaţiile din pareuteză sini ale mele. — Ortografia e intru totul fonetică. Neologismele şi frnnţuzismele, pe care le întrebuinţează Creangă pe icl-colea In explicările sale (cozerii In loc de palavre, carnaval în loc de clşlegî. tu boudes ş a.), precum şi netâlmăcirea pe deplin a cîtorva expresii mal pipărate (hăţaşul căprioarelor cu sprînceue) viu din faptul că ele erau scrise pentru Domnişoara Maiorescu, care fiind crescută Jn oraş, nu putea cunoaşte bine viaţa ţ&i-aîfească şi în deosebi vorbirea ţăranilor din Moldova. Ciudat e că unele cuvinte întrebuinţate de Creangă în scrierile Iul, slut explicate greşit, ori II sînt necunoscute. Aceste fol le vom depune la o bibliotecă publică odată cu cele pomenile In Şezătoarea, anul VII. pag. 1 i>G. Aburc — ridic sau ajut să se jădice.— Adaos — (vezipouiesc într'adaos). < Amandea pe uşă — fuga pe uşă. <. Astrăgaciu — un instrument de ciobolărie In formă de hirleţ, ce serveşte la întins talpa inoldovincaseă. Bălmujite — încurcate. Bedreag — bulucul pe care se croiesc cişmele. Bicisnic — imbecil, păcătos, slab. Bleştesc — abia bleş/esc însaniuă abia mal da semne de viaţă. Bobote (in) — Vorbeşti în hohote — a aiura, a vorbi fără să ştie cum e lucrul. - Boaită, făţarnică — epitet dat numai popilor şi călugărilor. Cibac crede că vorba e de origine maghiară şi Insamnă Jnstiga-teur* p. 483. Bondiţă — un fel de cojoc de miel fără mîuecî şi scurt plnă la brîfi. ŞEZĂTOAREA “ Buft umplut — este un tel de dobă (vezi şi chişcă). Călepe de tort — un bă| lung avlnd două cracane la fie caro din capetele lut )-------—(, pe care se deapănă lina toarsa ; daca insă se deapănă cinepa, atunci se cliiamă rflşchitoriu. (Femeile din GrumazeştI — sat Itnga HumuleştI — uu fac deosebirea asta : căleap e tot una ca şi răşchitoriO, pe care se raşchie şi llua şi clucpa toarsa. Vezi alt Iu(eles al cuvlutulul căleap care se potriveşte cu cel de la pag. 06 din Amintiri în „In va ta loriul copiilor* r partea I. e-dijia X, pag. 95:, din fuior te-ati făcut caer (pe tine fir de in), te-au pus in furca şi au iuceput a toarce, prefăclndu-te în tort saâ aţa. Tortul I'afi depanat (răşcbiet) pe răşcbitoriil, spre a-1 face că-Icap ; calepele s’au fiert cu leşie, să se inălbească: apoi le-au pus pe vîrtelniţă ..* ş. c. 1.). — <• Cârpăuoşie — sglrcenie, avariţie. Chilos — greoiu la mişcare saft la treaba, dar persistent clud se apucă. <; Chirfosală — somuolenta, piroteala. (Explicaţie greşita. Clipo-sală lusamna somnolenta, piroteala, iar chirfosală însamnă amestecătura, Incul cală, clud faci răO o treabă. Nici explicaţia luî Dame: „tapage joyeux' nu-î buna). Chişcă — matele porcilor curăţite şi umplute cu carne hăcuită şi cu pasat se cliiamă chişcă,■ iar buftul este un fel de do bă. — c Chită de cinepâ— o chita se compune din 12 fuioare, iar fuior se numeşte un mănunchiu de fire de cînepă. Chiurluit — ameţit, bat. [Pe la Broştenl — Suceava se zice şi chiarhvz). Cinătuesc — a ciuătui îusamna a eurăti o găina, adică a o spăla pe dinuntru. arunclndu-î matele afară. ]] —“ Ciutece aculăţele — ctnlece la auzul cărora te scoli la joc. [Cintece sculăţele mal însamnă şi clntece cam pe-alăturea cu drumul si buna cuviinţă, cam burueuoase, cam pornografice). Cirnileagâ — (vezi saptamîua Hîrţil]. rwuna. — A. O. ilj- Se mal zice yi yoUtmol yi insemneer.A ceva boţit yi faeat jihom; iu -eu> mal !ar^; deranjat, nelisat la locul Iul. — A. G. —158 — ŞEZĂTOARE A < Hascâ — mal multe piei, ce se pun spre a largi că pută deasupra. < Hat — insamna o cărărue intre doua ogoare, care serveşte de hotar, 1 . Hăt —foarte, prea; turba de cap hat bine = era foarte turbat. < Hăţaşul căprioarelor cu sprincene — drumul căprioarelor la pAscut sau chiar locul unde pasc. Explicaţia adevărata: cărarea călugăriţelor duse de simţiri lumeşti prin pădure.... j. — « Helge — se inal cldamA altmintrelea nevăstuică, ( înstela vulgarii; helgea se intrebuinţpza numai iri expresia; „alb cum-i helgea”. *'i. i Hirb — un fund de oală stricată, in care se pune oloiu, ca-lacan etc. — HirjoanA — un fel de joc al llăcăilor şi fetelor de ţară, In care se imbrincesc, se inllud. se pumnesc, rîzirid cu mare haz. < Hirţa — vezi săptămîna Hîr(i>). -Hrentuesc — a se hrentui —a se strica ceva. dar nu de lot. Hurtă — numai in expresia „cu huria” = en gros — a viude cu hurta < Lodbc — despicăturl mari de lemne. (La Broştcni-Suceavu se pronunţă hbdă). Mă lulele — a-1 lua cu tnăgulele = a-I face laude pentru a-I iulindc curse, fabula: Vulpea şi Corbul. < Medean — pi a fă. «-Mehenghiu — abil, viclean, şiret. -t-Mellau — om nalt şi făcut biue. ___Mocnit — tăcui, ascuns, in sens rău. Se zice de focul ce nu arde şi numai sbucueşte deodată. -r Mocoşesc — nu te mocoşi = nu face Încet lucrul sqă treaba ce ji s’a dat. < Moglan — un mojic grosolan şi prost. Mogcrogesc — mă mogorogeşti =• mă bodogăneşti, „tu bnudes*. < Molfăesc — însamnă buetul ce produce cineva cind miuincă cu gura plină. Se zice de babe, care n’au dinţi. c Muşcliea—o turtea de balfon (sic), cu care se aşază calupul şi se bate talpa. 4). In genstil tini al euvintuiuJ. hat o a tu fikjia do |»ămînt nearatn. caic serveşte de liotur întro pâmînlurf. liană po a» ua lado este loc do umblat, cărare, se zice că: oslo a i'drure pe hat. — A. O. 1»). Trin juil .Suceava şi Euuuviua se zice curat helge iu lye do nevăstuică. — A. G. — 159 — ŞEZĂTOAREA - Nâduh — amar. năcaz. * Otinjesc — ologesc sau ciuntesc pe cineva. — Ozana — numele unul rîulej de lingă T. Neamţ. — Pălălăesc — iî pâlălăeau pletele — palalaie insamnă pară marc de foc. ce face vuet, dar trece râpede. Se zice metaforic ii palala-eş/e obrazul de ruşine. Iî pâlălăeaii pletele = îi imblau pletele iu vint ca o palalae . - Paşlesc — nu-1 cunosc bine, dar pare că-1 fug. (Aşa-I. se mai zice : a şters-o; şi mal are şi înţelesul : a furai-o). Pocinog — început de bun augur la vînzare mai ales şi la allelc. * Pogan — urlt şi murdar. Pogheazur! — grupuri de oameni ce umblă după pradă. Umblă ’u pogheazuri = îmbla derbedei Pornesc intr’adaos — pornise lutr’adaos, a deveni îngreunată, în pozijie. (S'a dus în r* adaos, ori nu mai adauge, se zice a-tuucl dud trimeţî pe cineva la o treabă şi nu se întoarce la vreme. Posderie — mulţime mare, paele cinepei rupte de undiţă In mii de bucăţi se numesc posderie. Prisaca — locul unde stau stupii cu albine, iar prisăcar omul ce le păzeşte şi îngrijeşte. Puricale — tot felul de fructe : mere. pere etc. * •. Robotesc — a lucra clacă şi In genere a lucra. Salamurâ — apă cu sare multă. Săptămina Hirţii sau Cirruleaga — Săptămina cea din urmă a carnavalului. Explicaţie greşită, căci săptămina cea din urmă a cişlegilor. adică cea dinainte de postul mare. se cbiamă Alba. pentru că uu se ralnîncă de cit lapte şi brlnză în toate zilele (şi Mer-curl şi Vineri): săptămina dinainte de Alba se chiamă ori ffir^i. adică i vtrsta/a. pentru că se miuincă şi de frupl şi de post (de post Mercur! şi Vineri) : iar săptămina dinainte de ÎEfl se zice Cimileaga. pentru că se ininîncă in 1oate zilele cajne (şi Mercuri şi Vilierî) v AC'frt*. w H - » • i*J • ir01) h irtnry * • f\j' » , » 1 . Scopt - Piele scoaptă, — piele uscată Toarte tare. . v. Scrombâit — Nu-1 cunosc. (Trebue insă să fie iu leg Al ură cu cuvintul, scroambe = ciubote răle, întrebuinţat de Creangă in Amintiri (pag. 23 şi 106 ed. I,. Sculâţel — vezi cîntec seu la (ci). Sfirloage — Nu-1 cunosc. (Insamnă opinci răle. Iu Amintiri p. 106) se* pare^că Insamnă tot ciubote răle). 1). Se zice şi yoricalc. —i A. G. — 160— ŞEZĂTOAREA Smocul de chibrituri — cutia saă mănunchiul de chibrituri. ** Stanişte — Jocul unde se aduna oile etc. (Stanişlea cailor — locul din pădure unde se adăpostesc caii vara de răul muşti! ş’a căldurii). < Şan — un lemn Iu forma pulpei, pe care ciobotarul luliudc pielea turetcilor. A Irage Ia şan — a Întinde pielea pe Iernaul numit şan. Şotie — Ir. niclie, tour. (Ţ’am făcut şotia = fam făcut pozna). Şperlâ—insamuă cenuşa cu cărbunaşî aprinşi; metafora mă ret upni Tilcairii bisericeşti a obiceiurilor dc la tară'. |iu*»lu»ato do Ennuesou iu Curierul do laşi No. 112 din 1S7U şi reproduşi de uiinc în Şezătoarea VI, j«. I2U. Obiceiurile acestea silit publicate in cartea . Din groşalâ ani zis (Şezătoarea VII, pag. 152. rîndul 12) geanta cu Irep&datclo în loc de geasta cu tropădatelo. Gcastu o un cuTÎnt ţigănesc (gc, geas — du-te) carc-l intiobninţat în zicala : geasta cu trepădatele, că nu-s depărta satele. Uu ţăran din Bâiţătcştl, jad. Neamţ, a întrebuinţat-o şi aşa: geas cu trepădatn. că nu-i departe sa'u». — La Broştenî-Sueeava n’am auzit zicala asta. 1). Epitetul lăcrămătsarc nu este pe alte suplici. — 162 — ŞEZĂTOAREA 5. Din Geogralia veche şi nouă . . . biue. 6. * Istoria universală pe scurt. . . bine. 7. j» Istoria bisericească pe scurt . . bine. 8. n Istoria patriei..... 9. * Liturgică...... 10. 19 Introducere In teologie . . . . eminent. 11. Hitorică....... 12. ■» Dogmatică...... 13. n Pastorală...... 14. n Limba elină..... 15. n Limba latină..... 16. n Cîntări şi tipicul bisericesc . . bine. Drept i care avlnd şi purtările foarte bune i s’au dat numitului acest certificat spre a-i sluji de dovadă a însuşirilor sale pînă la venirea lui lu stare de hirotonie, cîiid atuncia i să va slobozi formal-uicul atestat. No. 24.6. 1858 Decemvrie 12. Pe Paja următoare stă scris : Asemenea şi cliricuiui Coustautiu Creangă sub No. 27. Gh. Teodorescu-Kirileanu AGA BĂLĂCEANU Legendă istorică) I.ognmla e culoa-sd diu gura bâtrinulul Huriroa. iu utato du 85 uni, din comuna Ada-moşti, jiljLsa Maicinoa. Jud. Teleorman. începutul motocului. neştiiiidu-I acest luMrin să-l rosteasea in versuri, mi l-a spus din gură sub formă do poveste. II roproduo douf cu vorbele bătriunluî Uurcea. Acum 400 de aul *). Costanlin Brlucoveanu. acela care a fost mal mare peste Divan, a clădit un oraş şi i-a pus numele ISucut-reşti, după Ciobauu-) Bucur, Moeautr.— Bucur, ciobauu. avut-a p’acele vremuri : Oi multe. multe şi cornute, - 4 - cu lina miloasă, ca firu de mătasă. 1) . Poporul ndepârti'a/tt in imagiuutinnoa Iul evenimentele apropiate, făptuite dc oameni mari. 2) . Poporal nu articulează nici in cintooe, nici in poveşti substantivele şi adjectivele. — 163 — ŞEZĂTOAREA Şi trecea cu multă vază printre semenii sel după acele locuri. Trecut-aă an! 50 la mijloc şi oraşu lu v Bucur Mocanu mereu a crescut şi s’a făcut de 2500 de case. S’a sculat in urmă şi Aga Bălăeeauu. boieru lu Costantin Brin-coveauu, şi, înciuda Voievodului Costandin, s’a apucat şi el să zidească un oraş cu 300 de clădiri, pe locu de la Bălaciu de azi -]. Vroia Aga Bălăceanu ca oraşu lui să iutreacă p’al lu Costandin Brincoveanu, să ajungă chiar Capitala terii romîneştl. Şi, ca să isbutească. s’a sculat el cu un Ferman şi cu oaste nemţească, cu Nemţi de cei cu coadă, să bată pe Costandin Brincoveanu 3], Brincoveanu glăsuit-a atunci către Bălăeeauu ; — Ce vrei să te cerţi cu mine? Eti, care am făcut uii oraş mare cu 2500 de case, sînt mal tare ca tine şi sîut Domn. Tu al clădit un mic orăşel cu 300 de ziduri, şi alea silit pustii ! Dacă vrei de la mine bani, îţi clau destul ; poate oî ti sărăcit cu atltea ziduri ce aî ridicat. — Nu cer bani, zisu-i-a Bălăceanu, că am mulţi făr* de seamă, şi nici o Domnie şi împărăţie nu ştie de bănetul cel mult al meu! — Atunci, dar ce vrei ? — Vreau ca Bucureştii să fie aici la Bălăci. Dacă m'oi birui, atunci să rămile Bucureştii acolo, unde sînt astă-zi—; dacă nu, atunci să se mute Capitala aci la Bălăci. Văzînd că nu isbuteşte ast-fel, Aga Bălăceanu porni cu resboiu Împotriva Domnului seQ Brincoveanu. Bălăceanu venia cu fină-su, Drăgan, călări pe cai vineciori: 1) . Lu — Iul, a lui. 2) . Bălaciu, sat în Teleorman, crodc-so do popor că-şl aro mimolo do lu acest Aga Bâlăcoanu şi moşia, po care se atlă satul, ar fi fost a acestui maro boier. Astă-zl. in apropiere de sat, so vede încă dărîmăturT do ziduri vecin şi urmo din vechea matcă (albiei a nulul Dîmburiţa. oare trebuia să doa în riu! Bortită, co udă satul Bălaciu. — Riul Dîmboviţa nu există în jud. Toloorman, dar bătrinil din sat 6puu. că boierul Aga Bălăcoanu, vroia eâ numească riul artificial—acel crac săpat do el— mi uumelo de Dîmboviţa. Numele satului Bălaciu trebui* să fie mal vechili. Satul isî va II luat uurnele do la acol strâveohiti oroa—viteazul Bălaciu din timpul lui Litliuun Yoovod.— Wzî Uasdeli. Mag. Etym. Voi. IV. pag. CXLV1U; saCt mal probabil— după mina unul — do Ia viteazul Bălaciu mare sfetnic al lui Mireea Basarab-Bătrinul. Despre ambii străvechi BuUiccnl vo/.I mat jos. 3) . Anaeromizm. Nemţii cu coadă îi găsim mal târziii in tarn Românească po timpul împărătesei AJaria Terosa. 1782-1802. Pacea de la Şistov. 4 Sept. 1ÎS1 ; cea do la Iaşi. l)o-cembrio 1792. Nemţii cu coadă s'au purtat cam noomeiiGs in ţara noastră cu poporul Romii). Apucăturilo lor barbare poporul niul azi na le-a uitat. In cîntccilo noastre populare. în doine, Nemţii cu coadă sunt des pomeniţi şi faptole lor immoralo pas cu pas sînt înfierate ! Poporul mat păstrează şi azi Nemţilor cu coadă urmâtoarolo două credinţi : Prima : Nemţii eraţi porecliţi cu coadă, fiind-că aveau şira spinării prelungită în formă de coadă, ca la maimuţe. k doua: Aceşti Nemţi purtau părul împletit in coade InngT, ca la fomei. — 164 — ŞEZĂTOARE A veuia cu oaste nemţească venia ca să’ml prăpădească pe Costandiu Brîncoveanu, care stăpînia Divanul Brîncoveanu a ridicat împotriva tu Bătăceanu cinci mii de ostaşi. EI au început lupta şi Aga Bălăceanu cu lînă-su Drăgan a ti bătut de au stins pe Brîncoveanu şi oastea lui. Ce ostaşi mal rătnineu la Brinroveauu striga : — Trimite, Doamne oştite, că ni sTa scurt it zilele ! Bălăceanu ne snopeşte, ne bate. ne prăpădeşte ! Brîncoveanu ce’mi făcea ? Pe Drăgan, măre, 'ml chîema, pe ţinu tu Bălăceanu, care a părăsit Divanu. La Divan că-I aducea şi din gură că-î striga: — Drăgane, Drăgane, viteze Drăgane, cu aur mult te-ol dărui, dacă mie rai-oî sluji; cu scaun de ’mpărăţie şi cu mare boierie. Pe Bălăceanu să’ml apuci, capu-aicea să-t aduci. Să mi-1 tal, să mi-1 omori, sa-l pisezi de nouă ori! — La ziua sorocită, să fii gata, Măria-Ta, ii răspunse viteazul Drăgan, linu In Bălăceanu. Inhamă-te din uoti la luptă, c’am sâ-ţl eu pe tipsie capu lu naşii, cu p’al sflntulul Ioan Botezătoru ! Brîncoveanu ce’ml făcea? La Bălăceau trimetea soli domneşti, ca să-I vesLească de răsboiii să se gătească. Dar Bălăceau ce'ml făcea ? Pe Gnu Dragau cinema şi din gură că-î grăia : — Ce o fi asta, măi Drăgane Drăgane. Hue Drăgane l Brîncoveanu mi-a trimes din divan de la Domnie trimişi vornici In solie: nu cura-va pentru bătae. sau este răscoală ’n ţară ? Drăgan, măre, ce’raî făcea? Lu Bălăceau el grăia : — Năşicule dumneu-ta, pîu Bucureşti c’am trecut, multe lifte c’am văzut: Turci şi Nemţi, Ruşi şi Tătari, Poloul. Unguri, mustăţi mari. La râsboiQ noi dom mergea, multe lifte om tăia ; tu să tal în două părţi că-s prea multe, multe legi, şi eu să taiu intr’o parte, ca să am mai bună parte ! Duminică dimineaţă, cam pe rouă, cam pe ceaţă, în răsăritu de soare, amîndoi pleacă călare. Cruce, măre, că-ş! făcea, Ia Dumnezeu se ruga şi din gură cuvlnta: — 166 — ŞEZĂTOAREA — Doamne, doamne, fii cu noi cu putere l'amindoî; să ne ducem sănătoşi, să ne ’ntoarcem bucuroşi, ca doi trandafiri frumoşi. Bălăceanu ce’ml făcea ? Cind el aşa se ruga, Drăgan in gînd că zicea : — Dar’ar Domnu Dumnezetl, să fie pe gîndu meu: sâ-ţl văz capu tăfi pe jos şi pielea’ntoarsă pe dos! Eî la resboifi că pomi a, la Bucureşti c’ajungea, în cîmp la Colintina. El, măre, se’nspăimînta, cînd aşa sodom vedea: ocheanu la ochi punea, peste oştire se uita şi din gură că striga: — Alelei, Drăgane fine, de noî acum nu e bine, să ne luptăm peste fire, cu ăst sodom de oştire. Tu să taî în două părţi, că-s prea multe, multe legi: şi eă să taiă într’o parte, ca să am mal bună parte ! Bălăceanu ce’ml făcea ? La piept mîinile puuea, la Dumnezeu se ruga : — Doamne, fie voia ta! Doamne, părinte prea sfinte, ascultă-mi ruga fierbinte: m’aî scăpat întâia oară, scapă-mă şi-a doua oară ! Drăgan, măre. ce’mî făcea? El în gîud că se ruga : 1;. Inversiune. în Ion ilo : — Verde foaie teiu frunzos, capu să ţi-1 văd eu jos! Bălăceanu ce'mi făcea ? El, măre, se pregătia, paloşu ’n mină că lua. în oştire că intra, multă moarte că făcea, prăpădu domnului erea ! Drăgan, măre, ce’mi făcea? De la margine privia, nu-î venia a se lupta ; calu, măre, că-şi opria, de tăiat nimic tăia ! Bălăceanu se lupta, moarte prin Turci el făcea: pe Turci grămadă-l tăia. cu pămîntu-1 aşternea, şi el, măre, ostenia. Calu l din nări foc vărsa, mîinile i se ncorda, sîugcle şiroiu curgea şi pe paloş se ’ucliega ! Dară Aga Bălăceauu, care a părăsit Divanu, dacă. măre, că vedea, că vedea, că ostenia, fiuuluî Dragau grăia : — La margine, fine, ş’acasă, că p’aici moartea ne lasă ! calu că mi-a ostenit şi efi, măre. c’am stătut! 1j. Amîudol că se pornia şi fugia, măre, fugia, zi de vară pînă ’n seară! Oştirea că mi-l gouia, după el se ’nşiruia şi do loc nu-î ajungea! Şi eu. măre. iim ostenit Şi călii eă mi-a stătut ! — 1G6 — ŞEZĂTOAREA Ml Drăgan, măre, ce’mî făcea ? El hodinit cum erea. drumu jderului dedea -), copitele-I scăpăra, noii îu urmă-î rămîuea. Pe Bălăceauu ’mpingea, de-a călare cum erea, In Dîmboviţa i băga şi din gură că-I striga — Fugi, naşule, nu mal sta, că ue-a ajuns potera ! 3) Bălăceauu ce’mî făcea ? Pe liuu că-1 asculta, cu calu ’n nămol Intra şi mai reu se ’noroia şi din gură câ-î striga: — Sâî, Drăgane, finule, că mi-a scurţii zilele ; calu mi s’a ’nămolit oştirea că n’a sosit! Drăgan, măre, ce’mi zicea? Zvlrle. nasule puşca şi puşca şi sabia nu mal faci treabă cu ea ! Sabia fi s’a ştirbit, puşca ţi s’a ruginit, oţelile c’atl plesnit ! Zvîrlu-ţl, naşule, zaua, să zboare calu fuga. că zăile sînt mult grele *) nu pătrund gloanţele 'u ele! Drăgan, frate, ce’mi făcea ? Cuin pe naşă-su vedea fără arme că erea, la el, măre, năvăli a : suliţa ’n el o băga, maţele jos lî vărsa ! Pîna oştirea sosia, Bălăceanu mort erea! Capu ’n suliţă-1 punea, la Brâncoveau l-aducea şi de Divan că-1 trlntia şi din gură-î cuvînta : — Ia-ţl, Doamne, datoria şi dă-mi făgădueala ! Brlucoveanu ctnd vedea, mult, frate, se ’nveselia şi tu Drăgan că-I grăia : — Drăgane, tu să trăieşti, Domnia s’o stăpîneştî! La scaun că mi-1 ducea pe Divan 11 aşeza. Bărbierii că-î chema, pe el bine că-1 spăla, mi-1 rădea şi-l potrivîa şi cu ţoale ’l îmbrăca *] cu ţoale cu ibrişlm, ibrişim lot cafeniii; ibrişlm de Ţaligrad 2) cotu şapte galbeni luat! Brincoveanu ce'mî făcea ? Bine de loc uu-î părea, la Drăgan el că mergea şi din gură-î cuvlnta : — Drăgaue, Drăgane, viteze Drăgane, cum in locu-mî să domneşti şi lumea s'o stăpîneştî ? Ţi-al tăiat tu năşia, dar mi-te domnia ? 2), Jderului = calului vinât. 3i. Potera, oştirea, oastea trimişi pontrt l<ătne. 4). Zâile = x&lile, cămăşile dn 7,alo. lj. Ţoale = hainn, straie. 2). Ţaiigrnd = Ţarigrad. Ccustantinopole. — 167 — ŞEZĂTOAREA La gialapî l) semn el făcea şi din jură le zicea : — Lui Drăgan capu să-I luaţi şi ’n domnie nu-1 lăsaţi; de cît lumea s'o domnească, mai bin' el să putrezească ! InLr-o variantă, culeasă din Aga Bălăcea nu se numeşte Cost in. lată această variantă : Sub seninu cerului, la poiana mărului, lutiluitu-s-a ’utlînit, doi Domni cu două oşti, Domn! aî terii roinîneştî: unu mi-esle Brîncoveanu c’ala slăpînia Divanu : altu mi-este Bălăcea nu, boier Aga Bălăceanu, care-a părăsit Divanu: Divanu l-a părăsit, la vitejie a ieşit î Oastea lui mi-este nemţească, vine să ne prăpădească. Altă oaste mi-e turcească, viue să ne prăpădească : oastea e-a tu Briucoveanu. c’ala stă piu ia Divanu. Dar de ce el se certa ? Că Bălăceanu zicea : Bucureştii să-l zidească, în lume să se pomenească, la Bălăci In Teleorman, că sint ziduri noi d’uu an: că sînt ziduri lucepute, frate, şi neisprăvite î Dar Costând in Brîncoveanu şi cu Bucurel ciobanii, amludoî se sfătuia lj. Gialapî = gialaţî, călii. Gialapil că-1 asculta capu lu Drăgan tăia ; iar pe el il îngropa, la m in ăst i rea domnească, în lume să se pomenească! satul Şerbăneştî — Olt. finul lut şi din gură că zicea: Domnu ţeril Roinîneştî stea în tron în Bucureşti, în Bucureşti pe Dîmboviţa, Dîmboviţa, hmcăviţă : Dămboviţa-1 apă dulce, cine bea, nu se mal duce! C'apa el e de spălat ş-are eîmp de alergat! Briucoveanu ce-mi făcea ? El, măre, uu se'nvoia. La bătae se lua cu Bălăceanu Aga. Brîncoveanu că’ml pornia, de bătae s’apuca. Oastea lui mi-erea turcească, venia ca să-nil prăpădească o oaste de cea nemţească : oaste (Calu Bălăceanu, care a părăsit Divanu ! O tăia, o potopia : şi mi-o tăia tot griueşte şi mi-o grămădia dăeşte ! Bălăceanu sc uita şi amarnic că’ml ofta. Din pridvor el că-ml săria şi la cal că-mi alerga, sus pe el că sc suia, — 168 — ŞEZATOAREA paloşu ’n mîuă ţinea şi y/îu duşmani că trecea, la pâmlnt că I secera ! Cîud Brîncoveanu 'iul vedea cum oastea se 'mpuţiua, mina Ia gură punea, cu pumnii ’u piept se bătea şi amarnic că striga : sărăcuţ de maica mea, că ini-a prăpădit oastea ! Pristav, măre, că’ml punea, trei zile, trei nopţi striga : — Care, frate, s’o afla ca să laie p'acesla, ii dăruesc domnia, domnia şi moşia, ea să taie p’acesta, că mi-a prăpădit oastea ! * * Nimene nu se afla. fără cit efl se găsia. Saval •) Căpitan Cosim, al lu Bălăccanu fin. La Brîncoveanu ’ml mergea şi clin gură că-I grăia : — Brlncovene Costaudine. doamne, să-ţî fie de bine, că mă chemaşi tu la tine! Iml dărueştî moşia, moşia şi domnia, ca să-ml taiu eu năşia ? Că uii-e părinte mai mare, mi-a ars focu la spinare, frică mi-e de luminare ? Clnd Brîncoveanu auzia. mult bine, frate,-i părea; în braţe că-I apuca şi 'n gură că-1 săruta, la masă, măre, ’1 ducea şi mîndru ’nscris H făcea, ca să-I dea el domnia, domnia şi moşia ! Costin. frate, ce’ml făcea ? El la cal că’ml alerga, bine’n chingi că rni-1 stringea şi prin oaste că-mi intra. Clnd uaşă-j« că-1 vedea, el din oaste s’alegea şi la cimp, nene, lugia! Costin, măre. r.e'mî făcea? Gînd pe naşă-** vedea că la clmp, frate, fugia, el din gură că'inî striga; — StâI, naşule. dumnea-la, aşteaptă-mă şi pă mine. ca să-ţi fie ţie bine; amindol să 11c păzim, să tăiem, să potopim ! Bar naşă-jw că-î grăia şi IncrărnI ilin ochi vărsa: — D’aleleî; fine Costine. le-aş adesta eu pe tine, mi-e frică de ’uşelăciune, că sînt mari domniile, mituesc cu pungile şi dau cu moşiile să-şi taie năşiile ! Costin, înăre, că-I grăia : — Năşiculc, dumnea-la. eu mă jur pre legea mea : nu te teme tu de mine, că nu stol eâ porc de cline tu-mi eşti părinte mal mare. mi-al ars focul în spinare, frică mi-e de luminare ! I]. Siva! = să vezi. — 169 - $EUTOAREA Dc micşor m’ai botezat, de mare m’aî cununat, trei copii mî-aî creştinat : doua fete ş-un băiat; ş-acu vorbeşti cu păcat ! Cu cuvîntu -I înşela şi pe el că-1 adăsta, ainîndoî s’alătura şi diu gură că grăia: — Năşicule, dunniea-ta, taie tu mijloacele, să talii eu marginile ! Paloş pe mischiu trăgea, pe lingă el că se da, pe naşă-su că-1 isbia ! Unde cu paloşu da, lua mîua cu spata. Răsma J) paloşu’n pămînt că întră pînă la muchi, aşa da de necăjit ! Se simţi calu tăiat, parcă fu de lupi mîncat. Şi da dosu şi fugia şi’n mocirlă că untra, 1 2) Bălăceauu ce’mî făcea, cînd aşa blestem vedea ? De Gostin că se ruga, de fiuă-su Gostin, la inimă liain: — D alelei fine Gostine, cum mă tăiaş tu pă mine? Nu fi-e milă şi păcat, că de mic te-am botezat, de mare te-am cununat, trei copil ţi-am creştinat: două fete ş-un băiat, ş-acu sufletu mi-aî luat î Gum mă tăiaş tu pă mine, vin, de mă scoate pă mine din astă cirlă, cirlă, mocirlă, să nu mor eu ca un cîîne, că te iert, fine, pă tine, să te hărăueşti in lume ! Costin, măre, ce’mi făcea ? La Bălăceauu mergea, din noroia că nu-1 scotea, ci mal tare ’n el că da, frumos capu i-1 tăia, şi’n suliţă *1 sprijinea, la disagl că-1 aşeda, şi pe cal încăleca, la Brîncoveanu mergea şi din gură că-î striga: — Brîncovene Costandine, să-ţî fie, Doamne, de bine, că mă chemaşi tu la tine ! Mi-am împlinit solia, solia, datoria, şi*ml dă, Doamne, domnia, domnia şi moşia, că mi-am tăiat nSşia ! Mi-a fost părinte mal mare, mi-a ars focul în spinare, frică mi-e de luminare ! De micşor m*a botezat, de mare m’a cununat trei copil nii-a creştinat : doua fete ş-uu halat si efi sufletu i-am luat, Gr-aş fi fost blestemat! Brîncoveanu că striga : — Porc de cîîne, liftă rea, cine mi ţi-a poruncit şi ţie ţi-a glăsuit, să ţii calea Domnilor, 1) . Rfrîma= rllzima, proptea ; a propti, 2) . Untra = intra, eum zic lfrutaril ţigani. — 170 Ş E 2 A T O A R E A ce iu lume nu se poate ! Brincoveanu ce'ml făcea ? Tron de ceară le făcea. Ia 'mpărătie ’i mina. de se ducea pomina de-aicea piuă ’n Viana Şi de Aga Bălăceauu, care a părăsit Divauu, vestea morţii luî s'a dus în lâţiş şi ’n curmeziş : in toată Valafia 3), plnă ’u jos de Brăila şi piuă ’u sus de Viana ‘J. * * Fondul istoric din această baladă, ca şi din prima, după mine unul, este : Lupta de la Zcrneşti a lui Brincoveanu in contra Austriacilor, în care luptă, generalul austriac Haisler a fost făcut prisonier şi Aga Bălăceauu. care fugise la Nemţi şi ceruse ajutor în contra lui Brincoveanu, a fost ucis in toiul bătăliei. Că adevărul este aşa, ne-o mărturisesc ultimele versuri din sus citata variantă, de peste Olt, unde citim clar ca lumina zilei că : Vestea morţii lui s’a dus in lăţiş şi ’n curmeziş: în toată Valafia. piuă ’n jos de Brăila şi pînă ’n sus de Viana ! Cert lucru fiind moartea lui Bălăceauu, Iu lupta de la Zer-neştl, era natural că vestea despre peirea lui s’ajungă plnă la împărăţie în Viena. 1 calea Împăraţilor şi calea vitejilor ? Mîiue ’n drum lu mi-oî ieşi, şi ’n luptă ne-oni întîlui, şi pe mine m’oî tăia cum ţi-aî tăiat năşia ! Nu este, măre, maî bine, să val, Căpitan Costiue, pină eşti la mina mea, să-ţi răpim eu vieaţa ? Chip bălaiului făcea !) şi-I da capu-alăturea. Făcu moarte peste moarte * 1) . Clii}t halalnlul. somn goalatulnl făcu. 2) . Viena — capitala Anatriof. 3) . Valafia = Valahia, suinele vochiu al Munteniei. 4) . Auzită, această legendă din gura lui G. Uălţatu. lâotar din Şorbăueştî. — de |io Olt. Această varianta ea şi legenda de mal sus fa<* parte din a mea colecţie de poasil populare «Materialurl iblkloristico». publicată suh direcţia d-lui Gr. Tocilcscu. Cinteeul - legenda istorică — a lui Aga Bălăceau u de mal sos. cum şi varianta din jud. Olt. tiint singurile lialade existente, cunoscute mio pînă acum : ele nn se află publicate în nici o altă colecţie do eîntece populare apărate pînă in present. — 171 — ŞEZĂTOAREA Şi cine alţii ar fi putut aduce Ia Viena ştirea morţei lui Aga Bftlăceanu, dacă uu Nemţii, pe care el îi adusese lu contra Domnitorului Brîncoveanu ? Despre peirea, în lupta de la Zemeştî, a Iul Aga Bîllăceanu, citim în Cronica anonimă J) următoarele: „Atunci dară după bătălia Nemţilor şi Costaudin, Aga Bălă-ceauu acolo aflîndu-se, nu iu răsboiti. ci mai de o margine fiind şi înfrîngerea Nemţilor văzînd, cum au putui, el dosul au dat. Turcii l-au ajuns şi rău l’au tăiat şi l’au fă rimat, al cărui cap la Costaudin Vodă aduclndu-l, tocrnaî în Bucureşti l-aii trimes. Că acest Costaudin Bălăceanul nu-] lăsa licălosul trufia ca să-şi aducă aminte şi de frica lui Dumnezeu, ci se credea in avere. în cai şi în arme şi in vitejii şi îu fautazil nebuneşti. Şi aşa cu 1‘autazii, închipuiri nebuneşti şî-a pus el sufletul şi viaţa î Acest Bălăceanu îu toată viaţa Iui şî-a frămtntat mintea, totdeauna, după nişte păreii nebune — adică după vitejii, fără de margini vitejii." Este ştiut lucru, că este îu firea poporului, mai ales în cîn-tece, de a atribui unui personagiu mai nou, care a trăit mai tirziu. marile fapte, vitejiile străvechiului erofi uitat de popor. Ast-fel e cu legenda mănăstire! de Argeş, care de şi fondată de Neagoe Basarabu, poporul crede, iu eîntecul seu, că e zidită de Negru Vodă Iu legenda noastră „Aga Bălăceanu", legendă istorică, acelaşi lucru se observă. Faptele, vitejia fără de margini a lui Bălăceanu, uciderea-I mişeleascâ, poporul le-a împrumutat dintr’u străveche baladă „clntecul Bălaciuluî", uilat astă-zi cu toiul. 11 11. Voi. 11. pap. ÎÎIO. ediţia Ioanid. , nune putem pronunţa pentru veracitatea acestei balade. Admiţlud chiar că această baladă ar fi adevărată, darjscăpată de sub ochii adnotatorilor de cronici romine şi sîrbe. după acele vremuri, totuşi e mal bine să ne |inem de zicătoarea romiuească : CU 0 singură rîndunică nu se face primăvară ; c'un singur cintec, făurit de un popor străin, nu se poate face lumină istorică. Al doilea Balaciu, de care pomeneşte istoria noastră naţională, este cel cu numele de Constandin Bâlăceanu. ce-1 arată Letopiseţul că a fost căpetenie împreună cu alte două căpetenii ale oştilor Mir-cel Vodă, Cozianul, care a domnit la anul 1387 -). Nu cunosc ce aprecieri va fi făcînd acel Letopiseţ asupra acestui Constandin Bâlăceanu -). Atit afirm, dar uu cu depliuă siguran-£ă, că acest Bălăceanu a trecut intr’un timp de partea lui Dan. fra- I _Mut mult preţ se pune pe un citai istoric de pur ndevâr. dintru cronică, dc cil pe o baladă sîrbească creată din fantasia unui popor, străin cu totul dc tară şi obiceiurile romineşll. I . Hasdeu. Magii. Etym. pag. C\LVIII. i). "S am ia imiătnină cronica Iul Constandin Căpitanul, publicată in Mn-gasinul Istoric. — 175 — ŞEZA TOA RE A telc lui Mircea, atunci clntl intre ei s'au iscat certuri pentru domnie. Intr’o cronică inedită, citim că Dan a venit cu puleie turcească ca să răstoarne pe fratele său Mircea •). Boierii, intre cari şi Constantin Bălăceanu, părăsesc pe Mircea şi trec în partea Turcilor — de partea Iul Dan. Mircea, văzînd pericolul ce-1 ameninţa, a fugit la Sigismund—Iâcmon—Craiul unguresc, de i-a cerut ajutor. Iăcmon Craiu a venit cu oaste in ajutorul lui Mircea şi i-a bătut de i-a stins pe Turcii şi Hominii. aliaţii lui Dan. gonindu-1 piuă la Dui ăre . Şi a cucerit Iăcmon Nicopolu! cel mic. de pe (ărmul Dunărei. Şi au tăiat Iăcmon pe mulţi din cetate şi Încă pe mul|i i-aii robit. şi. intorcindu-se tuapoi cu o seamă de oşti, au pus Domn pe Ioan Mircea Voevod, bătrînul 2). In această luptă, probabil că va fi căzut şi Constandin Bălă-ceanu, duşman al lui Mircea, fiindcă trecuse de partea fratelui săli Dan. Capul lui Bălăceanu trebue să fi fost adus înaintea Domnitorului Mircea şi marele Voevod va fi răsplătit cu bani pe col ce I-a adus şi aşa va fi sunat restul din cîutccul, astă-zi uitat de popor, al lui Constandin Bălăceanu, viteazul sfetnic, căpetenia oştilor lui Mircea. cum îl numeşte Letopişejul a). Cu aur mult te-am dăruit, căci tu bine mi-ai slujit ; cu moşi!, nene, moşii şi cu d’albe boierii! Pe Bălăceanu i-ai răpus, capu aicea i-ai adus, la Divanu cel domnesc la Mircea, Domnu rominesc! Şi vestea morţii lui s-a dus şi *n lăţiş şi ’u curmeziş, de Bălăceanu cel vestit şi ’u răsboiu nebiruit, în toata Valafia, pînă ’n jos de Brăila! Cetatea Brăila era a turcilor, ca aproape toate cetăţile rornlneşti, de pe marginea Dunărei. Cine ar fi putut duce vestea la Brăila şi pînă în jos de Brăila, despre moartea viteazului Constantin Bălăceanu, trecut de partea lui Dan. decă nu Turcii, cari-1 ajutaseră pe Dan în contra fratelui sâă Mircea? Şi cine iarăşi ar fi putut răspîudi vestea despre moartea vestitului eroă Bălăceanu. din timpul luî Mircea: 1j. Nezl tir. Tocii eseu. Istoria Komiuiior, ediţia din 189Î1. pag. 113. 2). Idem pag. Ii i. 3;. Vezi mal sus, llasdeu, Magn. Etym. pag CXLM11. — 176 S \i Z A I O A it E A „Pină în Viana şi mal sus de Viana.“ dacă nu Iăcmon-Sigismuud cu Ungurii lui, cari l-nu ajutat pe marele Voevod iu contra fratelui seu Dan .şi l-au pus iu scaunul de Domn al ţării romîucştî ? lată deci străvechiul Bălăceanu. înfumuratul viteaz Constantin, din timpul lui Mircea, uitat de mult de popor şi Înlocuit iii balada mai nouă J) cu „Aga Bălăceanu*, din timpul Voevoduluî Briuco-veanu. care numai viteaz nu era, ci ca un boier intrigant ce era, îşi pleca ceafa, ca şi Domnul său, celui mai tare, după obiceiul timpului că : — Capul plecat de sabie nu e tăiat !* Cum s’a făcut această înlocuire? Am spus mai sus că poporul a uitat pe vechiul erou Bălăceanu, din timpul lui Mircea şi l-a înlocuit cu cel mai nou „Aga Bălăceanu'1, din timpul lui Brîncoveanu. Nimic mul simplu. Aşa e ’n frica poporului, de a apropia de timpul, In care trăieşte, faptele cele loarle îndepărtate, aproape uitate dr el şi de u le lega cu cc.'e din timpul său; apoi de a înlocui pe străvechiul eroii cu cel mai unii, mai ales, cirnl ambii poartă acelaşi nume de lUilâccanu. Lăutarul de mai tirziu n’a făcut alta de cit a acăţat la străvechiul cinlec, păstrai in mici erimpeie, faptele cu iotul recenlt\ de un alt conţinut istoric, ale Ini „Aga Bălăceanu’1 de sub Brîncoveauu. Aceasta e convingerea mea şi aşa cred. l>a mal cred că, dacă aslă-zi s'ar face o minuţioasă cercetare, coliudîudu-so si scormoniu-du-se satele Romîuiel din Banal, Serbia şi Bulgaria, cuin şi partea muutoasă a Olteniei, cit şi a Munteniei, s'ar da peste întreaga baladă a viteazului Constantin Bălăceanu, din timpul Iui Mircea. Cine va li fericitul descoperii or al acestui bălrîu cintec, noi nu-1 putem şti. Timpul, ziua de niîine ea şi cea de poi-mîine, sperăm că ni-1 va da! Hristian N. Ţapu. Ij. YczT la îndopat ointocal « Ajţa liălnceanu*. lîalada cea nonă nu esto alta de cit ■străvechea balada, ciutcoul tip al acelui erou H&lftucanu din timpul lui Mircea. eîutcc care fc'a mudifieat in formă ca ori-ce producţia populară după timp ni loc. S E Z A T O A U E A CÎNTECE DIN ARDEAL. Sub poalele codrului zac armele lan cuiul şi le plouă şi le uinge şi u are cuie le nciuge, ca vomn-u car le-a uems zace la temniţă prins, la temuij' Aiudulul In fuiidn pilinîntulul. * » * Sub poale de codru verde o zarea de foc se vede ; da ’mprejurul locului tot voinici de-aî codrului : nu ştiu zece-doîsprăzece că’ml frigea la uu berbece. Foaie verde lemn uscat, pleac'uu voinic la 'uşurat ; nici must ala nu i-a dat far nurna cit i-a ’nfirat. El pe cale să ducea d’im şarpe mainte-î sta. Voiuieul diu grai grăia: — llobobo, bală spurcată să nu nuVnbucI lot odată, c’ain să mal iubesc o fată cum a iubit lumea toată. * * * Vaî, badeo, cum te-am visat pe-un cal negru înfrinaL Vai, miudiujo. visu tău ăla mi-o fi drumu meu ; “ calu negru şi ’ufrînal mi-o 11 drumu de plecat cu puşca la Ţeligrad Spuiie-i. miudro, maică-ta să-şl clipească iln ’n poale că i mintea zburătoare, şi zboară peste arături să siringă fermecaturi să mă farmece pe mine să le iau mîndro pe tine. D’alunet, miudro, te-oi lua cînd o face plopu nuci, -> şi salcia mere dulci, şi uiaică-ia o număra cile paie-s într’un car, şi iarba de pe uu hotar ; cită liuuză-i înlr’un nuc, şi penele de pe cuc. culese de Gh. Tulbure. NOTE BIBLIOGRAFICE. Elena Niculiţă-Voronca. Dativele şi credinţele poporului ro-mî/i, adunate şi aşezate in ordine mitologică.—Editura proprie, Cernăuţi. 19U3.— Fură îndoială, iată una din cărţile bune. tipărite în limba noastră, în ultimii ani. Folkloru! a elştigat, prin lucrarea d nel Voronca. o curte cu lemeifl. Din întreaga lucrare, care Irebue să cuprindă trei volume, a apărut, de o cam dală, numai acesta unu, care cuprinde lf>9t> pagini, din care cauză e şi împărţit iu trei bucăţi. Iu acest mare volum, tipărit cu litere mici, sînt adunate, direct din gura poporului, uu ucsfîrşit număr de clatine şi credinţi, — 178 — t S E l A I O A (I E A In cea mai marc parte din Bueoviua. unde locueşte mlegătoarea. Pentru ca cetitorii să-şî Iacă o slabă idee despre ceea ce se cuprinde în acest volum, voiu reproduce numai numai numele capitul i lor.—In Partea 7, se vorbeşte despre Facerea lurnei şi silit următoarele cap.: Lupta intre Dumnezei*! şi Dracul: Căderea Dracilor; Cum s-au făcut muniii, văile, păcatul, potopul, al IA versiune despre facerea hunei.— Var tea îl. Păminlnl: Heligiunoa: naşterea Domnului: Soarele şi Domnul Cbristos; Credinţi şi daline la Crăciun: Anul nou: Domnul Christos. Sf Vasile si busuiocul: Griul si Domnul Cbrislos: Cum slă pămiutul: Cine e pămintut; Sfună nă tura; Despre sămintî: Sarea: Dineu pentru om. Căsătoria: Moara: Lucrarcu pîuel: Ilrana; Jertfirea de sine: Postul mare; Paştelo: Jertfa la morii. Partea III. Aerul: Vlntul: Paserile: Dracul; Si. IIio. Lupta. Capul. Puterea. Mişcarea. Viata: St. Mii mi. Soarele şi luna. Iarna .şi Vara. Ziua şi noaptea. Viata şi moartea; Tunul. Grindina. Şerpii. Cnco-stlmil. Partea IV. Apa: Iarna. Omătul. Ploaia: Primăvara: îmbrăcămintea. Seva. Singele; Partea V. Făcu/: Lumina. Botezul. Cununia. Moartea. Luminările; Focul; Dumnezeu. Destinul. Ceea lume, etr. — După cum se vede, lucrarea D-ncI Yoronca o aşa făcuta, in cil nimeni să nu se poală dispensa de ea. dintre acel cari se ocupă cu folklom). Am avea de făcut onre-carl observaţii asupra ordi-nel In care e aranjai materialul acesta aşa de frumos: dar. neţii net adepţi ai şcoalei mitologice, nu credem folositor să intrăm acuma Iu o discuţie care nu ar li de folos — Dorim, din tot sullctnl. să videm apărute, cit mai curind. .şi celelalte două volume, pe cari le aşteptăm cu o nespusă nerăbdare, şi credem că Academia Uomină ar face uu mare bine ştiinţei lomiueşti dacă le-ar edita. Almanack literar pe anul 1ÎMJ3.— Ceruftuţl, societatea tipografică Bucovineană. HM 13. Întrunirea academică lumină .Bucovina- a editat acest volum de 122 pagiui, elegant tipărit. lucise găsesc lucruri drăguţe, semn îmbucurător al unei mişcări literare, aşa de mult dorită, la fraţii noştri din Bucovina. Folklorişlii găsesc, in acest volum, următoarele: Dragei* şi Cncu. legendă culeasă de D-l. S II. Marian, şi Ziua şi noaptea la (?) popor de D-na Elena Vorouca. ^ CWfT Teodorescu-Kirileanu. Ştefan- l\da cel marc şi sjfint. Istorisiri şi cîntcce populare. - Focşani. 1901.- In acest volum de 230 pagini, D-l. K. a adunat tot ce s-a păstrat, in popor, ca amintiri despre marele nostru Aroevod. Faptele şi vitejiile lui: Doamnele lui Ştefan Vodă; Clntece despre el; Curiile domneşti; Ostaşii viteji din — 179 - Ş E Z A T O A \\ E A vremea lui; danii; răzăşii: hisericî şi msluAsliri Întemeiate de el; cruci; fiu li ui de., odoare din vremea lui, formează atitea capitole, bine alcătuite, cari dafl acestei eăr|i o deosebită valoare.—E frumos să ni slăvim pe oamenii noştri cei mari, şi trebue să mulţămim L)-luî Ki-rileanu, pentru pilda ce o dă, şi care ar trebui să găsască cit de mulţi imitatori. — Nu mai rămine îndoială că vor mal fi încă, în popor, şliinţi despre Ştefan Vodă, pe cari autorul nu a avut putinţa să le cunoască; de aceea d-sa face un călduros apel călră acel cari vor mal fi ştiind ceva despic Ştefan-Vodă, şi-i roagă să i-le comunice, pe adresa sa. la Gara Zorletii, judeţul Tutova. de unde se poate cerc şi cartea, care costă numai 2 lei. CĂRŢI PRIMITE Frof. Dr. Elefterescu. Pes^rc Prietenie sau Amiciţie. Broşurică de TI pagini.—MuşătnşII-Argeş, Tip. Al. Valescu. 1003. — Despre băuturi şi relele alcoolismului. Broşurică de T p.—id. Sofia Nădejde — Patimi, roman din viaţa rominească. Bucureşti, Ediluia Librăriei Sfetea, 100-1 (2 ie)). Un volum frumos de 405 pagini. Se citeşte cu plăcere, şi iu mare parte citirea acestei lucrări e instructivă. îndemnăm pe cititorii noştri să nu treacă cu viderea această carte. Calendar ni gospodarilor sâiem pe anul 1004.— Biilad.—O carte bună* şi folositoare, care n ar trebui să Jipsască din casa nici unui iubitor de neam. Dimitrie Dan. Proiect privitor la satarisarea preoţilor din Bucovina.— Cernăuţi, 1904.— O broşură de .0 pagini. — ISO —