După o întârziere destul de însemnată, scoatem primul număr din acest noii an, pe care-l începem. Cauza întărziereX e lesne de înţeles. Din darea de samă asupra \ituaţiunel financiare a revistei, din anul trecut, s-a putut constata t urn se susţine o revistă în ţara noastră. In fruntea acestui număr am pus; Anul XI. S-ar părea un nan-sen*, de oare ce, în cursul anului trecut, a fost pus, întru una, Anul VII. Dar dacă ţinem samă că la / Mart 1903 începe al Xl-lea an de cind a apărut primul număr din „Şezătoarea*, e firesc că revista începe ai Xl-lea an de viaţă. Şi fiind că, în cursul cetor 10 ■ml, am scos numai 7 volume, se impunea să notăm că volumul ce începem acuma e al VllI-lea. Am pus, acestui număr, data de 1 Mart, şi nuynerile datorite pînă tu urna vor apare în curind. , Ibanamnihil rămîne tot J lei pe an. /iVj*h«n pe toţi acel cari vor primi acest număr, şi nu vor avea ţlnduf <«f m plătească abonamentiil, să bine-voiască a ni-l restitui, p.u/in 1 /ji/. i |7i i. număr de exemplare să tragem pentru viilor, ./<. .1 un mm fân 1/uitucii zadarnice. Şt ai urna înainte / Artur Gorovei. !• of turul, I imne lUO'i — 1 — ŞEZĂTOAREA BUCĂTĂRIA ŢĂRANULUI Peştele. — Peştele, afară de postul mare şi al sf. Marii, e o miucare de sec [de postj. Cine mtuîncă peşte, în acesle posturi, face mare pacat. Peştele se prinde cu mina, cu fa chiti (un fel de ţăndurt lungi de brad aprinse la un capăfl, cu crîsnicul, cu volocuicu pinza [un voloc lung], cu mreja, cu ostia, prin râstocire (sacarea unui crac al unul rîu), ş. a. Soiurile de peşte cunoscute de sătenii munteni sînt: los/u(a (cel mal mare peşte de munte), m rea na, cleanul. bel di ta, boişteanul, cir a (zvîrluga), grindeeh, zglăvocil, midhal (un fel de mîntuşi), lipan şi păstrăvul, cel mal bun şi mal gustos peşte ; lai1 cel din răsăritul judeţului, cunosc : crapul (proaspăt ori sarat), linul, ştiu ca, somnul, porcuşorul, costruşul, carasul, mîvtuşul, ochtana, ş. a. Peşte bătrîn (murat şi sarat) : crap. ştîiică, somn, moron, ş. a. nu mînîncă săteanul de cit pe la zile mari: Blagoveştene, Probajenl, la hramuri, praznice, cîud ele se fac iu posturi. Din peşte proaspăt se pregăteşte : borş cu peşte şi borş cu chiticî, cîud peştele e mărunt. (Vezi voi. VI p. 72). Peşte fript. — Peştele se frige cîud e mal mărişor ori sarat. Se curăţă de solzi şi de măruntăe [maţe], se presară cu sare şi se pune pe foc (jar); în urmă se aşază în salamură (sare topită în apă) şi se mînîncă cu mămăligă caldă. Să nu mlnîncî hulpav (ori lacom) şi să bel apă, că te îmbolnăveşti. Cu peştele proaspăt şi sarat bine, se petrece mulţime de mămăligă, de unde şi zicala : peşte, peşte, mămăliga prăpădeşte. Peşte prăjit în untdelemn, sătenii nu obişnuese : linia, din cei de la munte — din cel mal chiaburi — îl frig şi în unt. Peştele proaspăt se usucă şi se mînîncă în felurite chipuri. Peştele uscat şi afumat se face cu borş. Unii săteni mînincă peştele proaspăt şi fript cu mujdei Ci. La munte, unii gospodari usucă lostuca şi păstrăvii foarte bine şi cu multă pricepere: el pun acest peşte iu nişte brad îngrădit cu meşteşug, formînd un fel de cutii de frunze de brad, in formă de elipsă, numite hîrzob. Peştele bătrîn se poate ferbe şi rnînca cu mujdeîă. după ce s’a curăţit de solzi. Mlncărică de peşte. — Acest solii de bucate îl fac sătenii mai — 2 — ŞEZĂTOAREA chiaburi şi mal umblaţi prin lume. El se face aşa: peştele se curaţii, sc tae bucăţele şi se pune de ferbe cu ceapă şi legume; elud c fert bine. se toarnă peste el prăjitură cu oloi orî unt. Se lasă de scade şi se dă la rnîncare. Plachie de peşte. — IMachia cu peşte se face pe la praznicele din posturi, ori pe ta hramuri. Ea se face aşa : se curăţă peştele, se spală şi se pune la fort In o tigae cu orez ori cu pasat. Se lasă dc ferbe bine. cu ceapă şi cu legume. adăogîndu-I prăjitură cu oloi.— IMachia se face inaî mult cu peşte bătrîn. Icrele. — Icrele de peşte sunt mîucări de post ; ele se mînincă rbiar şi in postul mare. Icrele se spală în apă rece şi se minincă ori fripte pe jăratec, ort ferte cu mujdeiu, sau şi aşa (adecă fără mujdeiu). Cu ele se face şi borş cu icre. Icrele, unia le minincă şi crude cu mămăligă prăjită. Ele se cumpără de la dugliene. Racii. — Bacii îi minincă numai sătenii de pe lingă ape. Racii m* prind din iazuri cu volocul, Tar din rluri cu mina ori cu volocul. Uncii se minincă ferţî şi cu salamură. Cojile de raci se dau iu tă-rlţn vacilor ce nu se gonesc ca să le vie pîrpăra (toana, vremea) de goană. Ochii de rac se întrebuinţează iu leacuri şi în farmece - Rarii cei mal buni sini cei de prin Iunie şi Iulie, prinşi lu lună uouă vi de prin plrne. Racii cei mici se minincă cruzi, şi-s buni de friguri. Coliceit. — Colbecii ori cobelcil se minincă ferţî ori fripţi. Sc mlntiică numai cobelcil mari. Cobelciî ies primavara după ce tună. Clini lună, pealra ce-şi fac toamna in gura casei cade, şi eî incep ii Ieşi. Cobelcil se găsesc prin apropierea pădurilor, priu poenl şi prin lunci, pe la locuri grase. Ei se teri» intr’o oală acoperită, şi după «• mi bol bine, se scot din găocî şi se minincă cu mujdeiu, lepădiu-•iu .1 matele, rari sini pline cu găinaţ verde. — Uuia, după ce-I I11, i ■ mfiţn de găinaţ, ii întind pe ţiglă şi după cc sc frig (se uimi"...... ii Iiiinlncn cu mujdeiu. — Cobelcil mărunţi ori negri nu Ml iun.mc.i Ei r primavara după ploi calde. v ii Siilirele kc găsesc în apele de la şes şi prin Iazuri. I Ic -e ....I « o intim. Scolceln se ferb şi carnea se mlnîcă cu muj- •Irin ou fripţii, după ce s’afl fert.— Sătenii de la munte nu prea CIIIIOM wruli ele, /»'.## .tiu ’, v liu iilmlele, bulughenc/e, picettcele, perele ori car-/• nil I*»vnt.iv«il mămăliga!, lu murile. cu mămăligă şi bulu-i'iniie |ii*ireci tu luim posturile, mai ales dacă gospodarul are şi mi polujioc de cuiccliin. — Barabulele se minincă coapte ori ferte, — 3 — ŞEZĂTOARE A întregi ori hăcuite. Sc cunosc după culoare: huluglienc albe. ori roşii; la gust: făinoase ori apoase. Cu barabulc şi puţină făină se face şi mămăligă, mal ales In vreme de foamete. — La Cruce, corn. Broşlenl le-a introdus D-l A. Montandon. ]) Barabule coapte cu sare. — Se spală barabulele şi se pun in spuză (ceuuşă ferbinte) ori se dau în cuptor, cînd e ferbinte, de se coc biue şi apoi se mînîncă cu sare Mulţi minimă asemenea cartofi cu mămăligă. Barabule feric cu mujde.il. —.Se spală barabulcîe. se ferb iu oală ori în ceaun, se curăţă, cinci sunt ferbinte, şi sc miuincă In zile de post, cu umjdeni ori sare şi mămăligă. Barabule dulci. — Barabulcîe dulci sc fac aşa : se curăjă de coajă, se tae în felii lungăieţc şi se pun Uitr’o oală să Barbă cu legume şi sare; cine are, pune lu ele şi ceapă prăjită In oloiu; atunci acestei mlucărl îî mal zice şi mimării ă de cartofi. Barabule prăjite. — Barabulele sc fac şi prăjite cu oloiu şi rar cu untdelemn, mal ales pe la dăscăli; clc.se pregătesc aşa: se sfarmă barabulele forte, cu dosul ligurel, şi se pun inlr’o ligae unde s’a prăjit ceapă cu oloi; se lasă dc se prăjesc bine şi se inînlucă. Acest sol de bucate se obişnueşte la sătenii cu stare şi iu Rădăşenl. Chiftele de barabule 1 21. Acest sol de bucate il obişnuesc rar sătenii cu dare de mînă. Iu Rădăşenl chiftelele dc barabule se fac aşa : se ferb barabulele, se l'rărnînlă, se amestecă cu făină de grlfi şi se fac un fel de turtije care se prăjesc în oloi de cîucpă, şi rare ori In untdelemn. Solul acesta de bucate se face mimai pentui feţe cinstite (preut. dăscăli, primari, ş. a.). Boslan copt. — Bostanul poate fi roş — bostan porcesc — şi alb sau bostan turcesc. Bostanul alb se dă mal mult la porci, în lături; el arare ori se coace în Uitegime In cuptorul în care s’a făcui mala! dospit. Bostan roş, cu scoarţa tare, se pune şi în inalal dospit după ce se curăţă de scoarţă şi se ferbe. Bostanul alb (turcesc) e bun la gust şi făînos. El se coace odată cu mnlalul şi se mlnlncă In zile de post. Cu cit c mal făinos, cu atit e mai Imn. Bostanii albi, copţi bine, se păstrează şi pentru Iarnă — Din sîmburil de bostani se scoate şi oloi bun de mîucare. Bostanii linerî (cruzi) se fac dreşl şi se pregătesc uuc ori şi umpluţi. 1) . D-l A. Montaudon a fost subadmiiiistrntor la Crucea. L'-sa mi-a spus că cel îuliii caro a cultivat cartofi In acea localitate a fost li-sa, şi că a sfătuit jio săteni să samotio bu- 2) . Com. dc U-l V. Ciocan învăţător in Hâdăşonl. [lughono. — 4 — $EZATOAREA /fastan Jăcăhiit. — Se ia bostan turcesc («alb), se curăţă de coajă şi de maţe, sc tac inaiut11 şi se pune într’o oală, cu puţâuă apă. ca să nu se prindă de oală. se lasă de fcrbo—căci el la căldură sloboade apă — se mestecă des ca să nu se prindă de oală şi apoi se dă la masă ; in acest sol dc bucale se pune pujin cltipcr negru, ceapă şi sare. ]) H ost au cu jul/ii. — Bostan cu julfă se face aşa : se fcrbe bostanul si se lasă de-o parte; se pregăteşte julfă din sămîuţa de cî-nepă şi dud ea c gata. se toarnă peste bostanul fort. Apoi se îndulceşte cu putină sare şi cliiper, şi sc dă spre ospatare. Al|it prepară acest sui îl de bucate ferhiud bostanul la un loc cu laptele dc cînepă, din care se face julfă Bostanei ump'uţi ]). — Bostăneiî umplujl sini o mîuearc a |a-ranilor ciocoi. Ea se face din bostanei tineri, goliji pe din lăuntru şi umpluţi cu carne tocată şi amestecată cu pasat ori orez. Bostă-neii se ferb cu borş şi sc toarnă peste ei zmîntîuă proaspătă. Bureţii. — Burejil îi înlilncşte săleanul in multe locuri : prin Unele, prin păduri, poene, etc ; cu el — cei buni dc mlncat — se lnniieşlc dese ori şi iarna şi vara. Vara li culege şi ii ferbe, iar pentru Iarnă îî usucă şi ii păstrează la loc uscat. «Se usucă pentru iarnă ori ce soifi de burcii: piuişoare. vineţi v, porumbele, tlobauaş\ bureţi graşi, hribi, chitarei ş. a. Burei ii se mir.iucă şi fripţi pe jaratec cu sa lamură ori mujdeiQ. Iliiri'tii Imul se cunosc de pe aceea că dacă îi rupem nu se învine-!«■ carnea lor, şi au un miros plăcut; cei răi şi otrăvitori au un mim «rcu, şi dacă ii rupem se fac negrii ori vineţi. ,y,/V, se lac borş şi ca smîntînă ; drelele se ferb şi sc mî- 111111,1 mi mujdrîrt ; rişcovii se fac tocană, se frig şi sc minează pe "tid < Impei cile se rrduiucă numai fripte ori forte şi cu mujdeiu ; i •• i • I'»' e din ele tocană. l«in l■>iii*|ii ruunscuţl de sătenii din jud. Suceava ca buni de a/-, ti . ihibanaş/f, vineţelele, hulurhiţe/e, vinişoarele, ro-/ » ■ * . V>t\hafi «le pe fag, paltin, plop ş. a. bureţii de cioate «li |"'i i I#ii;, măi . pai ş. a. nicoreţiX, ehiloareile, bureţii graşi, bu-•>('>. ’ >■ -li ■ i-< şi bureltl bor ce şti, pupc/iii, hrighii. rişcovii, • lele. ,it A , trutii’fiş. a. Fopenchii, bureţii de gunoae, bnre- f- '• / ' . i ml olrăvieioşl.—Buretele pucios e bun de beşica ren rru. |J « «mi d" N. Muittilm, Sueoava. — 5 — ŞEZATOAHEA Din bureţii cel buni se fac următoarele mîucărî: Borş cu burcii *) (vezi voi. VI, p. G9). Bureţ} cu mujdei u — Se Cerb bureţii bine, după ce s’nil ales şi spalal, se scurg de apă, se lasă de se răcesc şi apoi se mîiiîneă cu mujdeiu şi cu mămăligă caldă. Cind bureţii se toarnă calzi In strachină, se presară cu sare. Bure|ii se frig pe jaratec, după ce s'uft ales şi s’aft spalal. Se frig mult clupercele, hribii şi rîşcovii Cind silit fripţi bine. se pun îu strachină, se sară şi se toarnă .peste ci pujină apă, ca să se facă salamură Tocana, de bureţi ), zisă şi mîncărică. se face din bureţi proaspeţi şi cruzi, aşa : se hăcue bureţii mărunt, se spală in apă rece şi se pun la fert cu apă putină. Se ferbe bine tocana cu ceapă şi verdeţuri, se pune in ea sare şi puţin chiperi şi se dă la masă călduţă. Cin3 are, pune iu tocană si oloi prăjii cu ceapă. Hribii. — Hribh* hrighii ori hribghh sini bureţii cel mai aleşi; din ei se fac miucărî în casa ţăranului |>entiu anume feţe şi numai pe Ia zile mari oii inlimplări Înseninate. Din hribi se face : borş, mîncăiică şi plaehie (pilav). Hacliia se face ori cu orez ori cu pasat. Hribii proaspeţi (cruzi) se ininlncă şi fripţi. Hribii se usucă pentru iarnă. El cresc pe la stejăriş. Plaehie de hribi 4J. — Se hăcue hribii mărunt şi se pun in oală de ferb bine cu ceapă şi cu verdeţuri; cind sînt ferţl bine, se pune peste el orez şi ceapă prăjită cu oloîu. Se lasă de ferbe bine şi se mînlncă. Soiul acesla de bucale se face prin } osturi. Pişcoii murali. — Rtşcovil se fac pe unde sini păduri de brad şi in Yiemele ploioase. Rîşcovii sc miniucă fripţi, tocană ori muraţi. Rişeovii se aiurează pentru iarnă, păstriudu-so in anume pul inele. Ei se aiurează aşa : se slrîng rîşcovii, sc curăjă de frunze, sc spală curat şi apoi se opăresc într'un ceaun cu sala mură ori slatină ; se aşază iulr'un pul inel (vas de brad), se tescuese, iar salnmura ce ră-miuo sc pune peste cî. După 3 — 4 săptămîni, ei sîut muraţi, cu un gust acri»! plăcut. Rîşcovii muraţi se pot păstră şi pe iarnă, şi sc ininlncă iu posturi. Mlucarea din el se face aşa : se lefi rîşcovl muraţi, se hăcue, se pune ceapă verde tăctă mărunt şi se amestecă ; 1). In nnelu loonrT pe la săteni liopnţl şi do işti do lnmo nonă sc vede rar şi bureţi cm * oii n/imî. L). In corn. PragăncşlT so foi li şi ho minincA cit mnjdoni şi opinticii. Bj. Asomouoa so faoo tocana do opiul ief. Com. do I. Monoliţi învăţător. 4). Corn. de V. Ciocan, învăţător, Kadăsonl-Sucoavii. — 6 — I ŞEZĂTOAREA apoi .se mînîncă cu mămăligii rece şi prăjită. Pune în această mincare şi oloî, cine are. Felul acesta de bucate il cunosc sătenii din Mălini, Baia, Bog-dăueşll .şi Boroaea. jud. Suceava, pe uude poţi găsi rişcovl muraţi. Hişcovil se pot mlnca şi netocaţi. Fasolele. — Fasola, barabulele şi curecliiul e temelia udătureî iu posturi şi în zile de sec, Iarna mal ales. Cine n’are fasole strlnse de cu toamnă, o duce greu şi trebue să cumpere. — Fasolele se minîueă ori ferte, ori cu borş. Iată solurile de mincare ce se fac din fasole: Fasole dulci. — Se pregătesc aşa : se aleg fasolele, se spală, se pun în oală, cam piua la jumătate, se umple cu apă şi se pune la foc. C'ind ele slut pe jumătate ferte, se pune în oală ceapă şi verdeţuri, Iar cîud siut ferte bine, sare şi puţin chiperl. In ele, une ori, pune şi ololu prăjit cu ceapă. Fasolele Jlacaluite saQ Jlecuite se fac din fasole dulci. Clnd fasolele au fert bine, se scurge zama şi apoi cu dosul lingurel se tîe-niesc piuă ce se fac ca un aluat; se supţie apoi cu zama scursa, ţii se toarnă peste ele mujdelii. Fasolele dulci se mînîncă cu murături. Cind păslăile fasolelor siul linere şi crude, se ferb bine şi se minimă reci cu mujdelu şi cu mămăligă. Din păstăi tinere, tăete înrtmul, se face şi borş cu păstăi. Făstăile se pot prăji în ol ol ti, cind slut ferte. —Şi păslăile pră-ple mi se văd de cit pe la ţuranil bogaţi, umblaţi printre pautalonarl. Mulţi Hă teul pun In fasolele dulci şi puţin oţet şi ceapă crudă ca i !• d« ji uimi. Iu fasolele dulci se pune oţet, mal ales cind sînt răci. IVi dade de fasole se tae mărunt cu ceapă şi verdeţuri şi apoi f. i li hi poame verzi oii cu pădureţe. Acreala din poame slujeşte di. pi ImH/ yi i md sini ferle bine se mînincă cu mămăligă. I ..lele idmmle slut mari ca bobul. Ele se ferb bine, se scurg de /omii nue u’aie nici un gusl — se sară, se pun în strachină ţn peMie ele i1 pune ceapă lăetă In felii mărişoarc; peste ele se poate pline l oţel. hm io nlele idoauţe nu se poate face alt-fel de mincare. Fi" '• Mulnil .i* pune prin popuşol şi în grădina de legume. hm foile Im. liml ului tinere, unii săteni fac salată cu oţet şi imuni iîniuu|e|e bobului ho mlnîucă şi verde şi uscat. Din pâstăile Im iui e face bunde nun fac cărturarii. Se lei he bobul bine ; hi; puue iu strachină şi se presară cu — 7 — ŞEZĂTOAREA sare. Apoi se mai pune peste el ceapă şi oţet şi se dă la masă. Pe la ajunul Crăciunului şi a Bobotezei mai pe toate mesele găseşti bob fert. Bob hatul.— Se ferbe bobul, se flecueşle, se strecură prinlr’o sită, şi se pune în strachină : se pune peste el ololu cu ceapă prăjită şi se mînlncă in posturi. Mazerea. — Mazerea, n'o prea samănă ţăranul şi nici nu-î prea deprins cu ea: totuşi unia o samănă prin grădini şi ogoare. Păslăele de mazere, cind sînt crude, fiind dulci, le mînincă crude. Boabele se mînlncă şi crude, pregătile. Mazere şi bob copt in vatră mînincă băeţil prin posturi. Din mazere se face: borş cu mazere, mazere dulce şi mazere hălută. Iu mazere, ca să fearhă uşor, se pun cue, bucăţele de sticlă şa. —■ Unele gospodine ferh mazerea la începui cu leşie şi apoi cu apă. Mazere dulce. — Se ferbe mazerea, se pune în ea ceapă şi legume, chiper şi sare şi se lasă de ferbe bine : apoi se dă la masă. Mazere bătuta. — Mazerea se pregăteşte ca mal sus. Se scurge în urmă de zamă, se Hecueşte, se trece prin sită ori sitişcă şi peste ea se pune oloi prăjit cu ceapă. Măslinele. — Măslinele se cumpără de pe la dugheue. Sătenii le au ca udălură in posturi şi Ie mînincă cu mămăligă ; rare oii — doar cînd se duce în tîrg — de le mînlncă cu pine. Mămăligă cu măsline, apă rece şi treabă ţoală ziua, aşa trăeşte el uuc-ori. In măsline une ori se pune şi oţet şi ceapă. Măslinele nu se mînlncă în săptămlna marc din postul mare. Masliuele pisate bine cu măligulă piichită, sunt bune de bolfe. Plachia cu măsline ’) se face aşa : se pune înlr’o tigae orez şi măsline şi se pune la foc. Cînd orezul e fert bine. se pune peste el ceapă prăjită. Curecliifi cu măsline se vede numai la la rara nil chiaburi, care trăesc in atingere cu pantalonariî. . Cureck'xul. — Curechîul murat e udătura cea mai de seamă în posturi, şi mal ales Iarna. Cine are curechîu in poloboc, făină în sac şi lemne afară, nu duce Iarna greu. Curechîul se mîuîucă şi verde şi murat. Din cure chin verde se fac YărzărI (un fel do plăcinte), eureclilil cu carne, cu rată ş. a., laicei murat se mînlncă cu moarea lui în posturi, ori făcut cu slănină. 1). Com. do U. Brohanschi Inviţstor, Lan^a-PaşcanT, Sucoava. — 8 — ŞEZĂTOAREA Curecliiul se murează aşa: se cură(ă câpăiinele de frunzele rele, se tae codanul, se crapă In două şi se pune iu poloboc; se toarnă peste el apă, număriud cofele; în urmă se pune de fie care cofă cile o litră vedic de sare. Peste curechift se pune o gratie de lemn şi un trase (un bololian greu) ca să-l apese şi se lasă de se aiurează. Cu cît curerliiul va ti Ia căldură mai mare. cu alit se murează mal repede. La 7-8 zile după ce s'a pus la murat, se pritoceşte şi se curălă dc bartifă [un fel de pojghiţă albă]. In curechift, ca să aibă gust, se pune mărar sirius de vară, frunze de (elină, usturoi, cimbru, .ş. u. Iar ca să albă culoare frumoasă roşie, se pune în el sfecle roşi şi curechift roş. Pentru ca curccbiul să se muleze mai repede, toarnă peste el uncrop ori îl opăreşte, băgindu 1 in un ceaun ce ferhe (acest obieeiu e mai mult la munte). Pritocitul curccliînlui are de (tută camoarea să nu se imbăloşeze şi să se lungească şi pentru ca sarea să se poarte şi să fie dc-o potrivă. Curecliiul se murează de obicei în casă, căci sătenii n’au piv-ui(i nici ză unii ce. Din frunze de cureclilfl sc fac sarmale ; foile de pe de laturi se pun în pod, sc usucă şi se (iu pe lamă pentru făcut malalu. Curecliiul murat e cea mal de samă udătură în postul Crăciunului şi In postul mare. Curechift hăcuit In moarea lui şi pus peste el o tracă de oloi proaspăt cu mămăligă prăjită, se miuîucă cu mult gust. Moarea de curechitl c bună de ma/imu*ie [după o bc(îe năstruşnică]. In găluşlele de post încă se pune cureclilu. Pnmzclc de curechift murat slut liune de degerătură. Curecliifi roş nu se prea vede pe la săteni. Curecliiul se face prăjit, ori cu carne şi slăuiuă. Minte cu fasole. —Se pun fasolele la foc, se ferb cu ceapă şi b nume i dud slut ferte bine se toarnă peste ele moare de curechift, pi»IHVitnlif a* din acreală ; cind mîncurea e gata. se dă Ia masă. JAm» «w târne de găină.— Moare cu carne de găină se face dud gospodina iTare borş ca să facă zamă de găiuă. — Ea se pregăteşte ca şi borşul de găină. Moare cu fre.căţe\, — Iii posturi se face moare de frecă[el. Se pune moare la foc. poliiviudu-se din acreală şi se lasă de ferhe cu ceapă şi legume. Clini acestea slut ferte, se pune, clud oala ferhe. frecate) făcu(l din făină de grlft Se lasă de mal ferhe, se pune şi puţin cliiper negru şi apoi se miuiucă. — 9 — S E1A T O A R E A Moare cu pasat. — Moare cu pasat se face ca moarea cu frecă lei. Tot aşa se face şi moare cu crupe. C uree hui prăjit. — Curechîul prăjit se tace aşa : înlr’o ligae se pune oloi ori grăsime de porc şi se prăjeşte cu ceapă. Cîud ceapa e rumenă, se toarnă în tigao curechiO tăet mărunt, se lasă de se prăjeşte bine şi pe urma se mmîncă cu măliguiă caldă. C uree hl u tocat cu mujdelii. — Se toacă curecliiu verde, se pune în mujdeiu şi se miuîucă cu mămăligă. Verzele. — Verzele se fac toamna înainte de a se mura cure-cliinl ; ele se pregătesc aşa: se toacă curechîul |căpăţincle] mărunt, se freacă cu sare măruntă înlr'o covată şi se aşază întru putină a-aşăzîudu-sc peste ele un teasc. Feste ele nu se toarnă de cil cile-va ulcele de apă. Verzele după 2-3 zile slobod zamă şi peste 7-S zile siut murale. Putiuica cu verze se aşază, piuă se murează, la un loc călduros. Verzele se mîuîncă cu mămăligă prăjită, cu fasole dulci, fasole tlăcăluite ş. a. Curechui ai jnljă. — Se ferbe cureelnul cu ceapă şi legume şi cîud e leit bine şi scăzut, se toarnă peste el ju/Jăt care se face diu laple de sămînţă de ciuepă. Bucatele aceste se fac în post şi se mî-niucfi cu măligută prăjită. Pepenii [crcstaveţii saii castra Deţii]. — Iu jud. Suceava sub numele de pepeni se înţeleg castraveţii. Pepenii îl cresc mal toţi sătenii. De se samăuă în luna nouă. fac numai floare. Ca să rodească, se st ring Duminică dimineaţă flori le săcî şi se bat cu un băţ lu cruccle drumului, ori se pune pe sub frunze pe peniţă. Pepenii se samăuă la Arminden. Pepenii se miniucă şi verzi şi muraţi. Pepenii verzi se inîuiucă cu sare şi mămăligă : unia ii tae felii şi-î pune în mujdeiu şi apoi îl mîuîncă. Pepenii sc murează : se culeg pepeni tineri, se spală, să rătează, la amindouă capelele şi de siut mărişori se spintecă, apoi să aşază într’o putină curată, după ce s’a pus pe fundul eî o mină de faină ori cenuşă, marar, frunze de (elină, usturoi şi frunze de stejar. Cind putina s'a umplut, ii punem do-asupra marar şi un teasc ca să-i ţie apasaţi. Umplem putina cu apă puni ud la Ge-care cofă o litră de sare. Pepenii se pot mura şi tu beci şi afară. După 5-G zile se pritocesc, se curăţă de harţi(ft şi se curăţă putina. La 10 zile îi pritocim Iar, şi emil sunt muraţi îi punem la un loc răcoros. Pepenii muraţi se mmîncă cu mămăligă îu zile de sec. Cu fasolele dulci, pepenii au gust bun de tot. — 10 — ■ $E2.AT0 AR EA La muutc (jud. Suceava) pepenii nu prea reuşesc, din pricina brumelor; saieniî cumpăra vara şi iarna pepeni de la sătenii din Kădăşeni, care se duc cu putinele de-î vînd acolo. Cind murăm pepeni, printre ei se pot pune şi bostanei tineri, care stlud la un loc cu pepenii capătă gustul lor. Pepenele murat c bun şi de leac. De-ai făcut sugel la un deget, bagă-1 într'uu pepcue murat şi-ţi trece. Salată de pepeni l). — Salata de pepeni se (ace aşa: se iou pepeni verzi, se curăţă de coajă, se tae mărunt şi se pun înlr'o strachină. Peste tocătură se tae cozi de ceapă şi marar şi se toarnă borş crud si acru şi sare ; se mestecă bine şi se mînîncă cu mămăligă caldă. Cine are, poate pune în salată şi oţet. Unii săteni băcue la mîncarea asia şi pepeni verzi şi muraţi, şi toarnă, în loc de borş, moare de pepeni. Sfeclele. — Sfeclele se cultivă şi pentru foi şi pentru rădăcină. Sătenii cunosc numai sfecla roşie. Frunzele de sfeclă se pun în borş şi în verze, şi se fac eu ele şi găluşte. Rădăcina sfeclei se pune la murat în cuvechîu şi se face borş cu sfecle. [Vezi soiurile de borş]. Sfecle cu mujdeiu. — Se ferb ori se coc sfeclele, se curăţă de coajă, se tae felii, se pun în mujdeiti şi se miuîncă în zile de post. Unit săteni pun feliile în oţet în loc să le pue în mujdeiu. Sfecle dulci L>J. — Se coc sfeclele, se curăţă de coajă şi se tae lelii ; se prescră cu puţină sare şi se mînîncă ; unia mînîncă sfecle dulci cu hrean ras şi oţet 3], — Sfeclele coapte sînt bune de leac. Ridichele. — Ridichele se miulncă în posturi. Ele. ca şi sfeclele, >c ţiu in gropile cu barabule. Ridichele se mînîncă cu snlamură, dii|i,*i n* spnlate şi lăeto felii. Sătenii cunosc numai ridichele de viii a i de toamnă, care sînt eu conja neagră. In uncie părţi ale judeţului Suceava (Drăgăneşti) ridichele se lin* icIii. «• jmm* oloi peste ele şi se inînîucă. Unu* mc greutate ia inima (stomah) se roadă o ridiche neagră pe ră/ălourc i ă slimrcă zatna şi s’o bee că-î trece. M. LUPESCCT. I) Cum. do O li. Lu|>ai« ii. inv&ţAtur. Pleoşti, (Sm-oava). l.'g A. Vuailiti. T 3). > » V. Ciocan. Kudiişunl. — 11 — ŞEZĂTOAREA CÎTEVA CUVINTE ASUPRA CUI MIRON POMPILIU ŞI A MANUSCRISULUI SAU Revista îeşnnă „Arhiva" a lot dat de ştire, multă vreme, cum că va publica o biografie de d I. Paul. despre M. Pompiliu ; însă treaba s’a toi Iraganat. incit şi revista pomenită s-a leliemehiit şi acum văd că nu mal înştiinţează pe cititori de această biografie, care cred că are interes nare-ca re pentru literatură. — Nu mă apuc să tac eu o biografie, ci numai un scurt pomelnic a culegerilor sale de literatură populară. In privinţa timpului cîud a Început să culeagă M Pompiliu literal ură populară, iată ce găsim în prefaţa operelor complecte, Literatură populară de M,_Emineseu, faja X : „In „Albina Piuduhn" (An. II. p 47) cetim, că la 29 Iunie 18(19, cercul literar a numit clin sinul său comisii, cari să facă în lunile Iul Iulie şi August es-cursil In părţile Daciei şi să culeagă tot ce vor putea din ceea ce se atinge de literatura poporului : poesii, basme ctc." Şi în comisia destinată pentru Ardeal era Miron Pompiliu, iar în cea pentru Moldova, Miliail Einiiitscu, prieten bun a Iul Pompiliu. Tot în anul 1809 apare ziarul d-luî B. i\ Hasdett „Tratau" şi cu No. 1 din 1G April, M. Pompiliu începe publicarea poesiilor Iul populare, însoţite de nişte scrisori. Unele poesii populare publicate In acest ziar, nu le-a pus în broşura sa: „Balade populare romane* 1870. Iaşi; bunăoară „Isvorul Tisei" din No. 30. In „Convorbiri literare“ au. IV, f. 118, au. V, f. 113, 29.0 şi 3.">7, a publicat „balade populare~. în anul VI a Convorbirilor a publicat : „ Ileana Cosim rana* poveste, care a scos-o In broşură in anul 18ST> librăria Ciurcu din Braşov. Această poveste s’a publicat şi de librăria Steinbeig din Bucureşti, in volumul : „Harap alb".— In „Convorbiri literare" din anul 1887, No. 12, a publicat un articol „ Grantl Romînesc dm Biliar ca. Prefa|a de la „Poesii populare" (l)otnc) culese de M. Canianu, după mărturisirea d-nel El Sevastos, ar fi făcută de M. Pompiliu. Librăria Ciurcu din Braşov a mal scos în anul 189f> altfl broşură „Codrena sănzihia* poveste culeasă tot de M Pom piliţi. Alte culegeri de lit. pop. tipărite de Pompiliu. nu mal cunosc. Acum revista „Şezătoarea" a fost norocită ca să publice un manuscris de M. Pompiliu. Manuscrisul acesta a fost vlndut de soţia răposatului, la hurtă cu preţioasa lui bibliotecă, antiquariel Isr. Ku-permau din Iaşi. Fratele meu Gh. Teodorescu-Kirileauu l-a aflat şi — 12 — ŞEZĂTOAREA l-a corul să-l copie lot pentru „Şezătoarea*, flar negustorul u-a vrut. D-l Einilgar, cum 1-u aflat l-a şi cumpărat. Tar d-lul a avut bunătatea ca să mi-t increclin|oze mie şi să-l copii înadins pentru „Şezătoarea* aşa că mă simt dator cu recunoştiuiă d-luî Emilgar. Manuscrisul nu-1 de cit un carnet de buzunar cu 152 feţe, între care slut şi feţe albe. Pe coperta din dos, de la începutul carnetului sta scris: „Riva. Mai, 1893, M. Pompiliu*, ceea ce no arată că iu acest an a cules materialul din acel carnet. — Acest manuscris era sortii pentru ca să slujască la facerea unei monografii a Comitatului Bibărieî, după cum s’afi mal făcut monografii asupra multor regiuni din Transilvania. L-am copiet întocmai, numai atita că din vorbele locale [pro-vinciniisme] am extras îutr’un capitol aparte toate cuvintele care fă-ceaO parte din terminologia populară şi pe lingă asia am dat afară din colecţie vve-o cîleva cintecc de joc [hore] care erau prea pornografice. Acele eîntece eraii tocmai din Transilvania, dînd de gol pe un poet de samă transilvănean care spunea că prin Transilvania nu se iitlă ca să strige în joc cintece de solul acesta. La uiulte cuvinte care n'au fost esplicale de culegător — se vede ca le cunoştea ce însnmnă şi avea să pue pe urmă esplicarea — eu iun întrebat pe uu ardelean Simiou Meseşanu din Solnoc-Dobica, aproape de Obcrla, care ml-a spus unele ce iusamnă şi efi am In-samnat numai pe colea care am văzut că ştie bine ce hisamnă. Am mu 1 adăugat şi eu cile o esplicare, după cum am auzit In comuna lîniştcnl, jud. Suceava. S Teodorescu-Kirileanu I N CÎNTEC DE STEA ŞI DOUĂ ORAŢII I.ii in 11ii 1 unul dntavasicriu greco-romîu (partea grecească e Mori-a Ini - ii i’Hiin'lere ciiirilice) al Risericei din Mădei, jud. Suceava, Imn litiu i dată, dar care după pascalie se vede a TTde pe Ia 1760, m* găscNte uu «’iiitee * le stea şi două oraţii. Reproducem îulocmal partea nreiitfta, .Aicea Iu flrşilnt cărţii pusem şi stihurile ce le clntă copii ciad umblă cu steaua lu seara naşterii lui Hs. şi cetitoriule ce vel «Hi ţi eu poetica vel socoti şi de nu vor veni la număr bine să ştii ni no) premiu lemn păşit aşa leam şi tipărit după cum sau obicinuit a să etnia, lura unui mal umblat a le număra. — 13 — ŞEZĂTOAREA Steaoa de sus răsare Cu o taîuă mare Steaoa străluceşte Pre Hs. vesteşte Steaoa îşî dă rază Pre maghî iî luminează Şi magliiî grăesc Grai fîlosofesc Tu eşti cea prorocită De Valaam vestită Că de cînd pămîutul Nau născut cuviutul Şi fără de aceasta Nau uăscut preacisla Născu pro Hristos Lumii spre folos. O stea prea luuiiuoasă Din toate aleasă Cu a ta ivire Ne înveli întocmire Şi uoao ue scrie Iti astromie (sic) Că sau uăscut jos împăratul Hristos In cetatea lu David Pildă arăţi ml Şi deaca aO văzut Aa călătorit Trei crai despre răsărit In Vithleaern au venit Şi îndalâ au atlat Pre cel ce aă căutat J Şi isau închinat Ca unui împăiat Daruri in mii ni fiind Şi lui Hristos ciulind Cocoane împărate Şi prea luminate Te ştiu cine eşti mărit Şi in troiţă slăvit Ili ce chip al venit Şi din fecioară tea! născut Din fecioară curată Şi prea nevinovată Pentru aceea ne rugăm ca şi (de la noi să priimeşlî Daruri lumeşti. ORAŢIE „Dumueavoastră cinstiţi boîari aceasta laste steaoa de carea au prorocit maîiiainte verbovnicul Valaam (zicîiid) că va răsări o stea din lacov şi să va rădica uu împărat din israilleani şi va sfărâma pre tofî Domnii Moaviteuilor; care stea fostau povăfuit acei trei crai şi de lumină purtători filosofi şi dupe raza ci mergînd păuâ la Viîhleaem găsitau pre IIs. prunc mic înfăşat şi cu bucurie ati zis: Veniţi să ne închinăm împăratului nostru Dumnezeu fiind şi daruri în imîuî: aur, smirnă şi tărnîe oce (sic) sati învrednici [sic] înalla înţelepciune şi spre cea deplin norocire şi desfătare şi alît bunătate şi plăcea re dumnezeiască întru toţi veaciî“. ORAŢIE CĂTRĂ AI CASII IN CAREA VEI MERGE. „Cinstite jupine oblăduitorlule al case! aceştiia, de vreame ceai — H — I ŞEZĂTOAREA ajuns a prăzuui o taina foarte mare ca aceasta cu credinţă te închină celui ce au răsărit din piutecele fecioarei Mari! (sic) şi noao celora ce cădeam intru iutunearec şi în umbra morţi! sau arătat şi din călduroasă inimă să mulţărneştî cu toţi a! case! dumitale pentru multa şi nemăsurata milă ce au tăcut cu no! milostivul Dumnezeu au iuoit firea noaslră cea căzută cu naşterea căruia şi eîî mă rog, ca uuuîa născut fiiri Iul D-zeu şi D-zeii adevărat să dăruiască pace, săuătate prea luminatului nostru Domn şi viiajă norocită şi bună Inlemeiarc întru cinslit şi luminat scaun mărire! sale şi împreună cu ţoală curtea mai ii! sale şi împreună cu dumneata cinstite jupîne şi (sau) prea ciustite părinte şi cu tot norodul creştinesc ca împreună de a pururea să priimit [sic| bucuria aceasta în mulţi an! cu veselie cu tonte cele bune şi de folos*. Ai(C v. Moroii sint oameni morţi, cari nu sînt citit! bine de popi. Moroii minîncă inimele oamenilor vil caii apoi mor îndată. Dacă insă moroii se desgroapă şi se Ia smoală de pe el şi se unge cu aceasta bolnavul numai de cit îl trece şi nu mai moare. Moroii vechi nu pot mînca oameni, ci paseri şi alte animale. (flodoreîisca. Pleşanu Dumitru 0. Omul, care moare, dacă trece o pisică peste el sau nu este citii bine de popi, se preface în moroi după G septăminî. Moroii minîncă inimele oamenilor şi anume mal întăl ale rudelor sale. 0-mul bolnav, daca desgroapă un moroi şi se unge cu smoala de pe el se face sănătos. Moroiul noaptea se preface în om şi se duce acasă la el înainte de chitarea cocoşilor (Câlnic. Vâlceanu A. Const.l 7. Moroi se fac mal ales mătuşile, cari fac cu diavolul. Sufletul lesă diutr’însele apoi se duce la care îşi aduce mal Tute aminte şi-i minîncă inima pe cîud doarme. Spre a cunoaşte moroii, oamenii Iau un armăsar negru, care să n albă nici un pâr alb, un om îl încalecă şi ocoleşte tot cimitirul şi peste care mormlut nu trece armăsarul, în acela este moroiul. Se mal cunoaşte moroiul, după ce 1 au des-gropat, căci are unghiile mari, părul mare, faja roşă. Oamenii îl scot inima, o pun pe foc şi o ard, apoi îl toacă şi Iar îl îngroapă. (lom. laşi. Toltea Gh.) 8. Moroi se fac numai din oameni şi anume din cel cari nu afi murit biuc. El cheamă atunci pc toate rudele lui. Ca să scape de moroi uuul din oamenii din casa lui ii desgroapă. 11 tae sati îl arde *°C’ (PojogcnI. Dămărîcu N. Ion). I. MOISEL. — 16 —