REVISTĂ DE FOLKLOR ,-V^+ -f+ - Anal VII No. 9 şi 10. — Noembre-Decembre 1902. MEMBRII ÎNTEMEIETORI AI REVISTEI : _ Ioan Adam, Constanţa; T. Atanasiu, in\'-. Iliuteştl, Dorchol ; P. Ajhlwestcu, înv.. Diniichonl. Durohal : Preotul T. lidlâţel, invAţitor. Ştcfânoştl, Vilcea; I. Bandesctt, invâ-lâior, Roronoa, jiul. Suceava : (J. 0. Burgheleu. deputat şi avocat, BorohoT: 1. Coamescu. înv.. Buftea, Ilfov; I. Cosmescu, inv., Buncştl, Argeş ; Gb. ('r. Turna Dictscu, profesor. (/împuiau*; ; Ştef. t lourcţ, inv.. BuhocT, Bac A o ; P. Gheorglumsa. iov.. Cotirpas-lit< ştonl, Surea-a; Artur Gorocei: P. Htrtscu. îuv. GAindştf-Milinl. Suceava : Vaailp TTmUţâ. înv., IlogdAneşti, Suceava: Serafim Tohc&cu. institutor, Fultiej ■ fost o^irot ■•■►î«r;T C Ioncscn, înr-, Paşcani. .Suceava: * j h_ Lttpaţcu, Im., Vsscanl. S ti ■ea va; M. Lupesc*. Uiret-lornl orfelinatului agricol «Fordinant1*. Zorienl. Tutovn ; Radu J/«rin«^ru. Iov.. Iîeorii-Les-|>e/.I, Suceava: N. Matetscu, înv,. CiriigI, Neamţ; S. MihdUescu, înv., Ruda-Pol basc a. Suceava : D. Minâricel. înv., lîeronil-de-jns, Vlaşoa: 1. Morariu. pr..fc-.r. Hnzr" - 1 lf» — jinâ, inv., Crucoa-Ilroştani, Suceuvn : I. I. Poporui, înv . Unuia. laşi: I. Pvltuluetu. inv.. KAdefJ, Poto^aul ; Rădulescu-Codin. înv., Pnhoonl, Muscel; G. Riyo, Tuteonil-de-sa», lîoij ; limi. D. Stoenczcu, Crai ove; lJnltro ,'jitcfănetc». înv.. CrziconT. Ialomiţa ; N. Stulcriu, Inv., Zorienl, Tu (o va ; Gr. Talmcuriu. Fintlnelr, Rar Au ; 1. Tevdorexcn. înv., Bnnjtonl. Suceava : J -ra Măria Todirescu, Iuv., Dolbasca. Suceava : Oh. Tcudurcicu-Kinleana. licenţiat in drept, | jrofesor, Inşi: N. Ztforiore.vcw. înv., jnd. Tulcoa ; Slmion Teod/jmctt-Kirilmnu, înv.. Zorienl. Tu te va ; 0. J’eoilufwa, institutor, Ramau : D. Teodorescu, normalist. Rumân; N. Trojin, inv.. I AlţateşH, Neamţ : $t. Ş*. Tufescu, publicist, Calafat : Uristiau N. Ţapu. profesor J.i liceul «Unicea>, Fucşauf; A. Tusiliu. înv.. TfttAruşi, Suceava : N. I aa/itr, înv.. Paşcani, Suceava ; 1. Voinea, inv., Mcronil-de-sus. Ylaşea ; luliu A. Zannt, Bucuroşii ; Paul Zari-fapol. FĂLTICENI TIPOGRAFIA M. SAIDMAN 1902 Abonamental: 3 Iei pe an; 4 Iei petuii străinătate. A se adresa ori ce corespondentă şi abonamentele, D-hn Arlur Gor ovei, în Fălticeni. --------ICT'-" ------ CUPRINSUL: O prefaţa. f ^,rJj OUUf*-' . . Dosarul Iul Ion Creanga . . . Bărbatul prost (poveste) .... Legende şi tradiţii : Plăcintele lui Sf. Glieorghe . . . Lacomul mal mult păgubeşte . . Povestea femeilor râie şi mazace . . De ce e păcat să omori un ariciâ . . Tradiţii locale: Vasile cel marc ..... Clntecele lui Vasile cel mare . . . Notiţe : Din Miliiil ...... Serbat or! păgîueştl................... ZicătorI ....... O nouă ediţie a scrierilor lui Creangă . Descintece : De beşica cea rea, de supus, de lungoare, pentru deochiatul vacilor, de deochiu . De desfăcut ...... Note bibliografice. M. Eminescu Gh. lenâchescu C. Teodorescu M. Lupescti M. Lupescu L. Mrejeriu H. Ţapu S. T. Kiriieanu S. T. Kiriieanu N. Istrati D. Voniga Gh. Rudeanu Gh. T. Kiriieanu I. Dim. Durâu Hristian Ţapu ♦ Anul VII. Folticenî. Noembre-Decembre 1902. No. 9 şi 10. O prefaţă In broşura Literatură populară sau Palavre şi Anecdote de E. Buicau (Bucureşti, 1882). Emiuescu a publicat o prefaţă. Această broşură e alit de iară, şi bibliotecile noastre publice siut aşa de prost organizate, in cit oamenii cari şl-aii pus tot interesul să poată cunoaşte această prefaţă, nu aO izbutii *). Reproducînd prefaţa lui Emiueseu, credem că aducem un serviciu cercetătorilor. — „Nu e popor care să ti intrat în contact, cu Romiuul, fură ca acesta să-şî bală joc de el. Siut nenumărate anecdotele populare In care se iau peste picior Grecii. Evreii. Nemţii, Ungurii. Polonii. Muscalii; asupra Ţiganilor există o Întreagă epopee populară iu versuri lapidare, cum şi-aii făcut biserică, ce predică le-a ţinut părintele Porgatie şi popa Mătrăgună. cel de viţă bună. Crezul şi cele zece poruucl s'au rcslălmăcit de citiră Romin şi s’au potrivit neamului; despre Bulgari există asemenea o lungă povestire a lui Hagi Ival craiul, care a vrut să ia Ţai igradul înarmat c’un praz ; despre Şerbi asemenea, c'un cuvlnt despre toţi. Un obiect predilect al ironiei populare c popa şi călugărul. Mulţimea cea mare de călugări şi lipsa de cultură a clerului laic şi monastic vor fi fost in mare parte cauza acestei ironii. Din această limbă pufni cultivată a literatureî populare, d. Bai-eau ne trimete cite-va probe, care de sigur vor interesa. Intre mulţimea de tipuri, Romiuul însuşi apare isteţ şi batjocoritor, personificat ici iu Pepelea, colo în Păcală. Cronicele noastre, descrierea lui Mateiu-Basarab, făculă de diaconul Paul clin Aleppo, scriitorii poloul mărturisesc că la mesele Domnilor Basarabl şi Muşatinî se ciuta şi se glumea mult. Ast-fel bunăoară cintecul desgropat : i , U- 1). D-l Dario Cheudi in prefaţa volumului 1 din Opere Complecte de EmineBcn, editat do liirititutul .Vînma din Bucureşti. tfA/* 't Lt’ £*<**1**. ic/c* A y 129 ^ (, fyrZ- ia» t* PlU* U*ttst lut Ion Creangă. despre care a zis prin scrisoarea mea : Cunosc prea mult şi pe Ion Creangă şi ce a scris şi cum a scris, — şi tocmai de asta nu mă pot preta la aşa ceva. Comitetul, — îmi spuse d. Xenopol că a găsit cu cale să publice scrisoarea şi apoi s’o însoţească de aspre mustrări ca: Cum se poate ca eu să caut a înjosi şi chiar să întunec memoria unui scriitor poporal ca Ion Creangă, ciud cei mal luminat! barbaţl recunosc meritele literare ale lu! ton Creangă : şi ca : dacă mi-a greşit ceva să-l ert. — Apo! verbal îmi spune D. Xenopol că eu. prin cuvintele : nu via pot preta hi aşa eeva, insult lumea care a luat o iniţiativă, arătând-o că ar umbla după niscaiva foloase. — Asupra punctului întâiu răspund că : Lumea nu ştie ca mine despre caetul manu-scris cu poveşti, pe care Ion Creangă l’a luat de la un bătrîn Costache Bulă şi pe care nu i l'a dat bătrînului nici în ziua de astă-zl. Nu şlie că Iun Creangă trăia cu o oare care Ţinea Vartic ce era de o deşteplăciune foarte cu mult superioară Iul Ion Creangă. Acoaslu ştia poveşlt şi anecdote şi cile şi mai câte Aşa in cit, cinci venea să-mi citească cîte ceva, eO îi ziceam : măi ! asta ai auzit’o do la Ţinea : el răspundea : ei, n’am mai auzit o de la Ţinea, dar i-am celit-o şi ei şi mi-a aprobat-o. Apoi aşa făcea SchiIIer marele scriitor german — mi-a spus Em in eseu. că ori ce serica nu da la tipar pinii nu cetea bucătarului lui ; şi dacă bucătăriţa rid ea cu lacrimi ori pliugea de cele ce auzea, Schiller îuţelegea că lucrarea e savantă. Eu. Constantin Grcgorescu preşedintele primei case de economie, Vasile Keceanu, B. Conta, venea şi ne toca capul Ion Creangă cu cele ce urzea ori copia ci ’i îndreptam ii indicam îi ajutam fără a avea pretenţii; aşa că pînă să ducea el să cetească in Junime, era sucite şi lesueile de noi smeriţii, tot ce se vede scris de Ion Creangă. Asupra punctului al doilea că eCi aş avea vr’un ranchimi pc Ion Creangă, întreb: de cind a murit încoace X fiind că eu, după rugămintea lui Zacbei Creangă care ştia că alt prieten mai bun frate săli im are, a alergat la mine şi m’a rugat să port grija îngropărei lui Iun Creangă : Ba, nu, zic : odată am avut cu el ceartă din cauză că. fiind — 131 — ŞEZĂTOAREA doisprezece ani iu concediu pentru că suferea de o boală rea. era era suplinit la şcoală şi du dădea suplinitorului de cit ciucî-zecl de le! pe lună. Rugat fiind dc suplinitorul Iul, i-am zis : e păcat să nu-1 dai macai* şapte-zecî Iei. Şi tu să răcnii cu două sule, — atunci, da ni-am certat. Da;1 s'a iutimplat să vie Eminescu şi după ce am trimis să cumpere ceva de gustat, neam impaeat. Astă gustare a ţinut cam vr’o nouă oare, — şi cîte vr’o zece lei cliellueală. — pe fie care dintre noi. Dacă pentru nişte ascminea, trebue a se ridica Bustuii or! Statul, e altă vorbă. Asupra punctului al treilea că eQ aş fi insultat comitetul prin cuvintele : nu mă pot preta la aţa ceva, zic : am auzit că s’au scos 300 de liste de subscripţie şi că ati a se trimete nu numaî priu România proprie, ci şi prin Basarabia, Bucovina, Transilvania, Macedonia etc. şi dacă fie care listă ar stringe — ferească D-zeu cîte una sută lei, ar face trei-zecî de mi! de le! — cu care s’ar face, Ce? Mal îutliO nu ştiu ce s’a făcut cu cele două-spre-zece mi! de lei, pe care căpitanul O. Creangă fiul, i-a dat D-luî Xenopol pentru tipărirea ineditelor luî Ion Creangă despre care inedite, Gruber susţinea din răsputeri că a rămas, berechet! ei'i Insă le-am spus din capul locului că n’au rămas nici două rindurî. Tot ce este, sunt cele tipărite în convorbiri literare. Acestea, D. Vasilc Morţun cu permisiunea lui Ion Creangă s’a apucat să le scoaţă in broşuri. A tipărit şapte coaie şi atunci a murit şi Ion Creangă. Aceste şapte coaie tipărite în una mie exemplare le-a cumpărat D: Xenopol dlud pe ele şapte sule de lei la D. Eugene Alexaudrescu In casă. Pe lingă aceste şapte coaie a mal rămas în convorbiri ma- terial încă de vr'o trei coaie. Acesta l’a tipărit iarăşi în coaie D. Xenopol. In fine şapte sute lei pe şapte coaie tipărite de D. Morţun şi cu trei sute tipărite de D Xenopol fac una mie lei; mai punlnd apoi două sute de lei broşatul fac 1200 aşa că 10,800 nu ştiu ce s'a făcut •— osebit că broşurele s’ati vîudut cu cite uti led, — care fac încă 1000 de lei Dacă macar din aceştia s’ar fi făcut un grilaj la mormîntul lui Ion Creangă, tot ar fi fost ceva. S’a sbătut căpitanul Creangă să scoală Îndărăt banii daţi, dar In zădar. I s’a răspuns priu mine de către D. Grigore Alexaudrescu — care împreună cu Gruber reposat şi cu D. Xenopol alcătueau un comitet, — că a apucat căpitanul a scăpa căciula pe baltă, şi-I bună scăpată. Iconont GA. Ienăchescu> Amic intim şi sincer a Iul Ion Creangă încă din fragedă vrîstă şi piuă la punerea lui în mormînt, şi smerit — 135 — ŞEZĂTOAREA rugAtoriu către D-zcu pentru sanatatea şi ertarca păcatelor domnului A l'ost o dală, laie de mult, ciud lumea nu era aşa liltră ca acuma, clnd un copil de trei ani te vinde'n două parale. Atunci glsca era mai cuminte de cit oul, iar nu ca azi, ciud oul s-o ales mal cumirile ca găina, — Se zice că, pe vremile acelea, era un om ş o femee, cari nu de mult să gospodărise împreună. Oamenii noştri n duceau cum o duceau, ciud mal bine, clnd mai rău ; cînd mai in nevoe, ciiul mal In belşug, cum dă D-zeu. De altfel erau gospodari, aveau Ia casa lor mal tot ce trebue unul om penlru a trăi bine şi a nu duce lipsă : boi la jug, vacă, oiţ.e, popuşoî în coşeriu, făimVn hambar, mascur tăet In pod şi altele, ca la orl-ce gospodărie. De cit un lucru era mal rău : Pe cit femeea era de vrednică si de Înţeleaptă, pe alit bărbatul era de prost, şi încă ce prost, prost Iii dungi, nu să gindeştl altfel. Făcea el multe prostii, dar femeea tot o tăcut ; piuă 'ntr’o vreme clnd o răsghil-o şi n-o mal putut tăcea. Intr’o zi. ciud bărbatul să gătea să se ducă la pădure după lemne, femeea-î zise : — Măi bărbate. tu, de cîte ori te duci la pădure, nu mal cauţi să vil odată c’un car de lemne încărcat, cum fac top oamenii; ci totdeauna hribii şi hap boii pe spiuare o zi întreagă deglaba şi fuluri ile-abe cit aî pune pe-un foc. Eu om ca tine n'um mai văzut. — Ei, măi femee, dacă nu-ţi place, nai de cit să te duci tu, Hă vedem ce ispravă mare-I face. zise el mîuios. — Aşa ! Da-I şedea şi tu acasă să faci tiebile mele ? — D-apoi ce chiteşti că nu ? — Biue, Iacă mă duc. Tu piuă-n sară cc-oiu veni eu, să cap să Iuti inalal, să clăteşti cămeşile la baltă, să scalzi copilu şi să dai cloşca afară. (Ulm zise, femeea ese afară, înjugă boii la car şi porui la pădure. Jndută ce-o văzu eşită pe poartă, omul nostru se apucă de treabă, să facă ce-1 zisese. - Face focul în cuptlor. plămădeşte malaiul Alexandru Xenopoi". Bărbatul Prost (POVKSTK) — 133 — ŞEZĂTOAREA în covată ş-o pune pe vatră dinaintea focului, ca să dospească. Apoi îa cămeşile şi sc duce la baltă, care era cam dipărtişor, să le clăllască. După ce ajunge acolo, îşi aduce aminte c-o uitat uşa la casă deschisă, cîud o plecat. — Lasă cămeşile pe malul apel, in paza D-luî, şi tiva ’napoT să 'lichidă uşa, ca să nu intre citii! şi să inî-nince malaiul din covată. Cîud colo însă, iu covată tufă şi malaiul nicăiii. — Gîniî Uit rasă !u casă. mîncasă tot din covată ş’ucum stau tolăniţi prin ogradă, care-n cotm la umbră, şi să lingeau pe bot a lene. — Elieî! şarle spurcate ce siiiteţî. v'aţl apucat şi ml-nţj făcut pozna şi ml-aţî mincat malaiul ? Da las că vă fac eu pe fel, zise el închizind uşa la casă. Na, de-acum mai Intraţi şi mal niîncajl malal dacă puteţi! Şi fuga la baltă, la cămeşi. Cînd colo, altă poznă mal mare : cămeşile uicăerl. I le furase. — Măi! da anapoda am păţit-o ! /Malaiul uicăerl, cămeşile ui-căerî, ştiu că are să mă suopîască femeea disară, cind a veni acasă. Să-î zic ceva, nu pot, că azi eG îs femee şi ea bărbat. Ia mai bine să mă duc răpede să fac măcar celelalte trebî. zise el şi se ’ntoarse acasă. S’apucă să scalde copilul. Cum era apa ferbiute într’o oală la foc, o toarmVn albie şi eereînd-o c-un băţ, zise : — II numai bună de caJdtL_ y,v Ia băetul din leagăn. îl disfaşă şi-l vîră-u apă. Cum apa era clocotită, vă puteţi închipui cum s-o scăldat bietul copilaş. S-o sglr-cit o dată tare, ş-apoî s-o întins, ş-aşa o rămas mort. După ce l-o spălat, l-o scos din apă, 1 o înfăşat şi l-o pus pe cuptîor la căldură, ca să doarmă mai bine. Apoi aducludu-şî aminte de cloşcă, o dă afară. Şi cînd s-o aducă în casă, ad-o dacă poţi. Ulei încoace, liîcî in colo, cloşca nu vrea să se ducă pe ouă. Atunci el Ia un băţ şi svrr î loveşte cloşca ş-o omoară. Văzîud el una ca asta şi ca să nu să răcească ouăle, să pune singur în locul cloştei pe ouă. Sara, cînd vine uevasta de la pădure aducîud cogeraile car de lemne, strigă de afară : — Măi barbate. eşti acasă ? — Clone, clone ! răspunde el de sub pat. de pe ouă. — Ia bal de vezi lemnele mai răpede ! — Clone, Clone î După ce dejugă boii şi-î dă iu ocol, văzîud că bărbatul nmlese, se duce în casă. Cind întră, nu crede ochilor ce vede: găsăşte pe bărbatul său şăzind pe ouă şi eloucănind. — 134 — ŞEZĂTOAREA — Batî-lo-ar D-zăă şi te ar lua dracul, ticăloşiile, blăstămatule, d-apoi aceste zile ai ajuus, să stal pe ouă ? Ptiu! ucigă-te crucea! Scoală, că-ţl dau cu ceva’n cap: da pentru ce slaî acolo i — Ia Iaci l'emee, cum să mă scol, că să răcesc ouăle ! — Da uude-1 cloşca, nătărău le 1 — Ei. da gîndeştl c-o vrut să vie-u casă, cloanca naibeî ? M-am şi năcăjit eu intr’o părere, da unde-o fost chip. La urma urinei, l-am tras si eu o aliluia din fugă peste cap c-un băţ, de nu î-a Irebui să clocTască cit a li ş-a trăi. S-apol ca să nu să rădaşcă ouăle şi să se silice, m'am pus efi pe ele. — Pici de-acolo, cit te văd î Nu cumva de-acum |î-a mal veni In gind să cloceşti ouă, după alte păcate ? — Da cu malaiu ce-al făcut, uude-I, c-aş mlnca o bucăţică. că-s ruptă de foame ? — Malaiul ?! Da nu l-o mîncat şarlele de cîni ? — Cum aşa ? — la bine. După ce-am făcut focul în cuptior, l-am plămădit in covată şi l-am pus pe vatră să se dosplască. Apoi m-am dus cu cămeşile la baltă. Ciud colo. ml-am adus aminte c am lasat uşa la casă deschisă. Las cămeşile pe mal şi viu înapoi să’uchid uşa. Caut iu covată, ie malaiu dacă al de unde. —Sghiliui-tc-nr uăpădăicile 99 de ani prostule, da cămeşile unde-s ? — El. uude să fie, parcă cu ştiu ? Cind m-am întors înapoi la baltă, socoti c'am mal găsit vr-o cămeşă ? — Da băetu unde 1, 1 ai scăldat ? — D-apoI fireşte. L-am scăldat mititelu şi l-am pus la căldură pe cuptior şi doară de-atmicea n-o mal plins nici liac. cum ştiu eu <ă pllnge, cind eşti tu acasă. Ctnd cală fetneea pe cuptior, băetu mort - Trosnitu-te-ar Sfiulul Ilie şi te-ar fi mîncat ciuma şi holera, -ă nu inai fi ajuns să mă Iei pe mine, raaugositule, d-apoi aestea-s trufiile şi isprăvile laic de azi, zise femeea hocindu-se, de sătea cămeşii de pe dînsa. Băetu mi l-ai omori!, cămeşile mi le-ai prăpădit, malaiu I-al lăsat tic l*aă mîncat cîniî. cloşca al ucis-o. El, da amu, toate ca toate, zise ea după ce s-o mai ogoet de pitii», dn băetu cu ce să-l Îngropăm, că ştii că Iu casă n-avem para chioară ? Du-le. ticălosulo. şl-|I vîră capu la popa şi Ie parale, să avem cu ce purta rindulala înmormîntăriî ! — 135 — ŞEZĂTOAREA — Iaca mă duc. — Şi cum zice. iese şi se duce la popa, îşi vîră capu'u poartă şi stă acolo. Ginii popii, cum îl zăpsiru, din toate părţile, ham, hain ! elml de cîud să-l Inşfeco. Aude popa, sare şi ciud colo, ce să vadă? Un om cu capu virit Intre leţuiile porţii. — Da ce lacî acolea. măi creştine, cine le-o pus să-ţi viii capu-n poartă la mine? zise popa mirat, alungind cinil c-o dirjea. — Ia părdainica de femee a uiea m o minat, cinstite părinte, nu vă fie cu hau a!. — Scoate, omule, capu de-colo şi du-te acasă şi nu se potrivi fenice! ia toate, că ea te-a mina mini, poîmîni să te dai cu capu’ulr’o ştioalnă. ori să-l aduci spumă de mare, zise popa, care nu ştia cum fusese vorba. Omul se duse acasă. — Ei, ai adus parale ! — Ce parale, femee ? î — Da nu ţ-am zis să te duci la popa s-aduci parale ? — Ba nici cum. Tu mi-aî zis să ml vir capu*u poartă şi aşa am şi făcut. Ba încă, ciud colo, altă dandana: era să mă mînînce cînii. dacă nu mă scotea popa. — Oslndi-le-ar D-zeu să te osîndiască. cum mă osindeşti tu pe mine. Da eu ţ-ain zis să-ţi virî capu la popa. adecă să iei parale pe coasă, pe prăşit, ori pe allecele, da im să-ţi vîrl capu-n poartă. Plcacă’napoi, cit te văd ! Cu chiu, cu vai în sfirşit s-o dus el ş-o adus parale. Femeea, dopa ce găteşte dc-ale mîncărif pentru prasnic, îl iasă acasă să eie sama de bucale, să (iarbă şi să nu dee în foc şi-T spune să pue Iu ele pitrinjâl. mai ari şi chipcrl; iar ea se duce să cumpere cbeltuelî pentru îngropare. ^Du pă ce să duce ea. el chemă pe cel trei ciul al săi: Chiper. Marar şi Petriujăl. li tac cbe-un picior şi pune îu bucate. , Vine femeea de la Lîrg, pregăteşte toate, mîniucă praznicul şi duc copilul la biserică ; iar el mal rămîne In urmă. spre a mat di-relica cile ceva : dă, ca după praznic. Femeea. ciud iese pe poartă, zice : — Omule, dacă-î veni şi tu la biserică, cată şi trage uşa ceea dc la casă după line. El nici una. nici dofiă, îa uşa-u spate si vine după ei. Gind să uită femeea-u urmă. numa ce vede pe bietul harbalu-su cu uşa-u spate. — Da bine. omule, nebun eşti de umbli cu uşa-n spate? Du- — 136 — ŞEZĂTOAREA tc-napoî şi pune uşa la loc. că eu ţ-am zis s-o tragi după line, a-decA s-o închizi, da nu s-o Urli după tine. După ce s-o întors de la biserică, femeea chiaină clnil, să le dee rămăşiţele praznicului. Clud colo. ce să vadă i Ginii fără clte-un picior. — Măi barbale, da ce-o păjit duil işlia de-s cu picioarele lăete i — Ce să păţască? nimica. N-al zis tu să puu în bucate marar, pilriujAl şi chiper ţ Am făcut aşa cum mî-aî spus. — S-o înînluit, cu tine nu-I de trăit. Ain să-mi leu lumea-n cap ş am să mă duc, să mă Iul duc. încotro oiu vedea şi eu cu ochii, numai de line să nu mai aud. S-o dus biata femee şi dusă-I şi-n ziua de azi, dacă cumva nu s-a fi întors tnapoi. (Auzită de In mama mea C. Teodorescu Institutor, Roman. LEGENDE ŞI TRADIŢII Plăcintele lui Sf. Ghcorghe. De mult. băl de mult, pe cînd bunica mamei era copilă mică, în orăşelul Neamţ trăia o femee văduvă, care avea ca avere cîtc-va coji de vaci, nişte oiţe şi un băejel slab şi el de sufla vîntul prin el. Să dispiimăvărasc; femeea trimete pe băet cu vilele la cirnp, să pgsdL. mlţ de jaijjă, să se mal înfiripeze, că erau slabe de le ridica adese orT cu greO de la părului, şi vremea era frumoasă şi călduroasă. Dar cum în lume toale-s schimbătoare, aşa şi vremea cea frumoasă începu a se burzului. Cnut pe după amiază, cerul către munte începu a se întuneca, şi cit al clipi, nu viul puternic urmat de ploaie se revărsă cu tunete şi fulgere peste Neamţ şi împrejurimi. Ploaea şi furtuna nu jinurfl mult. Vremea frumoasă iar se arătă. Baciul însă nu găsea vacile şi oile. Le căutase el într'o părere, dar pace ! par’că le iughiţise pâmîiitul. Băetul umbla plingînd după vile. Pe aproape era şi o biserică cu li ramul sf. Ulreorghe^ El intră în biserică — căci j>e atunci locaşurile sfinle stăleau ori cînd deschise — vede icoana sf. Gheorgbe. uu sflut mîndru şTTrumos, fa care se închinase de multe ori el cu măsa, cade in genunchi şi zice pllugiud : — Sfinte Ghcorghe, găseşte-ml vitele, şi ţ-oi aduce o strachină cu plăcinte. — 137 — ŞEZĂTOAREA Şi făcînd matane, sărută mina sfîntului şi esă din biserică. Gnm eşi In uliţa, uumai ce văzu că vacile şi după ele oiţele von aii sătule de la cîmp şi tnergeafi spre casă. Sara băelu spuse malcă-sa intlmplarea şi se rugă să i facă un cu pilor de plăcinte, se ducă sf. Glieorghe. Femeea zimbi de rls şi nu zise nimic. Băetul şlia una şi humă, să ducă plăcintete ce făgăduise lui sf. Glieorghe şi nu slăbi pe mă-sa plnă nu-I făcu o strachină de plăcinte. Calde călduţe, duse băetul plăcintele in biserică şi le puse Înaintea icoanei ştiutului, spuntndu i: — Sfinte Maie Mucenice Glieorghe, fiind că ai ascultat rugăciunea mea şi ini-al găsit vaccle, Iacă şi eu mă {iu de cuvînt şi-tl aduc plăcintele ; să le minînci sănătos piuă de sară, că am să vin să leu strachina, că de nu olu dure-o acasă, mă bate mama. Ziua in care băetul dusese plăcintele lui sf. Glieorghe era asă-niăiiăloare cu cea in care el prăpădise vacile. — In spre sară o furtună cumplită se porneşte. Nişte negustori, ne avind unde să se Uidosască tle ploae. se duse in biserica cu plăcintele. Clud Iul rară, văzură înaintea icoanei sf. Glieorghe o strachină cu plăcinte, cu un miros plăcut si bun de-ţi lăsa gura apă. — Ia uilă-te, bre emule, ce mai plăcinte moi şi bune ; bal să Ie mlncăm, zise unul din negustori cătră tovarăşul său. Şi uniţi iu gindurl. miueară toate plăcintele. Cit slătură ei, afară să răzbunase. Văzind că vremea să îndreptase, voiră să lasă din bisercă : dar uşa era iucuetă. Vrură s’o descue, s’o strice, s-o scoată din ţlţînl, de geal>a fură toate. Cc-I de făcut, se întrebară? Să iasă pe fereşti, nu era chip. căci ferestrele aveau gratii groase; prin alt loc nu era chip de eşire. Unul din el, mai cu pricepere, spuse celuilalt, că treime să plătească plăcintele, că nu-i Iasă sf. Glilorgbe; şi cum gîndiră în aşa fel, uşa se decliise puţin. începură negustorii a pune gologani in strachină; uşa se încue; luară gologanii şi puseră puişori: uşa nu se deschise. începură a pune sorocoveţi, şi uşa iar se deschise puţin ; şi puseră ei. puseră mereâ piuă ce umplură rasă strachina cu sorocoveţi. Atunci uşa se deschise cil era de mare. — Scumpe ţ au fost plăcintele, sf. Gheoiglie, ziseră negustorii, şi-şi cătară de drum. Sara citul băetul se întorcea cu vitele de la cîmp, se duse ptiu — 138 — ŞEZĂTOAREA biserica să Ia blidul, In care adusese plăcinte lui sf. Gheorghe. Blidul era ras de sorocoveţl. Baciul, se sperie de-odată. dar făciiul trei matane şi sărut 1 ml mina sfiutului. Îşi luă strachina cu bani si o duse plin de bucurie mlni-sa.—Cită mul|ămire şi închinăciuni o adus ea sflutulul pentru barul varsat peste ea, numai un suflet de văduva năcăjită poate spune. încetul cu Încetul văduva se înfiripă. îşi făcu casă, îşi ţinu gospodăria omeneşte şi crescu băetul iu frica Domnului. Cînd băetul fu mare, îl însură, şi din neamul Iul Irăesc şi azi strănepojî şi răs-nepoţî, cari povestesc încă despre .plăcintele lui sf. Gbeorgbe-. *) Lacomul mai mult păgubeşte... Pe vremea cind umbla D-zeO cu ştiutul Petre pe păintnt, ist din urmă se încumătri cu un ţăran. Odată cum mergeau pe drum. zise D-zefl Iul sf. Pelrea : — Petre, auul ista n’are sacadă nici uu strop de plone pe pămint. Cum auzi sf. Petre, cuvlntul Domnului, se şi ghidi la cu-mătru-su, să-i facă un bine. să-l înştiinţeze, că n’are să plo^e—si să nu mal facă cbelluell cu aratul şi samnnatul anul acela. Intilnindu-se în tirg. ]l îuşliinţă despre spusa celui de sus. — D-zeil ştia dc fapta Iul sf. Petre Cu toate că anul acela u'a plouai de loc, pămiutul a dat roade cu mare Imbelşugare : toată lumea scăpă la roade frumoase, numai cumătrului Iul sf. Petrea îl rămăsese ogoarele pirloagă, pline de boieri şi buruenc. Sf. Petrea o văzul c o greşit-o şi el. Stind o data de vorbă cu D-zeu. il spune şi pă(unia cu cumă-tru-su. D-zeu ll mustră că nu ţine iu taină ce-1 spune. — Ce să fac. Doamne, că omul are o casă de copil şi rămlne perilor de foame, dacă nu ploua. — Am ştiut de-atuncl, Petre, de fapta ta; rău faci că te ames- 1). Pegoinin aceasta am nnzit-o de In imuna, «-m*.• a foţii (a trăit ca fată) în Neamţ, In mi frnn* al ol, do ondo s a măritat. — In ’SthmrfiI, sat do rizoşl in jud. Tutnva. se uudo lofţonda aceasta intonam! cnm ml-n $|miiun mama. mi deosăhiro că aicea in strachină orii o «iiiKiiră plăcintă ţiuvirtilă). »•») in «rtrnchinft negustorii na pus gallicnl şi că negustorii înlemnise. dr nu ro puteau mişca din loc piuă ce afl amplul strachina. Varianta aceasta am au-til-o |,ir la iii mito sa cintă numai partea iutăi a aceluf cintnc, Iar partea a doua nn se muU1 do |m< . jj, Ailmi Uău do ciiio, ticălos, potlogari; cum sar zice: nu-I om dorind şi fricos, .li l/ii|i .iini. Mii in Pompiliu, in broşura sa: lialade populare, la note f. 04, zice ca .up.-*inur iusuiikiA : mania, Iar stenii de pe valea Bistriţii, înţeleg o haină do acoperit capul «i ii ic i i|n num maura. li 1 uiimnucn-l uu fol dc cuşmă, num a atita că nu-I făcută din piele, ci din suman tu-i/tu, la purica do joh if ră.sfrîns în sas. pe din-afară şi iu virf, cu un canat roş ori alb. hai i umanii elf colo mal bune so fac impletiudu-lo cu andreaua şi la raargina de jos au u dunga nnagiii. Ciobanii poartă cumanacurl. — 145 — ŞEZĂTOAREA nimic, vouă, nani furat, ales dintr* aista sat; da din sat de peste Qlt am furat cai! de tot. Dară caii ceî mai rnarî, l-am dat pe la husari, îepele cele sirepe le-am dat pc la boieri, da mînzil Ţepilor le-am dat ca! crişmarilor şi cu toţi m-am împăcat, ui mica uu ini-o stricat. (Auzii delii Tender Pavril din satul l’lnloniţa, dislr. Cimpulung bucovina). Seninele rele a lui Vasile cel Mare A.—Frunzulică de cicoare Ia vezi Vasile cel Mare, cum să cobora la vale cu 5 rîndurl de pistoale. Frunzuliţă măcieş Iarna, iernează la Ieşi şi vara pe Grinticş. Frunzuliţă măr mustos Grinţieş munte frumos rămîî de azi sănătos, mă cobor din tine gios ; n’a fi astăzi, n a fi mine cind oiă măi îmbla pe tine. Ş’am visat visuri străine ş’am văzut că nu-î a bine : ş’arn visat tot visuri grele : par'că pistoalele melc le-am văzut făr’de oţele şi făr’ de cremeni la ele ; puşculiţa me ceî nouă, mu visat-o ruptă’n două î .•Culese de d. M Lupescu, de In llcn-tm a lui Iun Cluriac din c. Uroşlenl Citul l-o pornii pe Vasile cel Mare 5. —Foae verde măr mustos Grinjieş munte frumos, rămiî de azi sănătos, pe mine mă duc la gros ! *) trece azi şi Irece mine cind mă in’oîu primbla pe tine cu basmaua cu slrafide şi păpuşa cu smochine cu puicuţa lingă mine. (Cules tot de d. M. Lupescu şi l»»l de la Ileana a iul I. Cliiriar;. Cintecul drăguţii Iul Vasile cel Mare G.—Tot mă uit pe vale n sus să văd puiu und* s-o dus ; tot mă .uit pe vale'u gîos să văd puiu cel frumos. De s-ar face dealul şăs şi pădurile, ovăs, să văd puiu, unde-o mărs. De s-ar face dealul luncă să văd puiu unde lucră şi sara unde să culcă ; că să culcă ne’uchiimt şi să scoală supurat că-i la loc înstrăinat. Ş’aisia-1 cules dc d. M. Lupescu. lot de In Ileana 1. Chiriae). Vasile ccl Mare şi ciocoii |?ari8Dlâ] 15.— Frunzuşoară trei mardare 1). Gros, înseamnă teuiuiţâ. Să vade că a fi fost v'odată pus la temniţă. — 146 — ŞEZĂTOAREA cită lume pe sub soare iiu-î ca Vasile ccl Marc : Iama, ierna la leş! şi vara pe Grinţieş. Busuioc cu lloare mare, cit o fosl vara de mare, mă uilăî pe Gri nţ la vale. Mri utili pe Grin(ieş văzui 7 ciocoicşi, strigă sil mă dau legat. •— Da ce să mă dau legat că nimic nu le-ara furat ales dinlr-aisla sat. Da din sat de peste. OII, aii) furat caii de tot. Şi care cafs măi mari baiu dai pe la husari, lepede cele slrcpe lr iiin dai la bocet să fote ; apn N. Ilus'i. din UnliJu, c. nroşleuî). S. Teodorescu-Kirileanu l'ujiui cetesc cărjilc cclc vecbî, cele bătrineştî, in care să găseşte, ■ le ede mal multe oii, multe bune. Aşa iu „Miliul** dramă de Ne-«ulm Istrati, -] se găsesc următoarele bucăţi de scene care Interesează pe folklorist. 1). Tjlot. •J), Mi hui. 0 tiisâtura din râsboîul Iul Ştofan cel Mare cu Matei Corvin regele TJn-tiaiial. iJmuA originali în 3 acte. Iaşi, 1850. — 147 — ŞEZĂTOAREA Lm tn(a iîl—:»L Actul III, Scena II. Victoria: Eşl! îarăş! trist tălucă! de ce nu laşi milmirea? mu! bine priveşte aceste Auricele, şi vezi ce frumuseţâ şi ce miros mul au, cu cita rnăesLrie natura le*a produs. Aceste albe, iuta : sa cheamă lăcrămioare, tradi{ia povesteşte de diuscle romantic, se zice ca odata pe lmg’un pîrâuaş, a plins o feţişoara amantul ei pierdut, şi lacrimile-atuuee in Aon se pri făcură, de-aceea toata lumea le cheamă lăcrămioare. Şi toporaşii lata cit silit de frumuşei! colorut lor e simbol al veşnicei dureri, de-aceea ocliîul noslru suspină şi culege. Re dinşi! se vorbeşte c’odată o sinâoaîcă răpise ziua mare te!iţa unui domn, s’o ducă’u ceea lume la un* fecior al ci, iar lin plăeş de munte cum o zări in aer, zvirlind cu toporaşul îl reteză o mină, şi udată copilija căzu in braţele lui. Atuncea de mînie srnăoaica au schimbat loporu’n floricica ce toporaşi îî zicem. Priveşte la aceasta albastră ca şi ceriul, vezi steaoa cea de aur ce e’n mijlocul el : aşa'! că’! ma! Inimoasă ? că’ntrece foarte mult pe toate diu buchetul acest de floricele ? ea trebue să aibă perfecţii in miros, de-aceea nicî odată noi nu’I putem simţi. (iligoreca: Frumoasă’! ca şi tine, dar spune’inî cum îi zic? Victoria: O ! numele ce poartă ii dureros tătucă ! se zice că odată un june ş’o fetiţă frumoşi ca nişte îngeri, la Bistriţă s’ati dus şi amludoi pe maluri îmbla culcgind flori, iar Bistriţa geloasă sorbi fără de vesle pe june între valuri şi-l înghiţi îndată, în cil abea băetul putu prin un suspin, să zică copilitei: te rog nu mă uita. Acel suspin zeflri! pe mal dacă II duse, alune! chiar în clipă se prefăcu în floarea — 148 — ŞEZĂTOAREA re astăzi toţi Ui lume îl zic : Nu-mă-uî/a. Iar fata supărată, plînirîticl a blastamat ca Bistriţa să fie un riu de'uspăîmlutare, şi'u veci spre amintire în viitor să curgă lovită totdeauna de pietri şi de stîncî. Blăstămul să împliniră, ş'apol muri şi ea. fUiyorrpa De undo ştii acestea ? Victor iu : Le-am auzit, tătucă. S. T. K. Sârbilor} pâgineşti. D-l D. Voniga, preot în Giroc, comitalul Timiş, Hludiiud poporul, a scris o lucrare întitulată „Sărbători păgî-Spre a-şl complecta opul. face următorul apel la fruntaşii poporului nostru : .Nici uu popor uu are atîta sodom de sărbători p.lumeşti, sau cum lise zicesărbălori băbeşti, atitca zile de primejdie, uliira Heri rele, ca laraunl nostru Drept aceasta, ouora[i! colaboratori nli11 rugaţi să hinevoluscă a răspuude pe larg şi la înţeles—la urmăloarele: I. Are poporul din acele părţi [Ardeal, Banat, Bucovina, UomAniii ş. a | aşa numite „sărbători băbeşti", „zile de pri-iiirjilii-* n, a liră sărbători apucate diu bătrinî, nerecunoscute şi iii'mci ImiI« ib* bianicA, ci ţinuţi* numai de popor?—2. Cum se nume*' ' Clini şl nun serbează? {(iu abţinerea de la lucru numai, ori i ii nllr obiceiuri specillire). — !l. (!»• lac bărbaţii şi ce fac femeile în a*l Ici de nibălmi prtgineşli ? [Trludăvesc, se pun la sfat de clevetiri, ml i'ft umblă si la birturi ?].— 4. Ce ştifi despre origina acestor ■•nibătml şi re credinţă afi despre însămnătatea lor? — T>. Observă-•-e la popor credul aroslor sărbători păgineştl şi credinţe deşerte în dăblreu nedinţii creştineşll aratată priu nare-care nepăsare religioasă i piin ueriiiNiirea bisericii, a aşezămintelor eî şi Duminicilor şi sârb. i’ieşliiM-şll ? — (i. Ce urmări păgubitoare se poate observa că afi a-erulc sărbători şi credinţe păglue diu punct de vedere moral şi economic f (I‘arate născute din trîndăvie şi pagube avute în urma neglijării lucrurilor economice?). — 7. Slut sprijinite acestea şi de cătră cel chemaţi a le combate şi slîrpi ? Dacă nu, făculu-s’a vro-o încercare de n deştepta poporul din această rătăcire şi cu resultat ?* ZICÂTORI Vorbeşte, mutule. Ascultă, surdule. — 149 — ŞEZĂTOAREA Eşti înalt cît melcul sub coajă. Eşti scund cîl plopul sub cer. Sapi groapa cuiva, şi el e la mintă. Treci rîul prin apă, şi drumul po pnd. Rîzl la moarte şi plîngi la nuntă. Stai îmbrăcat cu trei cojoace lingă foc, şi eşl afară fără cămaşă. 11 e traiul cu vătraiul, prinzul cu plînsul şi cina cu prăjina. E înalt ca bradul şi sare broasca peste el. A trăi diu muuca lui şi a şedea tot timpul culcat. A fi cel mai bun croitor, şi a nu şti ce uueltă-î treime. A fi călător în toată viaţa, şi a nu şti cum să calce. A trăi pe nemîucate, şi a iniuca pe nebăute. A lua la trei parale, şi a fugi de el cu coada’utrc picioare. A fi in faţă bun amic, şi in dos duşman cumplit. A sfărâma pietre’n dinţi, şi a avea numai gingii. A se lupta cu leii, şi a-1 da jos o pisică cu coada. A şedea numai acasă, şi a nu şti unde-T e casa. A fi cel mai bisericos om, şi a nu şti unde e biserica. A fi beţivul beţivilor, şi a nu şti cum e rachiul. A fi cel mai darnic om, şi a nu fi dat nimica în toată viaţa. Culese din Itmlenl. jud. Argeş Gh. Rudeanu ---------a.-j-------- O nouă, ediţie a scrierilor lui Creangă In editura Institului tipografic „Minervau din Bucureşti, a eşit de curind o nouă cdi|ie a scrierilor Iui Creangă cu o prefaţă, note şi un indice a D-lor II. Chendi şi .St. O. losif, supt îngrijirea cărora s’a făcut publicarea. E de netăgăduit că această ediţie este în multe priviuli ir.aî pre sus de cît ediţiile de mai înainte: acea din laşi (1S90-92) şi cea din biblioteca Muller (1897). Nu-Î lipsită însă de citeva ueexactitâţî şi greşeli regretabile. Le voiu Înşira in scurt, potrivit cadrului restrins al acestei Reviste. Nu-Î exact că odată cu ediţia I de Iaşi „s’a tipărit şi o ediţie populară a aceloraş volume în colecţia tipografiei Şaraga*, precum pretind editorii în prefaţă pag. VI. A se vedea lista colecţiei Şaraga. Articolul lui Creangă, pomenit de Artur Stavri (Revista nouă, II. p. 4-70-477) a fost reprodus în „Columna lui Traian* anul III. 7S (1872, Mart) sub titlul Misiunile preotului la sate, de /. Creanga. — 150 — ŞEZĂTOAREA Colecţia „Curierului" D-luT Bădescu mi-a fost cu neputinţă s’o găsesc undeva iu Moldova. Nici autorul n’o are î Poate că la Academie se va ii găsind. Altfel cele trei articole a lui Creangă publicate „ acolo, vor fi ca şi perdute. A*» t* ari fa Afirmarea mea (Şezătoarea' V. p. 11] că povestea Făt-frumosp.t/c. fini epei a fost publicată în Convorbiri literare e foarte exactă (vezi Convorbiri literare XXXII (1898) pag. 2011-222), de şi editorii mă luvinuesc [Prefaţa pag. IX | că am afirmat o neexactitatc. Puţină cercetare mat amănunţită l-ar ti scutit de a afirma dumnealor o neexact i ta te. Expresia „in am dnsu-iriam (Amintiri, liota 1, pag. 19, ediţia Minei va) nu-î «formă rară" in Moldova de sus. In Revista „Din Moldova" (1862) pag. f>r>, Hasdeu descriind o carte a Mitropolitului Dosoflei (1683), face asupra lui şi următoarea observaţie: „...Pro-„nuiiţia moale pcmint şi amen, precum şi duplicarea pronumelui „personal în următoarele caşuri: Cam văzulu-l, ş'a fâculu-ş), mi-am „gât/tu-wi. ta-} grăifu-K să nu re arăte că Dosoftei e din Bucovina, „unde» ţăranii vorbesc aşa ? Iată cît de însemnată ar fi adunarea ..provincialismelor piuă şi în privinţa biografică". La acestea adaug că ţăranii din valea Bistriţii ş'a Moldovei înlrebuiuţază în de obşte această expresie, păstrlnd vil in limlm lor şi alte multe arhaisme, care In purica de jos ii Moldavii nu se ma» aud. Ciudniă e nota 1 de la pagina 106. unde editorii spuu că „pa-aginl inlreg e Introdus, probabil după o corectură fă&ută de autor ulterior in ediţia Şaraga*. Cum putea însă Creangă să facă corecturi Iu ediţia Şarapa. şXuiume în voi. II ce apare în 1892, de oarece Creangă moare la îţi Dec. 1889 ? tîroşeiI de cuvinte maî bătătoare la ochi. numai din sula de pagini de ta Începutul volumului: cari de cari (pag. 12) în loc de 1. inşr de I>-11 ii Cane şi Maiorcscu: „Mare succes de plăcere şi veselie la o firea amintirilor şi la mai multe“ :î) Iii Anuarul Institutului Vasile Lupu pe anul şcolar 1803-04, publicat de directorul său Tilu Maiorcscu, la pag. 00 se vede că la 1iipăr|irea premiilor, din preparanzit acestui Institut fură distinşi cu premii: I. Creangă Ion ş. a. [Anuarul acesla se găseşte in Biblioteca centrală laşi, Catalogul I., Nr. 0751). 4) O scrisoare a Iul Eminescu câtră Creangă : „Bucureşti 25 Decemvrie 1898. Dragă Creangă. Nu ştiu, daca ai cauze deosebite de nemullămire împotriva liu-teu. dar ori-care ar fi acelea te rog să le treci cu vederea şi să-i trimiţi din cănd in cănd parale pentru trebuinţele Iui extraordinare; mai cu samă inse acuma de sărbători. I ar trebui de pildă o pă recii e de încălţăminte mai cuviincioase, căci avend unim căteva zile libere şî puteud să fie invitat iu familie la D. Maiorcscu de pildă sau iutrall loc trebue să se ^presinte iu mod 5 tc*o£. /« £r*e***7 * — 155— ŞEZĂTOAREA convenabil. Dorindu-|i sărbători fericite şi mulţi aui în pace şi cu bine - remăn al teu. M. Emiuescu 1}“. Originalele de sub No. 1, u2 şi 4 silit în păstrarea mea, dimpreună cu cele pomenite în notiţa precedenta. fiind le voiţi spori la număr le vnifl depune la o bibliotecă publică. (inim;ize$tî-Nenni{.) , Gh. Teodorescu-Kirileanu ^ IX* s A*»’*** l~4