Anul VII. FolUcenî, lulie-August 1902. No. 5 şi 6. I Femeea cea proastă Ci-că hăt demult, demult, pe vremea cînd, după cum spun hătrlnif, bilei anii de 20 ani umblau In durligl, .şi fetele de 10 ani niima’n poale, iar flăcăii sil insurau la vrista de 30-35 de ani, da nu ca acum, nişte mucoşi; pe vremea aceea, cum zic, un flăcău tare bogat o pornit să să ’nsoare. Dir la deal, dir Ia vale, dir Intr’o parte, dir înlr* alta, să duce într’un sat la un om lut chiabur, care avea două fele. Cea mal mare, ludă şi pogană de n-o |inea pămiii-tul, şi pe liDgă acestea era şi proastă şi bălrînă ; iar cea mai miră, tot fată mare, frumoasă in lung şi-u curmeziş, şi tare cuminte. Cum o vede flăcăul pe cea mai mică, de rnlătă^T pică tronc la inimă! Pentru că ori cit umblasă el. nu maî dăduse Încă peste una aşa ; şi nici una, nici două, îutră’u vorbă cu tată-său. După ce să 'uvoesc din zestre, pornesc sâ facă —cum să zice— pe treabă, adecătelea să pregătesc de nuntă. Da părinţii fetei voiau să ’nceapă stogul de la vlrf şi s-o vadă urnită din casă maî lntăifl pe fata cea maî mare. Soseşte ziua nunţii. Mirele vine de cu sară cu alaîti şi cu scrip-rarl, ca să îea mireasa. Da pe-alunci, să spune, ea era obiceîu, că miresele purtau in loc de hohot de peteală, ca acum, un fel de broboadă deasă peste faţă. Părinţii fetei sâ ’nţâleg cu nuna cea mare, ca in locul adevăratei mirese, să dea pe fala cea mai mare. 0 duc la casa mirelui si a doua zi să cunună. Joacă nunla toată ziua şi sara de obicei fi, cînd era la sflrşitul mesei celei mari, vin şi-i ridică hohotul miresei. Cînd colo, care nu a fost spaima bietului mire şi mirarea tuturor uuntaşilor, văzind cil de tare aCi fost înşălaţî. Ce să facă acum bietul om ? S-o trimeată acasă, uu-i da voe popa, să rănile cu ea, cum era să trăiască cu sluta ’n casă ? In sfirşit, părinţii fetei, ca să nu sâ maî Iacă zurbavă şi ca să rănile — 65 — ŞEZĂTOAREA şi cu sluta măritată, l-o mai dat gineruluî Jgirtam. pc dc-nsupra zestrei, încă pe atita, şi impăcăciuue s-o făcut. El, de-acuma aţine-te dutnţă şi înghite Agaclii praj verde, şi apoi du viaţă cu urîtu şi cu prostu. Cu chifi, cu val o trăit eî, cum Doamne o trăit, piuă inlr’o vreme. Da bărbatul să zice c’avea un burduf de bani şi-l ţinea ascuns Intr’o carnală, unde umbla numai el. De clte-orî să ducea de acasă, el da de grijă nevestei, să nu cumva să umble în ramară, c’acolo-i borza. Iutr-o zi el să porneşte de-acasă şi-l spune, ca de ohirelfi. să nu umble ’n carnală, şi pe cînd a veni, să-l facă de mîncare cu-rechiO cu carne. Femeea, după ce să duce el, să pune la oglindă, afară, ca să se pieptene ; iar o vacă sta culcată jos şi ruginim. Să vede că chipul vacii să vedea in oglindă, că de la un timp ca zice vacii: — De, baram afurisit, da al IA treabă u’aî, numai să mă st limbi ? Vaca Insă îşi căuta de rugumat. — Da uu ţ-am spus odată să pleci de-aicea ? Vaca pace. — El aşa ţi-i treaba ? Las că te’nvăţ eă minte. Şi cum zice. tuciudată, iea un topor şi lae vaca. Apoi adueîndu-şî aminte că bărbatul î-o spus să facă cureehiu cu carne, tae vaca bucăţi, bucăţi, le ’nşjră pe prispă, apoi tae curechiul fălii, fălii şi pune pe carne. Cliiamă cinil şi le spune: Luaţi sama şi-mi păziţi curechiul ist cu carne, că să nu vie alţi ciul să-l mîiiînce. Apoi se iea şi pleacă In sat. Cînd vine acasă, găseşte numai curechiul, Iar carnea o răfpisă clniî. Ciudă mare. Prinde şi ea cînii, îi duce în pivniţă, ii leagă de cepurile antalelor cu vin şi începe a-î hate. Bieţii ciul smuncindu-se. scot cepurile şi fug afară schelălăind ; iar vinul curge tot din vase. Văzînd ea una cit asta, ce să facă ? Fuga’n hambar, iea sacii cu făiuă şi-i toaruă în pivnilâ peste vin, ca s 'astupe halta. După asta, vede trecind pe la poartă un om c*un car cu oale. — De vîuzare ţi-s oalele, hădică ? — De vîuzare, lelieă. — Cit cel pe ele ? — D-apol cît dai D-ta ? — Ştii ce, hădică ? Eu am o borză ’ntro cainară şi barbalu-meQ tot îmi spune să uu cumva să imblu la ea, şi că, drept să-ţi spun, că mă cam tem să şăd cu borza ’u casă. Dă-nu D la oalele şi le-ţi borza. sezAtoar ea — Rucuros, zise omul. care 'nţelese îndată cam ce fel de borză-1 in camCţă. Trage carul cu oalele în ogradă, le descurcă intră ' 11 camară :.sî lea borza, adecă burduful cu bani, ii pune 'li car şi plecă în diurnul lui. Femeca apoi leu oalele şi le-nşiră loate prin pari, şi cind la urmă, răiniue o ulcică inul mică, care ti'uvca loc. — Raji-vă mai încolo, să’ncapă şi ulcicuţa asta, zise ea oalelor. — Da daţi-vă mal încolo, vă zic, ce mal aşteptaţi? — Oalele pace, — Aşa! nu vreţi? Ei, lasă, că v’arăt eu vouă! lea o măciucă şi jap, jap ! iu oale, piuă le strică pe toate. Apoi iea ulcica rea mică ş'o pune iutr’un par. singură. — Ia, aşa ! Auzi ? Din pricina Lîrburilor istora, să nu încapă ulcicuţa asta. suraca mititică ! Cind vine barbutul acasă, femcea-i lese iuainte la poartă şi-I spune : — Măi bărbate, nu ştii una. — Ce-î, măi femee? Il ti mal făcut vr-o dandanae de-a tale. — Ba. Am dat borza. — Ce spui ?! Zice omu ’ucremenit. — Am dat borza ! Iacă cum : O venit un om c'uu car de oale şi eu l-am dat borza şi el mi-a dat oalele. — Cui al dat-n ? — Şi eu am pus oalele ’n pari şi rămăsese asta mititică, carc-o vezi colo. Eu n-aveam unde o pune. Eu zic oalelor să sc dce in lături, să facă loc şi işteî mititele. . . — Cui ai dat-o. măi femee, spune ! — Şi oalele nu vreu. Da am luat şi eii o liotă şi le-am spart pe toate. — Ho! moară stricată, destul! Lasă hlrburilc ta naiba şi spune mal repede, cui ai dat borza, strigă omul scos din simţ iii. — Ş'aiu pus ulcicuţa mea cea mititică in loc. Auzi ? blrburile, să nu vrec să sc dec in laturi! Saraca mititică, uite cit îi de frumuşică. — El, stu-ţi ar birburile ’n git să ţl slce, ci spune odată ce te ulreb : Cui ai dat borza, cum îl chiamă şi ’ncontro a apucat ? — De apucat, o apucat iu colo ; de chemat, du-le si tu şi-l Întreabă cum îl cliiamă. Fuga omul pe drum. iucolro i-o arătat nevasta ; da de omul cu borza u-o mai dat nici piuă ’u ziua dc azi. Si de-atuncl, se zice, a eşit obicclfl, ca mirescle să poarte be- — 67 — ŞEZĂTOAREA teală Ia cununie şi să nu mai îmbie cu broboada pe obraz, peniru ca flăcăii la Însurătoare sa lie feriţi de înşelăciune. Şi tot de atunci a rămas şi zic A lua rea : Că ajunge o măciucă la un car de oale. Const. Teodorescu institutor. Kouiau Basmul lui Bucur hoţul. Fost’ a. ci-cA, odaia un om sărac, dar aşa de sAruc ca nici după ce sa bea apa n’avea. — Daca văzu că-I pling copilaşii iu vatrA de foame, a înjugat boii la căruţa ?i pleca pe ici încolo. Cic făcu el ce drese, ca găsi o bAnicioarA de mAlniu. şi se întorcea cu el a ca sa. dar cînd s'apropie de casă. numai ce sa vezi ca se inje-peni o căruţă în oleacă de noroin. flais. plăvan, cea ! pădurosul, să se mişte căruţa, pace ! Mai veni şi alini cu boii, dar tttcl cu patru n’o putu cîrni. Cînd se eăsnea el acolea, vede un unebeaş cu o barba lungă, s’npropia de el (Asia era dracu). — Mal. omule, zise el — ce-mi dai tu ca sA-ţî scot eu cAiuţa ? — Apoi de, zise omul. cam ce săţi dau ? — Să’ml dai un lucru de la tine d’acasA ! — Apoi ce să-ţi dau, nevasta poale ? — Nu nevasta. — Copiii aluucea, cAci am trei copii. — Nici vr’un copil din cel trei. — Apoi dacA nu nevasta şi cei trei copii, atunci lie, îţi dau ce vrei. — Biue, a zis uiiclicaşu, şi cum [tuse mina pA căruţ A să şi dcsciiedecA. Cînd ajunse ornu nostru acasă, găsi nevasta si un copilaş lingă ea ; acum pricepu el ce ceruse uncheasu şi rămase copilul făgăduit lui dracu. D’alunci trecu multă vreme ; se făcuse copilul dracului tlucăiaş. cînd înlr’o zi numai se pomeni tat-su cu el că şi luase o traistă ş’uu băţ, şi-î spuse că pleacă la Al de i l-n făgăduit — Mergi sănătos, fătul meu, zise talăl cu lacramile pa obraz. Şi să duse băiatul, se tot duse ; cînd la un apus de soare, ajunse într’o poiană ; aci minuue mare : în mijlocul poeneî un fag mare. ŞEZĂTOAREA rrflcile tonte craii ciuntite şi în fie care ciot aliniaţii câte o armă, şi erau o innl|iiimc de puşti, pistoale, iutagauo. euţite. Şi cîntl sta el şi se minuna de aşa istorie, numai cc se pomeneşte falii în fa|ii cu un om voinic, cit uu stejar, şi înalt cit un brad. Asta era Bucur holul, care d’atîtea păcate ce făcuse uu se mai găsea loc nici In irul de el. Cinci se răsti odaia, mai că uu întră în pămlnt flăcăiaşul nnslm. doar că pulea murmura că-i un biet om sărman şi că-i făgăduit iul draeu, ş’acolo merge acum, Cind auzi Bucur aşa, mai că uu sări in sus de bucurie; il rugă pă flăcău să Întrebe şi despre el pă dracii, multe păcate are şi cum le-ar putea ispăşi ? Şi dacă-I făgădui flăcăul, apoi ii dote drumul. Mai merse flăcăul nostru ce merse, şi prinţi* o pădure ce-I dete iu ginii, se puse şi-şi făcu o bisericnjă mititică şi-o băgă in traistă. Cind soarele ora la toacă, se pomeneşte d'odată înaintea unei porţi; aci era iadul. Intră şi el năuulru. se mai suci, se mal Uivlrti, mult uu slălu pă gtniluii, scoase din lra:slă bisericuţa, o puse jos şi după ea zicea să facă uita mai marc. Cind tot ciocănea el, lot cioplea, iaca numai vine uu drac. — Da ce Iaci tu acoleu, măi ? — la vă tac şi vouă o bisericuţă, că cil e de maro linului nsla a vostru, n’uvcţl nici uua. — Mă, fugi d’acolea cu biserica; cind o auzi tartarul, te omoară. — Ce să omoare, măi! ia să vedem, lui îi dă mina să vie Ia mine. că-i doi eu biserica în cap. Ba sucită, ba invîrlilă, el de loc : lucra înainte şi se lot uita la biserica mititică. Pleacă drăcuşornl sâ-i spue ăluî mal mare. Cind auzi tnrlorul, iiili’uu suflet veni la el. — Ce faci lu aci, mă? — Dar iu nu vezi ce fac ! — Mă, eşl d’aci cu biserica la cu iot. — Nu es, dacă mi-a! da zaeliisul ăla care ti l-a dat lata cind «ram mititel, apoi plec; dar alt-fel nu. — Mă e.şi afară că te bag în căruaraJui Bucur holuJ. — Nu es, vă fac biserică aci. Dacă văzu dracu si văzu că u’o poate scoate la capăt cu el, upni n dădu contractul ăla. c’a fost avîud dracu contract cu tat-su. După ce i l-a dat şi l-a rapt, tot nu pleca şi lucra la biserică, dracii s’a fost strius împrejurul lui ; dar nici unul nu îndrăsnea să ’itpiopie de el. * — 69 — ŞEZĂTOAREA — Dar acu ce tnaî vrei. măi, a fost zis tartarul î — Ce vreau, ia să-mi ară|i şi inie cămara lui Bucur hn|ul. N’avu încotro dracu, trebui să-i facă gust. şi-l duse acolo la odaia aia. Cînd acolo ce să vezi, o odae de ber, un pal lot de 1 ier şi dedesubtul palului un fel de grătar ; d'acolo a fost cşiml vălgarie de foc, şi de para focului palul era roşu, iar sus podeala nu era ca toate podelele, ci era de ceară şi de dogoarea focului sa fost topit şi cădea picături jos. Patul ăsta era pregătit pentru Bucur. S'a fost miiiuniiicl flăcăul uoslru, şi numai cc-i veni lui că Întrebă pă tartar : — Multe păcate să fi făcut Bucur asta ? — Hei! multe, aşa de multe că numai încap nici în calaşii-furile noastre. — Şi oare nu le ar mai putea el ispăşi nici odată? — Ba le-ar putea, cum nu. — Ei, ca cum să facă ? — Apoi cum, să ia şi să facă un foc de crăci de măr dulce, şi diu focul ăla să ia un tăciune şi îutr’un vîrf de munte să-l virc cu arsura în jos, ş'acolo să care apă şi dacă s’o prinde ş’o face mere, apoi să se sue sus, să scuture de 3 ori, şi cîte mere o mai rămiuea, cu atltea păcate moare el. Dacă află astea, pleacă flăcăul uostru clin iad. Cînd ajunse în poiană, se Iutii ni iar cu Bucur, ii spuse cum văzuse odaia, cum era şi cum ar putea să-şi ispăşească păcatele ; dar la urmă uu-i spuse ca să se sue sus şi să scuture, ci it zise numai c’atunci cînd s’o prinde să-l caute pă el, şi-şi luă ziua bună şi plecă. — Cum il învăţase flăcăul aşa făcu. şi cără la apă iu vlrful piscului trei a ui dea i inelul, făr' să dea semne că s’ar prinde. AJ patrulea an începu să i dea cioluluî ăla lăslarl şi pînă se făcu luare, mai cără încă trei ani. Cit era el de voinic, bucur, acum lut suind şi scoboriud i-sc făcuse sărmanul şira spinărei ca toarta căjduici. — Al şaselea au s'a făcut mărul mare şi nu se mai ştia ce de flori avea. A plecat u-tunci Bucur să-l găsească pă flăcău. A umblat el cit a umblat şi l-a găsit. D’atuncî, flăcăul ăla s’a fost făcut ebiscop^ aşa a fost de bun la D-zeu. S’au dus acolo Ia măr amiudoi, mărul a fost avind mere de se rupea nările. Alunei a zis cliiscopul lui Bucur să se suc sus şi să scuture de trei ori şi cînd isprăvi de scuturat mai rămase în vîrf trei mere. — facă. Bucure, /.isc shiscopul, numai cu trei păcate al mai rămas. Iar Bucur, cînd ?»ă se dea jos de părîlură ghiue ce-i părea. — 70 — ŞEZĂTOAREA numai s’a scăpat jos din măr şi piuit jos nu s'a mal ales nimic de ol, do rit trei liricele de jirinfl. ^hin I reclu^n. it.Săiat Hristian N. Ţapu. ------------------------ Povestea Pineî. Era odată o babă şi un moşneag. Baba avea trei fele şi moşneagul un bilei. Biletul moşneagului păştea ţoala ziua vitele la clnip. Intr’o zi baelul zice: «Talii, dă-mî şi mie un vilei sa fie al meu*. Dar mama lui care era m aş lin a, nu vroia cu nici un cliip să dea moşneagul un vitei băelulul, şi-î vinea să moară de ciudă clnd moşneagul i-a dat un vijel. Văzlnd ea că moşneagul ţine mult la băet, şi-a pus în ghid să-l omoare cu orî-cc cliip. A doua zi l-a trimis din nou cu vilele la păscut, nemincat şi nebăut, dar mai pe urmă a făcut o turlă cu cenuşă şi a trimis fata cea mal mare după dîu-sul. Boujul băetului era uăsdrăvan şi zice stăpiuuluî său : „Slăpîue, slăplue, cum ai să IrăcşLî cu o Iurtă de cenuşă ; mai bine suceşle cornul meu cel sLiug*. Şi cum a sucit cornul cel sting, s’a făcut o masă cu tot felul de mlucări şi de băuturi. Băetul s’a pus şi a mîiicat bine şi din slab ce era. s’a făcut un băet gras şi frumos că la soare te puteai uita, dar la el ba. Fata cea mare a adormit pe drum, şi cîud s’a trezit a svîrlit turla de cenuşă, iar măsei î-a spus o minciună Baba văzlnd că băelulul li merge bine, şi că se face diu zi lu zi mal frumos, nu ştia cc*î, şi a trimis şi pe fala cea mijlocie ; dar şi aceasta a adormit pe drum şi turta de cenuşă a svlrlilV». Amu. a trimis ea şi pe fata cea mai mică, şi aceea a văzut tot ce făcea băetul, că a luat cornul dela viţel, că s\i făcui o masă bogată şi că băetul a rnîncal. Fata s’a dus acasă şi a spus raăseî tot ce a văzut. Sara, ciud moşneagul a venit acasă, buba i-a zis : ,Moşnege, cfi uFam in bolnăvit rău de toi ; şi să şlh că mor, crap, dacă nu vei tăcu. viţelul băelulul ca cft-1 luLuîuc.* Cinci, sarn, băetul s’a întors cu vitele de la cimp, tală-său îl zice : „Dragă băele, ji-oiu da o păreebe de bol, numai să laşi să tain bouţpl tău ca să niîtiiuce mă-ta, căci alrnintrelea moare.** Pe drum insă l)ou|ul spuse băelului : „Stăpine, stăpînc, cum oiu ajunge acasă, a fi să mă Închidă în ocol ca să mă prindă şi să mă Ine. Dar să ştii că eu u’am să stau la nimeiio decll la l)-ta ; şi cum m’ei prinde, sal calare pe mine şi să fugim*. Băetul a făcut 71 ŞEZĂTOAREA aşa cum i-a zis bontul, şi sara în ocol. cînrl moşneagul aştepta cu cuţitul In mină, el a încălecat pe bouj şi afi fugit amilului. Şi au mers calc lungă -StL Ie ajungă, şi a doua noapte au ajuns într’o pădure. Atunci boului a zis: „Stăpine, să poposim aice. D-ta să intuind şi să pasc şi eu ceva*. Amu, după ce băelul a mîncat. l>ou|iil s’a dus la păscut. Şi tot stind băelul aşa culcat, gîmlindu-se acasă a adormit. Şi numai iată că vine pajura cea mare şi-l zice: „Flăcăii, tlăcău, donul? Dar unde Ji-1 bontul lăOT* — „S’a dus la păscut*. — „Dacă a veni de la păscut să vie la lacul de laple, să se bală de trei ori în capete cu mine*. Ctud bou|uI a venit de^îa păscut, flăcăul îl spune ce a zis pajura; el s’a dus şi a omorit pajura cea mare. Cinci s’a făcut ziuă, boului zise stăpîuulul: „Hal, slăpîne, încalecă pe mine şi să mer- gem.- Ş’au mers, ş’au mers, şi lot lutr’o pădure au iunoptat. Băe-tul după ce mincă, se culcă şi adormi, iar boului se duse la păscut. Şi cînd îi era somnul inal dulce, Iată că vine pajura cea mijlocie şi-I zice: „Flăcău, flăcău, dormi? da unde ţi-î bou{ul tău? Dacă a veui de la păscut, să vie la lacul de lapte, să se bată de trei ori cu mine in capete.* Boului s’a dus şi a omorit şi pe pajura cea mijlocie, şi eiud s’a făcut ziuă, boului a venii la slăpînul său şi î-a zis: „Hal stăpiuc să mergem*. Si au mers toată ziua, iar sara au poposit tot îutr'o pădure. Peste noapte a venit la tlăcău pajura cea mică şi a spus flăcăului că bou|ul să se ducă la lacul de lapte, să se bală cu ea iu capete. Boului s’a dus, dar a fost omorit de pajură. El însă ştia lucrul acesta şi zisesă stăpîuulul„Cînd are să mă omoare pajura, are să sară un corii la dreapta şi unul la stingă: lu să iei cornul sting şi să nu-1 suceşti piuă nu vel ajunge la un eimp curat.* Dar el, după ce a plins pe tovarăşul său. a mers, a mers, şi din pădure tot n’a mai eşît. Atunci j-a venit in ghid să deschidă cornul, şi cînd Pa deschis, s’a umplut pădurea cu tot felul de vite şi tot felul de păserl. Cînd a văzut el aceasta, s’a umplut de jale, s’a pus jos şi a plins, a plins mult. ne ştiind ce să facă şi cum să adune toate vilele înapoi. Si cum plingea el, numai eacă că-1 vine un balaur la din.sul şi-l întreabă, de ce plinge ? „Cum n’oiu plinge, zice el, că nu pot aduna înapoi vitele, ca să pot eşi la un cimp curat*. Dar balaurul, care era un zmău spurcat, a zis : «Măi băete, dacă tu nu te-1 însura cit îl trăi tu, eu te-oiu ajuta să-D siringi vitele; dacă ai să te însori, să fii al meu cu trup şi suflet, chiar din ziua cununiei». Băetul a făgăduit, şi balaurul i-a ajutat de a strins atita nămol de vite şi l-a scos şi la un cimp eu- — 72 — ŞEZĂTOAREA I, rat. Si cînd a deschis cornul, a umplut timpul cu vite şi păseri. Ai unei el s’a pus, a iacul ocoale pentru vite şi a sirius mi urare pentru ele. Şi s'a făcut hoer că nu inal era altul ca (tinsul. Şi iu* tr’o zi afi început alji boerl a-1 zice : „Băefe, hăele, de ce nu te Însori că al atita avere, şi al cu ce (ine o fonice1*. Atunci el le-a spus ce i s’a iulimplat ru balaurul. Dar ei i au zis: „Cînd te voi cununa, noi cu tolii vom veni cu pustele si pistoalele încărcate, şi avem să-l omorim*. Clud era în ziua nuntel, hop şi balaurul, şi a pus o falcă In pragul de jos şi una Iu cel de sus. ear mesenii au Îngheţat de frică cu lojii. Alunei n sărit plnea de pe masă înaintea balaurului şi a întrebat ; „Ce vral tu, bălanrule ?« — „Vrafi să eau capul mirelui*. — Pentru ce să el capul mirelui; ce |i-a făcut mirele să-i el capul? — „Eu am avut cu (Unsul o vorbă odată, ca să nu se însoare, şi el s'a însurat". — „Pentru atita să-i el capul, a zis piuea ? Eu clic am răbdat şi tot nu mă supăr. M'afi sămănat şi m’afi grnpat cu grapa, şi de acolea a dat ploae mare şi am crescut ; soarele m'a fript, m'a ars şi m’a copt, săcerăloriî m'afi tăel cu săcerea şi m'afi făcut snopi; şi m'afi pus lu clăi şi afi venit cărătorii şi m’afi împuns cu jăpoaelc şi m’afi svîrlit în car. Şi eu am răbdat toate: labdă şi tu ! Şi au adus cai şi m’afi treerat; si caii m’afi farmal In picioare, şi am rabdat; rabdă şi tu ! Şi m’afi svîrlit cu lopata şi m’afi viuturat şi am răbdat, rabdă şi tu î Şi au venit barabalele şi m'afi incarcat cu dimerlia şi am rabdat ; rabdă şi lu ! Şi m’a dus la moară şi m’a măcinat, şi m’a adus acasă şi ui'u cernut prin silă, şi am răbdat; rabdă şi lu ! Şi m’a pus la fiămiidat şi m’a dospit, şi m’a frămlntat şi a dat locul în cuptor şi m'a fript şi ni’a ars şi iacătă mă, îs piue frumoasă pe masă; şi am rabdat, rabdă şi tu !“. Şi balaurul a crăpat drept in două, şi a jămas mirele cu mireasa. Şi am încălecat pe o poarlă. şi am spus o minciună toată; si am Încălecat pe o şea, şi am spus-o aşa. (Auzilă de la Huxanda Sulim din Botoşani. lSHtl). Teodor Gr. Goilav. I Bucătăria poporului. Coliva se face ori din grifi ori din orez. Pentru colivă griul ŞEZĂTOAREA se alege «le neghină, se udă eu puţină apă — se abureşte — şi se pisuză tu piuă de se scămoşază. Spalat hine, pcnlni a se furăţi de hoxspâ, se pune la feri, avind de grijă să se tot mestece In oala Iii care fierbe cu o lingură, ca să nu se afume. Ginii griul e fieri de-njuns şi scăzut, se pune de se răceşte şi pe urmă se îndulceşte cu zahar oii miere. Astfel pregătit, se pune pe tabla, i se dă o formă rotundă ort pal rată potrivită, se presară cu cafe prăjită ori făină de gria prăjită, piuă se face ca cafeaua, şi poşte faţa asia se fac cruci şi figuri cu znbar pisat, impodnhiiidu-se incă şi cu pui de zaliar ori cu slralide roşii, l’odoaba aceasta o face cine poale. Coliva ast-fel pregătită se duce la biserică să se stinţasră. Colivă se face la praznice, la imialii/.î, la inmomiiulări şi se duce şi ca jertfă Ia biserică. Iu mijlocul colivei se pune tol-doa-unu o luminare. Coliva se împarte Intre feţele bisericeşti, lăsindu-se ce-va şi bme-cmlinciosului. Din coliva simţită se dă şi oamenilor cu care te inttlneştl. Fetelor de popă. crescute cu colivă (care mlutiică colivă multă) li se zic co-livâriţe, iu luare de tis. Covaşa e o mincaie de post. Ţaranii de pe la munte nVi prea cunosc. Covaşa se tace clin făină de popuşoi dată prin sita cea deasă, in următorul chip : se ia o putină curată, se pune în ea făină cernută prin sila deasă, şi cuib «le borş, turnludu-se iu pulina acoperită apă clocotită, piuă se umple. Stîud f>, G ceasuri Iu căldură. covaşa capătă un gust acrişor, şi ca să poată fi îutrolmiuţată la miurare, se fierbe la foc. Ca să aibă gust bun şi să se înăcrească uşor, In făina de popuşoi se pune şi un pumn de făină de grtu. Covaşa se mînincă cu mămăligă prăjită ori cu malul dulce. Vara nu se prea face covaşă. Covaşa are mare asamanaic cu braha (braga) Laptele dulce ori dulcele — cum il numesc sălcnii de Ia munte — se uiiu In că furt cu mămăligă. La coi mai mulţi singura fiinţă care îndulceşte casa ţăranului e vaca. Laptele de oae numai primăvara se înlniucă feti cu mămăligă, piuă a nu se stringe oile şi a se pune pe brînză. Laptele crud (nefert) nu-I buu de mincal. Clnd laptele se fierbe Iu vase necuraţi1, se cu răsteşte (se încheagă). Unele babe. peiilru ca vacile să aibă lapte urnit şi bun. le des-Cintă de mană. — 74 — ŞEZĂTOAREA Laptele cel mai bun se capătă toamna şi de la vaca cu niluzat. Laptele dulce se pregăteşte cu crupe, cu orez, se îngroaşă cu faina, cu pasai, cu loc magi, ş. a Crupele se fac la r)şnj|ă ori la moară din grăunte de popuşoi. Laptele cu crupe se prepară aşa : se strecură laptele prin sitişcay pciilru ca să nu fie cu gozuri, şi se pune în oală ori iu ceaun, la ieri ; peste lapte se pun crupe spalate bine şi curat, se lasă de feri» lune. mestec!ndu-se în ceaun cît de des spre a nu se afuma, şi după ce-s gata, se pun de se răcesc. Turnate in blid (strachina) se dă la copii şi casaşi spre ospalare. Laptele îngroşat cu crupe se dă de pomană iu lalgerc ori în ulcele la moşi. Laptele cu orez se prepară ca şi cel cu crupe. Soiul acesta de bucate îl mîiiincă numai sătenii mai cu dare de mină, orezul fiind scump. Posalul e rodul mălaiului mărunţel sau al meiului. Pasatul, înainte de a se pune iu lapte, se bale bine în chiuă de se dejgliîoa- că coaja de pe el. apoi se spală in apă curată, şi cind e gata, se pune lu ceaunul eu laple dulce de pe foc. In vas se mestecă des. spre a nu sc prinde coaja pe fundul ceaunului şi a se afuma. Cînd e feri bine, se adaugă sare, sc lasă de se răceşte pu|iu, şi apoi se mlnlncă. Tcciungii se fac din făină de grlQ, muctă cu apă şi cite-va ouă, şi făcută turlă. Turta aceasta strîusă vălătuc se tae măiuuL pc masă cu un cujit. Tocmagii se lasă de se zvîntă. Ciud lui la se face numai cu apă, tocmagii sint de sec, do pupa (de post). Laptele cu tocmagî se prepară în urmă ca şi cel cu orez. Soiul acesta de laple se face pe la moşi de se dă Iu vase de pomană Laptele cu tocrnagl îl cunosc mai inull sătenii din parlea răsăriteană a judelui ui Suceava. Laplele IngrQşal se prepară aşa : se pune pe foc laple dulce, se îndulceşte cu sare şi se lasă piuă ferbe. Cîud începe se mutească, cu o mină se [Iiîe făina iar cu alta se mestecă tu lapte, ca făina să nu se facă fol o!op. şi să nu se afume. Ciud laptele o îngroşat după gust, se lasă de se mnT fierbe pu[iu şi apoi se lasă de se mal răceşte. Pus in strachină, se serveşte cnsaşilor, ori ciud el nu-s — 75 — ŞEZĂTOAREA Uicni»! tuni(I. se mlnlncA cu lingurile de-a dreptul diu ceaun, mal ales pe la slin! ori 1irle. AJU'ţfttţa nu-î de cil lot lapte îngroşat. Corasta se cupida de la vacile filiale de cuiîmL Laptele de la arcsle vaci forbindu se se corăsti şte, aviud un gust dulceag Cnras-la se mtuîncA filrA pine şi fAr;! mămăligă. Din eurasia se oli|iuc şi brînză. mal ales riuil vaca taIâ prin posturi. Laptele an n se prepară din cel dulce. Laptele dulce fîerbindu-se In ceaun ori în oale, şi covăsit cu rudi de iaple acru, se laşa la un loc potrivit, şi peste o zi, doua, avem laple acru. Drept cuib, da«1 nu avem laple acru, pulem pune şi puţin cbişleag. Laptele acru se prepara şi în berbiutf, clini voim a face eanlilfi|I rnnrî. (*a sil avem laple acru bun, laptele Irebueşlo tort iu totdeauna. Laptele acru se face oii din laptele de vai A, ori din cel de oi. ori din lapte dulce amestecat de vacii cu de oi. (jJ S «- ' Lapte acru de ol se prepar;!, cu mulf meşteşug, de ţaranil de la munte. Muntenii Suceveni sunt vestii! pentru laptele lor cel acru. Laptele neru de oi Începe a se face pe la linele Iul August, dupA ce s‘au răscolit (deosebit) oile, şi prin luna lui Septcmbre. Muntenii Suceveni, iu vremurile mnî vecin, pe cînrl erau capre multe, amestecau laptele de oi cu cel de ca prii. Astft-zi caprele rArindu-se, ei amesteca laptele de oi eu cel de vaci. Laptele acru de ol cel mai bun e clud se face sadea din laple de ol. înainte de a se pune laptele iu berl>in(l el se flori te. Unii baei pun iu laptele de oi şi apa. şi ea sa nu sA cunoască pun zamA de seoar|A de fag. ca SA se ine]rege bine *]. Din lapte ncfieri nu se face laple acru bun. M. Lupescu. CIMILITURI In anul 1*0$, Academia RoinînA a editat un volum de Cimilituri -) al subsemnatului De alune! am mai adunat un uumAr de I II I . Cum. ilfl I. Ten lorwcu—Ootirgaş. II Cimiliturile h'uuuuulur. tiu vnlum «Io XIII, *,GJ pagini, în IG. — 3 Uf. sezAtoarea aceste produc|iunî ale spiritului poporului. Multe din ele se nsea-minft cu cele deja publicate, dar Ic puu Iu aceasta noua colecţie, pentru a se putea constata cit e de răspindilă. In |ară, liecare cimilitura. Persoanele cari au bine*voit a-mi comunica cimilituri, sint : D-l M. Lupescu^ adunate diu judejul Suceava : D-L V. Teodoresat-Kir’Ji'siiui. adunate diu judeţul Suceava, şi unele din Glodenî-Parpaui|a (Vaslui) ; D-l Teodor liăiăşel, diu judejul Vîlcea : D*1 AL Va si/iu. din Ta IA ruşi, jud. Suceava ; - D-l 67/. Rudeanu, diu Rudeul, jud. Argeş ; D-l I Dimitrescu Durau, probabil din jud. Bacău : defunctul acum V. A Forcscu, din jud. Suceava : D-l S. Fi. Marian, din Bucovina, mia comunicai o colecţie Întreaga pe care am Intrebuin|al-o in volumul meu. din care colecţie ini-aît scăpat cile va din vedere, şi le pun acuma ; In line eu insu-mi am adunat eileva personal. In raidurile de mai la vale dau Ia fiecare cimilitura, numele culegătorului, adese ori iu piescuiiare; astfel se va cunoaşte şi locul de origina al liccAreî cimilituri. Acul. 1. 1 .uriii luceşte la gard îngrădeşte — BalAşel. Albina. d. Maricuţa graba incuujură dumbrava, de-a afla bortă undeva s-a băga: de nu, ba. — Marian u) MAciuciija vlada, lucunjura dumbrava — Marian. Aluna A. Vljiila. val de ea. joaca ’ntr'un virfdenuca. — Mai ian. a) Ce atn într'un virf dc nuca şi striga val de ea şi de ea că se teme c'a cădea. — A. Vasiliu Ariciul. 4. Am un unehiaş cu barba ca dracu. — t’ălăşel 5. Am o vacă baltală cu o mie de haragi pe spate. S. T. Kirjlcatra. Biserica. 0. Cucuelă vinălă bal Ia dlnsa cumfltrft. — T. K 7. Am o babă băl lină riucîuleji aduua. — BalAşel 77 — ŞEZĂTOAREA 8. Am o oae uucumă şede jns şi deapănă, şi se roagă rugului şi sc Tichînă cucului: Cucuie, Măria Ta, eu iml rog la Dumneta să-mi dai sania şi eapa să mă duc la soră-mea, c’mn «auzii c'o făcut: doi foţ-T logofe|î cu părul de nur erei. cu maţele Ti gavan^ cu siugele Ti pahar, de Ia Uie Pălie, Gici|î, voi logofeţi, ce sa fie ? — Kiriljiaiiu Bostanul. 9. Ocliî în plocliî, scindură in groapă, gheme st l inse funie Întinsă.— S. T. Kirijeanu a] Ocî in plop, scindură ’ngrop, funie ’ntinsă, gene strînsă. — A. Vasiliu 10. Am un I ou roşu; toată vara îl ţin legat, şi toamna se sparge de gras.— Bălăşel. Bradul şi fructele lui. 11. Ce e nalt ca casa, verde ca mătasea, şi nu se usucă nici vara, nici iarna şi spiuzură jar pe mini. — Rudeanu. Briciul. 13. Am uu cal de fier şi paşte un mante de păr.— S^T\ K. 13. Am o ţarcă piulănoagă stă pe grindă şi se roagă, şi se roagă muscăceşle ; ce minliică, prăpădeşte. — A. Vasiliu Broasca 4-1. Cc-I goală, goală ca o oală, şi nechează ca o capă i — S. T. K. (Oloilcnî-I’arpaniţa) Broasca uşel 15. Ţigănuş cu haine scurte rămîue singur iu curte — S. T. K. 16. Ce sade la uşă? — Rudeanu. Burate cui. 17. In tufa lui moş Dau ţipă uu puiu de ungurean.— V. A. Foiescu Bulughenele (cartofele) 18. Mă suil in pădurice să iau ouă de vovice, îuăl nouă, lăsăî două. vovicea să se mai ouă.—Lupescu Buricul. 19. In mijlocul cîmpului culbu lonticului. — Bălăşel. 78 — ŞEZĂTOAREA Butea. Cârtiţa. 20. Nehunul salului 30. Vine lelea de la Huşi îmbrăcat ru cojoc dc lemn — călare pe un măgăruş.—.S. T. K. fcLJL K. Cahliţa. 31. Am o babA cu nuca ’u c.., Calul 22. Am uu moş hal rin, hrtlrin : de barbă-1 duc, de barbă! aduc. — £>. T.~K. Calul şi căruţa 23. Rădică una şi pe cealallă. şi bagă came vie \ unde trebue să 13c.—S. T. K. Capul şi păduchii. 21. Am un munte: pe munlc o pădure, şi *u pădure pasc porcii. S. T. K. Casa. 27. Coteţ lipii. Iu el de vieţui!. — A. Vasiliu Cavalul. 28. Am un lemn de două palme, dud răsuflă, sună valea. Bălă şei. Căciula. 29. Buzdugan rotund viră flori în fund. — S. T. J£. a) Bulucaş rofund mină flnce afund. -- Lupescu. b) Retcveifl rolund bagă fioci la fund. Rudcanu. % 31. Tropa, tropa pe călare, eughel, menghei pe spinaie, tetea ursu după dlusu.—V. A. Fmescu Ceapa. 32. Turtea peste lurlea, buze de purcea. T. K. (iulilLMiI'l'arpaiiipi 33. Sus pădure jos prescure — A. Vasiliu, I Dini. Ceara. 34. Al*a trimes Doamna dc sus la cea de jos, să-ml spăl rochia In foc şi s’o usuc în apă. — Bălăşel Cercelul 35. Incirligrtlft, înbliiigală. In gaură de fală mare băgată. Budeauu Corul. 30. Cine n are fund ? —Rudcanu 37. Am un ciur de aluue şi cu o uură 'iiIre ele. Rudcanu. Chiperul [dud îl piseziJ 38. Cimiliga ligăjă, pe la c. aducu-j-o, pul de băs iiidosu-ţ-o. - Lupescu. — 79 — ŞEZĂTOAREA Cimpoiul. 39. Am o raţă gud urcaţă. cu grumajii gud uri uî, ciue-a glci şepte sale c'or zgîrci.—Lupesc u 40. UmMft-mi-te, îrimfă-rai-te, pcrpelcacul scoală-mi-te, atlă-1 leacul. moae-1 capul. —*■-$. TL K. Ciubotelc (cişmele) 41. Hoj mol dud o scoţi, bir mir cirul u vir. — S. T. K. a) Hlţo, liijo cind o bag; hlţo, hlţo cind o Irag; rău îmi pare dud o Irag, rău inii pare ciud o bag. — Bălăşel. 4:1. Slăi lele să-ţl bag pislolul. S. T. K. 43. D’aci piu' la munte gropi piu' la genunche. — Bălă şei. Ciuperca 44. Călugăriţă într’un picior. (Din Crisleşll. Suceava b) . Am o pălărie bleagă şede ’ulruu picior. — Balăşel. c) Atu uu moşncguţ joacă lutr’un picioruţ. A. Vasiliu Cinepa. 45. O bag tare, ş’o scot moale, şi-l cură apă diu nas. — Rudeauu. a). O bag laic şi o scot moale şi-î cură apă diu cioc. — Balăşel. * 4(5. Purccel c .. băţ. — Bălăşel. Cintarul. 47. Gan, gau, buzdugan. găsii maţe de ţigan ; raft mlcram de ce era : cîrtiţă de mirţilă. lapte de bivoliţă. — Ş. T. K. 48. Am un cocoş cu mincinclc iu guşă. — Rudeanu. 49. Cirlig Iu sus, cirlig in jos şi la mijloc pasalic —S. T K. ilîlovcof-l'iirpanipi Cirligul şi fîntina. 50. In lungul. Leonora, a) Giscă albă iutr'un picior.— să-î el sama Bălăşel. că-I bei zama. — S. T. K. — 80 — ŞEZĂTOAKEA Cirligul de smul pale. ol. Atn un boU : tnlulucă nouă chî de fin şi balega nu face.— lialnşcl. Clampa uşel. 5*2. Am venii asarft la voi şi-am prins pe moşu de Ijuric şi-a iacul jivlic. — A Vasiliu. Clopotniţa. oii- Coromisla viuata cucucta cumairă. — S. T. K. Cobza. 60. Ce-î la uas eu luminări şi la piulece cu desclulece ? — S. T. K. (blo(lcnM>;irp;iniţ;i) n) Am o vaca baudraboarca, pc la pînteci cu descinteeî, pe la ii cu bacalil. — S. T. K. Clopotul. b) Am o vaca 54. l’e o vale rol unda vine stau- bandaboarcU, ca ciulind. — I Dim. pe la plntcce cu desclulece, no. Am uu cal balan : pe la şcle clnd uecheaza cu mărgele. — S. T. K. in capul satului se aude.—S.T.K. Cociorva. 56. Eli nu slaQ nici pe pftmiut, Gl. Am uu bou negru : bale zece nici in ccr ; dar ciud strig, s’a-ude foîute repede. — S. T. K. Cloşca şi Uliul. 57. Tupilaş pe sub parele rnaj belit In cele fele. —S. T K. *jloiIcnt-I*arpniji(a). Coasa. 58. Caţaluşa lipdva linge cimpul otova.—3 T. K ((ilodeul l’arpniiiţn] roşi. — S. T. K. Cofa. 62. Am o vani, o duc de coada la apa —A Vas. Corabia. 63. Pani impanata pe ap;l lasata. uiila Domnului In sufletul omului.—is. T. K, ((«Iudeul l*ar|inniţ:i a) CAjaluşU limbravă şterge cimpul otova. - A. Vas 59. Am o [arca bulearcă toţi clmpil aleargă. — A. Vas. Cosciugul, cuţitul şi carnea 64. Mă dusei în tirg, deschisei crcaţa, şi scoseî luciul ŞEZĂTOAREA şi cumpăra! roşul 1 ] — S T. K. Coşul. G5. Ursu’u sat şi ciniî uu bat. — Bălăşel. Coşul, vatra, usa * 7 i 66. Tata lungu, mama lata, lelea zbeguiata. — Bălăşel. y\ 72. A Tatei spinzurată, a mamei crăpată. — S. T. K. 73. Ştefan lungul moae mucul. — S. T. K. (iloilcnî-Pi iipanîpîV— Cuptorul. 71. Cine şede pe brînei şi din el mlnlncî! — S. T. K. Coţofana. 67. Popa întră îri biserică. şi ciomagu il lasă afară. — Bălăşel. Crăpătura. 68. Ce-î lu casă pe părete şi nu-i făcut de mină de om ?—A.Vas. a) Am un moşneag : şede pe biincî şi din c.. ii nfmincî.— S. T. K Curechiul. 75. Hurdurucî biiklumcî, şcde’ntr’un picioruş — S. T. K Cuiul do la usă. « 66. Şede moşul în cot rujă şi băetii il trag de p...— Lupescu Culmea 70. In pădure uăscuî, in pădure crescut, acas* dacă m'aduseră frumos sovon îmi puseră.— Bălăşel. Cumpina fintineî. 71. Pe cea vale lată şede-o babă cracanată. — S. T. K. (va armaj 76. Am un unei alb. creşte îu-tr'uu picior. — S. T. K. 77. Mănăstire văruită îutr’un picior sprijinită.— S. T. K. Cureclaiul murat. 78. Băgăî mina’n poloboc şi scot pe prost de bot. — S. T. K Cuţitul. __^ 79. Am o frunză care L omoară.— Rudeanu. a). Găinuşă ciuşă cu minciună în guşă. — Rudeatiu. Artur Goroveî ]]. Paro că acoastfi cimilitură ai însemna, mai biuo : punga, banul şi caiuea. A. li. — 82 — ŞEZĂTOAREA ClNTECE 1**7. — Frumlzi venii di oredz vini puici di ma vedz plui-s glii li iii Ai verdz. ci daci s’or sărera ori uii-i mAÎ vede ori ha, pini codru fniudza-ş )iui lăţ, voinici trăes(c) bini. TA( voinici Img pl-arnsi la copcii şl la uevasli. 45S—Frumlzi venii mitiAcjuiii unii văilzul-ui om pi lumi sl pAlirnasci ca mini î Frumlzi venii mAr domnesc, pălimăsc, nu palimA.sc, ard in loc şl nu sim|Asc. Cili boali Jî-nin bolii, di lAli m-nm izbăvii: asia boali ci-o bolesc nu poci si inaî izbav.lsc ci nu-i di la Dmmiedzăfl, şi-l di la duşmanii unicii şl-i daţi cu lucru rău. 45b. - Frundzi venii iii luarari calu-I murgii şi fugari voinic linii* şi tâlhari. Doi mă liagi doi mA-nlrcabi di-am murgul cu coama ncagri. Eu li spun ci l-am vîndut la Urgii nou pisli Prul. Da cu bani cc-1 făcui ? Eu li spun ci !-am hăul cu ruindrili di la Prul. cu moşneagu din Sascut. 400. - Ş'apuî foai iarbl dulci nici o mîndri nu măi dzici : Nu be bn iii măi voinici: fără lăţi mituirile: —Tot măi dă, vornici, da. Dzur, dzur, dzur, mindrili meii ccii nanii sup|ireli parci-s Irasl pliu Lucii, pnu meii. prin verigi cum is dragi la vonicl. Auzile de la Ynsilr Ha bă laţi. «le 75 ani, «lin Tăi Am şt, Suceava . 40!. Fruudzuleaua Irii măslini anii iniinioara-u mini. Ardi. ardi, nu si sliugi şi n-ari guri si sirigi. Ardi, nu si potoleşte, nimărui nu jălueşti cu uritu greu irăeşti. Of, urii posomorii tari m-al măi lireuuit, ca ciara m-am lugalbinit, ca cucuta m-am negrit, ca ruiroarîa rn-aui uscat, ca iarba m-am legănă I (Auzii de la V. T. Irij, de 112 aut. din Taiăruşi. 4(T2.— Frundzî verdi dl-abănos pi drumu ţări din glos meri pulu inimos, cu cămeşă nispalatl, cu cică uiratidzali, cu gura uisărutati. Şt ti duci, puiule, duci. 83 — ŞEZĂTOAREA sî ti duci la Odobeşti mă rog si nu zăbageşli. S-aduci viu şî s-aducl ponnii si şti Lija c-o fos[t] toaiuui. Di-T zăbăgi, bădiţi, mult mi-1 găsi moartî-n pămint. Da di-I zăbăgi v-o luui, mi-I găsi pî cîinpci nebuni culegi u la matragunî cu basmaluţa pi mini: di-I zăbagi piul-m post ini-î găsi pi cum am fost. Glii ît treci pi la noi sl-ţ pul cloputi la boi, şl zbicîuşcă di matasi sl mui tl-aud eu din casl. Bolnavi di m-oi afla eu la maica m-oî njga, leri,ista muî-a destupa *| loCt) la tini m-oi uita. 'Auzii de la V. Itobălăii Culese de A. Vasiliu, înv. 403.— Foae verde iarbă lată, scîrbitu i o mu cu gloată : pin ce-î gloata mititd scîrbilu-î şi uice pre ; gloata dacă creşte mare scirba sfirşit nu mai are. De-I fecior, îl Te ’n catane ; de-î fată, năroc uu are. De-I fecior, il cătuueşte ; de-i fată. să văduveşte. Piu ce 'nsoară şi mărită inima lui mull li friptă. Auzit dc la («ii. >iga din l;undn-Mo!du\ci (IIucuymk^ 404.— Foae verde de-alior, la fintînă la isvor să ’ulilneşle-un om c’uii dor şi să inustiă piuă mor. Tot aşa zicea doru: că de dor moare oinu. Latre doru ca şi-un cine că dc dor nu moaie uimo. Şăpte doruri r’am dorit şi iată eă n’nm murit, dar de unul ce-1 doresc simţesc c’iim să 'nebunesc. Auzit de la Inan l.ascar din Crucea Ilrnşlcnl (Suceava), * 405—Frunză verde trei caslale un IlăcăCi c‘o lată marc s’o dus sara la primblare; ei atîta s’o primblat pină'n dragoste s’o dat. Fraţii ei o auzit, murgii că i-o potcovii, cu potcoave de aramă ca să ţie piu' la vamă. Frăţiorul cel mai mare o ’utins puşca de călare, frăţiorul mijlociii o 'utins sabia din brîfi, frăţiorul cel mai mic cel mai mic şi mal voinic. 1). Spun I «trinit i ă mol â sA uite pentru a vedea pc «badipm ol. — 84 — » ŞEZĂTOAREA mic dc ş!aM4-4H*n d-e-sfnt din gură o cuvin lat : Staţi fraţi nu vil împuşcaţi, că aşa-1 riadul fetelor ca şi vara merelor ; ele piu ce-s liucrele stau pe creangă ’nşirăţele, iară dacă ’mbălrînesc cad pe jos şi putrezise nimărul nu trelmesc. (Auzit de la Cnzan I. M.iria din Crucea.) 400. — Luncă, luncă mult eşti lungă, stau trei voinici să ajungă : trei voinici cu trei cal mici. Şi murgu|i-s verişori, şi voinici-s frăţiori. Intr'un capăt dc luncujă este mindră pocniţă ; iu mijloc de poeniţă este-o răce fiulîniţă zidită cu tămîiţă. şi ’n mijloc de fiuliniţa este*un miudru stejărel cu fruuza de pelrinjel. Iar jos lingă stejărel este un pat miudru rotat (Auzit de la Nastncuţa Tli. Cozau. 407.—Bădi[ă cu cuşma neagră, du-mă 'n lume de ţi-s dragă ; de ţi-î ruşine cu mine fă-mă briu pe lingă tine ; de ţ.i-1 ruşiue cu brîu. fă-mă lumină dc său şi mă leagă ’u sinul tău. din patru scinduri de brad. Da pe pat cc-i aşternut ? Iarbă verde dc la Prut, otavă de la păiniut cergă nouă de la lirg. Da pe pat cine*! culcat ? Vasilică fărmăcat. Da cine l-o fărmăcat ? Două fete dintr'un sat şi-o nevastă cu bărbat. Dar cu ce l-o fărmăcat ? Cu surcină din grădină, cu apă de la fiutluă, cu sUlciţă din portiţă. , cu păr galbăn din cosiţă, . cu-o pană de liliac \ ca să uu de!e de leac. Vasilică, struţ de flori, ori mi le scoală ori mori, că mie-mi vin peţitori. Iu toatâ._io1 ctte doi, şi simbifla cite cinci să mă ducă de pe-aici. — Eu aşa m’oiu scula dacă tu mie mi-î da : mură coaptă ’n poslu mare. slo! de gheaţă ’u dric de vară. buţî de caş Iu dric de iarnă. i din Şerpele, căt. Crucea). Culese de Leon Mrejeriii. Înv. Şi unde ve! insera Iu ţ’aprinde lumina. Asta-i lumină de său drăguţă din satu meii ; asta-î lumiuă de ceară du-mă bade ’u a mea ţară. — 85 — ŞEZĂTOAREA 408. Foae verde săleioară mi-o eşit Bujor In ţară. Bujor pradă şi omoară, pe ciocoi rni-I bagă ’n boală. Icea ’n vale, cole-u vale strig’ un glas duios cu jale. şi nu-I glas duios cu jale ci e glas de fală mare. Ici îu vale la lin tină două fete spală lină, bujor le ţine de mină. Icî in vale la pîrîu două fete spală grîd, bujor le ţine de briii. Ici în vale la Piilita__ două fete culeg linte, bujur Ie scoate din minte. 4GD. —Firicel de Iarbă neagră răsal lună, răsai dragă, să se vadă prin livadă, să cosesc pelin şi iarbă, să dafi mîndri să-mi desfacă. Am să-î daţi un leu bătut, sa-ml disfacă ce-a făcut, că nu pot să le mai uit, 'roată noaptea mi stai in giud: nici nu-s noaptea cu smnnu nici nu-s ziua cu lucru, tot la tine cu giudu. 470. Ş’apoi foae de bujor cărăruşâ la ocol crească Iarbă şi mohor, m’am iubit c’uu domnişor : dar mămuţa m’o simţit, la tăluja m’o pilit. Tătuţă s’o supurat, de minuţă m’o luat, ia chilie m’o bagat, pe chil ie-o pus lacată, pe Iacată-uu stan de peatră. Eu lînără şi *nfocală mă uitai pe sub lacată. văzul soare răsărind fete cu flăcăi şăzînd. numai puiul meu plîngind : văzul soare răsărea - fete cu flăcăi juca numai pulul meu ofla ; da-u-ar D-zeu un viul, să dea peatra la pămînt, la ca ta a rugini eu la line olu veni şi noi Iară ne om iubi. 471.—Foiliţă măruie le-mă ’n braţe dorule, de mă trece vadurile şi toate pădurile, muntele cu florile ca să-mi văd surorile. Că cu trăesc cu străinii de-o scăzut carnea pe mine. Staţi surori s’o eîntărim ; uicl o litră nu găsim nici o litră, nici o ceaşcă că de duşmani nu-i remasă ; nici o ceaşcă, nici un dram că 1 mincală de duşmani. Rău-î maică prin duşmani ca vara disculp plin scai. Foiliţă de alior am avut un puişor şi s’o dus şi m’o lasat nu ştiu pe-a cui mîu’ o ’ntrat. Pentru tiue puişor nici noaptea nu [iot să dorm. Cinci adorm noaptea mai bine visez puiul lingă mine; ŞEZĂTOAREA mă trezesc şi nud găsesc, cu dorul mă vtujolesc, cu jâ'e mă prăpădesc. \-12. Foili[ă lamiijă scoală, scoală, mâl bădiţă, că de ci ud uu-ţî este biue nu leal mal uitat la mine. l)a te scoală şi te uită cum te pliug cu jale multă, cum tc pliug, cum le jălesc şi de jnle mă sfîrşesc. Of! nu pol merge *n picioare că mal mă sfîrşesc de jale, şi te ’tiloarnă şi le uită. cum le pliug cu jăle multă. Oi ! cum te iaduri de mine ! de mă laşi să pliug după tine; viu de mă îe şi pe mine să fiu Ia un loc cu line 4-73.—FoiliLA dc-aluuică trece Mircea prin policA, şi ’ntilniră o fetică care purta cofă ’u mină cu apă de Ja flulină — Copil iţă stăî să beri recori-Le-ar D-zcii '. —Eu mă tem, măi dragul meQ' —Copilită nu te teme. că el fie le-a bănui eu paloşul l-om lovi cu pâiuiul 1 oîfi învăli. Feţişoara că-î spunea: Pleacă-n vale pe sul lină că-î găsi o cofă plină, scoasă chiar de mina inoa şi doscalică ş'o bea. Be-o ţoală, dacâ-î vrea. da-ţi fă cruce peste ea şi să-î sufli peste fată JL ) să uu fie descintată, dc vr’o babă blastamată. să te-ajuugă vr'o nălucă şi ’n pădure să te ducă. Fetişoara-î spunea iară. EI mereu o năvălea şi cruce că uu-şî făcea nici nu sufla peste apă şi bău cofa de-odată, şi-l lovi un dor de fată. Si ’ngliiţ-i de două ori şi-l luară reci fiori, şi ’ngliiti şi de treî orî şi-o picat cbiar mort in flori. 474.— Foae verde de-o călină pe cel deal, pe cea colină este-o creangă de sulflnă. bale viului ş-o alină : dar uu-î vina crenguţei rum e vina mămuţei că nu mă lasă a iubi cu cine nToI potrivi. 47o.— S’apol foaede uuspanac păsărea de pe harag rău m'aî blastamat să zac ori de ceri, ori de varsat, orî de dor de-amorezat 47(5.— Ş'a pol foae bob orez Mari|â cu ochii verzi eşl afară de mă vezi pin ce sunt grîele verzi, că dacă s'ar secera tot ii plluge şi-î ofta. 477.—Foae verde măr cireş — 87 — ŞEZĂTOAREA de s'ar face clealu şăs şi pădurele ovăs să văd rlc uudc-nm purces. Am purces de la Put na de la puica Palinca. Am lasat-n sănătoasă şede la gherghef şi coasă. Nu ştiu coasă ori disconsă ştiu că lacriunl multe varsă. Arde inimîoara'n mine ca ’ntrun cuptlornş de piue, nime’n lume du ml o stinge mol scnpcarm cu scripca nici cobzariu cu cobza, numai puica cu gura îm! poloalc inima. — Chiralină lina tloarc de gradina ! rumana copilă vinA ’napol, viuă ca tu t-al uitat scurteicuţa ’n pat. — Ba eu u’am uitai Culese din judeţul Suceava) ca ed am la sal de uecazu meu de urllu iau. — Pliiralină lina tloarc de gradina î vină 4napol. vină ca tu | al uitat papucii sub pat ! — Ba eft ipam uitat că cu i-am Insnt rle ucrazu meu de urltul tău. — Chirnlină lină vină ’napoî, vină, ca tu ţ-al uitat inclu pe masă ineluş de-argint care ai logodii. Ba eu u’am uitat ca cu am lasat de uecazu meu de urllu tău. M. Lupescu. SNOAVE Grecul la anul nou. Se zice că In Greci e obiceiul că la anul uou fie care familie adună toate lucrurile ce au In casă (se vede că uu maî au nit ceva pe afară) şi le face grămadă In mijlocul casei, ca să vadă cit de mare a fost grămada anul ce a trecui, adică cam cc avere au. Apoi se aşează femeia Intr’o parte a grflmezel, Iar bărbatul in cealullă parte şi st ligă bărbatul către femec ; rmă vezi? mă vezi?*, Iar femeia -I răspunde: „anul ăsta te văd, la anul să nu tc mal văd !. Gazda şi musafirul. Un om odată se duse In vizită la un prieten Rămlnc in acea — 88 — ŞEZĂTOAREA 7.i la masă la el, bu şi seara. Doarme acolo. A doua zi aşa, a Ireia nşii, ba şi a patru zi. Omul fiind ca uvea musafir, ca ori cure trebuia să gătcascA bucate mal buue şi ulle multe, cure elini e singur, nu le fuce. Vuzlud cA musafirul nu mal ploacâ, şi cum gazda sa era şi ram ecouoamA, se vorbeau mereil Intre dînşil (om şi nevastă) cmn ce sA facA sA scape de musafir; nu găsea uicl un mijloc, cu care sA-l facă să plece, fără să-l supere. liilr’o zi el zice ncveslel : nevaslA ! mllne o să nu\ fac cA caut ceva şi să răscolesc prin casă, necăjii foc. Musafirul văzfndu-l aşa necăjit il Inlrcabft : ,De ce te al supurat aşa lare î Ce cuu|I şi nu găseşll 1 Cum să nu mă supflr frate ? Caut uu conlrael şi nu-1 gft-sesr ; ti)viuovA|ind şi călind rău către nevasta. Ce contract cauţi ? II Întrebă din nou musafirul. Contractul cu casele, să văd dacă le am luat iu tovărăşie cu I> ta. că rnline este termenul de plată a chiliei. Musafirul, fiind om foarte avar, cum auzi asta, il răspunse repede: nu rnal căuta. nene. deglaba. căci ştiu eu bine că uu slntem tovarăşi ; că plec acum. Astfel scăpă gazda de musafirul burdu-belea. Pasăre albă codulbft. din cer sbura. pA bucium sa punea ; bu-ciumu să umila şi şarpele crăpa. Dar dă leac ce-l dul ? Apă ne‘n-ccpută de la puţ. adusă, nula da alun, viţă relezală. peste gard aruncată, muşcăluru dă şarpe vindecată. Se descltită de trei ori In apă neUicepută. cu un bă| de alun. unul de vi|ă şi un pnifl din mătură, po cari le aruncă pesle un gard, Împreună cu apa, după ce mal Intăl a udat pe bolnav la rană. Plecă (cutare) pă calc. pă cărare, să 'utllui cu n şarpe balaor . mare; II muşcă, ll venină ; Începu a să văila. iar Maica Precista din cor l-auza, pa scară dă argint pă pămint să cohoia, şi cu viţa George Popesou-Ciocânel Licenţiat in Litere. Foat reviBor şcolar. Profesor la Gimnasitil din Tirgoviţte. h |]S1Î\TE(E De muşcătură de şerpe XI. XII. — 89 — ŞEZĂTOAREA do vie sa ntilni şi T zisa : -- Buna dimineaţa, vifft de vio, — Mnl-|Amilii sinlă Mărie. — Sluta Mărie zise : — Vi[ă de vie, sa el cu line u hita da bozie, o bila da soc şi uim da alun, şi sa loveşti pa balaor, sa vindece muşcătură, sa şcoala veniuaturn. -) Noua bup legate, noua dAslegate ■'], sa să vindece muşcătură, sA cure venină-tura. cum cură rachiul pA t Avi Io cazanului, aşa sA cure veuiuAlura şarpelui4]; cum curii vinu pA blaiiA, i şa sA sa vindece rana*’). Intr'o poeuilA este o fiul ini} A, şi pA fiiiliuijă o pasAre pestri|A, pA Inicimn sA puse, bucium s’nprinse. nonă- ploî dote, şi fneu sA stinse, vila dă vie luată, pA gard aruncalA, muşcAtura dă şarpe să lîe vindecata. XIII Şarpe veuinal şi bălţa!, muşcAlurA dă şarpe şi dA şArpoaicA şi dă balauronică, cum cura din vita vinul, aşa sA cure din (cutare) veni nu. — Se dosebită în apA cu o cracă de alun, se udă rana şi-l dA să guste. Auzite de la Irtana («'«slăihioncn, din Opării Hfirsăşlî. Argeş). Culese de Gh. Rudeanu XIV. — Tu, nespAlatule, ce şezi pe lădniu ? — Oiu şedea, ca am muşcat pe cutare şi nu moare. — Da dc ce 1-ul muşcat ? -- L-am muscat că m-a cAlcat. oasele mi-a sfărAmat. — Da uu \\ 1 frică cA te-olu bale cu hăj de alun. dinţii sA-ţl sfărim, ocliii să-ţi emulezi, veninul să |i-l verşi iu pătniulul Palestinei, in plrAul Iul Iordan unde s-a creştinai llrislos, in ziua lui sfiut Ion, amin. Auzit du* in Mana N. Axiale Keranu, din Huituri, Ilarăfi Cules de I. Dimitrescu Durau. DE BUBE DULCI. Tu, floare frumoasă, pusAşl inasn dă mătase, pă ţoale Imbele le chemase, numai p’Ale dulci uu le chemase, şi ele sA mimase, rău să ofilaso, din vlrf să plecase, din rădăcină să uscase. 2], Bucata acrită so repeţi do trei ori 3, 4, 5]. 3o repeta do trei ort. — 90 — .ŞEZĂTOAREA — Se <1 osciiiln cu un paiu in balegă do vacă cu caro se moaie pe bube. si după aceea o lipeşte pe coş să se usuce, ca Împreună cu oa să se usuce şi bubele. DE LUAREA CUŢITULUI. Ijă mijii, al pus cujilu la cutare, uebolezal, nogrijil, uespove-tlit şi iiecumuial ; eu il lafl botezat, grijii, spovedii şi cununat. D'o li cuţit din slin te. eujît dă la cumnată, cuţit dă la surată, cui il dă la vecină, dă la parte bărbătească, şl dă la parte femeiască. cuţit dă In volnic, sau dă la fată mare, eu|ît dă la mlnză-nonple, dă la meazîVzi, dă Ia răsărit sau dă la apus, ori din ce parte ar li, eO |i-l iau şi ţi-1 întorc dc nouă ort mai mult. Să eşl cuţit dă la cutare. diu inimă, dlu ficat, diu miîni, din picioare, diu creierii capului, să rămie cutare curat, luminat, ca arginlu slrieural, cum D-zeu l-a lăsat. — Acesta se zice de nouă on cu cuţit cununat de trei ori, snti de 0 ori cu un fler de plug şi o secere; aceste trei le arde In foc de trei ori şi le stinge iu apă curată pe care o bea bolnavul, şi se udă. DE RilE Tu, piatră vinătă. eu le cumpăr din tirg, nu dă frumoasă, ci ca să scoţi lîea dă lă cutare: piuă sîrnbătă, tu riîe romănească, rîle căprească. r. epcască r. porcească, r. ţigănească, r. turcească, r. călugărească, r. ovreiască, r. păsărească, ori re fel de r. o fi, r. dlu Iele, r. măgărească, r. soră cu sfrinjin, r. picinginonsă, dă î)îl dă neamuri, să eşl dă la (cutare), să esi piuă simbătă dm măduvă*!! os, din os In vine, din vine’n carne, diu carne'n piele, din plelc’n oblele, din olncle’n casă, din casă afară, să treci In altă ţară, peste munţi, peste liolarc Eu cu acu te In|ep. cu mătura le mătur, le sfărîm. te risipesc, te bulduesc, să treci diu ţară’u ţară. Cum nu poci eu răbda nemincal, nebăut. ne'mlJrăcat, ue’ncălţat, aşa să nu poţi tu răbda, pă trupu (cutăruia) să eşl şi să le duci, (cutare) să rămie curat, luminat, ca arginlu sirieninl. cum D-zeu l-a lăsat. Acest descintec se face in unt de capră roşie, se amesteca piatră vinătă şi pucioasă, se unge bolnavul cu acest unt şi se face sănătos. — 91 — şezătoarea DE MUTA PAMlNTULUI Tu. mula pămîntuhil, eşi din valra focului, şi le du la (cutare) pă umeri, cu coada să-l plesneşti, cu ciocu să-l ciocăneşti, gura să î-u mu|ăştlt limba să i-o scurtezi, iniluele să le glungeştî, picioarele să le ologeşll, ocliil să-i orbeşti. Tu mugeo cu mugata să amu Ieşti gura Iu cutare, să-l ciuugeştl, să-l ologeşli, să-l amuţeşti, soarele ’n piept şi luiia’ii spate, că vorba cutăruia nu să mal poale înaintea zapciulul şi a judecătorului inormolocu pămlutuluî. — Cum a autorii! pămlutu toată lumea, aşa să umor|uscă gura lu (cutare) dă rău asupra lu (cutare). Petre, cum al Împietrit pietrele, cremeuele şi lemnele, aşa să Împietrească gura lu (cutare). Lină dă oae, gura lu (cutare) să să mouc ; lină dă berbece, gura lu (cutare) să: să lege. — Se deselulă privind tntr'un vas cu apă neîncepută—care, după deselutec, se varsă pe locul pe unde trece acel duşman, sau se bagă iu flutina de unde boa el apă. Acest deseintec se face celui duşmănit de o persoană oare care. DE SOARE SEC. Am gindit că soarle sec e *n cap : el a fost tu lac '). Soarle soc arc nouă surori, capul mal are un dor; vine o sor şi ia uu dor : verdele codrului tău ia doru capului med. Fugi isbitură că te ajunge slropitură. eşl din cap şi dute ’n lac. — Se deselută iu apă, seara, dud se vede soarele In apă. în modul următor; se iau 9 pietricele, şi se duce la o apă unde se vede soarele iu ea, şi de 9 ori zice descîutecul, arunclnd fie-care dată una din cete 9 pietricele. DE DRAGOSTE Plocaiu joi de dimineaţă pe potecă neumblată ; mă ’nUluii cu Maica Prccisla in cale. —Buna dimineaţă (cutare), ce văicăreşti ? — Cum nu m-olu văîcăra, că tot uritu l-a aduuat, pe faja mea l-a a-runcal. — Maica Precista d’auza, de urîciuue o spăla, cu buciumu buciuma toată dragostea o aduna, pă (cutare) o arunca. Tu, sfin-to soare, ai 1*2 raze, fi dă-le lu (cutare), şi ti opreşte-le (ie ; cum luminează peste toate luncile, peste toate grlnele. peste toate mesele. 1 1) So rojutik de treî nrl. — 92 — ŞEZĂTOAREA peste toate casele, aşa sa se isbenscă (cutare) după cuvlntu cutăruia. după slalu Iul. după urma lui. Lualu mură din gură şi dedeî pe fală dă obraz, să moară toată lumea dă uacaz ; cum să bale limba dă ceru guri, dă măsele, dă dinţi şi dă gingii, aşa să se bată tot no* rodu. şi mal cu samă (cutare) dă cuviutu Iu cutare) — Se desclnlă iu apă saă în miere, cu busuioc, şi bea şi se unge. Uc ta toana Costadiioacn'. DE TUSE. Voi d’ăi răi căeştî, d’ăî răt răceşti, s’ăl răi urseşti, d’ăi răi lupeşti, d’ăi răi ţigăneşti, d’ăl răi turceşti, d'ăî răi româneşti. d'ăî răi călugăreşti, tuse din Ide. t. din răni. t. d'ăî răi. I călugărească, t. din apă rea, să eşl din piept, din git, 1usc dă noapte, t dă ziuă, I. săsască, t. cîînească, t. călugărească, t. ursească, t. romă-nenscă, lu să eşT, i-ă nu mal tuşeşti: tuse din Iele. t. d’ăî răi. t. cu căşunătuiă, t. din băutură, t. cu isbitură, tu să eşT. că dară uu-I eşi de vo;e. II eşi dă mare nevoie, şi ’n apă te-ob'i Îneca, cu cuţltu tc-oîu tăia, cu fusu te-oifi Injăpa, cu mătura te-oiu mătura, iu apă te-oiu îneca, cu c uţltu te-o’.O dopai ta : rulare nu vă şti ţinea, nu vă şti adăpa. Hu ! ursarilor. I»u ! ţiganilor, bu î măgaiilor. hu! cailor, liu ! telegarilor; Iu nu mina răutăţile şi boalele şi zăcerile, şi te du pin păduri dese, pin scorburi, pin bolovani, pin bălţi părăsite, că d'acoto vă luaţi şi vă căpătaţi, acolo zăceţi să vă prăpădiţi. — Se desclnlă în apă şi în uslumiu. Cu apa se spală, şi usturoiul îl minimă copt, şi se fierbe rachiu pe care-1 bea la căldură. Dacă bolnavul o fi etalării, se cîntărcsc şi aceste lucruri. DE VENIN. Tu, venin din zece, venin din 9, v din 8, v. din 7. v din 0, v. din 5, v. diu 4, v. din 3, v. din 2, v. din uuu. v. din nici unu ; lu v. din năcaz, v. diu amor, v. din apă. v. din minearc. v. diu supărare, v. cu băutulă, v. cu umllătură. nu umila, nu jungbia, şi eşi dă la eulare, diu băerile inimi, din 1». bojogilor, din h rănuncliilor, din b. ficaţilor ; nu durea, nu cuţltu. şi eşi dă la cutare cu toate amărăciunele, cu toate umflăturile, cu toate veninurile, cu toate cujitele, din toate luclieelurilc. şi din tot trupu cută-rula. Cocoşii cînlară, răot şi venin ni In rară. eu rămăseiu uşor ca şi un bujor. ŞEZĂTOAREA — Sc ilesciulă în 9 l»oahc de rneîu, pe cari le bea în apă. noaptea, la ciutarea cocoşilor. Audle de la Inii Tomcscu. din Ibidcnt, Argeş'. Culege de G. Rudeanu. PENTRU ADUSUL LAPTELUI. S a sitiicul şi mluicat (numele vacel) şi la cireadă a plecat : la giumălale de cale i-a eşlt stricătorii^, fă rin ■IcAtorile, de coarni-o eiuulat-o, de coad'o scurtat-o, -dulcele şi mana i n luat o, ea o purces cu uli glas mare rfiucăluind, boncăluind, nime uV> auzii-o. niinc n’o văzut o. — Maica Domnului o auzit-o. Maica Domnului o văzut o. —- Ce te răncălueşti (uumele vacd), co te boncălueşU ?—Cuin nu ui oifi răncălui, cum nu m-oiu boncălui, eu m’am mlnicnt şi udam sinicat. şi la cireada am plecat; strlcălorile şl i'.irmăcuttiriic iuaiule mi-o eşit, de coarne iiTn ciuulil. de coadă m-n scurtat, dulcele şi mana mi o luat. — Maica Domnului o zis : — Nu le mal răncălui, nu te mal boncălui, şl du:te la (numele desclnlătoi ului sau dcsciutătoarci), care descîntă, ca ca te a desciuta cu răchită răsădită. cu buruiană din bifa isvoruluî. laptele să-ţî isvorească, pă-i'u-ţl să se netezească; coarnele ţi s’or împreuna, părul li s'a nele-zi, dulcile şi smintina ţ-a spori. Dc piu loate isvoarele laptele şi smintiua a veni, de piu loate crgliili, şi din ton ti florile, smînlina să-ţi sporească si laptele să-ţi isvorească. — Acest desciutec se face lu modul următor: Se pune iutr’un căuş cu tărlţe şi un bulgăr de sare, crengi de răchită, buruiană din faţa isvoruluî. Sarea se duce intr’uu muşuroiu cu furnici împreună cu o bucală de pine, şi se zice: Furnicilor să umblaţi ţara în lung şi iu lat şi să aduceţi mana (numele vacel) că eu vă cinstesc cu pine şi cu sare. — Se lasă trei zile In muşuroi, şi apoi se pune in tărlţă şi se dă vacel. Auzit dc la Marin V. Axinte Ferariu . Cules de I. Dim. DurAu. Note bibliografice. \ Lazare Sainean : I' Iii al aciuai des hades de Fa k-Lore, — Paris, Librairie Leopold Ceri* (12, rue Saiute-Anue), lbU2.— Acest studiu — 94 — ŞEZĂTOAREA al D-iu'i Lazăr Şăineauu. profesor liber Ia şcoala de Sludiî înalte (Ecole des Ilaulcs-Eludes) din Paris, este ieeţiunca de descindere al unui curs liber, făcut de D-sa la acea şcoală, despre Folklontl balcanic în reia ţiu ni te sale cu mitologia clasică. In 30 patine de un slil concis, L)*l Şăineauu arată destul de lămurit că uicl una din teoriile asupra originei basmelor (şi al • celorlalte producţiunl a geniului popular) au se pol susţine cu succes. D sa atacă, mai cu samă, teoria istorică a lui Benfey susţinută şi desvoltată, in mod magistral, do savantul Coscjuin. după care 1‘olklorul universal are un singur isvor : India. Se găsesc, insă. basme zise rle origiuă indiană pe cari şi le po vest iau deja ogiplenii. contimporani ai lui Moise : sini basme cu uu fond comun popoarelor celor mai independente in timp şi iu spaţiu, basme necunoscute indienilor... sini, lu line. atilea încurcături din cari pariizanii acestei teorii nu pot să iasă cu succes. — Nici teoria antropologică nu poate li sus|inulă cu succes. „Această şcoală preocupată numai dc a descoperi urme de ale u-manitâtei preistorice, sau rămăşiţi de obiceiuri vechi, face în general o complectă abslraclie de puterea creatoare a imaginaţiei populare, care inventează pentru plăcerea de a inventa, şi mai cu samă face abstrac|ie de concep|iuuile menite a scoate la iveală preocupa-liunile morale ale acestei lumi deosebite.- — Ciud cetim cu atenţie un număr de basme, zice D-I Ş.. rămîucm surprinşi de mortul particular cum silit privite liinlele şi lucrurile. Poporul pretutindeni a privit lucrurile prin o prismă cu totul deosebită de acea a cugetătorilor şi a moraliştilor. Aşa. totdeauna şi pretutindeni poporul a manifestat o predilecţie peuhu cel mici: pentru cel slăbişi intimii, pentru fiinţele despreţuite de cealaltă lume, şi pe cari el, poporul, sc sileşte să Ie înalţe şi să le îmbrace cu virtuţi miraculoase. De aici, a pa ren ţi le înşclătoaie dale eroilor, animalelor, lucrurilor din basme : căci această Înclinare a imaginaţiuuei populare nu cunoaşte nici o margine, şi cuprinde natura întreagă ; o găsim in legendele greceşti. în tradiţinnile biblice. Iu poveştile selbatecilor şi iu ale popoarelor civilizate. In virlutca acestei temlinţi de a da o compensaţie ideală inegalităţilor nalureî, copilul cel mal inie e totdeauna mal inteligent şi mal curajos : slăbiciunea fizică, ajutată de inteligenţă, triumfă asupra forţei brutale. Aceste fapte bizare la prima vedere îşi găsesc explicaţie in această psihologie populară, care decurge din trebuinţa de echitate care chinueşte spiritul mulliuiel. In lumea basmelor, egalitatea cea mai absolută domneşte pretutindeni, şi toate deviaţiunile aparente ale ordine! tbeşlî a lucrurilor slut răs- — 95 — A APARUT: - : IHI'A DRAUOKTE §=_= un volum de schiţe şi nuvele, cuprinzind 200 pagdne, de ARTKK G0R0YRI Acest volum, care se vinde In librării cu 1 leu 25 bani, îl oferim, membrilor şi abonaţilor revistei noastre, cu un leu. expediat franco. Preţul se primeşte şi In timbre poştale. La Tipografia si Librăria M, saidmau FĂLTICENI Se află de vinzare: Caiete speciale divizia I-a de I. Nicolescu-Radu a 6 bani bucata. Şi caiete speciale de divizia Il-a şi a in-a cu preţuri reduse. Caiete de Dictando, Aritmetica, şi Caliagrfie a 2 lei 80 bani suta. Topuri de hârtie de la 1 leu 80 b. in sus. Asemenea execută Tipografia orî-ce lucrări cu preţuri reduse.