7»*
 SEMTtDAttEA,
     REVISTA DE FOLKLOR
                     Anul VII No. 4. — 1 Iunie 1902.
                              MEMBRII ÎNTEMEIETORI Al REVISTEI :
         Iua« AtUsm,             ; I. AUt*utMU înv.. ITiti( lhirolm) Proclul T. folLlftl, în-
  viţfltur. $U.Til nopţi, Vilnţa; L Botifirxcn. invdţ4tur, Iioivivui. jnT. 8u<<iuvn ; •* U. B%ter}hi~ deputat ţi nnvtât, LmmbfH : I. Cu*m&m’u. int . ituftua, Ilfov *«L. dtutiNvod Institutor, TK. Neamţului V. t ’<rrtiU'hc*ni. înv., Pl<j|K>j2i, Suceava T. Daniiltsc.H. inr., I iux a riwoav*: 1. Du»uir*xru, Duhoni. Ranau ; <tuM»r Dttpcmi. lîr.^M.i Su<-uHVa: Ştel f'A*«rrţ. um\. Bolii*’!, B«' lu , P. tiliwrghaun, in*.. tVitirgAr-Ui Mom. Sti<yuv», in.u Ou '•••■ . P Herfscn. iuv. fiiunoşU-ilalitil. Sucea** , V»jwI.< H*ultţd. •«*.. noţtdftmiţtl. du Snralirii /.*ihi - u institutor. FoltiL'cini, fost mvusoi «oalor ; T lomn'ti, Iar., I'i-*'***iI-       : «li Lti/Htţi'u, iliv., Vn.-cnnl. diicnnva; M. Lnycscu. L)i rotitorul orfti li natului
  iMinenl #F. i di ntui >1 . Z* ■-îf*nl. Tutu va Iiadn jUmnhmrm luv., u-1 • ••• 8rn-t<aia : S. «/corcii inv_             N.<atuţ: S. MtteiUwu, inv„ Ilud.i Tlollnivra, Siwuta . 1). 3£iMririntI.
         M«h«p-i—jt • Vluştui: 1. tfor«riu. |ir*lcrv. >. Iîux>'«a ; I,.          înv., »’rni'At- Htfcf-
  irul, dur-uxa*. I. T. Porniri, iov.. Bosla. laţi, i. PbztuUciu. im . KAdtmI Bcuoştuit ; Uu-jujjicu-^Hi, inv., PHli'i-wil.              a. hiio<‘ Tar«3fiU-iIn-=n»n. ’ioi] : Iljin. I). .VtufiiâicM,
  flucmv-tJ.          £,ieftinr*r,u, inr.( Hniii'au;. tăinuita N. Str.lantt, fin . Ziirlun!, Tuţnva •
  Hr. VubarariH, Finuaflln, Bacău 1. /.,*/,,.<•.* înv..                   Suowvn . n«ra Mana T&-
  Atm-it, înv.. holbflMa. Sn 'cava : Oh. TcnAnrtscH-Kirilatnu. liiajuUut In .1 rupt, imTi «iji, jgsl; \ T&nloi'wu, iuv , jii«l. Tu luna     Simmn Tanjorc*c%t-Kiri{canu. înv., Zocleuî. Tutgja ; iJ.
  fWoneMi. Instituit» r. Rumân; I». Tcodon-.^rtt, normalii Roman : N. 2‘rw/îîi.                 lîiL'tA-
^ ,*V|« Soainţ . tjt. ţjt Tuţe»<&*, |mUliuj«t, • 'aUfnt ; Hn*£ian M. /u/iii, proftmji* !« Ikeui t'ni-
i,"B' ■ riK'şjuu ; A. I wţtlm, iov., TâiAuisi. Suceava; N. I Vui/in, nii,, I'aţcuitt, Sa ceata liillti A. Zatuic. Huzureşti Pan! Zurtfuiioi.
                                                  A %
                   FĂLTICENI
                TIPOGRAFIA M. SA I DM AN I y ') *J
l
             Abonamentul: 3 lei pe an; 4 lei pentru străinătate.
     A se adresa ori ce corespondentă şi abonamenteU, D-lui Artur Gorovei. in Fălticeni.

             CUPRINSUL:
Coman Vinâtorul, basin    .   .    .    .
Descintece : De Bubă. de JungliiO. de Brîu-câ. de Dalac, de Deocld   .   .    .    .
Cintece: Mizil Crai ti.   .   .    .    .
Note bibliografice .      .   .    .    .
Hristian N. Ţapu
Gh. Rudeanu Şt. St. Tufescu S. T. Kirileanu
                    DE LA ADMINISTRAŢIE
    Cotizaţii plătite : G. Rigo. b lei; Dini. D. Stoenescu. 2 lei.
                          Lista de subscripţie
     pentru ridicarea unui monument marelui nostru povestitor
                                !on Creangă.
             Suma din urmă ...                  (5 lei
             G. Rigo, Turcenil-de-sus. Gnrj .   1 leu
                                                                       7 leî
Anul VII.
FolticenT. I Iunie 1902.
No. 4.
                      Comau Vinâtorul
                                                                        1în.sni)
     (ăeă a rost udată un împărat bogat. căruia sil vinăloreasca umil ii plăcea., împărăteasa tiu făcea copii, şi cum se inlimplă, tuc-maî la adinei bătrlue|e t;luti şi ea uu fecior de Împărat de luată Immuselea. Fiind-ră avea numai unul. împăratul linca să-l crească lu cele mai frumoase deprinderi, să u’aibă nici o apucătură rea, nici chiar vluăloarea, căci asia mulle ueajuusurî ii priciuuiseră lui du cind era vinător.
     Ferit iu asia, dote poruncă aspră In toată împărăţia, ca loji să ascundă puştile, pistoalele şi ori-ee instrument cu care sc face viuă-l ou rea. şi nimeni nu ştia cauza astei porunci, alarA numai de imparului şi impArăleasa.
     Trecu apoi mullă vreme, piu' ce bAialul se făcu mare, frumos ni uu fecior de impărat; şi odată pă citul se plimba, împreună cu alţi tineri, feciori de boerl, aude deodată o pocnitură ; aleargă iute In partea aia. şi cliul acolo, ce să vezi : era o nuntă ţărănească, şi pesemne vr’un flăcău slobozise vr’o puşcă sau pistol. Întreabă el, feciorul de împărat, pă unul. p'altul, nimeni uu spunea, c‘a-pol se glndeniî ei, dacă primarul ori zapciul ne ameninţă cu duba, dar mite feciorul împăratului, trebue să ue spiuzure. — Insă citul baialul spuse că-î dă iscălitura lui la mină şi dud mai scoase şi o mină de aur Jiu buzuuar. alunei se arăta dintre cel de faţă uu (lăcătuş c'uu pistol iu mină. şi dlndu-i-1 feciorului de împărat, il ar.dă cum trebue să-l încarce şi cum sa-I dea drumul ; iar el care inul degrabă alergă acasă şi pliu de bucurie arată împăratului ce găsise el, şi mai vesel eâ aşa minune nu se găsea iu tot palatul, împăratul, văzlnd că de ce-1 ferise uu scăpase feciorul lui, se duse ni el Iuti'o magazie, ii alese o puşcă bună. cu care trebuea să meargă la vîuâtoare băiatul.
     Azi o leacă, iniine o leacâ, se învăţa feciorul împăratului să
— 49 —
ŞEZĂTOAREA
vlueze maî-maî ca taică-su ; dar Împăratul ora bătrin, ora c’im picior In groapa şi cu altul afară, intr'o zi trebuia să dea şi el urlu pupei, şi ziua asta uu l’u dcparlc. înainte de a muri. însă lăsă. cu limba de moarte feciorului, ca uude-o vrea să se ducă cu puşca, numai iu Muntele Lionuluî să uu meargă că acolo are să vază şi să auză ce n’a văzut şi auzit de dud este el. — Dar de, băiatul tot băiat, abia a aşteptat să moară tătine-su, şi s'a şi fost pregătit să se ducă in muntele ăla.
      Clud acolo ce să vezi, pădure ca toate pădurele, şi tot coliu-dlnd el p’acolo, dă de-o căprioară şi o împuşcă: dar împuşcă, că nu mai mişca nici sufla, nu era nimic insă care să-l inspăiminle: se tot mira si el, de ce tală-su cu limbă de moarte il oprise de-a merge acolo. Tot învîrtindu-se el p’acolo, i se făcuse toarne ; lac şi el uu picior de căprioară, şi-l frige la uu foc, ce-1 triuli la rădăcină unui copac :   apoi il rezemă de copac, aşa cum era pus in frigare,
şi se duse la dăsagî să scoală pîine. Cînd se întoarse iuapoT, ce să vezi, ia piciorul de unde nu e ; şi mai încolo, căprioara ce-o iiupuş-casc, fugea vie vinii fă şi alergînd îi zicea:   JieT, băete. nu ma
impuşcat el Comau Viuătorul, că-î mai gbibaciu ca line, dar tu! “ — Asta a zis, şi n’a mai văzut-o.
      Asta. de, nu fuse nimic : dar vroia să ştie băiatul cine e ăla Comau Viuătorul, şi de aia plecă să-l caute şi să vorbească cu ol.
      A colindat, băiatul nostru, trei aui dearindul, far’ să dea do urma lui Comau: nu i-a rămas colţişor din iinpărăjie neeăulal. — Clud se întorcea acasă, se îulilneşîe pă drum cnu unclieaş băl rin.
      — Bună ziua fecior de Împărat, a fost zis bătrinul.
      — Mulţumim Dumitale, moşule, a răspuns bfiiatul                 mirat că unehoaşu ăsta ştie că-î fecior de împărat.
      —   Dar ce vini te-aduse p’aicT ?
      —         Ei, moşule, ce m’a adus pă mine nu mi-ai putea spune D-ta, cită lume am întrebat eu.
     . — Spune, moşicule, că. de, is bătrin şi slin multe.
      —   Caut pă Comau Viuătorul, zise băiatul cam supăra!.
      — Hcî, păî eă slut Comau, bată-le uomeu, pă uiiue ma căulai l
      — Taci. moşule, băl ! da biue că le-am găsit ; de ;> aui de cînd le caut. — li spuse apoi feciorul împăratului cum a l'osl tu muntele ăla. toată istoria lui.
      —         Hei, zise uucheaşu. am fost şi eu acolo, m‘a necăjit şi pă ruine blestemata aia de căprioară : eu cunosc pă lătiuc-tău. cft 1 am iuvă|al vânătoarea. ascultă să-R spun istoria mea.
— 50 —
ŞEZĂTOAREA
          Eram la curtea lui lat-lu. elini iutr’o zi se uniţii iu palatul lui i» şcorchie mare ; şedea lutr'u odac sus şi cil li-l ziulica de muie u*nveu alt lucru de cit să punea la fereastra şi se pi-plăna.
      Dar împăratul co-inl zise sărmanul. D-zeu să-l erte, zice: Go-nume, iute vezi tu ji&aniu asta urită de s‘a a ni ta t aci. iu palatul m«'d, ori tu o omoară pe ea, ori «mi te omor pe tine : cinci am nuzii aşa. parcă a căzut cerul pă mine. fretmia să ascult eă nu te juri <-u Împăratul. A doua zi, cind ea să eheptăna Ia fereastră, hop i cu cil aci cu puşca, o iafi la ocliifi si trag~Tn ea trei po.şlii dc idr muri. Apoi întreabă Împăratul: Ai omorit u ! — Dară, îi răs-puud eu, trei postii am băgat lu eu. — A doua zi, ce ~să vezi. ea mi  la fereastră, iar să eheplăna           : de a  doua oară însă tritilcsc iu
  i III de postii. A treia zi, aş          1 ce să   omori pă dracii, ca lot la
fereastră ; bag acum OU de gloanţe in ea: dar tot degeaba, eă a 1 > 11 rit zi mimai ce-o auz vorbind: IImT. Cumane. chinuilu-tiTa! lu o mI dur şi    eu am să le ehiimcsc trei nopţi.    —   Ginit  am auzit,        ce
«A tac. am   iucepui să mă vaet: m'auzi însă     bucătăreasa,  şi ea         mă
diilui să mă dau de trei ori peste cap. să mă fac o muscă de cal <a mă bag sul» coada armăsarului din herghelie, că ăcoTTT nici •loieii u*o intra. Aşa făcui şi scăpalu viu nevătămat. A doua seară mă făcui Iar o muscă, şi mă băgăm sub coada vierului din turma -Ir purei: a treia seară unde era să mă mai ascund, dcCă văzuîu ri văzută, mă făcui mi purice şi mă băgaîu chiar sub cbialra pă • tir şedea scorcbia. (and ca la două ceasuri din noapte, numai o miz pă ea    că trăsneşte dinti’nn gbiciu de iî  ori şi ce  să  vezi.       iu-
4«pe a roi   la draci din toate părţile, clar ea ce  zise:   — „Căutaţi i
Imn in toate părţile p ari pă lingă mine, că-1 simţ oft; nu l-aţi gă-d vul in două nopţi, dar acum de nu l-aţi găsi, aţi păţil-u cu •imi**. Inima iu mine era cil uu purice, de frică. — Caulfi ei iu sus. in |n . geabă, de mim* nu put da. uu le dădea in gînd c’o să tiu ut» cbialra pă care şedea stăpină-sa. Dacă văzu scorcbia că de mite uu dă, iucepu ca : .Cumane, Gomaue, e.şî de unde eşti ascuns, îmi    uimii- nu ţi-o:ft face; al          fost mu vrednic şi pentru asta, iacă
ip  In şi eu ca dar biciul ăsta fermecat, din care     dacă trăsneşti        de
Imm uri, ţi se împlineşte ori-cc ai iu giud. N’apucă să isprăviască toi Im r\ iucepu a ciuta cucnşiî de ziuă, şi atunci cit te-aî şterge la «cin, iui mai văzui un drac, dar nici scorcbia nici piuă in ziua de im eu osii de sub cl hâtră şi diudumă de trei ori peste cap. mii Iacii) la loc om şi luînd birişnrul apucai spre împărat, ducin-•Iu i veste îmbucurătoare ca dc scorctue l-am scăpat.
— 51 —
ŞEZĂTOAREA
      Daca ma vftzuî cu puterea iu mina, hal sa ma însor şi eti, să-mi fac căscioara; şi azi una, luiinc alta. piua mă pomenesc si cu Urlu întemeiată. Ce mai boişorl aveam, patru Ia număr; ce uiai acareturi; ce mai nevastă; dar de. vorba aia. bine a zis că nevasta ji dracu, numai coarnele ii lipsesc; s’amorczează, bat’o vina el. d’uu argat din curte ; eu să bag de seamă, pace î pină intr’o zi mă văzui făr’ dă biciu. Caută Iu sus. caută iu jos, de toc î Ciud es afară, unde uu-1 văd pe argătniu meu cu biciu în mină şi că trăsneşte din el de trei ori şi diu oui sdravău, cum eram, îuă pomenesc un ciiue mare ciobănesc. Dacă văzul aşa. plecalu şi eu. Lilam să spui, eu eram aşa ursit, că dacă cineva îmi zicea pă nume: Coman, să mă fac om la loc. — Tot mergeam efi aşa pă drum, in dragu lelei, ajung la o stiuă. Aci cluiî lo|î sar la mine, şi cit le-ai şterge la ochi, pă toţi i-am trintit la pămlnt. Ciobanii ciud m'au văzut aşa voinic, ce şi-aii zis ; „Voinic ciiue asia, nu l-om puica momi la uoi, că ăsta o să scape turma boerului* — şi cu mămăligă mă trase la stîna lor. —- Turma asta era a unui boer bogat, şi toate oile fatati într’o noapte, şi atunci adormiati şi ciobanii şi clinii, şi nişte lupi veniufl şi mitica fi lotl mieii, de aia ziceau ciobanii că eu aş putea scăpa turma. Noaptea ciud oile trebuiau să fele se apropia, atunci cam pă la mez de noapte şi ciobanii şi clinii dormeau tun, de puteai tăia lemne pă capul lor şi nu se trezeau, atunci numai ce văzui venind diutr’o parte un lup mare, după el altul şi altul, o haită întreagă : eu lutndu-I pă cile unu de ceafă, ii trudeam la pămlnt de nu mal mişcau ; a doua*zi, cind se deşteptară ciobanii, eu emul cocoţat peste o grămadă de 42 de lupi. Mare le fu bucuria, ciud ştiau că şi a boerului o să (ie îndoită, alliud că turma îl sporise îndoit.
      Cind a auzit boerul de mine, s’a giudil că tot cu aşi putea să-I scap şi copilul, căci nevasta lui făcea în lic-enre au cile un copil şi n’avea nici unul. căci in noaptea ciud il făcea, nu ştiu cine 11 lua.
      Aşa, mă aduce boerul acolo Ia curtea Iui, căci s’apropriasc timpul cind trebuia să facă nevasta, mă legă c’uuvlăidus. în odaia ei şi şedeam acolo. Cind veni noaptea aia, pă la mez de noapte ce să vezi, toii adormeau tun, şi lăuză şi moaşă şi toţi paznicii, şi numai venea un sirjj'oiu, lua copilul şi pleca, Iar eîi dacă văzul aşa, mă repezii să rup lanţul ; mă repezii odată, de două ori, şi a treia oară rupseîu şi apucăiu pă urma strigoiului. -- Cind eşii din curte, numai il văzul alergind peste cimpurî cu copilul în braţe * ce
— 53 —
ŞEZĂTOAREA
fugea ol. dar co făceam eu. că mima! 11 ajun?, il lovesc odaia cu ebeplul : ol toi fugea ; il lovesc a doua oara ; nici ghid de stat u’a-voit ; clini il lovesc a treia oară, numai scapă copilul. — Alune! eu il iau şi mă întorc Îndărăt ; cind se lumina de ziuă, intram şi eu pă poartă cu copilul in gură. Mare fu bucuria stăpinului cind mă văzu, şi nu ştia ce sil-ml facA de gări tură de gliine. — Pune do uiA zugrăveşte, pă uu zugrav, şi tot nu era mulţumit, aşa bal|at chiu mă făcuse, porunci să-ini facă un cliimir. ii umplu de hani, şi mi I legă peste burtă, ca col pu|in să fie folosit stăplmil care m'a-ceii pă mine ; aşa gin dea el.
     Aşa cum eram bă1|at şi ou chimirul lucius, poniesc şi ou spre cn^ă. Cind am ajuus, şi cind mă văzu nevasta, mult se miră şi eu. d plesnind de 3 oii din luciu, de astă dată mă făcu o caragaţă. —
I inert văzu! că uu se Îndură de mine, îmi Iuaiu iar lumea în cap şi pbvalu.
     Cind se făcea seară, ajunsesem Ia curlea unu! boer mare ; ăsta
• »im mă văzu. mă şi cunoscu, şi îndată porunci argaţilor să mă (Minzft viu nevătămat. Eli dacă am auzit aşa, lasă că mai eram şi «Menii, am stal să mă priuză, şi eu cunoşteam boerul ăsta : era duşmanul ălu! cu turma, şi ăsta avea iar uu bicitt fermecat, el tri-oio p lupi! şi el se făcuse strigoiu şi fura copiii boeruluî.
     D.ică mă prinse, puse şi mă jumuli, apoi cum era atunci getul Iu toiul erneî, de crăpa lemuele şi petrele, mă muie intr’un Im ii IA ii cu apă şi mă alîrnă afară de aliniatul casei. A doua zi diiiiinoji|a, cind mă luă, doar că mai sullarn o leacă ; a doua noapte o*l uşa im! tăcu; a treia noapte tot aşa; dar ciud mă lua a treia i imit murisem de ger. Ce făcu el ce drese pe lîugă foc, mă în-M"iă ; apoi mă puse pă masă şi numai porni a-mi zice :                „Hei.
*.'îiiiiiiiot bine e aşa ? asie Im nopţi să le ţii minte: sînt ale trei •mr'ide, cari mi le-ai dat ciud furasem copilul boierului*. — N’apu-
• a -ă isprăvească vorba, şi cind îmi zise pă nume, şi sării după moi t(i, om iutreg cum fusesem la început. — Hei, Imî zise el, ia a-
• iiiii biciul meii de colo. şi trăsneşte să vie al tăfi de-acasă. —
     făcut, şi numai ce-mi văzui bicişorul venind de sbirnia ; apoi loiH'lii ml biciul şi ziua bună de la boer, plecaiu cu inima veselă
• pic casă. — Ciud mă văzu nevasta, mult se minună şi alergă să-şî
    biciul : ilar ia bicifi, dacă ai de unde. şi unde il chemai afară I* •iiMiniliiU şi pă nevastă şi pă argat, .şi cind trăsnii din biriu, îi (mu pa oa o măgăriţă şi pă el uu măgar, şi cil mi ji-1 ziulica de
— 53 —
ŞEZĂTOAREA
mare, măgarul mirosea măgăriţa .            .
                                                            Şi aşa am pă(it, fecior de Împărat. (Din I wcltcşll. jud. H.'Sârsil
Hrislian N Ţapii
                            m:s4i\Ti:cK
                                  DE BUBA
                                IX i)
     Buba roşatiefl, buba imvliează. buba galbenă, bubă verde, bubă albă, bubă neagră, DO 3e"TîlIIu\ 00 de feluri, să rşi dă Iu [eu larel cu tonte cuţitele. cu ţoale jungliiurilc, d*o li dlu scorbură, d o (i din bolind, d’n fi diu Ireslie, d'o ti din fltiLIuă, d'u li din crăpă-l ura.
     (Se desciutA de Lrei ori In apă neîncepută, cu uu fir de mălu-ră, apoi se uda bolnavul şi i se dă să guste pu(in).
                                 X.
     Bubă albă, bubă neagră, bubă Uircbează, bubă mohorllA, bubă verde, bubă albastră, bubă tea. ia-ta .după mina mea ; In părului le bag, Iu păminl să Irăeşll ; pa (rulare) să-l părăseşll Tu, bubă rea. fii bună ca pîuea şi dulce ca mierea : tu, bubă rea, eşl după mina mea. din inimă, din bojogi, «lin iieaţi.
     (Se desctulA de lrei ori cu un ruţil In rachiu, cu care se udă bolnavul şi i se dă să bea).
     Auzite de tu Ioana Unbăricn. din (nrănrşll. Argeş.
                                XI.
     Bubă de nae. bubă de cal. bubă de vacă. bubă de găină, bubă de porc, bubă de glscă, bubă de bivol, bubă de cine. bubă de ra |ă, bul>ă de DU de Teluri, cum se ia uleiele după cer şi rouă după pămint, aşa să se ia junghiuri!e. cuţitâlurele din inima, diu bojogii, din ficajii Iu (cutare), şi să se ducă unde cocoş uu ciula. uiuh* popă nu Urncă. unde lată nu joacă.
     (Se ilesYdutS Tu npă cu busuioc şi cu uu cuţit. şi-l dă de gusiă).
     Nuzii de ia Ioana Otslăcltinnca. din CepaiiMIiissIşll. Argeş.
       ]]. Vuif voi. I. |i. 07. SJ, H.!. IU, IjJi ; voi. ill. p. l!M, 107 ; voi. V, p. Ivi.
— 54 —
ŞEZĂTOAREA
                                DE JUNGIU
                              IV »)
     Fugi jimghiQ Itijuughiat. c.Vn cflmAşl te-iim Imhrfteut; fugi jun-yliiu Injutighiefnr, cft le'mhrac lu haine do fuior. Toate jungtiiniile li'-am chemai, el rau s-au mluud. de vfrf s-nu n plecai, din t ful Aciua s-a Ci UKcnt.
     (Se desejulft de trei ori eu uii cujil. In partea unde e junghiul).
              Audi de In Ioana RnlArim.
                                DE BRiNC A
      BiIiicA roşeticA. brlnca IureheazA, hriucA verde, I». fistichie. 1». galbcnA. DfJ de brii iii, DU de feluri. «A o.şi11 de Iu (cutare) cu toate Jlliighiurile, ru toate rftccinrele. cu tont»- fiuaiulc. eu toate cuţitele, dlu J(»7 oase ; de-n ii brlucA din scor horn. de-o 11 brlnca din ho-Imd. de-o li din trestie, do-o fi dlu cri pa tuia pSrolntuIul. sa eşiţi do la cutare ţii sft fugiţi.
      (Se desciiitA de 3 ori lu apa neînceputa, cu un fir de matură, fi I sc da sa bea).
                 Auzit de In Itwma IMinncn.
I                                    111.
      Pil inutilii ju_HodorougA mare oaste se cobonrA ; Maica Sluta Mărie puse mnsft de maln^T. tonte bubele cliemn.se. numai brlnca ii'o chemase. Ea rău s-a mlninl. da vlrf s-a plceat, din rădăcină n a uscat. Tu. brlnca clneascA, b. sirbeasrQ, 1». jigAncasefL b. ru-mlueusra, sa eşi da la cutare; ra daca nu-1 eşî: cu rujltu te-oîfi IaFd. cu securea te-oifi sccuriL^la gAint te-oiu asvlrli. cu ciocu le-or iliugnli. cu ghiarle te-or rlrli.
      (Se desclulA de D ori. cu apă silfi racliin. cu un cuţit şi un tir de matura. fAcLud o cruce peste apa. după ce isprăveşte de des-■ intui a noua narft. După aceea inlige cuţitul dupA uşă. şi-l lasă «rolo cilva timp: pe unnfl-1 scoate).
      Auzit de In Flnarea Sarcliizonca. din EirAncşIl. Arge$. I
         I V. voi. It. |I. kî vmI. III. |»< III ; vu|. HI. |i. 101, 2]. v. voi. n. |I, 9J.
— 55 —
ŞEZĂTOAREA
                                 IV
      Brtncâ zoco, b. noua, b. 8, b. 7, I). 0. 1». f>, b. 4. b. 8, b. 2. b. 1, I). nici unu, ou cu druga te îndrug, cu moara te macin, tu da la (cutare) sa eşî : din fajn obrazului, dîn croorii capului si din toate modulările, dă ori ce fol de brincă-I fi : b. neagră, h. albă, l». roşie, b. albastră, b. turcii oază, b. galbenă, b. cenuşie, b. verde, b. perovie, ori dă ce fel i fi 7 dîn sfinte, din muma păduri, diu .miazănoapte, H în mează-zî, dîn apus, dLu_ răsărit: dă orbec untură (?)-i fi, dă la 'cutare' să piei, să seci, să le duci, (cutare) să rănile curat. luminat, cum D-zeu l-a lăsat leac.
      Se deseintă cu un fus şi un ghem dă îndrugătură şi cu nouă cărbuni, şi ocoleşti brinca cu ele înapoi;.
                Auzit de la Sa mia Iul Marin lînlirian. din ttudcnl. Argeş.
                                  DE DALAC
       Tu, sor cu buba şi sor cu ciuma, dîn boală veninală de dram lăsală, dîn trupu lu cutare) să eşl, să te topeşti şi să te isprăveşti, să fugi, să te duci în pădurile părăsite. în văile nelocuite. Nu înjunghia, nu ciijila. ci pă (cutare) îl lasă curat, luminat, ca arginlu strieurat, şi buba negorieî cu mincărimc şi eu usturime In vîutu turbat s-a amestecat şFTm depărtat. Tu. dălacc, ia-fi-1 drace, că cu piatră pucioasă şi cu praf de puşcă te-oift venîna, şi cu usturoiu te-oiu ustura, din trupu (cutăruin le-nîu depărta, şi (cutare să rănile curat, luminat, ca argiutu strieurat, cum Maica Precista l-a lăsat.
       So descinlă lingă auimnlul bolnav de dălac .
                   Auzit de ht inan.i Rnljfirica.
                            DE DEOCHi
                                XII O
     Eşi dîoclii dintre ochi, din creeriî capului, dîn sgîrciu nasului, diu faja obrazului şi le du peslc nouă mări, unde cîui nu laliâ, unde popi nu toaca, că acolo le aşleaplă două fele maiî cu două mese 'atinse, cu două facle aprinse ; iar cutare d’o fi dăoeliîat dă 11
            11. Vrzî voi. 1. |». fi7, 82 : voi it. ». 87 ; voi. III. p. jO."*: voi. IV. u. t:»0 : voi. vi. |». 9:1. î>4. or*. îmj.
— 56 —
ŞEZĂTOAREA
mn, sA-1 crape boa şei o, sa-i cure pişai a. sa se mire lumea da el. dfl ce i-o crApal boaşelc şi i-a curat pişalu: d'u fi daochial da muere, pa 1 crape lijele, sA-î cure laptele, sa se mire lumea da ca. da ce i a era pat (iţele şi i-a murit copilu.
     (Se descînlA suflîiul în faţa celui deochial, şi scuiplml iu dogele. îl linge pe frunte. pe la Umple şi pe vinele gitululj.
                Auzit de Iii Ioana lluharicn.
                                                                  Culese de Gh. Rudeami
            CÎNTECE
            450. —MIZIL CRAIU
Deparle, vere. departe, nu nsarii, alalleri sarA iiemerit-a, tâbaril-a Ui curte la Mix.il Crniu firman de la ’mpArAjie sa-i dea fiu de trupul lui, sa slujascA Porţiei, iu poarta Ţuligradului, uou;l ani şi jumătate, sA plece pe zece frale.
DarA D-mi Mizil Crai A n’avea fiu de Irupul Iul sa slujascA Porţiei poarta Ţuligradului Itiaiulea ImpAialnluI.
Avea trei chelii de fele.
Da pe lume cum le chiamA ? Pe a mal mare Ilinca, n mijlocie Danta. a mal mica Mizilca.
Mizilcuţa carte şl ie lumele tată-iu sflu scrie.
Dai A D-nu Mizil Craiii aşa tare sA ’ntrista ilnca firma nu vedea.
Intra 'n casa suspiuiud
eşa afară lot piîngînd. pAr bati’ln dArApAnîiid şi din cap şi din obraz.
Ora ia D na Ilinca :
—   Ce talcA te-al întristat, şi tu taicA te-al mAluiit. au murgu |i-a ’mbAtrinit, au de clielciug ţi-ai firşit ? Hau taica te-at mlluijt*.
OrA ia D-nu Mi zii Crai :
—   Of! leleo. o ficA taica, nici murgu u’a ’mhătrlnit nici haine n’nm ponosit
nici de clielciug n'ain firşîl ; da la mine mi-a sosii, nu asar* alalleri sarA firman de la împărăţie sA dau fiu de trupul meu să slujascA Porţiei poarta Ţaligradulul înaintea împAratului uouA ani şi jumătate sA plece pe zece frate.
Orala D na Ilinca :
—   „Taci laicA nu le ’iitrisla, nu purln laicA grija.
— 57 —
ŞEZĂTOAREA
oft de mine este purtată.
Ado trei l)ftri)ieri hâtrii il sft mft tundă ciocneşte, mft rftlcazft cercii ezeşte, şi tu taicft i:a sft-mi dai să-mi <iai cal de cftlftrie, pistoale de Vineţie, sala oară de MisrLtie. aleasă din 7 mie. şi Iu taicft iar sft nu dai, sft-mi dai oaste ’ntr'ajutor. lot cinzăei de Ini ceri. patru zeci Rarcnvicenl ; şi Iu taicft iar sft-mi dai tot galbeni, lot vineţiei,
«le cile einzâcî şi cinci, sft lot schimbi, sft lot mftnineî, de chelciug sâ nu te pliugî; eu taicft ca sa slujesc ca sft slujesc Porţiei poarta Ţa li gradul ui Înaintea împăratului nouft ani şi jumătate sft plece pe zece frate, ca sft slujesc in dreptate. Dară D-nu Mizîl Crai li de puternic ce era pe toate cft Ie făcea.
Ilincuţa ce făcea? la pe cal cft ’ueăleca toată oastea o Incîrduia : ea înainte cft pornea, oastea după ea venea, şi mai mult cft nu mergea jjftn* Ia podii de arama.
Darii D-uu Mi zii Crai de puternic eo erea el peste cap cft să da mare lup cft se ffteea la cap de pod că eşea
sft-i cerce vitejia.
Dară D-na Ilinca sul> cap de pod il vedea, tare că să ’nfricoşa. cala 'ndftrftt cft-J frîugea, şi cu oastea se *ntorcea. Acasă cft mi-ajungea armele le descărca într’un pat cft se culca de la inimă oiţa.
Dară D-nu Mizîl Crai cu D-na lui cft vorbea :
—   „D* aoleo domniţa mea noi, frate, că mi-am rămas şi cu Ie Li ţ a slutită
şi cu skijba nefueutft.*
Iar de la inimă ofta cu palmele sft bă tea grăia D-na Daria :
—   „Xu te teme lfticuli|ft ado un bărbier bfttrin
sft mft tundă ciocneşte sft mă radă hoereşte ; lasă-ml xluca-JiiiiducfîiiswrT şi pe mine sft mft ’mbrari, sft-mi dai cal de cftlftrie pistoale de Vineţie sabioarft de Miscliie aleasft din 7 mie numai barda cft mi-o ştie: şi tu taicft iar sft-mi dai, sft-mi dai oaste ’ntr’ajutor cin zeci de Iniceri patru zeci de (lavaji mari, toţi ficiori de agale mari, si tu taicft ca să-mi dai sft-mi dai galbeni vineţiei de cile cinzăci şî cinci sft tot schimbi, să tot mftnînci de chelciug sft nu te pliugî.
— 58 —
ŞEZĂTOAREA
Eu laicii sa slujesc să slujesc Porjieî poarta Ţal israelul ni i na iu tea Împăratului nouă ani şi jumălalc să plece pe zece frate, ca să slujesc în dreptate.
Dară D-iiu Mizil Crai că puternic ce era pe toate că le mplinea.
Dar Dnrda co-ml făcea ?
'Poată oastea Micărduia ea pe cal că ‘ucăleca şi 'nainte că mergea, oastea după ea venea.
Mal mult că nu mergea păli’ la podu «le aramă; dară D-uu Mizil Crai năsdrăvan că mi-şi era. el peste cap că să da mare urs că să făcea pe supt pod că mi-şi intra să cerce vitejia.
Dară Dania că-l vedea inimioara i slmra. ea «*alu ’ndărăt frîngea cu oastea ’ndărăt pleca, acasă că mi-ajiuigeu. armele îşi descărca, şi 'ulr’nn pat că să triiilea. de la inimă olla.
Dară D-mi Mizil Crai mal laie că să ’nlrisla cu domnita Iul vorbea:
—   .Of! leloo. domnija mea. noi frale că mi-am rămas
cil fetiţăle slulile şi cu slujim nefăcută.4 Grăia D na Mizilca :
—   Nu le teme. tuîculită.
nu purta laică grijă, că de mine e purtată.
Dar tu taică iar să-ml dai calu tău din liuerea|ă acuma ia bătrineajă.
$i adu un bărbier bălrîn să mă tundă ciocoeşte mă rătează cerchczeşlo. lasă-ml chică voinicească ; şi tu taică iar să-mi dai să-ml dai oaste ’ntr’ajulor pe Ruzeşlil amlndol, pe Căpreşlii cile trei că sini mai tari la răsboj, sau moartea Tătarilor .şi prăpădii Turcilor; să-mi dai galbiul vineţiei de cile cinzăd şi cinci să lot schimbi să lot iuăninci de chelciug să uu le plingi. Şi lu taică iar să-mi dai liohleien-U—de sub masă.
Eu taică să slujesc Iu Poarta Ţaligradului înaintea Împăiatului nouă ani şi jumătate ca să plece pe zece frate ca să-mi slujesc în dreptate. Dară I) uu Mizîl Crai mare grijă că-l băga de puternic ce ora pe toate că le ’mplinea. Mizilcuja ce-rn făcea ?
Toată oastea mi-o slringoa, ea pe cal că ’ncăleca adia că mi-şi lua. taîî^săii că-l mul|uuipa. ea ’uainte că pornea, oastea după ea venea ; mal mergea, ce mai mergea
— 59 —
ŞEZĂTOAREA
pău’ la podii de argint. Oara 1) nu Mi zii Crai el. peste cap ră mi se da inat-p ci fa cea
supt cap de pod ca intra la Mizil s’arăta.
Mizilcula cad vedea; aşa viteaza erca ea ca uu se înfricoşa, peste el navala da. Mizilcula ce-mi făcea ? Săliioara mi-o tragea, de Lei ori c-o fluştura şi da capu ca sa-i ca.
Mizil Crai ce mi-şi fa cea ? Ear oui ca se prefăcea iu picioare ca sarea
  pe obraz mi o săruta. Mizilcula cc zicea ?
                                                         / — -Ramai taică sănătos ca un trandafir frumos“
  —    „Dude taica sămitoasa N ca o garoafă frumoasă/
  Mizilcula ce-mi făcea ?
  Făli’ la mare eă-m mergea, cu oastea el sa ducea, lulr'o corabie să suia, la Ţaligrad ajungea, la împărat că să ducea. Hună ziua că mi-şi da, împăratu că-i mulţumea. •S’apnca dc mi-1 sluja sluja astăzi, sluja mîine sluja doi, trei ani de zile. Impărăliţa ce-m făcea?
  La împărat c-o pîra :
  —  -împărate, lumea mea. ast ficior al Ini Mizil Crai de eînd, frate, ue slujeşte nici barba uu ’mpresureste
nici mustaţa uii-î mijeşte;
Le uitata tot şi-i e portu voinicesc călcătura forneesc judecata 'n chip domnesc.
Da împăratu ră’m graia : ~--Ali, Împărăteasa mea lăsări piuă dimineală ; am cu el ca sa nul plimb prin tîrgu cu fusăle şi ’ntr’al cu săbiile.
Dac-o fi chip de fonice, uli fuscior ea şi-o alege : dac-o fi chip de voinic, o sabie şi-o alege, o sabie de inischie s-o aleagă din şapte mie, numai el ca să mi-o ştie/ Boldeicuţa de sub masă ea. frate, că-mi a uza, Mizilcujăl că-i spunea toate vorbele-i spunea ; iaca ziua se făcea eînd soarele răsărea frumos că să deştepta pe oclii negri să spăla, bea un pahar de cafea ş-o dulceaţă că lua şi frumos că sn'nnrma toată oastea o ucîrduia.
Ea prin tîrg că să ’mplimba, pingă fusă că-m trecea, nici samă uu le băga drept, la săbii că-m trăgea ; o săbioară -şi lua, o săbioară de misebie o alegea din şapte mie numai Mizîlca ui-o ştie.
Fuga la Împăratu da, sabia că strălucia,
60 —
ŞEZĂTOAREA
poşte mină că mi-o da, ş-odată eă-m Uuşturea si sta capa ca să-l ia. împăraţii să s păi miri ta
maclieu măi,.... măsa
ce viteaz este ăsta. o sfi-ml răpue vioaia.
Iar slu.ja astăzi, sluja inilne, sluja cinci, şase auî de zile. Da împărăteasa ce-ni zicea ? Cu împăralu că vorbea sama Mizilcăl lua numai ea mî-o cunoştea.
—  .împărate, lumea mea. ăst ticioru Iu! Mi zii Crai de cilul, trate, ne slujeşte nici barba nu ’mpresureşle nici mustaţa nii-I TnijT?şTe.“ Împăratu că-I răspundea :
—  „Impărătiţă lumea mea, !asă-l piuă dimineaţă,
am cu el ca să mă ’mplimb prin tlrgu cu .furcile sau cu buzduganele.
De o 11 cliTp ele lomee, o furcliită ş*o alege.
Dac-o fi chip de voinic, un buzdugan ş-o alege numai de optzăcl de oca, l«i ciochină l-o punea. Boldelcuţa de supt masă. ia frate că-mi auza, fuga la Mizilca da, pe toate că le spunea. Mizilcuţa ce-m făcea ! Dimineaţa să scula, pe ochi negii să spăla, frumuşel că să ’nharma, loată oastea o’ncîrduia şi priu lirg că să ’mplimha,
piugă furci că mi-şl trecea nici samă nu le băga.
La buzdugane mergea un buzdugan ş’a legea numai tic optzări de oca iu mină, frate, că-I lua deră-1 apuca,                    *
la ciochină-:! alinia, şTpe mu'gu ’ucăleca. cu oaslea lui că mergea la împăralu ajungea.
Mizilcuja ce-m făcea i Ci ud la Împărat ajungea, huzdugauu 'n mină lua, frumuşel că-1 răsucea, drept îii sus că-1 arunca, trei ceasuri că nu venea, in palmă că-1 prijunea Tar la ciochiuâ-1 alinia, împăraţii să spăimînla şi de-a ia că să mira.
—  ,.Machea. . .. mumă-sa ce vileaz o fi ăsla că-m 1 Spune vicaţa*.
Iar. sluja astăzi, sluja iniinc, sluja nouă ani de zile.
Iar lmpăraliţa ce zicea ?
Da Impăratija c-o pira :
—  „împărate, lumea mea. ăst ticioru lu Mizîl Oral, de tind, frate, ne slujeşte, nici barba nu ’inpresureşlc, nici mustaţa nii-I mijeşte şi-î portu voinicesc, călcătura fomeesc. uitătura tot curvcsc, judecata ’n chip domnesc. Impăra u ce zicea :
—  „împărăţii o lumea mea. taci nu mă mai supăia
61 —
ŞEZĂTOAREA
   la el tniiiie ca să merg şi pe el ca sa mi-1 chem la hsiTc sa ne ’nhăiem Lmpşoml sil uşorii ut. alunei sa ne cmioşleiu. Doldeicuţa de supt masa in, frate, ea a uza. fuga la Miziica da.
   Mizilcujăl fii-1 spunea.
   Miziica cit sA li trista.
   Da Miziica carte ştie hunele tatA-in silfi scrie.
   Un (ii mau rfi mi-şi scria despre la-sflu cA erea. mincinos cA mi-1 făcea : ua li. Împărat cA-m pleca, împăraţii ce mi-î grai a :
   —   „Mă. lieioru lui Mizil Crai, amindol ca sA mergem
   la hale să ne ’mhAiem Impsornl să uşurăm". Mizilcuţa ce-m grăia !
   —n Ini para le, luminate,
   —   tirmauu că mi-1 scotea pe masa ca mi 1 t rin tea —-împărate, luminate
   ăst timiaii de la ţuica de la D-mi Mizil Crai, taica mi-a In hol n A vi t şi stă suflet ca să-1 insă, pe mine acas’ m’ada.slă.
   Eu, frate, că J-arn slujit nouă ani şi jumătate a plecat pe zece frate cil J-arn slujit tn dreptate. Cind a! zice de năul frate, eu mi am socotit, eu prea bine l-am slujit hnpăratu că-ml auzii.
(Iiiu t.ipov, jiul. lMj\
nici un drept că mi mal avea MizilcujA-T drumu-I da ; oaste mullă-I trimetea pe Miziica o petrecea.
Cind la mare ml-ajungea in corabie să suea, oastea împăratului răintnca. Ea cu oastea cA-m pleca. Cind pc mare cA-m pornea iticele-ş descopcea (iţă albe le_şpăja.
Da oastea impara tulul din margine să uita.
Atunci că mi-o cunoştea cA fomee că erea :
pe el pe tojî i-a stăpiuit ia un cap de fomee.
Ci ud al zice di-un năul dragostea nu i-a ştiut Mizilcuja i-a stăpiuit.
Iiăla pe-ela să tăia. care ’n mare să ’ueca Ea cil oastea ei pleca la ta-săfi că-mi ajungea: şi ta-său că mi-o vedea, iu braţe c-n prijunea. si ’n gură nu-o săruta, toţi doniui! că mi-1 striugea. hoori mari eft-T aduna, mare zăfel că făcea, cu paharele că mi-şi bea. de săiiAlate-i ruga :
— „Să trăiască Miziica că mi-a isprăvit slujba."
Vere şi să isprăvea.
Mă 'ncliiuai cu oluleru ca şi Iiipu cil cringu. cind vlnălorl dobindeşte i.şî dă pkelea. să plăteşte.
                                                               Cules de Şt. St. Tuţescu.
— 62 —
ŞEZĂTOAREA
                     Note bibliografice.
   Hluldovan, Gr.gore * Roman Koztuoudrtsok (Proverbele Romlui-
                     nilor) Cluj. ISS*2.
   Vizoly. E. Z. — Spiichwbrler des ruinîltiiscluMi Volkes. Pnnriova.
                     1883.
   Scliuller. Karl. — Aus der YValacbei Rumăniscbc Gedichte uini
                     Spriehworler. 1851.
   Reinsberg-Duringsfeld. Otto von. Rie Spnrhwfirter der Romanei! in Vergleiche zu denen andcror romăuiscben Vfilker. voi. 1                   1
   Duringsfeld. Ida şi Ott:: — Sprir.liwnrler der germanisdicu und
                     rumănischeu Spraelien. IN75.
   Xaroly, Acs - Couversatiunl (lu rare (1 fete se cuprind proverbe
                     romăiieşll), Pesla. 1850.
   lloitan, R. N. — Cclalea din codrul Sinaia. Ploeşlî. 1808.
         Cântece poporan© potrivnice beţiei, culese de P. Cili cuinii ea-sa. cu uii cuviul înainte de A. C. Cuza. Focşaut. 1002. — Cuprinde 57 dnlece culese de însăşi culegătorul şi iMi ciulece luate din L'oler|iile şi «ie la culegătorii : S. C. Milidrescu. 'I'. Ba înşel, lamik-llirsau. I. G. Bibiccscu, 1. Pop. R«*tegnnu, T. Butada. G. U. Tcodo-ivscu. Al. Vasiliii şi din revistele „Familia" si „Şezătoarea". Peste tot 50 de ciulece, Cărticica se slirşeşle cil iy vorbe adinei despre băuturi şi beţie, care cuprind o întreagă înţelepciune, isvmile din vieaja Icnită şi suferim «le poporul nostru.
         Această cărticică inii dă prilejul ca să arftl iu rev „Şezătoarea" «•ă in lilcralura populară să găseşte o parte Injeleaptă, murală, pli-ita cu iuvă{ătu!iile, care Irebue aleasă şi date cu cbibzuinjă. iarăşi popi «ridul, ca: a!e ti 'e dintre a!e tale şi din popor adu uite fi iar poporului dale.
         In aceasta parte practică a iiferoturel populare, se coprinde : emtece de leagăn, jocuri şi jucării copilăreşti (fabula animalul poveşti morale, poesit pop. religioase, morale, vitejeşti, şi patriolirc, legende şi tradiţii : loate bine alese şi rlLicluilc en in{elepciuue put încununa cu isbimlă munca celui ce va (ace asemenea lucrări. Cel n* nu cred că in literatura populară nu se g.lsesco pălii morale şi ln|elepte, cetească cartea aceasta, care-1 de folos nu numai popo-
— 63 —
              Abonamentul: 3 lei pe an; 4 lei pentrn străinătate.
     A se adresa ori ce corespondenţă şi abonamentele, D-lui Artur Go*-ovei, î?i Follicent.
             CUPRINSUL :
Femeea cea proastă, poveste Basmul Iul Bucur hoţul . Povestea pine! .        .
Bucătăria poporului     .
Cimilituri .
Cintece. culese de
Snoave .
                 C. Teodorescu.
                 H. Ţapu
                 Teodor Gr. Goilav M. Lupescu Artur Gorovei A. Vasiliu, Leon Mrejeriu. M. Lupescu .          . Gh. Popescu Ciocănel
   Descintece :
De muşcătură de şerpe .          .     . Gh. Rudeanu, I. D. Durau
                                      De bube dulci, de luarea cuţitului, de rîîe. de muta păm'mtulul, de soare de sec, de
  dragoste, de tuse. de venin .        .           Gh. Rudeanu
Pentru adusul laptelui .         .     .    . I. D. Durau
Note bibliografice .        .          .    . A. G.
                 DE LA ADMINISTRAŢIE
      Cotizaţii plătite : I. A. Zanne, Bucureşti. 6 lei.