/Ci yT-C/- REVISTĂ DE FOLKLOR ©irector: ARTHR GKDRdVEI Arml X. — Volumul VII. /K/t, 1 Mart 1902 — 1 Mart 1903. FĂLTICENI TIPOGRAFIA M. S A I D M A N 1903 Abonamentul: 3 lei pe an; 4 lei pentru străinătate. A se adresa ori ce corespondenţă şi abonamentele. D-tui A* tur Gor*n>ei. in h oiit cau. jrmsrf CUPRINSU Folkloristicâ • • * • Dosarul lui Ion Creanga. Descintece . . * ■ Norocul. Pasărea neagră . . DE LA ADMINISTRAŢIE V* ; Radu Marinescu. Ileciu. ti lei. \ ,tte: Lî-nii C. Meissner, Iaşi. 3 lei: Cili. D. Lalu, „ , ; Locol. Eug. Botez. Constanţa. 3 I.; C. N. Steriade, .. 3 l; V. Ciocan. Rădăşeni. 3 1.: Pr. A. Popescu, Comica, ^ I. ; G. Rigo. 4* I 50 . Miron Pompiliu H. Ţapu . M Păsculescu REVISTĂ DE FOLKLOR Bifcciop: AK'L'ER GdRfDVEI Anul X. — Volumul VII & I Mart 1902 — 1 Mart 1903. FĂLTICENI I P O (I H A F I A M. SAIDMAN 190 8 Anul Vil Folticenî, l Februarie 1903 No. 12 MIRON POMPILIU Vorbe locale (proirincialisme) <1iti s h'li* Şic iu, Cam)>. Criţfior ţii llrguşortil Yaşcoit (O»0. ung. Vaskoli din Hi) im ren . Vidra Tazlăulut (salcie TuzUw şi Frumoasa, judeţul Neamţ şi din solul (Juram jud. iaşi. A y1,;vti/a/t ales lut. llg. ulegc-se când vine..., niliiii vine rar. câtc-odat.1. ahit, rupi de foame, mori de ele, .f/j/fi .m/, .miM.e, oare-care: amuţi duce : durea ceva. aruut. »|â rle humlmc boită ioş ‘■uo vinci. (\. Tri7.lfiuluT-Nean»|. ■mpetala. slneală. B fu Ai fit, piatră de var sau de murmură. l). (fftră explicare). * nu, fiti-s baiu gy'acc\ nu-i nici o '»u pa rare pentru asLa. ‘«•Vi, jupesc. '■"«'/orii, [f espl.J. • '), (ung- bika). buhai. laur. '•- ii bulgar de păiniut. [Nu se h tO Oi poate descifra bine, poale să fie: biceşJ. bleasc, grai u. bloeiori 3), a se juca in apă. hoance. văzdoage (cârujelc), flori de grădină, galbene, forma rozelor. (Valea Tnzlăulul-Neamţ. boarint păstor la bol. bocişle, (f espl.) Nu se poate bine descifra, poate se fie: bo-rişle, boc iulie, bocioalâ, căciulie de usturoi. bodroantt, calrafusc, boarfe. Ş*a luat bodroanţele ’n spate ş’a plecat. bojittc şi bojic, buzunar. bombtc. bolovan rotund. bopsaiu, [f. espl.]. brăciuarifi. gârneţ. brusturărie. (f. espl.). (Valea Taz-lăuIut-Neamţ). bucale, cereale. ’•« fim celula oare stt&> tabac îo ţrurâ. iSoludc-Dobiia. Xrausibania). Hhm >o tn.il zice ţi !a pciricică t 6iiciiDâori. on acelnş înţeles şi în com. Broştenl, ţinutul Suceava. — 111 — ŞEZĂTOAREA bubuşlia, fructul hilmcîulul. Grăunţele hameiului se chlaroă lăstari. (ioronl, jiul. Iaşi . bulughene. cartofe (se zice) în partea de sus a juu. Neamţ. bumnyi, (a se), a se ciocni cu cine-va In cale. bureţi bolnndariţ/, roşi la culore. bureţi păstrăvi, albi ia culdre, rnarî şi cu pete negre. busumflat *], [f. espl.]. buptăr, (f. espl.). V Cafă, cafea [ung. kavej. eăfanâ, cafenea. călin, copăcel cu fructe care se chîamă căline, un fel de bobiţc roşii mal mici ca cireşele obicinuite. La gust sunt amare, cu toate acestea ţarauil le mî-nîncâ. Fructele staQ si iarna pe copac L). (\\ Tazhluluî-Neamţ;. cihneniţă, [ung. Kemoueze], sobă. cantă9 cântulă (?), (f. espl.)-car da boş 3], cârnaţ gros. cărcăi (a), cum fac găinelc (de spaimă). ceiică, stau că. 1 2 3 cervcreu. [glasul să meargă ca cervereu] [f. espl.]. chiot oare 4]t [f. espl.J. chişetoare şi chişoscă, o cascadă mică. (Valea TazlăuluP. ciapţă "■], [f, espl.]. cioareci G), iţarl. cioroslan, (f. espl). cio bar căit, se zice despre un om carele âmblă priu locuri streine, precum şi despre care âmblă. noaptea bâtănd cArcîu-mele. ciugulesc, despre găini când ciupesc câutîud m în care. ciudesc (mă), mă mir (ung. eso-. dubii. ciuderh/, must de mere sau pere verzi. ciuma?\ (cîumafae), o buruiană înaltă rămuroasă, cunişh* fructe cât nucile cele mari, cu ghimpi. Creşte îu belşug (bu-îară) pe lângă garduri şi prin şanţurile uliţelor. Fructul e otrăvicios. Se coseşte pe la începutul lui August. Românul pe care l-am văzut cosînd-o, zicea, că după ce are sa 1) . Boşumflat, drimboot. inimos. (Uroşlom-Suceava'). 2) . La Broştonî (Suceava) rodul acost'rt colicei să fierbe şi zama so bea ca loac pentru tnsâ. 3) . La BroştenT so zico chişcă şi pi in alte părţi alo ţării: calbuş. A). Tot la Bioştoni, se zico ckcotuure pi. I. nţolor do la gura cămeşilor gospodarilor, cu caro so închelo la gît Se mal zico şi la coltul casei do din nfară : tehloiotirea case»*, 5). Scufie soft bonetă care so pune po capul copiilor iniei. [Soirioc-Dobica]. C). .Alte celea-s cioarecii şi alte celoa t'farif. La Broştcnl [Suceava], cind zici cioareci safi bornovecl, mal delicat, so inţelogo acea haină do tras po picioare. Făcută do pănurâ groasă do lină albă, caro so poartă Iarna, toamna şi primăvară. Rar se fac cioareci de lină lao sau neagră, cu care se îmbla ia tâet pădure. Iţaril se fâcoau în Techimo numai din lină toarsa «tors in tors» şi îs cu mult mal subţiri de cît cioarecii, aşa că so purta numai vara. In vromoa de astăzi so fac iţarl şi do bumbac, adică urz&ln şi bătătură ori cu ur/ala de bombau* şi bătătura de lină. Numai tineretul poartă iţari do bumbac, gospodarii bâtrînî port tot de cd de liuă. — 178 — ŞEZĂTOAREA mânlue, Irebuesft-şl facă mujdei de usturoi, aşa de tare-1 ameţeşte la cap. — L’aui întrebat pe Român, u’ar putea sa scape uliţele cu totul rîe-aşa huruiau ă proasta, fara nici uu folos. Mi-a zis: „că o cosesc şi alt cei de făcui?® — „Să săpaţi frumuşel locu şi şanju colea primavara şi să-I scon-(eţ( rădăcinile ; ar creşte o-leacft de Iarbă!“ — D’apol cât de multă-I, de unde-ar putea primăria să săpc atâta loc!?® — ..Apoi uu aşa. Fie-care gospodar să săpe pe dinaintea gardului său1'.— ..Ba că bine zid, cucoane. Ce ţ-ar fi, un hăcl ar putea face uşor treaba uxln“. IV lângă culinar mal e boul care cuprind multe păijl ulc valului partea dintre şau-|mi i gardurile de Ia ogrăzile canelor. Sunt drumuri ull(c rjl meldaiiurl, cuprinse mal mult de jumătate de boz, mi de o pădure. V.ilrn Tn/.lăiiliil-Neîiinl . {‘ti, u curâţi arborii de 11*util ■H.r • 'I (I f epl ). o» utih-Mi* hui lirele de la gura uldHioliM pn mie se strecură n pii cilor şi i'pan, întreg, sănătos, teafer. clindos, se zice când ceva uu-I copt bine. Pănca asta e clett-dcasă. ciont, cioc. cocoşi 2], (f. espl.). cor/nii, locuri rele. rîpoase. Se zice şi cor hău), s. cor liana, (Valea Tazlăuliu-Ncamţ/. corolele a), (f. espl.). coromislă |f. OSpI.] cotcoreza (zz), a cotcodăci. tunii, espresie cu care se chîa-mă cânii. cum peni (a) 4], a potrivi. Ren m'a cum penii. cur penim Uu păzitor la vacile satului, în munţi cu coliba în nişte prelucl, avea o grădinu-ţă cu castraveţi. Luându-mf* de vorbă şi zicendu-î: — Ai şi castraveţi, moşule? A răspuns:— Ia avem nişte cuipent. (Valea TozlăuluI-Neam|j. II Dar pi (a), a calea, a culca jos. Se zice când culcăm Iarba rostogolindu-nc pe pajişte. — Toată mia dărpit Iarba iu-(ăndu-se prin ea. diac, student şi psalt. doi ană s), ori ce fel de mantie neagră. l l*» ti "|t-n ilt* m’hMuI. cn|)iii ^Solnoc-Dobicaj. i I ii« • •»« ţ > ». > » |**d> «Utilii ţi Dino paduioţo. (£o In uc-Doi ic a). i1 «■ i ■1 *• iln> u toUornu. *1 /'ni.*»,.., mp mi > » * la cel care nu răspică hino vorba. 8). » * i i tot cu ncelaş in folos: grapă. *&e ţinea grapă (grăpiş) de eh 4). In Moldova prin vorba asta să '«ţelogo na flăcău crescut bine. fără a avea vrista înaintată, adică potrivită înălţime!. 5'). A hopăi in horă. [Solnoc-Dotaîca]. 61. In BroştenI se zice: hapaticurî, la strujiturile de in golnitnră. 7j. Iii Moldova so ’nţeloge prin lutrţ, s apt amina de lingă postul mare—adică cea din armă săpt. din cîşlegilo de lamă—so mînîncă de Inapt şi Mercnrea şi Vinerea, do-olaltâ. — 180 — ŞEZĂTOAREA hăft fa), a trage, a scoate. hauc, lot vreasc. kigkidiş 1). ceteraş. scripcar. Hi-ghidtş pe lângă Criş (cimilituri), ţînţariul. ha], boi Ioanye ! hoî Floare! [f. espl.] horăesc, horcăesc. korcotesc, se zice despre hor ăil. (Valea Tazlăulul Neamţ;. huhurez, (f. espl.) hupa şi hupi (a), a striga tare pe ci ne va. Ilup astă dracul din-tr insul. hutupală, un om mâucăclos. ftHtupi (rr\ a îmbuca cu lăcomie. I (nituit Uit “), [f. espl.] •V »/«i (a se), a se iugraşa tare. Iu, a htcărăbâni, a câştiga, ii 1 unirea- r w încreţi (obrazul sau lipiturii*), •‘tfUr.i ( ) n Împreuna, a lega in uluita |m]. ii face să fie pe-o t M*U I -» i'-ui. Inln'buiiiţal Iu es--» . Âui/iit). (f. espl], i.. } im iipiutesc. • . > i p> | I ilrwpl r bot, cal, t * I M . | |(|ll| .1 serviciu la stână. Iu unele părţi se zice : larhatu stânil, pojijie. (Valeu Tazlaulul). jinaU, (ung. gyauu), bănuială (napaste). jinapăn 4), ieniper. jirav, om iute de fire. jordănesc (?) (f. espl.) jnbră\ juni ară, \A.jumere, [f. espl] jumurli şi jumuli (a), se zice despre porci când scurmă în noroi căutând grăunţe. jugănesc, scopesc. L Lăduniy fagi, mesteacăn! 5], ră-cbiţi, etc. groşi de la un decimetru până ce-s buni de bârne. (Valea Tazlăulul-Neamţ). lăngălăfi (ung. iuugold), o pătură de aluat ce se coace pe lopală în vatra cuptorului, pe când focul arde de abinele în lăun-tru. lăplucă, burete galbăn, se mini n că aşa crud. liturghie, liturghie. Uciu < | > -nit de amfl — 181 — ŞEZĂTOAREA tnâloiii, pâue de păpuşoifi. mardi (a), a moruăi. mârmăzel. vio roşi Ci mărmăzcl. mâţoiii, molan, coloîă. mimică, ni mică. mângială, un aluat din făină ueceruulă de popuşoifi, (care slujeşte la uns pi uza de cî-nepă). mormoloci, viţelari, pul de broască. Fig. Despre copil mici se zice mormoloci. (\. TăzlAuluI). w/vc J), (f. espl ) mur să (f. espl.) ar Nădăesc (ine), dau cu socoteala, bănucsc, [ahncn] -). năpusti (a se), a se laşa, a se neglija. nemţişor\ sau ciur cin laşi, bureţi mici galbeni. ninerul s) (f. espl.1 O Ol as că, partea de deasupra bu-rcteluî cam vcrzil-vincţt. optici [-/], a Întârzia. Nu ine opări. ogărji (!»<■ so zice la fitilul ars la un capii a luminări* şi so mal ziuo şi In u senbituri fiica ti cu dalta intiun lomn pentru ca si so bnuo acolo capitul altul lnmti. ['tulnnc-OrilHca|. ■J). .Ahne», iusamni pe româneşte a presimţi şi are şi înţelesul cuvintelor la caro l-a îilitnrut ripos. 11. l'ompîlii. Hi. Desmerdut |Solnoc-I)obic,a] ncnt.rii [Hroştuul], J|. In Solnou-Dobîca, acoavtâ vorba si dă ca nume boilor. :Y) Sorbitură, sorbală. G) Nuraîroa do pica, i-a vonit do la zgomotul co’l faeo fumătorul mini trngo din Hulea: /»ludiii-.i. rnyuric insammi uu loa plin cu rugi. Rhii. fot ou aeolaş înţolea. fsalbatio. .i/.4i a, '«u mini «e xico la U roş toni: *oU>tH;.:dnl, îl un animal din ordinul bri iiHM'jf* .»0 emu se mai zice: dulap. (Solnoc-Duhica). iplouat. • ft. ••in».» (Solnoi'-Dobîca). I) i *•! Iu Jl a laud Cuptor. T.a faţa 30 a manuscrisului obto scria; cunu- mrb di |n .l ua *• 'w ni.il degrabă do pe casă. acela vu muri mal întăl. (M. P.) Iu], iji'hn/ . ................rad. i>u care si SiTrthfucş/e şi so înfloreşte sumanul- (Sol- 1 II) tu tUiliim -I) ului In,iinmJl suma» si mal jiro^ înţelesul şi do haine. *T,'apucă larnu cm AiWif , «'li- .i 1 apunii Iarna cu bnitio (strac) slabe — 183 — ŞEZĂTOAREA fumăn i)i f. espl. şuşorcă, susorc’i 2 3), pănuşl de păpuşoi). T Tare, o dat puhoi Ci şi Io dus la vale (păstrăvii), alţii s'o tras iu sus la locuri lari rele'1. 'J'atin, iarba Iul Taiin, o buruiană al cărei rădăcini se curăţă de coajă şi se pun în lapte de se bea pentru vătămălură. făt, tată, tăţf, tăte\ tot, toate, etc. taft, băltoc, iac. târâit, părăuaş. târşit a), desvelit. tyer; tyer cu tine, tyer fără tine, adică ori cu line ori fără line. tuduman, mărturie (martor). tu leii 4), pl. tu lei. (f. espl.) T Ţaicăy drojdii deYiena.(V. Tazlnulnli trîndă, se] zice despre pane când uu-I coaptă bine, adecă care nu-I puhavă (trîudavă, trîndăvilă, Mold. N.) tar hoţit [lapte] (f. espl.) ţâră 5). o ţâra, o ţâruţă; oleacă puţintel. ţipa (a)f a arunca. Figurat: ţipă- tye după cl, du-te de-1 cheamă. ,o v VgrliKuuuYâ, plouat. (V. TnzMulul itTtuană, ultoîu (altoi). uimă G], ud mă. nit (mă), mă uit a duzini, m am uitat a dormi\ adorm, am adormit. ujinâ (ung. ozsonă), pe la toacă. V Vă), [a] a vedea, perf. simplu : vfiiî, văişl, etc.: perf. comp.: am vait, ai vait, etc.; gerund.: zidind; infinitiv: văi; celelalte tipuri de la văd. vărzărî, plăcinte făcute cu mărar, marole, ştir, ceapă şi se coace în cuptoriu când coc pane. vertf ana şi vara fana, vară, veri-şoară. vevericlofi, bureţi negricîoşî bă-vrav, gramadă. (loşl. Z Zagan, o pasere mare: posibil : vulturul. Atâta A găina cât un zagan. zăluzală, a pălit-o [pe găină] zăluzald de clocit, adecă nebuneală. (Valea Tazlfiulul-Xeainj;. 1) . Cam boat; choarhuz (mold.) (Solnoc-U.) 2) . SaQ piţiele, cum so zice in Solnnc-F). 3) . So zice şi 'n Hmştenl. tot cu înţcloaol acesta • tCe te-al trraît aşa la foc. dai are în totdeauna mal mult un înţeles ruşinos. 1). Ciocanul (poterejul) râmas în pământ, dtipA co s a tâiet tujlcannl de jiopuşol. (Sol-noc-Dohîca). 6). Acest cavînt in BroştenI are şi înţelesul de-o fi f. îngrijorat, cu teama. ’S.i făcea ţi ră de frică ce-i era . 0). Uimii se zice şi la Broştcnl. — 184 — ŞEZĂTOAREA zăgrănyl, a îndesa liaiue Intr’ un Joc strimt. Figurat se îu-trebuinţază îu înjurătură. zbângăi [î-a urzi aţa da la b la «—câol urzitorul so învîrto do la stingă spro dreapta—treci cu nţa do la h la e. ori de la d la a. In llroştonî la crîimpîţfl so zice: erhnhyhiţd. o). Ainî troliuo sa fio o groşalâ. cftel în purtoa munţilor Neamţului şi Sueovil se zioo birneţe. nu giruete. cu aoolnş înţeles. — 186 — sezAtoarea pentru popuşoiu şi alta pentru grâQ. Sc poate mal multe despărţituri. Deasupra sunt două coşarele, pe care se toarnă vama, unul tutr'o despărţituri, altul în cecalallă. Hambarul sc află în podul morii. /tinde, rudele la trăsura c’ un cal. (Valea Tâzlăulul-Nenmţ ». hustucîiu, vas in care se alege unt. luţcii, un biciu mai scurt, de curea împletită i\, Tazlaului-Neamfi inefrcturi, unde se împreună 1 ni inele Ia colţurile caselor. (Valea TnzlăultiI-Ncam|J. htford*i/or (la război), (f. espl ) iuploc, scoc (vălău). (X. Tnzlănluî). htunoae l), (f. espl.) fe(unt dcspicâlutl aşczalc transversal pe căpriori. ntitjtttfi, locomotivă. tttiVttl (unealtă de la stative, (I rud.) fftcălcţ (iu Muntenia), i'ulişei . (Valea Tazlăiilul-Ncamt^. "***/>.»#. i» măsură mică de ea-j*mi itntc, toi ite lemn, cu care * i ie vamă Valea Tnzlăulul-N. in ‘i i «.i# răsăpie; (mnyesză- i“ . ni’iitp), ", •«urăluşele cu care leagă b iimele de la Imblăcel Împreună. /" i*t£ş*le, ii uneallă în care se ■ti. * IniJ «< |i*t, ţirn-1 un on fir rupt 4 i i *m» <:!i ■ imn A 'i ) «Ihl Ini.TUii •}«• liiiL'Alhnn (>ol I 111 I ll • «tailaî |> ÎM'I» JH'mluit -'•I '*/*/!. ■'* Vl.) — 187 — ŞEZĂTOAREA metru, cu care aruncăm îu pomi pentru a da jos fructe. slobozi tort ti [la stative] [f. espl.] sur tiu colibă de pari, aşezaţi îu ţarc, la verf întruniţi, formă conică. (V. Tazlăultiî). stamboatiiy o măsură de lemn, ca de vr’o 12 ocă. [V. Tazlăului]. stavilă, scândură scurtă ce slujeşte spre a abate apa de la roată ş'a opri ast-fel moara. şlipurx, traverse [la drum de fer]. suta ti, [f. espl.] sucfl, un lemnişor bine cioplit ce se vîră în ţeve ş'apoî se aşază în suveică. suvehu, [f. espl.] şuşnu, losniţă. şi/ştiorT, lemnele verticale de la crâng, între care întrînd mă-set de de la roata [morii] din Jăuutru, învârteşte crângul şi înacelaş timp piatra de-asupra. [Valea Tnzlăulut-Ncamţ], tălpile [la războia], două lemne groase jos; formează lungimea războiului. târgă} coşerifi pentru popuşoi. fircîug, o traistă mică de piele cu pârul pe ea, în care îndătinează ţăranii să ducă sare la oi. teică, unde curg grăunţele din coş. (Valea Tazlăulul-Neamţ). tengyde, cercurile de la roţi, a-dieă Intre leucă şi butuc. târlăy loc de iernat pentru oî, '"Vaci şi boi, cu bordee pentru păzitori. Pentru adăpostul vitelor sunt colniţe, adecă garduri de nuele în (arc, de-asupra coperiş de paie. Asemenea locuri, fiind gunoiete, se ară şi se samănă. (V. Tazlăului-Ncamţ). teică, un cuier de pus vasele de bucătărie. trepee, doue beţişoare aşezate cruciş iu lăuntrul ştiubeiului, partea de de-asupra. De aceste beţişoare atârnă fagurii. [V. Tazlăului]. io Ic du 1), leică. ţuleaf)x tulepx, (f. espl) urdiniş, bortă de la stiubel pe unde ies şi intră albinele. (V. Tazlăului) zdrincăt, scrânciob. Numele uneltelor şi părţilor morii (Spuse in (’riştior, la n moară de către murănţă). Albioară, un coş de scânduri în copac, albie. care curge faina de sub roată. crucile rofif, (f. espl.) cep (de fer), (f. espl.) cupe, la roata din afară. clopot, (f. espl.) fi?râ, (f- espl.) lj. Salt cam sg m:il zice n Moldova : plinit. — 188 — ZEZĂTOAREA fus, (f. espl.) ic 1 ], (f. espl.) macinişe. saci cu grâul şi păpuşoiul de măcinat. Se uumesc şi jcpiur\. ruda, lemnul cu cnre se trage stavila. scaun, nişte pari pe care sta a-aşezatft albioara. scăriţă, scara din trei trepte pe care se sule în podul morii. lajtaU (ung. sajto), (f. espl) şteanga cu crangu, (f. espl.) scob, citernă, pe unde curge fâ-iua în albioară. titirez 2), (f. espl.) irocnţi7, unealtă iu care curg grăunţele din coş; In unele locuri se clilamă albioară. ţoangă% (f. espl.) viiitfiu 3], mertic, adecă măsură cu care Ie vamă. i'jşcă 4), (f. espl.) Numele uneltelor de la car şi plug [corn. llnglient pe Prut. jud. laşi]. Jug: părţi dc lemn ale jugului: lopăţica, bolfee, resteie, oulu pinjiu. cătuşa, gânj (din nuele de stejar, ulm sau de răchită), cervice (partea superioară a jugului). Chise. inimă, perinoc. vârtej. osie, leuce. rincă (din cânepă, din vână de bou), cârimb. speteze (In cărimb) scoarţe (de nuele). lou* ; scara (cu cercelu), ciolan (obezi), cuiti (care leagă ciolanul de gemănărl), cercurile de fer, ferul lat, ferul lung, cncura. Mrindotu, bârsa, plaz. cucoaşe. Iiotoă. sucală. Meredeu (făcut din aţă de cânepă, pentru prius I'1 -Mi Val (de pânză), trâmbă [Mântenia] /'sic). Culme : un drug de lemn, atârnat in două cârlige, pe caic se (in di uleie 7). f Aceste numiri siut auzite in GoronI jud. Iaşi. ----------*----------- ti JVimi /solnoc-D.j t I imnlirt cu caro potrive-to micinatul, mic sau marc. fitlcm;. 1 i Iia Solncc-1). kp zică ţi: otâaiu. t» r*fcu din piuiţii jiiotrelor do moarft. (Sol»oc-D.) M Li ii bi i a ■ aude ţi n Proştenl, ţinutul Suceava. !■) Culac • • » » % i la L1iu<|ieni Suceava la cufwic se zice: grindă. — 189 — ŞEZĂTOAREA CIMPOILE Foalele, burduful, făcut din piele de oae JJ. Hârgolu, pentru bas, o ţeve lungă făcută din 4 jevl dc soc. Carabă, de prun, corn sau cireş cu pliscoae de soc in lăunlru. Suflătoare, de soc, (f. espl.) Butye tot de soc. virilă In carabă. Cioacă, o unealtă de soc iu formă de lulea în care c viril ca palul interior al carabe! 2). La stâna de pe muntele Onofreî, teritorul comunei Tazlău, judeţul Neamţului. Stâna",' împreună cu strunga şi ocolul^), e aşezată pe coasta sudică a unul colnic, e bine adăpostită diuspre veni urile de nord, mai in sus e un. picior de plaiu, fără *arboii, nici tuliş. Are forma patrulă, şi-î construită de bîrue de fagi, la -o parte in cplţul sudoslic uşă mică din scânduri de brad. Bârnele nu sunt lipite, pentru ca să răsbată aerul, spre a sventa coşii. , Iii lâuntruyle păretelc vestic^allmâ două ieşi de uuele de aluu, în formă de rafturi, aşezate orizontal pe pari. Acoperământul stânii se prelungeşte iu partea dinainte adică spre ost pentru instalarea vetrei focului şi a unui pod do răzlogi de fag, aşezate pe locul căre-i costiş, adecă puţin înclinat. De vale e strunga, un spaţiu circular unde se bagă oile pentru a fi mulse. Terenul cu acel pod Irebuc să fie numai de cât Înclinat spre strungă, pentru ca oile la muls să slee mai sus cu picioarele dinaiute căci alt-fel ar fi greu ciobanilor să le ţie când sc srnuncesc. La mijloc P. l.a Broştcnî. fr face numai din pio’o da capiii. fiind-r»Vi mal trainica, i:). In jLltHutUih mujicul Att. II de T. T. Burnda la faţa 74 tse.găsesto descris cimpoiul, po lângă toate celelalte unelto muzicale alo rtraiînirluT. 3). Stâna do pe ni mito lo Unofroî, O a posesorului din Tazlâîi ş'n câîor-va ţaran) din TszlM şi Frumoasa. Iu vria amilul JJ>93 eraţi 8 ciobani împreună eu baciul loji, un ungur diu Fiumoasa. Mal toţi sunt unguri. Bar vorbesc numai româneşte intre deuşil. Baciul loji mintă admirabil in fhtor. Mi-a cântat o mulţimo de cântece şi horo. Foarto frumos ii trflgo doina, din străinătate şi câtc-va horo. loji. do şi ungur, n'n fost în staro să-tul canto o singură doină ungurească ori o ario de danţ naţional unguresc, nici macar clardaş. iMiion Bompiliu). 4). Locul undo-1 împrejmuit pentru ca sc stoic oilo nu sc chin mă nici odată ocol. ci coşuri sad cum :1 la stină, se cheamă: strungă. So zice ocol de roci, ocol de lot şi ocol de vite. — 190 — ŞEZĂTOAREA Ini re strungă şi podul de răzlogl e spătariul ea un zaplaz mic de scânduri cu seăuneş de par!ea poduîu! pe cari şed ciobanii când mulg. Oile din slrungă. întră pc rând pe nişle deschizături din spălar, pentru a li mulse. Aceste deschizături silit formate, fie-ca re din două scânduri de brad sau fag injepeuilo in uştiorl ce se mişcă, asl-fel ca la capelele dinspre strunga intrarea e liberă, iar tu partea despre pod, capetele stau apropiate; când întră oaia iusa aceste din urmă, tiiud împinse, fac in laturi, de poale intra oaea bine. Laptele se mulge iu găleţi (vase de lemn, maximum 8 litri) iu carg sc pune şi cile*o cupă ’] de lemn cam de un litru, pentru ca laptele să cază de-adreplul in cupă -] şi să nu sară. Din cupe se varsă încetişor de la sine in gale]!. Din găleţi laptele se strecura prin strecătoare 3) de pânzâ rară de cânepă in budaoă, ciubăr mal mare sau mai mic, după cantita-len laptelui. In răstimpurile când oile sunt cu lapte. Acest ciubăr an* n singură toarta. Străcătoarea nu se Întinde deadreptul pe bu-ducă, ci pe un bârzob, o unealtă construită dintr’o nula îndoită in fomiA circulară cu transversc de leîii. In laptele dc^budacă se pune chim? si se lasă să se închege. După ce se încheagă, il bate cu bri~ «liidau. o coadă de alun cu 3 cercurele concentrice. fixate in 2 heje crucişe, toi de alun. După aceea cu poloniei! dă încet pe de-liiltiri, până când s’adună caşul. Mal umbla baciul Încetişor cu rnâna d«* I alunge, il scoule şi-l pune In erintâ un vas în formă de lighian, din fug situ din paltin scobit, cu burlulu pe unde se scurge zerul. cm»d bariu! frământă caşul. Acest zer se chîamă jintuit: dintr’lnsul i xlnigc untul de oae. Caşul scurs ast-fel sc aşează in îuveliloare prn/fl nti‘A. pe care se pune un teasc, dc comun un bolovan; ll 111• i■ ii in i n n jumătate de cTns, apoi il scoate pe Ieşi de se sventează. Zflinl minus m budncă de la stringerea caşului se ferhe In claun, im i' ni. iu «r |ie foc. neîntrerupt cu uu băţ crăpat la capăt, care l. • •itiu-i» in /i't numit tăujer. După un timp se încheagă puţin, • ■'■ni -1 i. i i in ! ir un I -e chiarnă jintiţă. Jintiţa se strecoară; ce lAn. t.irt , ni da Zi*rul scurs, uu prea c bun de uimic, sc dă la « .im i tu |•(>r< i J11 d i h i o i In -ui J il ;oJ»|il, ci csLo suspoudulâ |>c 2 i-ă «»’ do luna, caia trec prin •■|<> £ 1..1 li .!• gti j|i V> 1 i ...... i. ‘«i/tirfuţ. Nula do il. rcmpiliu. ii) I; M .i I tutltfpfani ’t indicam 7 ajutam fără a avea pretenţii; aşa că ptnn durea el să cetească in Junime, era sucite şi răsucite de noi II94* fi (ii /*>/ re se vede scris de Ioan Creangă I 11 iu .1 declar că tot cc se spune iu acest pasaj este cel mal ui mi 1 mii negru neadevăr, cum voi arata mal departe. U: in P\eminentul No. 30 din 7 a tunet curente, am cetit: „Pă-o • h mu in 111 pretinde că sf. Sa,—d. Giiporescu şi reposatul • "ii Unii • 111 n 1 n I i Iul poveştilor auzite de Ioan Creangă de la o ........ I nu n Vuiiir. .* şi maldepaite in acclaş loc* Din strecu- ...... ■ < >i|i 1 1 • 1 uii* . singurul folos cc se va alege, e că se vor ■ * • j / '/i In unele tercurl despre o pretinsă colaborare*. In M wi 1 « fij, iu rare se vorbeşte despre nimicirea unor cercuri, iimb e-t -*..|ii -1 li , Minte despre o pretinsă colaborare, uu pol înţelege u «n u in I 11 Mim-in are numele meu? Tare aşi vrea o lămurire. Mă 1111 ■ *r> ia pin 11 iul diu scrisoarea păriutelul Ienăchescu şi pcu-Ini >■ mm Imiih'i lammire, lac mal intăl pe scurt istoricul cunoştinţei «1 Imcm 1 iiiipn-uiifl ni mleligentul şi hazliul, reposatul şi mult re-■ 11intui meu amic, loau Creangă, - Ip3 — ŞEZĂTOAREA Eli aiu cunoscut pe la 1863—1864 pe Ioan Creangă pe cânii era diacon şi student în şcoala Preparandală de sub direcţia eminentului profesor T. L. Maiorescu. Pe atunci eram institutor Ia clasa I-a primară Treî-Ierarchî şi auziam şi cursul de pedagogie al d-luî Maiorescu, împreună cu V. Receanu, loan Beiu şi părintele lenă-chescu, atunci diacon. Prin transferarea la Bucureşti a colegului meu Ioan Beiu, la 18G-4, şi după schimbările ce au urmat în personalul didactic dc la şcoala primară Trei-Ierarchî. loan Creangă, după terminarea cursului pedagogic cu cel mai strălucit succes, a fost numit Institutor la şcoala primară Trei-IerarcliT. Atunci eu şi cu Creangă văzînd că nu era o carte bună pentru începători, deşi apăruse un abecedar a unui evreu Scliwartz, care abecedar era plin de greşeli de limbă şi de metodă, am propus şi s'a admis să ni asociem şese Institutori şi anume: I. Creangă, V7. Răceanu, pâriutele lenăchescu, N. Climescu, A. Simionescu, şi eu, pentru a face o carte începătoare apropiată dc mintea copiilor şi conformă cu noua metoadă scripto-legi.—Am început la 1867 şi a apărut de sub presă la 1808, ciud a şi fost. aprobată de Minister. După reuşi rea cu această carie, ni-am asociat, V. Răceanu, eu şi Ioan Creagă şi împreună am lucrat cartea do cetire învăţătorul Copiilor, care a apărut la 1S71.—Această carie, ca şi Metoada Nouă, au fost imprimate într’o ediţie cu spesele Socictăţel Invăjătureî Poporului Romîn din Iaşi, după ce lectura învăţătorul Copiilor a fost cercetată, corectată şi aprobată de o comisiune compusă din d-nil : Al. D. Xenopol, pe atunci Prim-Procuror, Petru Poni profesor şi I. A. Darzeu institutor, aleşi şi însărcinaţi de numita Societate—Aceste două cărţi însă, care au servit şcolarilor începători peste un pntrar de veac şi fusese introduse iu toate şcoalele primare din ţară, au fost zugrumate de dl. C. Maisner. De Ia 1SG7 şi pînft la începutul anului 1889, ciad au încetat din viată mult regretatul loan CreaDgă. adecă timp de 22 ani, am lucrat împreună la editura cărţilor didactice Metoadă Nouă de scriere şi cetire şi la lectura învăţătorul Copiilor. In aceste lucrări suceam şi răsuceam, ne certam şi apoi ne împăcăm, cînd făceam lecţiunile din pomenitele două cărţi căci Creangă ţinea mai midi la limba, iar noî cel lalţl la metoadă. Părintele lenăchescu a mai lucrat siugur numai cu Creangă broşura intitulată : Povăţuitorul la cetire prin scriere, pe care glumeţul Creangă ast-fel o recomenda : „Ori-rinc sufere de insomnie, dani — 194 — ŞEZĂTOAREA vrea să adoarmă cil de profund, să ice in mină poeă fui torul nostru, şi adoarme numiţi de c l ‘. v Prin urmare nici odaia cil a Irăit I. Creâgă nu l’am asociat nici luat parte la lucrări, nici îndreptări, afară de cele de la Metoada Nouă şi învăţătorul Copiilor şi afară de discuţiile şi criticilc ce le făceam împreună la Boltă-Reee asupra conferintilor ţinute la Universitate de D-niî Maioreseu, Pogor. Lambrior, Gli. Panu ele* Am fost foarte intim şi sincer amic cu loan Creangă; am lucrat două cărţi, am mtncat. băut şi petrecut împreună, cind el Ia mine, nud eu la dînsul, cind impreună la V. Răceauu şi cu deplină convingere declar şi susţin în numele meu şi al lui V. Răceann, că nici odată, tic la petrecere, fie Ia lucru în discutarea şi compunerea sau prefacerea lecţiunilor din cărţile noastre, sau la iscălirea esernplarelor de Metodă Nouă şi învăţătorul Copiilor. Ioan Creangă nu a spus sau amintit ceva, fie în glumă ori serios, despre povestitoarea Ţinea Vait ir. cum o inventează, îim pare, părintele lenăchescu. Această rt iaca Vaiiic avea foarte puţină consideraţie la Creangă. Multe zile i util am petrecut la vila Creangă, cum numiaiu noî căsuţa eu 2 «tiJ.iiţl de pe muchia Ţicăuluî de la Spravali-Babă, şi până cu vr’o di.uă luni înainte de moartea Iul Creangă, eu n*am văzut nicî-odată iip.itlud înaintea noastră pe această Tineă Yartic. Adevărat e însă că părintele lenăchescu de multe ori nc laşa \tr 11111 Im discuţie şi el Irecea singur in odăija de peste şală uude ■‘ii l iiic.'i şi apoi adesea îmi vorbea despre deşteptăeiunea acelei fc-mi i p < mir eu cu Kâceauu u’o cunoşteam.—Iar cind părintele Ie-!»,n !■« «i ti lua vorba despre acea Tincă faţă de Creangă, acesta bufnea • in f i>. i /irrii : prost pe prost se laudău. \in • iiiiomuI pe Costache Butâ, un bătrin de glume proaste, i • 11 a|>•*111 . Ir. i.iial al grupului fracţiunea liberă şi independentă şi ........... nmigliios ta mtniniriJc electorale. Nici odată Creangă iu <.i!>.......:. oi.ii pi in cerile noastre n*a spus vr’o singură vorbă despre ■ iniii.il u • i>11 i- mludreştc ţara aceasta. E păgîuesc lucru ceea ee a făcut i |ni i« o mărturie de răutate a cărei mărime nu o poate egala ■ ii* »ii itidmnaivn pe care a provocat-o în toată suflarea rominească. ------------------------- Lys- DE DESFĂCUT II „Mă irnlni Slmhfdă dimineaţă, mă uilal spre soare răsare, şi văzui nişte javre mliidre şi bdloriud : şi nu erau javre mimice şi Inllnrile. ci craii Domnul D-zeu şi Maica Precisla : cu viu să cin- 197 — ŞEZĂTOAREA steafi, cu miere se'iiclulceaii, de culare pomeneaţi. Maica l'iecisla a-tund a întrebat: — De ce plînge culare? —Atunci ea răspunse: — Cum n-aşî plloge, de urît, de dat, de fapt, după hainele mele, după trupul meu! — Atunci Maica Domnului pe scară de aur s-a scoborît, de mină m-a luat, pe cal de aur m'a 'ucălecat, cu ghele de marniasiu m’a ’obrAcat, caşrair de mutase in cap mi-a aruncat, bucium în mină mi-a dat, flueraş de os în mină mi-a dat ; cinci cu buciumul oiu nucîuma, toată lumea m-o asculta; cind cu llueru oiu tluera, toată lumea m-o asculta, iar daturile* şi făpturile, urile şi pirile cu mătura de busuioc cu mina stingă le-am luat, să se ducă din vad In vad. din olac în olac, piuă la al noulea olac. piuă la casa cui mi-a dat; de o fi de la niuerG cu barbat. să se facă lup turbat, să se urce in pat, să cază pe copiii el, pe bărbatul ci, pe dragostea el, pe toate lucrurile eî; de o fi de la o fală mare, să i se pue în piele ; de-o fi de la flăcăii, să i se pue in căciulă ; de o fi de la mătuşă, de la cumnată, de la surată, de la varii, de la naş, fin, vecin, moş, al noulea moş, să se ducă uritul de la mine, să vămii eu curată ca aurul cel curat, ca luna iu cer, ca roca pe pămînl*. PENTRU URSIT ,Plecă o fală mare pe cale, pe cărare; se roagă la Maica Domnului umblind ursitorilc şi zi şi noapte, să-I spue ursitul în vis. să i-1 spue şi aiva să i-1 arate. Plecai Mărfi dimineaţa pe cale, pe cărare; mă înlilni! cu ursitorilc, mă întrebă uucle mă duc.—Mă duc să sting frigările cutăruia. în îînză, în splină, iu ficat, in vinele cele mai mari, să vie mai tare. în vina cea groasă să vie acasă, în creştetul capului, în băerilc inimii să vie nebun". (Adunate din TimbocşU. jml. It.-Sifralj. Hristian N. Ţapu NOROCUL A Fost odatA doul fraţi. Unul cică era bogat şi unul sărac. Ăl sărac într'o zi a fost la sererat la ăl bogat : cînd a plecat de la loc a uitat secerea acolo. STa dus îndărăt la loc să găsască secerea, acolo a găsit un băiat desculţ, amărît ca val de el, care lua spice din locul ăluî sărac şi ducea în locul Aiul bogat, A pus mîua pe el şi l’a luat la — 198 — ŞEZĂTOAREA băi»ic şi-l întreba de ce lua spice de la locul ălul sărac şi duce la al ălul bogat ? Copilul ue tivind in coti o, a ’uccput să-l spuic că el e norocul ălui bogat, că aşa işl serveşte stăpînul. — Apoi spunc-uil norocu incu unde c, de cu siut sărac şi nu pol să mă orînesc ? — Norocul in.11 e boer. umblă cu trăsura. — Apoi ce să-l fac, eiun să-l prind ? — Bine, zise el atunci, o să vină el în sat, dud o ti ueşle Jmnc adunată, atunci să pul mina pe el şi să-l ci la bătăi, să spui la lume să fugă că ăla e norocu tău. N’a trecut mult şi norocu Iul a şi venit. A pus mina pe el, l-a luat la bătaie şi a ’nccpnt să-l întrebe de ce el nu se poate arini.. Şi unde mi s a început să se roage: Jasă-mă că eu slut norocu tău“ Să mergi în cutare loc să scoţi un cazau de bani. — Nu merg eu. să te duci tu dacă cşll norocul meu. să-l scoţi wi să ini-1 aduci acasă. Şi iarăşi dăl şi «lai!! Văzlnd norocu că n*are încotro a căutat uuelle de săpat, s’a dus, a si os cazunul şi i l-a adus. De ari ’ncolo a pornit şi s’a făcut şi fratele ăsta bogat iar uo-incii i-a ’neeput săraci. Pasărea neagră I-nud «Ioni fra|î : unui sărac ş’unul bogat. I'iip,' -îl •.arac să ţinea îu lot deauna o pasăre neagră. De să ■ • in imiiiră, di- să ducea Ia moară, de să ducea la pădure, ori ii ii. li *<*. dnci'n pn flren era după el. Inii .1 .*i ..'ii iIuh Ia pădure s’aducă lemne pcutru foc. Era o Mline 11 ii mi k||c «]«• ploaie şi altul de ninsoare; pasărea după el. V.nilul '« iifiiirhiiiit.i de frig, i se făcu milă de ea, dote gaură cu hI11 il11ii inii nu i'npuc şi-l spuse să intre acolo la adăpost. 1 ’ii'Wii 1*11 inira mimai să scape de frig. A făcut uu dop de lemn, I i bălul Iu infim d a ttxlupat-o acolo. După n< n venit de la pădure a băgat de samă că a ’uceput ii i merge i Im mm bine. Pasărea aia era sărăcia lui. I h pornit blm-. bine şi mal bine pină ce el a ajuns mal bogat de cit fratc-sflu ăl bogat. — 199 — ŞEZĂTOAREA Frate-său începu să-l întrebe : Măi lYate-meu ce al făcut păsărică aia care să jinea după line? Era viclean si să gindea să să ducă să dea iar druinu păsărici, să se pună iar pe frale-său. El ncpriccpind viclenia luî frale-său i-a spus că. dud s’a dus la pădure să-.şl aducă lemne de foc, a băgat-o In cutare copac, alu-nu In care ştia ei. Frate-său s'a dus ca să-l dea diumu. A scos dopu de lemn din copac, păsărică a eşit. — Haid să le duc la frate-meu ! Frate-mî eşti tu de aici înainte, i-a spus păsărică, că m’aî scăpat de la moarte şi de tine nu mai rămîî. Ţîindu-se păsărică după el, a sărăcit pînă a ajuns in starea de de demult a luî frate-său. Şi o fl sărac şi acum dacă păsărică s’o mai [ine după ol. Com. Coveiu-bi'ljiu. Mihail Păsculescu - m- TABLA DE BATEBll VOL. VII Bucătăria ţăranului: (M. Lupescu), p. 33, 73. 97, 113. Cimilituri: [Artur^GoroveiJ, 70, 101. 117. i/ J.777r7 Cfntece culese de : M. T. Adameşteauu p. 23, 44; T. C. ionescu. 42; M. Lu-pescu, 85, 109; Leon Mrejeriu, 43, 84. 120; I. T. Popovicl. 23: Rădulescu-Codin, 44: St. St. Tu[escu. 57; I)obre Şlefăuescu, 44: A. Vasiliu. 20, 41, 83, 125. Cintece de leagăn : (G. Nicolau), 28. Descîntece : Pentru adusul laptelui [V. Sala], 17. De gălbinare [I. T. Popovicl], 18. De gilci (I. T. Popovicl), 19. De ţarpe (I. T. Popovicl). 19; (Gli. Rudeanu), 89; (1. Dimitrescu), De bubă (Gh. Rudeauu), 54. (90. De brhică [Gh. Rudeauu]. 55. De dalac (Gli. Rudeauu). 56. Dc deochi [Gh. Rudeanu], 50. De junghia (Gh. Rudeanu), 55; |l. Dimitrescu], 158. De bube dulci (Gh. Rudeauu), 90. De luarea cuţitului (Gh. Rudeanu), 91. /}. rht (Gh. Rudeauu), 91. fu mula pa m incului (Gh. Rudeanu), 92. li, dtagosle [Gh. Rudeanu], 92. li tuse (Gh. Rudeanu). 93 /#i viiiu (Gli. Rudeanu), 93. Pentru adusul laptelui [I. Dimitrescu], 94. fie ursită (1. Dimitrescu), 107. . des făcut (I. Dimitrescu), 107. .ve ea rei [I. Dimitrescu], 108. jiu beţita cea rea (I. Dimitrescu), 150. . i upus (1. Dimitrescu), 156. fir luugoare (l. Dimitrescu), 157. Pentru deochiatul vacilor [I. Dimitrescu], 158. U)« dej acut (II. Ţapu), 159, 179. Diverse: Monumentul Iul /. Creangă, 46.