MEMBRU ÎNTEMEIETORI AI REVISTEI : loan .ditom.* publicist. Ojmiiaiiţ^: I. Butnks(U, mvâJrtiuT. Horn nea. jiul. Suceava: — V. (kjKtăeJiescu, îm,. Ploşeifti, Suceava: T. Dauulcsru. io».. Karvitşa. SnofUva: I. JJumi- treunt, mr , Ruhocî. Kli'âA : Ştef. Floarcş, inv.. BiihocI,, Rochii : P (ii/eorgh?asu. in\.. Co-tirtfaş-Bi oşteni. Suro&va; Artur Gurorei: P. 77nroscu. inv. (.iăinaştt-Miilinl. Suctiava : Vunilu iiwhtă, inv , Botţdâno$tî, Suceava : Ser&tUn Tunetcu, iuţtitnlur, Folticcnl. furt revianr sct>-. Iar : T Yu urson. inv.. Pa^eati]. Sucuavn ■. fih. Lttjkt^u. «n»VWauî, Suceava M. Lu- ftrjit'u, Piroctnrul orfalînntoJul agricol • Kenimaud . Zorleul. Tuîova Rn*lu Murinatru. inv., H'jcitt-Lesifdxî. Suceava I>. jl/îitdricel. înv.. Aloreniî-ilf^ox. Vlaşotl: U. Jlrtperui, inv.. Orocoa-Bro^taiil. Suceava : I. T. Pocnet, itiv.. BofUtl. Ia$î - Hdjiwc*Cit-Ck)diH. inv., Priboeui. AhiMeJ : Dobro #tefanc*vu. ia v.. Ură reni» laiuntiţi . V Stoicriu. in--.'. /. nrWri. Tntirvji : D*rji Marin Totlirt*™. inv.. li.jlbawsn. Sm cava : Oh. Taxiori •XM-KiriLcynu. licenţiat in drept, profesor, Inşi . Siimun 2’v(#iorejStx*-JCir/lra>(u. inv.. Znrloul. Tutove : C. 7Wj«Ior*»ica. institutor, Roma* : 1). Te*tdorr*t-u. nurmalist. Eouutn : N. Trofiu. invv BâlfAteRti. Neamţ St. Tuţwicu. pvihlicist. Ualafat . A. TVviîin. inv., TatA»'u.-o. Hueoimt: N. Vofd/tw, inv.. Paşcani. Succ^vR . Tnai Ztnifoţiul. Persoanele cari nn doresc a se abona, sint rugate a ni restitui acest număr, cunoscind câ No. 2 nu-1 vom trimete de cit acelora cari vor achita abonamentul pină la 25 Mart 1902. FĂLTICENI * • •(! — . . - - /_ V t.1 i ‘1 ' 1. 1 , a a .* * . »* , ^ j TIPOURAFIA M. SA1DMAN w?,‘j • «rV. > ■ 1 iJ,o 1 * MU ✓ Ou? j, “** “ • UW '* jtf» Aii* - <* •i<11' j L>, ■ ■" h* ,*"c S/2-V vS-itf #r ’ P-- - 1^‘^lc (/// ( /•5i> O ^-~.V-..'£v ' J'CrtiMÂ* ^ (j ^ * I*c 7j}Lf;:i bj,isG ai. 7fy, ^ *,. 4,./ v^-ŢT fv «Sjfc £y. ^s-A- ' ?** 1 Abonamentul: 3 lei pe an (4 lei pentru străinătate). Iresa ori ce corespondenţii şi abonamentele, D-lut Artur LoUiceni. CUPRINSUL: De la Redacţie. . . . Se prăpădesc cintecele bătrineşti Ionică Făt-frumos. poveste. . Note bibliografice . . . } < Artur Gorovel. . M. LupeBCU. . Gr. Coatu. . S. T. Kirileanu. întrebări. Rugăm pe cetitorii noştri să ni răspundă : Ce înţelege poporul prin Boghean şi boghetă ţi de ce dă el numele acesta boilor ţi găinilor ? , . V ' T * C. J, ■ I DE LA ADMINISTRAŢIE S-aQ primit cotizaţiile următorilor membri: M. Lupeseu, 12 Ici; S, Teodorescu-KiriJeanu, .12 lei; N. Stolerii!, 12 lei. I • I Anul VII. Folticem. 1 Mart 1902. No. 1. — --------------- Na se iD~*pru« mută actsâ. Şez Moar ea intră în al şaptelea an de viaţă. — Drept vorbind, astăzi, 1 Mart 1902, se Uuplinesc zece ani. de ciud a eşil primul număr din revista noastră, dar abia şese volume am scos pină acuma. Şi numai ciud ţiuem socoteală de greutăţile ce am iutimpinal, putem să ni dam samă cil e de mult şi ceea ce am făcut. (bi aceia? diagoste de neam, începem acest uofi volum. Material avem destul, dar mijloace materiale puţine. Fără nici n subvenţie, fără nici uu abonament plătit înainte, o începem. Con-triliumi fiecare din noi cu cit ne iartă puterile, şi trebue să spunem şi de astă dală, că fără sprijinul învăţătorilor săteşti, Şezătoarea şi-iii ti trăit traiul. Ciud va fi să fie, şi se va aprecia comoara ce o dezgropăm şi o dăm la lumină, să se ştie că lot cei mici şi săraci mi jerlflt pentru dlnsa. Kevista noastră va eşi în fie-care lună, în mărimea numărul ai de faţă. Abonamentul e redus la trei lei pe an (patru lei pentru ■I mina talc), şi membrii întemeietori cotizează cu un îeu pe lună. ('ine crede că Şezătoarea merită a fi sprijinită, să o sprijine. II*IM i* ur mana NI'AMI •itd rcîl\K.* ABTUH GOROVEI. Comorile populare se prăpădesc! Privim zilnic, şi cu durere, cum graiul dulce şi frutnbs ‘afl ţft-făiiiiip‘1 se împestriţează cu vorbe şi gîndiii străine: stăm nepăsători Iuţii ni perderea comorilor ce păstrează poporul In cîutecelc, poveştile, credinţele şi obiceiurile Jnl^—mi^ue _dăm samă că In aceste co- 1'ic‘î 7 / WnUOTBQK DOCUMrNTARA •KA$UL FUTtA KEAMţ’ ŞEZĂTOAREA mori stă ascuns toi ce avem noi mai scump ca neam; suntem surzi la strigătele nemuritorului Emincscu că „Toate cinlecele pier* şi le ie locul puhoiul obiceiurilor, credinţelor şi cîntecelor împrumutate şi aduse de străini. Iu alte târî — la neamurile care ştiu preţui pe înaintaşii lor — ş'att format de mult societăţi pentru culegerea comorilor poporului, ca să uu se prăpădească, ci să aibă ce laşa moştenire urmaşilor. La uoî prea puţin s’a făcut iu accaslă privinţă şi ştiinţa populară zace în tină, neculcnsă de nimeiie, Lioropsilă de cărturari, neculeasă, ameninţată a ti înlocuită de puhoiul obiceiurilor aduse de peste hotar ori dueîndu-sc cu bătrlnii In Întunericul mormtnlului, de unde nu va mai învia nici odată ! Ceea ce s’a cules şi adunat piuă acum, nu s de cil crîmpce ; marca carte a literaturei populare stă wcalinsă şi c foarte puţin cercetată. Cercetăm ceea ce se aduce do la străini, iar al nosltu îl lăsăm să ni-1 culeagă stiăiniî — par'că ei afl mai mare dragoste de ea de cît noi ! Dacă tu popor stă ascunsă-- ca vinele de aur — tot ce avem uoî mai scump şi mai frumos, cine ar putea să adune această bogăţie dacă nu învăţătorimea ? Cine o mal iu măsură a deschide gura povestitorilor din sate, ca învăţătorul care c fiul satului, de care ţărănimea nu trebue să se feriască şi căruia după cc-î încredinţează spre creştere odrasla sa. î ar putea încredinţa şi odoiul de limbă, de poveşti, de cintcce, şi obiceiuri, ş. aj Noi, învăţătorii, sintem cei mai în măsură a cerceta şi culege marea psaltire a frumuşelelor graiului roniiuesc; noi şi preoţii sîn-tem duhovnicii poporului şi tot uoî trebue să Ic păstrăm graiul neamului. Să nu rîdcin de graiul lui şi de chipul cum gindeşlc. căci mal numai ţăranul gîndcşle curai romincşle. Să-I învăţăm graiul seu curat şi să vorbim ţărăniinei cum ştie ea; atunci îşi va deschide şi ea inima şi i se va desgheta limba. Ţăranul, cinci ne aude graiul ca la şcoală şi ca in cănţălăril, i se paie că vorbim păsărcşlc; şi dacă nu poate şi el grăi In poivanlun (cu espresil streine) ca noi, tace şi ride pc sub musteţî şi răiiiîne tot cum ştie el (adică cum e mai bine.) Să adunăm cu tragere de inimă ştiinţa şi comoiile poporului, căci avem destule prilejuri. î*ă ascultăm cu adiucă evlavie învăţul lui Eminescu, care spune : . . . „Limba de rind a ziarelor politice ameninţă a Îneca ca — 2 — ŞEZĂTOAREA hiiriienna rea holda liinhe! vii a poporului. Afară de aceea, cu propăşirea lealismului modern, se şterg legende şi poveşti, proverbe şi lornţuiid, adevărate nestimate ale gindirii poporului rouiiuesc. Dacă »• eh* tot ni-ar da icoana locului, prin culegerea exactă a formelor cariicleristire ale giudiiii poporului, ele ar fi nepreţuite. Dar traduceri din lnni|uzeşte saO din nemţeşte a unor producte nesănătoase ? Cui lolo .i-Hc Ele întăresc numai ideea falşă că poporul in două mii de .un ii a avut nici limbă, nici cugetare şi că aceste două trebuesc plriMiiuiie in mod meşteşugit de cătră o anumită Academie".. *) Sa ascultăm povaţa nemuritorului Eminescu. Urmaşii uoştri nil vin tuni găsi ce putem culege nul astăzi. Să nu lăsăm să se prăpăd iwiscA comorile poporului. Vinova|i vom fi cătră urmaşii noştri, de nu le vom lăsa nici ii avrir de felul acesta. Să lucrăm cit mai iute şi cu pricepere, ca w nr putem miopia, că fiind învăţători ai neamului, ara lucrat penii ii i'l spre a l ridica şi spre a-I păstra bogăţia. M. LUPESCIT. Ionică Făt-Frumos. (Poveste; l’"W sle. povesle, înainte tot mai este. Dumnezeu In casă soseşte. \ l'nsl odată un om sărac lipit pămintulul. N’avea de cit ib h prăjini de Inc şi avea şi un băet ca de 12 an!, pe care 11 chie-Mi i i »im ă (ăl frumos". Semănlnd grîu pe acel ogor. se făcuse m.it ' grlfi de o frumusetă ne mal pomenilă, cu spicul de aur. Sin-imi -'ii mirat clnd l-a văzul. Ca păzilor al griului a pus pe băiat, /ii indii i Măi băete, fii las în seama ta acest ogor cu grlfi ; • Im a jlit efl te omor, dacă va peri vr’un spic. Ut?1"! inimi sarcina impusă de latu-seCî. — Ca s;Vî mai treacă • li’ m i, îşi făcu o tnşcuşoăf?Pdin1|j^jn soc. şi cit e ziulica de mare. ■Miiln. t înln aşa de bine şi aşa de duios, că şi lemnele şi petrele ."•' im jnir'iiMii din zile, venind o cioară, fură un spic de grîti. Se Imi i -i ■ 1111-oi, zicitidu-i mereu: Uimiră Işl cătă de drum. Merglhd aşa^inultă^vreme, după din n, di o dată se trezeşte în nişte ostroave pustii, unde nu mai • nln» i pa tur de om ptnă Ia dlnsul Ferziud cioara din ocbî şi vfl-^uimii i mgur Iu acele puslielăjl. începu a plîuge de frică. Plinii iWiVoW rff /«fi. lt»77. No. 1. • j \j — 3 — ŞEZĂTOAREA gîudaşa şi uitindu-se în toate părţile, de odată zăreşte în depărtare o flacără mare de foc. Cum o văzu, pleacă spre dlnsa. Ajungind acolo, era un foc mareea de palru-zeci de ca ă de lemne. Dinaintea hal, ;sta o cojcogcmileLnomină de om hăliîn şi cu o hai bă albă ca zăpada şi lungă piuă la brtfl. Furişindu-se încet pe lingă acel moşneag, se ascunse la spatele Iui. Intorcîndu-se moşneagul şi dind cu ochii de el, şi crezîud că l-a născut dînsul, îşi descoperi capul de eăciiila-i mare cit toate zilele şi căzind in genunchi, îşi ridică ochii umilihiri- către a tot puternicul şi zise cu glas tare : Bogda-prostc, c’am căpătat şi eu un băiat*. — Vino încoace dragul tatei; şi, apucindu-1 de gîl, începu a-1 săruta, zicînd : „Ionică făt frumos*. j Ionică, scolînd trişca de la brîu începu a cîntn. Bucuiia moşneagului fu şi mai mare, cînd îl văzu cit poale chila aşa de bine şi de duios. > r! N'avea altă avere de cit cinci capre, care dormeau o leucă mai la vale de foc şi care cum auziră pe Ionică chitind, veniră împrejurul lui. — Dragul tatei, îî zise moşneagul, ia caprile acestea şi du-te .do Ie paşte pe cîmpia zlnelor. Cit or paşte ele, să ciuţi din trişcă. Zînele te vor auzi, se vor aduna în giurul tău. şi vor juca piuă s'a da soarele la toacă. Apropiindu-te de ele. să te repezi şi să smin-•cesci pălărioara din capul celei mai mari. Acea zînâ e „Ileana Cosi uzana*. Luiud caprele de dinapoi, porni cu ele să Ie pască pe cîmpia zlnelor. Ajungînd acolo, începu a cînta de răsunau văile. De o dală veniră zînele şi începură a juca. A pro pi indu-se de dînsele, se repezi asupra lor, şi in loc să ia pălărioara Ilenei Cosinzcneî, luă pe a celei mijlocii. Ziua, începu a se ruga şi a-î zice; — Ionică ! Ionică !. . Dă-mî ce mi-ai luat, dacă vrai să-ţi fiu ţie soţie, dragul _lelch şi dacă vrai să ţin casă cu line. Induplecîudu-se de ălita rugăminte, i-o dele inapoi. Zina se făcu nevăzută. Ciuda lui nu fu proastă. — Intercîndu-se cu caprele acasă, cţrm il văzu moşneagul, cum ii şi întrebă: -rr* Ce ai făcut, Ionică?.... — Ce se fac tată !... Am luat pălărioara, dar i-am dat-o înapoi, căci nu era a acelei mari, ci a acelei mijlocii. Foarte rău ai făcut, dragul tatei. Aceasta nu mă prea bucură. A doua zi trimiţindu-1 iar cu caprile, Ia plecare îî zise : — 4 — ŞEZĂTOAREA Ionică. dragul tatei, vezi copacul ista ?... il hortos piuă Ia i luipia zlnelor. Aslăzl cred ca nu te vel purta prost ca şi cri. Lulnd pa 10l in Ilenei Cosiuzcncl, inlrfl în acest copac şi viun pi în el, plnâ m a -a Kn arc să te roage sa T-o dai. tu să uu ţii în samă rogărnin-ţilo el, căci are să vie după line. Caprilc* lasă-le singure, că vin ele nntsă. I'aciml aşa cum il învăţase moşneagul, izbuti. El mergea prin ciipnc. Ileana Cosinzana mergea pe (linafara tui, iar caprele veueaii •lupa illnsa. t : ! t!mu ajunse acasă, cum îl întreabă moşneagul: Ki !... Ionică, ce al făcut ?... — Cc *ă lac tată. i am luat-o, uite-o î... < i , - Cmd zise uile-o, de odată întră şi Ileana Cosinzana pe uşă şi î-imi- eu gl.i- laie ; socru să-ml fii moşule şi bărbat să-mi fii Ionică, de in tuna Inninlc, ' •• Hm una moşneagului nu fu proastă ; căci tocmai asia II era şi levănil luă pe lliaun Cosinzana şi caprilc dinapoi, şi porni 1 să-l »iuili mi plini eA toi acolo la locul Iul să facă şi nnntA> • rumul iii, Iu care ajunseră, Iii tocmai salul unde se născuse <1 i undi1 hăin laiul seu. Cum ajunse la poarla ţuriuoî. şi începu a iiino itde unele ueauiiirilor şi drumurile pe unde în copilărie spul-l in etillml de pe ele, cu a111 copil, care acuma eiaQ mulţi' gospo* durl > pămlnl dud de o palmă, dud de două. Toţi se minunaă de Jocurile el. ŞEZĂTOAREA — Doamne ! da bine mat joacă fiuişoara iasta a noastră, zise naşul călro cellalt! nuntaşi. Iţţ tace plăcere s’o priveşti. — Ce joc acuma!... î! răspunse dînsa. Aş juca pc" hei părţi mal frumos, dacă Ionică mi-ur da ce mi-a luat. — Finişorule ! da ce al luat finei, îl întrebă pc Ionică. — Nu i-am luat nimica, naşule !... — Cum nu nii-al luat nimica? începu Ileana Cosinzana. supă-rlndu-se toc. Şi, ne mal voind a juca, toată petrecerea se strică. Văzînd dinsul că lleana„s’a supărat şi că lut norodul îl părăseşte nunta, scoase pălărioara, ce i-o luase pe clmpia zîuelor şi pentru care ii spusese moşneagul, clnd şi-a dat sufletul, sa nu i-o dea nici în ruptul capului, că pe urmă o păţesce, şi i-o detc. Cum o luă dînsa îu nună, veselia începu a-i se arăta pe faţă. Apoi începu a juca şi a se tot sălta de la pămiut piuă s a nmoscat cu nourii. Pe cind se înălţa aşa, zicea Iul Iouică : — Ionică! Ionică !... O păreche de papuci şi mi tulpan mi-al făcut cit am trăit cu tine, naţi-le ’uapoi. Să-ţl faci'opinii de fier şi cirjă de oţel şi să mă cauţi 9 auî dc vară şi 9 de primăvară. Lea- v cu tăfi, va fi la sfiuta Duminică. — Apoi se făcu nevăzută Neputiudu-şl pol oii dorul de a o mal vedea încă odată. Ionică işl făcu opinci de Ueiv cirjă de_o](jl, cum II spusese ea, şi porni s’o caule. Mergînd aşa, ajunse la sfinta Luni. Aceasta cum îl văzu. il zise: — «Mă rog! mă rog, ce cauţi pe aici ? Pasere maiashă nu-şl poartă osul pe aici ; dar tu. un pămiutean — Păcatele m'aO adus, măicuţă, îl răspunse ol. Iaca aşa. aşa.... şi începu a-I spune ce caută. — Să tc dud la sora mea. sfinta Maiţî. că poale ea iţi va spune mai bine. Ajungînd la sfinta Marţi, aceasta cum l-a văzut a şi început a-1 întreba : — Ce cauţi pe aicea, unde pasere măiastră nu calcă, dar tu. uu păinintcau ? — Ce se caut. măicujă ! păcatele nj'ciu adus. Iaca aşa. aşa.... şi începu a-i spune ce caută. — Să te duci la sora mea, sfinta Miercuri, că poate ea să-ţi spună mal bine. Ajuugiud la sfinta Miercuri, aeoasla după ee-1 corcclă cc caută, il tiimesă la sfinla Joi. Sfinta Joi il trimese la sfinta Vineri. Sfin- * — 6 — ŞEZĂTOAREA I» Vineri, II trimese la sfluta Simbălft. Sfinta Simbaia II trimese la sfinţii Duminica. Orcolinrlu-I sfîula Duminici şi afli tul ce caulA, porunci c:i toate pAsArile do po faţa pAuiintulul sA se adune împrejurul el. Toate veniră Intr’o clipa; numai un cioclrlmi şchiop veni tlmil de tot. Cum îl vftzu, îî zise : -------— — Mai, da acuma îmi vii ?... Apoi da! am cam îutirzial; căci viu de departe şi sint şi ■uliinp, îi răspunse ciocirlanul. — Vezi omul acesta ?... Să-l ieT pe aripi şi să-1 duet la Ileana CoHÎnzeatiu, la curţile el. — Vai de mine şi de mine, măicuţa, da cum sa-1 duc daca alic» merg !... Cum vel putea şi cum vei şli, aşa să-l duci. II Iu A ghebul jnocîrlan şi porni cu di tisul spre curţile Ilenei t .o.-iitizcneî. Mergend oi. aşa pc drum. Ionică văzu tre! draci bAllndu-se iu mijlocul Iui. — De ce va bateţi ?... ii IntreabA — Apoi nu putem împărţi averea latei!... -- Ce avere va rAmas dc la latul vostru î — Ce avere sA ne rAmlc: o cîrjA. un potcap şi o pereche de papuci. — Do ce-î hună clrja ?... Ameninţi un om cu dinsa, şi se preface tu stîncA de peatrA. - Da potcapul dc ce-1 bun ?... Dacă şezi cu dinsul In cap la masA, nu te vede nimeni. - El!... da papucii de cc-s huni ?... - Poţi merge cu dlnşil pe npA si In uima bate viului supul-Im*Ilai«I colbul. - Slaţî, nu vA mal bateţi, că vă împArţesc eu averea. Ma rog dumitnlc. imparli-ne, dacA poţi, strigată el toţi, inii (m «Ins. Duceţi-vA colo in dealul cela. şi cnrc va ajunge intăii! la mine acela sA ia clrja. — Nici u ajunse dracii bine la jmnAlalen ''"‘liilnl i?i ameninţindu-î cu clrja iî prefăcu iu sliucA de peatrA. pe ' in- a trei Apoi lutnclu-Io clrja, potcapul şi papucii, îşi cAulară de diurn Merglntl aşa, sute şi rAssule de mii do poşle, slrăbAltnd dealuri, munţi acoperiţi cu codri şi npe mari, ajunse ia paialul Ilenei. / ŞEZĂTOAREA 'i L llOfiua Cosinzaua, cit timp trăise cu Tonică, reniftsose îngreunată, aşa că acuma avea un copil. , Aiungînd la palatul el. din sa îl primi ca pe un străin, neruuns-ciii(ln*l de oare-ciî era cu potcapul în cap. Puuîiidu-1 la masă. ca să-l ospăteze, dinsul mincind îşi tot săl-ţa potcapul din cap, pinii dud se descoperi de tot. Copilul, privind lung la el, de o dată s Irigară la mă sa, care era iu alta odaie ; — Mamă. mamă ?.. .Străinul acesta îl lata î .. — ilml î Dragul mamei, îi împunse dîusa. Talul-lărt. acuma o |uj de gale 5i ulcioare. Să fio el acuma, iic-am pune şi noi la masă cu «Tinsul şi mîncînd împreună, am mîuca întreit şi împălricnl ca altă «lată, de bucurie. 4 Apoi văzlndu-l cu capul gol, II recunoscu; de bucurie că l-a văzut, scoasă un ţipăt de resună palatul. Cu ocliiî înoluid in lacrămi se scoală Ionică in picioare, şi «plicind intr’un braţ pe copil şi îulr’allul pe Ileana, zise : — Eu sint tatul tău, băete. şi soţul tău lleano ! Eu vă caut do ,9 ani de vară şi de 9 de primăvară. Strîugindu-se de mai multe ori In braţe, se pun cu toţii pe miucat, pe băut şi pe petrecut mai multe zile de-avalma. Inlr'uua din zile, Ileana Cosinzeana plcciud la biserică, la plecare dădu toate cheile lui Ionică, de pe la loate odăile şi ti zise ; it. Ionică, dragul meu, in loate odăile să umbli, numai in odaia ceit din fuudul palatului să nu umbli, că-i foc : dai peste posnă. După plecarea el. Ionică,, curios ca toţi oamenii, merse in şir la.acea odaie şi o descuie Cîuct coîo, intrînsa un smeu cercuit cu pa,tru zeci de cercuri de fier. Cu acesta trăia Ileana Cosinzeana, de ciud se despărţise de ionică Dînd Ionică să Închidă uşa, smeul cu un glas rugător. îi zise : — Ionică, nu iucbide uşa, ci dă-mi o bogbiţă do poamă din coarda cea «le viţă de lingă perete, că şi cu ţi-oiu prinde mult bine. Fiindu-i. milă. i-a dat; Insă in Ioc de una. i-a dat trei. Iudală ce le miiică smeul. şi plesni trei cercuri «lin jurul seu. Apoi iar zise lui Ionică.:, — Ionică, mai dă-mî vr'o cinci boghiţe ; că şi eu, ţi-oiu prinde muLt binei lî mai dădu. insă în loc de cinci li deto un pumn sdravăn. Mincîndu-le loate, li .plesni tonte cercurile din projur. Eşind afară, inlinse mina lui Ionică, şi II zise : — Ionică. JVaţi de cruce să fim de acuma iuainte. — 8 — ŞEZĂTOAREA Vouiiid dinsa de la biserică şi văzlnd smeul slobod, îşî puse iiiiiiiclc In cap. zitiud: „Ionică! Ionică! degeaba le al osteuil şi aî imiMal. n'uî si al bucurie de miue“. Smeul luindu-şî puşca iu spinare, porni la vînitoare. Răni îi ud Ionică singur cu Ileana, o întrebi : — Ileano, ce putere are omul acesta ?... Ce putere si aibi mîninci la o mincare zece ^ajoghiţî (cămile), bea trei butI de apA şi cîud svlrlecu buzduganul de o mie dr mii de sUujenl depărtare, Irece prin poarli şi din poartă sare pe iun-A. Clud vine. bucatele trebue si le giseasci nici reci. nici calde. Vorbind eî aşa, de odati busduganul smeulul fu repezit în poar-ld Ionicii diiul cu mina, il isbi înapoi. Venind smeul acasi il zise : — Ionici, treaba care a! făcut-o, nu-uii place. Iertat si fiî de un im- pentru data asta, fiiud-ci şi lu mi-al ficut bine altă dală. A doua zi dueLudu*se iar Ia vinat, repezi din nou cu buzduganul Iu poartă. Ionici i-1 isbi iar îndărăt. Venind acasi înfuriat ii zise : — Ionică, de acuma nu te mal Iert. Spunc-mi cum vral să ne luptăm: Luptă dreaptă, ori în săbii si ne tăiem ? — Ba luptă dreaptă, îi respuuse Ionică. Lulndu 1 smeul în braţe şi ridicîndu-I în sus, ll trînti în paiului de ll virl piuă mai sus de genunchi. Lulndu-1 şi Ionică în biaţe, il ridici in sus şi cind îl ti Inii il vtri In pârnint pînă la gemu ici 11. Smeul, Infuriindu-sc, il lui în braţe pentru a doua oară şi ' lud II luă In braţe jaculru jy doua oară şi cîud ll trînti, îl vlrî în 11'< mini piuă la git. Şi scoţîndu-şl paluşul de la brîu îî tăia capul. A|m■ i litru un foc maie. II puse pe el şi preficindu-1 in cenuşă, 11 «pullicift ii) vini li«Miiii Cnsiiizeana, fără să o vadă smeul, se puse şi strinsc I• Mila cenuşa de pe unde o spulberase viului şi rugindu-se cilre hmniMVrii il învie. Inviindu-1, il zise : Ionică, si te duci la J?aba râ% s‘o slujeşti trei zile şi ■ni |i n-l im cal de la ea, care ţi-o plăcea ţie. Vezi că. după ce vel mi iul ui dr slujit, baba are si cesele caiL areşă-î ungi cu unt ca lh« frumoşi : dar tu, si nu iei nici unul din acel frumoşi, ci si »îi iî pc cel inul neceselat. nial slab şi mal uricios de cit toţi. j.iilml iu seamă sfaturile, porni spre „baba ră“. Mrrvliiil aşa. se intîlui pe drum c’un vyllur cu o aripă ruptă. Im licit. Ionici !... începu a-1 striga vulturuî. Leagă-ml aripa. — 9 — ŞEZĂTOAREA — ~ ■ -------------- —-- --- nu trece aşa pe lingi* mine că şi eu, poate, ţi oiu face mull bine. — Ce bine poate să-mî facă un vultur, işî zise fonică. Dai’, ia să-i o leg că nu e lucru mare. Legîndu-i-o îşi cătă de drum. Mergiud mnT înainte, se îutîlneşlo c'uu lup şchiop. Acesta, cum il vede, începe a-î zice : — Ionică, Ionică, leagă*mî ist picior, că mult bine ţi-oîă prinde şi eu, vr o dală. -— Ce bine să-uii facă mie un lup, îşi zise : dar, am să i-l leg. Legîndu-1, îşi călă de diurn. Mergînd mai înainte, iniîlneşle un peşle, care să sbălea j)e uscat. Acesta, cum )I văzu, începu a-î zice :v----- — Ionică. Ionică, nu trece aşa pe lingă miue, ci dă-mă în apă, că mult bine ţi-oîil prinde şi eă. — Ce bine poate să-ini prindă mie un poşte, Işî zise; dar, ia să-l dau. că nu e lucru marc. Dindu-1 în apă îşi cătă de drum. In fine, cu ajutorul lui Dumnezeu, ajunse la „baba ră\ Baba, cum îl văzu, îl întrebă — Ce califi, băele ? — Caut şi cu stăpin, mătuşă !... — La mine este loc: dar. vezi tu cum stau oameni mort! înşiraţi prin parii gardului din jurul ogrăzei ?... Sîut servitori, care nu-şi au făcut cum trebue serviciul lor. Uite-to, mal este un par gol, acela e pentru tine, dacă nu voi servi cum trebue. — Bine ! Numai aşa să fie. Alt feTrţr-am spus ce le aşteaptă. Iătă ce servicii îţi dau. Să le duci iu fie care zi să-mî paşti ea pa : însă, în fie care seară să-mi o aduci cu minzu. Ne adueîndu-mi-o cu minz, îţi tain capul şi te pun in par. A doua zi. dîndu-T baba o bucăţică de palaucă. .coaptă în spuză şi plină de cenuşă, îl pomi cu eapa la păscut. Mergînd aşa pe drum, călare pe eapă. de o dată se trezeşte pe un moşunoift, şi eapa ni căi rea. — Val de mine, şi de mine. ce mă fac dc acuma ? Mă şi o-fnoară baba ?... începu a-şl zice. Plingînd şi căitiîudu-sc aşa, iaca vulturul căruia îi legase aripa. — Cc plingi, Ionică ? il întrebă vulturul. -- Cum n-oiQ plinge. dacă am prăpădit eapa babei!... — Taci, uu mal plinge. Eapa s'a amestecat cu vulturii. Voiu pune loţî vulturii s’o bată cu aripele şi îndată va veni la tine, cu un mînz cu zece inimi. Cum o veni, să-I pul friul în cap şi îueă-lecîud pe dinsa, s’o duci acasă. 10 — ŞEZĂTOAREA rflrlmîu-se vulturul nevăzut, nu trecu mult şi veni eapa cu tiilti/.ul după ea. Puiilndu-i fi tul in cap şi suindu-se călare pe ea o duse acasă. Clini văzu baba eapa, începu a o bate şi a o mustra că de ce mi sa ascuns bine. — M’am ascuns. M’am amestecat cu vulturii, şi acolo m'a păşit, II răspundea eapa mcreii. A doua zi punîndu-Iiar palancă tu traistă, il porni iar, cu capa Iu păscut. Mergind aşa călare pe diusa. de odată se trezeşte pe pămiulul ied ni eapa nicăiri. Iar începu a plinge şi a sc văicâra, cind itica vine lupul, căruia li legase piciorul. — Da ce plingi, Ionică ? îl întrebă. Cum u’olu plinge dacă am perdut eapa babei. Taci. nu mai plinge. Eapa s’a amestecat cu lupii. Volă pune loji lupii s’o bată şi va veni la tine cu un minz cu ciusprc zece miml. Cu aceste vorba dispăru lupul. Nu trecu mult şi veni eapa. Suindu-se Ionică ‘mtars'"pe dinsa, porni acasă Clud il văzu baba, Îşi puse inimile in cap. Nici una uici două, tu ....apă iar la bălaie ; apoi c’un fus de letcă începu a o frige )m• «aib coadă. Nu mă mal bate. nu mă mai chinui ! striga mereu capa, că îmi ^nit vinovată. M'niu ascuns printre lupi şi acolo m a găsit. A lieiu zi II porni iar. Murgind «şa. călare pe dinsa. de o d;ilă se trezeşte pe o ră-dfnliiii v1 ''ăpa nicăire. Începu iar a plinge şi a se văîcăra. clnd im* n |•*’, b'l** cmc ti găsise pe uscat şi pe care il dăduse tu apă. Da ce pllugt Ionică? U întrebă. (imn n’oifi plinge. dacă am perdut capa babei. Tur», un mal plinge. Eapa s’a amestecat cu peştii din bal-n V.iiu pune top peştii s’o bată şi s’o gonească, şi îndată va '"ii la tine chin minz cu trei-zeci de inimi, ştiu că tu vral să-ţi un un i ni de |a bubă. Pe acest minz cu 30 de inimi să-l iai. să nu ie vorbe dispăru peştele. Nu trecu mult şi veni eapa cu iiiIiihiI după dtnsa. Suindu-se călare pe ea, porni acasă. Cum îl vă-hi butul, reuni ni* cu de lemn. S’apucă iar de bătut eapa şi a o mus- — 11 — ŞEZĂTOAREA îra. Eapa, îi spunea mereu că nu-i vinovată, de oare-ce s’a ascuns printre peşti In fundul bălţii, şi acolo a gâsit-o. Inlrlnd baba în grajdiu, se puse pe ceselat caii toată noaptea, îi munciră de a doua zi străluceau ca soarele, părul de pe ei ; numai pe cel cu trei-zeci de inimi îl lăsase ueceselat, pliu de baligă şi uricios. Lumiiiîndu-se de ziuă, chemă pe Ionică şi îi zise : — El î. băote. dragul mătuşei, m’al servit trei zile fbrrte bine ; am rămas prea mulţămilă. Uite, ca plată alegc-ţî un cal din toţi, care ţi-o plăcea. — Răpciugosul şi urieiosul acesta am să-l iau, mătuşă, zise Ionică, apucînd de căpăstiu calul cel necesălat. — Vai de mine şi de mine !... D apoi uriciuuea asta vral să 0 ei?... Alegeţi un cal frumos, bre?... că doar ai de unde. — Nu iad pe altul, mătuşă, de cil pe acesta. — Măi, cine ţi-a spus să iai pe acesta, mult bine ţi-a voit ; iar de ai făcut din capul tăQ, atunci buu cap ai. Şi aşa luîud calul cel slab şi uricios, il scoase afară din grajditi. Calul, uitîndu-sc mult Ia dlnsul, îi zise : — Stăpîue, stăplne. dă-tni drumul o leacă să mă scutur Diudu-i drumul, se scutură, şi rămase curat şi frumos de nu muijavea cum. Apoi iar îl zise : — Stăplne, stăpîue, viră mina în urechea dreaptă şi scoale şeaua, biciul cel de foc şi dăsagii cu galbeni. Digbisează-mă bine, şi sui-te călare pe mine. Dar, să-mi spui cum să Tirducr^ca viului, ori ca ghidul ? —• Ba ca gîudul, îi zise Ionică. Clud auzi să-l ducă ca ghidul, de odată îl amestecară cu nourii şi iutr’o clip;'! fu la podul de aramă. Acolo se hitilni cu sraăul, care venea tot călare. Calul smeulul era frate cu a lui Ionică, insă cu zece inimi mal puţin. Apropiiudu-sc el unul de altul, calul smeuluî iucepu a sforăi amarnic. Uitîndu-se smeul spre Ionică, i se păru că II cunoaşte şi-î zise: — Nu cumva eşti tu Ionică făt frumos, cel care l-am omorît, l-ani prefăcut iu cenuşă şi l-am spulberat în viul ? — Ba da, eu, îl respunse Ionică. Am iu viat şi acuma am venii să mă lupt iar cu tine. — Ei !... Cum vraî să ne luptăm. în luptă dreaptă sau să ne lăem în săbii ? i — 12 — ŞEZĂTOAREA — Ba nu, zise Ionică ; să le faci tu o pară roşie de foc şi eu mia verde, şi să ne luptăm. — Bine, şi aşa mă prind. l)e odată so prefăcură In perl de foc. Cum se luptau ei, iată rft venea un vultur. Cum !l văzu smeul, Începu a-l striga : — Vullure, vulture, moae-ţi aripele în apă şi vino de stinge această pară verde de foc, că-ţî voiţi da să mănInel hoitul uuuî om şi a unul cal. Clnd auzi calul Iul Ionică aşa, de o dată se repezi asupra '.meniul şi asupra calului lui. şi 11 făcură bucăţele pe amlpdoî. După aceasta, Ionică scoase paluşul de la hriu, despiutecă «mrtul, il scoase inima şi luludu-i inelul din deget, se întoarse la Ileana Cosinzeaua. Aceasta, cum il văzu cu inima smeului şi cu inelul din deget, ii /.ise : — De acuma, al med să fii Ionică şi eu a ta. l-am lăsat să trăiască în linişte şi in paţe, sub paza celui aloi puternicul, şi cred că dacă n'or fi murit, şi aslă-zî o ti trăind toi , , 'imn nmlndoi. Şi suindu-mă pc o şea, v-o spuseiu aşa. GR. COATU. . ' • ' ■><: • II 0 -ţ Note Bibliografice L«.i#. -> . r . . . . , i...... r . «•* ------ • ■ • I ' . ■ ' ' I * . * . , • *• f A *J In volumul III din Şezătoarea s-a publicat o schiţă de biblio-1'ntfle a IoIkIoi ului romîu, lucrare foiirte uecomplcclâ, şi fără nici ■ i prelenţie de bibliografie. Era vorba de a sc arăta, cil de pe • ml, ui s a tipării cu privire la folklor, peulru a putea aduce o udi■> mic eelor cari s*ar ocupa cu aceste cbestiuuf. — Dacă nu ar ii n»,n iritMi n avea ştire despre cărţile tipărite, e îusă aproape cu iif'pulio|A a urmări lot materialul ce s-a publicat In diferite 'reviste • /inn* urni cu samă în Transilvania. Zilhic se publică un mate-mmI mi iIiWivii şire important, care pentru no! rămiuc necunoscut, iviiim ii putea Înregistra acest material, facem apel la colaboratorii u i Hilnt il noştri, să ne înştiinţeze despre ori ce articol sau ori ce — 13 — ŞEZĂTOAREA culegere de literaturii populara ar întimpina iu cclirele lor, pe cari le vom înregistra sub această rubrică. Din 1896, dud am publicat prima Încercare de acest fel. s-au mai tipărit un număr do cărţi, şi s-au mai descoperit altele tipărite mal înainte. D-I S. Teodorescu-Kirileauii a alcătuit lisla următoare, pe care o publicăm cu toată plăcerea. . il • i'.. A. G. • • * . ♦ 1 Adam, I. — Pe lingă vatră, pilde şi glume [ărăneşti. Bucureşti, 1900. Adamescu. G. — Poesia poporală romiuă. Conferinţă. Galaţi. 1893. Alexie!, Dr. G. — Texte diu literatură populară. Partea 1. Poesia tradiţională. Budapesta, 1899. Baicau, E. — Literatură populară sau palavre şi anecdote, broş. I. Bucureşti, 1882. n n — Spinul şi omul cu barba roşie. Bucureşti, 1882. Berdescu, A. — Melodii rorriîne- (9 caele a 100 arii), Bucureşti. Birsan, Andrei. — Giucl-zcc! de colinde, adunate la şcoalele medii romîne din Braşov. Braşov. 1890. * . Istoria a lui Pavel Catană. Braşov, 1890. Barăţia, N. — Anecdole populare, versificate (iu grai arumăuesc) Bibi. pop. No. 1. Bilolia, 1901. Boca-Velchereanul, A. — Povestea Pnşculul sau credinţă deşartă poporală. Gherla, 1896. Boca-Velchereanul. A. — Ţiganul în ral, poveste iu versuri. Gliei la, 1899. Boca-Velchereanul, A. — Ţiganul la monastire, poveste îu versuri. Gherla, 1899. Bogdan. T. A. - Balade alese, culese diu gura pop. din clnipia Transilvaniei. (Bibliot. săteanului) 1901. Bogdan. T. A. - Colinde culese pe cîmpia Ardealului. Bistiiţa, 1901. Bota I. — Culegere de cele mal frumoase poveşti. Braşov, 1891. Broşteanu. P. — Traista cu poveşti. Braşov, 1897. Budnariu-Sălăuţeanu dascăl Juliu. — Musa Someşană. Pocsil populare diu jurul Năsăudulul adunate şi aranjate. Partea I Balade. Gherla 1892. Budnariu-Sălăuţeanu dascăl Juliu. — Doine şi cintece poporale, partea 11. Arad. 1901. Burada. T. T. Almanah musical. Iaşi, 1877. — 14 — ŞEZĂTOAREA Burada. T. T. — Călătorie ia Romiuii din Bilinia (Asia mică) Inşi, 1893 „ , Cercetări despre Romînii din insula Veglia. Iaşi. 1895 n . O călătorie ia muntele Allios. Inşi. 1894 ., , O călătorie In satele romlueşti din Istria, laşi, 189G „ „ O călătorie in satele moldoveneşti din Gubernia Chei son» (Rusia) Iaşi, 1893. . „ O călătorie la Romilii din Moravia. laşi, 1893. „ . O călătorie laRominii din Silesia Austriaca, laşi, 189G Curtea do desfăcut farmecele — Braşov, fără au. Cnnvili C. — Pova|a Roinlnului. Obiceiurile nunţilor aflate la tara. Bucureşti, 1884. Cnmlr:n. Aureliu — Porecle la Roiului. Bucureşti, 1890. ,, — Influenţa lipanilor asupra literalul ei poporane romlue. Bucureşti, 1896. Ciiluna Gh. Balade populare, culese din gura poporului Bănăţean. Braşov. I8'i5. Cnînnfl. Gh. — Pacală şi Tandală, poveste. Gherla, 1897. Cfllhnza. Toma. — Doine şi strigături de dragoste. Braşov, 1900. Gmi mal frumoasă carte de basme şi glume — Bucureşti, fără an. C'hlcoB, Gh Glume româneşti, snoave culese din gura poporului. Bucureşti, 1897. . .. Culegere poporală, snoave. Bucureşti, 1897. ciorlocn. Lnurontiu. — De cind să munceşte femeia porumbiţei. Poveslc, Gherla, t.v95. • * — Două turturele de aur. Gherla, 1895. Ciontiţi N. — Trifoii Ţiganul şi Popa. poveste. (Biblioteca copiilor). Braşov, fără an. 1 nţlmn, Gh. Blăstăm de mamă, legendă poporală din giurul Năsăudulut (Oibliot. pop. a tribunei No 13) cd. IV Sibiu, 1899. • - Pe păinlnlul Turcului (BiJ. pop. a ^TribuneiNo. 17) etl II. Sibiu, 1886. . Kala craiului din cetini (Pilii. pop. a „Tribunei* No. *31 cd. II. Sibifl, 1890 » fulger, poveste Iu versuri. (Bibi. pop. a „Tribunei-No. 33) Sibifi 1897. Draga mamei, baladă (l-ibl. pop a «Tribunei* Nn ) Sihift, 1S97. 1 'idimţin it o Imn mo şi poveşti poporale, Bucureşti, 1896. — 15 — ŞEZĂTOAREA Costin. I. — Vorba ăluia. Snoave ^Biblioteca Nouă). Craiova, 18J6. Corcea. Avram — Balade poporale. Caransebeş, 1899. Corbea Haiducul, baladă poporală. Braşov, 189,*>. Criciunescu, G. — Copil de găsii, snoave, legende şi poveşti. (Bibliot. Noastră No 14) Caransebeş, 1898. Cristea Dr. Elie — Proverbe, max.iu>e, asămăuări şi idiolisme colectate din graiu Rom. din Transilvania şi Ungaria. Sibiu. 1901. Dac, Samuel — Poveşti populare greceşti, traduse după Emil Leg-rand. Galaţi. Dame Fr. — Iucercare de terminologie poporană rcmîuă. Bucureşti, 1901. Dan, Dimitrie — Comuna Straja (Bucovina) şi locuitorii ei. Cernăuţi, 1898. Daulu, T. — Colinzi şi cîntece populare. Arad, 1890. Din ţara uriaşilor, cea mal făumoasă carte de basme. Buc. fără au. Dogariu. Domşţiu -rPleşcuţa, poveste (Bibi. copiilor) Braşov, fără an. » » — Anglieluş. fecior de împărat, (Bibi. copiilor) Braşov, fără an. Dogariu Domeţiu — Moş Toma Bădiceauu vestitul caraghios al economilor de vite (Mocanilor] din Săcele. Cite-va istorioare foarte basliî adunate clin gura poporului să-celean. Gherla, 1898 Dogariu Domeţiu — Din vieaţa unul haiduc: Ylad Hoţul de la Săcele. Gherla, 1898. „ „ — însurătoarea soarelui, mireasa şi fraţii el. Gherla. 1878. „ . — Fiul bucătăresei sau (socăciţii împăratului), Gherla 1898. „ „ — Văcărelul (poveste). Gherla, 1898 , „ — Diana din munţii Siniel şi fata de împărat cu minele tăete. Gherla, 1898. » „ — Spiridou şi Nicolac, poveste. Gherla, 1899. * » — Fiul oii, poveste. Gherla, 1900. „ „ — Povestiri şi anecdote populare. Gherla, 1900. Dobrescu. I. Dan. — Origina selbatică a nunţilor ţărăneşti. Bucureşti, 1900. iva urma) i I Sin lucr&rile membrilor de la Şezătoarea I Ad»m, Ioan.— Leagănul viselor (poemă dramatică In proză). Bucureşti, 1900. — Mori de ciirip (nuvele). Buc., 1900. I'e Ungă vatrft. pilde şi glume ţărăneşti. Buc.. 1900. Bătăciro (roman). Bur., 1901 Gboorghoaaa P. — Ciuleii populare potrivnice beţiei. Focşani, 1902. Gorovel Artur. — Cimiliturile Romtnilor. Ediţia Academiei Roml- ne. Buc., 1898. ^ (*.miiu|.I şi superstiţii [Extras din Şezătoarea]. După Dragoste. Schiţe şi nuvele. Buc. 1901. * / lunoMau Borailtu. Abecedar. Partea], şi II. —- (’. A lăuza învăţătorului. — Istoria RombiA, 8 părţi. Foîticenl, 1894. Pnvaiiiiloruf luvâ|ălurulul In predarea istoriei. I.ucriil Miiînml. Conferinţă ţinuta la Atenefl. —• I.ucriil Manual. Dare de seamă asupra cursului ţi- ^ luit In 1890 Im Mălini. • O dramă in Serbia (traducere). Dicţionarul geografic al judeţului Suceava. Lucrare premială de Societatea geografica Romlnil. KAdulosou-Codin. — Din Muscel, clntece populare. Vot. 1. cu o prefaţă de G. Cnşhuc. Buc. 189fi. — O seamă de cuvinte din Muscel. " _ % ■ • i - i ToodoroHou-Kirileanu. Gh. — Proprietatea inuielor. faşl, 1900. — Cîartea ţăranului romîn (in colaborare cu C. Bru- ^ ilarirt)- Buc., 1901. - Toodoreaou-Kirileanu S. — Poveşti cu cuprins moral. Braşov. 1899. PăraIA. ItiMmpL&rT din viaţa sa. scrise In graiu popular. Braşov. 1899. Tuţascu. SL. St. — Din trecui. Lemide, snoave şi clntece. Giurgiu. 1901. La Tipografia şi Librâria M. saidmA FALTICE Se află de vinzare: Caiete speciale divizia I-a de I. Nicoleş-cu-Radu a 6 bani bucata. Caiete de Dictando, Aritmetică, şi Caligrafie a 2 lei 80 bani suta. Topuri de hârtie de la 1 leu 80 b.in sus. Asemenea execută ori-ce lucrări eu preţuri cit se pote de eftine. I