KEZÂTOAREA
                          DIRECTOR: ABTCB GOBOVEI
        VOLUMUL
1901
           TABLA VOLUMULUI VI
     (Iruml&I (M. Lupescu\ pag. 64.
    / i Vasuitt], p. 112.
    |l sopersdtu {Artur G or ovei ), p l8.
               l»e ură, De desf&căturâ, De roşaţă, De bnboiQ,
   Di» ursitA (A. Yasiâ/i), p. 90—92.
   Ih* npftriet (M. Lupescu), p. 92.
   I*» ţomllc (M. T. Adameşteanu), p. 92. l>»' aplecate. De ţapii (Şt. Şt. Tuţescu), p. 93.
     ileochet (V. Sată), p. 93: (Şt. Şt. Tuţescu), p. 94. Drăghicescu fd Toma Dragu), p. 95;            (/. T.
   r popovict), p. 9t>î
   b dure.i*e de cap (/. T. Popovtcî), p. 97.
   |k Mini orna vi [Şt. St. Tuţescu), p. 97.
   lip DAjiI (Jj. Drăghicescu şi Toma Dragu). p. 97.
   |»n Liiftti.ee (M. T. Adameşteanu), p. 98.
   D» uhrmtit (D. D> ăghicescu şi Toma Dragu, M. T.
     Adameşteanu, Z>. A. Foc şa, M. Lupescu), p. 98—99. lw- Miare sec (Z?. Drăghicescu şi Tema Dragu)t p. 99. jiu muşcăturii de şarpe (M'. Adameşteanu), p. 100.
   |fo tlnudintit mîncitura (VasiJe Sala), p. 100.
     Cf «llmlllAre (M. T. Adameşteanu), p. 149. irl dfl limbă \s. Teodorescu-Ktrileanu], p. 157. ii i'lilllLnrl [M. Lupescu), p. 179.
    Iun Milla (A. Vastliu), p. 1.
   Ml i^icuţa de sub limba (M. Lupescu\ p. 10. l'ounLea Norocului [A. Vas Mu), p. 87.
   UiIMnu do la iesle (St. St. Tuţescu). p„ 107.
   |hul lur Moş Pescar (M. Adameşteanu), p. 139.
   Tlv/1 sfaturi (D. Teodorescu), p. 150.
          scris In frunte ţi-e pus (M. Lupescu), p. 154. t«U l'opeî (Gr. N. Coatu), p. 170.
A? 11 £:ccu u*)dT diacon
îmi ('lielliiiaJn SurJolăLilSluileiilesll „Gtrmtîii Sylvn“ din Iaşi»
      Tradiţii şi legende: lornorogu (D. Dan), p. 102.
          De ce ciută cucul numai pînă la Sînziene [A. i !.i pag. 104.
          Cum se făceaţi mai de mult cunoscute Lup eseu)f p. 105.
          Sfîatnl Petria şi Lupul (M. Luptscu), p. 1U0 Ursita ciobanului (Ai. Lupcscu), p. 100.
          Cana galileel [M. Lupescu\ p. 123.
          Bumbicul Sucevei (D. Dan), p. 130.
          Laura [D. Dan], p. 133.
          Episcopul Dosifteiu şi Dascălul CiotâQ (£>. Dan i, p Povestea scaiului [M. Lupescu\ p. 147.
          Sfinţii (M. Lupescu), p. 159.
          Povestea lui Hristos [N. Trofin\ p. 161. Plugnşorul [/. Bordiamî\. p. i 64.
          Trei crai de la răsărit (M. Li pescu), p. 167. Diverse: spicuiri din „Curierul de Iaşii", din tirnjml i’M redactat de Eminescu, p. 124. W. \w •» Calicul de la Talpalarî, anecdotă de ale lui I. Oi (loan S. lonescu)f p. 168.
        Adăugăm ia acest volum două clişee: portretul Iul O de pe cînd era diacon, şi o pagină din manuscrisul ( tîriiorw lui.
        Aceste două clişee trebuiau date în No. 12 Jiu iifiţfl al „Şezătoarei", dar nu aii sosit la timp.

a

’IlCl.                        £-1 c—^Jy
                      ’/£4> /Uf*-C£.0fJeC't •*** - v J y
] i^i-tl : căci- £'{a/c/^C d ? ** " ' &"
                 h/jA^CCwc J>ttf/t/a iyts wtwtt-CM- < <*y < r’ &Â f — ’     - J,JS. asrx'ti.Vlifc ^
sfri/W£. a^ yyi
'.( pun-a&j cZvi d, &i f&pF**** pfi*' ce<^ h</cc- /' *UL
").UrJon, ^ iUrvuy-l                    f *“&**<“-
  'hi.#- in        c<^ foy*j2. •  *£~-        ^7>' *
Ij! fiiic. ci- }-f ca/i 11-C i?n Csxsw^c cd yyyy^ /J/^ W , j >                 />.  . a              ^ r /ry-.
              & te nc^u dc ^                      *■**<**«*+*

r^O^r^7 * <L1rP ' j '?y-t t^-
 .  S-y^^a L
uuyi £si A
Ic t/L
wm
cAl< >1i > l k
  ' ^i ~: ‘‘/ia ic f> tihiuC Wtc^vxC/^ aLc ce h/icct/iA
        ^ . * . , . / x (/d-c (AjHJL. J

                                                                                        ;/k’/L- PtC-£<L
     -4i l e /L-■ /CC w
L- C<L -c Or £ ^ • -                                                  5>
                    c-t-c- a. 'T-x         ^ A < <-V4r'^ ~~ F<>
7*
      ,/, < .,, ^
      •       ' •                     y .            .

                   ^ a- ;,///■ a^v<-^                       §•
!\‘L/,tJu. ?n, ad'/d ■ /, S><â*> ^
i_£. -ACi.Cc-rtt. ’fct !>>«< J i£‘"-A >"/<<'"• *~ /> -£
           (LactaL V7t£wc £'*
                  '7' • f
           /7<L :'lc^ Co- t lUUX- a ‘r< -iîC '   -                -
                                                                              h ?m< t-UAJ
                                                                               U/ y
yic ~
O Colite H-i i~~ A ?li<- t~t-
/
ic- nc cc /n _
>» ,
. h' 7? l ."“O-; i i/»ty7
      t, îc C~>-7 L-iA-i efi-iC AC— CC#— d PtSuAc /
^••risla^ir >iuduo(eşd .(jric«n Sj-lvm" din l»ţ|.
■                 Ton. S^EIlia,.
                                     (Poveste).
   jIah « o dus într-o dzl tril oaminl la cosit. Apu sl vedi
^1* |*i Inn măi mul di cosit, cl ş-o făcut o colibî, ca st toii Uunnni pi noapti, şi uni sîde pi-o vremi ră.
   |Hmi ulr-u dzl [ba di cătră sari] st strîng ii la colibt. şi •l o făcut maligî ş-o mîncat, o-nceput sl li sl pui sflntu V pi oclt şl s-o lasat, cari-ntr-o parti, cari-ntr-alta. «Vtlnl unu: „Măi, cîn-aş gas! acasî un cuptlorl cu pla-he riltu: „Măi, eu etn m-ol duei-acasl, slgasăsnuma li ml uni m-ol lntoarci, sî nu mă! ştiu ci sl fao cu ir.
                          ‘Huit o dzls: „Măi, eu cîn aş gasl acasî o mnii şi
     dl îMortM.
         patrBC ii di cosit şi s! pornesc supri caslli lor. dinUM o găsit un cuptiorl cu placinti, ma rog, după a piuit el. Celalant o găsit galbinl, di nu era bucuros dl ti. daci era plin! lumla numa di galbinl, pi pat gal-• iputuriii era plini di galbinl—ci s! măi vorbesc, oa-Imul, ii-avei uni si ti fereş şl uni sl ti pul di-atlta
       «Imit cin o agluns acasî... maamt... mam!,.. o găsit o £H «i mm di ficiori. Nu măi ştie-neotro sl s! clrniascl di-uliu; ma rog. doar! ci vorbi, era băet acolu, nu ceva; Bpnil il unu... Unu cere di ună, unu di alta, di sl ti ci şk pl «cula, era ma rog, ca-ntr-o şcoli jldovascl.

2
SEZA 1‘OAREA
i • i
. I i
         Tatî-su di groaza lor, s-o luat şî s-o dus într-n | trăiascî singur, c-ainu si lehămetuisî di-atîta huit
         Ou vremea, baetî o crescut, s-o făcut mari î-m! mă-sa* „Mami I videm ci ni eş (eşti) manii. <1* •.< mi fos noauă tatî. sl ştim uni ni tatu nost, sl videm *\ fell di om 11“.
         Oa ma-sa dl-odatî nu si da sî spui, da la urma mf avu ci faci şi lî-o spus :
         —      „Mălbaeţ, tatuvost 11 dus dî-acasî, di cin om mniel; s-o dus di rău vostru, dun pricini cî sînt»*i
         —      Da uni s-o dus inamî ? — „Da la-m pădur-a ■ ll-ţ gasî“.
         Ţ-aî ga*i sî nu gasascî. Cin s-o dat ii o mnii şi oaminl la cautat pim păduri, doar Im borti di mm|i| şadzut, sl nu ti gasasci. L-o găsit imblîud pim ţ adiui, farî nici on capît. Sî salbaticis-aoiu ; îi croscus! | ăi fi . şi pi obraz, nu-1 măi cunoştcL — II Ieti il şi ! a îl grijăşti mă-sa (futueia lui) şi-l las-acasi, şi Ii i d acolo la trlabî.
         Lui nu-I dasî altî trlabă, di cit sl li cari mîwarj e»» Da am uita sî va spun, cî pi cel măi ninic, carK* f** la urmi ll coma Ion Milîa. El era măi isteţ şi um; pi şi măi agiuns di cap, di cit tăţ. El eta la lucru piiţifţ ca un fell di capan. Amu-ntro dzî o vrut il si c»' | tătîni-su, Bl vădi (Tac-o şadzut attta vremi în padi i prăpădi mintia ? Pi cin vine ei (tatî-su) cu mîm*u
ia
      il B-apucî şi pi cin era el cam dipartişor, dă foc n op di fin (cî il, amu era la adunat). Da Ion Alilîa «I tatî-su şl dzîci: „Apul am dat foc la stogu ista, ei no trînsu era cam stricat, aprins11.
         Da tatl-su o dzls: „Nu-I vorbă măi băeţ, 1-at dnl n da nu-I pricini disuprl-acela ; dl-aţ ci voi stual<> ut 4 voi altu la loc“.
         Amu o vadzut ii c-o grai distul di gospodăreai; •• il că-I om In tătă mintia.
         Amu di la o vremi o agiuns leştla llacăî; li irului*
ŞEZĂTOAREA
3
           K uni 8Î gasăş tu o mnii şi una di feti ? Sl rastornl ţl nu gasăştl Htita mari di fatl. Da ii o dzîs eîtra -Tul. sî ti Tel ş! sî ti duci sî ni gasăştl o mini şl I, el noi vrem si ni-nsurăm*. D-apu uni v-oî găsi utila fatl1*."
             fiimola şl faci on cuptTorl di malaT, puni Rumîmi-, Rumlnu-ş Ie traîsta-m băţ, ş apuci n suprl-am->IS vremi di t:Ţ dzlli^î~mF gasăşti nimnic ; c-ini al albi atîtla feti ?
                                         liinlnu-napoî; da ficiori nu-1 slabge ; M sî duci. sî "alt! ceva. Si ;e eJ şî sl duci-n 8'iprî-asfintît H •ntr-aeolu Iu mia amari, da nu găseşti nimnica. Sî ||r acast. Da ficTorf dl tăt ci si nu şad-acasî sî sl *tt el sl nu vii fad răspuns cî li-o găsit feti. Sî Mnupri mnedzî-nopjî, tot pi cela urmî; nu gasâşti
             di făcut ? mari lucru atlta umblaturi diglaba. fatnda şl-l măi facl-on cuptTorî di malal, şî dzîci ci daci n-a gas! nimnica, nic! n-ari ci măi cauia acasî. bgclil om Insupri răsărita soariluî, şî seduci el citi Ii, ca Dumnedzâu sî ni ţii, ca cuvîntu dim povesti, uit mal eşti Slergi bgetu om şî dzî şi noapti, nu iul. tot întreba şî ici şî dincolu, di pacatili lui. Duiuneilzău şî-ntr-o Duminică diminiat! agîungi-n sat. Cîn colu, vedi arind um popî e-on cucoş
                bini părinţi. In loc sfinţlia ta sî slujăştl az la bi-icl di arat ?
              il cum nu m-ol apuca, fiule, cî nu ma rabdl i-nicl cît te-î ştergi la un ocl, cî-s om năcăjit di ■m o mnii şî una di feti, şl ia atîta lumi trăbi , ba strai, ba mulţi di fătiT şî dac-ol şîd^ digiaba, im eu socotlala, măi cu sam-anm, cîn ll-o vinit pantm ?
                                                b*ee cuscri, sî cil slnatos, cî iaci şî oii am o mnii (V'iorI, şi di cîn îmblu ca si li gasas soaţî la
4
ŞEZĂTOAREA
     fişti-cari. Mari-o da Duninedzăti şî ni-am întîlnit mul» c-amu mni acru sufiîtu dl atîta umblaturi. Mufiămăs Iu !»• nedzăO c-am dat pişti sfinţîlata.
        —   Mufiămăs cuscri, di cuvîntu cel bun. o dzls popi
     cu fetili, citra omu cel cu ficiori. S-o prins cuscri, ş-o ru si vii cu ficiori s! dăi mina, şî sl-ş lei fetili, si li iliu-j casîli lor.               -
        Sî-ntoarci Ruraînu mnetl aeasl, spuni ficiorilor cî li» soatî plntru fişticari, numa sl sl pomlascl la drum du|« si ll-aduc-acasl şl dl-acole st fad nunti
        Fac ii tăti gatirili, ina rog ca plntru o nunti ca şî sî gates di drum. Ion Milîa, n-o vrut sî inargî cu i*. * dzîs d şădi-acasl, sl faci tăti gatirili plntru nunti, sl u lui sl i-o aduci tatîsu.
        Da Il-o da di griji Ion Milîa, cî amu cin s-or duci, m sî sl duci pi uni s-o dus tată-su ; au sî sl duci pun |»i di ararnl şî cin or agrnngi dl-or Intra In padurla cela, «1 faci huit, sl nu cumva rupi crengi din copaci, c-apul n*t cii bini di dînşt.
        SI pornesc ii Inainti şî mărg iî şl mărg pînî ci ul» ttrdzîtl, aglung Im padurla di araiut. Da cin o Intrai la n-o măi Unu samî di ci ll-o spus Ion Milîa.
        —      „Hă-hăâ, d-apul doar sin tem o rnnii şl unu di o»* cinî-ail sl ni măi poatî faci ceva ?M ŞI s-apucî di rncml ciuit pim păduri, di mpt crengi, ma rog di tăti poznili, f sî gîndi c-ar da pişti v-o boail.
        Cum face huitu şî rupe crengi, numa ci sî tredz. • » tăţ Imr-on zidi di pclatrl şî diasupra şîde un om bnlih» comanac în cap. Era glavulu, cruci di aur cu no) In Padurla di aram! era a lui, şî dac! eştia o făcut Im im, I-o-ncis ş-amu nu-I laşa sî sî duci la popi sl-ş Iui Oflf soaţa.
        —   Da dă-ni drumu dî-ficoale, o dzîs tatîsu citra ;•"»>
        —      Ba nu, ia ci v-at apucat di făcut comedii, di rupi .>• n-aţ ştiut cî-I padurla me?
        Sî roagî cu tăţî la glavul, d-apu digîaba, cî el ţln^ u
ŞEZATOREA
5
          d im 1 Insî. Da măî pi urmî ci-c-o dzîs gîavulu, c! Ii dă di m oiu daeî i-or da pi cel ci Ii-o ramas acasî. Ii ul-i -'I Win Milla o fos ramas acasl. Oamiui ci si dzicî, %fcp ia acela? O dzls el Ii dă. măi cu saml tatl-su, mM nu Nt-nţalego gîavulu măi mul din vorbi.
        Rfl ta dafi drumu de-icT, da vini Dumneta şt puni ici l*i *Mim c! ti ţii di cel ce-I făgăduit Si scoati dracu o M yl puni omu palma. cu degiti cu tăt, şî dl-odatt tV iniminl bum. cum o fos măî Inainti r slobudz. li h\ duc Jbadj^hadr, pînî cl-aglung la popi. Mă! fac wl<H*(it di masTşrpiurmi tatî-su lufia diu feti şl li da „Aslu-I a ta, asta-I a ta“ ş! tot aşă 1-o-mpacat pi n făli. A Iu Ion MilTa, o ramas în soeotîala tatî-ttducl. Da am uitat si spun că Ion Milia era ollacl vrtii, ştie tăt ci s-o făcut pim padurla di araml. Cin cu fumeill-acasî, Ion Milla era călări pi cat. •I |«»mlasci sî si duci Ia gîavul, oaşă o fos făgăduit
r, :

.IU uni ti duc! măiIoani, di nu vreî si stal Ia nunti?* unt miAI Întrebat uni ma duc ? Nu v-am spus eti sî 1 di drum şl pi cin U agîungi pim padurla di araml l spin al di comedii; aşă aţ făcut ? ului Ia ci m-aţ gTurui glavululul nu tl-am glumit, n imn ici, ci măi vorbgeş diglaba ; |t ii noi grija cela ?
               nu măi îmbiat amu cu sopl relei T, a măi spuni ftciţ nunta măi bini, .şl mmîneţ slnatoş ci etl Wt duo. Di*a ci ş-oî av6 parti si măi vin înapoi, bini I dl nu, va lutîal grija di mini.
           iutlnl şl a-o dus eltî lumi-mparatli ca Dumnedzău 8l H ■'iivlntu dim povesti, cî-nainti mul măi eşti.
                                    s u apuca di făcut nunti şi el o agTuns la gîavul. fi* ml era o fatî a drăconci c61iî batrîni: da frumoasl 1 PMfiia focului; las nu-1 vorbî ci nici Ion Milla nu era mi li Era şi el frumos, di nu măi era altu pi podu
6
ŞEZĂTOAREA
       Cîn o agîuns acolu şî l-o vadzu fata. I-o ramas luMi I inima numa la dinsu. Da glavulu, si vedi c-ave di ghid ti prapadlaacl pi bgetu ion Milîa, cr-î >«cî ci I-o spun *1* cî ari sl-l lesi tril dztii si si măi hodmiasel şi pi mini sî-l pui ia triabî.
       Olar aşă l-o bÎ spus glavulu: „MăT al un popas di tril <1 şi pi urmi al s! ti-apuol si-ml grijaştl on cal; altl triul-i ai sî-m facIM.
       Da, dzlci fata gevuloaloi, cltra Ion Milia:
       —     Dracu ari di gînd st ti prăpădiascî di pi fala | aiul lui; da dacl-m fagadueş cl rni-I luda pi mini di funiei, fugi ou mini, eti ti-ol scapa.
       —  Da ol faci şi tmba asta, numa sî ma văd scapat «In
       —     Iacî, la tril dzili giavulu ari sî sî facî el un cal, t sî-l grijăştT, ş-a sî dzîoî st ti ducî călări undeva, da înM nainti, şi pi urmî sî-ncaliel pi dînsu, ş-a sî zboari m tuma-n nouri, şi di-acolu a sl-t dai drumu glos sî fermul Da tu iacî ci sî faol: Intr-aceş tri dzili sî ti duci la Mjjâi) sî dai sî-t fac-om buzdugan di cer şi cin a ci sl-n< ili i el, şi ş-a luda vlnt cu tini-nsupri nouri, tu tot sM pir cu buzduganu-n cap, ci el a sî sî lesî-ncetişor glos şi-a tl duci liniştit la grajdl.
       S-apucî Ionu mneti şî-ş facî-on lucru di buzdugan ca caii nu sî ma aflî.
       La tril dzîli sî duci Ion Milia-n grajdl şî vedi rnlu. grijăşti, îl dă mîncari, apl; îl sărclalj şî aşă cam <li sarî, puni şaaa pi el, îş Ie buzduganu-m mîni, sl-nlnpn bini pi dînsu ; şl cin o-ncalicat, o-ncepnt calu a-ş Imii cltra nouri. — Da Ion Milîa nu-1 slabgd cu buzdugami | una-I da în cap, plnî ci-n-tr-on tîrdzîfi îş da drumu mm* glos. Jl duci Ion Alilîa la grajdl şî pi urmî sî duci 8Î mint Da glavulu s-o prifacut din cal Iar glavul şî s-o dan Iu
       — Mamt cî răti m-o măî buzdugănit flăcău ista sî măi ci mărs cu dinsu, Im facd capitu. Da las « ginea ed.
       Fata audi tăt oi-o grai giavulu, şî sî duci şî spuno IM
ŞEZĂTOAREA
7
        I * « t am pi după mnedzî nopţi, o ieu ii amîndoî la -i l.»*l pi giavul şî pi draeoaica cel batrird cu budzlli s\     U s-o <-a mâl dus fiii Inmi-niparaţîi ca                   Dunme-
        #l »m  tiu <’h cuvîntu             dim povesti,  el-nainte nml niăîesti.
         *t u«• Izâsc ii dimiuiaţa, le fata şî flăcău, daci al di uni. Altiiiyi digrabl dupi dlnşl, c-al sî-l aglungl, o dzîs * e<-i balilnî.
        t# rl giavulu şî porneşti dup! dînşî. noii im ii a$â pi drum, o dzîs fata cîtrl Ion Milla : „Ta hanii napol, di vedz ci sî vedi, parei ma ardi nu-ş
         (i nptit bî vedl-o par! roşi din ceri ş! pînî-m pamînt.
         1« ii^elu-i tata; ci-1 di făcut V Eti in-ol da pişti cap ftl (i'M O bisând veci, ca cum ar ci di tril patru şuti di M *’il draniţa putridî di pi dînsa, şj^mu^tiliceij muarti •iiliidztirati pi aţiii painjîuilor ui gius, Şi tu si ti faci buUTfi tiaTitîi,                  di tTTT patru şuti di hi, şi  si ceteş
          ; il »ln a vini si             li-ntrebi daci  n-ai vadzut o fată ş-on
          Im hI-i s|mi ci di mult di mult, di cin st lucra la biţii*. şi di Gin eram eu copcii mnic şi ma-uvaţam a 0) *tuuri l-am vadzut etl tredn pe-icl. Or oi di-atunri n |*tni şuti di al.
         H focii, cum o dzîs.
               e o bisăricî veci, veci, di era numa muşti moarti, Ini | mtilnsa, şt drauita putridî di pi dlnsa. şi pi uni ti pfu-nll Şi el s-o făcut un calugtr batiln batrîi», şl tt\ pi-o carii acolu-n altarî.
            » draeu la bisăricî. întrî-n nuntru; da popa cete-1*1. ubge-i audzăl gura, numa boscorode, da nu-I nimnica.
                                         Ituub părinţi! Da popa si fa^i el n-audi, el tot cete - I’iirinti. părinţi! — Aud fiule! (Dracu sî facusâ-u Sal vadzut trecin pe-ic! o fati c-on flacăti, amu
                                      I»»\ hee, he, draagu mneti. ci ma-ntrebgî Dumneta!! ■ i ii muie ca di v-o şăpti, oi*t al; atunci ma-ntaţam
8
ŞEZĂTOAREA
a ceti, şi bisărica asta, atunci lucra oamini la 'lin* fac6... or ci dl-atuncl v-o tri, patru şuti di ai. .Miool vadzut eti trecîn, dragu rnneu. Apu ii demult, abgn mjd aminti; ti mnera di li mai da di urmi. Du-ti mai Innl şî-ţ catl di trîabî.
   Cîn o audzîfc dracu aşă, nici n-o măi stat mult | i şi ş-o lutiat rîode-aăs şl s-o pornit acasî.
   —   El, I-al găsit ? 1-al agi uns ?
   —   Da n-am găsit nimnica.
         —   Cum ? nimnica ? nimnica ?
         —      Ba am da pistl-o bisărieî maT rasupcitf, vo: i lumîa maT, şî-n 6 era um popi batrln batrîn şl l-am li ş-o dzls cl era el copcii di şăpti, opt a! şl sî-nvuu ş-atuncl si lucra la bisărica ccîa, cin o vadzut ol făl i it
         —      Val. trasni-tT-ar, prostule, ci tari măi oş pii^t d-apu doarl aceia era 1 E s-o făcut bisăricî şl el pop) fuga-napoî după dlnşî, cl-ntr-on scurt li aglungl.
         Sî e dracu şî după dlnşl.
         Da ii amu st facusî lari cum o fost, şî s-o pornit înăinti. Cum mergA il aşă, numa ci dzîci fata clini IMl
         —      loani, ia uitî ti-napol, cî nu-ş ci ma anii ii sî vedi ?
         —      0 pari verdi din ceri şi pînl-m pamînt. —li Ul% tu pişti cap, şi ti fă un cioban batrîn tari, şi cfi m | turml dLoOLoît sî nu măi cuprindz cu oci.
         Fac ii aşa. Sî faci el un cioban batrîn, batrîn, f mi celi mari îm mînî. Şi e sî faci o turmî di ol aş i «li nu^li măi ştieî capîtu.
         Cum agiungi dracu la cioban, mni-1 întrlabt: moşule. Da ciobanu cînta din fluir, aşă di cu jAli plingo şi pcetrili-m parăti di jălia lui. Nici n-o nu Mi striga giavulu.
         —   Mooşule, moşule: l-o prins di mînica cojocului
         —   Aud dragu moşului.
         —      N-aî vadzut pe-icl trecînd o fatî şî c-on fin Ml curînd ? — Ee, he, heho, dragu moşului! Eram <■
ŞEZATQAttEA.
9
           Al atunci ma-nvatam a ciuta ş-a da oili-n strungi, om ii uai ş-oin berbeci şt uti, c-arnu-s batrln şî efi, li mii li mâl ştitt capltu. Il di miinl dt-atuncl; or ei i ii Hţiti di al: atunci i-ara vadznt trecîin pe-icl. Catî-ţ di triabl şi ii du acasi, ci nu li măi poţ da di urmi, M $i pârău.
           «eU«T rcvcu ci i-o spus inoşneagn, s-o-ntnrnat Ina-Uv'» mfti stat mul pi gînduri. Un o agiuns acnsî, h wilu: „El mai, nici amu nu i-aT agiuns? Ee, •I I agiung; da ci s-agiung, cin n-am vadzut nim-1‘niur u-ai vadzut niimrioa ? — „Ba am vadzut on 1n ca di v-o tril, patru şuti di al, şi l-am întrebat «'in r! copcii iunie di cin l-o vadzn trvelrn pe-eştia.u j!» ti bulohani, naucule; d-upul doarl ii eraţi acei», ibniui, ^i e era turma cel di ol; sî nu-l priudz tu I î Ai ni di-amu orî-cnm a ci, nu ma măi duc după uinm lumii di-atîta drum.
              ci m-ol duci eu. 0 liiuscî di-ol Intllni tn calia a 8 0-ngit.
           'ricoAJca dracului şi sî porneşti e după bgetî oaininl. hU luam, ci-I înapoi, el straşnic ma măi frigi.
          Sil albaştri din ceri şi plnl-m pamlnt. — Saracu aoee-l mama. Dî-om mfti scupa ş-amu, apu si ştii i Acapat. Si măi cercăm ş-amu, di-a ci st scăpăm, ; di nu, cum a da Onmnedzăîi. Eă m-oi faci-on fi tu sî ti fac! on răţol, şi sl-nnoţ pi lac.
           U *ut.
*
Apmpoiet baba dracoaica, fata era făcui! un lac Iun MilTa, coşeogemiti ratol. Cum o agiuns la i# gios ş-o-nceput a sugi Iacn. Da n-o apucat a-l pi giuinatati, ş-o crăpăt, ş-o perit baba şi pentM di az.
                                              lM*viii di e, dueî-sl s-o vadî. Fata şi Ion Willa, oda y u sc a pat s-a agiuns acasl; ş-apu dl-acole nunii ai |utn*cirl/ Şi eram şi etl pî-acolu şi înni-o dat şi fno uut pciclor di epuri, di la gonuncl In gios,
10
ŞEZĂTOAREA
                                  cî-î măi cărnos. Şi eu i-ain laşa pi dînşî bin şi jnin l vinit Ia Dumne-voastrî călări pi-o roatî, şi v-am hi u«
        —   Platiţî-mni-o.
        —   Bogdaprosti; DuranedzăQ st t-o platiascî.
                                         f Auzită în 1887 de Ia Gbeorghe Nuţu, astăzi în etit.* •!.« din satul Tătăruţî, jud. Suceava.)
Scrisă do
                                                                               A. VASII.nl.
                Mărgicuţa de sub limbă
                            (Poveste)
         Era odată o fcmee văduvă şi saraeă ca val dc r avere n'avea de cît un bâeţel. Cu gretl purta cas:i luu căci două guri nn-î lesne de astupat, mal alea Clini cîştigă, ci numai iroseşte.
         Era sară; ostenită de lucru, căci toată ziua mim prăşit, să aşăzâ pe prispă sub fereastră şi triine-o ţ a cofiţa la fîntlnă să-î aducă o leacă de apşoară iH multe ori saracu, cind n are ce mînca, trage i duşcă de apă rece de-şi răcoreşte sufletul.
         Băetul luînd cofiţa, o cotigi pe după casă la fiun scotea el apă cu cîrligu, numai ce vede sub o tuia un de şărpe ce umbla să se aciueze ca să se odilm- >‘»4 scoate iute cofiţa, o lăsă jos şi voi să omoare cu -»4il şorul de şărpe,
         — Măi băete, numai ce aude zictnd şerpuletci*, omorî, că şi eti ţ-ol fi de vr un folos pe lume. Nu de mine, că eti nu muşc; ie-mă in sîn, du-niă m \ A şi mine hai cu mine de mă du la tata, acasă.
         Băetul auzind glasul ttngnitor al puişoiulul d«‘ închipui îndată că şerpuşorul acela-I năzdrăvan?
SEZATOAKEA
11
                                  '(Iţa cu apă. şi tiva la mă-sa să-I dacă veste şi ap-
                                           răcnri mă-sa sufletu cu apa rece, băetul scoase vinile biciuşcă do şarpe şi-l arată mîni-sa. Clnd o feiuee pe bâet In mini eu dihanîa cea de şerpe, «•Aţinui, şi cu nişte ochi ca de foc. dădu un tipăt nâ satul, şi începu a-şl stupi In sin şi a-şl face cruce, mumă, nu te spărie, o mînglea băi tul; cînd m am la apă, am zărit sub tufa de ciumafal de Ungă şorul ist de şerpe; am vrut să-l omor, dar el cu wih! s-o rugat să nu-ljlilioe; că-I rătăcit de păşi aft roagă de mine să nu-1 las la nacaz, ci să-l iutii Iul, şi mi-a prinde şi el vr’o dală bine la vr o
          do minet dragu mamei, da cum să te duci tu prin di* mic şi să mă laş! pe mine do izbelişte ? Nu tc utn. nu, că mă fad să mor.
                                            ‘I Irâi. mamă, orî îl muri de doru meu, eti tot mă li* ofl aşa mi-I scris. Găteşte-mi de mîneare de lut curate, că eu mine, în zori de zi, plec cu
                                            fb tn zori îşi luă merindele ce-î gătise mă-sa, şi luă rămas bun de la maicâ-sa, şi pe şerpuşor în
            I la drum cbeniînd în ajutoru-I po Ctl-de-sus prin lAcute spre răsărit.
         fotul, merse cale lungă, peste munţi şi dealuri, nuri, prin păduri şi eodri, peste mări şi ţări, şi tot s-o dus, mîind noaptea prin scorburile co-fnoa dihăniilor de prin păduri, şi după o vreme ajunse la casele balaurului, care era tata şerpn-tif' liftet.
                                    da ţărpe, pe drum, fiind-că băetul să purtase
            II dăscăli ce să ceară deja tatu-su pentru binele i*a ult-fel de bucurie ll înghite şi nu mal vede
                                       tu ogiada palaturilor în care şădea balaurul,
12
ŞEZĂTOAREA
      ce erafi mîndre ca soarele şi mari de putea încăpea Im lume întreagă,J)alpu£jul să râpede la ei şi-l Întreabă:
        —      Ce cauţi tu pe-aici băete, ce necazuri şi nevoi M să-mi calci împărăţia, lucru ce n'a îndrăznit pînă nmM un om pămîntean ?
        —      Ţ-aduc veşti bune, dar nu ţi le pot spune, plnft mi-1 făgădui că nu mi-î face nimic.
        —      Iţi făgăduesc că nimic nu ţi se va intîmpla; luat umbli cu minciuni, soare nu mal vezi.
        —      Aduc pe feeioru-tu cel mal mio, pribegit de dun pe care l-am găsit la fîntîna de lingă casa noastră. *■ ar fi murit de nu eram eti.
        Oît pe ce era bal a uimi să înghită pe băet de bucii ut aduce pe fiu-su, dacă nu i-ar li adus aminte do i eala dată.
        —      Unde ini-I băetul, unde mi-I fiul cel mic că dorul Iul ?
        —      hu ţi-1 da& pînă nu mi-I da şi dumneta ^7», sub Itmbă.
        —      Mărgicuţa de sub limbă nu t-o dau, pul dc Iul* eşti; da cine te-o învăţat să-ţi daţi aşa odor ?
        —      Cine m-o învăţat nn-I treaba dumitale să ştii, dai mărgicuţa, nu-ţî vezi băetul. Eu cred că mal imt pentru un tată fecioru ce-1 iubeşte, dc-eît lumea Intim Şi băetul să prefăcu că porneşte să iasă diu ogiuda balaurului.
        Dar nu făcu nici zece paşi şi balaurul, cu lacrftnii l«| rugă pe băet să-I dee feciora, şi vîilnd laba in guta, de sub limbă mărgicuţa şi o detc băetul ui.
        Bucuria balaurului eînd îşi văzu odorul 1 Iar b.tnM# gînd mărgicuţa de balele balaurului, o puse In gura b limbă.
        Mărgicuţa asta avea puterea de a duce pe omul re a sub limbă ori unde poftea într o clipă şi de a-i 11» orl-ce pofteşte, numai gîndind la ea.
      ^ Şi glndind acasă şi la mărgicuţa de sub limba, ni
9EZA l'OAEEA
13
      ţnimtea bordeiului mlni-sa. Cînd îl văzu, biata babă, rmii Imb&trinise (ie era albă ea varul, de ani şi de nevoi, l ci nu fu proastă şi nu se mal hrănea de uitat la fîu-su, imn crescuse mare şi se făcuse un fieeăuandru frumos Ju’lmL de nu mal eraţi alţii ca diusul. iuiu-1 pe b&et iuea însuratului, trimcte pe mă-sa la îm-HM ecaiă fata de nevastă. Mă-sa. în ruptul capului, li hă se ducă, căci se temea de Sin parat, că era rfifl şi ■i opl feciori de prinţi şi împăraţi venise să-î ceară faia ou găsit moartea aici. VSzînd însă că fecioru-su nu-î , Işi luă Iuti o zi inima în dinţi şi se duse la îin-
           tul avea o fată cum nu mal era alta in lume şi în do frumoasă; mulţi voinici şi feciori de Îinparatî o ee-4« nevastă, însă din pricină că împăratul le cerea^on-spie a se Încredinţa de slut vrednici a-1 urma la IIIm*. et îşi găsiră mcartea aici.
             Unde* omul cu fete nu trebue să se supere de orl-ce ■Io peţiturl i-ar veni—ea şi omul cu marfa — nici 1rn- i I nu so arăta supărat cîiid baba ceru fata pentru fc-
       I ol.
               Dude si spune feciorului tău. că-I daţi fata de nevastă, Miltiii dimineaţă mi-a aduce 50 de lupi vii în ogradă;
         iiu, pentru îndrăzneală, are sâ-I stee capul unde-î |i|(ilonrcle.
       S auri baba porunca împăratului, rămase mal moaitâ,
       II oi amantă, cum numai inima de mamă ştie. se dese •I In lacrimi, povesti băetuiui porunca împăratului. a nu mai plînge mamă, o lin1 ărbfttă băetui; a ti pus iAiul capetele în locul picioarelor la feciori de Impact i< InkA n are să mi-I puc.
            /.i de dimineaţă, bfletul puse mărgicuta sub limbă uliul- Şi numai gîudi, şi de-odată să opriră înaintea Ini diliAnil de lupi, cu dinţii rîujiţl, de parcă-î adusese naiba. Im te mamă şi-I du plocon împăratului, şi roagă-1 ca ««uni mu ţin eti de vorbă, să se ţie şi el.
u
SEZATOAREA
   —   Baio, fătul-meti. nu mă dac. că mi-î frică.
   —      Ba să te duci, mamă. că alt* fel e rău de mii ir. ţ să zică Împăratul că-s un ticălos, şi atunci ar trebui ■ »'-el de vorbă,
   Baba, saraea, n avu ce face şi să duse la Împăratul turma de lupY, Clnd văzu fata Împăratului şi Împăratul Iu» de lupi, s-o Incrucit şi o zis că aici nu-I lucru cur .1 văzut el împăratul că cu feciorul babei uu trebue să 1 i«m
   —      Du-te babă şi spune fecloru-tu că de nu-mi va m,‘ mine_îiiMlc .eputf, n’a lua pe fata mea de nevastă şi I-oin j m capul în locul picioarelor, ca să se Înveţe el cum ba o nevastă, fete de împăraţi.
   Selibită şi «mărită se duse baba acasă, şi iar povMti eioru-su cele cM. poruncise împăratul.
   —   Nn te seîrbi mamă, că nu-I mare lucru nici afcm
   Adoua zi. băetul iar pune mărgicuţa sub limbă, es<« jif
şi numai cit glmli, avu înaintea lui 500 de epurl.
   —      Du-te mamă şi-! du şi pe aiştia Împăratului, şi n|mhi să-mi dea fata de nevastă că n'o scoate cu mine la aijnt
   Baba Îmbărbătată şi de isblnda asta, spuse lutocuwii m bele băetulul, împăiatului
   Împăratul scrîşni din dinţi.
   —      Spune, babă, feciorii-ta că plnă nu va face do la I deiul tău şi plnă la palaturile mele un pod de aur; m m de aur, cu pom! de aur. cu paseri de aur, cu fotul şi ou \ * de aur, nu-l*datl fata şi I-oîti pune capul în locul picb-aivl ca sfi se înveţe a avea de nevastă fete de ImparaţI.
   Baba, saraca, care nu cunoştea puterea fiu-su, căci r.l n spusese nimic, auzind că împăratul cere fecloru-su lucruri numai puterea lui D-zeG le poate face, In plînsete şi U> se duse acasă.
   — Nu plînge degeaba, mama; mine pofta împaraiulid împlineşte ; dar dacă nu s’a ţinea de cuvtnt nici a treia <»* are să-I stee Iul capul In locul picioarelor.
   Clnd se sculă a doQazi Împăratul, cele poroncite er »* *1* Mlndreţurl aşa nu mal văzuse el. Bordeiul babei se pn »
ŞEZATOREA
15
        palatini mal frumoase ca ale îinparatuluî. Aşa mi-fei1 mal văzuse în îrnparatia iul jună aiuu.
                                     ilvIiuI cum o codi, văzlnd puterea bietului şi te-ile el, cheamă pe feciorul babei la el şi-l logodi cu
                                   <louă săptămâni s'o făcut, măi frate, o nuntă ca îndră şi frumoasă, cum no mai fost alta pe părnlnt,
          •■fi acu tăeţ,un biAlisor .de lemne, ş'am mîncat o di. găluşte,
        11*a împăratului trăia şi un harap; el arătă mare Feciorului babei care il luă la casa lui.
        (dl trăiati aşa de bine de ti se părea eă-s doi bulubaşî. r» lns\-î tot fenice : poale lungi şi minte scurtă ; uu-t i nu-l rupsese se vede bărbatul cel trei perl şi cele • fio drac ce le are fie-care muere.                   ^
                                 fiind era fetişcană, fata împăratului să dăduse In d raliu harap piipăsit pe la curtea împăratului Ce-1 vine flln ? gă fure de Ia barbatu-su puterea ce are. şi să ilmvnicu din tinereţe. Viind să afle In ce stă puterea jl. intr’o zi îl întreabă; el îl spune că nu-I nevoe fim, că omul care vra să ştie multe, Îmbătrîueşte. —
       |f feivască D-zeit de femeea şireată I ti să face bolnavă de moarte, şi spune bărbatului cfo ţdnă ce n a videa cu orhil în ce stă puterea Iul, nu •luatoasă. — Feciorul babei crede minuîuna şi sîereaţă II face sâ-I arate mărguuţa : li spune uiulc-o tine aâ slujeşte la nevoe cu ea. Atlta I-o trebuit muerel
                               li, oltul feciorul babei era dus Ia vînat tn pădure.
          ntiilul fuiA mărgică, o dă harapului, şi haiti ! pa-Iwtlnrulul babei să prefac în bordeifl şi ea fug=* cu halită lui.
        I babei nu ştiea nimic; iar cinele de vinat II zise; liâplne, că-1 rău de line.
                                    i! babei avea ca dar de Ia şărpe. pentru că l-o (imit cine şi un motan, cari nici o dată nu se dispăreaţi
16
ŞEZĂTOAREA
 de cl# ori unde s ar fi dus. El vorbiau cu stăpînul l«" se vede că eraţi nazdravanl.
    Cînd se duce feciorul bubei acasă şi se vede fărA p şi fără femee, ÎI vine să înebuneaseă de scîrbă şi p'J sărmanul ca copiii. El se duse la socru-su să se jîluu >1* credinţa feti-sa, dar el îl mustră:
    —     Eu Mm spus să nu faci prietenie cu haiupu n al ascultat atunci, rabdă amu.
    Umbla bietul om veşnic plîngîud ; albise mal t«*t şi durere.
    Intr’o zi cinele zise stăpînulul:
    —     Dc*-1 tot plînge ş: ducă nu ui ti scirba, al să mort , fără tine un put. m trăi la altul. 'Iaci şi nu mai
 duc eu cu inotanu şi cu ajutorul lui D-zeQ treime : i ti cern margicuia
    A doua zi după ce se gătesc de drum cîneîe şi im pornesc şi merg el. wetg mereti peste dealuri şi . numU şi prin codii! şi peste mari şi ţări şi ajung * »« Pe malul apel era o nuntă de şoareci» Motanul •• |H| pludfi şi prinde tocmai pe mireasă Şorichnea văz!iulii m mneasă, unde nu începu a se ruga motanului să-l ei in dea diurnul miresei că vor face ce va cere.
    —     Nu vă cer alta—zise motanul —de cil să uiouipA din voi şi să fure din gura harapului ce stupim v -meleaguri, mărgică ce tiue sub limbă, în gură. M rg < nul din el, un şorieuţ şchiop şi cu nişte musteţo iunt
de cît el.
    Şi porniră la drum tus-treî; cinele înotă şi trecu n\*\ rînd şi pe motan şi pe şoarece. Ajungînd aproape de |i rile harapului, cînele şi motanul remascră afară. Şortf'il făcu ce drese, se furişă în casa harapului. Noaptea n dormea, şoricuţu trece peste gura harapului, îl irita) t Iu Si tupl jos. Harapul strănutînd, stupeşte jos; cu stuplOil jos şi mărgicuta şi şoricu(ul furînd-o, o duce elimini
    Bucuria lor era nespusă de mare; cum puse clin-!.* iul mărgicuţâ se întoarse răpede înapoi. Cînele şi motanul i
SEZATOAPEA
17
      1* sfadă că nu ştiaii cine să dea mărgică stăpînulul. »â nlftdeati, irecînd peste o apă. cîuele scapă mar-lultA U mreană o vede ş'o înghite. De frică, şi de l^tHwrA pe marginea apel şi începură a plînge. Nişto fpr prindeau peşte mai la vale de el. crezînd că pllng l<; aruncă o mreană; tocmai pe cea ce înghiţise măr-n\ni lud ei pestele, găsesc mărgicuţa; sărăcii oameni iioiocu din mină— bucuria mitei şi a cînelul nu . i\ lulud-o cinele în gură o duse stăpînulul, pe M'Plifi şi alean nu-1 mai cunoşteal.
      Jnji’uric căzu pe bietul om, ctnd mal văzu el o dată lucru drept nu se prăpădeşte. — o puse îndată hi oc ghidi nu stih; ştitt atita că locurile pe unde piu vreme jalea şi scirba se înveseliră ; In locul Iwjr-m făcuiă Tar palate, şi femeea iul şi cu harapu i se luninte. scîrbitl de pare că erai! prăpădiţi, p feciorul babei puse de-i tâe capul şi hoitul i l-o jn* femeea lui o pus-o într’un poloboc şi-l zise: d vel umplea poloboeu de laerăinl, atunci te-oiu erta h> ni făcut, ca de la tine să Iee pildă toate femcele iit’iio, să nu mai umble după alţi barbatl. ludliecai pe-o căpşună şi vara spus şi eu o inin-şM tocmai mică, da nici prea mare, ci numai cit vă astă sară.
      d^Marin N. CărlăUfcBCU, din Bogdăueşti, jud. Suceava.)
                                              M. LUPE8CU.
18
ŞEZĂTOAREA
                 Credinţi şi superstiţii                           I
     In volumele anterioare aJe „Şezătoarei1" s-atî publicul nil însămnat număr de superstiţii, culese din diferitele piunifl tărel. Dau acum la iveală uu alt număr de credinţi şi i«|j J stiţil, cc mi-ati fost comunicate de persoanele ale căror imim le volQ indica mal la vale
     Multe din aceste superstiţii vor fi fiind deja publicate < Lt«
  In „Şezătoarea", şi le public iar, fiind-că persoanele cm* »t le-au comunicat, le-ati cules direct de la popor, în localii** diferite; aceasta e, pe de o parte, dovadă că superstiţiile « celea sînt răsplndite pretutindeni în poporul nostru, şi py <U alta, că nu sînt o invenţie a culegătorului.
     Modul cum s-au publicat, pînă acuma, superstiţiile uoiuti*. nu-1 de loc sistematic. Nu mal vorbesc de răspîndirea lor I* sutimi de publicaţii: volume, broşuri, reviste, jurnale, ulii, foarte anevoios de găsit, dar nici materialul acesta nu |> servi cu înlesnire unul cercetător, căci I-ar trebui mai InWt o muncă temeinică pentru a-1 sistematiza.
     Credinţele şi superstiţiile poporului nostru le-am adunat ţi le-am rînduit, Întocmai cum am făcut şi cu cimiliturile.
/ Cele ce urmează sînt partea inedită, care, precum am \ mi-au fost comunicate direct inie.
     In ceea ce priveşte rTnduirea. am găsit de cuviinţă că »Ui temui cel mal bun este tot forma de dicţionar. Şi acest sistau, însă, fără un Indice general nu înlesneşte mult pe eecen.u i. din cauza greu tă ţel de a aranja un material aşa de coin}'l<ftu
ŞEZATOAEEA
19
        ia Awst Indice va forma partea finală a volumului, fu>n putea să-l public.
        m ii vedea cit e de necesar un indicer să daţi o pilda mii Ir rari s-ar putea da. lată o superstiţie: „Cine dă j» fue, pe ceea lume o strînge cu genele ochilor". — l*ni clasifica această superstiţie ? O vom pune la Şart, la Ctea-lnme ori Ia Genei O putini pune tot atîta nil şi unde, căci nu se prea indică motivele pentru ii trebui s-o trecem Ia sare şi nu la unul din celelalte fttviutu.— Indicele e o călăuză sigură.
        talul pe care-i public acuma, e adunat din următoa-Alltăţl.
                             |ul Suceava: din cotuna GiuleşUy comunaDrăgăneştî, tonte de Dl. S. libăllescu. învăţător; din com. Broşteni, Vale de D-nii M. Lapesco şi S. Tfiodorescu-Kirlleaiin, învăţători; «uni. Tătăruşi, comunicate de Dl. A. YasîliU, învăţător;
          diferite localităţi ale judeţului, comunicate de Dl. firucn, care a avut amabilitate a-ml pune Ja dispoziţie Io sale importante. Tot din acest judot mi-aCi mal fost linte superstiţii de un prietin al mett. acum defunct, şi de alte persoane pe cari le volii numi la locul I
        tul laşi: din com. Sttnca, comunicate de Dl. I. T. Po-Invăţ&tor.
     «dolul Tutova: din com. Perien\t comunicate de DI. învăţător.
        ţul Dolj: din com. Catanelc% comunicate de Dl. Şt- Şt.
        ul Teleorman; din eom. Adameşt\% comunicate de |ll. I. Adameşteann, învăţător.
       flue, între nişte „Clntece" ce a bine voit a-ml trimcte li. (ihibâuescu, profesor din Iaşi, culese de elevii seî ele a Vasile-Lupu. am găsit eiteva superstiţii culese de fără a se arăta origina lor. In tot cazul par a fi Moldova.
20
ŞEZĂTOAREA
      In Arătarea numelui culegătorilor, ceea ce indică tatea. se întrebuinţează următoarele prescurtări:
       M. — S. Mihăilescu L. — M. Lupesc»
    ^ K. — Ş T iwirileann‘1 ..V. — A. Yasiliu F. — V. A. Forcscu
R. — N. bojnită 1P. — I. T. Popovml GP.— G. Popescn T. — Şt. Şt. Tnţtw n A. — M. T. Adarneii»
                                 Ş. — 0. Şenchea
  In fine, la acele culese de mine însumi, tot din judeţul * arn pus litera G. —
                             A c
     Ac dacă găseşti, e semn de sfadă. — 1P.
     Femeea îngreunată* nu trebuo să poarte ace în pn|d
                          A l b t n a
     Cînd In zifia de şiretenie (2 Februar) picură din >i|r va fi mană la albine. — L.
     Cînd Albinele dad navală la urdiniş, e semn că In să ploae grozav. — JP.
     Cînd albinele roiesc, şi nu se prind degrabă do un <yi|wmi altceva, atunci să stal jos, să te prinzi cu minele de nu să zici: cum m-am prins eG cu minele, aşa să ho | albinele de un copac. —
                         Animale
     Clnd Iarna vin dihănii (lupi) ziua prin sat, nu-I a bim*
                       ţYezi şi .Căprioara*)
                            Apa
     Nn-! bine să torni cuiva apă îndărăt, c-apol f.v/l Incrucişetb — V.
     Lunea nu e bine să te speli cu apă rămasă prin Dumineca. — A.
     Apa care e în vase, după ce s-a îngropat mortul să boa. că ala e moartă, ci să se aducă alta proaspătă
     Cînd cirn-va e bolnav şi are credinţă că l-a fost dat, li boala dacă va bea apă diu pumnii celui presupun (4 dat. — M.
ŞEZĂTOAREA
21
  IM *1 pun la foc o oală sau un clatin, pnntru sealdatoa-Ml copil, şi dară apa să umflă, 11 semn că copilul are JUImaseă. — V.
   mâ Ir speli, şi bel apa care râmlne în vasul cu care te-al
   4. U* Inbolnăveştl. — V.
   I şuia de Joimarl, dănacil şi fetele se duc dis de-diini-|U ballă. înainte de a răsări soarele, aruncă apă într'o § |l Iu alta şi picară cu glndul eâ vor fi sănătoşi tot | Ţ.          (Vezi ţi , Naştere*.)
                              Aripa
   ^ Îngreunată să im mănlnce aripi de pasere, căci rAre se va naşte, necontenit va da din mini şi din >t parcă ar vrea să sboaro. — F.
     Jk                  Aţa
       o femec coasă cămeşi, şi aţa din ac se încurcă, cel purta cămeşa are se fie fudul cu ea. — L. ; V. t                      Bale
  JţlH biue să te duci nespălat (pe obraz) la flntluă ca să MlipA, că ci băeţil care-î vel avea, aii să Ie curgă bale. — V.
  ■                     Baliga
  Phl bine să dai baligă Vinerea, că faci pricaz la vite. — V.
                            Băutura
      In Iul mic să nu i-se dea să guste racliio on vin, pîuă di deşte un an, că iese beţiti — A.
                               Belşug
      I mama naşte copilul uşor, acel copil are să trăiască
      llg. — IP-
       In ajunul logodnei va fi pîelă, piomoroacă, rouă, e oA casa lor va fi îmbelşugată. — 1P. de pe pădurile de brazi se ridică nori gălbil Ia sufla-tlutului — numiţi mană — auul va fi cu Imbelşugare In. — L.
     HI In ziua de sft. Ghcorghe va fi rouă multă, ort va fi e semn de an bogat. — 1P.
     M Sfinţii (9 Mart) găsesc pămlntnl coperit cu omăt, ?5 11 bun. — L.
22
ŞEZĂTOAREA
      Dacă iarna—U zile mari—va fi promoroacă multă, v de an belşugos în toate. — JP.
      Ond găinele fac ouă cu două gălbănuşe, e semn U şug. — IP.
      Oînd uiţi mămăliga ta nesărată, e semn de belşug. — 1
                         B i s e r i c a
      Cine cade In biserică, în anul acela moare. — R
                         B l ă s t a m
        Omul blăstăraat, şi mal ales de preut, nu mal put nici după şepte ani, şi atunci trebue scos şi răzămat 40 zidul bisericel, şi trecătorii să-I zică : Dumnezeu să-l ertn
                                  B l î jt d a
   Ca să-ţi treacă blinda de pe trup, să iei de diminenlfi. nti răsare soarele, păinîntul de la rădăcina gutuiului şi freci pe piele. — A.
                     Boala
     Să aibă tot omul la casa lui cine negru sati pisică t că nu se prea lipesc boalile — A.
     Cfnd slnt doi viţe! de gemene şi se vor face bol, Ml 1 brazdă cu el în jurul casei ca să nu se apropie I <*i| vite. — F.
     Dacă se încunjoară satul cu o brazdă, cu plugul im* doi boî gemeni, ori ce boală va fi în sat, se va tăia
                       Bold
     Bold dacă găseşti, a fi să vie oaspeţi — IP.
                      Bostan
     In ziua In care a nins întăl, în acea zi primăvara •<* bostani, că se fac vrăjmaş de mulţi. — IP.
     Seminţl Încolţite de vel găsi în bostan, e semn de n> lungă. — IP.
                      Broasca
     Cînd întră broaşte în casă, e semn rău : va muri un**i
casă. — V.
                            De-ţî Intră broască In casă, e semn că cine-va t-«» i;‘ ca farmecl, vrajă. — Atunci trebue cu un băţ s'u liu
ŞEZATOAEEA
23
      1   „Du-te la cine te-a trimis, că la noi nu rşti prî-
      i cu te-a trimis, dă lui şi de capul lui să fio" — 1P. cineva e bolnav si pe înserate vine o broască la uşă MmA. crede că-I trimeasă ca farmece, de aceea o im-i o ţăpuşă şi o pune în pod la fum. — M. broaştele cîntă întâi primăvara, e bine să te dai de de-a „cura u cap“, dacă voeştl să fii sănătos ]*ste
      ÎP.
      «tută broaştele sara, are să fie vreme bună — V.
      ■                  Bube
      ilii pene pe foc, faci bube. — Y.
      bine tă te uiţi prin ciur safi prin sită, că faci bube
      — V.
      mc sa mănîncl grăunte ferte. saO cucoş! în sâptămî-că faci bube pe cap. — V. mmîA nu se lă, că faci bube In can. — T. d să nu fie alăptat fiind mama despletită, căci călii gură. — R. mănlncă mămăliga neecrnută, face bube pe limbă, — F.
      litflnlncl fasole în săptămlua îutăl din postul mare, — V.                  *
      Ifl gunoi de la vîrful măturii, faci bube la degete. — V.
        Îngreunată să na dea cărbuni aprinşi cuiva, că face #tt bube pe trup. — 1P.
         •Io ajunul Crăciunului nu se dă cu pumnul nici cu t* po urmă cltf pumni dai, atitia buboi faci peste an, ine dai, atîtea răni faci. — IP.
        6. 6 Decembre se zic zilele buhaiului. Nu mănîncă bc coapte, ci numai ferte. Ca să fie im bat ni moale, t turte (azime de pîne) la vecini.— T.
        u/a nu-l bine să meargă femeca eliid nu-! curată h'uatiO. căci copilul capătă o boală de cap numită •vini. Dacă femeea necurată a lutrat în casa noului in buc sa strîngă copilul de nas si să-i spue oă nu-3 vi nimici de copil nu se prinde uimiea.— L.
24
ŞEZĂTOARE4
                      B u r a t e c
      Clnrl vede buratec întăT, îl dă peste cap şi zice: «Imi buratec, cum îmi pari tu, aşa să-mi pară vara de uşoaiA •
      Primăvara, ciud auzT pentru prima dată brotâceiul ţi.», .n cîntîud, să te dai de trei ori peste cap, c’aşa e bine m
                        Sur ic
      Femeea însvre.inată nu trebue să treacă peste funii*, uâ copilul cu buricul încurcat pedupăgît; nici nu trebuii «A pe saci că naşte grett. — Al.
      Mama care păstrează buricul şi moţul copilului «fin, dea clnd se va face el mare să şi-l rupă singur îu I.» şi să-l arunce j>este ogoare primăvara, căci va fi foarte d acel copil, şi ce va vedea cu ochii, va face cu mînilr.
                      Busuioc
      In sara lui Sft. Vasile, fetele pun busuioc la partea >1 la ghizdelele ftntinil. l'acA a doua zi găsesc busuioi’ul morocit, fata să va mărita în Iarna aceea ; Iar de liumi nu-1 promorocit, lata nu să va mărita atunci. — V.
                        Buza
      Cind te mănlncă buzele, al sa săruţi pe cineva.
\t*
                             Cafea
       Cînd verşi cafeaua, ăl să eî bani — 1P.
                               C a L
       Cînd cald în tăvălitură de cal, faci trîntiturl. — V
       Copiii se feresc a călca unde se tăvălesc caii; ol u din astă pricină caii îl trlntesc. — Ş.
       Cînd trag caii aer pe nări (cînd sforăiesc) e • tu# ploaie. — A.
       -Cînd caii vor sta cu dosul spre gard. tăcut! şi gîiulu semn că vremea are să se strice. — 1P.
                             Cana
     Dumineca să nu te speli pe ochi din cană orT din ui din care bel apă, căci apoi va mirosi urît. — A.
                     Candela
     Cînd vei şl candela, e semn de moarte. — I. P
SEZA! OAREA
25
                      Cap
     moare cine-va (vr’o roda mai aleşi barbaţîî umblă ca l fdmcoimrit, ear ferneele cu părul despletit.— IP. mul tunînd intăia oară primăvara, să te baţi cu o piatră rt»* dl nu al durere de cap peste au. — F. nlr să nu se ducă cu capul gol la biserică, căci e A.
   I «urmi ctud soarele e Ia asfinţit, că pe urmă te doare [  - 1P.
                   C a r p ă n
     tril lingă carpăn în timp de ploae, nu-I bine, că te — V.
                    Carte
    Moca cu cartea deschisă, eâ uiţi ce aî învătat. — IP.
                 Castraveţi
      im> facă castrave-iî, leagă la vrejurile lor, colnăcelele Iu buruiană cu flori rotunde şi păroasăj şi va fi »\r uî. — A.
    |hi lwl apă după ce al mineat castraveţi ori lapte, că ţi
        k — A.
    D             Căciula
    frU umbli vara cu căciulă, că tragi a iarnă. — A.
                   Cămeşa
     Îmbraci cămeşa pe dos. umbli răfl. — V. ia Îmbraci cu cămeşa pe dos, că te, urăşte lumea. — F. Jfllleea Îngreunată clăteşte cămeşi de»ale el, să nu Ie (mi A ei de poale. — L.
                 C a p r i o ara
      ffiimavara căprioarele sălbatece Intră in sat, e a
    • li
                  Că răbuş
     pmimv&ra umblă —sara—cărăbuşi mulţi, anul va fi li
                   Cenuşa
    |4*i iwiuşd afară In zile de sec, vine uliul la găini. — V.
26
ŞEZĂTOAREA
                   Cerul
    în spre Sf. Yasile cerul se deschide şi atunci vito ■ v între ele. Cine s-ar pune de pindă să le asculte, mat «curt. — IP.
    Clnd se deschide cerul, oamenii fac cruce şi cei' 41 II binele de pe cealaltă lume. — Ş.
                             Chef
    După cum va vedea cineva îufcăl dimineaţa, un om sati harnic, aşa-I va fi cheful toată ziua. — GP.
                           Chibrit
      Clnd îţi pocnesc chibriturile, al să el bani. -— F.; I
                                      C h i t i e
     Chitia dracului se găseşte în vîrful format din r< Hi vint, şi dacă vel putea să ridici colbul tocmai <1< j"»«, lua chitia pe care punlnd-o pe cap, poţi Intra şi inunde nevăzut. — R.

                   Cioara
     Cînd umblă cioarelo şi stâncile (ceucele) cîrîind, - v« vremea. — L.; F.
                        Ciorap
   Dacă din întîmplare încalţl ciorapii pe dos, ori cine • să te farmece, nu poate. — T.
                        Ciuda
     Cînd să bate cineva în ziua de Ciuda, are să llr tot anul. — V.
                                  Cine
     Să nu (ii cîq6 roşu la casă. — F.
     Clnd se tăvăleşte cinele în bătătură, are să vie cina
                                                       F; IM
     Cînd cinele so feşteîeşte înaintea scăreî, are să lin U acea casă, — F.
     Cînd se udă cinele pe pâretele casei, femeeî li pi bar bat. — F.
     Clnd scurmă cinele în prispă, al să al scîrbă. V
     Cînd cinele face gropi pe lingă casă, este semn •!< mutare. — R.
ŞEZĂTOAREA
27
        •JB urla binele pe lingă casă, trage a pustietate.- A.; GP. lirlA «Unii. vestesc a moarte. — F. ţOApteu urla cinele la casă, e semn sau că va muri i rasă, sau că cel din casă au să se mute In altă
          V ; IP.
          pinul pleacă de acasă Ia drum. şi rinele urlă In
          0 senin că are să moară în scurtă vreme. — IP.
        Irige cinele pe nări (sforăeşte), e semn rău de moar-
         1
             rinele, femeea să Întoarcă papucii pe dos, că stă mint. —• F.
         ţt eare-1 latră cînil vrăjmaş, e răutăcios. — IP.
                                  Clopot
        ’tl ie pare sunînd clopotul de la biserică, e semn că msvn In curînd, — A. li toarnă un clopot pentru ca să sune frumos, trebne cască o minciună mare care să colinde multă lume, uuneze. — G.
                                  Cloşca
           cadă găinele la cloceală, caută o potcoavă, ce cade pe drumuri, şi o punb In cuibul găinelor. — A. iluccso păserl, nu se coc ouă învălitc cu cenuşă, că multî pul în ouăle de sub cloşte. — M. nouă nu se pune cloşcă, că pe urma toată ziua — IP.
        Wrto vînt nu se pune cloşcă, că es oule limpezi, fără
         IP.
             cloşca nn se pune, că es pul monştri. — IP. pk»ate cloşca puii, să-l pul In sită ori în ciurel şi să-I film cu foc, dacă vrei să-ţi trăiască şi să nu-I fure A
        Monte cloşca pul întăl, îl cerni pe foc în sită şi zici uri : ciad a aduce mama apă cu sita. atunci să muriţi
          Iii cari aQ stat puii nu se leapădă, ci se strîng toate
28
ŞEZĂTOAREA
   pe un băţ şi se pun sub streşina casei, că pe urmă dm<h i faci aşa, puii se rasletesc de cloşcă. — IP.
                           Cocosttrc
     Cînd primăvara vel vedea Intăî coeostîrcî molii, e seimt peste an al să fii Insotit de mulţi prieteni şi oaspeţi. —
     De eşti holtei satl fată mare şi vel vedea Intăl prirnftn 2 cocostlrci, e semn că In acel an al să te căsătoreşti vel vedea unul numai, nai să te căsătoreşti. — IP.
     Dacă strici cuibul cocostîrcilor de pe casă, acea casA «4 arde. — F.
                             Codiţă
     Dacă copilul născut are codită după cap, copilul urnind va ti fată. — 1P.
                               Cofa
     Cînd 1(1 iese cu cofa goală înainte, a! să umbli bătut
                              Colac
     In ziua de Sînziene să face de oameni clte un cola*' m Sînzieană, şi-l azvlrl pe casă; dacă colacul rămîne acoln, i semn că al să trăeştl mult; dacă cade jos, ai să mori
     Cînd mirele ia mireasa de la casa el, cum ese afară şl suie In trăsură, naşa rupe un colac de-asupra capului »<1 bucăţelele le asvtrle printre oameni, în patru părţi. Toţlnuu cîte o bucăţică, şi din acest colac pun în urechia vitclui* cari le duc la tîrg de vînzare, crezind că lumea se va u la vite după cum se uită la mireasă. — M.
     Aluatul ce rămîne pe covată după ce se fac colacii >1.' Yasile, e bun de dat amestecat cu tărlte la vitele ce ar (I lepede. — IP.
                            Comoara
     Cînd vezi curcubeul, să Iei două cofe de apă şi să In «li în cote şi în genunchi pînă acolo unde bea el apă, şi <hjj al să găseşti o comoară. — V.
     Cînd un om a cărunţit numai pe-o jumătate a cn| «ilml acela a dormit cu acea parte, pe o comoară. — K.
ŞEZATOAKEA
29
Copil
   i Iul. piuă Ia botez, nu trebue lăsat singur în casă căci «ti noul şi-l înîocueşte cu unul ce esie moale, şi creşte, !■ Utrîneţe tot moale, de trebue alăptat şi legănat toată
i păşeşte peste un copil, că nu creşte. — M.
 Ii* nberbeleacu, şi astfel le o^re^c şi le fac de-şl perd ■■ui. — GP.
iln ziuă bine, va li ziua bună. — A.
\ clnd umblă cucoşil cu coada lăsată în jos, e semn de — A.
I rlntă cucoşil ziua, e a moîoşag. — L.
I olntă cucoşil decusară, îi a moloşag. — V.
• a cînta cucoşil după scăpătatul soarelui, se va schimba r In ziua următoare. — A.
I cucoşil ciută tot! odată, fac a ploae — F.
li ce timp al anului de vor cînta cucoşil în pâtul, vremea iie schimbe. — IP.
I oucoşul clnt& în prag, vin musafiri. — GP.
II va cînta cucoşul pe pragul uşei, nu e semn bun ; de Irchue să-l goneşti; iar de va cînta pe gardul din bătâ-itiincl laudă pe stăplnu-sah, ci că-I om de treabă cum ■!(ul. — A.
ingA însărcinată să nu mănînce inimă de pasere rea, \ oucoşul, căci va face copil răi. — A.
A al cucoş bâtrîn, găinele nu fac ouă cu sămlntă. — A.
d tT-a cînta cucul In fată are să-{I meargă bine tot ■l — V.; 1P.
   Pliid II auzi cucul întăîa oară şi vel fi bolnav, atunci boluav II luată vara. — V.
k.
                 '           C u c o a r tr
    Mini trec cucorile, copiii înfig cuiitul Sn păinlnt, apoi se
                                    C u c o ş
M rlntă cucoşil dimineaţa, din noapte şi pînă se lumi-
          Cucul
30
ŞEZĂTOAREA
   De vel auzi cucul iută! pe nemîneate, tot anul îtt va imfj răO. — GP.
   Trebue sA. te Ingrijoreştf c-a să al bani In pungă cînd o «i cînte cucul, alt-fel nu al să aî lianî peste an. — IP.
   Cînd cucul clntă şi noaptea, va fi an bun. — L.
   Cînd itl cîntă cucul în stingă, nu e a bine. — IP.
   Cînd cîntă cucul aproape de casă, e semn de moarte. — 0
   Dacă iţi ciută în tăi cucul afllndu-te la „ necesităţiH, u că iu acel an aî să mori. — IP.
   Primăvara cînd eşî di mine ata afară, fără să fi gustai cm şi auzi cucul pentru prima dată, te a spurcat şi-ţî nimJ gura ; asemenea, cînd te spurcă pupăza, iţi miros dinţii vara ; de aceea e bine să el măcar o firimitură pe limbă. J
   Craca pe care cîntă cucul întăî, să o el şi să o porţi In «
ca să asculte lumea la tine ca la cuc. — T.
   Cînd cîntă cucuveica pe casă, vâ muri cineva din <ml aceea. — V.; IP.
   Cînd cîntă cucumeaua (cucuveaua) pe coşul casei uri alte oleaburf, e rău de pustietate; cică moare cineva ifl* casă. — A.
   Nu-î bine săingînî cucuveica cînd cîntă, c’apoî al să ; .tdl ceva. — V.
Cînd arde funingeuea de la gura cuptlorulul, are sA vi nutîască. — L.
   Nu-I bine să te închelţ (încalţî) pe cuptlorî, că u porcii. — V.
   Cînd îţi cade cuţitul din mină şi se întinge cu vîrful în p uclnt safi în podele, o izbîndă mare al să capeţi. — F.
   Curcubeul este brîui Iul D-zefi. — L.
   Cînd se face brîui popel (curcubeu) pe ceriu, e semn i u sta ploaea. — A.
Cucuveica
Cuptorul
C u ( i t u l
Curcubeu
SEZATOAREA
31

    eiui oare vrea sa aibă pelita albă şi lucie, să se spele •lin coada curcubeului. — F.
    I «‘inova se va duce In genunchi să beo apă de unde iMin'ubeul. do va fi fată, flăcău se va face; iar de va u, se va preface In fată. — L.; V.
                    D e o c k i u
   ftA nu se înholnăvească copilul de deochi, să-I faci un !G cu cenuşă aibă. — F.
                    D o c h i a
   «ii Dochia (1 Mart) e îmbrăcată cu 12 cojoace; în re Kt lepâdînd eîte unul, vremea se tot schimbă. — L.
                   Drac
   ii dnl spuui acelaşi cuvlnt de odată, atunci crapă un iii» ciudă.
   I copiii perd ceva, 6cuipă In palmă şi deselniă ; „scoate co al furat, că te-oiu bate spluzurat1' ! apoi lovesc Iu •i unde sare scuipatul, Intr’acolo zic că e lucrul. — (ii'. Jud. Suceava, formula e aceasta: „Scoate draco ce-al ua te-oiu bate splnzurat, în mijlocul drumului cu fie-plugului4*. — G.
  ud ii se pare că te striga cineva, să nn răspunz*, că -1 diavolul te strigă ori te întreabă, fiind el la rămăşag iMcu. — 1P.
                   D r u m
   I eşti pornit la drum şi te-al înturnat înapoi, al să rrtii. — V.
                 Dumineca
    neca nu să tae pasere, niel alt-fel de dobitoc, că pe nu-ţl merge bine în acele dobitoace, fiind In acelaşi timp mare pacat. — IP.
                   Epure
  tiro de-fî esă Înainte Ia drum, n-are să-tl meargă - F.: IP.
  lud fii Iese Iepure înainte, aî să prăpădeşti ceva. — V.
              Farmece pilul ce se va naşte cu semn pe faţă, are să fie fer-l«)r. — IP.
32
ŞEZĂTOAREA
------------------------------------——
                            Făină
  Nu e bine să cerni făină In ziua de Paşti, căci din huliifc acele ăe fac locuitele cari pustiesc cîmpiile. — 1P.
  CInd pleacă cu mortul la groapă^ se cheamă un copil f i se dă peste prag o strachină cu făină ca să aibă mortul n lumea ailaltă. — T.
                          Fecioară
  Cînd tinerii merg la cununie şi pe drum se va îutlinp» j vre un accident nuntaşilor, e semn că mireasa uu e 1" Im ră. — IP.
                           F e m e e a
  Printre ol nu trebue să umble muere, că nu le innf| ■ bine. — 1P.
                         Fereastra
  Cînd asuză fireştile, are să ningă. — V.
                             Fier
  Să nu furi lanţuri ori alte lucruri de fier, că pe IumimJ cealaltă ţi le atîrnă de gît. — A.
                           F t 11 p i i
  La lăsatul de sec de Crăciun (IA Noerabre) şi la trei si*, tite (3U Ianuarie) se ţine trei zile Ftlipii. I\u se scoate noiul afară, că e răii de gavăt (lup): nu so lucrează alt nimic de cit se spală cămăşi ca să opărească gura gavAtulir lu aceste zile înţepi bubaţul, dacă al coase safi al împleti. I
                          F i n t t n a
  La vre-o fîntîuă (put) adine* să nu te uiţi în fundul n. căci ameţeşti şi cazi. — A.
                         Foarfece
  Cînd pul foarfecele pe masă, nu-I bine. — V.
                               Foc
  In dimineaţa Joii mari din săplămîna mare de lîngă I'hhM înainte de a eînta encoşil a treia oară, oamenii fac prin ogrăzi. Această inchipueşte focul unde a fost oprit ap<.# toiul Petru şi întrebat, şi unde s a lepădat de Isus îaainto d« J a ciuta cucoşui a treia oară. — Ş.
SEZATOAREA
33
■
    V'mI In sob& de vueşte, e semn că te vorbeşte cineva
Hfn<i — ip.
    I |»d liueşte tăciunele în foc, are să fie sfadă în casă. — V,
   ' im «topeşti în foc, că îţi stupeştl sufletul — F.
   > N» împuşca rind unica. nici cocostircul, nicî cucoara că al să la ita^ubă de foc. — F.
    Hu<& cînd stat la luminare, să nu te uiţi la umbra-ţi pe
{Nfc că-1 răti de foc. — A.
                        vina de Foca nu se lucrează nimic, că e primejdios de
    * IU
    IM nu lluerl seara în casă, că-I rătt de foc. — A ■pil pul lemne de soc pe foc, te dor măselele. — V.
    Iltld, după ce se trece focul, jăratecul străluceşte mult in * seinii că are să fie frig. — G.
    I inii tini (cuiva) foc Lunia. vine uliul la găini. — V.
                                  F t O r î
    rtMi t\ uzi florile Dumineca, fao vernil la rădăcină. — L. IU*’A rnn»urile de măr, vişin, ete. ce se pun Iu ziua de sf. un In oale cu apă, vor înflori pînă în ziua de Florii, e do au bogat; iar de nu, e semn de an sărac. — 1P. ___■                      Fluture
    fluture roşu de vel vedea înţăl primăvara, e semn că peste tal fi sănătos ; iar de vel vedea fluture galbăn, al sa fii vicios. — 1P.
  HH!                         Fr*g
    h*i I Iu ziua de 40 de sfinţi va îngheţa şi va fi frig, e
Kff că va fi frig şi va îngheţa piuă in ziua de Sfîntul __ fiiglio. — 1P,
însuma cînd piţigoil, eioeîrlanil vor firii po lingă casă, Ir, ete. e semu sigur că frig o să fie In scurt şi chiar •» să cada. — 1P.
  L                     Friguri
Ut xaei de friguri şi vrei să te lecueştT, să arunce cineva Huo. pe cînd dormi, o doniţă de apă şi cînd vel săli #umii speriat, frigurile vor fugi de frică. — A.
34
ŞEZĂTOAREA
                               Fulger
     Cînd fulgeră, cică scăpară sfintu Tlie să-şl aprinr.ll leaua. — A.
                           Fum
     Cînd fumul din sobă năvăleşte une ori In casă, e somn vremea o să se schimbe. — IP.
          Cînd fumul din kogeag se sue drept în sus, e semji vreme bună; cînd se împrăştie pe pămînt, va vremui. — I l|
                              furnica
     De vor eşi furnici cu aripi din pereţii casei, nn c * bun. — A.
                                Fusta
     Cînd fusta ti se deslcagă aşa de la sine, e semn că to i reşte cineva. — IP.
                          Găina
     Nu e bine a tăia găinele împedicate. — T.
     Cind strigi găinele pe la ajunuri, n-aî să ai găini. — V I
     Cîud cîntă găina cucoşeşte are să ţi să întîmple mti răti. — V.                                          1
     Cine fură găini, pe ceea lume e pus să le numere priurll dar cînd crede că apropie de numărat, vuitul vine şi unit penele, şi perde numărul. — U\
     Apă neîncepută amestecată cu faină de păpuşoi arsă. c I.hin| de dat găinelor bolnave, stupind asupra lor. — F.
     Cînd găinele se înbolnăvoso, să le dai nnt de pe topor. - ■
            Cînd mînîncl labe de găină, al să spui minciuni. — V.
     Cîud primăvara vezi grauri mulţi zburînd, e semn că m scoţi mulţi pul de găină pe vară. — IP.
     Să nu mînîncl inimă şi cap de găină, eă-ţî mor părinţii.
     Ctnd dai pul mici afară în ogradă, să-I pul Iu poală, ri * eşi afară cu ei, cu ochii InchişT, şi punîndu-I jos să zici: „» m» nu văd eu amu, aşa să nu vadă cioara (ori uliul) puii
     Să zice că găina după ce ouă şi se dă jos din cuib, rin« cîtcldăceşte, ar zice: „unde puî nu mal găseşti*. — A
                          Geana
     Ctnd geana dreaptă se bate, o bucurie al să aî, iar cînd ■ bate cea stingă, al sa al supărare. — F.
SEZATOAREA
35
             Ghebos
       il zămislit spre o sărbătoare, esc ghebos. — F.
                       G h i a i ă
                                * %
       uf. NecuUT găseşte Bistriţa nolngheţată, pune pod peste i|y gliiaţA). — L.
                       G î s c a
       —pc timp de ger—dacă gtştile fac ea şi cum s-ar vara, e semn sigur că vremea o să so moue. — IP. y                  G î t u L
    i» I mortului i-T gitul moale, e srxnn că are să mal moară cineva din casă. — IP.
       1(1 jehiorăe gîtul, al să bel viu sa0. rachiu. — K.
                       G r t e r >
                        Im a "alunga grierii din casă, cari prin cîntecul lor no-Inmea. prinde un grier, leagă-1 cu o ată şi tirindu-1 din casă li batjocoreşti în tot felul. Ajungînd Ja o rfts-de drum, il anini en aţa de un stîlp şi-i laşi acolo, grierii din casă vor eşi pentru a nu se mal Întoarce nici
     —   G.
                         G r î U
                        td seceri la grlti, să laşi un peticei numai eît cuprinzi cu
     —   numit barba iui Dumnezeii — în mijlocul lanului, o bine. — A.
                 Gunoiul
    olul nu se svlrle nici odată în faţa soarelui, că-I pătezi şi el pe urmă vara ne arde semănăturile, iar iarna lasă m »l>od gerului de ne găteşte vitele si pe noi cu frigul — IP.
                         d da! gunoiul afară după asfinţitul soarelui, uu-I
      — V.
    nolul sora nu se dă afară, oă pe urmă nu vin vacile la . — IP.
  Ihinoîul din ziua de Sf-tul Gheorghe să-l lepezi la rădăci-|«inilor, că rodesc bine pc urmă. — IP.
                         Gura
  IA nu dai ceva din gură, că-ţl dai puterea. — A.
36
ŞEZĂTOAREA
                    Guşterul
     Guşterul — pele de guşter — usrat, prins In Iun» MiPt e bun de guşter, o boală de glt, un fel de răguşală. — I.,
                       Ham
     Tind se va desprinde hamul la plecare, să te întorci a«hH căci vel avea primejdie In drum. — F.
                       Horn
     De strigi pe gura hornului pe cine doreşti, vine «Ui grabă. — 1P.
                    Hulubul
     Să nu ţii hulubi In casă, că el fac a sărăcie. — F. I
     Căpătina de porumbel nu se mînînoâ, căci e răti dn **i tică. — A.
                    Huhurez
     Cînd etntă huhurezul In pădure, îl a vreme rea. — V.
     Cînd îţi clntă huhurezul întăl, al să fi bolnav. — V. fl
                      Icoana
     Cînd icoana cade din cuifi aşa de la sine, e semn >l|j moarte. —IP.
     Cînd plesneşte icoana, se arde, că ea este cea mal mu nenorocire a casei. — T.
                 îmbrăcăminte
     Să nu îmbraci haina pe dos, că se strică vremea. — â
     Dacă îmbraci haină pe dos, nu-fi merge bine în acea zi. - II*
     Cînd, fără să vral, îmbraci şamanul pe dos, are să te Ull cineva. — V.
     Clnd cumperi vre-o ţoală (haină) nonă să nu o iei înlli Marti la purtare. — A.
     Cînd croeşt! o haină Sîmbăta şi o isprăveşti tot SlniUlA omul a cărui e haina moare cu siguranţă. — IP.
                   însurătoare
     In an mare nu-I bine să te însori. — L.
                    înţărcare
     Cînd înţărcl copilul, să îmbraci (femeea cu copil) o <-Anini cu gura la spate şi să zici : „cum am întors cămeşa, uşa 4 se întoarcă I. de la ţîţă. — L.
ŞEZĂTOAREA
37

_                       7 o i
   i Judo de după Paşti nu se ară. nu se lucrează la ctmp ni-fcwu «*a e primejdios de secete, trăsnete, etc. — IP.
                           (Vezi şi ,ojjgbieu)
                    Judecată
    tlml tal urzala ptnzel, să nu coş! cu ea cămeşile, că nu ■ illijitate cînd te duci la judecată. — F.
      1                 y«s
    Jugul ce a servit la trasul boilor nu se pune pe foc, că e |frai" păcat. Omul ce a făcut asemenea treabă, nu poate muri H| c** nu i se pune sub cap un jug. — 1P.
    Undară din jugul boilor să nu puie nimeni pe foc, că la femrtn se va căzni mult plnft stVşî dea sufletul ; se va bate btfMfcn ca boii cînd trag la jug. — A.
                    Ldutoare
    (,’îud te lai Lnnla, e rătt de urît. — V.
    Nud bine de lăut Marţa, eă cică-T rftti de napaste. — V. Ku-1 bine de lăut !n zile de sec, c'apol clnd mori, te uită ăldat. — V.
    îndată după ce te-al lăut, e bine să te speli cu apă rece, do nu, apoi şede Maica Domnului In genunchi. — V.
                              Liliac
    lilliacil cari se găsesc prin biserici slnt şoareci cari, mlnclnd ură. se fac liliac!. — T.
    Hă se afunde un păr de liliac, ca să treacă ceasul cel rati.— F. Hă prinzi nn liliac, să-l despol de piele pe care să o prăjeşti, o faci praf; blnd acest praf cu «apă neîncepută, te vindeci ori ce boală. — F.
                 Limba
Olnd te doare vîrful limbel, al mlncat ceva cu spurcat de ic. Ca să-ţi treacă, dă vîrful limbel de părete. — L.
                Lingura
                    o
Cine face roşaţa (1) In nas, să se atingă cu coada lingurel că-l trece. — A.
      Ji. Roşe aţă se cheamă o beşicuţă care cae în nas. şi produce o ■ii-co mare.
3S
ŞEZĂTOAREA
                    L i n ( i
   Grăunţe din sită nu se dă lat porci, că fac carnea n „linţi" — IP.                                             j
   Cînd dau femeile la porci mlncare din poală, atunci cărnii are să facă linţl. — V.
   Babele care fură din lina ce le-o dai de tors, pe ceealuiM o scarmăuă cu dinţii. — 1P.
stingă cineva, câ e râd de moarte. — A.
   Luminarea de la Paşti e bună de aprins cînd afară c Inr tună, prăpastie. — IP.
   Luminarea din zifia de Paşti, cînd esă preotul cu înviere* e bună de păstrat pe vară cînd sînt slofl. — L.
   Cînd după cununie, să arde toată lumina U semn că omul cununat nu va trăi mult. — V.
   Dacă în timpul cununiei se va trece mal tare luminare# mirelui, e semn că el are să moară mal degrabă; dacă re trece a miresei, mireasa va muri mal degrabă. Dacă l ire luminările sînt trecute tot una, atunci tinerii la vremea lor # se moară odată. — 1P.
   Să nu fie trei luminări în aceeaş odae. — F.
   Cînd luna are în juru-I ţărcalan (un cerc gălbiii) va yii mtii. — L.
   Gind pe lună o mînlncă vîrcolacii, va fi război ori răzmeriţă. — L.
   Cînd luna—cralti nou—e ou cornurile în sus şi cu bur«lu vul In jos, va fi secetă; dacă e cu burduvul în sus şi coarnele în jos, e a ploae. — L.
   Oînd e lună nouă nu se răsădesc pomii, nieî nu se satul nă legume, că fac numai floare şi roadă nu. — L.; II*
   De vezi lună nouă, să nu spui în casă celorlalţi cari n
văzut-o, oăol voi sparge ceva. — A.; IP.
                   Lina
                      Luminare
De al vre-o luminare aprinsă In mină, să nu laşi să ţire
                  Luna
I —
ŞEZĂTOAREA
3A
   Ap IM următoarele cuvinte: lună nouă. lună nouă, tare pllnea'n # »4 . (io jumătate, mie sănătate. — A.
                                 Luni
     l.unra nu să umple borş, că să scaldă dracul In el. — IP. Iiuuca e bine să Iei. dar să nu dai. — 1P. bmii'A nu se dă sub nici un cuvlnt nimic din casă, ogradă wti?., că pe urmă tot da! şi pagube al. — IP.
                 (Vezi şi : apă, joc, Iâutoare, mtncare, sare.).
                                  Lup
     • inii primăvara—mal ales pe unde slut ape—vor urla lupi] Ifiiihriţ la deal, e s£iim sigur de viituri mari de apă. — JP. tind la drutn 1(1 ese lupul, are să-ţi meargă In plin. — F. h ipre sf. Andrei să nu mături casa, câ-ţl xnlnîncă lupul ■kk — F.
                                  Lut
     I.utila nu se aduce lut de lipit, că aduci fel de fel de gln-. |Anil Iu casă. — IP.
                              Mama pădureţ
     Hnd oopil mici plîng noaptea, se face seara de mama padu-
   l#l Si» tine copilul !n bra(e şi în umbra lui se dă cu toporul P» In 1 ori, zicind :
                Fugi nălucă prin prelucă, prim jăzotv printre răzor,
 ||             că te taitx cu ăl topor. — T.
                                 Mana
     Dieă vral ca vacile să aibă lapte mănos, trebue ea să pască Hi Im cu rouă toată noaptea în spre sf-tul Gbeorgbe. — IP.
     I.a cel ce aii vaol cu lapte nu se vinde unt, brînză, că-ţl Ir* mnnn vacel. — IP.
     na să nu-lî mal poată lua nimea mana do la vaci. în spre I tl Gbeorgbe să faci cu un spîţelnic bortă In un corn a şi înlăuntru să pui o bucăţică de pine şi sare. — Gaura ant.ipi apoi cu un cep de lemn. — IP.
40
ŞEZĂTOAREA
   Na să vinde, tiu se dă nimic de sămînţă la alţii, pînA i* nu vel sâmăna tu întâi; altfel, îţi dai mana, norocul. — ll1
                                Marţi
   Să nu începi la lucru de Marti, că nu-I bine. — A Marpa să nu pleci la drum. că nu-ţl merge bine. — F,
   Nu te muta Marpi nici odată, că nu e bine. — 1F.
                    (Yezî şi : lăutoart, oaet tors, unghiei)
                             M ă m ă L t g a
   Cînd mînîncl mămăligă diu ceaun, dă uliul ia pul. - V3
   Cînd razi ceaunul, nu-I bine să laşi mămăliga ]>«■ Iu gură. — V.
   Nu-I bine să dai mămăligă caldă la ciul, că turbă. — m
   Mămăliga ce rămîne pe melefiteâ nu se mînîncă, Ca t ml nînră pe urmă lupul. — JP.
   Să nu tal mămăliga cu ata de jos în sus, căci se suin peşte popuşoiul. —K.^
   Dacii, pe mămăliga ce faci vor fi dungi, crăpături, e că al să faci drum mare satl mic, după cum vor fi îşi <bn gele pe măanăligă. — 1P.
                             Mănăstire
   Să nu cumperi nimic ce a fost mănăstiresc, că-{I ieb* păcat şi pagubă In casă. — F.
                              M ă r g e le
   Băiatul cînd e mic, să nu pună mărgele Ia mîînl ori la căci cînd va fi mare şi s-o îmbăta vre-dată, va plînge; mm* fetelor le e dat să poarte mărgele. — A.
                               Mărire
   Copilul născut în zi mare, are să fie om mare. — II*.
                               M ă t u r a
   Să nu dai cu mătura în copil, că nu creşte ; nici în li-'!■ efi nu se însoară. — (P.
   Cînd dai cu mătura lu vite, ÎI a pagubă. — Y.
   Nu e bine să dai cu mătura peste piciorul cuiva, e» n se mal însoară. — K,; T.
                              M e r c u r l
   Mercurea nu se spală cămeşi, că pe ceea lume bel zoala
                           (Vezi şi : unghie, văduvie).
II
                                               SEZATOAPEA
41

                                  Mere
    |t mfilr do sînt-Ilie să du svlrll cu mere in sus. că bate cil merele. — L.; V.
                                  Miel
    4W voi vedea întâi primăvara miel alb. tot anul vel avea tul liuuA; devei vedea negru, inima-ţî va fi neagră. — GP.
   L Vilei vezi miel negri tntăl, au să te mîulnce puricii. — V.; IP. I*t i primavara vezi Întâi miel alb, n are să te măntnee Ultnll peste vară. — 1P.
                                 M i n t e a
    M nn coşi nimic pe tine că HI coşi mintea. — F.
                                  M în a
    I!Ih» doarme strîns, ou minele între picioare, tiage a să-
mm* — ip.
   * I Ifm petrece mortul, trebue să-şî frece minele cu tărna de ^Hnapa mortului, alt-fel îl amorţesc mînele. — IP.
   Hfpt al plesnit (pălit, pocnit) o găină sau cine, şi e mal *\ moară, caleă-tf mînele şi atunci are să scape de Hi'. — V.
    Minele copilului mic nu se sărută, că pe urmă îl cad u, «I nu se mal joacă cu ele. — IP.
                                M î n c a r e
    CM mlulncl ceva şi-tl cere cineva, să nn-T zici doară „na“, •4 nu-I dai. căci de-1 minţi, atunci 1(1 minţi pe cel de-I Nor|l. — A.
         mlntncl şi să uită un băet, şi dacă nu-I dai şi lui să Inoe, băetul nu creşte. — V.
    VM tnlnlucl, scurge strachina, să nu râmlnă picătură r, ca să i-se scurgă ochii lume!, nitludu-se după tine.- A. IU un minîncl nimic clnd scapătă soarele, căci vel face U gură (nişte albete ce se fac de o parte şi dc alta la li Ici ura gurei). — A.
    (Und minîncl cu pălăria sau căciula’n cap, atunci dracii şi P-zefi plînge. —^ Iy-
    Nu ime blidul pe braţe cind minîncl, că faci a calicie.-IP. Nn mînca pe vatră, că tragi a calicie. — IP.
42
ŞEZATOAPEA
   De eşti căsătorit, nu mînoa po vatră, că tragi a ImilA a văduvie. — 1P.
   Cînd eştî la masă, şi-ţi cade dumicatul din mînă. ori <»i la gură, îl e foame vre-unel rude ori vre-unuT părinte iiioift însă nu-I laşa jos, c'apoî ii fură diavolul şi păcat, că să mlnînce. — A.
   Oînd Itl uiţi mîncarea în n Ină, (i-I flămlnd un neam —•]■
   Pine In ziua de Crăciun, nilnîncă întăl carne de vndi 1 acela e uşor vara la muncă ca vrabia. — ÎP.
   Clnd scapi bucăţica de la gută, e semn că un neam M un prietin e flămîmi. — JP.
   Cînd va curge zeamă de lemne în oala cu raîncare, . l i dacă vel mînea, aJ să faci viermi. — V.
   Cînd mînîncl Sîmbăta nespălat, nu s’apropie îngerul ]»i* t zeci de zile de tine. — V.
   Feineea însărcinată dacă mîuîncă carne de virat. t . să stilngâ un os din airel animal, şi sa-l puc în seăl lătu.'ii i copilulu ; alt-ffl copilul face nişte răni ca acele de vlnai. -
   Clnd inînlucă cineva şi nu strlnge masa îudată după mlH< care, nu-I bine, căci de se va duce cu vite de vînzarv, m şedea mult în tîrg. — V.
   Clnd mînîncl Lunia de frupt. să îmbolnăveşte o vită. ■
   Cînd înlnlncî formaturile cari cad pe mămăligă, te w>|* stueşte cineva. — V.
   Nu-I bine să mînîncl la' straturi, că face ceapa gaă uii(J roiul viermi. — V.
   Pasere, vită rătăcită nu se mînîncă, că pă(eştî ca im [capefl pînticărie mare, lepezi matele]. — 1P.
   Dacă se dă cuiva mîncare prin fereastă afară, aceluih H vine să se tot ducă. — M.
   Femeea îngreunată să guste din orl-ce are poftă, uh se spurcă. — R.
   Clnd mînîncl trufandale de legume, cereale, fructe, «I trebue să zici: „Sănătate noua in gură veche. — IP.
   Clnd mînîncl lîngă fîntînă nu-î bine, că uiţi toate cele. • V
ŞEZĂTOAREA
43
   il tr duci cu cofa după apă, să nu mergi mîucîud, căci Ml minte nimic* —vK^,
   nrr* uu trebue să taie paseri peutru mîncare, că merge m*lor ce mînîncă. — F.
nu ial la casa mita neagră, eâ ţii pe acu tu casă - F. uu duci miţă la mutat peste apă trecăioare. — K. ud t* muţi Ia altă casă să nu iei miţă, că nu ebine. — IP. nu iiiîiiîncl după mită, oă io oftigoştl. — IL\
   4    de miţă dat Iu mîncare cuiva, se Inflă, tot tuşeşte şi *»*ţr piuă moare. — M.
  ml h i uită mita la fereastâ, lî a vreme rea. — Y.
  |ltd miţa se spala, i-a moloşag — L. ud udta şede-n vatra focului şi să uită în cuptior, are
ml se suc mîta pe sobă şi se uită spre uşă face a frig; iHod se culcă îu mijlocul casei sau la prag, are să se lu-m,î — L
Ittud miţa se uită la gura sobei şi umblă după căldură, are 4n vreme friguroasă. — L.
*<i nu duci mila îu car sati căruţă, că slăbesc vitele tră-
    aşnle. clnd mor, nu slut primite nici la raift. nici la iad. I se tem de moaşe, şi lo trimet la raiu. dar acolo sf. le opreşte. Atunci moaşa se duce iar la iad, şi iar o |m.t. şi respiu.să-l şi de la raiti; a treia oară. alungată do la iad. se duce la poarta raiului cu eiistiiul in mîni cdelalte instrumente In taşcă, şi treolnd cu dc-a-sila pe M. Petru Intră în raiti de unde nu mai iese. — G. II.
    »d se duc să dreagă mortul (iaii un mestecăfl şi-l înfig ijminint, pun tărîţe acolo, aprind cilii), seduc şi se întorc I |uu vorbesc], cu să nu moară ăl de acasă. — T.
    Sjiii;- dc d-nu Maji.i Bysin<'eanuţ diu Folticem.
                          M î ţ a
     • 1
Pi dragi înîţiT, i-s dragi şi copiii. —
|. frig. - V.
   — IP.
                   Moaşa
M o a r t e
44
ŞEZĂTOAREA
  Cînd zaci şi-ti ese stîrlicî pe trup, e semn de moarte.
  Noitî negre de-tl ese pe unghii, e semn de moarte.
  Cînd se stîrneşte de odată furtună, vînt şi ploae sau vi trebue să se fi făcut moarte de om. — F.
  Dacă e vre-un mort tu sat. şi strigă vre-uri gazai' ori nfl ce-va prin sa4, se zice că in ourînd mal moaie ş-alt cineva. — I)
                           Murătură
  Cîne, mîfă să nu ucizi, că se fac murăturile bune. II',
                              Musca
   Copilul cu „muscă* pe nas, n'arese trăească mult. (MiimI e un fel de vină veşnic neagră). — 1P.
   In contra frigurilor se iaft trei muşte de cal vii, şi se puii In clte o boabă de vişină (dulceaţă) şi sc ia dimineaţa \4 inima neincepută. — T.
              . Muşcături Cînd te-a muşcat cîrcîiacul, să te strlngî bine mai în shm4 muşcătureî, ca să nu se împrăştie veninul în tot trupul, *i «I te leagăne 40 de inşi cu cîte o mină, în o pătură, ori du nş apoi 20 inşi cu amîndouă minele, că te uşurezi. — A.
                                     Na s
  Cînd te mlnîncă nasul, ai să pllngî. — IP.
                              Naştere
  Mamă Îngreunată să nu toarne apă pe mîul cuiva, iim| ciubotele se tragă, că pe.urmă nu poate naşte copilul, piti i nu va bea apă din pumnii aceluia, saft din ciubotele lui.
  Cînd mama e îngreunată, să nu se uite hulpav la vreo li ghioană, nebun, monstru, etc., că face copilul ca acela. II1 Femeea cind nu poate naşte să bee apă din pumn. V < >lt din casă ce staft ou gura In jos să se aşeze cu gura în su« b Funie şi sfleder sub patul unde doarme femeea groasă 4 nu fie, că se chiriueşte la naştere. — L.
  Cînd se tac pînza şi în casă este femee îngreunată, In»**, lecă pe fuştel (două bete, care fac crucişul îirelor) şi osi » fără. De vel vedea animal ori om parte fomeească. fonm* va naşte fată; de vel vedea parte bărbătească, femecu v| naşte băet. — L.
ŞEZĂTOAREA
4?>
tiifl vine mireasa de la biserică, stă in vatră pe o şea cu Imi frumos in braie şi se uită po coş, ca să facă copii
npibil care se naşte cu spîniel îu frunte, îl mor păr in ţii.-T.
HM animal. •— T.
Pn<l se iveşte unde-va o nevă&tuică, se pune o furcă şi şi ta fuge. — T.
          Noroc
llnd mama naşte copilul cu cămeşă (ou fel de beşică, |IAi itecl copii are să tio oiu mare. cu noroc. — IP.
•* opreşti din ziua de Paşti uu ou roşu. să-I acoperi cu o Hl# dr ceară pe mijloc ca să-l poţi lega, apoi să-l atîrnl în Btu casă. şi la un au (la celalt Paşte) să-l spargi, şi de-1 B J(â*i cu viermi, veT avea noroc, iar de nu, nu. — A.
•îmi UI scîrţie uşa dimineaţa. Hi întră norocul în casă.- F. i Hm* dai gunoiu afară, po la asfinţitul soarelui, iţi dai no-H 4\ afară. — V.
fel nu omori şefele de casă, că omorî norocul — F. ijlul care doarme cu fata In sus şi cu minele peste cap, I Wpll cu noroc şi trage a belşug. — IP.
   I'lntl IU ese cu plin, îţi merge bine. — V.
'A oul de la Paşti îl păstrezi 40 zile, şi în acest timp i strică (împuţeşte), e semn că eşti om cu noroc.—IP.
                   Nunta
d se întâlnesc două nunţi, unul din sotl va muri. — M. t\ zestrea unei fete mari cade aşa de la sine, e semn că rlnd se va mărita.— IP.
d are să fie o nuntă, caii piîng cu trei zile înainte. - L.
H
d iama — pe timp de ger — oile nu vor mal mînca cu ca pe orl-ce timp de ger, e semn sigur că vremea o să lae In scurt; dacă însă oile — pe timp moale — vor în-i mînca cu poftii şi iutală, e semn că vremea are sa so •ească în curind. — IP.
                             Nev ă s ţuica
lfa?A*luiea a fost fată de popă, şi de leneşă ee a fost s’a
46
SEZATOAREA
     Clnd lucri Marti sara, nu-1 bine de ol. — V.
     Dacă dimineaţa, în perdea, oile se bat cap in cap, an? 94 bată vintul în acea zi. — IP.
                                     Oaia
     Cinei fierbe oala la foc, şi pe urmă dacă al luat-o şi al pn« pe lai ta ea tot fierbe e somn că al să trăeştl mult. — V
     Locul oalei cînd o Iei de la foc, de pe vatră, să-l astupi, <4 alt-fel rămîî eu gura cascată la moarte. — L.; V.
♦ Să nu te uiţi în fundul oalei, ci dâ eu lingură de vrei 4 afli dacă mal e ceva Î11 ea. — A.                     •
     Să nu Ieşi oala la soare, căci cind vel mal ferbe în ea, m mirosi urît — A.
     Să nu mlnlncl din oală, că-tl plouă la nuntă. — IP.; GP.; tyl
                                    Obraz
     Cînd îţi ard obrajii, te vorbesc de râO. — GP.
                                    O c h i tl
     Cînd îţi joacă un ochifi, al să plîngl. — V.
     Oebiul drept de ţi se bate, e a bine. — IP.
     Ochiul stîng de ţi se bate, e a supărare. — IP.
     Cînd ţi se zbale ochiul drept, vel păţi ceva. — V.
                                  Oglinda
     Oglinzile trebue să fie acoperite cînd e mortul în casă. m să nu se vadă în ele, căci mal moare cineva In ao-in«i casă. — E.               .
     Cînd se strică oglinda, unul din casnici moare. — F.
     Noaptea nu e bine să te uiţi in oglindă. — A.
                                       O te
     Cînd bagi ouă în foc să se coacă, să nu vorbeşti, că >U vel vorbi, vor plesni. — A.
     Cînd găinele fac ouă mici, părăsite, e semn de sărăcie ♦! se zice că diavolul a călcat găinele. — IP.
     in dimineaţa zilei do Paşti, cînd se spală, puue în cănii* cu apă un ou roşu şi un ban, ca să fie şi omul roşu şi * nătos, peste an, ca oul. — M.
     Dacă Iii sara de lăsatul secului mînîucl un oh, are să-U pm* postul Scurt, — IP.; V.
ŞEZĂTOAREA
47
   . thii'l puT ouă de rată noaptea, raţele eînd vor fi marî se fcu In poiată; de ie pul ziua să ouă pe afară. — L.
     Ini h fura orî a tăgădui un oft, are de la D-zeu 7 ani — L.
                      Iii*• |i fură din ouăle păsărilor, rău îţi merge in pasări pe
   :■** - ip.                                  '
                    *Pagubă                             •
                        mi (ii la casă, în ogradă, plopi şi brazi, că sînt copaci
   ,1»' — F- _
                               P a i n f ă n
   I ll|i paingănl vel omori, atitea păcate îţi va ierta D-zeG ; că ■Miamiiiii e hală. spurcată. — A.
   I IKnr omoară un puingăn, ii iartă D-zeu şeple paeato. — Iv lllid ae lasă paingăn din pod iu faţa. an să vie oaă^ |»|i — h\: V.; IP.
itol ge Iasă paingănT ziua de la streşina casei in jos, e M cA-ţî vor veni rudele. — A.
                  Palma
IV tna stîngă de te va rnlnca, al să dai mîna cu cineva, — IP. (Rod le inintnoă palma stingă, al să iei bani; iar cea dreaptă, dai. — IP.; GP.
• aml copilul de (Hă (ine pălmu(ele întinse, are să fie darnic, ir. — IP.
                Pasere
                        l'uiul cu cinci degete nu se tao, că acela e norocul pase-
['■k - ip.
     |n ziua de Crăciun să miuîucl Intui carne do păsărică, ca f dl uşor ca paserea pe vară. — In părţile noastre de-care fi pregătesc cîte-va păsericî. — A.
   iflliul se adună paserile şi vrăbiile toamna pe Ia ario, iarna ^■fl mare şi geroasă. — F.
   \ Cînd Intră pasere zburătoare în casă, pe îereastră sau uşă, B aduce o veste bună. — F.
     JîliHi to va murdări o pasere lu zbor, al să ai o supărare o pagubă mare. — F,

ŞEZĂTOAREA
      Nil e dat femeilor creştine să taie paseri, căci ar (i * ca femeelc nebotezate — P
                        Păcură
      Sub patul unde o culcat copilul, trebue să stea In pitnfl săptăniîuî ale facere! un hîrb cu păcură; dud feîneca n«^ rată întră în casă, necurăţeniile eî se prind de lnrb, nu | copil. — L.
        Păduche de-fi ese pe frunte, e a pagubă. — IP. Păduchele găsit pentru prima oară po capul copilului, M ime ucis pe o oală nouă, dacă vroeştl ca copilul să tic lift eîntăreţ. — 1P.
        Cînd se cutremură pămîntnl, or! tremură coada celor I peşti, pe care se razimă păinîntul, ori se uită D-zetî la pniţt cu rnîuie şi el- tremură da frică. — L.
        Clnd se cutremură pămîntnl, se uită D-zeu pe pămînt şl v| păcatele oamenilor. — GP.
        Cutremurul de pămînt provine din cauza femeilor cari între Filip! şi Andrei Iasă limbele la melite şi indii"/!*-, se bat strigele cu ele pină se cutremură păuiîntul. — li Cine poate pune urechea Ia pămînt dud se cutremură i mlntul, aude oameni! de pe ceea lume vorbind, vitele ritul* clopotele trăgînd, etc. — IP.
Primăvara, dacă se vor vedea zburind pe Ungă casă năffl buşî mult!, e semn de mană In păpuşoî. — IP.
       Cînd plouă în timpul aratului popuşoilor, e semn s m m în acel an n-o să fie mană în popuşol; iar dacă e 81*0»        1
    arat, e semn că în acel an aii să fie popuşol cu Inihiiffl gare. — IP
       In ziua de ajunul Bobotezei să pul grăunte multe d<- ţiofll şoî sub salteaua sau lăicernl patului unde va sta popa, i|H vroeştl să-fi scoată paserile mult! puî. —* IR.
       Popuşoiul roşu e bun do dat la vacile ce se năcfljvrf^H fete, şi nu pot, că fată degrabă. — IP.
P â d u c h e
              Pămînt
PfipuşoiU
ŞEZĂTOAREA
40
                    Păr
itwet'ji însărcinată dacă dă cu piciorul în mîţă, cine, saft $ .iii.iI asemenea, face copilul păros. De aceea trebue să iii scăldătoarea copilului păr de al animalului In care umiliţi cu a dat cu piciorul. — M.
(aiim îngreunată să nu înliiince din oală, nici mămăligă •as4îă. că naşte copilul făr de pic de păr pe cap — 1P.
«ti| lini născut cu păr pe trup (pe spete mal ales), are să TM norocos. — ÎP.
fi-tele daţi cu salcie pe păr în ziua de Fiorii, le creşte
V F
o iiitnlncă sămînţă dc tiugă (tidvă), îl cade părul. — A. ni ou părul roşu e răutăcios. — 1P.
li-e fri«ă do ceva, ia păr de la urs şi te afumă, că-tf Mlie; uit! frica. — A.
(ud rşkl spăriet de un cine. să te afumi cu păr de al lui.— F. mâ dai părul In foc clnd te lai. să răpede Maica Dornnu-■! I lee. -— Y.
                              Pelin
    Mu aorc Rusnlîî, sara. trebue să pul pelin sub cap, alt-fel descopăr casa şi te iau. — 1P. îi «lua de Rusalii se pune la brîu pelin si-l poartă toată Iar noapte se pune la cap şi In aşternut. — Ş.
                            Perina
    i M băeţil. de mici, nu şed cu capul pe perină, îi semn A şmft hă trăiască. — V.
    I                Peltele
         femei cînd voesc să plece cu tlrbocul la rîu să prindă WL n! dacă e Duminică, iaU furca în bilă şi ese la lumn. *«it ulteva liricele, cu scop ca cum se va mira lumea de [H lucrează Dumineca, aşa să se mire peştele de ele şi să Vile po ia maluri să vie la ttrboe să-I vadă. — A.
     Jtoi* In ziua de Paşti cîiul zice popa : „Hristos a înviat** ■Nude : „peşte priu'lu, acela prinde peşte mult pe vară ,dar MMC păcat îşi ia. — IP.
50
ŞEZĂTOAREA
                   Picingenc
     Să nn mînîucl din ceea ce a ciugulit găinele, căci fad cingene pe obraz — A.
       Cînd stal la masă să nu hutî picioarele, că hutl pe dracii - J
       Cînd treci peste piciorul cuiva, acela cade în horă la imnQ ta. — T.
       Cind eşti căsătorit, nu umbla cu un picior desculi şi md încălţat, că tragi a văduvie. — II*.
       Cînd cineva eşind sau întrînd undeva, tşî tîrîe pu-iuniel este urmat şi de alţii. — K.
       Cind o fată vra să se mărite, să tragă piciorul pe covnr» pe care stă mireasa. — F.
                          Pieptene
       De umbli cu pleptenile şi nu te speli, apoi de vel ui.mg de fată, ti se' fao^ orăpăeioasă (aspră). — A.
       De sf. Dumitru nu se piaptănă, eă-1 primejdios de lupi. ii
                             Pip e r
       Cînd scapi pîperlh pe masă, ai să umbli bătut. — V
       Chiporul din solniţă dacă se varsă, e semn de sfadă.— P.,
                         Pirostrii
       Dacă după ce faci mămăliga, nu lai pirostriile de pe Iu al să şezi în foc pe ceea lume. — V.
        Fărâmăturile de pîne‘ ce cad de la masă, să le dai în In loc curat, ea să nu le calci, că pftcătueştl, — F.
        Să nu dai altuia pînea ce-ţl rămlno nemîncată. că-u <l< puterile. — T.; Â.
        Să nu mlnîncl pine uitată, că nu te mal însori, râmi! u>UI ca pînea. — T.
        Cînd se face Intăl pîne de grîu noh. se fac colăeeT. se Iruji de cin tură cu fir roşu şi sporiş (o plantă); se scufunda (iii tura cu ele. apoi scoţlndu-le afară se daîi copiilor să le mi nînce. — T.
         Cind ţipă copilul în pîntecele mamei sale, sau va fi acel cip călugăr, sah un mare tâlhar. — GP,
Picior
                 Pîne
                P î n t e c e
ŞEZĂTOAREA
51
                                       P i î n s
        «ojiilul plînge prea mult, l$l face de cap. — GP.
                                      P l o a €
     Inel copilul cel de tîţă fac*1 «lin guriţă: brr, brr, bir, şi Atupiţol o semn sigur că, are să ploa«* — 1P. ud Miarelc arde prea taro şi e inăduşală. va ploua-L; V. • M II vedea neguri venind do la $ăs, vor fi p'oî putrezi.-L. HlHiiil de pe păduri se ridică negură, vor ii ploi îtideluu-
  r1 «*•
■Pini <a furnici în casă ori solomlzdre în ogradă, va ploua.- L. id es rime şi broaşte prin ogrăzi, va ploua. — L.
        te mînlncft pielea ori te dor picioarele e a ptoae. — L. id se bat ratele cu aripile de păinînt, are să ploae — L.
        broaştele şi Imraticil orăcăesc, o a ploao. — L. il plouă cu bulbuci, va fi poliolfi. — L.
   0M cîntă ciofu (o pasere) mult, anul va fi ploios. — L. nu plouă, fură toaca de la biserică, ori o icoană, şi ide într'o fîntlnă, că va ploua. — L.
    Iu ţipa In foi de ceapă veştede, că strigi plouea. — L. I0M primăvara zbor mul fi puhoerl, e semn de viituri mari 'A — IP.
              hA înceteze ploile, so îngroapă o păpuşă In incrucişâ-
     drumurilor — F.
                                   (Vezi şi „Vremea*).
                                   Ploşniţă
   (lud pu) curponl de fasole pe foc, atunci se fac ploşnitî.-V. ^                       Pod
   OM pocneşte podul în colţ, atunci nu-1 bine. — V.
                                       Pomi
        Înspre ajunul crăciunului, femeea cînd face aluatul n „turte**, aşa cu minele ciucură de aluat, se duce In Ittfl pe la fie-care soiu de pomi, însoţită de bărbatul sân, line in mină un topor. Dacă ajunge de pildă Ia un măr, Iul zice: „bre muere, etl am să tal mărul ista, că nu ii di Inc**. Femeea zîce atunci: „Nu-l tăe, mă rog D-tale, duui Is mînole rne'e îucăieate ciucură de aluat, aşa şi
52
SEZATOAREA
     el (mărnl) Ia anii o să rodească14.— Aşa so face la fi<H pom şi so zice că vara pomii rodesc vrăjmaş. — 1P.
       In zina de 1 Mart să legi la fie-care pom roditor lir n ca să facă poame multe pe vară. — A.
       In ziua de Maria Eghipteanca, se sădesc pornii (1 April)
                          Popa
       Cînd itl ese popă înainte, are să to bală cineva. — V
       Cînd pleci undeva şi tc’utîlnoştl cu popă în cale, nu merge bine. — A.
       Popă de-ţl va eşi înainte, trebue să svîrli cu pai In un lui. aît-fel nu-tl merge bine.— IP.
       Cînd Intîlneşt! la drum popă, svîrle după el un şiunţii de fin, şi să zici: «ptiu, piei drace*'. — F.
       Popa, dacă moare de moarte bună, merge In iad: iar -I moare de moarto rea (năprasnică), merge la raid. — !1\
                          Porc
       Pentru boală de brîncă la porci, să pul o roată in par
       Cînd umbli cu cleştele în iăturî, nu se îngraşă porcii
                      Porumbel
       Cînd primăvara vor In Hori porumbeii (păduceil) y răi iii e semn că anul acela o să de slotos. — 1P.
                          Prag
       Pruncul dacă are vre un tic, să-l alăpteze masa po pf cînd va toca de leturgbie, şi-î va trece. — R.
                      Preuteasa
       Să nu iubeşti sad să te Însori c’o preuteasă, fiind că < afurisite de preoţii lor. —v K./
                        Probajeni
       In ziua de Probajeni (6 August) sz probăjenesc frunzele pacilor şi cîmpul. — L.
       In ziua de Probaje, nu-î bine să probozeşti (hiteşti) om. — F.; V.
                          Purece
       Purecele ce vel prinde In tăi în luna lui Mart, nu Iml ucis, că alt-fel te frig puricii pe vară. — 1P.
                         (Vezi şi „Miel*)
ŞEZĂTOAREA
oS
                                   Puşca
         ho descarcă puşca singură, are să se întîmple ceva.— V. Pltşniţii leagă o coadă de epure la cucoşul pnştel, ca să vtnatul ia eî. — F.
       d merge puşcaşul Ia vinat cu pnşca descărcaţi, ii sar înainte. — F.
    Yliifttoril pun în puşcă nafura din ziua Paştelor. ca să tragă vlnatul. — M.
    l                     Rată
    Oho* moare în ziua do PaştT. merge dc-adreptul In IfaiQ, Kami tn acea zi e deschis pentru ort cine. — 1P.
                                 Răchita
    |il proorul (ajunul) sf. Gheorghe se pun ram urî de răchită mustră si la poaită pentru casă se improurească (anunţe) a primă verel. — Ş.
                      Răspintiî u nu fii la mijlocul nopţel pe drum. mal ales la răspintiî I unde se tale două drumuri) să nu stal, că te'ntllueştl llc.igă-l-toaca, ori cu alte bale spurcate, ca ciuma, sftnta, â şi rămâi pocit, ori cazi la boală. — A.
                                 Războia
    Inlunecimele de lună şi stelele cu coadă, prevestesc râz-
    > — L-
    (lud slnt stele multe pe cer, e semn de războiţi. — L.; IP.
                      Rînd unica
    tflnd vel vedea întâia oară nnmai o rîndune, atunci toată aî să fii singur — V. iVImavara, clnd vezi rîndunele întâi, se dă eu ternă peste \ oa sii'nu faci bureţi (alunele) pe obraz peste vară. — M. Qud pul mîna pe rîndunele, au să te usture ochii. — V. Dud pul mîna pe rîndunele, îţT sacă mîna. — V.
    Dliid vezi întâi rîndunele şi vel sapa supt piciorul drept, Ut găseşti parale. — V.
    Cuiburile de rindunică nu se strică, câ pe urmă iţi mor iuţii, şi ele (rîndunelele) îţi pun foo pe casă. — IP
54
ŞEZĂTOAREA
   Cînd vezi rîndunele întâia dată primăvara, să iei doult U căţele de lemn, să sufli asupra lor şi să le zvîrli jos. i ih i va face aceasta -mal ales dintre femei—poate să deselio * (descurce) ori ce tort, cît de răG a xi Ineîicit. —* jy._
   Ciuţi face rinduniea cuib sub straşina ori înăuntrul unde locuim, nu e semn bun, tot semn dc pustietate ; rtUtf de caşărl, saivante ş. a. unde nu Locuesc oameni; ud \» face. — A.
                                 R t n z a
   Cînd calci în rînză de găină, faci bătături. — V. I
                                 Roade
   Din semintnrî să nu dai primavara nimărul pînfl nft-1 pune tu întăl din ele, că-ţi dai norocul la roade şi im -4 fac. — L.
   De se trag clopotele în ziua de Paşti, toată ziua, ronUte pămîutulul se vor face bune. — L.
                                 . Rusalii
   In ziua de Rusalii na se lucrează absolut nimiea; alt-M. te Tatii Rusaliile. — IP.
   In ziua de Rusalii să porţi pelin la brlfi, dacă voeştl sfl ut to iee „Ielele*, „Rusaliile*. — IP.
   Sara în spre Rusalii nu se lasă nici un lucru din ca di fără, că pe urmă îl „potceşte" Rusaliile. — IP.
   Omul c-arc o bun la D*zeu vede clnd es Rusaliile, uui# zbor şi cum ohiuesc pe sua. — IP.
                                  Sarea
   Dacă pul sare pe capul unei femei Îngreunate, fără dimii el, şi dacă ea In urmă pune mina pe nas. atunci are ah nn* 4 băet; iar dacă pune mina po gură, are să nască fată. — 11*
   Un bulgăraş de sare se pune în gură aub limbă ia uu «i* cînd moare; a treia zi se scoate din gură. 0 fărmătură cit U mică dată în rachiu sau în altceva, în scurt timp omul imm \ fără să se ştie de ce. — M.
   Cine dă sare pe foc, pe ceea lume o strÎDge cu gemilf ochilor. — IP.
   Sare de-ţl fură din caaâ, e pricaz, şi aî pagube pe urmă. — ir
ŞEZĂTOAREA
oo
  I lură di» sarea de lins a vitelor, râti 1(1 merge pe In vite. — IP.
    I Ini sarea de la vite Lunîa, nu-I bine. — V.
    «I dai sare din casă Lunla, nu-I bine, că mor vitele. — V.
                     Săpun
    nu el săpnnul din mină de la nimeni, că te voi certa
         — T.
                               Sărăcie
    pil ti I care doarme cu fata în jos şi cu partea de dinapoi IA tu sus, acela e „soiii rău1* $i trage a calicie — IP. fi vitele sara nu trag acasă, si dacă se viră In ocoale e semn de sărăcie. — IP.
   |) l<i spăla cu apă din gură, că tragi a sărăcie. — IP. rlşueştl sara, aduci sărăcia în casă. — IP. Scăldaioare
      cu care faci scăldătoarea pruncului să fîe luată din rlQ, plrăîi, înainte de-a asfinţi soarele, căci de-I face ‘area pruncului cu apă luată după ce-o asfinţit soarele, Iţi să îmbolnăveşte, liind-că după ce asfinţeşte soarele, i\ se scald o mulţime de duliarî re!o. —1 flUlti să mpriinâvăreaza, sâ nu te scalzi Ia rîut pînă nu vel lulnză proaspătă. — A.
                               Seinie e
    Itî sufli In foc şi sar seînteî, al să primeşti o veste bună.- F.
      aar scîntcî, au să vie musafiri. Ou cit va fi scluteea Unire, cu atita oaspeţii vor fi mal de samă. — IP.
                                S e c r i u
    id pocneşte secriul, nu-I bine. — V.
                               S f vj 6 ă i a
    litota să nu începi nici un lucru, că nu ajungi să-l veşti. — F.; IP.
                      (Vezi şi: „îmbrăcăminte1 *, „unghie11.)
                     Soare                  .
    d so uită copilul drept In soare, va fi prea inbitor. — GP. ui vor fi trei sori pe cer, e o sfadă intre împăraţi — IP.
SEZATOAREA
                          Solomîzdra
   Solomîzdra arsă în foc, făcută cenuşă şi dată cum» ii mincare, învie şi se înmulţeşte. — M.
                              Somn
   Să nu dormi mult. că te bolnăveşti de gălbănare. — A
   Ca să dormi liniştit şi să nu aî visuri răle, să faci du Ir ori săranul crucel pe pernă. — F.
   Nu se sărută copiii cîud dorm, că le Iei somnul. — M
   Ciad tresari prin somn, se apropie dracul de tine. — UI*
   In proorul sf Gbeorghe nu se cade adormi, căci vel 1I0111 peste tot anul, şi împrumuţi somnul meilor. — Ş.
   Nu-I bine să dorini la asfinţitul soarelui, că te IuiImiI nă veşti. — V.
                          Sprinceana
   Cîud te mluînoă sprinceana, atunci te doresc cel ce 14 iubesc. — IR.’
                             Sta fia
   Dacă la săparea unul şanţ pentru zidire, sati a uneT pentru fîntînă sau pivniţă, se va lua măsura înălţime! ii'.ufj om lipit la părete, acela va fi stafia acestei construcţii. —
                               Stea
   Cîud cade o stea de pe ceriu, a murit un om. — L.
                           Strachina
   Cîud pul strachina goală pe masă, nu-I bine. — V.
                            S't r a n ut
   Cine strănută în seara de sfîntu Vasiie, are noroo 14 anul. — A.
   CInd strănută, este semn de chef şi-şi face omul cruce.— UI*
                       Strecurătoare
   Cu strecurătoare de briază nu se trece pragul, nici gftm le se bee din zer, că pe urmă să întinde laptele şi se U-albăstriu. — 1P.
                              Strigoi fi
   Cîud s'a născut un copil şi e stiigoiu, treime să-l |tM minte al casei Ini precum şi rudele, ca la moarte să-l ofe pungă burţii cu o undrea, ca de nu, apoi ese din moi mini i<
ŞEZĂTOAREA
57
  HWiptvR a^nsă de-şl omoară toate rudele pe lînd, ase omoară vitele, ş, a. — A.
    I va trece mî|a peste mort, se face strigoiu. — GP. iul să nu se lese singur îu casă, că se face strigoiu.-R.
                                     Stupit
    I tc spăril de ceva, stupeşte-ţl In sin, ca să nu se nimic de tine. — F.
    I \v spăril să‘ţl scuipi în sin, ca să nu te bolnăveşti ItA — A.
      se lovesc doi iaşi în capete, să scuipe în sus, că altuia! cresc. — A.
                              Suflet
    tul mortului şede în uşa casei pînă pleacă Ia biserică, aceea se puue pînză îu streşina casei. — GP.
S u g e t
   4  iei ceva cu niînadin vîrful măturii, ai să faci sugel.-V. ud cîrpeştl cămeşi negre, fad sugel. — V.
                              Sughiţ
   d sughiţi, te doresc prietenii. GP. d sughiţi, te pomeneşte cineva. — V. il sughit! tare, te vorbeşte cineva de ră&, iar cînd sughiţi te vorbeşte de bine. — IP,
                             Şoarece
  culesul păpuşoilor, dacă cuiburile de şoarec vor fi pe it, iarna va ii goală de omăt, iar de va ti pe strujan sus, iiiîolo va li omătul de mare. — M. ml stilng şoarecii mişuni (spice de grîu pe care le fac 1 şi le învelesc cu păiuîut), e semn de iarnă grea.— A. td toamna $înt şoareci mulţi, e semn că iarna va ii . — 1P.
                                     Ş o p î r l a
    Irlă să nu ucizi, că e păcat. — IP. ud esc şopîrla în drum, la maro nenorocire să se aştepte I — IP.
                                       Ş e r p e
Clud vel vedea întăia dată uu şerpe în luna lui Martie, să-î
58
ŞEZĂTOAREA
tal capul c-o pani (monedă) de argint, în gură să-I put căţel de usturoi şi să-I pul capul sub pridvorul unei I ricl — La nouă zile după ce Lat pus în pămînt sub ju*U să cauţi în locul acela, şi ce buruiană va fi crescut din şerpeluT s-o iei, şi s-o porţi cu tine ori şi unde. Pe undn merge cu această bumiană, toate celelalte buruene şi <• a ti să vorbească cu tine, şi-ţi spun de oe leac sînt şi cnut cheamă. —- K.
   Cine nu ncîdeşerpele ce-I esc înainte, mare păcat face.
   Pe şerpe nu se pune mîna că ţi se jupoae palmele. - I
   Şerpele se scoate din om astfel: leagă la ochi pe pitim ll pune pe ceva să vie cu capul tn jos dcasupura unul <■» cu lapte dulce fert. Omul ţine gura deschisă, şi şerpele la lapte. — M.
   Şarpele prins şi jupil In luna Mart. e bun de leac. -~
   Cînd te muşcă un şerpe, dacă apuci a bea apă mal lumii de a găsi şerpele apă, te vindec! de muşeăturăl). — 0,
                                 T ă c t u n e
   Cînd rămîne în sobă ori pe vatră numai un tăciuni»* semn că are să moară unul din soţi. — L.
                                   Talpa
   Cînd te mînîneă tălpile, aî să joci. — 1P.
   Cînd îtt crapă tălpile, ţi-I făcut. — V.
   Cînd gldill pe cineva Ja tălpi, nu creşte. — V.
                                   Toiag
   In locul unde a murit cineva, se arde trei zile toinft 4l ceară curată, pentru ca sufletul să aibă lumină la caz ar rătăci lu drumul ce*l face la D-zeu. şi chiar înaintat P-zeu trebue să se prezinte cu luminare. — 1P.
                                   Topor
   In spre Duminică nu so lasă toporul înplîntat în lemn, ati durere de cap rteT din casă. — W.
   Cînd bate peatra, Înfige toporul în pămînt că-I bine. -«11
    1). 8pns de d-na Maria Bosiuceanu din Folticenî.
ŞEZATOAfiE\
59
                       Tors
    I lord Marţi sara, mluineă vircolacil Luna. — V.
    •1 Line de tors Marfa, căel aQ să căpieze oile. — V. K                  T f a i tl
    i Iu ziua de nuntă va fi vreme rea, e semn de traiu ‘ţt ■«■ei tineri. — IP.
    I tinerii fac vizită primăvară Ia părinţi şi dacă podrum gJUi pînc, traiul lor are să fie bun şi eu belşug. — IP. |A din cele 12 zile ale „Babei lîocliia4* 1(1 alegi una şi mnlă câ in acea zi e vreme bună, e semn că peste an iiâeşti bine, în uşor. — IP.
                                    Tunet
                                    HM tună, puşcă sf. Ilie după draci. — L.
   •ml tună şi fulgeră, să nu til miţă şi cine în casă, că iude Necuratul în ele, şi poţi ti trăsnit. — L.
                                    7 arca
  tind (arca eîntă pe lingă casă, are să vie oaspeţi.—F.; IP.; L. • lud clntă tarea, are să vie un neam. — V.
                      I|nd pul ţarcă împuşcată în grajd, caii nu se îmbolnăvesc - F. ]fh a-a învăţat vr’o coţofană de Intră în coşar şi mluînc-ă din cuibuf g&inelor, să înfigi o secere In faţa eosărel, flrful in afară, că nu va mal da coţofana pe acolo. — A.
                                    Ţesut.
                      |lti e bine să ţeşl cu roşu şi să împleteşti Ia lîuă, că-ţl mor
    — T.
  ■                    T 1 g a n
  ţigan să nu botezi, că pe ceea lume to trage la iad—IP. îl ud to tntîlneştlcu un ţigan, mergi bine unde te duclţK; V.
  I                      T*t*
  Olnd femeea dă pentru întăia oară ţîţă copilului de curînd uit, să-I dce din ţîţa dreaptă; din contra, atunci copilul Mlngnciti — K.
  Haina cu ţîţă să nu umble cu cantoră, nici usturoii! să Mitice, că pe urmă îi Inţarcă ţîia. — IP.
  Ond pe patul lchuzel s-ar pune o femee care are copil de pi». leliuza nu maî aro bpte pentru copil. — IP.
60
ŞEZĂTOAREA
                               Ulcior
   Nu-I bine să te uiţi pe fereastă de afară In casă, oft ulcior la ochi. — F.
                                Unghie
   Cînd tal unghiile. Miercurea şi Vinerea, ÎI păcat. — V
   Să nu-ţl tal unghiile, Lunia, Marţa şi Vinerea, că uiţi ui pul ceva; nu inal ţii minte. — A.
   Unghiile nu se tae de cit Joea şi Sîmbăta ; altfel, po lume le cauţi prin gunoae mari cît munţii. — 1P.
                             Un t de l e vi n
             Untdelemn de vel vărsa, la o nenorocire te aşteaptă. -
                                Ureche
   Copilul cn urechele prinse jos, e copil de căpătat, sun să fie om mare. — IP.
             Cînd hi tine urechea, ţi-a dat dracul o palmă. — OP,
   De aceea îtî faci cruce cînd Iţi ţiue urechea. — G.
   Urechea dreaptă ci ud ţiue, veste al să capeţi. — F.
   Cind numai o ureche ţi se roşeşte, to vorbeşte cineva rău, nu însă cu tot dinadinsul — IP.
   Cînd urechile îţi ţiue, te vorbeşte cineva de răii. — IP
                              Uslurotă
   Dacă samenl usturoi* Intru un an, apoi trebue în fio-omt an să samenî, că pe urmă nu-(t merge bine. — IP.
                                ' Vacă
   Să legi cordeluţă roşie la coada vacel, sati a calului anft • ori ce dobitoc frumos, dacă vrei să nu se deoache. — V
   Locul care naşte vaca în urma viţelului, se tngroapft l| isvor ca să aibă lapte ca din isvor. Nu trebue să se den 1| cînl, că se usucă vaoa. — M.
   Untul se sărează pontru ca trecînd vaca o apă, sa nu pinnll laptele. — F.
                                 Vatra
   Cînd mături ca mătura pe vatră nu-I bine, că dă uliul U găini. — V.; IP.
   Ciad Ies furnicile în vatra focului, nu-I bine. — V.

          Vădvvie
lo vel Ia Miercurea, al să răinll vadană. — V.
          Vid € re
SEZATOAREA
61
    wtM'ii care vrea să vadă piuă Ia adinei bâtriueţe, să poarte l<\ Inele, şi cercel. *— L.
Vlfcitrra nu se face leşie, nici se toarce, nici se coasă, nici ne spală, că e răii de păţanii. — 1P. umilii nu cos Vinerea, ea să nu rănile oa>be. — Ş. Vmorile din postul mare şi din postul Adormire! nu se «HI ooşî necazurile de gospodărie. — F.
    Vinerea seacă sau Vinerea mare de lingă Paşti, nu se dă afaiă din ogradă, că nu e bine. — Ş.
                (Vezi şi: „baliga", unghie*'')
     .[                   Vis
     Io In vis arată vînt; peştele arată ploae, ouăle arată
rtftolo de la borş nu se da la vite a fata, că leapădă. — 1P. Ml cumperi o vită, şi omului II pare răii după ea, atunci rtierge bine acelei vite. — V.
     zburdă vita dud o duci la tîrg, II semn că al s-o
  ti se dă oţet Sara din casă, că e primejdios pentru vite— IP. ciulul cărui nu-I place fruptul alb, aeola are să aibă In vite. — IP.
   nu ciupeşti din frigare, că-ţî iea lupul vitele. — GP. liua de ajun, clnd al vito In ceir, dacă Iţi vine Intăî un Iu casă, vaca are să aibă nn bouţ; dacă Iţi vine o are să aibă o vi ţi că. — F. id pleacă la tîrg cu vitele, nu se închide poarta In urmă orede că s-a trecut iarmarocul, ca să nu închidă vln-
           nd cnmperî o vită şi nu-tl merge bine cu ea, trehue să IvnfacJ de diusa, că-I luată de la mtnă abraşă — IP.
            Vineri
#f — V.
   — M.
(Vezi şi „baliga")
62
ŞEZĂTOAREA
                         V  î r t e J
    Cînd vezi vîitej, să fugi de el, că do dă peste tine, n« buneştl. — L.
                         Vorba
    Cînd pomeneşti în vorbă pe cineva, fără să vrei, c hm că acela te doreşte şi se gindeşte la tine. — IP.
                         V  r a j ă
    Sara în ziua de ajunul Bobotezei, fetele cele mari -fi pe la cunoscuţi şi prieteni de ascultă pe la fereşti. Pa*!,'» din casă zic: „du-te, măi băete, de adâ-ml apăM, et<v <M apoi fata acea în acei an să mărită ; iar de zice : „şezi, in băete, ci tot te foeştl11, apoi în acel an nn se mărită. — H
    în noaptea de Bobotează, ca să-şi viseze cineva uisiiul, ia un fir de busuioc din mătăuzul cu care botează în an » şi să doarmă-ou el în urechi. — A.
    Fetele cele mari după ce isprăvesc de ţesut pînza. *n tj calecă pe slobozitor şi ese afară. Numele ce-1 va auzi sliltfb du-so do cineva, dc pildă: Gheorghe, acela va fi numulo relul. — IP.
                         Vremea
    Cînd tîrîesc vrăbiile, are să se strice vremea. — Y
    Cînd zburdă vitele, e semn că vremea se va strica.
    Cînd hueşte pădurea, îi semn ca are să se strice vremea
    Cînd fug negure în sus, are să se strice vremea. —
    Cînd te minlucă urechile, e a vreme rea. — L.; V
    Cînd apune soarele In nori; cînd ziua umblă ţiniarl j aer; cînd porcul umblă cu paie In gură, e semn *4 vremui — L.; V.
    Cînd arde fundul ceaunului, va vremui. — L.; V.
    Cînd vremea rea începe de Sîmbătă, oii în zi dc sn\ ţine mult. — L.
    Cînd iarna fulgue cu soare, e semn că are să iim tîrziu. — IP.
    Toamna de va tuna şi va fulgera, e semn că primfui va fi secetoasă. — IP.
    Cînd se roşesc nourii la apusul soarelui, e a vîut.
ŞEZĂTOAREA
fi 3
       8ml linte vîntul tare, e semn că s-a făcut o poznă. — V.
   _____M<l cloctrlanul se izlieşto în fereastră, va fi vreme grea.- Ii.
       HM ger şi cînele se tăvăleşte, e semn că vremea se H ui — L.; IP.
       i im! k1 nt vremi grele — vîntnrl mari, pohoae şi alte cum-■b • s'a Înecat ori s'a spînzurat cineva.— L.
       |ty»! vitele mugesc şi se uită în sus, e sernn de cum-
    ei iuni e. — L.
        I .unele din pod dacă încep a lăcrima, e semn că vremea m m* rnoae. şi arc să ningă sau are să ploae. — IP. •mul iarna va sufla vînt din spre Ocnă, vremea se moae şi •«Iul H! topeşte. 1P.
       Hii-I splina porcului, Ia cenătuit, e mal groasă spre coadă, - vn li mal grea spre sfîrşit. — L.
       «lud iarna vrăbiile caută loc de achlare pe sub streşina mm\, va fi ger mare. — L.
       HimI iarna vueşte codrul tare, e semn de viscol. — IP. IMA vremea de Bobotează (tf Ianuar) e geroasă, după e-
    ri ou Iordanul se va muie; dacă vremea a fost moloşagă, lnAspîi. L.
      1 litiu) va fi vremea în ziua de Florii, aşa va fi şi în ziua de Jtşl!. ir.; L.
       Uum va fi în ziua de Sfinţi (9 Mart), va fi toată prima-
                                                                          mi - L.
       Chim va fi vremea în ziua de Ovidenie, aşa va fi toată
           — V.
       Ibuft tună după Simion Stîlnicu. e semn de toamnă lungă.-L.
      ( Clini vin pohoert din jos în sus, va fi vreme bună; dacă ai \i*c du sus în jos, aduc pohol. — L.
       11n<1 soarele cată'napol, la asfinţit se va îndrepta vremea—L. Ctnd vrăbiile se scaldă în colb, vestesc vreme bună. — L. â Vîntul tare de răsărit aduce zloată. — T.
                        ţVfRl şi : albină, bostan, broască, cal, incoy, cuptor, curcu-A, Oachia, fereastră. foc, frig, fum, gîsca, huhurez. îmbră-iute. Luna, miţa, oae, pasere, popuşoiil, ploae, porumbel,
        Vr/, tram.)                               Artur Gprovei
f 4
ŞEZĂTOAREA
                Bucătăria ţăranului
i’
                            Borşul
        Borşul o o mîncare foarte obişnuiţi ia ţaranT. „Dacă »' o Ură desorghitură parcă nu rai tiu sătulă11, spun uncii- u pod ine. EI so prepari din tiriţi de popuşot In chipul un tor: si left tăriţe do popu şof, cam 3 pirtl, o parte tari grîu, se pun tutr’un borşeriu: o putini de brad ori borşoriul trebue si fie curat. Feste liriţele acestea se pu cn)6 dt borş — huşte din borşul vechia, care stnt acre, şi amestecă foarte bine, şi peste tiriţe se toarnă apă ciocoi mesteclndu-se în putină cu un băţ, ori de cile ori se mu uncrop.
        In borş uniT mal pun şi crenguţe de vişin, ca să fie giml Iar al(il barabule ferte. ca să se înăcrească mal repede.
        Unele gospodine aft obiceiul de-a trage «le cap, cînd miipH borş, copiii ori un argat, zicînd cînd II trage «la păr: „a borşulu, avîn«l credinţa că făoînd aşa, borşul se acreşte i>» tare şi mal repede.
        Nu toate femeeie pot umplea borş bun şi acru ; după fi meea blagină, ori leneşă, borşul nu se acreşte repede şi tu după cea harnică a dracului, după cele Iuţi şi repezi, du asdude — rele, borşul se face acru cum II focul.
        Borşul In borşerî, se ţine la Ioc răcoros; din cînd în «;l<t| trebue curăţit de ba*ti(<% — un fol de coajă alKi ce se I»i menzcl pe de-asupra Iui, ca să nu-1 strice gustul. Boi şui ţiu» la căldură se bihicşt<, adecă se împu(cşte şi se întinde.
ŞEZĂTOAREA
65
            nc împrumuta ca ori ce lucru. Femeile care umblă l»<nţ prin sat, nu-s tocmai soiţi ca gospodine.
        IM» ce rămîu In borş după ce el s-a învechit, se numesc Ho ne daţi la paseri că fac ouă multe de mlnîncă huşte; fl In porc!.
        Imşte, cînd gospodina ţese plnză de cili, amestecate cu l»n»nspete, şi cu urzici ferte, face mtnjaiă, de unge natra »i« rostească firele bine.
          proaspăt e bine să bee cel cu durere de pept.
        9 proaspăt şi mult nu-I bine să bee cel ce zac de frigurT,
        fast.
          borşul e acru tare, ca să se facă mal dulcut, să a-ou apă; borşul acra şi ohipărat bine, îl minlocă cu oeT mahmuri de beţie.
        bolnav de cel perit du mlnîncă borş acru, că i se cd-Uo stlrneşte) boala.
        Inii'ş proaspăt se prepară aluatul ou care se trage beşi-rea din cap la mină ; In borş proaspăt şi acra se o-glndaoil de turbă, ce se culeg de pe frasiul şi se strlng leacuri.
        unele soiuri de borş, ca să feavhă legumele şi carnea r*|>cde şi să fie fragete, se pun bucăţele de steclă.
     4i% unele gospodine nu umplu borş regulat; ele între-tn locul borşului zarnă de pădureţe ferte, care e acră, naiul de poame crude. Prin corn. Vascauî, jud. Suceava, •Unoaşte şi borşul făcut din aguridă.
     Mima In care se umple borş, după ce se curăţă bino, se cu petică.
        nul cunoaşte mulţime de soihrl de borş; lată-lo:
                          Borş cu fasole
                                iţul cu fasole e o mîncare de post, el se face aşa: se fiolele şi se pun de ferb bine. In fasole, pentru ca elo II* ou gust, se pune; ceapă, pătrunjel, cimbru şi sare. i)o fasolele au fert bine, se toarnă peste ele borş şi se
66
ŞEZĂTOAREA
     lasă de mal trag un clocot bun. Cel ce nu sufer de ui pun In borş şi ehiper negru ori ardeiu roş.
       Borşul e mal cu gust do pul In el oloiă (de etiu*|»A| nucă ori de sîmburî de bostan) .prăjit cu ceapă.
       Pe la praznice In borşul cu fasole se pun şi tocmagl i
                        Borş cn barabuU (cartofi)
       Borşul cu barabuîe se mînîncă tn post şi în zile du el se prepară ast-fel : să le(l barabuîe, se curăţa (le tae mărunt şi se pun Intru oală, după ce s’aft spaiat bm« oală se pun şi verdeţuri: ceapă, pătrunjel, marar, ş. n *1 se umple cu apă şi se pune la foc. Cind verdeţnrile şi U bulele au fert bine, se toarnă In oală borş de se Inaon potrivindu-se după gust şi se lasă de mal fcrbe.
       Unele gospodine fac borşul cu barabuîe aşa : Intr e K potriveşte borşul şi în el pune verdeţuri multe şi le hu* ferb bine. In ceaun pe foc pune de ferb cartofele. <linia'» ferte se curăţă de coajă, se tae mărunt şi se toarnă Iii !■ • cînd buruenele sînt felie, se lasă de mal ferbe un clocot, M şi pe urmă se mînîncă.
       Dacă borşul se drege cu ceapă prăjită in oloi, ani ■ mal bun.
                              Borş cu mazere
       Borşul cu mazere se mînîncă în posturi; cl se pn-jrftt ( mal ales pe la praznice şi e socotit ca o mîncare deo*<'|iiH
       Se ferbe mazerea bine cu ceapă şi alte verdeţuri şi «IM gata de fert, se pune peste ea borş şi se potriveşte la h Dese ori In borşul cu mazere se pun şi tocmagl diM i gust bun.
       In partea de jăsărit a jud. Suceava, sfe obişuueştft h y para astfel şi borşul cu linte.
                              Borş cu huruene
       Borşul cu buruene se face numai vara în zile de po4
SfiZATOAEEA
67
                               i* o * *1 intr'o oală borş crud potrivindu-se ca să Ce după *l-o! se iaQ burueno: lobodă, ştir, foî de ceapă, pă-. iO»rara leuştean, frunze de sfecle şi cimbru; se tae |i le fpulă şi pun In oală elnd a început a ferbe. Se 4^ lerbo oala bine şi se pune sare şi chiperl negiu ori
        Ikirşul se drege cu ceapă prăjită In oloitt ori untde-n 41 mal bun.
                        Borş cu orez
    b borş se hăcue verdeţuri şi ceapă, şi cînd acestea aii fert Mţimia, se adauge şi orez spalat bine. Se lasă de mal piuă ce se umflă şi ferbe bine orezul, so drege cu ceapă Iii oloifi şi untdelemn. Acest soifl de borş îl obişnuesc ilo pe la şâs, şi cel mal cu dare de mină.
                       Borş cu crupe
      mu Intr'o oală crupe spalate şi verdeţuri, şi se lasă de Cînd ciupele au fert, se toarnă peste ele borş, se din acreală şi se lasă să fiarbă, unicat de dl. G. Lupuşcu din Pleşeţfl).
                       Borş cu sfecle
      ourăţă sfeclele, se tae mărunt şi se pun In oală de ferb ms verdeţuri. Olnd sînt forte bine, se toarnă borş crud II şi se potriveşte de acru după gustul omului. Mal I un răstimp se Iasă mîncarea de se mal reeeşte şi apoi la masă. Borşul cu sfecle e bun cînd e rece cu mă-caldă şi prăjită.
                        Borş cu ştir
                               ştii cu ştir se mînlncă prin postul Sln-Petrulul. Ştirul t felnrl : ştir roşu (domesticJ cu frunza rotundă şi roşie •dtil roş şi fraget, şi ştir verde ori porcesî, cu care se
68
ŞEZĂTOAREA
   hrănesc porcii. — Cu ştirul roşu se face borş aşa: se lr Imfi se potriveşte de acru, şi se pune In oală Ja foc. In el sr mJ pune ceapă, marar, cimbru leuştean şi chiper nagni, *i < I lasă de ferb. Clnd borşul ferbe bine, se le ştir — frimir» al truncliiu tinere — se dumică mărunt, se spală, şi m |jjfl In borş lăstndu-se să fiarbă bine. Cînd o fcit de ajuns sr pui j In strachină de se dă la masă. — Borşul cu ştir e hun * gust şi zama lui e roşă şi gustoasă.
     La Tătăruşi (Suceava), în borşul cu ştir se mal punt 0 grîuşor, o plantă cu foaea lucie şi rotundă. — A. Yasiiin.
     Clnd un lucru do departe e frumos şi de-aproape câni pinţil se zice de el:
   o burueană ce creşte ca şi ştirul pe la locurile grase. I boda selbatecă, cînd se pune In borş după ce s a hăcuit, mi întăl se freacă cu sare. Prin frecare cu sare i se penle mirt sul cel greu. Borşul cu lobodă de grădină, care creşte him şi e roşie ori gftlbie, e şi mal bun. Cu frunză de loboda 4 grădină se fac şi găluşte.
      Se ia pasat, se dă în chină ca să se curăje de hon.spA jt dnpă ce se spală bine, se pune lntr’o oală, în care s'a fert Imiţ cu verdeţuri şi sare. Clud pasatul e fert, borşul e gata i * dă la mlncătorî.
                   de departe-î trandafir iar de-aproape borş cu ştir.
                                  Borş cu lobodă
Acest soit! de borş se prepară ca şi cel cu ştir. Lolx»*lii p
                  Borş cu pasat
                             Borş cu curechiu
                     Borşul cu eurcchift nemurat, se face cînd începe a eşi ni rechiul. El se face aşa: se ie o căpăţiufi de curechiu, At
şezatoarka
6&
       Imf•*' se amestecă cu ceapă. patninjeT, marar, chipă-tifilcl) etc , se toarnă peste el borş şi se puite la foi t.
                                              (G-. Lupaşeu)
                     Borş cu frecă (ci
        tril se fao clin faina de grlfl ; el sini nişte totoloţl Moi şui cu freeăcel se face aşa: se pune Intr’o oală borş «le acru. cu verdeţuri şi sare. Se lasă borşul piuă eonii.-1 slut ferte bine şi apoi se pune In el frecăţeiî; se Aa tuai ferb frecă teii şi apoi se dau la masă.
                Borş cu păstăi de fasole
      prepară ca borşul cu sfecle. Cînd fasolele slut feiic, se In ul ceapă prăjită tu oloi şi se mlulncă.
                     Borş cu gă!uşi ele
      luţlele sc fac din făină de grîfi, ori popuşoî muiată în it«Alm. Borşul cu găluştele e mîncare de frupt şi se face m pune în borş verdeţuri şi sare; cîud verdeturile sini bine, se ptm Iu el găluştelele, şi se mal lasă de ferhe şi VHhl se minincă.— Găluştele se pot pune in orl-ce soitt lofflirî, CUI ii place. — (N- Manoliu, Dr&găneşti, Suceava).
   H Plcşeştl, găluştelele se fao din brtnză de vacă, făină şi ouă.
                                                 (G. Lupaşeu).
                        Borş holteiu
      iul bolteiti se face numai cu ceapă, sare şi ehiper, şi se oă cu mămăliguţă prăjită.
                      Borş cu bureţi
   1%urr»(il se mînlncă cum so aduc din pădure — ferţl cu ustu-mTÎ pregătip In borş sau se usucă şi se stdng pentru Iarnă.
70
ŞEZĂTOAREA
      Cuid bureţii sîni cruzi, borşul se pregăteşte ast-fel m kAeue bureţii buni, care uu slut verinănoşî, se spală şi • pui îutr’u oală-. Oala se umple cu apă şi In ea se pune «. *\A * maiar şi pătrunjel, şi se iasă plnă ce ferbe bine* Cînd t«>m* e fert, se toarnă în apă borş, se potriveşte de acru, se Ium 4i ma*. ferbe, şi apoi cînd slnt gata se pune îa strachină «• dă la masă
      Dacă gospodina vra să facă borş din bureţT uscaţi, puni de cu sară bureţii la muiat In apuşoară caldă şi apoi pw|4 ră bucatele ca mal sus.
      Alte femei fac borşul cu bureţi şi aşa: pune borşul cu li gume la foc, îl lasă de mai ferbe bine şi apoi, cînd cn-li pune bureţii hăcuiţi bine, ti lasă de ferb şi apoi se daţi Ia um*t
      In borşul cu bureţi se poate pune şi o mină - două de or* că-î dă gust. Chiperi şi sare se pune numai decit
      Bureţii din care se face borş simt: ciupercile, vineţele, pt nişoare, ciobănaşi, hribi, rîşcovî, chitoaşte, hulubiţe, bur«p graşi, sbîrciogT, ş. a.
                                Borş cu urzicî
      Se pune bor$ cu legume să fiarbă. Urzieele alese şi hpi late se pun în oală cînd ea ferbe. Se pune o mină de ohm. se drege cu ceapă prăjită în oloi, şi mlnearea-I gata*
                            m
                               Borş cu curfenî
      Cnrpeniî, numiţi de unii săteni şi chitici de pădure, Mul vîrfurile de la trunchiurile bemeiulul selbaiec eşite din păinlnl primăvara. Curpeuil strînşl se curăţă de frunzuşoarele lor. yk se întrebuinţează numai partea tlnără.
      Borşul cu curpenî se prepară ca şi cel cu urzici. Cînd cufc penii slnt ferii, borşul se scurge de-o parte şi cnrpeniî *ji pun Intr’o strachină, de se presură cu sare. Borşul în unul se mal ferbe cu puţin ore/*, iar curpenii se mluîncă ca mlti care deosebită.
ŞEZĂTOAREA
71
                               Borşul cu hribi
       tferşul <*u hribi se pregăteşte întocmai ca borşul cu bureţi. I| «4 tM-hiie să se pue orez ori tocmagT ca să-î dee gust. La ApMoe borşul cu hribi ocupă un loc Însemnat şi cine poate ■ bucate se socoate ca om cu dare de mină.
                               Borş cu bostanei
te Inc bostanei tineri mărunt, după ce s’ati curăţit de coajă •.-pun de Jerb la foc lutr’o oală, punlmlu-se înti Inşii lele obişnuite. Cînd veideturiîe au fert bine, se pune peste îmi boi ş crud, potrivindu-se de acru, şi cînd e gata, S8 Iri masă.
                 Borş cu catite
       fluidul cu carne, numit în multe sate şi dzamî, se mlnîncă |H ti|n de frupt, afară de septămlua albă. Ou cit omui e rnal ŞpiMM* şi mal sănătos, cu atit inînlncă borşul acesta mal acru Şl linii narat. lîorşul cu carne se:dregc cu smîntînă ori cu uu B| «bătut. In el se pun şi legumo multe, fţorşul cu came e de mal multe feluri:
                                  Zamă <U găină
       Mnrşul de găină se mînîncă pe la cumătriî, praznioe, nunţi, ţ/k Iu zile de frupt. El se prepară aşa: Găina după ce s a
     tmidii şi cenăiuit se pune in apă rece; carnea se spală şi pune într'o oală: capul, gltul, aripele, picioarele, ilnza şi
     Cilul, ori une-ori -se pune întreagă. Peste carne se toarnă lf, potrivindu-se de acru, şi pe urmă se aşază la foc, pu-■llnlu-se in oală verdeţuri multişoare. Cînd borşul e aproape i*U se pune în el şi sare. şi se mai lasă de ferbe. Cînd e gata, #1 drege cu smîntînă ori cu un oii sbăiut şi se dă în masă.
                             Borş crud cu yfialal
       Prin posturi, şi mal ales vara, cînd nu prea se găseşte
72
SEZATOAPEA
   Tidătură, unii săteni mînîncă, la munca cîmpuluT şi borş nn acru şi proaspăt cu mulai dulce. Boi şui crud cu mărimi prăjită şi cu sare Iacă e buu de mîncat.
      Borşul cu peşte poate fi de două feluri :borş cu peşte hulita şi sarat: crap, moron, somn, ş a., şi borş cu peşte proiu\MÎ crap, lin. ştluoă ş. a. Borşul cu peşte sarat se face a<a te le se pune în apă rece, de ese .sarea. Apoî se curăţa solz7, se spală şi se mal Iasă în apă — Intr’o oală se pM borş, potrivindu-se de acru, şi legume. Clnd legumele M«*< ferto şi borşul clocoteşte, se sloboade în ol şi peştele. Si; U# de ferbe bine, şi cînd peştele e fert, se scurge borşul «Ic i parte iar poştele se pune de altă parte, şi se dă la masă. U borşul eu peşte se pune şi orez. — Peştele ferbinte nu-1 ie»fl de mîncat, că te apucă frigurile. Borşul cu peşte proaspăt *0 face ca şi col cu peşte sărat, numai nu se ţine mult In n|4 şi se curăţă bine.
      Ontici se zice peştilor mărunţi. Borşul cu chitici e pniW* sătenilor de pe Ungă rîurl. Chiticii se prind ori cu ^) ori cu votocul. Borşul cu chitici se prepară ca şi cel cu prfl# proaspăt. Cînd chiticii sînt fertl, se scurge borşul de-o piuit» iar chiticii se pun într o strachină, se sară şi se pun Ia licoare, să se răcească. Borşul cu chitici trebue să fie b<»itit îu legume de tot soiul.
      In borşul cu chitici unii pun şi orez. Unele gospodina dreg aeest soiţi de mîncare, cînd îl fac în zile de frupt, i*m zn.lntlnâ.
      Borşul cu carne de vacă îl mînîncă unii taranî cam rnt Pc la hramuri, praznice, cumătril, mese mari, ş a, se vnd| cam In totdeauna pe masă zamă de carne de vacă. — Z.urui
                             Borş cu peşte
                                 Borş cu chitici
                               Borş cu carne de vacă
ŞEZĂTOAREA
73
      no pregăteşte ca şi zama de găină, de cit că se ferhe
      li.
      In borşul cu carne de vacă se plin legume multe, se iorş rusesc. Sarea şl ckiperiul nu trebue se lipsească un fel de borş.
                  Borş cu came de miel
      z&mă* de pul, cel mal gustos fel de borş 6 cel cu de miei; de cît numai şi aist sol de mlncare taranul uegte mal mult la zile mari. Borşul cu came de miel teşte ca şi celelalte feluri de borş, punludu-se în el » multe, sare şi chiperl. Ctnd borşul a fert de-ajuns, sa ou zmintiuă.
                 Borş cu came de porc
      otşlegele de iarnă, cîud mal tot taranul tae porc, el se cu borş de came de porc. Acest fel do bucate se te ca toate celelalte borşuri do^cît că carnea înainte ■e pune la fert, dacă a fost afumată, se spală îu apu-mldă. — Legumele, sarea şi chiperiul nu trebue se & nici din borşul acesta. — Sare însă aici se pune puţină şi numai dacă trebue, căci carnea de porc afu-. a stat In salamură, înainte de a se pune la fum.
                  Borş cu carne de gtscă
    ■•le le cresc taranil cu dare de mînă. Ele se tae toamna
    n.    Grăsimea se strînge pentru leac, Iar din carne se plachie şi âorş. Borşul cu carne de gîscă care se face ca şi «a carne do găină, se mal numeşte şi potroc. Potrocul se ţi cu moare de curechiii, şi sc laaă cam acruţ, mar ales gosjiodarul e mahmur. — Tot aşa se face şi borşul saG ■ul de curcă.
                                          9
                    Borş cu perişoare
    aşază la foc borş potrivindu-se din acrime; in el so
n
ŞEZĂTOAREA
   pun verdeţuri. Pe urmă se Ia carne macră, se hăcue liinr» amestec* cu uu oh, două, şi se face din tocătură un k-l bo tu rele ca nucele, lu făină de grîh, se nu se prindă do n*l( Qnd borşul e gata din fert, se 6lobod în oală şi bopir* acestea de carne numite perişoare, se lasă de mai ferbo % răstimpuri şi apoi borşul se drege ori cu ou or] cu zmitillt
se direg. Diresala borşului de post se face cu ceapă piAj^l In oloih, ori In untdelemn ; a acelui de frupt se face cu »| sbătut, ori cu zmîntluă. Diresul borşului cu ouă se face nmt se Ie un oh sau două, se strică tntr'o strachină, se zbat un«i cu o lingură, şi se toarnă peste ouăle zbătute zarnă de Utl mestecindu-se niereh cu lingura tn strachină ; borşul •)(! strachină se toarnă In oală de se amestecă tot la un m pe urmă se pune tn strachină şi se dă Ia masă.
     Diresul borşului cu zmlutînă se face aşa: se le zmliitlnf I de pe o oală, se pune tntr’o strachină, se amestecă bum $ apoi se urmează ca la direseaîa cu ouă.
     In comuna PleşeştI şi alte sate, borşurile se direg ou jitură care se face aşa : să Ie grăsime şi se pune în ţigan ceapă ; cînd ceapa-I rumănă, se preseră făină de grlft, oft de popuşol cernută ,prin sîta cea deasă, se mestecă cu o Im gură plnă se rumeneşte făina, şi pe urmă se toarnă borş făina cea rumenită mestecînd mereu lu tigae. Prăjitura aorn«l| 66 pune apoi In oală şi pe urmă în strachină, şi se dă Ia nmi4
Cînd borşul de post se direge cu oh ori zmîntînă, devia* de frupt şi se mînlncă numai In zile de frupt.
     Diresul borşurilor îl fac numai gospodinele bone. — IU şurile cele mal multe lesă se mînlncă nedirese.
     (Comunicate de G. Lupaşcn, învăţător, PleşeştI).
      Ţaianul romîn In privinţa hranei e mal mult vegetarl*ii
                                    Diresul borşului
Toate soiurile de borş nu-s gustoase In de ajuns dan*
               Carne
(G. Lupaşcn. com. Pltşcştî)
ŞEZĂTOAREA
75


                        «I»' o întrebuinţează numai la întîmplărl deosebite: nunti, cumătril, praznice, lnmormlntărl etc. cînd se 10-15 oameni, cumpără nn juncan, ori o vacă, ii «i împart frăţeşte între el. Mal des se înfrupt.! cu «In pul, găină, raţă, gîscă, porc, purcel, oae, berbece,
     i i n.
        cărui» ţărancele pregătesc următoarele bucate, în afară nln de borşuri de frupt, scrise mal Înainte:
                             Mtncărica
      !•.'ărica se face din ori-ce soiţi de carne. Ea se pregă-Afi: se Ie carnea, se tao bucăţele mărunte, se spală şt se pune într'o tigae orî Intr’o oală, cu ceapă cît de şi verdeţuri.
       i               Tocană
                    fţboana e cunoscută mal mult la munte. Cînd se face în 1(1 mart se pune în berbinţ! şi se păstrează pentru mal vreme. Carnea se tae bucăţi, se spală şi se pune în IM miri de ferbe bine, bine, pînâ se decioealează carnea li» ciolane ; după ce s a fert ast-fel cu ceapă şi verdeţuri, i jinlto în vase mari curate acoperite bine şi 6e pun la' ră-“ In becIQ ori în caniară. Cînd trebue, se Ie din tocană, so In hlrgăti ori în tigăiţa cu 3 picioare, se Inferbintă bine, tnâl adango sare şi chiperl şi se mlnlncă avlnd gust ca şi Irioa. Tocana se face şi In posturi, dar se mîuîncă în
                                    Plac hit cu carne
     |fl ferbe carnea bine cu legume şi cu sare, şi cînd e gata «fiicatecă zanm cărnel cu orez spalat în apă rece; se lasă forbe bine pînă ce orezul s a umflat, şi atunci avem pla-.4 gata.
rinohia se poate face şi cu pasat şi crupe; cea mal bună o cea cu orez.
76
ŞEZĂTOAREA
               Friptură
   Friptura se face din ori ce soiu de carne; ea se pi rttl ori pe ţiglă ori în hîrb (de ceaun ce ţine ioc tigăol) ort
Ţigla e un Băţ lung de lemn, ascuţit la un capăt şi \» »4 se vîră şi se înşira, bucăţi de carne spre a se purta cu Inia nire po de-asupra sau pe lingă jaratoc. Unii săteni au wmi frigare de fer pentru friptură. In ţiglă şi frigare se friy # pul, găini ş. a.
   Friptura se poate face $i punînd carnea de-a dreptul i jaratec.
   In liîrb ori în hîrgăii se frig şi costiţe de porc afum* cîrnaţ, rausohiu de porc, slănină ş. a.
   Carnea înainte de a se frige se spală, se sară, so pir* cu ceva chiperl şi se pune la fript.
   Friptura în tigae, hîrb ori hîrgăii se face prin ajulm un turei.
   Friptura de pe ţiglă ori frigare se mînîncă cu miijiln că-î mal cu gust Bun e şi sănătos puiul fript tăvălit In mi deiti. Coşul de miel întreg, fript şi uscat bine se numai Mheiţ“; el se păstrează ast-fel vreme îndelungată şi nu so »li n Heiţ sc face din coşurile mieilor ce pier, tăindu-se înainlo a muri. — Cu mămăligă şi heiţ, munteanul pleacă Ia In* destul de mulţămit.
   Cînd ţăranul nu prea are de-a fruptului, se multăm<‘şlo cu o bucată de slănină tăetă felii, presărată cu chipuri friptă puţin pe jaratec. Slănina prăjită ast-fel se mtuliicft mămăligă rece.
   Cîrnaţil se găsesc în casa ţăranului nnmaî Iarna, dn I* Crăciun înainte. Crăciun fără cîmaţl şi chişcă, şi fără pui tăet nu-1 pricepe ţaranul şi nu se simte mulţămit, de undo IV
tigae sau în hîrgăii (un fel de tigăiţă de lut cu 3 picin**
                        Slănină friptă
                  Cîrnaţii
ŞEZĂTOAREA
77
| IJtfjtmilul: „Crăciunul sătulul, mate crăpate şi vine c...teM-HiA(i) se fac din maţele subţiri ale porcului, şi se pre-m *911: so spală maţele bine, se întorc pe dos, se curăţă jhHirătenil Şi apoi se umplu cu umplutură făcută din ■ macră de porc şi vacă tocată bine, şi în care sa pus joi ol cu mirodenii. Clrnaţil făcuţi se pun în pod la fum. » uit ulucă In totdeauna fripţi In tigae cu bucăţele de slă-— Sătencele din RădăşenT, cari slnt aproape de Făl->|( pun în cîrnaţl: iuibahar, seorţişoară/cuişoare, colean-f a , ca să albă gust bun. — (V. Ciocan, învăţător)
Muşca so face din maţele groase ale porcului. După ce se MUt bine şi de grăsime şi de necurăţenii, sejfreacă cu sare, I omăt şi cu făină de popuşol, şi apoi se clătesc în apă rece. |uitutura ce se pune In ele e alcătuită din orez, păsat ori crupo, n fert, bojoci (plămîl) ferţl, sînge închegat şi fert, splină, , hăcuite mărunt şi aşezate la un loc. Ghiştele se ferb bine .««IA şi se lasă apoi Ia răcoare. Zama In care au fert se Ifk tar ehiştele se pun în vase la răceală. Clnd se mlnîucă llrlg In untură. Grăsimea de pe chişte e bună de leac. — Şi H rlilşto gospodinele din Rădăşenî pun mirodenii.
tocate mărunt. In cighir se pune şi maifi ori plămln fert. rtUiira amestecîndu-se cu ceapă tăetă în legume, se moae uttn-va ouă. Cighirul se coace ori Iu hîrgăti ori în tigae. a* invăleşte In prapur (membrana ce învăle maţele) de
linii ţaranl înţeleg prin cighir bojocii, plămînul şi inima mluliil.
           C h i ş c a
                   Cighir
Ity irnl se face din maţe (măruntăe) de miel curăţite bine
şl ori oae.
CVI mal bun cighir se face din maţe, maiti şi'bojoci de miel.
              Răciturilf
Răcitarile, aituriU, hăiturile se fac din picioare şi cap de
78
ŞEZĂTOAREA
porc, din picMoare de vacă, din picioarele, aripele şi capul serilor, mal ales a gîştelor.
   Kăciturilo se prepară aşa : picioarele de porc ori «In r se plrlesc de păr, se desculţă de unghii, se curăţă Imn spală, se sfarmă (se tac) şi se pun Ia fert într’o oala i .« ferbînd pînă ce carnea se dicioacaiă (se desface) de pe n» ne. Atunci se scurge zaraa de-o parte, se amestecă cu inuj-1 (usturoii! pisat) şi se pritoceşte dintr’un vas In altul, <1«» amestecă mujdeiul.
   In olteva talgere se aşază carne deosebită de ciobim-pune peste ea zamă de-o cuprinde, lăslndu-se la răceam, ('i zama se răceşte, răciturele se prind şi atunci sînt gata. UI cituri (aranul mînîncă mal mult pe la Crăciun.
                              Unsoare cu mămăligă
                \
   In untură de porc se pune mămăligă şi se mestecă biit* în urmă se pune tigaea pe foc de se prăjeşte, adăogindu-i «» puţină sare. Cînd mămăliga-I ferbinte bine şi a prins i ■ prăji, se mîuîncă cu lingura.
                                 Găină umplută
   Găina umplută e mîncarea cea mal de samă Ia taran, fa se dă numai la acte mari din viaţa lui, cînd îl veselie şi Imn In casa gospodarului.
   Găină umplută se dă de unii gospodari mirelui la masa cm mare ca s’orupă; cu găină umplută şi vin bătrln se aşftuapit drăguţul. Găină umplută dă gospodarul mesenilor clnd L> t w l-a dăruit cu un flăcăti frumos, care să-I moştenească nunml* şi să-l fie de ajutor la muncă şi la bătrîneţe.
   Găina umplută se pregăteşte aşa : se tae găina, se jumuleşte de pene, se pîrleşte, se spală, se grijeşte de cotorl, i scot maţele şi în locul lor se pune umplutura: pîne cu stm Ude, cu mirodenii, cu scorţişoară, ori alt soiG do umplutura, şi s*4 pune îutr'o tigae şi în cuptor, unde trehue să stea piu» va li rumînă şi frumoasă.
ŞEZĂTOAREA
79
           Purcel umplut
Htlul umplut este tot o mîncare deosebită la taran, care ilit gustul lui, ci numai pe la cum&tril, zile mari. Ini Ş- & Purcelul umplut se face aşa: se tae purcelul— IipIhio să fie de 3, 4 septămîul, se opăreşţe, se curăţa |f «I* se face curat ca o coală de hlrtie, i se scot bor-t ti se umple cu pine cu straiide, cu miez de nucă şi alte 4puI1 ; se coasă în urmă pe unde a fost spintecat, se a-fnlr'o tingire şi se dă In cuptlor, unde se lasă ptnă ce mt şi se rumeneşte frumos.
|*aIul im zmlntînă se mlnîncă vara ; el se prepară aşa: se Lf «»i puIO mărişor, se grijeşte bine şi curat, să cinătueşte, • IM frige pe ţiglă ori frigare; în urmă so rupe şi se pune I t ligae ori klrgăâ, peste care se toarnă zmlntînă multă. •WAte se pune ceapă şi legume, şi se lasă de forbe pînă Bjvgmnele au fert bine.
“-i fiiiîntlna se pregătesc şi pul de vrabie fripţi în ţiglă, ! şt alte păsercle ce se prind şi se frig.
[ii din pricina vre unei boli vre-o vită a săteanului nu \ P afără, el n o lasă să piară mortăciune, ci o tac, şi din i parte vinde la vecini, Iar parte o preface tn pastramă, in partea de şes, şi în tocană, cei de la munto. — Dacă
minima ţaranul o pregăteşte aşa : alege carnea macră, o fiii, o sară bine şi o pune şi Iu mujdeifi Apoi dă focul Iptor, îl ÎJiferbîntă, o pune pe frunze de h reali oii pe loloare, şi o lasă pînă ce se usucă bine. — Alţii afi un n mare, desfundat de amîndouă capete, şi-l aşază la un kwit. Fac foc cu lemne ce dau uia], mult fum şi pun pe beţe carnea şi o atîrnă In poloboc; o lasă acolo pînă ce •uoă, şi pe urmă o strîng în pod ori în camară.
            Pui cu zmtntfnă
        Pastrama
ii, mal toată carnea se face pastramă.
80
                    Carne dulce cu mujdeiil
ŞEZĂTOAREA.
   Acest soiţi de bucate îl mînîncă sărăcimea Carnea o fi în api, zama o zvîrl; carnea fiartă se mînîncă ou mujdoIQ usturoi.
   Soiul acesta de mlncare e obişnuit mult în Rădăşeni, ferbe carnea într'o oală ou legume; cînd e de ajuns de iVuJ se pune într'o altă oală un rînd de poame spalate cur i un rlnd de carne, pînă se umple oala. Cu zama dr . .u se umple oala cu poame şi se pune la foc de mal ferim răstimp bun.
   Poamele ce se întrebuintază la felul acesta de mîncanj li bue să fie poame uscate. Rădăşeniî mal zic mincăreî acest şi ., perje cu carne11. — (V. Ciocan)
   Curechiul cu carne, se face ori din cureckiu verde ori curechiii mural.
   Din curechiti verde el se prepară aşa : se hăcue ciiroH»ink mărunt pe un fund oii pe masă. se preseră şi se frearA im sare, şi se pune într'o oală aşezîndu-se un rînd do cun. li şi un rînd de carne, pînă se umple oala. In oală se tonn borş crud şi se pune şi legume, şi apoi se lasă de se fo>M bine, şi în urmă se dă In masă.
   Unele gospodine nu freacă curechiul, ci îl prăjesc in hm tură, şi apoi îi pun la fert.
   In curechiul cu carne, unele gospodine de pe la şăs pun «i pătlăgele roşii, ca bucatele se fie cu gust şi zama să fie miiidiA,
   Din curechih murat, curechiu cu carne se face aşa: ou rechiui se tae felii mari şi se pune Iar un rînd de curechiu ii uu rînd de carne ; oala se împle cu apă, se pune în ea en.i|4 şi verdeţuri, şi se pune !a foc de ferbe. Cînd carnea şi c>i* recliiul c fert, se dă în masă.
                  Poame cu carne
                         CicrechiU cu carne
ŞEZĂTOAREA
81
      cn carne se mînincă în zile de frnpt. Cnrechiul din curecliiii crud se minîncă pe la sfîişitul verel şi ţffm , «'••! din cnrechift murat, lama prin cîşlegl.
ţ* bună carne pentru curechiul cu carne, e cea de mm de porc. — In loc de carne se întrebuinţează şi slă-ui uu-I carne la casa romlnulul.
Hoifi de bucate îl cunosc taranil mal bogat! şi din Uăriteană a judetulu! Suceava. Bostăneil umplut! se nu caută pe ogor bostănel cruzi, mici ca merele orî ; se scot matele din el, şi în locul lor se pune tocă-•arue cu ceapă şi legume, amestecate cu puţin orez ; bostăneil se pun la fert, urapllndu-se oala cu borş ud bostăneil au fert biue, se pune peste el zmlntlnă 1 şi se dă la masă. p se prepară chipăruşii, şi prajiT.
A*le numite şi sarmale, sînt de frupt, clnd se fac cu I urdă, şi de sâc clnd nu Intră In alcătuirea lor nimic
i totdeauna în facerea gâluştelor întră şi cureeliiul, , fie murat, servind de înveliş umpluturcl. Vara Insă se pot învăli şi cu frunza de facilă, sfeclă, urzică, ră, vie, hrean, stevie, podbal, călcil opăiite, eto. Frunză ;uapodineIe do prin corn. VascanV şi Ruginoasa strâng, tuără şi pentru îarnă, se aibă cu ce face sarmale, ătenl pun peste sarmale şi zmîntînâ, de le dă gust.
                       •Muştele eu carne se pot face din orî ce fel de carne, numai m k h/icue bine; în tocâtură se pune*şi ceapă, verdeţuri, ţ\ puţin chiperl negru şi orez, pasat ori crupe de popu-ipaJato Iu apă rece. Gîud umplutura e gata, se iau fninze
         • Găluştele
             Bostănel umpluţi
             Găluşte cu carne

82
ŞEZĂTOAREA
                              opărite şi în ele se învăleşte cîte un boţişor mic de umilul
       Pe fundul oalei în care se pun găluşte, se aşazil m frunze. Cînd oala se umple de găluşte, atunci se nni|il4 borş acru şi se pune de ferb la foc.
       Dacă găluştele s'aîi făcut cu frunze de cnrechiti murii rm se umplu cu borş, ci cu upă, căci frunzele de cuieoliin destulă acreală.
       Găluştele se pot face din carne de vacă, de porc, de iniei şi de gîscă; cele făcute cu came de miel şi de m sînt cele mal de soiţi.
                             Găluşte cu uy dă
       Acest soiţi de găluşte se vede pe Ia munte. Se Te curw verde ori murat, se hăcue bine, se amestecă cu urdă cîte-va ouă cuni şi cu orez — căci muntenii nu prea om pasatul — şi se încep a se face după obiceiti. Cînd • plină, se umple cu borş, se pune la foo de ferb, şi clini gata, se dan la masă.
                         Găluşte cu cure chiu
       Se Te curcchiti, se hăcue mărunt, se amestecă cu o de orez şi pe urmă se tăvăleşte umplutura în frunze de cun opărite. Cînd oală-I plină, se umple cu borş. se pune h fm cînd îs ferte se daQ la masă. In umplutură se pune şi cili per! şi verdeţuri. Găluştele cu curechrtt e o mincâri post; ele se umplu să fearbă cu borş.
       Găluşte se mal fac şi cu bureţi tocaţT, cu pasat, ou « cu crupe, cu făină, iar eălugării şi ţărani! bogaţi, fac şi luşte cu hribi.
                         Prăjitură cu untură
       Pentru diresul borşului ori a altor mîncărT, se Ia unt Sî pune în hîrgăîi, se amestecă cu ceapă şi făină de »'tl| se tot mestecă pînă ce făina se rumeneşte. Cînd pi.>itmfl gata, se pune îu mîncarc. — (G. Lupaşcu, Pleşoştî).
                                        ’           M. Lupoi'w
ŞEZĂTOAREA
83
                    Medicina populară
                                  Buba vbiăta
     te-1*» vînătă o o băşică, care se face mal des la mîinî, pe IhY palmei, între degete; asemenea la picioare. La început, m» iveşte, nu-I deelt o broboana roşioară ; îusă peste o *0 două se umflă, şi produce o usturime grozavă. Cîud li* copt, materia apoasă din interiorul ei, devine cenuşie ; •iidu şi numele bubei de vinăta. La coacere te junghie în iiim, de pare că umblă ceva. Din ea se veninează toată l, dacă e la mîinl, aşa îneît nu poţi să faci cel mal mic [te această bubă nu zac de cit oamenii, iltu a scăpa de această durere, trebue a o struna. Strung face. dacă străpungi pielea acelei bube cu un ac cu fl tIbistriL Se lasă apoi un flr de aţă acolo şi puţin clte un o storci ca să curgă coptura din ea, că aia e răutatea. Hfe* puţin după strunare, trece.
                       || nu se jupuiască pielea. Dacă nu o strunezT şi o spargi ■prt strună albastră, apoi e mal rău; căci coace de mia oară sau tncătălează, adică se fac mal multe pe alăture.
                                   Pirniceala
                            /Sfmcea/a se observă la pasări, primăvara, cînd e răceală,
  ral eloşti cu pul ori cu boboci de raţe etc. Puişorii şăzînd M liceală se pirnicesc; bobocii de rată cînd sta ti prin lac păţesc. Bieţii pul se strîng, se fac ghem şi nu cresc; I tot piuind; tremură şi-şi lasă aripioarile In jos. După i timp. mor.
                          ^witru a-l scapa şi a alunga moartea de Ta el, iată ce să ^pl se iau puişorii şi se ţin cu cloşca prin case, pe sub
84
SEZATOAREA
     coşuri ş. a., ca să se încălzească Bobocilor de rain wt mal dă drumul pe Iac, se tiu închişi. După ce se tiu trece; devin iarăşi veseli; însă cit sînt mici tot sli na dea voo multă să umble prin răceală, mal ales dinuneaţ rouă, căci iarăşi cad Ia pirnicealâ.
                             Ţ î fn a
       Adese-orI sc văd găini sau pul umbllnd pe lînjjă căpieţil, de nu le vine asta; atunci ele sînt bolnave *l*r Ţifna provine din sete saft şi din alte cauze. Ea I* limbă, se usucă aşa încît nu mai poate biata pasăm i şi tot tivleşte. La coada se ridică un ţuţ, (mot) de y sus, tot din aceea cauză, pe care multe femei îl ard. U şi-l arde ţutul (moţul) acela de carne In vîrf, Insă | mici mor de durere.
       Ţîfna se uşurează aşa :
       Se ia găina, i se cască ciocul şi se caută sub liru jupoaie limba de peliţa aceea, de la jumătate spre vlif «I so uşurează, şi scapă de durere. Unii amestecă prllţ» cu niţică mămăligă, şi se dă găinel să şi-o mînîne*.
                            Ur cioru şui
       Urciorul se face pe marginile pleopelor ochilor, şi li»*» grozave.
       Ciad simţi că te doare,—plnfi ce nu sa mărit di» ieşi lanl de dimineaţă, pînă nu răsare soarele, în pr»jii| saO în bătătură, şi cu faţa spre răsărit, atinge-1 do ti cu vhful cobiliţel şi zici aceste cuvinte :
                         Am, am urcior burcior; nici eu cîine, nici tu pînă mîîne.
       Aşa repeţi de trei ori, că va da înapoi.
                        Scurta
      Scurta se face cînd şchiopcţî. Ea esto o umflături
SEZATOAREA
85
         ml. oare se ridică cam la tneliietuil, adică, sau sus Murn piciorului din şchioapeţî sau la subţioară şi la ti minei, eind al vre-o bubă Ia uiîuă. Clnd al bubă vl-M-‘ii.rlă. S’a văzut mulţi caii mergeau tîriş, sau in timpul cit avea scuită la picioare, căci ea H Incor-A««ii' vinele.
       Uh i siâpa de ea, să nu şchioapeţl; iar pentru a o înapoi să pul mereti peste ea. mămăligă caldă in il .să-o legi acolo. Aş4 să se schimbe de mal multe va iln înapoi.
                                   Brînca
          ho face la picioare, la milnl, la şolduri, dar mal des mic nenorociţi ia cap. Ea provine din răceala. Olnd se il rect ii, ies nişte broboane la unii în gură, cărora Ie r| dinţii de nu le rămîne decit gingiile. Brlnca e bubă vn lucrează la os. Durerile el sînt soră cu moartea. mimte omul de brincă, aleargă de-I deseîntă de bubă, şi Acuma au luat toţi obiceifi că cum skute ceva cum-va nbnrgbm la popă ori la ţlrcovnicu, să le scrie brlnca. rum le-o scrie: fit petic de hirtie şi face două circomferinţe, cu cerat! creion, şi printre ele scrie precum se va vedea mal ptilru părţi face cîte o cruce.
4-
86
ŞEZĂTOAREA
      însă se scrie de-a'ruia ratele şi nu aşa cum am arftlnt adică de la dreapta Ia stingă.
      De brlncă nu poate să scrie de cît om în vîistă litiu Plnâ ia 25-30 ani nu poate nimeni să scrie, căd » • putere care creşte şi se zice că va creşte şi brlne». fi scrisă de unul din aceştia.
      După ce a fost scrisă, se unge acea foae cu miere, «i ih, de nu se găseşte miere, cu zahăr ud, şi cu ptnză do pai şi se lipeşte cu partea scrisă pe fata bubei. Şi aşa se vin Pentru a avea leac de vindecare s a obicinuit n ** cîte-va ouă ; afară bine înţeles de altă plată, de cîţlva !
                           Chelia
     De chelie cade părul din cap. Unele fetiţe rămln fără Pentru chelie se unge cu ouă de cioară. Alţii cm Uil ghigiurî (glojdenl) de porumb. Pentru creşterea părului noii, să se ungă cu puţin untdelemn, că-I foarte ajuUUi aşa caz. — (Adameştî, jud. Teleorman).
                                                               M. T. Adameştî*
                      Scrisul frigurilor
     Unii oameni, după ce ati cercat fel-de-fel de doftorii rindu-se bine înţeles de chilină (chină), căci nu Io nici un folos — pentru a scăpa de friguri, se *liie la dăscăli de cel de pe vremea lui Azi-Buche% şi lo h<i!« gurile sub următoarea dietă :
     Se iad trei bucăţele de hîrtie şi se scrie pe ele ayn i
     „Vela am, vela am verzum-verzuin-verzum ; vela am, „am, vela am**.
     Una din hîrtiile pe care sau scris cele de mal mii, svîrle în sobă cu apă, una se face ţigară, iar a treia p se face semnul crueel, după ce se poartă la glt l» ?tio, svîrle peste-o apă îndărăt, fără a sta locului ori a tu uiu dărăt. — Cu modul ista scapi de friguri.
     (Culeasa du la Gr. Botezaţii din Broştenî)
ŞEZĂTOAREA
87
                           Un ie ac penttu vătămătorii
     (f jrfiio alba de 80 ban! de la D-l Neculaj (negustor în _ . do unde e doftoroaea, şi unde plhea^se vinde eu 30 I u oiaj*T în 4. şi pul miezul sa se încălzească; se iad w 8 cepe albe şi o garafă ( 1|* liti u) rachift spirt, de I untdelemn, de 5 bani chiperl negru cliisat, şi cernut .ii i omi deasă. Toate se ferb cu raclai} ca ^ ceas. După toi! bine, so orapă plnea. se dumică ceapa, şi ouăle se pliu?: se chieură untdelemn şi se presei ă cbiperul. trii se pune unde te doare. Zama rămasă se pune pidmr, şi se toarnă rachîO spirt, se chiciuă untdelemn, *»• culcă la căldură, făclndu-se la picioare abur cu ţi şi floricele.
       durerea se mută, se mută şi legătoarea, fâcîndn-se
      i|
      ‘ tiu Irina Iul I. Bondar, Com. BroştenI, jud Suceava, în etate •mIj
                                             M. Lupescu
                                Povestea norocului
        ciul era odată un om năcăjit di nu măi ave pareci , ţapii pi Ungi tătT-aeste, măi ave ş-o 8j>uză di baeţî, ou ci-l hrăni.
        \ «*apata eîti v-o bucaţtcî di ceva, şî vre s-o mînînci, #*p di rău baeţllor, cî tăţ săre-npregluru lui şî cere sî il tor.
       .• mpatat un oti, şîun(d)i s 1-1 mînînci? Tuma-npodu ui * o suit, ci nu măi era di kip. Ci-l vini Iul odatl tl ol sî le şî sl porneşti la drum lung t>î sl-ntllnlascî tiod/iiil şî cu Sfîntu Petrla—(cl şti6 el cl îmbli Dum-l*l pmuliit)—sî-I întrebi, cl nu ma(I) ari el noroc pi MU? Am uitat sî spun cî el eînţd) s-o porni(t) dl-a-tm mI aiuagfascl el baeţî sl nu măi cîară di mlncari di
SEZATOAEEA
*88
    la dînsu ?— 0 luat o baligi di gitl ş-o pus-o-n s| ml acupirit-o cu cenuşi ş-o dzîs cîtra baet cî sl m^i aşi llacî. c-amuş îl gata .pogacla.
      Dî-acole sî le omu şT sî porneşti şi meri el ci meri <1 la un capît di drum sî-ntllne$ti cu Duinnedzâtî şi slin tu I
      —   Buna caîla, o dzîs omu.
      —      Multamâs(c) mnitali, o dzîs D.umnedzău. — Pn ti duci tu măi omule ? — Da un(de) si ina duc ? da m-a-ntîlnes[c] cu Dumnedzăti şi sfintu Petria, sî T Inii* nu ma(T) am eti noroc pi lumla asta,—cî ani o cilii -I şî n-am ei li da di mîncari".
      —      Apu(i) mâl omule, fă pi catarTa asta-şl î-o ar. ni cu mina o cărări—şî ti du-năinti—o-al si dai dl-om I-•» Im bordeTu cela, şădl-om moşnlag; tu sî îutri-m Urd.* sî nu dzîcl nimaic. Sî ti pul Ta acolu pi-o laid, d-li-n n el di ia o vremi ci |M umblatu tătl pl-aeolu.
      losta s-o dus Inainti, ş-o făcut pi cărări, ş-o miîr. nl ir.ărs, cî di la o vremi o agi uns la bordel(u). Daca o acolu, o Intrat îa nuntru şî s-o pus p!-o laîtl. Im bOidulO um moşnlag batrîn batria, cad şîde dinăintîa focului n m catlcî di mămăligi di tril dzîli, şî toot o luvîrte pim i cîm pi-o pai*ti, cîm pi alta. Şl era-mbracat c-on sunt «ii răău, di nu sî măi ţîne petici di petici.
      Da amu şîde pi lalţî şî nu dzîce nici mic.
      Amu nu treci mult, şî numa ci vin ursîtorili la (»>r
      —      Moşule 1 — Ci-I? — 0 sutî di oameni o uimit sutî şl unu s-o nascot.
      —      Cel cl-o murit, Dumnedzău sî-I îerti. Tar cil ci h o » s-aglungî si cii-n starla-n cari ma gasăsc eu amu. I ♦ rili s-o dus.
      Moşnlagu, îndat-o luat şî s-o-mbracat c-on smintit cole, di uoatin. cu cacîulî bunî-n cap, cu cluboti buni i cîoari, ma rog, s-o-mbr&cai ca un gospodari bun.
      După ci-o trecut un clas..... cl vedz cit îî lumla asin li
    pi tâî clasu o sutî mor, şî o sutî şî uu d nascj - îmi ursîtorili la ferîasti: — Moşule! — ci-I — U sul < *
SEZATOAREA
89
       fi unu s-o născut — Ce! cl-o murit, Bumnedzău sl-I mii ci S'O născut sî cii-n starla me dî-amu. fiii Iar s-o dus. — Un(d)i Ie moşnlagu şl si-mbracî airiii boireştl, cule, puni-o masî mari-iu mnijluc, sca-uru mesil—şî pi masî feluri di mîncftrî şî băuturi Ui Iii um boerî. Oum o trecut clasu, lari o vinit ur-fi-ifeCTT — Moşule 1 — Ce-î — 0 sut-o murit fl unu s-o născut — Cel ol-o murit, Dumnedzău sl-î ri s-o născut sl cii-n star'a-n cari ma găsise eti ilMtcole, moşnlagu llapîd! tăi di pi dînsu. Ie sumanu 91 al di Iar! dinăintla focului. Cln(d) colu nuraa ci ■ni di nmu.
         pi tini mii omule, ci vtnt tT-o adus pe-icl ?
       Rpul iaci oum şî Iaci cum—şî-I spuni otnu tăt cl-ave
     Mu* ti mal omull-acasl (o dzls moşnlagu), cl fumela ta Altul um baet. turna amu-n C’asu ista cînfdj eram hoerl. 114*1 s-aglungl boerî sl el a sî va |îi ţii voi pi tftt.
       .nr icblar) »şă o şl fost; cî baetu is(t) mâl mnic o luNiri. şl l-o scos şt pi leştla di la nacaz.
       'aşa o scapat omu di sărăcii*
         Ifu cela-mpartâ norecu. Sî di s! naşte cineva oln(d) ii wa-mbracat râtl, colu dinăintla focului, apul şî omu ugiA şl aşa sl pitrece citi dzlli-ave. tiaştâ clnd era moşnlagu-mbracat ca un gospodari şl omu. gospodari bun sî pitrece; lari di da Dum-pl ni naşte In clasu cln(d) moşnliigu era ca un boerî, ••muu, boerî era, citi dzîli-ave di Ia Duinnedzâii.
       iln In Gh. I. Alesă Bîrleanu (51 an!) din Tâiâruşi. jud.^ueeava).
                                                                      A. Vasiliu
90
ŞEZATOAM»
                              De ură
       M-am minidl m-am sînidt Ja ftntJna lu Iordan. >.i i îordănitî di ia YinellTa viniti. Apî di mnir eu stroft)"w Şl nu m-am spalat di tini şi di plii. m-ain spalat di pli*î, cî nu-ş cini mnl-o făcut şl nuştiîi cini mnl-o «Iul diminîaţl sculatu-m-am, di cap axmtSt! gast-tu-m-am, \ orbgitî gasl-tu-m-am, di nas tnaduşltl gast-tu-m-um, di legaţi gasltu-in-am, di pîclori-mcelicatl gasltu-m-am, \% dusu-m-am, strai buni seosu-nml-am, la bisăricl giUnlo ♦ Un la calla glumatati, ma’ntllnil cu urgila capului. |% maşa satului. Da c di mini in-o lufiat. Im obraz iu-" < di cluboti m-o discnltat, cu ciuboti di urs m-o nealtul, m meşl di broascl m-o’mbracat, cu brîti di rug m-o’uri tulpan di urdzlcl m-o*mbrobodit.
       Eti am început a ma valoara cu glas din coi 10 j pamint, Maica Prccisia dim poarta raTuluT ra-$aud/.H, |>i di clari la mini s-o coborît, Im mina drlapti trlmb/Jtl înnl-o, In cap corunl di aur nm?-o lasat, In guri, gyjr! mnl-o suflat — da maica precistă m-o întrebat:
       —     Ci ti cainedz, ci ti valcaredz? nu ti caina, nu ţ| cara, cî eti frumos tl-ol curajî, cî-’n faţl soarili sorii ( spati luna scrii-t-ol, îm mina drlapti Irîrabgita puni | •1 ti-1 învîrti străluci. Cîn ti-I înturna, ii lumina. Cin cu l gi|a ii trîmbgita, norodu 'nainti t-a alerga :
       —     Ci vodlasî-'mparatîasî ? — Ci nu-I vodîastmnnt cî-l fumela cel aleasî. Cîn cu gura a graf, ca cu u îndulci.
       (Să deseîntă cu bosaTocul în apă. Iar femeea ori "nu i să desclntă, să să spele cu apa aceea.)
       Auzit de h Măruca Priâucăriţa de 72 ani.
                           De desfăcătură
       Bou brlaz bolibrîaz ieş di undi eşti! Di eşti în po.l, m
ŞEZĂTOARE*
91
        ■li p.stl pi icoanL di eşti su icoanl; di eşti In Jad?., iada cu straili; di eşti pi poli]I1 di eşti su polii!; •»<& di eşti su laltf; di eşti pi vatrî, di eşti su vatrî; tioarnf, di eşti su boarul; di eşti în sacu ou faini, ■acu cu faini; di eşti In budilu cuJ&orsiii di eşti ou borşu; di eşti în drobu cu sari. leş di undi eşti ll giuovata me ş-o cat! ş-o nimereşti şl pim slnge-o Şl ti du pim garduri fara pîrlazurl, pim ap! fara ti Viu pim stuhu~~pustft, pim văl pustii. Ş-o cat! ş-o «I pim aînge-o tăvăleşti, sî si eunoasd că-I ginovata fii ol(ft) lutta o alogîil gras!, st-ţ cii di mas! — ş-o I Ki-t cii cefu dlplin.
iută astfel: să Ia o bucata de cămeşă ruptă şi să oii ca prin casă in timpul descîntatulul. Gunolu cel nn petica, să duce şi să da pe părău.)
4# ii Marinei Prisăcăriţa.
                                   De roşaţă
       mhj proroş cu cămeşă roşi, proroş!, cu suman roşu eu căciulă roşî, preroşî, cu fcrlu roşt proroş, cu^ţarî , ti duci im padurla roşî, proroş!, sl tal pari roş nu ti duci-m padurla roşî, proroşl, nu tale pari !■: tai roşata din fata obrazului, din masăli, din dinţ. I N. curat, luminat ca maica Domnului, ci l-o lasat. itntft cu cutitul în nişte făină. Făina aceea, descln-lu cu apă rece şi să leagă la obraz cu o legătoare). 4» Ia Catrina lui Laz ar Cojocariu de 45 ani.
                                   De buboiu
         rv ti săc din vlrv ti săc. Din rădăcini ti fac fainî de 3 ori şi tot prinzîndu-1 cruciş cu ruina).
                                                    4* Ia S:itb Buduşanu de 80 ani.
                                   De ursită
                               Iu flutiuă Marţi sara, faci o turtişoară de gria sarată.
92
ŞEZĂTOAREA
  Pupi aceea faci 8 metan! (matane) la răsărit, 3 in 3 la miază noapte, 3 la mlazl zi şi apoi împungi ou • briu şi zici:
     Im partîa mo pim inimî, pi su inimi, pim rarmdi, rarunci, pin tăti clolanili, pin tâti mâduvili. Jşîţ voi <ii dracoaloili, cu plîasna-1 plesnit, la mini-1 porniţ. Jşlţ cu zmeoalcili şl va ducit la partîa m<$ la ursîla n>* stilmbaţ sî-1 sparietl; asupra Iul suflaţ, la mini-l gnlni lumi, cit pi su lumi. pim apî fara vaduri, pim garilm pîrlaznrî.
     Auzit de la Saf.a Qh. Nazarie (Buduşanu) de 80 ani.
                                  II.
     Foc, focuşor ! eti ra-ol culca ş-ol dormni, tu sl mi li j?1 sl nu HormiiT. Sî ti faci laur, balaur cu solzi di 99 de aripei, cu 99 di limbgl, cu 99 di g^arî rîcliloml duci, cit pi lumi, cit pi su lumi, la ursita (ursitul) Iul numi. Şl dl-a d-’u Ublrî tabarît, dl-a ci în munţi ni tu U, ci, unl-a ci, sî-1 plesnit! cu lemn di alun, si vii ca nu Sî-1 plesniţ cu lem di soc, si vii pim foc, sî nu-ş ulii I plesnit cu lem dl-arţari sî vii cît on harmasarl. Sl-l p ■
  dorici, sî-I puniţ pim opeineî furnici sî vii la mini* in
     (Auzită de la Ileana I. lord Damiau de 32 ani.
     Să tace pe ursită la foc, cu lenm de alun şi de soc).
     Din Tătăruşi, jud. Suceava.
                                                       A. Vi
                             De spăriet
     Mă uită! în sus, mă ultâî în jos, nu văzul nimioft ttf la miez de noapte, văzul giija îngrijată, frica înfricoi^ s au făcut, fâoutu-s'au ; botă In mînă puâu-ţ’o, în pi‘l» învălitu te-o, ca să fii om fără frică, să nu te temi d«> i
     (Se desdntă omul eîud doarme, dîud în el cu o părăsită, aprinsă).                                ^ ^
                        De şomâlc (cîrti(ă)
     Cînd a venit tartacot cu barba de un cot, cu mim» <1*
ŞEZĂTOAREA
     di» nonă. vtutu turbat s-a umflat, fir din barbă i-a f* foc l a aruncat. Firu pe foc s’a sgîrcit, doru din *1, cutare s-a lecuit.
     ii   e o bubă care se face inal ales la ţl(a femeilor cu umflă ţita, păţeşte răii cinef mînlncă acrime, şi cine ută de loc. Această bubă provine atunci cînd pofLeştl din miros chiar ş. a. Pe unele locuri îl zice obrin-Miileald însă o alta), fci Mâi ia Tudor Popescu din Adămeştî—Teleorman.
                                M. T. Adameşteanu
    |te borăcioase. din pliae, din sare, din mămăligă şi ui nasului, din faţa obrazului; să eşiţl să remîe cuI. luminat ca steaua'n ceri, ca roua'n cimp, ca Matca iic I a iăsnt, ca argintul stricorat.
       Măria F. Viăşceann, corn. Catanele, Doţju.
          maică precestă descîntul meu ş’al Iul Dumnezeu : ugie, ţapă ghizăvie, ţapă ovreiască, ţapă letineaseă, pae, (apa din prag, tapă de' 99 de neamuri.
                                                                                     (De 3 ori)
        lUria, com. Catanele.
                                    N. pe cale, pe cărare, sa’ntllnit cu 9 murol In V Btrigoae, cu 9 broscoae, cu 9 ferme că toai-e, cu 9 , cari-I luase lui N. irima, îl mlncară mincătura , de moreae, de strigoiQ. de fermecător, de deoche-r. De pe N. să se potoliască ca jarul In apă, că Jarul, ci pojarul şi fcrbinţeala de pe capul Iul, de
                 De aplecate
                De ţafă
Ştefan Şt Tuţescu
             De deochet (fotca)
                                          I.
94
ŞEZĂTOAREA
  întărirea c-uvîntuluT, puterea deseînteculul. Ajut * nu Maica sîntă cu fîuţul ; de-I deochiat omul de strig*, tîţele, sară-1 ochii, omul să aibă leac ca Maica sfinţi» *t la om să împlinească puterea lub_irima- Iul. leacul In1 lui, cuvîntul lut, ca la Maica sflnta şi Rutul. Dm |** din deochetură, din strigoi, de strigoae să-I fie leac vii.ul carat, fipoifi de grîii curat, argintul spalat, nunti f soarele curat, Dumnezeti care l-a luminat. Tu-ral ajută, I că nu potol jarul, ci deochetura, mîncătura de unu moroae... (ca mal sus)... la ora să-I fie leacul de u]4 tată, izbăvire, ispăşire, mîntuire, tămăduire, şi do | Dumineceî, de a lunel... de a SîmbeteT, de a lor puii» a lor slujbe, închinăciune, închinare, sfinţire, iordftnb#, soare, rugare, suspinarc. Să aibă omul şi irima lui I Maica sf. şi fiuţul, şi apa mea deseîntată, "fie de In 1 mu ere, ori fată, rom în, sîrb, ungur, neamţ, turc, n jidov, păgîn. Cărbunele şi apa îtl lungească viaţa, f boala. Desclntecul de la mine, leacul de la D-zufl (Scuipă de trei ori în laturi).
     (Descîntătoarea ia o oală curată în caro ia apă piţnt săritul soarelui, apoi descîntînd, tot ţipă jarul cu vi» ful tulul în apă, cînd zice: „nu stîng jarul, ci pojarul-odată acel cărbuni ÎI aruncă în apă trei ori şepto U w ifl de 5—7 ani).
     Din Yaşcău (Bihar), Ungaria.
                                                   Vaalla I II.
     Păsărică albă, codalbă, sare ici, sare colea, piatra năstrumată. Piatra crapă'n patru ; aşa-I crap* u patru : moroiului, strigoiului, moroalcăl, strigoaicăl, iul* Iul, deochelorulul care s o fi mirat, pe (cutare) l-o ll i» De-I fi deochiat de soare, să-I chee razele; de-I fi «I* lună, să-î cheară lumina; de-I fi deochiat de om. 4 i boaşele, să-I curgă pişatul, de-I fi deochiat de in vr» ia crepe (Iţele, să-I curgălaptele, să-I moară pruncul >1*
ŞEZĂTOAREA
95
      lumea de ea cum s-a mirat ea de (cutare). Dc-1 â |b fata, să-T cază cosita, să rămîe chială, s’o ilzâ fe-llhro lumea de ea cum s-a mirat ea de (cutare). 99 rl, 99 de mîncăturl, să eşiţl din creştetul capului, InimeT, din măduva osului, din os în pele, din piele , (Se repetă de 3 ori).
       UvîuI se face luîndu-sc 9 fuse care se bagă în apă cu vîrful tn jos, şi po cînd se desctntă, se întorc I In sus. — In loc do fuse, se poate lua busuioc, fir fi de mătură cu apă neîncepută).
      H» nimni-mea Opiea St. Tuţescu, com. Catanele, jud. Dolj.
      fi                               Şt. Şt. Tuţescu
      V                   Ul
      fl deochiat de om, crop-I boaşele, curc-T pişatul; de crepe-I ţîţele, oureTîâpfeîeTUe-o fi deochiat de fată, oosîţăle; de-o fi deochiat dc soare, dogoarea să i se i de-o fi deoîcliiat de vînt, bătaea să I se potoale. De I şi te olieăeştl ? De vaetele tale nu pod să mă In jeţurile mele. Taci, nu te văită, nu te olecăi, uu Ba dusă tare, ’n fuga maro, pîn la o salcie: ziua, salcie.
        şezi, Maica Domnului, jos. am venit să ş*z, am venit să te întreb: de deoîchie-deoîchietoare; de mirătorl şi de rnirătoare; de rîm-de rîmnitoare; de zmei, de zmeoalce; de lei, de le-dn diavoli şi de deavoloalce ; de mamulanl şi de ma-/
         tn văzut, n am auzit.
         ■-ar Dumnezăil să ’nfrunzeştî, să nu rodeşti, poame niminl să nu mîuince, salcie L. Să duse tare, în fuga i' la un pom dulce: iâ ziua, pom dulce, şezi, Maica Domnului, jos
                                       ’âin venit să şez, am venit să te ’ntreb: de deoichictorî bietoare; de mirătorl şi de rnirătoare; de rîmnitorl
SEZATOAKEA

   si di* rimnitoare; de zmei, de zmeoaioe, de lei, do l«*oi» * diavoli şi de diavoloaice, de maranlan! şi de raamulom
     —      Am văzut, am auzit. Maica Domnului sftnt, du Iu ’u fuga mare pină la Cîmpu-Mare.
     —      Da-r-ar Dnmnezăti pom dulce toată lumea -lin roade să uiînînce. Acolo lua şi rnînca şi voie bună m. îu inima cutăruia... Şi dac'aşa auzea, indărăt la cui im torcea şi punea: păr la păr, spate la spate, inimii In ficat! la ficaţi, sînge la sînge şi os la os : l'a făcut nătos. de cum a fost. Maica Domnului de mină l-a luni aruncat în sorbu mărilor, în bătaia viaturilor, Iu »|<n Iu l-a aruncat şi l-a spălat pă trupu tot. Durerile «Ir < aplecat, din rădăcină le-a săcat, cuibu le-a fărâmat 91 Ie-a mîncat.
     (Se dosdntă cu o creacă de salcie In apă şi • iU cbiatulul să o bea, zicîndu-i-se : cum a spalat asin iip* pietricelele, aşa să fie spălat cutare de toate durerile
     De la baba Rutăroaea, din Stroeşti, Vîlcea.
                              D, Drăghicescu şi Toma Or
                                 IV.
      S'o pogorît din cer trei isvore: unul de apă, unul r şi unul de venin ; cine-o băut apă s'o saturat, cin o blu4 s’o’mbătat, iar cine o băut venin o crăpat! Aşa *»i inima şi fierea celui oare o deochet pe cutare şi ol 11 curat şi luminat ca argintul strecurat, ca l)«zefi ce 11» fCu un outit se descîntă tn apă neîncepută, svîrlindu acelaşi timp rlnd, pe rînd nouă cărbuni aprinşi în npâ descîntec se zice de nouă ori, adecă Ia fie-care căiî.uiud ce svîrle în apă. — După fie care finit de descînto ■ t din buză şi se scuipă. învîrtind capu ’n p'-ejur du in I» spre stînga. — In urmă se dă suferindului de ben *?i ud pe frunte, faţă şi pept; restul svîrle pe un cîne şi uli pune într'un par).
      Din com. Stînca. jud. Iaşi.                     I y
ŞEZĂTOAREA
07
De durere de cap
  \ j*o <Ip la trunchitt 9 surcele şi se pun In o stachină cu

De surdomaşl
i>al (cutare) pe cale, pe cil rare, se’ntîlni eu 99 de sur-m\ fii cala ; sunlomaşt de-al rooilucştl, simlomaşl de al Mt — turceşti, — fiîrbeştl, — greceşti, — ruseşti — Bffeytl, — nemţeşti, — de-al cu nud, — de-ai seci, — M ou ochi, — cu uncrop. In cap II săriră. In cap delirfi. 4* v\ l-u mîncară, creenl li turburară, şi-l lăsară tipînd ■frtMiil cu glas pînâ la cer, cu lacrăml pînă’n pămînt.
   ce te geveleştl ? — De ce să nu mă olicăesc, de ii mi înă gevelescTcITplecaiu şi elTi pe calc, pe cărare, si felinii ou 99 de surdomaşl In cale, suraomaşi de-aî n>-
, ţca mal sus)... — Du-te la [cutare] desclntătoarcn, â fci b nu n mina dreaptă l-o lua, şi ţie ţi o descînta, că cu «Uitrtn îlcscllceşte toate viţele, toate cosiţele. Aşa să des-• mu* A HurdomaşiI tăi din creeril capului, din nâuntrul tru-din baerile inimel.
ai mlnuft moletl, se pun pc capul copilaşului, nude ţeasta mdnplinită, şi cu peptenul mestecă strivind moleţil şi liftei dcsrintecul de 3 ori).
bt* <|o l'anteli I. Ulescu. din com. Putulele, Mehedinţi.
I, nftjite, pricăjite, nu umfla, nu coace, nu răscoace. rit nici nu face carnea rea. Nu hăreăni ca morile, nu tipa Ni nu necheza ca caii, nu cînta ca cocoş’i, nucutcu< a
a mi S-ta Maria că-1 auzia, din cer la el jos se da : — Co
                                                           Şt. Şt. Tuţeâcu
               De nâjtt
98
ŞEZATOABEA
     ca găinile, nu măcăni ca ratăle, nti ţîpa ca glscunil năjite, pricăjite, nu veni ca un cline turbat, ca un mmj ninat. Fugi, că eu cutîtu te-ol tăia, cu saie te-ol rt» tămîie te-ol tămîia. cu cruce te-ol apăra : din păinlnt fii In pămînt să te'minuîţăştî, din capul cutăruia să te pA* (Se descînlă la urechea bolnavului şi se suflă cu o De ia baba BoUp'oaea, din Slroeşti, Yîlcea,
                                                   D. Drăghicescu şi Toma Dr
                            De mătrice
       In mătricc* mătricoasă, urîtS şi veninoasă, eaprA mă făcui, p'o măgură mă suil, fără ochi o văzul, (a«â re-o gonii, fără mlînl o prinsei, mătricea din inima !«■»• o secai.
       Spus de Teodor Popescu, din Adameştî. Teleorman.
                                                               Mih. T. Adamoţt
                            De obrintit
                                   1.
        Peste o vale marcuiicagrăj latră un cline mare, n-jnM un lup mare, negru ; cîntă un cocoş mare, negru . i oaie mare, neagră; tăcu cline mare, negru, de lM'ii! mare, negru, de urlat; cocoş mare, negru, de nlnht mare. neagră, de zbierat.păcurar nechlotat toate obrinl toate pociturile şi toate izbiturile de Ta cutare le-a ItiJ
        (Sedesclntă cu un cărbune, stins, in unt alb pn<u uf unge bolnavul la 'ncheiturî, pentru că acolo se fa'1 "M iile mal des)
        De la baba Botăroaea, din Stroeştî, Yîlcea.
                                                   D. Drăghicescu şi Toma Or
                                   II.
                                  A plecat oamenii negri cu carele negre, cu plugu cu boii negri, a ararporomb negru, şi-a dat ploae n<n
ŞEZATOARTU
99
        porumbu negru, şi la dus la moara neagră cu apă eu morarii negri, şi-a făcut mălaifi negru, că poruin-i ** hun şi dă măoiniş, şi dă obrintij.
      ||**1 dută în riîălaiu luTTzielrTdu-se <îe 3 ori).
      4»1 Muria Tudor Popeseu, dia com. Adămeşfi, jud Teleorman.
                                     Mih. T. Adameşteanu
      K                       iii.
      fl«»t!na Iul Iordan oste-o fată de jidan cu un ochiil de i ii unu de foc. Cum se stinge focul de apă, aşa să se **hr»tititn. Vrabia albă o zburat, pietrile s-o desehiat. • «» doscliiat jiJietriH, cliee şi răschce şi obrintitu, ea de mare, ca rouă de soare ; cum trece vîntul peste să treacă obrintitu de la (cutare;* se pomeneşte omului saG alăutei), întrebuinţează. lina nespălată aprinsă sau petică de lină U*H'şte aruncată prin gunoao. Cu lina sau petica, baba partea bolnavă, zidnd descîntecul). fim. <Alugăreni, jud. Ncăinţa.            p ^ Focşa
                             IV.
                                 de oae ]ae, bucalae de dincolo de mare, volnicul şu-lii^cbăce de'înărrr'stăl oae de zberat, volnice de şu-lrmtitui de undat. Nu unda, nu gîmfia, nu obrinti, nu
      ilesi-Intă In lină lae, sau \\\Jtgară. Iljiaj^răniiiie deja, d se bat sumanil. Descîntecul se face şi cu un cuţit, încălzeşte 'şî'se pune la partea bolnavă. — Se des-tn făină de popuşol. Făina se prăjeşte intr'o tigae şi into se pune la partea obriutită.
                             De soare sec
                                      M Lupescu
      înmiit alb, tu soare negru, tu soare roşiii, tu soare -turcii<% vişiuiu, tu soai'e clocit, tu soare ’iupuţit, tu soare
100
ŞEZĂTOAREA
   năciit, tu ^soare cu tapă, tu soare cu vifor, cu Im Im n piei, să răspîeTTsă răsal şi să apul, tu capu cutăm m te ma' pul. Soarele are 10 surori, cutare are 9 dureri are 0 surori, cutare are 8 dureri; soarele are 8 hummi taie are 7 dureri ; soarele are 7 surori, cutare fl di soarele are O surori, cutare 4 dureri; soarele aie l * cutare 3 dureri; soarele aie 3 surori, cutare 2 dureri . rele are 2 surori, cutare o durere; soarele are o surit, re nici m
(Se des în apă şi se dă bolnavului să se spi'k t pe frunte la propteaua gardului şi în timpul eînd el im» descîntatorul (desclntătoareal zice; cum a spălat nnU\ toate pietricelele, toate buiuniceleie, aşa să spele şi pn de toate boaleleV
   De la baba Rvtăroaea, din Stroeştî, Vîleea.
      Păcest clnip verde frumos trece-un şarpe veninos; m tare) se’utîlni ; cum se’ntîlui, cum îl muşcă, veninuri apoi la mare alergă, şi bău apă din mare şi plesni coare. Oratos. şarpe veninos, ia-U muşcătura. Ia-ţl umil că dacă nu ţ-oîfi lua, un foc de 9 cară de lemne oifl şi n foc te-oiti arunca şi nu te-oiti ardea, şi în pnlii freca şi în vîut te-oiu sufla. Desdntecul de ta mine «p de la Maica Freci sta.
      (Suflă de 3 ori peste cel bolnav).
      Spus de Teodor Popescu, diu corn. AdaineştI. Teleorman
       Mă rog do prea Sînta Maria Maica lui D-zeu ca miml a mărs pe cale, pe cărare şi să ntîinit cu Jzbiia şi l^ll«4 izbit, l-a trlntit, l-a smintit. l-a sclintit la mîna dr u di
                                        Dim. Draghicescu şi Toma Dri
               De muşcătură de şarpe
                                                          Mih. T. Adameyti'i
                De de sclintit imncitur#
ŞEZĂTOAREA
iqf.
                                       . etc), să fie uşor ca yîntul. slobod ca^şoimuL Mă piva Sf. Maria ca bă nu fie'sclintit nirnicâ In trupul nuni n’a fost In.fo&leie- mamei sale ce l-a născut. Fie adulaţi ulinat ca Maica Sfîntă si fiuţul: Tiitllneaseă-se ghită cu unghită, gbeghetuţ cu gheghetuţ (degctut)r tal pe. calchia cu caîcliie, noduri cu noduri, fluere ou jlu-nuntl cu ghemuiţi, luehieturl cu tnchietnrî, trup cu mină cu mină, piciul* cu picior, vină cu vină, niuş<*bi(l Iuti, grumazi cu grumaz, cap cu cap. lene cu lene. nilul cu mintea capului, crierii capului cu osul ca-din «clintit alb, din sclintit negru, din sclintit roşu... lUit obrlutit. din sclintit smîr.cit, din sclintitviiiălcczît. ajută Mărie Maica sfîntă şi fiuţul, că nu luod tortul de lnod dsclintitul de la mina Iul N. Piară desclintitul 0iti cum piei o rouă de soare în Jermure goale. Eu du ui de ite părăsrte; ci lnod sniliicîîurâlufNT să aibă De sbicTulat cum D-zeCi l-a dat. Eşî si to du pe cale, n\ că te'ntîlneştt cu prea Sf. Marie n cale, şi cu prea dtsclntătoare; cu cuvintu te desetnt, cu suflu te suflu, lipitul te scuipă, de sclintit alb, negru, roşu... Tu-mî ine maică sflntă, că se duse N. pe cale, pe cărare, |k mi Izbila şi Işdila’u cale, l-a izbit, l-a trlntit. Fa Ir mini, la piciorare... Brlncile cu vînt merglnd pe cale il cu sf. Mario în cale, cu bunele deselntătoare; el zise bun", sf. Mărie şi bunele deseîntătoare îl zise: „să , omule44. — Da cum a! rîndol ? — Da bun. — Da
                                   ■i lie. M-am dus pe cale, pe cărare, şi ni-am lntlluit cu Işdila’n cale; m-a sclintit, m-a izbit, la mini, la , brlncile, trupul cu vlnt, grumazii, capul.., Sft nm Maica sf. şi fiuţul, ca să’ntllnese ungbid cu uughifi... ajuta Mărie Maică sf. cu fiuţul că nu lnod to.tul col — Ie-tc si te du, omule, pe-o cale, pe-o cărare, şi te-I ru D-zoft şi Sf. Petru’n cale. — Omul se duse şi se‘n-D-zpjL şi ST Boţimji cale la un pod mare de argint. m dote de o lăture şi Sf. Petru de alta. Omul zise: bun-; D-zeti şi cu Sf. Petru zise: — Bun să şi fie. —
102
SEZATOAREA
i * n
i t
    11 întreabă D-zeu : — Da cum al rludul î — Da n< pe*o calo, pe-o cărare, şi ni-ain întîlnit cu IzbiJa leac de la Maica sfiută şi fiuţul şi de la tortul rrl *1.. i cîntat. TrecT podul după porunca noastră, eti îtl nhii porunc să fii sănătos pe aist pămînt, ca duhul Pivcohh i ea soarele luminat; iasă durerea. înţâparea, ncaliojir trupul tăti, după cuvlntul meu, fără durere, săg<Lj; de soare în ţărmurile goal$. — 0 mărs omul pe ■ al#, rare. s’a'ntllnit cu â^lupIMn cale; cel mici au mio «d mari, şi i-atl ars, şi i-atl făcut cenuşă, să aibă ; «•» Maica Sf. şi fiuţul. — O mărs omul pe-o cale, p" şi s'o'ntîlnit cm 9 urşî în cale , cel mici ah mîncat | -$i i-au ars, şi i-atMîEiout cenuşă, şi l-a cenuşa! p ffl aibă leac. — S-a dus omul pe cale, pe cărare, pi» mi mare. S-a uitat peste codru pe de-asupra, a văii |\* fag mare de cit toţi fagii, numit Jiodnojul cel codirmi a picat fagii cel mal mici şi tot l-a darâbuif şi l-n n* făcut cenuşă, şi l-a cenuşăt. Omul să fie cu leac m M şi fiuţul. Desclntecul al meu, leacul e de la D-zmi, A (După aceasta descîntătoarea îşi face cruce <lo mi cîntătoarea, pe cînd descîntă, înoadă tortul cel de *|»i pînă n 9 rîndail— Astfel desciniat, îl dă bolnavului • la locul unde-1 doare, şi acest rlescîntee trebue pini* zile, pînă ce cade fără ştirea bolnavului, cînd se | ni sclintitura.— Deseîntecul se face pînă în răsăritul m pînă în asfinţit.— Cel do Mercurî şi Vineri e mai • u Din Yaşcâu (Bihar) Ungaria.
                                                Vasile Sil
              Tradiţii şi Legende
                                                                       I o r n o r o g u
        înainte de potop, zice că oamenii astfel s’ail inipl'd tate şi sau dedai feliuritelor fărădelegi şi desfiAnAtl, « D-zeîi cel Atotrăbdător na putut să le mal ral**D* îmi

ŞEZĂTOAREA
103
        iurte, şi a hntărît să piardă pe toţi oamenii cel răi, f Intre oamenii do pe pămînfc era numai Noe cu W\i. cari păzeau în inimele lor frîoa InT D-zeti. din lm\ h-zeu s’a arătat lui Noo şi i-a zis, că va potopi numen ii şi toate vietăţile pămlntulol pentru farădele-lieştl. Tot atunci i-a poruncit D-zetî lui Noe să-şl norăbie mare. in care să aibă Ioc cu casnicii săi şi urllo de dobitoace şi de sburătoare de pe pamînt şi luli
       a mizit Noe despre cele ce au să urmeze, s’a apucat iimiI de lucru, dimpreună cu feciorii săi, şi a durat * mare, lungă şi largă ca să încapă Intrînsa el. casei t-ate dobitoacele pamîntulul şi sburătoarele văz-după cum i-a poruncit lui, D-zeu. p oameni văzîud -clădirea aceasta pe uscat a tul Noe, mirară de ea, alţii îl ţineau pe Noe ca lipsit de toate t>i mal mult se mirară oamenii oînd văzură, ca Noe ou casnicii săi s'aşuză Intrînsa şi că inînă întrlnsa fel df dobitoace şi fel de fel de păsări, litră nu gătise să vîre toate dobitoacele în corabia sa, h cft aii început ploile cele inarl şi nesfârşite, cari aI pe zi ce merge pâmîntul cu apă. fl tttnncl nu încetă Noe cu minarea dobitoacelor în
                                  rfnnase lui încă Iornorogu pe afară, care vietate cu 'nările Iul Noe nu s'a dat înduplecată să Intre In . Nue II zise să între numai deeît In corabie, că eată ■ cresc şi toate cele de pe pămint să vor îneca, căci lioi.ult-o D-zcfi. lomorogu însă zise că el nu se va ri va scăpa cu îuotu. Atunci închise Noe uşa corăbiei, inftlmire. că pe unul din dobitoacele pămîntuluî n'a pa de la peire. Şi peire într’adevăr se făcu îndată tui." allau pe pfirnint şi lornorogulnl, căci apele creştea,!! ţi *<• ridicat! acuma plnă la pleurile munţilor. Atunci Iornorogu norocul sâtl prin înot. dar aeăterîndu-se 1 mit diu oamenii, cît şi din vietăţile ce pluteai po
104
SEZATOAPEA
   apă, şi prinzîndu-se unii de coarnele lui, alţii suimhn spatele lui late. 11 cufundară In adine prin greutatea Io tonte că lornorogu era puternic şi înota de minime. ^ s a pierdut atuncea de pe pâinînt vietatea cea mal num » puternică care se numea „lornorogu", îneeîndu se tu şi na reiuas nici o urmă de dînsa, ci numai nu iurta, Dacă lornorogu nu sar fi bizuit pi^ea mult în piitmita şi n ar fi fost nătîng, lnti*a îu corabie, şi sămînţa Im ai pămînt încă şi în ziua de astăzi.
      (Comunicată de gospodarul octogenar Petru Pădure, iliu Bucovina).
                                                  Dimitria
               De ce ciulă cucul numai piuă la Sluziene (24 Iunie)
       —      Hm... Domnule... Iaci auniş Îs Sînzîietiiii ici ş-ap acele n-om măi audzî cucul.
       —      Ş-apoI... moşule oare de ce cîntă el numai )i Sluziene ?
       — Apul iaci di ce: Era pi vremîa aratului. Sflnlii I nu-şl ci fell di om era, că numai gate di arat. Tot am pîul ci-1 apuca Stntitoa, şi el abge începe sî mul *\ dui arat.
       Pi vremîa lu Sfîntu Petila trale un om, şî omului dzîce Cucu. Da cl-ave Cucu, cî el ainu era om, amu rit sîri. — Da nici cîntaturî frumoast cum cînta Cucu mal gasă om pi lumi sM stăi-mpotrivî. Da el na fl talhari... fura giti : cal, ol, bol şl ori ci-I işă îu »*«ll
       Era amu pi !a SîndzîTeni, cîn Sfîntu Petrla gatu-i *li pîntru păpuşoi, şî sî gînd£ sî dăi brîşcî. Da Cucu inel dzice: „Măi, ci foii di om ii ş-aista, di nu măi hm! Iac' o vinit Sindzîienili şî Incî dl-amu ari sî măi sniuljd ştii cîtî hrîşcî. Da las cî l-ol facl-o ea... l-ol hraul rli pl plnu Petrla di araturi.
       Şî-ş puni-n gînd sîfnri boi lu Sfîntu Petrla. cî Sflnlu I1 ave v’o dolspridzăci boi. Cum o dzîs, aşa o sî farul, » i s-o dus ia ocolii lu Sfîntu Petrla şî-l Ie frumuşăl boi ^
ŞEZĂTOAREA
105
            T-o dus cini ştii uni, în nişti păduri sî nu măi Iu Petrla di ii, măcar sl rastoarni pămlntu.
         rl/.l. in dzîua di Sîndzileni. sflntu Petrla cată boi el In urat; cin colu le boi di undi uu-s. S-o şl priceput tiu l-o faout-o fârî iiuma Cu cu. Să Ie şi si şl duci-ntins — „Mâl Cucuie — ştii ce una?1* — „Şti dacî mni „Măi nu-ş cini iul-o furat boi, şi eu mal ci-tn u d tu i-al luat*4.
     (tu di undi Sfinţi Petri, da cl-am sl fac eu cu boi: da ♦* luat, ferîascî Dumnedzău ?
       hlluiu Petri». pi vorbi l-o cunoscut ci el II cel cu pri-ill ilzîol: Măi Cucuie, si-m daî boi, cî eQ am sl ti puşo. 4u u Sfiufcu Petrla acasi. Io puşca, şl st duci la Cuc. Da |! Incus! paslri şl s-o fos suit Intr'uii copac.
                                        |lŢii OuouIh nu-m dai boi ? — Nu ti-I dau.
                                            T» puşc măi î — Numa dacî rni-î vidb.
                                /Muu lot sî da după crengi di nu-i vidd Sf. Petrla.
                                       Sl uu-in dai tu boi, măă? — Nu ţî-I dau!
                                          J ci nici tu uu-I mal ciuta dl-amu’năinti.
                                 Psalmic! o rainas, di ou măi ciută Cucn do la Slndzîleni ik -i l’o blasiamat Sflntu Petrla, pîntru cî i-o luat boi. 14 de Iu T. M. Bnchilâ, în rirstă de 63 ani, din Tătăru$i,
                                                    A. VASILIU
                         Cum se făceatî mal de mult conoscnte hotarele
        răzeşi, se vede că în tot deauna aii fost pricini, sfezî !ftll pentru pâmlnt; nu de geaba ll-a eşit dubul In lume e e răzeş cu răzeşie, că are un sac de hârtie şt un 4* moşie.
     la clţl-va răzeşi din jud. Tutova şi Fălciu am aflat cuin cunoscute hotarele în vremea veche, rul (ce fel de ingineri ori fi fost pe-atunci) după ce peticul de moşie a răzeşului, 11 dădea pe samă. Ră-ba une ori chiar inginerul — dacă el era de cel ‘că, chema Ia dinsul pe băefil, flecăil ori fetele cp le treclnd pe-acolo, şi după ce li arata peatra hotarului,
106
ŞEZĂTOAREA
   li făcea cîte o moară de cap şi ii ardea citeva paltin» scaparaQ ochii.
     Bărtul. văzlndu-s* bătut pe sfirita dreptate, aşa diii se jăiuia mii la tot satul, care pe-acunef nu era «mi amu, şi cel, cu hotarul îi avea tot deauna de mărturii loc il uiul»* a pus peatra.
     —      Di de unde ştii tu, mă! omule, aşa de bine « t *i
   hotarul ? !
     —      Că aici mi-o tras jupîrml Ion o moară de cap c-'4 tot satul.
     (Spus de d. I. Chichiţă, rizăş în corn. GiurcanI, jud. F hi
                                                      M. li rf
       ■                Sf Petrea şi lupul
     Odată sfîntul Petreal), chelarul Iul D-zeii, împărţi» u« re dobitoacelor. Pe toate Ie chivernisise cu mîncaraii, pile muUemise şi amu s»ta razainat de uşorul de la in>* »i ziel şi se gîndîa. că mare-I puterea lu! i)-ze&. — Iaca lut tlrziu şi un lup şchiop.
     —   Dă-ml şi mie, sfinte Petre, să înînînc, că nu maî
     —      Da de ce Intlrziezl ? Du-te In pădurea ceea, c'iitiou o eapă cu mîuzul el şi mînlucă diu arinu de diu apoi % o oca şi jumătate de carne, că ţi-i de-ajuus.
     Lupul, chita lui; şovîlc! şovîlc î tjva în pădure şi min Iapa toată şi pe mlnz. de s’o săturat şi el gospodăreau
     Peste cîte-va zile Iar vine la sf. Petrla să ceară do mt
     —      Bine, dihanie urîtă şi spurcată ce eşti, eh t-ain mînîncl din Iapă numai o ocă şi jumătate de carin*. » mal trăia iapa, nu s’o mînîncl toată.
     —      Păi, Sfinte Petre, etî n'am avut oîntarl în păduri» f ani socotit că îapa-I o ocă, şi mînzul o jumătate, d*j am mîncat-o toată.
     (Auzită de la H. Popa, din Zorlenî, jnd. Tutova).
      1). In ud. Tutora se crede cft SGntul Fetr«a. magazionerul Iul I) * hran» l& dobitoace In eom. Broştenl, jud. Saccava^Sl. G-hoorgha, omurlt< ml 1 cure a vuit se înghiţi pe fata împăratului, o împirţitonil mînaărol In d*>i
ŞEZĂTOAREX
107
I
                       Gaibinu de la csle cu nouă căpestre
        I odată un ficior de Împărat. Plceînd să sie în.( limba tuuo. sa Intîlnit cu o hală de şarpe. Uierit «U fiică ăl; Petre, Petre, vino fie oîînTară şarpele ăsta; să cel iln la tata declt pe „Gaibinu de la e>i^ eu nouă ră-Oinorlnd şarpele, a scăpat ficiorii Împăratului do la pirpe. S a dus la Împărat să oue ga'hlmi de la esle cApeotre. Ajuns acolo Impăratu la întrebat: L’o e ni i'iuitl pc aici ?
     4iii vmit, luminate împărate, să-tl spun că am făcut «imite bine fiului tău, scăpiiidu-l din gura unei halo unde plîngea de o zl ş’o noapte, tul. bucuios de astă veste, zise: Te eeî Pttre?
                           Bn gnlbinu de la esle eu none căpestre Ce cel Petre? )'* galbinu de la esle cu nouă căpestre. Ce cel Petre?
       • galbinu de la esle cu nouă căpestre. .^ă-tl fie dă-Împăratul. Şi luîudu-şT\caiiK£ încălecat pe el *i a
                           Iii jos. S’a dus el, s’a dus... îTnâ Ia o margine re Vaită, i gfttdt o rată sălbatecă cu ouă : l-a luat ouăle si e a împăiat. Împăratul ăsta avea şi el de slugă lin ţigan, do năcaz că Petre ăsta căpătasă aşa maie tiocere la a vio t să-l cheardă. Ca se scape de el. s’a dus Ia îm-
        • zis: împărate luminate, s’a lăudat Petio că aduce a ouat ouăle ăştea. Împăratul l-a chemat la el şi
                           o vorbă l-a zis: Sâ-mT aduci rata care a ouat ouăle dacă nu le-oî aduce, te prăpădesc. Petre sa dus p'Inge... pllnge... Oalu l-a întrebat: ce piingî Petre? * nu plîng, că afurisiţii ăla de ţîgau a spn» îiu pârât u-*am lăudat eu, că aduc raţa care a ouat ouăle-ele a găsit alaltăerl Ungă balt-aia. Calu-Î zis :e încalecă pe hăul. Ajungînd la baltă. Petru a văzut In mijlocu raţe In ritul şi a zis calului : Repede-te şi piinde-inî mijloc. A făcut aşa! O ea şi se duce cu ea la im-Iflganui vfizînd că Petru a scăpat zdravin. s-a dus iar t şi a zis: împărate luminate, s’a lăudat Pttru că
..
108
ŞEZĂTOAREA
aduce jstava sălbatecă din pustietătl împăratul iar l-a »l»l la el şi a zis: AuzT, Petre, te a] lăudat că adxirl Mnvu
împăratul adaogă: Să o aduci de umle oişti, că dacă nu, tot te prăpădesc. S'a dus iar la cal şi ] linge. . plin; - •
l-a întrebat: Ce plingî Petre? — Ce să iui plîng, zis- "i, afurisîtu ăla de ţigan vrea să-m pue capu. Ia auzi ci-câ n.
încalecă pe mine şi baid. S'a dus acolo In pustietăţi, vi « a făcut groapă în pămînt cu picioru şi a zis : Bagă-te tu ari că, cînd ol necheza eu. vine^ajTnăs^l^elor^din pu»',iit|fl şi se pune în marginea groapeî. A făcut aşa. Armăsarul - j lor a venit şi a făcut tocmai ce a zis calu. După ce n i- m armăsarul epelor, calu a zis: Ia uite-te stăpine cum e OiJidl — E albu. Calu lu Petru a nechezat din nou mal im o ft cum nechezase. întăitt Armăsanil epelor a venit şi n i ivd tot ca şi întaiu. Calu iar a întrebat pe Petru: Cum e ... bit | im I — E galbin. Cînd ol necheza eh, zise calu lu Peir-i. ■ m'oî repezi ca să-l pul frîu în cap. tu să încalec! p'1 îtttofl şi să o iei la picior. Piecînd el, calu In Petru ii zise: I* t i\i-te în urmă, vezi e ceva ? Petru i-a răspuns: — Km** nI pilc de.brabeţL Mină-mă şi pe parte-aia şi pe parte-nU, M alea sînt epele armăsarului şi umle ne-o ajunge, ne pi IM dese... De abia isprăvi vorba şi ÎI zise din nou : Ia mai u>i m mal vezi ceva? — Văd un pilc de^eiorl, Mină şi p*; |* te-aia şi pe aia că astea sînt epele armăsarului şi uini< n* | ajunge, ne prăpădesc... E... acu mal vezi ceva, îl zise. • i»U Văd un pilc de cocori. Mină şi pe parte-aia şi pe m <■ astea sînt epele arrEiisarulul şi unde ne-o ajunge, ne i"A|4l dese. A strins el toate aceste pasări, zicînd că e st»va itf pustietăţi, şi ducîndu-le la împărat, a umplut curtea « u • Ifl Văzîiid împăratu aşa a zis: Du-te de ie mulge, că dn< M eu tot te-ol prăpădi. — Ba împărate luminate eu nu ruJfll să le mulg? Nn, nu se poate. Du-te. El s'a dus din oaj m
cal şi plînge... plinge... — Ce plingî Petre? Ce plin [i îţi
piue ? zise calul. — Ce să nu plîng. zise el, că ci-că nu;
batică din pustietăţi? Ba împărate, zisă Petru, nu ni am !l*u
lăudat eu că aduc stava sălbatecă din pustietăţi. Calu ) n
ŞEZĂTOAREA
109
   g eu epele oştia, şi să feherb laptele cu nouă cară de jio urmă să sal în lapte.
   u s a dus la epe şi a luat şi caln să-I vadă păcat&le. să le mulgă, calu a suflat din narea stingă şi s a pus n de s a făcut un noroîfi pină in burţile epelor. A suflat liitrea"dreaptă, şi a făcut ger de crăpa eiietrele. în cit «•lat picioarele epelor pînă In brtfi. la-ti cazann şi du-te mulge, zise Petru. S'a dus, a muls epele, a scos un de lapte, şi l-a fchert cu nouă cară de lemne. Oînd era în lapte, a cerut voe de la împărat să-şi aducă calu Si l-a dat voe. lînd s'a dus calu acolo, a suflat pe dreaptă şi a făcut laptele nici cald nici feliei t, cum l*etru să rabde In el. Petru a sărit în el şi a eşit mal de cum era. Irnpăratu şi ţîganu a zis ca să mulgă şi C, Bă facă ea Petru. A făcut aşa şi cfnd era să sao In ţin lu Petru : Petre, du-te de ad-o calu ca să ne vadă şi ucatele. A dus calu acolo, tind a suflat pe narea stingă cut eazauu mai fchert de cum era Gînd a sărit împă-Htranu în el. le a troncănit oasăle de cazan, şi a rămas Iii averea împăratului. Trecui prin esle, şi nu mal este. ii lingură de păsat, şi detcl cui in'a luvătat.
                                   ŞTEFAN Ş. TUŢESCU
J
             Ursita ciobanului
  ţă. hăt do mult. la casa unuT gospodar dintr'un sat, ut r- q cu sara. un cioban, care venea de departe, de i să trăgea spre satul luT.
      gospodarului era îngreunată, ş»-şl aştepta ceasul fa-toată vremea.
    iul, cum era trudit de drum lung, după ce aşteptă, toyocul sub cap, pe-o labă, şi adormi dus. hft cîutătorî, Iarna, cînd nopţile sînt mari şi lungi, auzi ţwne un scîrţiit de uşă, nişte şoapte, apoi nişte vai-
110
ŞEZĂTOAREA
 cărăturl şi peste putina vreme un plîns de copil mic; l'en.nl gospodarului născuse o fetişcană.
   Pentru a nu face su parare casaşi lor şi sîială fomeci. * t banul, întorcîndu-se cu faţa la părete, se făeEsTeă donnmt »ţ butucul,
   Drept moaşă fu adusă o babă urîtă ca moartea — im* satului, care zicea tuturora „mâl nepoate* —- şi băi/i *■» slabă de-ţî venea să iei cîmpil, mimai să n’o vezi.
   Ciobanul, deşi se făcea că doarme, trăgea cu urecii ii* ti tot ce se făcea în casă; auzi curii moaşa descîntă pe Irlntâl de diocbiti, auzi cum a frămîntat lut ca să pue la pIuimJ auzi cum înaintea facere! se făcuse metane lui !)-/.»n i Maîcel-Precista. auzi In sfîrşit cum pe masa de sub icni»n « puse şi se aprinse 3 lunibiarî, fată fiind 3 pînî, roşcovi*, U*-lide, zmochine, o garafă cu rachiu, mia cu vin, zaliar i h toate acoperite cu un bariz; se pregătise .masa ursitoar.
   lntr’un tîrziu, cînd slutema de babă—moaşa—îşi mai pM tise din treburi, se puse pe un scăunaş înaintea focului ţ jarîndu-1 cu un băţ, zise celor de faţă—gospodarul qi cîte-va femol:
   —      Vedeţi voi ciobanul ista, care doarme pe laita? El i* ai să se însoare pînâ ce fata ta—şi arătă cu degetul spro jctl podar—n’a creşte mare.
   Gospodarul şi celelalte femei bufniră de rîs, crezînd că i*hHi şugueşte ; dar ea le zise :
   —      Hal, Hal I veţi vedea voî că gura mea nu-I doj irintA a spune minciuni.
   Femeele, ca femeele, făcură şi maî şi chef, şi spuse pr .n * cia babei şi lehuzel, caro tîso şi ea oleacă^, cu toate dumilf ce-o chinuiaîi.
    Ciobanul însă crezu palavrele babei şi începu a-şl fin*' i* de-fel de socotele; el se trăgea spre locurile lai cu ificlid de a so însura, căci se săturase de atîta burlăeie, şi «i.i4 colea, la uite ce-I meneşte sluţenia de babă ! ? Şi-şi |.»< . w gîud să facă o şotie copilei — ursita Iul după proroci;» * ii * — doar a lua-o naiba.
               SEZATOAREA • *
111
    tr'un tirzifî, cîtnl toţi aT casei adormiră butuc de trudă, iml fie scoală, îşi Te jăchjUr şi cum copila doimea înfă-lnlr’o covăţi<*a la picioarele mîni-sa, care alipise şi »-a do i, mal lă.sîiid-0 durerile, o îe binişor, o bagă sub suman, încetişor afară, pt^ie-copila -înlr'ua par din gardul ce era tiu casei şi pe ici ti-i drumul !...
    fură era frig Copila, cind dădu de răceală, începu a lîpa. todarul, caro dormea cu grijă, aude într’o vr^rue nişte şi treaindu-se   esc afară ; cind colo, ce se vada ? î... Iu
    I unul par sta acaţută copilita lui, care de frig şi de ţi-
    fce învineţise cum e porumbrica. hă In casă, copila îşi veni în lire, şi totT al casei pricepură na care făcu pe cioban să facă o aşa de mare pi ostie. <r»v euse 16 ani de la întîmpiarea asta.
  'Ililr o sară, prin cîşlegile de Iarnă, la casa gospodarului veni fin stătut, îmbrăcat bine. cu ciubote frumoase, cu suman ban pe el. cu mintean mlndrn, cu cuşmă ueugră, însfîrşit om lu toată lirea, cum II şăde romlmilul mal frumos. ka  el mal venise şi nişte rude de-ale Iul, doi bărbaţi si o
       Omul nostru    era cunoscut prin toate satele vecine  ca
    cu stare, şi-l sosise ceasul însurătoarei.
    'n unii, din alţii, oblicise el eă în satul unde altă data fu-ospatat, se afla o fată voinică, frumoasă, meşteră şi dină, ca cum chitea el să găsească, nmiea trecuse. Omului cu fata ÎI arsese casa. In locul eT, puterea lui D-zeti, îşi durase una şi mal şi. căci cum a k at omul la gloată, şi norocul o început să tragă In gazdă ţi, aşa că ciobanul, căci el era peţitoiul. nu putu pricepe c din cele trecute. — AJă rog, 16 ani îl vreme, nu şagă ; a să făcuse coşcogeamite fată mare, mîrtdră şi frumoaşă âolcniă.
                      ÎTosTgospodarul că începe a avea peţitori la copilă, şi oameni stătuţi, cu stare şi cu pricepere la sfat, căci cloni, cit umblase prin lume, pe lîngă părăluţe «gonifcise şi , puse fata şi gospodina să gătească ceva de ale gurel, taft să între tn vorbă despre oăsâtorie, omul ca să-şi iaudf
112
ŞEZĂTOAREA
  fata. începu a povesti tot trecutul ci, pînă şi întlmplnret punerea eî în par decătră un cioban, ce-Igăsduise In (unii facere! în casa lui.
     Peţitorul, adecă fostul cioban, începu a rîde şi iniîil* tuturor că el a fost cel cu pricina.
     Rîseră cu toţii de povestea omului, ospătară bine şi ră logodna.
     Peste 3 săptămîn) se făcu o nuntă ca aceea In saţul de s’o dus vestea prin toate meleagurile de prin pr-jm pe baba ce prorocise că ciobanul nu se va însura de *(i copila care l-o spus ea, şi pe care u'o luase nalba, o (fl mal mare pecte gAluşte.
     >»unta şi cbeful o ţinut 3 zile şi 3 nopţi. ET s o vt mult şi bine şi cu eî m’aş fi bucurat şi efl, de-aş fi fost pe *
     (Spusă de mama, în Spătâreştî, jud. Suceava).
                                                                          M. LUPI ii
                   C î n. t e c
  408. Dl-ar ci dealu de mohor am         doru di la doi frnţ;
  n-aş mâl ducî-atîta dor,           baţi vîntu piatră uimit,
  da aşa-f di scînteuţî              şî-m  dă sfa(t) di la părinţi
  şî duc dor dl-o mălculiţî.         baţi  vîntu pintră flori
  Baţi vîntu pintri bradz,           şî-m dă sfat di la surori,
     (Auzit de la Vasile Buţuraş. de 70 aui, din Tătăruşî, jud.. iu<»
409.  Ultule, pi malu tău creşte-ar iarbî şi dudău. Ol tu le, cîni turbat, ci vil mari ’nveninat'?
şi capiti di voinici ? Moldova-1 cu pcetriceli, puiu traeşti cu jăli.
Da di-ar ci Moldova-ii >»i«
 ori la munţi ti-o plofiat di-aducl capestre de cal murgi la puiutu mneu cel dulce
    (Auzit de la V. Buţuraş).
ŞEZĂTOAREA.
113
   Floricicî floarî-albaştri In baţi la fereastî, i-s fatl, nici nevastî. ici di pi şăs cunoscu di pi mărs, rnărsu legănat iivlntu traganat.
   Hori pi Iaz hn sus ou mina li-aui pus. b am pus cu giuiamînt au iaşi dim pamînt. duma liliiac ntlna cu cerdac iSTiî pînî-m prag, lulpaii negru pi cap.
 Au7.it de Ia Pintilio Huţa nu de tul, din Tăt&ruşî).
 I, Frundzîverdi larbl neagr! »î, Jli-anî. di uegnstorl mari tocmit saceratoari. r dzlua pîn' la prîndz, Ucrama di plîns. nu plin su sari «•*A pi plai la vali, nilinit cu badea’m caii.
   *niă badicî călări.
 )nigu badi ti-aş lua. mtifi murgu dintr'o giol fii duci pi-amîndbî.
   ■mă bâdicî călări, tiiagu badi ti-aş lua, ffini murgu dintro marţ Iii duci pi doi frai. mă badici pi murg,
sara undi-I poposi cosiţa mni-ol despleti \ şî cîrapu c-a otagi şî murgu ţi s-a hrăni.
—E-mă bădicî cu tini di ţî-i rnşîni cu mini fă-mâ brîQ pi lingă tini; di t-a pare brîu greQf fă-mă lumninî di săQ şt mă puni rn sinu tău ; cî sara dl-a însara, eu bini ţ-o! lumnină.
Tot ti duci, bădiţi, ducT, pîn'ci-I intra rob la Turci, şl s-audz cuci to cintîu pauoei samanîn pauniţîli grapîn, şî cioara cu grapa'm spati ducîn la plugari bucăţi.
Sî iar sî ti duci şî sî ti'nsorl di noauî ori sî faci noaQî ficiori şî la urm’o copiliţi, sî ti scoatl din tevnitî. sî ti poarti di mlnuţl sî-ţ dăi apî din cociţî.
Tot cu-atîta si nu cil sî-t faci noaui patureli, sî dzacl anu şî patu, şî cu fata la păreţi pîn d-a treci os pim os şî carnea di pi tini glos.
Şî nici cu-atîta sî nu cil, sî umbli dim sat im sat şî s-aglungi şî-m satu nincu, sî ti mnilues şî eti:
114
ŞEZĂTOAREA
e-o cojiţi di mala! uscaţi di noaGi al.
   (Auzit de Ia baba Par&sta de 60 ani, TâtâruşI).
412.  Frundzî verdi dl-a!unicl,
lelicî, lelicî,
nu-t rnăi dzîc nirnnicî.
VremcaTivremueşti
cămeşa’mnl răceşti;
din streşini pcicl
straili-m strici.
Lelicî, lelicî.
nu-ţ măi dzîc nirnnicî.
Sara pi uliţa mnicî nu-t mâl dzîc nirnnicî.
Sara pi uliţa mari, eş 1a primblări fără luminări.
Lelicî, lelicî.
nu-ţ mal dzîc nirnnicî
pini Duminici,
cin ol vini
şi nî-om dispartî;
şî eu m-ol duci. n-ol vini
şi tu tari ini-I dori,
ini-î eata. nu mi gasî.
Frundzî verdi di doi nuci tu ti duci, badi. duci; du-ti. du-ti şi măi vini nu mă măi lăsa străini.
Străini si n-am pi uimi, ni mărul nu-I estâ mniiî.
Ori e-mă badi şî pi mini şl ma du acolu cu tini.
Dj ţî-1 ruşini cu mini
fă-ma biîn pi Ungi tini • di tt-1 ruşini cu brio, fi-mă lumuinî di sfttt şi ma puni-m sînu PIU Sara badi uni-! sta eU bini tl-ol lumnina.
—   Te-aş lua, dragî, lua da mni calu tinerel debge mârg eti pe el.
—   Daci, badi, nu mi-1 hm etk pe tini tl-oî blastamn si ti duci badi cu anu
şî sî ti tîlneş cu amarti , nici cu-atlta nu tî-ol la**, tot ti-ol măi blastamn sl ti duet. badi. mâl Un si ti-agîungî vin cu ploui, şî calu s-a poticni şî pi tini ti-a trînti, mina stingă sî ţ-o Irlnpl şî cel dreaptî sî t-o ruiupl, si ţii fi iu cu dintî         I
sî mîl calu ca muţi.
Nici ca atlta nu ti-ol lima, tot ti-ol mai blastania: si ti duci, badi, duci pin ci-1 da di plug di cocon Ir* cocostîrcil corn arin şî cocoară buimărin.
Nici cu-atîta nu ti-ol Iumi, tot ti-oî mâl blastania si ti duci. badi, duci, pin ci-I cad(» rob la Turci, cu grumazu In lanţuri, cu minili în cătuş, cu pcicioarili'm butuci
ŞEZĂTOAREA
115
rii-î vid6 el tî-1 bini ■duci anii mi di unui, di-1 vide eî ţi-1 râu 0(1 cl ti-arn blastamat eă. ti-ntorci badi'napol, al fad noauă ficiori A dzăcea oara faci o fieioara. hi dzacT dzăci ani di boall, dzăci cin s-a'mplini atuncea cî-1 muri fata ti-a pomini.
(Auzit întocmai do T. V. Ipate 108 ani, diu iălăruşî).
                                                                    A Ciri (a Kireî)
lll 8. Pi Dunîri-n glos jf un tlrg frumos ‘ni cl-ncarca fir şl ibrişln Mtav di cel bun, postav şl matasî fin Ţăligrad scoasî ? Harap negru şl budzat, (Hfind di bogat, jktgru şl ciudat.
|t l’q şoldzl ca di crap, ftt muşte ti ca di rac. gl cin st-nturna iii'l şi Gira.
—Ciro. Cirolinî nantl cătălini rumlnl călini, mergi tu după mini ot ti-oi tine bini;
şî eu cî ţ-ol faci cufiti-ni bolduri lăsati-n şolduri, şl ci t-ol aşterni parali mărunţi pi drmi cusuţi ; şl la cap ţ-ol puni un burduv di galoinT, galbinl viniticl cari nu-s pe-icl.
Da Gira o dzls:
—Harapi, harapi, tu eş negru şî ciudat şt cu soldzî ca di crap, cu rnusteţî ca di rac, cu oci boldit, cu dinţi rînjlt.
(cin catal Ia dînsu nu-ţ măi finei rlsu), la tu mi-I lua şi tu ci mi-I duci In ţara hărăpascî. Hărăpoaicili ca şărpoaicili, surorili taii, cumnaţi li meii, s-or faci-a mă cinsti, da nu m-or cinsti, cl m-or otrăgi, şl ţii giaba ţ-a ci, imma cit nii-T omorî. Harapu cin audzl mina la brlu T-o pune şî-n caicu mni-o zvlrle pi Dunări-n glos foce. Mult! vremi du trecd,
116
ŞEZĂTOAREA
fratili Ciri vin&          şî-1 şî cunoşte        
cel măi mnic şî măT vonic, din gurî dzicâ :       
şi din gurî cl striga:     --- Eraţi Costantini   
--- Giro Cirolinî,         hal măi tari, hal,     
nani! cătălini,            tai harapu             
roşii călini               şî-rn scoati capu.     
sora noastî buni :         El barapu mni-1 tăe    
<Ieştide-m poarta          şî mul bini cuprinde.  
sî-rn bag averea           --- Ollo sorioarî      
bat o pustila.             nu ti supără,          
IJalei-sa işâ              eti tl-oî manta        
din guri dzîce:            după hara(p) bălănel   
--- Oragu manii Costantin  sî saminl şi tu cu el. 
col măi mnic şî măT vonic, Mîria-I săruta         
Gira ţ-ar răspundi         oci-l lacrama:         
da n-ari di undit          --- Fraţi Oostantini   
ci pi Cira o luat          eQ cît oî trăi         
harap negru $î ciudat,     tot tl-oî pomini.      
putrid tari di bogat, cu oci boldit, cu diutî rînjlt.
(Cîn catal la dlnsu nu-t măi (îneî rlsu). Costantinu c-o strigat:
— Nu-m spuni cu gura ş-aratî-in cu mîna unl-o dus pi Gira.
E cu mîna-î arata, el caicu discărca şî-n caicu s-arunca DunlrTa’n doatiî taîa, cu orfana cî-in oce di dipai-ti mni-1 zare; el caicu mni-1 sile,
Doamni-n scurt rnni-I agiunge Cira mni-1 vide
   (Spus de T Mihaî Buchii* il#l*Mll ani, din Tătăruşi. 11 ştie de ■ M »tt mic, de la moşul său Toader i . «K
 414. Frundzăverdi di riiArduliH punl-oîu şatîa şi m-ol duel. sî vidom cini m-a plJngi; di m-a plîngi cineva eu am loc dl-a mă-nturim da di nu m-a pljugi mint ş-acolo-I tari şî lumi: fraţi şî surorili gradina cu florili. stratu cu garofili.
 Ş-am audzî dim batrînl c-aşa-I rău pin străini.
! Am audzî şl nu cred pini n-ol umbla sî văd.
ŞEZĂTOAREA
117
P-J plnTa cu hamei..
   uu-s cu fraţi mnel I nPt (ilnla nice pre.
Ml im-s la tara rne.
tlAmit de Ia Vssile Eăbiilăfl.
  U ani. diu TiitărasI El l-a îuvă-k un alt moşneag Orig Cft-u, morţiSy4 în etaie 107 ani.
   . Frundzî verdi lem di nuc vremla si mă duc ră străină nu cuuos pi nimi. i'lzt verdi lern doimies fraţi sl ma tîlnes, fraţi cu surorile bini li-a păre. inini-or sfătui mni-or răcori, ri-1 arşi şl stiîcatî *nguratati;
 o*ani avut nici o parti traiascu batr-un fraţi; •ungur c! tiaesc lotrbili mă sfădesc ulm ci traese. trli, şî n-am cu cini; muri. moartea nu-m vini.
       clasu clu a ci bini ni-as găti; drum ci m-aş găti drumu ducători ni-ntorcătorî. laţi măi ficiori I duci, n-oî vini Uri mi-t dori,
rai-t cota nu mi-t găsi.
Ceva dT-aţ măT sfătui ♦ • . • inima v-aţ răcori.
   (Dela Tnadcr V Ipati. de 109 ani, diu Tâtăraşî).
41 fi. Verdi, verdi şî iar verdi nimi-n lumi nu mă credi, mima Duinnedzăil mă credi. Jălui-m-aş şî n-am cui: jâlui-m-aş codrului, codru ari frundza verdi şl pi mini uu ma credi. Jalui-m-aş cîmpulul: cîmpu ari peliniti nici la dînsu n-am credinţi. Nlagrl-s, ulagrl pi obraz di străin! c^-am ramas. Nlagrî-s, nîagrî şl patat! şl din părint dipartatî.
Trec um podişor dl-alamî, rău îl doarnni făr di maml; trec um podişor di pclatri, rău-l doamni făr’ di tatl f tre um podişor di flori. tari-I rătl făr* di surori; trec o luncuţî di bradz, doamni rftu-1 făr di fraţ. Ş'apn foai tril aluni cini dzlci cî ni bini muti-ş casa lingi mini si vădi cit mni di bini.
Si bei paliaru mnefi s! trag! eitl-am tras efi.
   (Auzit de la Grîgore Bugiuă de 4fi ani, din Tătăroşîp
118
ŞEZĂTOAREA'
417.  Frundzuliana tril zmlnceli eoale-n vali-m prundureli rasar, maici, doaut steli, parcl-s doauî suroreli.
Cel muică aşa dztce: măicuţă m-aş mărită.
Gel mal mari aşa dzîce: taci soră nu mai ofta cl pi rin ni-om mărită, una-n sus pi Tutova una-n glos pi Craiova.
Di cit soră, pin străini, măi bini pi-om gar di spcinl, ci di spcinl ti-ol scutura da di străini nu-I scapa.
   [Auzit de Ia Vasile a lui Toader Frij de 32 ani, din T&t&ruşl. El îl Ştie de la mama lai Kux&nda lai Ion Negri, de 60 ani].
418.  Frundzullana tril zminceli şl su nori şî pi su steli trecl-n stol di rlnduneli;
nu ştlu-1 stol di rlnduneli or! mill) sin surori dl-a meii.
419.  Frundzullana stuh di bălti baţi vînt şl ard În soari.
Lasî vîntu sl ma batl
şi soarili si ma ardi, cl stngml-s ginovatî cî in-am cerut maritatî: di barbat si ciu mustrat! şt di soacrl blastamatl.
420.  Frundzullana o<I"Um tătl lumla’I ditr’on nluui numa eu pi uimi n-am. De-aş ave pi cine-vn ar vini şi ni-ar cala şl sara şl dimineaţa Lung li drumu şl cotit, nu pot mergi di mit Mari-I dlaJu’n Garalofl da-1 măi mari dorn mm n
   (Auzit de la Th. S. de 45 an!.).
421.  Foailiăna pal nanifl la Focşăal Intri liotarl este-un nuc cu fniml/.n
sî strîn(g) cuci di piu şl cintl di sî omoarl Ş'aşă cintl di frumim di darml crengili'n Da un cuc cu coada ardl-1 focii bini cintl, eş drăguţi di-1 asculţi Da asoulti-1 pustlla cî mnî-o răpus solim (De la T. Simion a
422.  M-o făcut ninim n si ciO tati d I-agl utorl, sî scot boi din ocol şt sî-I pun la plugiiHor şl sl ma duc la ogor Doaul brazdi e-am bwlel potira m-o’nc ungi ural şl-ntr on scurt m-o <1 Kytl
    1). mii — mal.
ŞEZĂTOAREA
119
                                                                                             I
ilnili cot la cot
llilngiea pusl'n opt p oasti iii-o luat.
     ui Solumoani (tapnborl din dlal tn vali scoati din catani.
     la Th. S. Gorcloaea).
     Frundzî verdi di-alunicl aolrbl mă mlnlncl; di nu m-ar mînca, r ci fata ca ruja, mm ca pînla. gctrba ct ma mînlncl eşti veştedzltî,
     1 arst şî fripţi,, ictrfil ma mlnlncl. frundzî verdi di-alunicl slrîgî pulca-n lunci fcct-om pul ş-o curci: puiuli di mlnlncl. ar tai ş-um boboc, nlnc, mlneare-al focr fos pliu! di noroc.
  Hi audzl şî ti ştia t otrava la brîti omori omu di giu. Mllşoara sălcioatî n puiuli oii ti scoall, Ituie-m viu peţitori a. Duminica dzl todeauna. i da di m-oi scula? di caş di ia crăciun, muri-m postu mari,
   41 glaţl-m primavarl.


Prost măi eş, nu ti pricepe!; boţ di caş îl faţa ta, cir di muri-s oci tăi, sloi di giaţl-1 inima ta el ti temui cî tT-oî laşa. Ş-apu : Orijanco, Crijanco dalbă Moroşaneo, of, dalbă ţî-I faţa cum li helgila.
Şadzln la părăă
n-aî va izut om pul a mneQ ?
Di l-ol ci vadzut
nu l-am cunoscut.
Stătu, stătu lui umbra bradului; musteţili Iul spicu griului; feţişoara Iul spuma laptilul; sprîncenili luî pana corbului; ocişori lui
ca doafil ciri di muri, coapti ia păduri coapti la racoari ni-aglunsă di soare.
   (Auzit de la V. Băbil&G, de 71 ani. El zice ei aşa si cînta |>e eîndera el m vremea Iul băetanaţ .nu fleacuri de eş di acum**.
424. Badia şi Baduleasa
Atunci Turci cîn veniri şl din guri ci strigări :
— Baduleasî cei frumoast
120
SEZATOAREA
cu stătu di gîupineast cu uci di curvî-alla.>i. undi-mnl eşti Badia tati ?
Di-l in tfi\g) ia carni graşi
du-ti dzi-I sî vil-aeasî;
di-I la gii.
dzî-î sî vii ;
di-i în eravnî,
meri şl-1 clamî.
—   Nu-l în th*{g) la carni grasî, i-'n camarî morţt) di bat.
Da turci cin audzliî şî la Badîa cî ninl Intrări şl pi Balîa mni-l lega to la >tîlpu hornului la duhoarea foculuT ; şl of! cu mni-1 înăl bate cu coada corbaclulul pi fata obrazului.
Da di la o vremi l-o lasat.
Da şî Badla c-o strigat:
—   Bădulîasî cel fruinoasî cu stătu di gTupineasi
cu oci di curv-allasl, e tu tîrgu di-alungn, pîn ci-i da di Neculce cî el doarmi'ntri curve; una-1 pcişcî, una-l muşc!,
  una cu gin mni-l stropceşti feţişoara rumineşti.
  Na ceita di la mini şl du-ti în coi camarî, şî e galbini cn poala şî ti fă a-mpoeieca, cî tu galbini B varsa,
 doarl turci 8-or uita, şî eti cî m-ol dizlega.
   (Auzit de la Ştefan a Liijmlfi de 2(5 am).
   425. A duşmanului
 Fmndză verdi păr amur şî mă bâ dl-o d/.î, dl-oii» a» sî fac pelin ii dzabar, şî dzaliaru to dzabar şî pelinu toi amar, şi duşrnanu to duşman. Atunci îl faci strainu fraţi cîn a da din pcîatrî lapti, şi străină sorioarî cin a pocni puşca goall.
 Da duşrnanu... te-l-aş nici în casl si nu-1 laş, cî duşmanii sarmanu vre sî-ţ minînci capu.
   (Anzit întocmai de la V. Iu bălău de 71 ani El l-a învăţul r cînd era mic, de la alt mugurul numit Neculaî Mafteî).
 436. In nijlocu codrilor tip! pui corghilor, nimi'n lumi nu ni-I crcdi di cît fata craiului din ţara Banatului; val! puilor, ci tîpaţ, ori vi-I foami, ori vi-î sfttl orî vi-i dor di codru verdi Nici nu ni-î foami, nici nu ni-I sâti
                                              ŞEZĂTOAREA
121
I
   bl nu ni-T dor di codru verdi. o zbura corghi bătrînl ram as pui străini, i Auzit de la Şareta lui Gh.Pru-»i. diu comuna Broseăuţî, jud. rnhoiă).
   lt7. Frundzl verdi di doi fragi li n-ar lua dragi cu dragi llk-nr mal fi frnndzî pi fag!
  |1 iarbl pi 8u copaci, fii la noi, durnbrava’n gTos Jjjiergl-on voinicel frumos.
  |li la noi dumbrava'n văii Inorgl-on voinicel călări.
  Cu cal murg. pornmbâcel da mă maici după el; mult II nant şî sup(!rel I iird-1 tras pintr on inel. tDraga maiui nu ti duci fit ti-ol scalda'n lapti dulci. K&ceala-I volnic Jilan pişti*o sutl căpitan, lîHi feti-o fost In JÎT Uti-o Tarnas cu copkil.
    (De la baba Profira de la şcoala t\ uile Lapu“ din laşi).
                                     A Şoigulul
    428. Sus la nantu muntelui U stlnile Şoigulul, pi ia mnedz di umed/. di noapti l.uibna ciobani di moarti. Şulguloasl cel frumoasl <m stătu di glupineasl cu oci di curv’aleasî.
    —Scoal' Şolgulo, nu durinni, ol pi la mnedz di mnedz di noapti
bucina ciobani di moarti; nu ştitl cîrdu’o rătăcit ori haiduci o năpădit?
(Da el o dzîs cîu s-o tredztt):
—Aşa bucinl ciobani cin să strlgu la mîncari. Cioban mal bucin'odată.
— Scoal’ ŞoTgule nu durmni, ori cîrdurile-o rătăcit ori talharl o năpădit.
Şoigu ci s-o deşteptat şt la grajdlii mnî-o plecat, şî pi murgii 1-o‘nşa’at şî la stlnî ci mnl-o plecat. Mărgîu caloa’n glumatati murgu răncedzăr'odatî.
—Haidi, haidi murguleţ ci pustiia măi răncedz şl ni amica nu măi vedz.
(Iar murgu o grai cu dînsu):
—încet, Şoîgule. cu scările ct ţî-I rapuni dzîlile.
El diu scări c-o măi Îngăduit da ainu locu era depărtat şl dzîua ctn s-o aflat, la stlnl cîu o agluus dzîua mari s-o făcut, stlnili era pradati şl ciobani legaţ spati la spati coati ia coati legaţ di haiduci InfervcaţT.
   [De la V. Bftbfilău. de 72 ani. L-a învaţat de eind era copilandru de la moşneagul Gr. Căşu-opauu mort de 2 ani, in etate de 109 ani].

122
ŞEZĂTOAREA
429. Frundzl verdi di-alior m-o facil maica ficior sî citi tati di-glutorl.
Ş-ara scos boi dina ocol şl plugu di su şopron, boii ci l-am Inglugat şi la plugu c-ara plecat; dotil brazdi c-am arat şl ia oasti m-o iuuat. Frundzl verdi poara! gii 16 m-o dus în meliili. frundzî verdi di doi nuci .to m-o dus în supri Turci pistă api, pistă raunţ părinţi ca st înni-I uit.
— Du-ti, du-ti şl măi vini ci mnii tari mni mnilî c! ti duci în lari străin! uni nu cunoş(tl) pi nimi. Ol, lung II drumu şl sîeret mul nia ul(t) şl nu ti văd, şl ma ultu pi ferTastî sl ti văd viin acasî, sîina’nvet tu, ci-ol măî faci cl to singur măi trăesc cu sclrbili mă sfădesc.
Şî urltu mnî-o vinit eu la tini m-am gîn(d)it şî jălla cî m-o gătit; tu la mini n-al vinit ceva sl ci sfătuit.
Tari greti c-ara măi trăit. Cin aş şti c-al măi vini drumu ti l-aş zugrăgi, cararuşa t-aş pligi, di la mini pin’ la tini
ca si meri la ral cu luni. ş-îiş plăti şî parastasl ca sî meri la ral cu pari. Frundzî venii lemn us<-ai tari răQ te-î suparat şî te-î dus şl m-al lasat, di zbucium şî di nacaz cu lacrămili pi obraz. Frundzî verdi lemln) sufli buni ca8 al puşti t, şî pi fraţ ci i-al urît. frumuşăl mni ti-aî gătit şl la drum c-al pornit, to la drumu ducători şî-napoi ni’ntorcatorl. Frundzî verdi larbî graşi, di cin te-t porni di-aenal inima mni-1 fript!, arsl, nici mîncarea cî nu-m plnol. Cîtl mîncari-am mîucat cu lacrimi amesticat. Frundzî verdi rug şl muri cuculi di la păduri duti Ia Georgi şî-i spuni cî cu mini te-î illnit şî eil cî t-arn poruncit sl m trimatî ceva'mseris ca sî nu măi citi scîrbgit. Frundzl verdi di măr dulci sî ştii bini cl m-oî duci tăt raspunsu t-ol aduci, cî cu dînsu m-am tlrnit şî cu dînsu m-am sfătuit. El din guri c-o grăit:
— Cuculi di la păduri duti la tata şî-I spuni
ŞEZĂTOAREA
123
t\ uinii tari nini bini,      cu fraţi măi sfatuesc
H baeţi cl-m traesc           cum în lumi sl trâesc.
  (Acest cîntec I-am ausit ţi scris din gura lui Tli. V. Ipati în vristâ 4* 106 ani).
                                              AL. VASIL1U
                                   Cana-Galileeî
Km nunta ce s-o făcut Iu Cana-Galiloel, fost-a şi Isus poftit, i-mt»a-Galiiecl;l) lins şi cu Malca-sa. Şftzînd la masă şi blnd băutura ne-ajunjlnd, uirneno na cuteza \m lsus a-1 întreba.
Numai Maîca-sa o cutezat pe lsus l-au întrebat:
«0 fiul meii prea dulce „băutură nu ne-ajungea. tar lsus o poruncit lise vase de-ati umplut, lise vase pline, rase !
să fie de-ajuns la masă. lsus le-au blogoslovit: apa-n vin s-o prefăcut, ş-îitt dat întăl nunului să guste vinu do bun.
Iar nunu dac-au gustat cu glas mare au strigat: „Dar această băutură „de unde fuse aşa bună?1* Dar nimene nu şti6 numai lsus cu slugile care-mplase vasele.
Ş-această masa frumoasă fost-au la Zilot In casă 2) Şi de-acum pînă-n vecie amin la toţi să vă fie şi nouă de veselie.
     (Cules de la Prouteasa Paruschiva Grinţeseu. de 72 ani, din Broşteni, Suceava).
                                                                 M. LUPESCU 1 2
     1) . DupS fie-c»re viere se repeţi : Cana-Galileel.
     2)   . Acest cîntec ee spune pe la nunţi, pa la m*rie mari. de eel ee-1 ştiiL El e o aicurt&rc şi versificare a Evangheliei oe ea ciuta do preoţi, cînd se cunună cine-va
124
ŞEZĂTOAREA
             Spicuiri din „Curierul de lassi“
                         din timpul cînd era redactat de Eruinescu.
   Se ştie că Eminescu a redactat ziarul „ Curierul de las si" de la 1876 pînă la 1878 Parte din articolele lui publicau» în acest ziar, ati fost scoase în două broşuri de cătră fraţii Saraga. In eolecţiunea lor. Toate articolele sînt neiscălite, dar foarte l**sne se poate vedea că sînt scrise de Eruinescu.
   Răsfoind de-a mărunţelul colecta „ Curierului de Iassi„ din anii 1876-1878 (în colecţia cercetată de mine lipsesc însă N-rele 9. 102. 103, 104, 106, 107, 124, 127, 130, şi 134) am găsit articolaşele de mal la vale, privitoare la literatura populară, de care Eruinescu se interesa mult. Cred că fac bine dîndu-le din no& la lumină, mal ales că acest ziar
                       0 tragedie ţigănească
   Intre mal mulţi prăşitorl ţigani, care luci aii cu nevestele împreună pe o moşie din ţinutul Cahululul, se aflaţi doi tu împrejurări foarte deosebite. Unul avea nevastă frumoasă, altul urîtă.
   Cel cu nevastă urltă putea să cînte:
CU îî ţara şi lumea nu-i nevastă ca ş a mea, cu cînipa cea de vară sc joacă cînil pe-afară, cea de iarnă-o bagă'n tăă şi mă pune s’o scot efl. Untura-i pe podişor, capu el cit un cuptior; untura-T po căniiniţă, capu el cît o căpiţă; acum i-un an încheiat de clnd nu sa periat
a devenit foarte rar.
ŞEZĂTOAREA              î25
        Işi la umbra capului şede turma satului.
                 Ce haz am să merg acasă, clnd nani nevasră frumoasă?
                 Strîng îu braţe-o mohăudwată şi sărut un sloiu de gheaţă, s a fi gîudit şi el: t        Să rămln viţel mînzat
                 lingă cel ce s’o’uşurat, că bărbaţii ah fîmel, doar nu m'or lăsa să piei.
         »tea, după ce se culcară toţi, danciul îndrăgit foc de cea frumuşică, gîndi:
                 Pentru ochi ca murile ocolii pădurile,
         cet ceata celor ce dormeai! şi se duse lingă nevasta Aceasta gîndind că este bărbatul săfi, nu zise nimic, dată ce băgă    de samă că nu este                       bărbatul sâQ. s‘a
   titoK  .tiusă de acest abuz şi l-a pîrît pe nocturnul Oioisbeo.
  A a ti gîndit el in sine:
                 Cine dracu-a cunoscut grădină fără cărări, dragoste fără mustrări, grădină fără plrlaz, diagoste fâr’de năcaz....
jşi x t‘pta cu oarecare nelinişte esplicaţia curbărbatul degiuit. Â- •*su  începu să-l mustre şi aă-I zică, că i-a siluit nevasta.
| Ihim iu răspunse că a fost                       cu a el voinţă. Atum*ea bărbatul
  n-l; i tapa şi-I crapă capul cu ea şi astfel se plini tragedia, nupra căreia Curtea cu juraţi va avea a hotărî. De se In-l*<fui•!i istoria asta între franţujil noştri, atunci am fi avuta ' •! -tra: 1) o dispărţenie, 2) mi duel în care bărbatul legi-nit » ea mort. 3) căsătoria între Uicisbeo si cucoana văduviţi. Dar atuncea unde ar fi deosibirea între o tragedie ţigă-v şi una franţuzască ?
                                                              (Curierul de Iaşi, 1876, No. 79).
126
SEZATOAREA

                       Tâlcnlre bisericească a obiceiorlior de Ia (ară.
         Intr’o veche „învăţătură părinţilor duhovnici** al cărei an Hji sestel- găsim Ia capăt o ciudată tălcuirc a obiceiurilor pftmbi tulul. Istoricii noştril vor găsi că aceste tălcuirl clerici? t.MJ de o origine tot ailt de grea de constaîat ca şi obiceiuri!*; Im sile, dar fiind atît de curioase le aşezăm aicea, precum I# găsim şi In limba, nu fără fatmec, a originalului.
         1)    . Dumnezeii limbilor elineşti era foarte multî, dintre cmN unul era anume PZrum, carele se mimea al focului, că ti Ir înlua lui ţinea o piatră scumpă, ce după feliul el luminii l jăraticul, încă şi foc deapururea ardea. Înaintea lui. lai A m* chinătoril lui făcea focuri şi se petrecea preste dlnselc, Indii puind cum că s’ar da singuri pre sine jertfă acelui I<l4 Porutn. Aceleaş închipuiri fac şi unii din creştini plnA l« zioa de astăzi, adecă Jocuri în băiii in zioa a* joi mari ji »| petrec peste dtnseie\ Insă nestiind el ce închipuie.
         2)    . Alt idol era, ce-I zicea Lâdco. Pre acesta ll ăn* Dumnezeul veseliilor şi al bunei norociri. Acestu-i (siaj mlu ceatl jertfe cel ce avea a face nunti şi veselii, părindu-li-m >4 I cu agiutorul lui Lado (sic) Işî vor cîştiga veselii frumO**ii şi viaţă cu dragoste. Aseminea şi aceasta o ctnlaj creştinii
      la nunfi.
         3) . Mal jertfea unei dintr’aceî Închinătorii de iioll şi a|i|d
      lor adică bălţilor şi isvoarelor. Deci unde era ipa apnMufld el se aduna odată Intr'un an şi se a na nea unii be alţii Im apă. Iar unde era departe, iş turna apă pre dlnşil bnil altm* Aceasta acum şi la unii din creştini vedem fâcîncţi-se, u< Iul a doua zi după Paşti, numindu-se trasul în vate, dintru mu» „tras In vale“ prin îndemânarea diavolului se fac wulte nfwii. gâlcevi şi bătăi.                                      1
         4)    . Alţii avea alt Dumnezeii, ce-I zicea Coleadp, carii 4 adunîndu-se la praznicele şi zborurile lor idoleştî.j clntn ll* udind pre acel Coleada, pomenindu-I de multeorl dumei", aceasta o vedem că se ţine la unii din creştini şi pfoă axlAit
                                              că primesc spre zioa naşterii lui Hs. de le cîntă
                                                                                                     y* Hvjt
< «n tii'u - • J                a uf Ia * cfyiu - ţî»               ^
        tjkv* lĂtimA. fc.                               jw<* •          /ţlv.
                              . 3**            v*.», y .         tfaiţ x< v\
gaul imi
   I i l j, . >~n L lt p.{.i *f
«A» Ji I
SEZATOAREA
127
   'I
                             mlii se colindători. Şi încă mal primesc la casele lor Turca
                                l**ezata avlnd cu sine şi rnăscăriciu ghiduşi, carele
  Miihlndu-ş fata sa zice cuvinte uiîte.
                             «ri i hi cetatea Kodostoi aproape de apa /strunii In vremi-
                             închinătorilor de idoli se afla un idol anume Cron, adică
  h,mnrzful morţilor, care acela era un elin mort, Intru care-
                            • mrulblndu-se diavolul de inultă vreme, 11 ţinea .neputred.
                            «•«•Inia II jertfea rătăciţii Intru acest fel. adică de-şi bătea
                              umile sale piuă la sînge, chiuit, şi toată alta fără de lege
                              ■ i ('u sîngele ce-ş vărsa, luciiipuon cum ca cu sîngo easte
                            îiţpentru-oă arăta rumen la fată); iară fără de lege ee-o
                            'i . i. zioeati câ nu o vede Cron căci ţine ocbil închişi, nici
                             i«le strigările, căci este mort. Aşa şi acum creştinii fuc pre
                              morţii lor. strlngîndu-se clacă de nebuni, «h-şi Imt spate-
                            m ou lopetî. chiuesc, joacă şi alte multe ghiduşii fac, care
                  • * • iili i u se mal sene sau a se pomeni nu se cuvine.
                           0). Alţii cinstesc pre un idol anume Cupăi, pre carele îl mimeâ al rodinilor pămlntulul, căruia la pîrga săoerisulul ia li a lor însemnată II aducea jertfă, adunîndu-se bărbaţi şi Miuari. împletind cununi de buruenl, de-ş punea In cap şi se ■mingea eo ele. Unii din bărbaţi se îmbrăca în haine mueroştl,
  i puţind el juca mal răsfăţat de cit umorile, să poată înmiind pre privitori la toată pohta spurcată.... Aşa juelnd şi Ailml, adese ori striga, Oupal | Cupal! Această urltă Inchi-idiv şi plnă acum se tine aicea în tara noastră pre la unele fişe şi sate, de se îmbracă bărbaţi In haine munre.şt! şi &o
  iiiicmo Cuci sau Căluceni, fâelndu-şl cununi de burticile : mmm de pelin; iar cel ce nu joacă, pelin tot lş pun In bilft. Iţii iarăşi fac altă izvodire drăcească. La vreme de sAoetă
  ii mii cu pielea goală, înşirlnd buruenl verzi pe aţă sc’nfă-iA d« sus plnă jos şi pe cap pune cunună. Jucînd pre la e, muncind toţi cu apă Intrînsul, închipuind cum că şi de dliiHul apă cer, adică ploae. Prostimea se înşală la acestea >ih, cum că ar lua vindecări de toate neputioţilo sale prin faitta cucilor, iara Pâpăluga, c'ar avea putere să porun-
                              ncă norilor să ploae. Precum cred credincioşii că prin a-
#
128
ŞEZĂTOARE\
  tingirea sfinţilor Apostoli s’afl dat vindecări celor bolnavi, aşa şi acum s‘ar da prin călcarea spurcatelor picioare ale Cnci*or (si aceştia cel mal mulţi sînt ţigani puehioşl); şi iaraşi precum llie proorocul afi pogorît ploae, aşa ar putea şi acel măscă-riciii inşălătoriu Păpăluga ca să pogoare ploae, clnd ar vre.
                                              (Curierul de Iaşi 1870, No. 112) i
                   Romlnl din Moravia                        i
    „Fnaea pentru minte inimă şi literatură0 a publicat, dacă nu ne înşală memoria, înainte de mulţi ani im studio asupra acestor romlnl, cari roind In munţii Moravieî, ş’ati perdut limba, păstrează Insă vechile lor obiceiuri precum şi portul.
  De atuucea nu ne aducem aminte ca să se mal fi ocupat cineva de el, deşi stndiurea lor ar fi de sigur interesantă, prin întrebările, la care ar da naştere. Încă în anul lb74 un I preot din Rojnovul-morav, Fr. 1. Kozeluk. a publicat o colecţie de clntice poporale ale acestor romînl supt titlul dn „Kytiee z narod pisni morav. Valachuv (ediţia librăriei Fr. A. Urhanek în Fraga). Aceste cîntice pe care un ziar cehese le numeşte „pline de jale-, aii fost transcrise în nota pentru două voci de învăţătorul F. V. Ianousek. Atragem atenţia celor competenţi In materie asupra acestui obiect, du vreme co se poate presupune că atît tertul eît şi muzica vor înfăţişa destule analogii cu cînticele din ţările noastre.
                                          (Curierul de Iaşi, 1876, No. 120). I
_          CULEGERE DE LITERATURĂ POPORANĂ.
                        ^ *                * V '
    Oritioînd cuprinsul (traduceri din scriitori de o valoni* ! lndoelnică: Ponson du T^rail. Eugene Sue ş. a) unei rcvi «( literare ce esa la Piatra-Nearnt supt titlul „Colectorul litera-pentru ambele seîew, redactorul Curierului de Iaşi înrh- -. următoarele cuvinte privitoare la culegerea de literatură |m* poiană :
SEZATOAREA
129
    „I - !a dreutol vorbind Ia Piatra, tntr'un ţinut muntos SţH    do legende, de proverbe, locuţiuni, apoi de localităţi
  i.-s. Colectorul nu găseşte ce să culeagă ? Un muntean de tină. născut asemenea In ţinutul Neamţului e loai OrvatiL'ă. Citit'-au vreodată colectorii pe Dănilă Prepeleac, pt s * 3u tril nurori şi altoie, ca să vadă, care ar trebui se li- oarăle. din care să se inspire, şi cam vorbesc şi si
ii'i> uuntHşil din Neamţ?
     .Fol literare în provincie ar putea să facă un serviciu i, mi rat literaturel şi lexiconului romln. Lunba de rînd a ni ’i politice ameuintă a Îneca ca buruiana rea holda lini!-:1, vil a poporului Afară de acea, cu propăşirea realis mu i; modern, se şterg legende şi poveşti, proverbe şi locu-adevărate nestimate ale gtmlinl poporulnl romtnesc. i»: ; ^icele fol ni-ar da icoana locului prin culegerea txactă \ uelor caracteristice, ale glndiril poporului, ele ar ti ne-toi.guiţe. Ilar traduceri dm franţuzeşte aafl din nemţeşte a unor producte nesănătoase. ? Oul folosesc? filo întăresc nunifcl b • falşă, că poporul In două mii de ani n a avut nic: nici cugetare şi că aceste două trebuesc plăsmuite In r d meşteşugit de cătră o anume academie44.
                          (Curierul de laşi, 1877, No. 1). DEFINIŢIA LITERATORII POPULARE
    <’ iticlnd intăiul număr al foii ilustrate din HiicuroştT G/obu iar- făgădueşte a li foac «io literatură populară, redactorul Cu ului de lassi spune Intre altele şi cele ,ce urmează :
                    „ ■» asemene foae (dc literatură populară) există In romln! supt titlul de „Şezătoarea. redactată de Dl. losil Vulcan din >t.v Nu zicem, că foaea din Pesta e bine redactată, dar Ir V i! 3,i pare. a fi avut o idee sigură de ceea ce va să zică 1 iură populară, căci cearcă a da ca Iu oglindă cugetare* «iul de a vedea a poporului chiar. Literatura populară im ■ poate nnmi altceva decît «nil cugetarea şi producte), fanteziei poporului însuşi, care devin literatură In moment d
130
ŞEZĂTOAREA
în care se reproduc prin scriere, sati produceri a clasei mai culte, care se potrivesc însă aşa de bine cu gîndirea poporului, lncît dacâ acesta nu le-ah făcut, le-au putut însă face.
   „ Literatura populară are la Komînl foarte putini reprezen-tantl, pe care-I şi cităm, după cît ni-I aducem aminte: Anton Pau (Yalachia), Vasile Aroa şi Joan Barac (Transilvania). Const. Negruzzi şi Alexandri (în unele scrieri) pentru Moldova şi între cel inal noi fără contestare Slavici (povestirea umoristică) In Ungaria şi „Creangă U&yeşţirea fantastică) In Moldova. Dacă mal adaogăm unele scrieri mal vechi de agronomie ale lui loan lonescu. care sînt scrise cu totul în limba şi'n chipul de-a gîndi a poporului, am cam mlntuit cfa literatura populară romînă. Ţăranul, breslaşul şi lnvatătoriu! mic (preotul şi lnvătătoriul sătesc şi cel de oraş) sînt poporul In înţălesul strîns al cuvântului şi chiar numai în întălesu! lor poate fi vorba de literatură populară. Ţăranii şi breslaşil au feliul lor propriii, adesa prea original şi frumos, dc-a vedea lumea, iar învăţător şi preot coboară cultura în jos şi traduc limba cosmopolită, nesemnificativă şi abstractă a ştiinţil, care e de domeniul lumii întregi. în formele vil, mlădioase şi în-cîntătoare prin originalitate a poporului.
   „Va să zică o scriere este populară sati prin materie şi prin modul expunerii (literatura poetică în Intăles larg), sau cel puţin prin modul expunerii (novela, ştiinţa aplicată)-.
                              (Curierul de laşi, 1877, Ko. 86).
                       Tradiţii populare din Bucovina
                     BCMBICUL SUCEVEI
   Lumea, adecă ceriul, pămîntul, apele mărilor şi ale rîurilor şi toate clte sînt într’lnsele, D-zeO Intru bunătatea sa le-u făcut, ca oamenii să trăiască şi să tragă folos din ele. Dară toate clte la început lo făcea D-zeîi numai cu atotputernicul său cuvînt, zice că diavolul căuta să le prefacă după calupul săft, să li zădărnicească meninfa, adecă ca ele să fie nu spre folosul, ci spre stricăciunea oamenilor.
sezatoarea
131

      Aşa zice că poronci D-zoft. care bo îngrijea de toţi şi de mate, ca Intre alte rlurl din inima Oarpaţilor şi i1ul Sucevei >a isvorească şi să curgă cu murmur plăcut şi ini nit? In vale, ca să răcorească cele şăsur! şi clinpil. să Ic hvă mănoase şi să fie spre adăparea oamenilor şi a dobitoacelor dbntlw şi domestice. Şi aşa se şi făcu. Dară tocmai aceasta, zice că, 11 supără de tot mult pre încornoratul şi el cloci In mintea sa licită vuitul glod să facă Iul D-zcti sîntu o şotie ueuinipoiue-uită. Şi cum gindi, îndată si puse la cale, ca gindul să i-se preCaca’n faptă. EI adecă pre toate slugile sale drăceşti le chema Înaintea spurcatei sale fete si le j>oronci să adune pe loc mulţime mare de sttncî şi să le aşeze grămadă una peste alta ţ»e un Ioc şes pe acele vremuri, carele ac afla Intre Falcău 1 şi Frasinul de astăzi, ootune din apropierea comunei ►Straja. Şi“3e frică ascultară diavolii şi adunară cu mult amar şi greu la poronca lui Scaraoţchi, fftrft s:i ştie ce vra să facă, O aşa de mare mulţime de stlueî urieşe şi le aşezară cine peste graroadă. Incit din ele se făcu un coşeogemite munte de stlueî.
      Eşind uriciosul Scaraoţchi Intr’o seară din mocirlele iadului pe pămînt uscat, o întinse drept la locul acela, unde po-roncise dracilor, să-i adune sumedenia de stîncl. Văzînd deci Necuratul, că slugile lui au fost harnice, ii poronci ca acuma al so apuce toţi dracii şi să care toate aceste atlncî şi să ie-ască cu ele rîul Sucevei, ca apa să nu mal curgă în vale, resurile să se usuce, cară oamenii şi dobitoacele să moară de sete. Si iata că, la aspra porouoA a sat»*nil şi mib pri-vighitoril lui ochi de jăratec, draeil cam de curo ■ Întreceau, 6e opinteau şi împingeau cu limbele scoase dc un cot, stîn-eile de a răstogolul şi le prăbuşeau In Suceava. SpurcAilft singur însă cu nerăbdare sărea şi şedea cînd pe o oibtărcâ uscată de brad, cînd pe o buturogă escoasă dc frasin e’o pipă cit cofa de mare plină de răşină între ascuţiţii săi dinţi li-şl netezea cu nespusă bucurie înglodatele coame, văzlud cum răstogolesc harnicii draci, deşi din greu asudaţi ca val de el, cu zel mereu la stîncl şi se năcăjesc să iezască cît mal dfegrabă Suc?ava.
I
 32
ŞEZĂTOARE A
      Aceste toate se făceau fără ştirea lui D-zeu, care în seara 4 30ea se lăsase niţel la odihnă. Insă în zădar se bucura îiupeHţatuI, căci D-zeu deşi dase voe dracilor să-şi facă Şaptea trebuşoarele lor, aşezase pe cucoş ea păzitor, ca diavolii nu cumva să lucre ceva după miezul nopţii. Cocoşul adecă primise de Ia D-zeh poronfta, ca el Ia miez de noapte .să ciute şi prin aceasta să vestească diavolilor, că vremea încurcăturilor şi meşteşugirilor lor sătăneştl trebue să încete şi el eară-şî să se acufunde în murdarele adlncurl alo întunericului.
      Şi tocmai cîud dracii, bleoarcă de sudori, erau în toiul lucrului lor cu iezitul Sucevei, eată că un cucoş de la o căsuţă a unul Romlu din satul Straja, care pe atunci era aşezat pe acele locuri, începu să clnte şi diavolii In acea clipă scăpară tîncile la pămînt acolo, unde ÎI prinse chiticul cucoşulul si o tuliră buluc unu! peste altul la fugă, ca şi cînd le-al scoate 'chil, spre fundul iadului. Şi de aceea au şi rămas stîncilo * a sămănate de la muntele de stîncl adunate de diavoli şi pînă la rîul Sucevei.
                     Văzlnd glumeţii RomînT a doua zi încercările şi isprăvirile jI Satana au numit stîneile grămada adunate de draci „pet rele lui B ... . de pe dealul Cârmaci1*, eară dealurile din oosul Cărmacinlul „dosul petrer. Aşa l’au luat el pe Satana 1q rls, că adecă a încercat să facă ceva însă n’a isprăvit-o
      Şi a rămas Cornuratul de ruşine Înaintea lui D zeu şi do rîsul oamenilor.
      In rîul Sucevei, acolo unde prăbuşiră diavolii stincile, s a strîns mulţime de apă, năzuia spre vale, însă neputînd cit străbate din pricina stîucilor şi-aQ săpat încăpere în adine .1 aşa sa făcut acolo zice-se o adincime foarte mare de cîte-vn prăjind. Aceasta adincime este şi plnâ'n ziua de astă-zî şi h« cheamă „bumbicul SuceveT. 1)
      Astfel1 de îezTrFgă fi Tiîceicat diavolul să ridice tot în^inv i noapte, în linie dreaptă de aice, în părîul Ciomîrnel .in
         1) Cel în'fiţftt] ij zic „ochiu de mar#*1.
ŞEZĂTOAREA
m
   Falcău. unde slnt adînciml mari numite „şipote*. lot aş; şi'n părîul Putneî, cărei adînciml ÎI zic „dm MturăV
      Abie cu vremea şi anevoe Suceava Işl putu orni cnrsu pintre stîncile uriaşe. Pără şi astăzi, cinci m* apropie valurile el de bumbic, se fac selbatice şi nerăbdătoare, paie ca nr ti gata să se lupte cu puterile satanei şi m* răstogolgHc 4*11 ggoinot şi şumet mare în bumbic Abie după ce îcn de aice apele Sucevei se mal liniştesc şi-şi caută de drumul eel Iun* spre vale, spre depărtatele şi întinsele şesurî, unde a|>oi curj paclnie, fără de grijă, pare car şti. că acum au eşit dil striwtura ce Ii-a făcut-o Cel-rftu lu cale.
      (Comunicata de Andrei £antemir, cuiitor biHvrboac diu Straja).
                                    L A U R A 11
      In vremile vechi, zice că mal mulţi călugări evlaviogl, cai se adunară îutr'un loc singuratic şi Inouujurat cm pădur' Străvechi, clădiseră o mănăstire. El îşi durară mănăstire* din blrne groase de stejar trainic în apropierea şi spre apr; 5 de satul Vicovul de sus, pe locurile iul şi o închinară sfin., urentie.
      Călugării se rugau Iul D-zeu sfîntu pentru ertaren păcatelor lor şi cele ale oamenilor. Ca să şl agonisească cele pu-|ine insă neapărat trebuincioase pentru susţinerea vieţii, lucrar călugării fel de fel de meşteşuguri
      Dintre aceşti vrednici păruiţi era ierouiuiiaohul Danii! o»J mal evlavios şi iscusit. Si acesta mu ocupa cu cioplirea ib lipgurl din lemn de paltin.
      Pre aceste le vindea apoi prin satele învecinate şi aşa Î-. agonisia el puţină pine de toate zilele. Cele ce însă li ni. 1 româneaţi ca prisos de la vînzarea lucrului mluilor sale si din cele ce-1 aduceau bunii creştini ca cunoştinţă pent 1* eviştănil, deslegărl, cărţile lui Lazăr, ce Unii ş. a. Impărţia < i săracilor văduvelor şi orfanilor. Era el chip de un adevărat părinte duhovnicesc! 1
       1) Partea apusean % a comunei Vicorul de «Ufr ie numeşte „Lauri*.
134
ŞEZĂTOARE*
\
     Auzise cuviosul Danii i, carele de obicei ti petrecea numai în post şi rugăciune, că în Şirete, carele era al treilea sat în depăi'tare de Vicovul de sus, sar strlnge oameni într'o zi anumită din săptămînă spre a se desface de cele ce au do prisos şi a cumpăra cele de trebuinţă. Şi avînd şi Daniil o mulţime de linguri gata. pe care n’o putea desface prin satele din apropiere, st* hotări să-şi cerce norocul cu marfa sa îu Şirete. Se duse deci pustnicul la stareţul acelei adunări călugăreşti să-şi ceară binecuvântarea şi posvolenia pentru călătorie, fără de care n’ar fi îndrăznit el să facă, Doamne fereşte, nici un pas din mănăstire afară. Acesta încredinţat de evlavia şi statornicia lui Daniil II dădu bun bucuros încuviinţarea dorită îndătorindu-1 Insă, ca a treia zi să fie nesmintit în chilia sa din mănăstire.
     Ajungînd Daniil în Şirete se desfăcu curînd de marfa ce o lucrase şi o adusese în sudoarea feţei sale în o păreehe de desagi In spate. Dară cu toate că-şi vlndu Îndată lingurile, el de aice nu scăpa cu una cu două. Creştinii din loc şi Cel de prin prejur adecă auzind, că Daniil se află în mijlocul lor nu-1 lăsară. El !l rugară, unul pentru o molitvă a sf. Vasile, altul o şyiştauie pentru un bolnav, al treilea pentru deslega-rea şi măsluirea unei lemel ce trăgea de moarte ş. a. Vestea, ca rugăciunile lui Daniil sînt primite înaintea lui D-zeu şi de aceea de folos celor bolnavi, ÎI merse adecă prin întreaga ţaiă a moldovei, de aceea î-1 şi Îmbulzeau creştinii. Şi adecă ce avea să facă bietul călugăr, trebuia să le facă tuturor după dorinţă. Ştia el, că astfel să prea întîrzie şi trece hotarul vremii pentru care îl indătorise stareţul ca să fie acasă, dară el nădăjduia In D-zeu şi bunătatea proistosulul său. El se resgtndi mal departe, că este îndătorit si ajute celor ce sufăr de boale, să le alineze durerile trupeşti şi sufleteşti şi apoi, că din prisosul darurilor creştinilor va avea de und« ajutora pre cel săraci, deci rămase pe la creştini şi zăbăvi o zi peste vadea.
     Intorclndu-se Daniil a patra zi acasă şl venind el înaintea stareţului, acesta, fără să asculte desvinuirea lui, îl mustra
ŞEZĂTOAREA
135
aspra pentru întîrzlerea avută şi-l pedepsi ou oprirea depărtării din mănăstire pe un timp mal Îndelungat.
    Bietul Daniil. deşi se ştia fără de oare-care vină mare. primi cu supunere aspra mustrare a stareţului şi grena pedeapsă, dară se hotări în sine. că pentru ea călcat jK>ronca stareţului şi s’a întîrziat cn o zi, ceea ce nu i-so întîmpîase nici odată mal nainte, să se retragă pentru restul vieţel în fundul munţilor, într’nn loc cu totnl neîmbiat şi pustiu şi să se facă sâhastru. Şi aşa şi făcu el. Se retrase adecă într'un codru necâleat de picioare de oameni, care era între mumii de la asînţit-mează-noapte de la mănMirea s. Laurentie şi Intr’o depărtare de aici ca de un cens şi mal bine.
    Aice afla Daniil un loeuşor, oM convenea fiindcă una. Jocul era pustiu, al doilea lingă el curgea Iu vale un părlu cu o lingură de apă şi al treilea, că aice codrul era plin de stînci uriaşe. Şi mal ales aceasta <1 in urmă însuşire a locului se lovea cu propusul Iul ca să se facă săliastru. El adecă se bolâri să-şl scobească Iuti‘o stlucă de aici o chilie, unde să se poată adăposi de greul erneî, de ploi şi de fiarele cele răpitoare. Ani întregi petrecu bietul săhastru în genunchi cn dalta în mină şi ciopli necontenit şi din greu In vlrtoasa Btîncă. După o muncă nespusă de grea, ostenitoare şi îndelungată îşi văzu e) sfirşită cu ajutorul Iul 1) zeu la oare nădăjduia mereu, truda şi chilia din pietroasa stlncă. Această chiiio se poate vedea şi astăzi în Puttm, In a cărei Apropiem literă cu vapor o fabrică de carbonizate şi un ferost'U I'uni h nu schimbat timpurile.
    Pe cînd petrecea Daniil într’o seară Întunecoasă în fundul stîncel sale In genunchi şi se ruga Iul D-zeu, cară afară auzea înfiorosul urlet al lupilor şi urşilor, zise că bătea cineva Ia uşa chiliei. Daniil Întreba că cine-1, eară do afară răspunse un glas. că este Ştefan Vodă, domnul ţării Moldovei, carele de Ia vlnătoare de prin munţi n rătăcit de soţii săi. Şi fiind afară, zicea glasul, grozav de Întuneric nu poate afla ©ararea, deci se roagă să-l primească Ia masă. Săliastrul deschise uşa chiliei şi-l primi bucuros pre Vodă să mîie. In
136
SEZATOAREA
Kîoa noapte, zice-se. Daniil să-l 11 Înduplecat pre Ştefan Vodă sfi ridice tn acele locuri Iul D-7/»u un locaş şi D-zeu ÎI va ajuta Ia toate întreprinderile iul. Şi Ştefan Vodă primi cu plă-.•ere sfatul săhastrnluu era ei doară om evlavios şi cu frica Iul D-zeu ca rar altul şi mal zidjse şi mal naiute mal mi^e locaşuri D-zeeştl.
   Începu deci «ă zidească şi aice o falnică mănăstire, care sfîrşindu-o o numi a Putuel după păriul ce curge alăturea spre vale.
   Cum se isprăvi mănăstirea Pntna curseră la ea şi o mulţime de călugăr! de prin toate mănăstirile şi schiturile din teacă, aşa şi din cea a s. Laurentie din Yicovul de sus. Aceasta de acuma Inaiute rămase pustie şi vremea clădirile el începu să le răsipească. Biserica cea do stejar a mănăstire! să se fi mutat mal tîrziu ia nn sat oare-carele. al carul nume Insă din nefericire cu vremea cu totul s’a uitat. Aşa cu vremea nu rămase uimiră din aceasta mănăstire şi nimene n'ar şti că ea dnd-va In timpuri a existat, dacă poporul nostru nu ne-ar fi păstrat tradiţia şi pentru acea parte de Ioc numele „Laura“ uescurtat din Laurentie.
   Daniil zice-că să fi prorocit, că In satul Yicovul de sus poporul astfel se va Înmulţi, că va fi de lipsă ca biserica sătească mereu să se adaogă şi să se măreasscă de 3 ori cum ■ia, ba că va veni vremea, clnd se va zidi chiar pe acel Ioc, nc care a stat rea a mănăstirel s. Laurentie, o biserică sătească.
   Săhastrul Daniil. după ce sa zidit mănăstirea Putna şi sa irzit acolo un sătişor de 12 familii, a părăsit chilia sa din ’tîncl şi a dispărut. El să se fi aşezat tntr’o pustietate şi mul mare, precum îşi pusese el canonul cînd cu probaza stareţului, ca piuă fa sfirşitul vietel să petreacă în adlncă singuri tato.
   Zice-că el s’a statorit pe un loc pustiu şi selbatic pe părînl Voroneţiilul sau apa Corbului. Aice petrecea el ca şi In chilia a de stîneă de pe Putna în post, rugăciune şi Învăţarea celor e veneau ia el.
   Aice să mal fi avut Daniil o lntîlnire cu Ştefan Yodă după ierdnta bătălie cu Turcii de la Valea albă sau Jtăsboienl.
ŞEZĂTOAREA
137
Acesta adecă In nevoia sa îl ruga pro Daniil de sfat ori d« ba închine teara Turcilor, eară el ÎI zise să-şi adune oastea să se lupte cu duşmanul şi că va învinge, dacă va făgădui sa zidească pe acele locuri un locaş lu! D-zeu. Ştefan YTod urmă sfatul săhastruluT, învinsă pre Turci şi zidi pe apa (.-oi bului (Voroneţulul) o mănăstire frumoasă, numită a Yoroneţt Iul ca, mulţămită pentru izblnda câştigată cu ajutorul Iul D-zeu
                             Episcopul Dosiftel $1 dascălul Ciotio
   Zice-că episcopul DosifteT s a pornit Intr’o Duminică din i neaţă din Rădăut! şi s’a dus la apropiatul sat FrfltăuţJ, ea s. vadă ce fel de rîndueală este iu biserica din :u;e| sat. şi cum slujeşte sf. slujbă pe acolo. Aceasta vizitaţi*- aivliicrească ... se ti întîmplat ciad Bucovina Incit aparţinea Moldovei, şi ,e-piscopul îşi avea reşedinţă In Rădăuţi.
   Intrîud Episcopul t.i biserică, se închină pe la sf. icoaae şi se aşeza, nepnmit do nimene, de oare-ce venise pe neaştep tato, frumuşel într’o strană. Hainele Iul eraţi simple şi nu purta nici chiar crucea pe piept, de aceea nici nu-1 prea băga nimene’n samă, ţiindu-l creştinii, cari nu-1 cunoşteau, de un simplu călugăr. Ascultînd arcliiwcul sf. slujbă, i se lovi tont i rlndueala ce o isprăvea preotul, nu Insă şi cetirea dascălului, despre care mergea vestea, că este dubă de caile şi că ţti< toate cîte s-au întîmplat «le la începutul lumcl şi dto vor «e mal urmeze. Acest dascăl Ctotau, adecă ivtea aşa «io ţ» *■' părea că un jidan grăeşte cu un ungur, ceea ce n-a putui Să-l placă vlădică!. De aceea se duse episcopul Dosii tel !« strana dascălului şi-î zise: „ho, boule !" Dascălul Insă *şl căuta de treabă mal departe parcă n-ar (i grăit iiiiueiK la dîiisul şi nimene nu l-ar li întrebat Vâztnd uceasta bl tul vlădică, se minună, zise: „mare <ştl Doamne" şi se duse le strana sa.
                    După ce isprăvi preotul sf. slujbă, întră episcopul în sl. altar, uude II zise preotului că i-a plăcut cum a slujit, ă
138
ŞfîZATOAREA
   no cum a cetit vestitul dascăl şi ori de i se loveşte preotului cetirea dascălului. Preotul răspunse că da, şi că dascălul ar fi un om învătat şi că are căr(I în cari sînt toate cîte afi fost de la începutul lumel şi cîte vor mal fi. .Episcopul se minună mult, zise: „marc eşti Doamne* şi ruga pe preot să cheme po dascăl în altar. Jnlrînd dascălul Ciotău în altar, sărută cu evlavie mina preasînţituluT, ear acesta îl întrebă ori >de are astfel de cărţi în cari se află toate cîte au fost de Ia începutul luinol. Dascălul răspunse cu smerenie că nre. Episcopul 11 Întrebă mal dejiarte că de unde le are, iar dascfilui zise. că de la tatăl seu. Da de unde le-a avut tatăl tău *? întrebă vlădica; de la moşul meu, răspunse dascălul. Ear’ moşul tăO de unde le-a avut ? îl ispiti Peasluţitul; de la strămoşul meii, zise Ciotău. Episcopul rămase multămit cu acest răspuns şi zise: bine. Dup'aceea însă întinsă mîna spre dascăl şi zise de 3 ori „eartă mău. Dascălul să sfiia să-l iee mîna cea slutită şi zise că n-are pentru ce să-l erte. „Ba al“ zise Preasluţkul, „căci te-ain înfruntat dinioară la stranău. Cu mate sfială întinse el mîna vlădică!, şi zise de 3 ori: D-zeti să te ei te, Pimslnţite.
      Dup'aceste întreba Episcopul pe dascăl[_pri jje are el astfel de cărţi în care este scris cele ce au să mal fie. Ciotău răspunse că are. Presînţitul zise „mare oşti Doamne* şi ruga pe dnscăl să vie el cu aceste eărfl după amează-zi la episcopie ia Rădăuţi. „Ol veni Preasînţite, zise dascălul cu smerenie.
      După amează-zi, puse Ciotău cărţile sale în nişte desagi,
      aceştia pe spinarea unul cal, ear pe de asupra lor se sui el şi apucă drumul spre Rădăuţi. Aieî trase ci la episcopie şi leagă calul de un stîlp, unde-şî legaţi preoţii caii, citul veneau Ia Preasînţitul, şi intră ia episcopul DosifteT.
   Văzînd episcopul pe Ciotău, îl întinse mal întll mîna şi zise de 3 ori ,eartă-mău, ear acesta răspunse cu smerenie „Dzeu să te erte Preaslnţite*. Apoi zise episcopul cătră Ciotău să-şl
   scoată cărţile din desagi şi să I spună din ele despre cele co vor bă fie.
      Dascălul Ciotău asculta şi începu a grăi din carte şi zise,
ŞEZĂTOAREA
13£
 că va veni peste soartă vreme om stăpănitor încălţat cu fier şi îmbrăcat tu haine negre spiuticato, ci «o vor zidi casele ca curţile, ear ferestrile ca uşde, că se vi judeca ţaţa cu ficiorul, ear mama cu fata, că s’or întrece fetele cu femeile cu copiii, că vor fi care ferecate cu fier, eă va cşi car, care va umbla singur din duh slut fără vite, că cărăiile mcgicşiel s’or zăbnte 9. m. a.
    Episcopul asculta cu multă luare de seamă toate clte Io ceti Oiotău din cărţile sale şi numai din etnd in cînd II întrerupse, zicînd : „mare e^tl Doamna"*. — Sfirşind Ciotăii cu cotitul, zise episcopul: „dud vor 11 acest o toate, atunci n-are să fie departe şi sflrşitulM. Zicînd aceste, întinse din nofl mina spre GiotăQ şi zise de 3 ori „cartă-mă**. Acesta Insă zise cu sfială: „d’apol n-am pentru ce să te ort, I "rea slutita, că doar nu mi-al făcut nimici. „Ifa“ atiao episcopul „trebuo să mă erţl, că eu Î11 neştiinţa mea, te-am Înfruntai astăzi In biserică pc tine, un om cu atltu ştiinţă şi ou încă mă ploo Înaintea ştiinţei şi te rog eartîi-mă“. Acuma zise Ciotău, obosit de atita smerenie: „D-zeft să te erte, Preasinţiteu.
    Apoi se despărţi episcopul de dascăl, după-ce i-a dăruit un sorocovăţ Întreg, ca să-şi cumpere cu el de aceste cărţi folositoare, în earî se scrie despre cele ce afi fost de la începutul lunieT şi despre cele ce vor să fie.
    Comunicată de gofljmdariul oetoţţnrmr iVlru Pildiiro din Straja.
                                                     Dimitrie Dan,
                                                     •iîiirclj şi paroeli
                       FIUL LUI MOŞ PESCAR (basm)
   Ce-că la marginea unei mări Ifibădujfc odată un moş pescar, care avea un bordiaş Săpat săpat In malul do năsîp al măi ol, taman ca al sfinţi Ghinovevi. El hi* ai Ama cu mulai din m şi peşte pe care-1 prindea cu undiţa. Intr o sară, bun * -aia
140
SEZATOAREA
  ca acu, şezînd uncliiaşul de vorbă cu mătuşă-sa, să pomenesc cu o corabie ce se oprise la im .alirm n iîngă bordeiul lor. Din corabie se dă jos Du!iinezcu_.g_sT_Peţi^. şi venind la bordoîul lor, fiind şi noaptea şi întuneric besnft, bat ia uşă: cioc cioc-cioc .. . Moşul dc colo : cin * e? „Oameni buni, oameni buni, nu te teme-. — Aioş pescar le desebi«ie*~uşă~şi le zice: „da din cotro aşa de tirz 0 ?" — Hei! nu vezi că rătăcim pe mare de 20 de zile şi tocmai acum ne detr* furtuna la un aliniau aci, şi te rugăm să ne găzduiţi şi pe nor. — D*... începu Moş-Pescar, cu dragă inimă, dar... nu prea avem de miucare şi asta vă-o mărturisesc ca ’naintea lui D-z^fi.
    —     Lasă frate, de mîncare nu te văita că avem şi pîntni d;voastră, corabia ni-e încurcată de toate.
    $i aşa i-a găzduit. Si puse D-zeu şi sft. Petre, mîncare aleasă şi mîucară cu toţii; iar după masă se strînseră de vorbă Din vorbă In vorbi, D-zeti află că moş Pescar are tfu băiat—Alisaudru—şi-l rugă să-l dea lui. — Ţi l-a$T da, zise moş pescar, dar nu vrea mătuşa, căci atît avem şi noi, şi tot ea spune că să fim numai iobagi şi tot să stringent pîntru el.
    —     Mătuşico, Întrebă D-zeu, dă-ml mie băeatu, că va fl bine şi de el şi de voT. — PăT ifo vrea uncheaşu. — Uite lnţelegeţî-vă, şi so duse în corabie de se culcă D-zeâ şi cu sft. Petru.
    Peste noapte se pomeneşte moş pescar din vis şi strigă'u gura mare : aidl fă să dam băiatu.
    —     Ba, nu i-ol da, că atît avem şi noi, zise baba şi adormiră. Mul tîrziu sare şi ea din somn. şi zice moşului: Aidl mă să dării băiatu, că uite ne roagă orriu.
    —     Ba nu I'oifl maT da. zise moşu beat de somn. Apoi iar adormiră. La miezul nopţel se pomeniră amîndol odată,
    începură: — Aidl să dăm băiatu. Şi aşa se înţeleseră să i-1 dea.
    Cîud se lumina de ziuă, Dzeft vine la eî şi-î întreabă de s afi înţeles. — Ne-am pus în gînd şLo să ţi-l dăm.
                            Aparte de aci era un sat şi trimiseTbzeO pe moş
ŞEZĂTOARE.-»
141

 pescar, să-T alucă 12 oameni. Şi plecă moşul şi veni cu 12 oameni .voinici^ tot unul şi imul, oameni du spargi au. piatra Iu palmii şi făceaft malaitl din pa. oaineni da rare nu s ur mal afla azi decît la buricul naraintulul. Pflştl uamcnl mi băgat In corabie, şi aii scos 01 bogăţie. numai aur $i ui^iut şi nestimate din corabie, piuit seara Asta a foM plata Umilului. După aceia luă D-zefl pe Alisaudru şi plucaiA. şi luciseră pe mare şi tot pe mare, zi di* vară pîulji şjnjJ, săpta-mtnă, lună plină, departe spre condu păuilnţulyj, zise D zeU Iul Alisandru: — Alismdre, i-a sulte "pe catartul corăbiei, te uită spre răsărit şi vezi, vezi cevaV El se urcă şi văzu un oraş departe, cu ea.se de sticlă de nu le putual privi.
    Trase D-zeu la un aliuian şi arată o potecă îngustă, numai de picior, pe care picior de om nu călcase, şi-l mină să rnearga nainte şi ce-o videu să nu sg spărie.
    Zice D-zeQ lu Alisandru, clnd, II ajunge a ornş o m\ găseşti o casă cu 9 odăi, vezi numără te şi n u d** a nona să lotri tu. Acolo dacă ti o fi ceva, să te gludeştl la mine şi toate voile ti se vor împlini.
    Plecă Alisandru pe potecă şi pîn pădure tntîlnea lei, urşi, lupi, vulpi, paralel şi totfeliul de uniunile sălbatice Împietrite, şi mergea pîntre ele cu mare frică. Ajunse lu oraş. dote de casa cu nouă odăi, le numără şi lutiă In a de a noua.
    Acolo la el, nu mîncare, nn băutură : nimic. Ş’aduoe aminb de cuvîntul lui D zed (tat*si*fi ăl vihig) şi se gtudeşto la el şi zice :
    —   0  Doamne! Cînd eram la tain        acasă nv«*am şi en o
 poliţă de nuiele, cătarri   pe ea, găsiam clle-o codită de peşte
 şi mlncam cu jind, dar aici cu-o să fac ? Numai de dt pica din senin o masă mare si IncArcată cu do ale dăuilucărc , în mijlocul casei, şi mincă Alisandru cu poftii.
    —   0  Doamne, zice    iar, Cînd ienim iu\isa mal aveam ş*o
 lulea şi  clnd n aveam de lucru, o hmm lu       gură şi piere-
 urltul, dar aicea ce să fac eQ singur, oue ? După aceia prinse somnul şi iar zise picotind :         *
    —   0 Doamne, clnd eram acasă la tata, mal aveam ş u:
142
ŞEZĂTOARE*
pat do nuele şi m’aruncam şi eu în el de dormeam, dar aici ce-o să fac? — li se făcu un pat frumos, cu fe! de fel de sofale şi gâitanurl de fir. şi o lulea de argint şi ciubucu de cliilimfar (chihiibarj plini de tutun de il bun şi o luă Ali-sandru şi trăgea cu sete.
   —      Hei şi cum o să mă culc eG tu acest pat ca trentilc astea după mine ? — Şi i se făcu nişte haine frumoase puse într’un cuîfi. şi o coroană de fel de fel de Ammeturl-: *j se’mbrăcă A lisând ru biue, puse coroana pe cap şi: se culci. Peste noapte aude strigînd la uşă: „Alisandre, Alisandre, descuie !. ..
   El să duse şi descuia, da tremura ca varga, că nu ştia cine să fie. Era o fată naltă şi frumoasă, ea întră cu el în odaie, se deteră vorbi, clnd vede Alisandru că zîna, că aia era o zînă, începusă să-l gîdile. Trece aşa o noapte, două, şi la a-treia noapte la întrebat: — Aiisamiro, ţi s-o fi f&clnd şi ţie dor de pe acasă ?
   —      Mi sa făcut, zise Alisandru oftînd. — Eî, bine, a-tunc! scoală-to mline do dimineaţă, te'nchină la răsărit, să-tl pul coroana în cap, şi-ţi va veni o trăsură; să te arunel, să te duci pin la mare, acolo să te gîndeştl la D-zefi şi-ţt va veni o corabie să pleci cu ea. Tu să te duci acasă la părinţi şi să petreci sănătos, da-ţl spui că am să-ţi daG de veste cu trei tunuri. Cînd ÎI auzi tunu ăl dhitîiu, să fii gata de plecare; la al-doilea să şi pleci, şi la ăl de pe urmă să te afli aici, căci de unde nu, va fi răG de tine. Alisandru a ieşit de dimineaţă, s’a'inbrăcat, s’a spalat şi se’nchină la răsărit; şi iacă trăsura cu 12 telegari de lăsa foc pe nări; se puse Alisandru şi morse 1a mare, acolo iacă ~şl D-zeG cu corabia şi pleacă Alisandru pe mare. Sara cînd era soarele do trei ciomege să scapete, ajunse la bordeiu lu ta-so. Da nu mal găsi nimic p-acolo. Bordein-1 mlncass părăgina.
   Apoi merso în oraş, trase la un birt şi Întrebă de moş Pescar. — Băjielculită, zice el, — aveam p'aicl un prietin de demult, şi nu’ş acu o mal trăi ori ba ? um moş Pescar, il ştiQ, da trăeşte, şo duce bine de tot, lavei» pos-
ŞEZĂTOAREA
143
lolnic. Alisandru întreba iar: — Eti îl ştiam sărac lipit, n'avea cu ce să-şi Făre mămăliga, ş'acu de unde-o fi făcut el averea aia ? Şi-i a răspuns : avea un băetel, şi cum a venit treaba, că ba dat !a un corftbier, şi ăla i-a dat.
   —      Aşi vrea să mă duc la el, zice Alisandru. Şi birtaşu i-a dat un cm dă l'a dus pînă acolo. AicT Întrebă de o odaie plntru găzduit şi să găsi. După aceia a intrat cu moş pescar la vatră şi sa prins de vorbă. Cîud la urmă zise Alisandru: moşnle, nu cumva avut-aţl D-v. un băiat ?.
   —      Ani avut, spuse moşul, zieîiid şi şîrătănia oum s'a în-ilniplat de i a dat, şi la urmă zice: d atunci.n»Tara văzut.
   —   Ei, da să-l vezi 1'al cunoaşte ? Mal că laşi ounoaşte taică.
   —      El, ş'a avut un semn pă undeva? Atuneî Alisandru Îşi ridică coroana şi ş’arată seninul; — El Domnişorule, IU seamănă seranu. da nu crez eh, să fi ajuns băeatu metr aşa. Iacă şi baba. rNu cumva aţi avut un băeat babo ? „Am avut, da mal bine do nud aveam*. — Nu vorbi aşa mătuşica, că D-zeti bo şti şi pă el ce-o face, pă unde-o lăbădui azu.
   —      El ce semn avea el? — Avea un semn In frunte, şi îşi ridică coroana ; baba nici vorba nu isprăvise şi-l şi !m-brâtoşâ, sărutindu-1, şi ea şi moşul, lăerămlnd. Apoi Moş Pescar a făi-ut o masă mare, do bucurie că-şT văzu băeatu, şi ţinu 3 zile şi 3 nopţi şi a fost mare gulal la el atunci.
   La trei zile Alisandru auzi tunul de plecare, şi iacă şi trăsur a ; cînd să plece spuse mă-seî istoria cu femeia caro vine la el şi el n’o poate cunoaşte că n'are lumină; iar nrră-sa j-a dat luminări ş-o cutie de chibrituri, ca cînd o veni femeia aia, el să aprinsă să vază cine e. — El le luă şi plecă. Cînd d»*te tunul de plecare, Alisandru adftstă pe D-zeQ la marginea înăreî; D-zeCL veni cu corabia şi-I trecu. La tunul de sosire, şi el fu acolo.
   El intră în odaie, şi la miezul nopţii se pomeneşte la uşă strigînd : AlL&andre descuie, al venit ? — Am venit, şi des-cniă uşa, şi ea întră. Cînd el pe urma el hîrşti cu chibritul, ş-aprinse luminarea. Zîna plesnea de năcaz, ochii ei lucea ca soarile şi zise cltră Alisandru :
144
ŞEZĂTOARE Ai
   — Alisandre, A lisând re, ce-al făcut n-aT făcut bine; puţin mal crea, şi «Iacă nu faceal tu aşa. erca să fie bine de tine. Da acu i-aţl straile tale vechi, şi pleacă d'aid. Lăpădă Aii-saudm costumuDşi coroana şi plecă, plîngînd
   Luă poteca spre mare pă undo venise, cînd acele fiare în-pietrite. acu învinseră şi tot ciii|H*a diu Alisandru, aşa că cînd se păza de una îl a«.ră7a ailaliă. Cu chiti cu vai ajunse la mare, da nu mai vine D-zeu să-l treacă, şi plecA şi ei în spre o pădure neagră, şi'nlr’o vale vede un urs, un,ogar ş’un vultur, şi-l e-irn ocoleşte câ-1 era fiică de el; dar se pomeneşte cu ogarul şi-i zice: „măi băete, aidl pîn colo că te chiamă ursul-.
   Cînd acolo, o căprioară moartă de trei zile şi n-avea cine să le-o împartă. Acu zice ursu : ia împarte-ne astă căpriţă, că de 3 zile o păzim aiul şi nu ne’ndurăm s-o mîncăm. Ali-saiuiru scoase o custură, o ascute p-o piatră şi se puse s-o jupoaie , apo! alese carnea moale la o parte, maţele de alta, şi oasile d’altă parte, şi zice: ursule, tu să el carnea-asta, că tot n-ul masele să iqzI , tu ogare, ia un os di ici, du d’ăl mîncă’n gunoifi şi vin dă-ţl ia altu din grămadă; iar tu vul-ture. ia uu maţ, to urcă în slava ceriului, înghite-i şi vin îţi ia altul.
   Aşa toţi să mulţumiră, şi ziseră: de cînd doream noi asta şi nu ni o da niminl.
   Plecă Alisandru spre pădure, cînd se pomeni cu ogarul de pe m ină, că-1 chiamă ur*ul. Se'ntoarse. Cînd îl văzu ursu îl zise: wăT băete. şi tu nc-al făcut un bine, şi d’aia o să-tl facem şi noi tio Tu o să treci pîn pădurea aia neagră, acolo sînt tot felul de jîgăniî, de te prăpădeşte; na trei fire de păr din fruntea mea, şi cînd te-i apropia de pădurea neagră, să Ic tragi prin gură, ş-o să to faci un urs mare; să el un tufan. să'noepî a da ropota cu el pîn pădure, că va urla pădurea tivi zile şi trei noptTT~de s or duce toate leghionele spumitr In lume. — Na şi de la mine, trei fire de păr diu frunte, zice ogarul, şi de le-l trage pîn gură, unde te-I gîndi, acolo vel fi. Vulturul, na şi de la mine 3 pene din frunte, şi cînd
ŞEZĂTOAREA
tc-1 trage pin gura, te lacT un porumbel do oinţl 99 do viersuri, şi ţoala lumea o să te asculte. — Plec* Alisandro.'— Aproape do pădure trase perii ursului prin gură, se făcu un ins mare, Scoase un tufan, şi începu pădurea să urle. ApoV iai'ă un nor, îucepu să plouă, şi el se gîrjdi la casa de unde mecase. trase perii ogarului prin gură şi se făcu acolo cum fusese şi n odaie culcat în pat. Peste puţin aude iar strigfnd: _deseute“. — El descuia uşa cu frică. ştii eă to cri acu Alisanlre-, zice ziua, şi se deteră vorbii. Ea-î spuse cine o: c-a luiU-o un snieti de 9 ani, şi el a’mţdetrat oraşul cu oameni şi toate, pâgmiinik» şi împrejurimii*, ca s o facă să se cunune eu el. Par ea tot n'a vrut. Şi Alisundru-I zice:
    —     Mime dimineaţă, am să mă fac eft un porumbiel, o să viu Im pomul din bătătura casi smeulnl. ş’oi cînta în 99 de viersuri. Tu să-l zici să mă prinză — 1 dumicata trase fulgii vulturului prin gurii, şi se făcu pormnbici, se aşeză p'o cracă şi ciută 99 de viersuri. Zîna chiemft pe smed «şi-l zise:
    —     Auzi cum cîntă paserea aia ? prinde-o fără sTo vatăml şi pune-o Iu colivie.
    Gînd se opinti smeu. îşi deşiră eoastile, se lungi şi puse nuna pe porumbiel; îl arată zinel, ea îl mingăie şi-l puse în colivie.
    Smeu plecă la vînătoare: paserea se dete jos din oolivi*, se făcu om, şi zise zinel: — Gînd o veni suinul să-I întrebi unde sînt puterile IulV. Veni stucul, zlna-1 pusă masa şi*l întrebă: — Nouă ani de cînd statî cu tine. şi nu mi-al spus unde sînt puterile tale. cu care faci atîtoa isprăvi? Par el îl dete o palmă şi-l spuse că-s lu grinda casi. Sineul pieră iar Ia vînătoare: porumbelul zise zînel ca să-l mai întrebe. Iar vine gineai, şi cînd îl întrebă, ol îl trase o batae, şi-l Spuse tot: ^J,n grjjidăw
    Ea-l mal întreba şi altă dată; el îî trase v'o cite-va palme d’o turbă şi-i spuse după eo se desmetiei : „Puterile mele sînt peste U ţări. peste 9 mări într'uu munte do piatră*acolo o o vizuină şi o stană de piatră la uşă ; şi'n vizuină e un urs, 1 un epure ş’un porumbiel. In porumbiel, un ou şi'n ou-ăla e
146
ŞEZĂTOAREA
   puterile mele; îl mal arde două. Scatolfe zîni şi zice : — du-te tu de le ia de acolo, acu.
     Dimineaţa, ziua ia porumbielul din colivie. îl mîngăie şi să face câ-1 scapă dm mină. Sburrr... S"a dus Merse ce merse, trase perii ogarului prin gură, se făcu la vizuină unde auzise pe sin eu. Aci trase peri! ursului prin gură, se făcu un urs mare, trinti stana de piatră de pe uşa vizuinel ş-o făcu ţăndări. Din vizuină Uşni un epure; Alisaudru ce era urs, dete cu’n bolovan şi-l omorî. Apoi eşi un uis; se luară la luptă, şi se luptară de la prînz pîn sara şi tot îl supuse Alisandru. După aceia eşi un porumbiel. Alisaudru trase peiil vulturului prin gură, se făcu un şoim, o sbughiă pe sus şi-l prinse, îl taie, ti scoase oul şi-l puse’n sin ; apoi trase perii ogarului prin gură şi se făcu la casa şmeulul.
     Smeul se tăvălea pe 9 căpătâie în pat, se sbâtea să moară. Alisandru îl arătă oul ş -I zise: astesînt puterile tele? — Alea, răspunse smeul. Apoi îl isbi cu oul In frunte şi smeul plesni de nu s'alese prafu de el ; iar Alisandru reinase cu zlna.
     Ea spuse că mal ati ceva de păţit — Ce ? Zise Alisandru. — Are să vie mama încă eu două surori ale mele; noi sintem tot una şi una; şi ea ne va pune la rînd şi ţi-o zice: Alege-tl nevasta. — Eu o să-mî las un colţ al ştergarului mai lung şi p’asta o să mă cunoşti.
     Yeni zîna cea bătrînă. le puse în rînd şi zice lu Alisandru: — Alege-tî nevasta. El le ocoli pe la faţă, pe la spate, puse mîna şi-şl cunoscu nevasta.
     A[>o! mama zînil cu cele 2 fete l a bătut pe Alisandru, de Va lasat aproape mort; nevasta sa l’a zdrăvenit, şi după asta inerseră amlndol la casa cu 9 odăr şi se culcară.
     Şi veni un popă din cer c’o carte’n mină. ş'a început să boteze oraşul, Incit pînă la prînz oraşul a înviat, iar eî se plimbară prin oraş şi toată lumea de la mic la mare aruncaţi cu flori după el şi striga: ăsta e împăratu nostru Alisandru, el ne-a înviat — Ş-a făcut nuntă frumoasă, ş-am fost şi efi la masă. Incăleeal p-ocoderie şi vă spusei o istorie; încălecal p-o lopată şi v'oifl spune ce-a mal făcut Alissandru, alt'datâ.
     (Povestit de Marin Boşu). Cules de Alih. Th. Adameşteanu
SEZATOAREA
147
              Povestea ©caiTJil'u.i
     0 fost odată eînd o fost, că dacă n’ar fi fost nu sar povesti. 0 fost odată un băet; el n’avea nici mamă, nici tată, Si umbla, ulte-aşa, deeapu lui. Un Gjoban, de la o stînă, care venise în sat după duhan, 3l Intîlneşte umblînd drumurile, si fiiud-că el avea nevoe de un strungar. întreabă pe băet. n'ar merge ca el la stînă V, că acolo va mînea caş urdă. jîntită, balmuş, ş. a. înfocări ciobăneşti şi sănătoase. Băctul, care după cum vam .spus""ifavear pflrnifî nici rude, se prinde că merge şi se luă[ cioban. La Început i-o mărs bine băctuluî; dar mal pe urmă, învechindu-se sita, începură a-l pune mal la toate treburile.
     Do multe ori n’avea vreme băelaşul nici să mînînce, căci şi la stînă sînt treburi ca şi la o gospodărie.
     0 dată, trudit cum era, uu cioban îl rnluâ după apă. Du-eîudu-se la isvorul din vale, găseşte o mîeluţă slabă şi urîtâ de nu-ţî venea să te uiţi batir la ea. băetul o lo în braţe, o duce la stînă ş’o pune în culcuşul lui. Cînd ii văzură efoba-[nil cu spurcăciunea ceea, U hotăriră ca ori s’o tae. să nn se nnal chinuiască, orî s’o anmce la naiba că li-I silă de ea. Bă-etul văzind că nare s’o poată creşte a^olo, o dosit-o în nişte [tufe; acolo îngrijind-o, o scos din mîeluţă o oae de-ţl era mal nare dragii să te uiţi la ea. — Mîeluţă să ţinea în tot deauna de băet, ca cinele de stăpln, şi cînd dădea băetul peste cîte necaz, ea-1 povătuîa ce să faca, că era nazdniyauă.
     Stînă nude era băetul era aproape do Mama-PaJurrt. Intr'o sară, cam pe Ia cîntătorl, cmn stăteau elobâniî In Jurul Tocului şi picîîan din pipe, numai ce aud un cbiot zdravăn ta pădure ; chiuise Mama Pădurel. Unul din ciobani zise: hal să chiuiin_si noJ.-oă-poate e vr’un orn rătăcit prin pădure. Mleluta spuse băetului în şoaptă ca el să nu cHiue, că va rău de dinsul.
     Ciobanii, luindu-sc după gura celui co I-o îndemnat, o tras
148
SEZATOAREA
o chioară djj s-o răsunat muntele; si cum o chiuit o şi murit.
   TE&etuIuî, ascultînd pe mîcJuţâ, nu i s-o Intim plat nimic.
   Iutr o vreme, veni pe-acok» Mama Pădurel. La stină nu era de cît băetul şi ciobanii lungiU la pămînt. Mama Pădurel întrebă pe băet:
   —   Tu nu dorim ?
   —   Nu, răspunse băetul.
   —      Ia tae-mT, măi băete o oac grasă, să mă ospătez cu ea că tare uii-î foame.
   Băetul se aşeză pe lucru numai de cît, că era harnic, pară de foc. Mieluţa şopti însă băr-tulul:
   —      Mama Pădurel viea să te prăpădească şi să te ebio-rască. Cînd a fi carnea ferbinte şi friptă şi aî să i-o pul dinainte, ea are să te pocnească cu carnea în oclil. Cum te-I duce Insă la ea, înainte de a pune friptura jos, eîrpeşte-o tu îrvtâl. ca are să ch.orască ea. şi Iute să te Îmbraci In pelea oael ce vel jupi.
   Cînd fripturaera srata, Mama Pădurel sosi; băetul nici una nici alta. le o hapehmă de friptnră şi lichL în ochii Matalin lei. care chiori de durere şi de usturimiBăetul într'un buc se îmbrăcă îe pielea oael ce tăese.
   Mama Pădurel începu a cotrobăi şi a căuta pe băet să-l prăpădească; el însă se ferea bine. Cînd ea era într'o parte, el fugea în alta. Cînd mama pădurel îl întreba de-î acolo, el răspundea eă da.
   Tot scotocind să-l priDdă, numai ce se trezi băetul cu ol cu tot în ograda unor curţi mari şi frumoase. Mama pădurM achipuia şi numără pe fie-care oae şi-î dădea drumul. Băetul. fiind îmbrăcat ca oile. scapă şi el de la moarte şi se duse ni turma Iar la stină, şi n o mal fost supărat de Mama Pădurel,
   Băetul nu fusese de 20 ani la biserică, să se roage ziditorului in casa Domnului. Spuse glndul«Jniprip# eare-1 sfătui 8ă se ducă.
   —      Du şi un caş frumos jertfă, şi după ce vel eşi de la biserică să vil întins aeasiC.
   Intre stîua şi satul unde era biserica era un pirăO hal
ŞEZATOAEEA
140
  mărişor; elnd ajunse Ia el. flăcăul întinse gluga şi trecu apa ca pe uscat. La biserică flăcăul s‘o rugat cu multă dragoste Iul D-zefi, da ochii II eraţi tot pe la neveste îşi fete.
                   Lupă ce-o eşit de la biserică, In loc să asculte povata • mioarei, el o nimerit la crişmft. 0 jucat, o băut, ba ş»-o găsit şi-o drăguţă. {>e care o luă cu dineul. — Oătră sară fioini la stînă. Cînd ajunse la piriti şi îutinsa.-gluga. n o mal putut trece ca înainte ; era să se înece. Ajuuglud la stiuă zise mioriţei:
     —   Dă In strungă.
     —   Dee-ţî mindra de sub glngă.
     Mindra flăcăului Il-o dat. Mioriţa şi cu oile s'o făcut nişte păserele ş’o sburat in lume. Flăcăul o uitat de mindra Iul şi s’o luat după ele, plîngînd şi blăstfimîndu-se, dar nu le-o riml ajuns. — liuglndu-se zi şi noapte Iul D-zett ca să 1 facă să se ţie după ol, ziditorul l-o făcut un scatii şi do atunci se ţine dc lina oilor.
     (Culeasă de la Hova Elepa Teodoceroi, din eoni. Bro$tenI, jnd. Suceava ; ea o in?»ţat-o de U maiei-sa. — anul 1S82J.
                                                    IU. 'LCPE.SCU
                               Formule de eliminate.
     De la una — de la buna — Ue Ia cioara din pădure —
  de ici piuă ici — după casa lui livid.
                                          #
                                         * *
     Uuili. tunili — douli. ouli — treili, choili — putrlli, îm-păratuli — cinciii, clincili — şasili, vasili — şnptili, laptili
  — optili, coptili — nouii, ouli — zecili, berbecii!.
                                          *
     Inilica, titilica — titipuua, ogolana — dai de — uciu-cică cică verde, bobirnete — ţine.
                                         ♦ *
     Opa ţopa, uite popa — tivicana, berbecana — altă bală, portocală — cioc boc, treci la loc.
     (Din com. Adameşii, jad. Teleorman)
                                                     Culese do Mlfî ADAMEŞTEANU.
150
ŞEZĂTOAREA
                           Trei sfaturi asupra călătoriei.
                                         (Poveste)
    Un boeriti din vremurile vechi se hotărî se facă plimbare prin tarile streine, şi mal cu samă In ţara turcească.
    înainte de a pleca, vine la el un moşneag sa rac, cace auzise l*& el pleacă în ţări străine, şi-l roagă să-I dee o pungă CU bani. Că-I va spune un sjjzt bun la cale lungă.
    —     Bucuros, zice boerul-—mal ăî$S ^'era’Eogat putred, şi era şi cam tiuerel şi nu prea ştia lumea—, şi-I dădu moşneagului o pungă cu bani. Moşneagul îl spuse:
    „Nici odată unde-l insara să dormi, ci tot (£auna, se tragi mal la o parte*.
    —   El natl-o bună, ce mal sfat îmi dăduşî moşule I
    —   Nu zice cuconaşule asta, că are să-ţi prindă bine.
             Nu trecu mult si moşneagul, veni să-î mal dee o pungă cu
 bani. că va mal spune alt sfat pentru drum.
    Boeriul neînţelcglnd sfaturile şi crezîndn-le fleacmrî, nu se prinse, ba încă să şi cam mînie, zicînd, că ce, n are bani de svîtîit în drum.
    Nevasta boeruluî, nu-1 lăsă în pace şi-l sfătui, să-l mal dee o pungă de bani, că doară nu-I mare lucru ; de a perde o pungă de bani nu se cunoaşte din averea lor, nici cît ar chişca un purice.
    —   Şapol dă, maf ştii? poate să-tî prindă bine.
    —     Haide, fie, dacă zici şi tu, şi mai dădu moşneagului o pungă ; el îl învăţa aşa:
    „ Ori şi unde te vei duce, ce-fi va pune dinainte pe masă, să mtnîncl*.
    —     Eî dă, nu t'am spus eu măi femee, că-î daţi bani de geaba ? 1
    Boerul nu plecase încă şi moşneagul veni iarăşi să-I mal spuie un sfat de drum. Amu fu şi mal greu de înduplic&t boerul, căci nu voia, nici in ruptul capului să mal dee bani,
ŞEZĂTOAREA
151
 11 roagă ea, nevasta intr'un fel, ca să-I mal dee o pungă de bani, eâ dă, doarâ-1 era barbat şi pentru barbatu-so. s-ar fi dat şi In foc, dar boerul nu se da.
    intr'un tîrziu ca să scape de belea, mal dădu moşneagului o pungă de bani si el îl zise:
    „Tot deauna, mînia de sara, s-o laşi pe dimineaţă*.
    I)upâ trei săptămîal, după cele ce v am spus, boeriul însoţit încă de trei servitori, plecară călări în tara turcească. Mergînd eî mal aproape calea'n jumătate, numai ce să întîl-nesc încă cu trei fraţi care inergcatt şi el să vadă tara turcească. Dîndu-se în vorbă şi aflîndu-şl gîndurile, să hotăiîră ca să meargă în tovărăşie pînă la ţara Turcului.
    Merg el, îucă preţ ca de vr'o patru ceasuri şi-l prinde noaptea într'o pădurice, unde nu era ţipenie de om ; şi să hotărăsc să poposească Jn drum Boerul nostru, aducîndu-şl aminte de sfatul moşneagului că: „unde-a însăra, să nu doarmă, ci mal la o parte*, zice tovarăşilor săi:
    — Haideţi mal bine mal la vale de drum, că nu se ştie oe să poate întîmpla noaptea.
    Ei nu voiră ; dar boerul nostru, cu al Iul, se duse puţin mal la vale. Nici n’apucase să se depărteze ca de zece paşi, şi auziră în urmii lor ţipete. Ce se înlîmplase ? Dăduse nişte hoţi peste tovarăşii Iul şi-I bătură şi-î jumuliră, de i-o lasat cum i-o făcut măsa.
    Atunci îşi aduse boerul aminte de sfatul moşneagului şi zise: n'am perdut o pungă cu bani, căci dacă nu mă ţineam de sfatul moşneagului, ml-aş fi prăpădit, poate şi capul.
    Celor trei tovarăşi, le dădu el haine şi bani do călătorit, ba Încă şi eaiî servitorilor lui, lăsîndu-1 pe dînşii pe jos.
    A doua zi plecară dis do dimineaţă aşa că la răsăritul soarelui, el erau hăt departe.
    Mersără el cît mersără, vreme lungă şi ajunseră In ţara turcească. Cum Intrară într’un tîrg, li şi eşi înainte nişte harackt — turci negri — cu iartagane Ia brîu ; şi-I găsdu-iră Intr’un palat mare şi frumos, numai cu covoare pe păreţi,
ŞEZĂTOAREA
lf>2
de-ţl Iim ochii. uitindu-te la ele; pe jos erafi tot covoare, <r<4iv- nml de care mul frumoase, de numai discuiţi se mergi j»e de.
   Oail li se dusei» în grnjdlu, iar pe el în palat.
   Veni vremea îuîncAnl; şi-î chemară pe tufl. Hm! ce mal mîneărl! ce mal băuturi, de*U laşa gura apă uitîndu-te la ele.
   După ce să aşâzară la masă. prinse a mitica! Insă ce fel de n lineare credeţi, boerl dumuovoastră, că era? Tăti mîn-ettrile numai ea carne de mî;ă.
   Boerul nostru îşi aduse aminte de sfatul moşneagului: „că ori ee-i va pune dinainte să uiîninee".
   Ş apol dă, nu-î era de asta. dar Ia uşă şedea un harap cu iartagrWiu in mină. Boemi prinse a minca si a bea nişte acritură de vin, de-ţl venea să te uit! in pod; ba încă minca, de credeai că are dinainte numai plăcinte.
   Ceilalţi tovarăşi, nici nu gustaiă batir, strigînd tare, că asta-i carne de mîţ&.
   După ce să sculară de la masă, harapul cel de la uşă, şterse capetele la tustril fraţii, ce. n'au mîncat şi-l trîntiră intr'o covată mare zioînd, că eu trupurile lor, vor face mîn-eare, pentru ai li drumeţi; iar boerul nostru o duse ca un împarat, căci i se tăe in faţa lui o vacă, din care i-se făcu mînearo şi i-se aduse vinurile cele mal alese; şi-I spuse ca aşa să încearcă în ţara turcească fie-care drumeţ, care vine a 'olo, şi cel oare nu minîncă ceea ce i-se pune dinainte, se cheamă că le batjocoreşte tara.
   Boerul fu purtat cu trăsura cu patru telegari, prin tot tîrgul lor.
   După ee să satură boerul nostru do acest tirg, o luă înspre casă cu servitorii lui; căci dă, avea femee tînărâ şi o şi cam temea oleacă; şi avea dreptate, că cică era frumoasă straşnic.
   Dupăvr’o 10-20 ani de călătorie, so întoarse acasă: boerul nu se mai cunoştea ; oi» tât alb ca oaea cea ţigae, ba încă îşi mal lăsase şi o barbă ca de popă.
SEZATOAREA
153
   Iutr’o sară, numai ajunse în satul Iul, şi aşa să schimbase satul de mal nu-1 inai cunoştea ; ilâ D-zeu şi ajunge şi la casa Iul, Îndreptat de un om,
   Nn vru să se bage de odată în casă, ci voia întăT să vadă, ce face nevasta sa singură; şi numai iaca ce mi-o vede cu un flăcătî în braţe, locăindu-se^feărulindu-sc).
   Cînd o văzut el, că femeea Juî are ibovnici, o băgat puşca pintre poartă ş-o pus-o la ochi, eu gînd să-î împuşte pe anîindoî. Dar pesemne că D-zeu n a vrut să facă moarte de om. căci ş-o adus aminte îndată de sfatul moşneagului ^mânia de sară s-o lese pe dimineaţă*.
   Prinse a bate în poartă, şi bătînd el aşa, numai iacă că vine o slugă, şi-l întreabă ce caută? el spuse atunci că e un biet drumeţ, şi să roagă să-l găzduiască plnă a doua zi. Sluga îl spuse, ca să mal aştepte oleacă, plnă s-a repezi să întrebe stăpina. Stăpînă-sa, bucuroasă de oaspeţi—casa eî fiind deschisă pentru toată lumea—şi dădu drumul boeruluî lnlăuntru.
   După ce inîncară, se luă la vorbă eu cucoana şi, ba din una, ba din alta, ajunseră, plnă cînd boerul nostru, o întrebă dacă n’are barbat şi na avut nici odată—căci nu se cunoştea*! de loc. — Atunci începu ea povestea, cum că a avut barbat, dar s-o dus în tara turcească şi-s vr’o 20 de ani de atunci şi nu mal ştie nimica despre dînsul, şi cînd o păleşte cîte un dor, îşi mal sărută băetul.
   Atunci se pricepu boerul, că cel cu care să săruta nevas-ta-sa, nu era ibovnic, ci chear băetul lui; şi iarăşi îşi aduse aminte de sfatul moşneagului şi zise în gindul lui: n am perdut degeaba trei pungi de bani.
   Nu s-o mai putut finea boerul, şi o prins a plînge. şi-I spuse că el este bărbatul el. Femeea nu voia să-1 creadă, şi-I spuse că barbatu-so avea o alunică după cap ; atunci el i-o arătă.
   Nu s-o mal putut stăpîni nici ea atunci, şi o prins a se sărută şi a plînge amludoî.
   In urmă boerul povesti cele ce i s'aQ întimplat in lume, şi cit de bine i-o prins sfaturile moşneagului.
154
ŞEZĂTOAREA
   Moşneagul cu cele trei pungi de bani, ş-o deschis o dugheană, şi trăia şi el de azi pe mînc.
   Boerul îl chemă la el, făcu o masă maro, pofti pe mulţi prieteni, ba încă mă chemă şi pe iniue, şi după ce am furat liuleaun Neamţului, o prins ase bate nemţii în capul nostiu, căci poate ştiţi că în capul fie-eăruia om bat, sînt trei nemţi şi un scaun, şi e! să bat ca să şadă fie-care pe dlnsul; atunci şi omul nu ştie ce mal face şi-şî lese din minţi.
   Şi ca să nu-mi las vorba, după ce să luară Nemţii la batae în capul mesenilor, dracul de moşneag, tot mal cuminte, Ie o găluşcă, mal cît pumnul şi mă pocneşte drept în cap, şi du atunci am rămas chelboş.
   (Culeasă din satul Lipova, judeţul Vaslui)
                                          D. Teodorescu, învăţător Ce ţi-e scris în frunte ţi e pus
                                       (Poveste)
   Era odată o stînă cu 12 ciobani. De la vale de stînă, într’o poeană, so strîiigeati în toate sările mulţime de lupi şi urlau.
   Unul din ciobani, spuse tovaiăşilor lui că el are să s*» ducă într’o sară sa vadă de ce se strîng lupii in tot deaunn acolo şi orlă.
   —      Da de voiţi da de primejdie, să ştiţi că eu am să chiul şi voi să veniţi să mă scăpat! de la moarte.
   Intr’o sară, pc-o lună mlndră, ciobanul se duse de cu vreme şi se sui îutr'un brad. Intr’un tîrziu numai ce vede <\ă începe a se aduna acolo potăl mari de lupi, şi începură a urla de se cutremura pădurea.
   Iată şi sf. Gheorghc calare pe-un cal de foc. Lupii se repeziră la el, cerlnd să le dea de mîncaro ; sf. Gheorghe i-a trimes mal pe toţi pe la stînî şi unul lup şchiop, care veni mal la urmă şi care se ruga de sfînt să nu-1 lese să moar i de foame, îl zise:
   —   Partea ta e cel din brad.
   Ciobanul auzind vorbele sfîntuluî, chiui odată de clocoti valeu
ŞEZĂTOAREA
155
   Tovarăşii lui—ciobanii de la stînă—pricepură de ce ekiue el şi alergat ă să-l scoată. A bea se putu da din brad jos şi povesti celor de fată ee auzise şi ce se întlmplasâ.
   Ciobanii ca să-l scape de la moarte, 11 culcară în mijlocul lor. Dar cum adormiră, lupul veni, îşi luă porţia dintre cel laitl cioban!, şi-l mîneă intr’un
   Drept la urma urmei mal veni la sf. Gheorghe un lup.
   —   Da etl, Doamne, ce să mini no ?
   — Du-te în desimea ceea—un tufiş de brăzişorl—că este o oae rămasă de celelalte, şi o mînîncă.
   Lupul iu cîte-va sărituri fu Ia oae^şi sO repezi s'o croească.
   —      Stăî, măi lupule, ce eşti prost, îl zise oaea ; ce, vral să mă mînlncî aici la întuneric?! Doar nu in al furat; scoate-mă pe dîrnbul cel de colo şi mă mînîncă ca volnicii la lumină.
   Prostul de lup o făcut aşa. Cînd l-o zărit elnil de la stlnă, într’o clipă furâ’n dlmb şi scoaseră oaea de la primejdie, ră-minlnd lupul cu buzele umfiate. De răul cînilor, numai desimea tufelor l-o soapat. Şi mergea lupul blăstămîndu-so şi suduindu-se că ce-o avut nevoe să iasă In dîmb să ospăteze?
   şi mergîud aşa prin pădure, dă de-o scroafă sălbatică:
   —Pe tine te-am găsit, pe tine am să te mînîne.
   —      Lasă-mă, te rog, o leacă să-mî pling neamurile, şi pe urmă mli miuca In voie.
   Scroafa tipa de vr'o cîte-va ori, de socoteai c’o început-o lupul. Intr'un buc o droae de porci selbaticl se strlnseră acolo şi eraţi să sfirtice pe lup, dacă n’ar fi şters-o la papuc.
   Şi ear o prins a se bajocori el singur, şi a se blastama; şi era flămînd de nu mal putea.
   Mergînd el bodogonind, prin pădure, o dat peste-o eapă.
   —   Pe tine te-am găsit, pe tine să te mănînc.
   —      Nu mă roînca lupule; al să manîncî o dată din mine şi pe urmă al să mori de foame; kaî mal bine în sat la noi eă nu-î nici popă, nici primar, nici vicbil pe moşie. Hal de te fâ din trei una şi-I trăi în lege.
   —   Da cum să merg?
   —   Sul în spate ia mine.
156
ŞEZĂTOAREA
   Lupul ascultă de vorbele epel şi merse în sat. Eapa trecu pe la crîşmă, care gemea de lume.
   Cîn o văzut norodul minunăţia asta, o început a tîohăi şi a ainuta cu cinl pe lup, de-o seapat de moarte ca prin urechile acului.
   Şi cum mergea prin pădure, lupul, să blastama mal amarnic ca o muere de cele rftle:
   —      Ce-aiu avut eu, prostul şi ticălosul de mine. să scot oaea la luminare, să las scroafa să-şî pllngă neamurile î; ce nevoe am avut eh să mă fac popă ori primar ori vichil şi să mă las să mor de foame 1 Doamne, Doamne, cum n are cine să mă bată, şi să mă lee de coadă şi să mă învîrtă pînă ce n’oitl mal vedea bine.
   Tocmai cînd zicea el vorbele îestea, la spatele lui era un mărchidau ou marfă, şi înţelegind glasul lui îl apucă de coa lă şi-l învîrti, şi-l suci, şi-I arse o sfîntă de batae de s-o dus vestea, Iu cît o seapat numai c’o mîuă de suflet.
   Şi cum mergea el tot prin pădure, dă de un ariciîî.
   —   Pe tine te*ain găsit, pe tine am să te mînînc.
   —      Ce-al să mînînci tu din mine, că efi sunt numai ace ? Hal să te duc eu să mînînci; şi l-o dus la o eapă moartă. Ariciul s-o rugat de lup să-I dee şi Iul o bucăţică de ospăţ; lupul însă n’o vrut; o mîncat singur eapa, că era lihnit de foame.
   Ariciul zise lupului:
   —      De ce-al mîncat^tătă^eapa şi mie nu mi-aî dat ? Hal la sf. Evanghelie să văd care ÎI drept, tu ori efi ?
   Şi era un ferj^apcanâ} pus pe-acolo de un puşcaş. Ariciul pune laba în mijlocul ferului, dar cum laba lui era mică şi uşoară, flerul nu se zminti; cînd însă lupul îşi aşază laba lui, clamp ! ferul se strlnse şi el rămase acolo.
   Yiu&tonil venind într'un tîrziu, îl blagoslovi cu un glonte în numele tatălui; blana o vîudu la tîrg de-şî prinse nevoile.
   (Spusă de eleva Elena Teodorescu, din com. BroştenI, Suceava, în 1S92.)          ---------- ^
ar. lupe sau
t
ŞEZĂTOAREA
157
                             Frămîntăturile de limbă.
   Firea glumeaţă a tiranului, a scornit fel de fel de vorbe şăgalnice şi iscusite, pentru a stîrni şi a mal mări veseliea tuturora.
   In rlndul acestora întră cu drept cuvînt, frămîntăturile de limbă.
   Frămîntăturile de limbă să spun mal ales pe la ştrlnşurî de tineri saQ la şezători. In totdeauna ei* se spun cu o repeziciune foarte mare şi bine respicate (pronunţate).
   Ele sint sucite, Invîrtite şi încîlcite într’adins, jel ce le-a spune, într'adevăr să-şl frămînte limba, ca să le spne bine.
   Unele din ele sînt şi versuite.
   Aceste frămlntăturl att darul de-a fi cele mal bune cercă-turî pentru cel streini nedeprinşl cu firea limbel noastre. Cel ce nu poate să pronunţe bine aceste frămlntăturl, de multe ori, fără ca să vreie, spune cuvintele rău, produolnd rîs. Şi a-ce&sta să Intîmplă prin săritura unul diftong, silabe, prin schimbarea sau înlocuirea de sunete şi îndulciri de consoane, mal ales de s în z
   Şi de aceea frămîntăturile acestea de limbă li se mal zic şi: pîcăiiturl.
   Clnd s’a tntîmplat că s’a spus din gresaiă safl din neghi-băcie vre-o vorbă uricioasă, atlta-I trebue aceluia—ori oine-ar fi el—(barbat, sau femeie; bătrtn ori ttnăr ; bogat ori sarac) acela e rîs de toţi; ş’apol să se ti© la batgiocură din toate părţile, fiind-că a îndrăsnit să grăiască aşa cuvinte faţă de băetanl şi fete. — Dar dacă rostitorul ştie să de altă frfimin-tătură, şi mal şi,—adică să poată Inşala pe mal mulţi să spue cuvinte încîlcite—ce produc rîs—atunci ş’aspalat obrazul de ruşinea ce-a tras.
   Frămîntăturile de limbă, de obicei so spun de flăcăi, şi mal ales uniea ati multe la îndămînă, vorba romînuîul: „pentru multe'ntîmplărr; şi acestea li asigură multe isbînzl în faţa
158
ŞEZĂTOAREA
întregului tineret din sat. Unde să îutrebuinţază vorba plcîli-tură, depositaruluî de acest sol de zicale îl zic şi Picată. Şi clnd începe a spune, ceialaitl îl Intimpină cu vorba: „tăceţi că’ncepe Picată cu pîcîliturile".
   Tot în rîudul frămlnturilor întră şi gUicitorile grele de spus iute, şi chiar unele cuvinte lungi şi grele de-a se deda cu limba aşa iute.
   Ia să nu lungim vorba aşa pîuă pe-acolo şi să prind a vă
  de coamă, de coadă,
     spune cîte una:
                1
     Trecui punte lunecoasă tînchinal fată frumoasă.
     De trei ori o tînehinăî, de trei ori o sărutai; cînd In ismă, clnd în chismă, cînd în isma ismilor, cînd in chisma chismilor. 2
     Vîntnral vara mala!;
     vlnturingă
     poală lungă.
                 3
     Intîlniî popă pe punte, şi-l săruta-l poala iute.
                 4
     Trei prune roşi la mama'n
                                                                                poală,
     trei în poalăt trei sub poală. 1)
                 5
     A venit peţitori la noi,
                ş’au legat caii: 1
  de cueie poduiuă.2')
              6
  Vine pîrciti de la munte, şi’ngeuunche pin' la punte ; trece pîreifi iuti pe punte, puntea pute-a pir ci, pîrciu pute-ă punte. 3)
              7
  Ioane în pungă lungă, ce pileşti punga pe dungă ? Pila'n pungă punga n pită A)
              8
  Ţurturel cu pila'n grindă ; de trei ori cu ghiciu cu pilngul în chiuă adîncă
              9
  Ţuşti puri pintre horn, na puri, puri’napol.
              10
  Pe un vîrf de moşunol este-o cotorobatură5) cu’n
                                                                         cotorobăturol
             1. 2. 3.4. fi’l Parte?» finală s»i repetă de mal urnite ori ţi eu mal mare repeziciune Se zice şi codobatură (codobfituroi) se poate forma şi ca aceste vorbe, tot această frămîntAtora.
ŞEZĂTOAREA
159
cotoiobâturoiu ootorobătură
                                                                           pe cotorobatură.
             11
Bou breaz, birlobreaz. darnu-IgreO a zice: boii breaz.
                                                                                 birlobreaz,
ci-l grcti a disbîrlobrezi boul cel breaz birlobreaz, cu resbîrlobrezeturile’napol.
             12
Tibdă titiribdă.
Dar uu-1 greii a zice: tibdă
                                                                                   tiiiribdă,
                                                                 ci-T greQ a distitiribdi, tibda
                                                                                        tiliribda,
cu răstibdiribturile înapoi.
              13
Pe oea punte lunecoasa ma’ntîlniî c'o preoteat-ă.
In childă o’ntllnil in childă o sărutaT. in ciliMa, în childulicit sub talpa eismulieil.
  {Auzite din satul Holda, com. Broştenî jud. Suceava, afară de No. 11, 12 şi 13, care-s culese din jud. Iaşi.
                                                                                 S. Teodoresca-Kirile&DQ
                                 Sfinţiri)
   Ziua sfinţilor f9 Martie) e serbătoare mare Ia ţarani. [n ziua de sfinţi se face pomenire după morţî, ducindu-se pome-ne la biserică si fâolmlu-se praznice. În ziua de sfinţi la biserică se fac mulţime de metanii. Rugăciunile in ziua de sfinţi sînt tare jalnice; atunci fac metanii şi preoţii şi dăscălii. La sfinţi se duc Ia biserică spre sGnţire şi pomenire nişte colaci împletiţi în două, în formă de opt, numiţi „sfiuţr; aceştia după ce preotul ii sfinţeşte, o parte din el se opresc de ei, iar parte se leu de bine—credincioşi spre a se da de pomană, căci mal mare e pomana cînd împărţeştl nevoe-şilor sfinţi sfinţiţi la biserică. La biserică cu sfinţi se p -t duce şi cane nouă pline cu vin. Vinul se opreşte la biserică
cu tot cu cane, şi se împarte de feţile bisericeşti. Fericit va
                        +
  1). Credinţele acesta le-am oulos din jud. Suceava, din satela : BoţdăneşU, Bru-tenl şi SpfUAra^tl.
160
SEZATOAREA
fi sufletul aceluia care în zina de sfinţi va da de pomană cîte ce-va de fiecare sfint! Fericit' şi bine va fi de acela, care spre ziua de sfinţi va face cîte 40 de metanii de fiecare sfînl
   Sfinţii sînt 40 Ia număr. Et eraQ oameni buni şi curaţi Ia inimă. P&gînil de ciudă ca n’aQ primit legea lor, i-afi înecat. D-zefi pentru bunătatea sufletului lor şi pentru nestrămutata lor credinţă, î-a numarat în rîndurele drepţilor. Ziua sfinţilor trebue să se prăznuiască de ori ce creştin, căci dacă vor face ruga de 40 do sfinţi înaintea ziditorului, păcatele li se iartă. Iu ziua de sfinţi nu se lucră de loc.
   SfinţiT—colaci— ca să fie mai gustoşi se ung cu miere curată.
   Cine posteşte în ziua de sfinţi (adecă nu mînîncă nimic toată ziua) căpătă mult bine de la sfinţii mucenici.
   De la sfinţi, ziua dovedeşte noaptea— se face mal mare.
   In ziua de sfinţi se trage earba cu dimii şi se slrînge rădăcina de earbă mare, că miroasă tare frumos, şi-l bună de leac.
   Sfinfil cad totdeauna în postul mare.
   Qnm va fijn ziua de sfinţi, aşa va fi toată primăvara.
   Dacă ziua sfinţilor apucă omăt pe cîîrip. anul va fi mănos şi inbeişugat; dacă e golişte în ziua de sfinţi, anul va fi secetă şi sărăcăcios.
   In ziua de sfinţi se scot uneltele de plugurit şi sc caută co lipseşte la ele.
   Sfinţii mal fac unora şi chef, căci lumea-I plină cu ce-a putut D-zetl. Unii se apucă de beţi cîte un pahar de vin ori rachiu do fiecare sfint, şi atunci să vedeţi petreceri, pepta-natură la frizura şi frecături la vinele gîtulul 1
                                                    M. LUPESCU
ŞEZĂTOAREA
161
                                                                       Povestea
  O purces omul mare cu toporul mare la pădurea mare, îndurat,
  lu patru diskieat, sft facă mănăstire mare, cu notiă uşi, cu notiă altare, cu noOă rază de soare.
  In strana ceî mare $1(16 Slntă-Mâria Mare; in strana ceî micit, şlde Sintă-Măria Mică; în poarta ceniluî, şMe Maica Precislă.
  Pe cărticică cetd,
  din guriţă procite,
  pe totT oamenii Iul D-zefi ii găsâ,
  numai pe liul el,
  din trupul el
  nu-1 găs£.
  0 purces pe cararea Iul Adarn, la fiutlna Iul Iordan, ca să-l găsaseă pe fiul el, din trupul el.
  S-o întîinit cu Ion Slmtu Ion.
  —Ioaue. Sfinte Ioane, n-al văzut, n-ai auzit, de fiul meii
Iul Hristos
din trupul meti ?
—Măicuţă... de văzut,...
nu l-am văzut;
dar do nume i-arn auzit...
că l-o prins
cînil,
păgîniT,
spurcat» de jidovi, şi i-o dat cliin nispus, ni auzit,
de nirno ni văzut: cunună de skinl In cap l-o pus, trestii pe subt unghii I-o virît, cue de cer In tălkl i-o bătut, sîngele i l-o scurs, din stnge giţă, din gită poamă, din poamă gin,
din gin presfctenia creştinilor. S-o purces Maica D-Iul
                  văicărlndn-so. Ş-o agTuns la fintîna lui Iordan şî-I esă broscuţa înainte.
—Buna dimineaţă broscuţă î — Multămesc Măicuţă l —Măicuţă daco eşti aşamlhnitâ şi supărată ?
—Broscuţă... cum n-oiu fi
                                                                          ndhnită
şi supărată..
că am avut un fiu a meti, din trupul meti
162
SEZATOAREA
ş-acu am auzit că l-o prins
cînil,
paginii,
spurcaţii de jidovi, şi i-o dat chin nispus, ni-auzit,
de nime ni văzut:
cunună deskinl In cap i-o pus,
trostil pe subt unghii I-o vlrit.
cue de cer în tălkl î-o bătut,
slngeîe i l-o scurs ;
din sînge giţă,
din giţă poarcă,
din poamă gin,
din gin prcsîstcnia creştinilor.
— Măicuţă...! nici nu te întrista,
nici te supără,
că eh am avut dolspre-zece
ş o vinit o roată
fol fo roată
şi mi-o luat unsprccc-odată ş*am ramas numai cu unui ş-aceala-I din ochi holbată 1 şi din chicioarebăscăcărălăL —Ia cheamă-î să-l văd şi eu ! —Sănii noaee,
ia vTrT~nr1a maica-ncoace! El, hup î hup 1 Lup !
Maica D-lul zîmbe-a rîde.
—Blagoslovită să hi tu
                                                                             broscuţă!
In fînllnă să trăeştl, în fîntînă să putrezeşti, creştinii de pe tine apă să boe, tu spurcată de jidovi să nu fii. Ş-o purces Maica D-lul.
Şi s-o înttlnit cu meşter de lemn.
—Meşter de lemn 1
n-aţl văzut,
n-aţi auzit,
de fiul meQ,
din trupul mefi ?
— Măicuţă, de văzut... nu l-am văzut; da de nume I-am auzit.
O o vinit la noi
cînil,
păgînil,
spurcaţii de jîdovl
ş-o zis să facem cue de lemn,
din ce-n ce mal mici;
da noi facem.
din ce-n ce mal mari,
c-avem de-agiuns.
—Blagosloviţi să fiţi voi, meşteri de lemn.
Să lucraţi cu anul ş-apol să eîşligaţl banul!
Ş-o purces Maica D-lul
                   văieărîndu-se şi s-o Intîlnit cu meşter de cer. •—Meşter de cer 1 n-aţi văzut, n-a\I auzit, de fiul meti, din trupul mett ?
—Măicuţă, de văzut...
nu l-am văzut,
da de nume l-am auzit.
O-o vinit la noi
cînil,
păgînil,
ŞEZĂTOAREA
163
spurcaţi! de jidovi
S-o zis să facem cue de cer,
din ce-n ce mal marî,
da noi facem
din ce-n ce mal inicT,
să ni rănile si nouă
o leacă di cer!...
—Blagosloviţi să fiţi voi meşteri de cer, să da|l o dată cu ciocanul şi să cîşlig&tl banul.
Ş-o purces Maica D-luî
păglniî,
spurcaţii de jidovi, şi t-o dat cliin nispus, ni-auzit,
de nime nivăzut: cunună de skinl în cap t-o pus tresti pe subt unghii ţ-o vîrît, cue de cer în tălkl ţ-o bătut sîngilo t-o scurs, din slnge gitâ,
                                   din giţâ poamă, ş-o agluna ia dealu Garaleulul din poamă gin. ascu.tit,                          din gin preslstenia creştinilor
cqLJiJaJifihiî.Jie £ntjt.          —Măicuţă...! pînă a nu mă da
de ce-1 suâ,                                                 de chiu
de ce să top£                      la cînil,
si mal frumos să făc^.             păgînil,
S-o agTuns la poarta Ralului, spurcaţii do jidovi,
Dă cu chieiorul sting, nu să deschide; dă cu chieiorul drept, să deschide.
—Cine este ?
Întreabă Isus.
—Ett sînt, fiul meii. —Măicuţă !
Pasere
maeastră
n-â îmbiat pl-aicî,
   cine să năştâ nu să boteza;
/cine să împrouna,
\nn să cununa ; peşti le In apă nu să zbâte, cueoşiî nu clnta.
   "Oa 3e clnd m-am dat de chin
   la cînil,
   păgînil,
   spurcaţii de jidovi, cine să naşte,
da D-ta că eşti om pămîntean ? să botează ;
—Tu eşti fiul meu,              cine să Împreună,
din trupul med                 să cunună ;
ş-am auzit,                    peştele în apă să sbate,
că te-o prins                  cucoşil cîntă.
cînil,                         Cine a şti-o
164
ŞEZĂTOAREA
ş-a spune-o astă poveste, la lună, la săptămlnă,
l-a lua Maica D-Iuî de mîna
                                                                           dreaptă
l-a duce pe cararea dreaptă la mesă întinsă, la făclii aprinsă, la pahară pline, la cuvinte bune.
Dar cine a şti-o şi n-a spune-o astă poveste la lună, la săptămlnă,
l-a lua Maica D*luî de mina
                                                                            stingă,
l-a duce pe cararea strîmbă, la ochi boldiţi, la dinţi rînjlţl.
   Auzită de la V. Topor (dascal), acum reposat.
                                                                         Culeasă de N. TROFLN
                 Pluguşorul
Buna vremi boerî marî, ia poftiţi şi-ţi asculta că noi bine vom ura, ca de pe carte le-om lua. Sara lol Sf. Vasile a inserat c'aşa de la D-zeft Sf. e lasat; sara lui Sf. Vasile să vă fie
                     de bucurie şi nouă de veselie.
Sara Iul Sf. Vasile a Inserat toţi boeril s'ati adunat, cărticica o scriafi pe limba vrabie! o puniau şi tocmai la Sf. Vasile o
                  trimeteau.
Sf. Vasile s-o sculat dc pe un pat mare şi rotat,
  pe ochi negri 9-0 spalat, ia icoane s-o’nchinat pe negru murg o’ncălicat la cimp curat o alergat, şi cîmp curat o găsit, şi napoT el s-o’nturnat ş-o’njugat 150 de juncani tineri şi ţintaţl ca dintr’o noapte fataţl, la un plug cu coarnele d'alămăe cu grindeiul de gutăle c-aşa Îmi place şi mie.
  /î arat Lunile grădinile, (Martile flnatile,
  Mercurile bahnurile,
  Joile văile,
\Vinerile pkisurile,
ŞEZATOAIiEA
1 6 5
Slin botele siliştele, iară Sîmbătă sara o tras plugul sub părete Si boii la iarbă verde, şi flecăil In sat la fete şi burlacii la neveste, tocmai chiar c-aşa şi este; cită rouă o rourat atite brazde atl răsturnat.
   La luna, la săptămlna.
   S-o umplut cu aur mina, şi s-o dus să vadă griul de copt. Griul pe-o parte se cocea iar pe alta se trecea, vînt de vară mi-1 bătca; iară jupîncasă Gazda Intr'un baston razamată 3 spice de grîti în mina o luat acasă le-o dus, pe masă Ie-o
                      aruncat
   şi casa s-o luminat şi gloata s-o bucurat; iar jupîntil Gazda s-o dus din grajd! îu grajdl. plnă in
                   al 9-Io grajdl ş-o ales o epusoară mititică împodobită ca o stea; s-o dus din nourel în nourel pîn la tlrg la Bîrlădel ş-o eumparat 9 oeă de fer
                   şi 9 de o(el
   şi le-o dus la Iii Ţiganu cari bate zdravîn cu ciocanii. r că i-s foile fn grădină şi ilăul după cap, j pleaftura îu comanac
parcă-T un Iiftal de drac;
ş-o făcut seceri mari
pentru voinicel mal tari,
o făcut seceri iniei
pentiu copilaşi voinici;
la masă i-o adunat
seceri în mină ii-o dat.
ş’o pus pe c*de val, pe cele bălă);
pe cele deluride
j>e cele fiumuseJe.
'să prăvim şi noi cu drag la ele iar între ele era o babă batrînă cu săcere cârmi-cm dinţii de lină cu iuşca de cură, pe care o
                                                                                 croea
pe Ioc şi cădea Ea cu dreapta săcera, cu stingă lega, şi abil în urma lor clăi nalte rădicaţi Jupînul Gazda ven?a pe Juplueasa ntieba aria unde s-o facă; iară ea 11 răspundea că aria s'o facă în jaliştea vliituluJ undiT-1 ludăiuliiă vo.nicultiî,
Ş-o adus 9 epi» fcunxpe de clio 9 ani sterpe, ou copitele IwU* an . cu cozile ft irzuunO. ou nării** vini trăgea ti cu urechi le'n saci punead, şi nouă rauştî nu ne mal trebue; e Miti Încurcat _9 cară mocăneşti duelndu-Io la moară la CiorsacT
166
ŞEZĂTOAREA
unde fug guzganii pe iaz cu launml pe obraz; de aici m-am Întors, la moară,
                                                                        la Jvăneşti.
Jara cuiva de moară, cin I văzu aiite cară lucarcaie cu povară, puse coada po spinare şi plecă la lunca mare: lunca mare, frunză n’are lunca mică, frunza-] pică,
-bap cu gura de opincă.
Iar’ murai ui meşter- Hun bătu-î meşteşugu'n ciur, • oo prăjină o oeole pin ce-o pus mina pe e; şi mi-o lua de căloăe ş-o pune pe căpătâe, şi-l da cu eiocauu'n şeie ş-o aşăz* pe măsele; şi mi-o luă de lăptoe s-o aşăză iar la loc, şi turnă de-asupra'n coş grîO măruntei de cel roş, iar din coş curgea sub peatră de sub peatră în covată; curgea făină carată.
Dar nu curgea făină de gnu ci curgea aur şi mărgăritarl ca la boerii cel mari. O'ncarcat cară 9 cară
                                                                         ’npovorate
cu lanţuri de fer legate, carile scîrţiau Iar flecăil chiuiau, din biciurl mereâ pocniau;
iar Jupîneasa Gazda cînd o
                                                                                 auzit
scîrtîitul carălor,
chiuitul flecăilor,
                                                      s-o dus din camară n caipară;
la al 9-lea camară
ş-o ales o sită rară
zvîrliud’o pe uşă afară;
ş-o ales o sită deasă
cu pînza de matasă;
făina o cernea,
în covată o plămădea,
o laşa pînă dospea
şi colac) apoi făcea,
si I vîră cu lopata
şi-I scotea rumeni şi gata.
O făcut un colac frumos ca şi faţa Iul Hristos, şi l-o pus în cuiu cel de jos ca să le fie plugarilor de folos. j$i l-o rupt în 9 şi ni-o dat şi nouă.
Ia mal t răget! măi flecăî
                                                                           Hâl! Hăl 1
Apoi drept să vă spunem
                                                                          boerl mari,
cinstit! gospodari, că noi de arat am ara dar ni-I că vom însara şi-s cărărele ’ncureate de multe-.feară-calcate, şi es sările şi ne ţin cărările. De arat noi tot am mal ara, dar ni-I că vom însara ş-avew a trece printre nişte
                                                                    munţi întunecoşî.
ŞEZĂTOAREA
167
Mal rămâneţi boerl mar!
                                                                           sănătoşi.
la mal îndemnaţi fie căi
                                                                        Hăl ! Hăl î
îndemnaţi ea să plecăm ea pe aici să nu ’nserftm,
                                                         Cules din ETîrtoape (Suceava)
dar D-voastre scoateţi colacii ca vă strică boii pragu; mal scoateţi şi gologani ea să mal trăiţi mulţi ani.
Ia mal Îndemnaţi măi
HAI Hăl. La ana şi Iu mulţi ani.
la Vasde Timnfte. I. BORDIANU
                             Treî crai de la răsărit
  Trei craT de Ia răsărit eu steaua au călătorit; clnd în cale purcedea steua’înainte mergea, cînd sta de se odihnea steaua lor le'ngăduia.
  La Rusalim dac’aQ ajuns ior steaua li s’a ascuns; la Irod dac’afi intrat de ce-au fost el întrebat!? De naştere de ’rnpărat unde ştiţi că s a născut cucon tînăr de curînd că noi steaua am văzut, steaua Inî la răsărit, după dinsa am venit. AtnncI Irod Imparat foarte răii s’a tulburat pe crai înnntru i-a chemat şi In taina i-a rugat:
  Ia mergeţi de ispitit! şi pe el dacă-1 aflaţi mie de ştire să-ml daţi, ca şi eu să mă închin....
fiind de hicleşug plin.
Craii, din oraş cum ati eşit lor steaua li s’a ivit Nu mergea n spre apus tare şi'n spre-am cază-aveaţi ca rare; tot aO mers pîn’au stătut unde-a fost pruncul născut. Craii ’nuntru aQ intrat unde-a fost pruncul culcat, în scutice 'nfăşurat, şi-ati căzut de s'atl închinat la naştere de ’mpărat. naştere prea fericită numai Iul Irod mită; naştere prea frumoasă ce vra Irod ca să piarză. Scumpe daruri i-ati dăruit după cum i s’a căzut: aur, smirnă şi tămîe precum şi la carte scrie.
Craii pruncu 1-atl luat la Yieleem au plecat,
Iul Irod veste u’ati dai.
Atunci Irod împărat
108
ŞEZĂTOAREA
multă vreme o aşteptat ♦şi grea oaste o ridicat mulţi cuooul mici o tăiat 1400U de prunci de 2 ani în jos mal inicî. Plîus la Hîm ca s'auzia tipete şi vaete plînsete şi bocete.
Rahil fiiT-şî plîngea a«î mîngăia nu-I putea; pe jidovi i-a răşchirat de ocară i-aG lăsat.
Şi de-acum pîaă 'n vecie mila Domnului să fie cu dor şi cu veselie, o, Hristoase slavă 0e.
   Ce bucurie a fost la naşterea D-luI nostru Isus Hristos, acel dar şi acea bucurie să fie şi In casa Domniilor voastre In ist an şi Ia mulţi ani.
   Cules din satul Broştenî, de la N. Ungureanu. M. LUPESCU
                                Calicul de la Talpalari
                                        AnoedotĂ*J
   încă nu sînt 40 de ani, de cînd mahalaua, ee vine în partea stingă de dindosui Acadomicî, se numea Galici mea Domnească; iar uliţa care astăzi poartă numele de strada Petru Karcş. mal înainte era ticsită de calici privilegiaţi, care mişunul ca furnicile In toate părţile.
   In partea aceea a locului trăia un calic bătrîn şi orb din naştere cu numele Haralambie. Ca unul ce era mal vechia deeît toţi calicii din acea mahala, moşu Haralambie, căci aşa-1 ziceau toţi poporăniî, avea un ioc anume de cerşetorit la uşa Biserici] Talpalari, căreia i se mal zicea şi Biserica din Caiicime.
    *). Aceasta anecdotă am auzit-o din gura luT Ion Creanga pe la jumătatea Ionii Iul Dochemvre 18&9, adică cu 15 zile înainte do a muri. Era cam bolnav oînd 1'am vizitat, dar gata la glume ca totdeauna. După ce mi-a spuB anecdota îmi zise : Bre tare lini paie râo cft-s bolnav şi mă tem c am să mor si n am să pot scrie anecdota cu Xioşu Haralambi şi încă vre-o două. tre] ce le am în cap.
    După doî ani am scris-o oft, aşa cum m'a ajuns capul, şi am publicat-o în ziarul EB A NOUA No. 110 din 22 Dechemvrie 1891.
ŞEZĂTOAREA
ir>9
   Moşu Haralambie cerşitorea Ia acea biserică, şi fu acea pmte de loc de mal bine de 51) ani, aşa ca totl calicii de mal încoace, fie mal tineri fie mal bătrinl, II păzeai cu multa sfinţenie colţuşorul lui, chiar şi în vremea cînd el n’ar fi venit in ziua aceea Ia biserică.
   Odată, de hriunul bisericii, nu ştiu de unde, se pripăşeşte pe acolo un calic cu totul nou şi necunoscut de nimeni în partea aceea, şi cum intra şi eşa lume multă, calicul cel necunoscut se aşeză pe locul bătrînulul Haralambie, care tocmai atunci venea şi el.
   Cînd simţi orbul că i său încălcat drepturile vechi, care ptnă atunci nu îndrăznise niuie să-l facă una ca asta, se Înfurie grozav, ş'apol vorba ceea: ferească D-zeti de bătaea orbului; cînd începu a învlrti cîrja in dreapta şi In stingă, credeai că se răsipeşte pâmintul.
   Chiar în clipa aceea iată că soseşte şi Mitropolitul So-fronie ca să slujască de liram, şi cum bătrînul orb era înfuriat şi batjocorea cu vorbe aspre, ridică deodată cîrja ca să dee în capul vinovatului, şi cînd colo trage una în spinarea Mitropolitului aşa de tare. că i-a plesnit antereul. Bietul Mitropolit, galbăn la faţă de spaimă şi da durere, începu să dojenească pe bătrînul orb cu cuvinte mal mult părinteşti.
   — Da ce, prea sfiute. răspunse calicul, cum al crede sf.-ta să lăs pe un venetic, pripăşit din toată Jumea, să vie şi să-mi calce drepturile mele de calic vechia—de baş calic? Da cine nu ştie că neam de neamul meft aici am calicit cu toţii, şi pot zice-că chiar întreg neamul meti a ţinut şi ţine încă pe umerii lor zidurile acestei biserici ? şi astăzi să vio nn vlu-tură ţară, cine ştie de unde, şi să se atingă de drepturile mele? Las’că-I vin eii de hac; am să-I scot mal întăl ochii, să rămîe chior ca şi mine, şi cînd voiu muri pot să-l daO de moştenire locul, dar pînă atunci să ferească D-zefi pe toată lumea, câ nu mă las odată cu capul.
                                                                   IOANT S. IONESOD
                     fk catUa £„• /va* | JtUAiU'
                                                                                                                 PuT/«6ti
OmCt
i+l ac*/, U '*f Ar      tu
                                                                                ✓ /
170
ŞEZATOAKEA
                             E’a.ta. Popsi
                                     (Poveste).
   A fost o dată ca nici o dată, că dacă n’ar fi fost, nu s'ar povesti.
   Se zice că a fost un popă, a cărui preoteasă se îmbolnăvise de o boală foarte grea. Clnd fu aproape să-şi dea sufletul, ehemînd pe popă iîngă patul el, îl zise:
   —      Părinte, de acuma văd bine c am să mor. După îmor-inîntare, să-mi vinzi toate hainele, numai o păreche de pantofi să-ţl opreşti, că afl să-ţî trebuiască. Are să-ţi fie greu fără femee, căci dă, eşti om. Să cautî să te însori. Insă, să nu ial de cît pe aceea, căreia i s'or potrivi In picioare, pantofii mei.
   După aceste sfaturi, îşi dete sufletul. Rămase popa văduv, cu o feţişoară micuţă, singurul copil ce avuse cu preoteasa, şi făcu întocmai cum îl sfătui dînsa.
   Lulnd pantofii, porni prin lume să-şi caute femee. Umblă multă lume şi mulţi ani; dar să găsaseă, pace. Fomcl găsise prea multe, însă nu li se potrivea pantofii.
   Se făcuse fata, fată mare, şi el tot nu se mal însnrasc. Intr’una din zile fata îl zise:
   —      Tată, multe femei aQ încercat pantofii mamei si uu le-au venit, ia sâ-î încerc şi eh, să văd nu mi-or veni ?
   Punîndu-l în picioare, ÎI veni aşa de bine ca şi cum ar fi lost făcuţi pe piciorul eî.
   —      Pacat a fi fata mea, zise popa, eînd văzu eă-I vin pantofii; dar, pe alta nici nu mal caut. Pe tine am să te iati de nevastă.
   Cînd auzî fata aşa, în fuga mare alergă la o babă din mahala, şi îl spuse că tatăl săti vroeşte s o ia de nevastă.
   —   Spune-I, draga mătuşei, că mergi, îl zise baba; dar
ŞEZĂTOAREA
171
propune-I să-ţi faeă oj^chie. de logodnă frumoasă cacîmpul, cu fel de fel de flori, care înflorite, care Îmbobocite, cura e din pul dnd ll priveşti tn luna lui Haiti.
   lntorcîndu-se acasă ÎT spuse lui tatu-săti, că merge după dinsul; însă, să-I facă o rochie de logodnă, aşa cum îl spusese baba.
   Popa. fiind bogat, se duse în tîrg şi ÎI făcu numai do eît. întocmai.
   — Acuma draga mătuşei, să te duci sâ-I spui, să-ţi facă o rochie pentru cnnnnie, care să sarnene cu cerul: eu stelele pe poale, cu soarele !a pept şi cu luna In spate.
   Popa îl făcu întocmai.
   —      Acuma, draga mătuşei, să te dud să-T spui să-ţî facă o rochie pentru lucru, care să fio ca balta cu peşti, cu broaşte, cu lipitori, cu stub, cu păpuriş, cura e balta.
   Popa I-o făcu şi pe aceasta.
   —      Apoi, draga mătuşei, du-te acasă şi cînd a dormi, lin-bracă-te c’un suman rupt, leagă-te la cap c'o bucată de ţol, Incaltă-te. c’o păreche de opinci şi luindu-tî într’o legătură rochiile făcute de el, pleacă încotro te-a îndrepta Dumnezeti.
   Intoroindu-se acasă, făcu întocmai. Porni pe un drum ce da Într’o pădure.
   Ajungi ml în pădure, dădu o buricică de ploaie. Mergtnd aşa, dete Intr’o poiană. Acolo fiind un stog de fin, se vîrî in el. Prin pădure, umbla la vlnătoare un împărat tînăr, neînsurat încă, însoţit de o căţăluşă şi de mal mulţi puşcaşi. Căţeluşa, ajungînd pe la stogul de fin, şi simţind că e ceva in el, începu a lătra. Văzînd-o împăratul, aleargă în fuga mare; cînd colo, dă peste fată Cercetlnd-o de undc-T, ce caută p’aoolo, mal mi ştiu ce, o luă cu dînsul şi duelnd-o acasă, o puse să păzască giştele.
   Pe unde păştea gîştolo, era un dafin de toată frumuseta. In acel dafin Îşi aşf*ză dlnsa, rochiile făcute de tatăl săli.
   Un împărat vecin, respîndeşte veste, că face clacă de înşirat mărgărintare.
   Fala' care acam era glscăriţă, auzind prin slugi, că la
172
ŞEZĂTOAREA
cutare împărat se face clacă, se duse la mama stăpînu-sâti, care era văduvă, şi îşi ceru voe să se ducă si ea la clacă. Aceasta o trimesă la ficioru-sâu. Duclndu-se la dlusul, tocmai atunci se suia pe cal sa plece la clacă. Oeiîndu-şi voe, el o ţinu de răti, şi dîndu-i vr’o două bice, o trimese să-şi caute de gîşte. Apoi porni în drumul său.
   Dinsa, ducîndu-se la dafin, îşi luă rochia, care i-o făcuse tatuI'Săfi pentru logodnă, se îmbrăcă cu ea, şi zicînd, Ju-minează-te înainte şi înegurează-te înapoi", porni ia împăratul cu claca. încotro mergea nimeni rfo vedea. Acolo eraţi adunaţi o mulţime do împăraţi, feciori şi fete de împărat, a-şezaţl tot doi şi doi, un barbat şi o femee şi înşirau la mărgăritare. Cum şedeatî totl, într'un salon mare, de odată întră şi ea, frumoasă ca un soare şi îmbrăcată mal bine ca toate, din cîte crah acolo. împăratul tînăr, stâpînul el, văzînd-n aşa frumoasă începu a se apropia de ea, şi făcîndu-I fel de fel dc cochetă iii. o întrebă că de unde-î?.
   —      Sînt din satul ^BiciaeştT^ ÎT răspunse dînsa. — II da a Înţelege că o acea pe cărtTo'mciuise la plecare.
   Să se priceapă, pace. Se vede că erau proşti şi p’atuncl.
   Terminîndu-şe claca, fie-care porni spre casele lor. Fata, pleacă şi dîTisa.
   Toţi şi mal ales stăpînul săti, o pindeah să vadă încotro apucă. Cum eşi din casă zise: Jurninează-te înainte şi îne-gurează-te înaj>ola. Şi se făcu nevăzută. Toţi, rămaseră cu guiele căscate
   Ajunglnd acasă, se desbrăcă, îşi puse rochia în daGn şi tmbrăclndu se cu hainele cele zdreuţoase. porni giştele la dmp.
   Împăratul, venind şi dlusul acasă. începu a spune mâ-sel că la clacă a fost o f ită frumoasă tare. 0 iubeşte la nemurire, şi că dacă n’o lua-o de nevastă pe aceia, nu se mal însoară.
   —   De unde era N al întrebat’o? zise mă-sa.
   —      Am iutrebat-o mamă, şi mi-a spus că îl din satul „Biciueştl*.
   —      Dacă-ţi place aşa dc mult, să mergem să căutăm satul acela, şi s-o ial.
ŞEZA.TOAREA
173
   Plecară Împreună. Colindară multe sate, dar sat cu numele Biciueşti, nici că ati găsit.
   TJn alt Împărat vecin, dă de veste, că face şi dînsul clacă de înşirat mărgărintare.
   Tot prin slugi aude fata, că la cutare împărat e clacă. Se duse iar la mama Împăratului şi îşi ceru voe să se ducă si ea. Aceasta o trimese Ia iiul săa. Ducindu-se la dînsul, tocmai atunci îşi pregătea calul, să plece la clacă; cerîmlu-şl voe, dînsul snpărîndu-so, îl deto vr'o doi pumni, şi o trimese la gîşte. Apoi încăleclnd pe cal, porni.
   Dlnsa se duse la dafin, se îmbrăcă cu rochia ce i-o făcuse tatei săQ pentru cununie şi zicind: „luminează-te înainte şi luegureazăto înapoi*4 plecă la clacă
   Ajungînd la împăratul cu claca, cum intră înăuntru, t-dl se minunară de frumuseţa el, şi de a rochiei cu caie era îmbrăcată.
   împăratul, stăpînul el, cum o văzu, o cunoscu; căci o văzuse la cea-laltă clacă, începu a se apropia iar de dînsa şi tot i^neijjXLUi=o o întrebă:
   —   Te rog, spune-mi cu tot dinadinsul, de unde eşti ?
   —   De unde să fiu ... Sînt din satul jPnmueşţTL.
   Cîtl eraţi la clacă înşiraă mărgărintare cu mina; iar dînsa numai cît se uita la ele, şi so înşiraţi singure. Toii so minunări.
   Terminindu-se claca, fie-care porni spre casele lor. Plecă şi dlnsa, făcindu-se nevăzută; căci in urma el se făcea Întuneric. Oum ajunse acasă, se desbracă de rochie, o pune în dafin şi îmbrăcîndu-se cu hainele cele sdreuţoase, porni eu gîştele pe cîmp.
   împăratul cum veni acasă începu Ia mă-sa:
   —   Mamă !.. Fata cea frumoasă a fost şi Ia această clacă.
Nici una nu era frumoasă ca dlnsa; şi nici nu cred ca să mal fie.                              *
   —   N'al Introbat-o do unde-l?
   —     Am întrebat-o mamă, şi mi-a spus acuma, că-î din alt sat şi anume din „Pumneştl*1.
   —   Să mergem să eâtăw satul PumnoştI.
174
ŞEZĂTOAREA
   Porninl şi cutreerară multe sate, dar de sat cu numele PumneştT nici n’aG dat.
   Văzînd mă-sa, că n'o poate găsi. propuse unul împărat vecin, să facă bal. poate o veni şi dînsa şi atunci, o va putea vedea.
   împăratul, căruia i propuse, nu-I strică gustul, rnaî ales că aflase şi el, cum stă lucru, şi dă de ştire că in cutare sară face hal la palat.
   Auzind fata de bal. se duse Ia mama stăpînulul seti. şi so ceru să-T dea voe şi el, să se ducă la bal. Aceasta o trimese la fiul săQ. Dueîndu-se la dinsul, tocmai atunci îşi pregătea calul să plece. Ceiîndu-şl voe, el o sictiri, îi trase două palme şi trimetînd-o la gîşte, se sui pe cal şi plecă la bal.
   Dînsa se duse la dafin, se îmbrăcă ca rochia ce i-o făcuse talul săO pentru lucru şi zicînd: „ Luminează-te Înainte şi îne-gurează-te înapoi" plecă la bal.
   Ajungînd acolo, toţi rămaseră imărmuriţl de frumuseţa el şi de a rochiei cu care era îmbrăcată.
   împăratul stăpinul săâ, cum o văzu, o cunoscu. Eşindu-I întru întîmpinaro îl oferi inelul din deget. Dînsa îl primi cu bucurie. Apoi luînd-o de mină o presintâ mă-sel.
   Masa cum o văzu, rămasă uimită de frumuseţa el. Lu-înd-o pe departe cu vorbe măgulitoare, o întrebă că de unde-1?
   — Sînt din satul. „Pălmeştl** îl răspunse.
   Terminîndu-se balul, fie-câre porni pe la casele lor. Dînsa luîndu-şi buna seară, se făou nevăzută.
   Împăratul şi cu mă-sa, nu se mal întoarse acasă, ci porniră prin sate, intrebînd de satul „Pălmeştr. Umblară el cît umblară şi ne mal dînd de sat eu aşa nume se întoarseră acasă.
   Văzînd mama împăratului că fecioru-săti s'a cam smintit de eînd dăduse în toana însuratului, începu a-1 dojeni şi a-1 sfătui că, dacă n’o găseşte pe aceia, să ia pe alta. Dinsul se înduplecă. Şi mergînd cu mă-sa la un împărat, care avea fată mare de măritat, se logodi. Apropiindn-se ziua de nuntă, aduse fel de fel de bucătari, care mal de care mai meşter, să pregătească bucate şi felurite prăjituri pentru masa cea mare; căci dă, era nuntă Împărătească.
                          SEZATOAREA
                 1
175
   Fata. lipindu-se pe lingă bucătarii, care lucraţi aluaturi, eoni de la fie-care cîte o bucăţică de aluat. Toţi o îinbrîn-ciră, zicîndu-I să iasă afară; uurnaî unul dintre el, împins de curiositate, zise:
   —      Mâl, ia să-I dau eh o bucăţică de aluat, să vedem ce «> să facă nebuna asta ? şi rupînd din aluat ÎI dete.
   Luînd dlnsa aluatul, făcu o turtişoară mică, în chip de plăcintă, şi In mijlocul el, puse inelul ce îl avea de la împărat, de pe cînd fusese la bal.
   Plăcintele făcute de bucătari eşiră toate rele şi arse; iar a fetei so făcuse de o frumuseţă pi de o bunătate, cum nu se mal poate, Seara la masă bucătar ilor fiindu-le ruşine a duce plăcintele lor, duseră pe a fetei Cum o văzu împăiatul (mire) se miră mult de frumuseţa el, şi luînd un cutit începu a o tăia în bucăţi mici. Tăind aşa, dete peste inel Cum îl văzu 31 cunoscu. adueîndu-şî îndată aminte că e inelul cel dăduse fetei celei frumoase de la bal.
   —      Cine a făcut această plăcintă aşa de frumoasă? întrebă cu nerăbdare pe bucătari.
   Bucătarii, crczîud că mirele îl întreabă în scop de a da vr’un bacşiş celui care a făcut-o, începură a răspunde care mal de care: — Eu am fă<-ut-o! — ba eh, zicea un altul.
   —      Măi, să-ini spuneţi drept cine a făcut-o, căci alt-fel vă ui capul la toţi.
   Cînd auziră el aşa, începură a tremura de fiică şi cu o voce slabă zise unul dintr’înşn:
   —   Măria Ta! Plăcinta aceasta-i făcută de găseîrita din ogradă.
   —   Acuma degrabă, să mi-o aduceţi aiell.
   Alergi ud în fuga mare, o aduseră înăuntru. Ii era ruşine săraca să între, căci era nespălată ca val de ea, îl atîrnau sdrenţole.
   Cum o văzu, mirele zise:
   —      Mamă I pe aceasta o iaft de nevastă!.. Şi zicînd aşa se sculă de lingă mireasă, care rămasă ca trăsnită, la auzirea acestor cuvinte. Cu ochii plini de lacrimi se «culă şi ea do la masă, şi plină de întristare se duse ia părinţi.
176
SEZATOAREA
    Degrabă puse toate slugele de o spală şi o peptănă. Apoi dîasa se duse la dafin şi se îmbrăcă cu rochia care i-o făcuse tatui sătî pentru cununie, ea cerul: cu stelele pe poale, cu soarele în pept şi cu luna în spate.
    Oînd întră în mijlocul nuntaşilor, totl se minunară de fru-museta el. strălucind ca un soare rochia de pe dînsa.
    Se făcu o nuntă de se duse vestea în lume. Ţinu de la Paşti piua la Duminica Tomeî; aşa că urlaţi cînil şi plîngeafi copiii de foame de atîta nuntit.
    După nuntă, dinsa rămase îngreunată. A dat naştere la doi foţi logofeţi, cu părul de aur creţ.
    într una din zile, so prezintă la palatul împărătesc un cer-şitor. Era popa, tatui el; se prefăcuse anume în cerşitor. De unde şi piuă unde auzise că fiica sa a ajuns împărăteasă.
    Cum îl văzu pe fereastră, împărăţia îl cunoseu că-T tatui său, însă mei voi să se arăte lui, ci dădu ordin slugilor să-l miluiască cu ceva.
    Eşindu-T sluga înainte, cum o văzu, ceru să-î dea un căuş de măiaiO (mieiu). li dădu. Dînsul se făcu că nu-1 poate turna în traistă şi scăptnd căuşul din mină, vărsă tot mălaiul pe jos. Se puse jos, şi înc pu a stnnge fir cu fir. A fost imposibil sâ-l stiîngă tot pîn’în seară aşa că îl apucă noaptea acolo.
    Rugîndu-se de slngl, îl primi să doarmă la palat. Peste noapte ce-a făcut ce-a dres, a reuşit să pătrundă în odaea unde dormea împărătiţa, fiica-sa, cu copiii.
    O*un cuţit ce avea la dînsul, tăie copiii în resbncătî; iar dînsel îl despjntocă pulpele picioarelor. Apoi, punîndu-î cuţitul sub perna de la cap, trecu în odaea unde il culcase slugile.
    Adoua-zi întrînd împăratul Iu odaea îiupărătiteî, îşi puse rnînele în cap, clnd văzu copiii morţi şi tăeţî. Vâzînd-o şi pe dîn>a scrijălată pe la pulpe, imediat îl trîsni prin cap, că ea. i-a ucis, şi ca să-şi facă faţă înaintea lui, s'a lăet şi dînsa. Plin de niînie, începu a răcni ca un sălbatic la ea zieîndu-1:
    — Tu al ucis copiii miserabiloJ? Tu L. Ca să-tî faci fată înaintea mea, ţi-al scrijelat picioarele!.. Nu te voi putea crede
ŞEZĂTOAREA
177
nici o dată !.. Uite-te. te dă de gol cu fitul, cu care al făcut crima, şi care îţi stă sub cap !... Cine ar fi putut intra în palatul meii?..
   Dînsa II spunea mereft. că un străin a pătruns în odaie, i-a ucis copiii şi a schingiuit o.
   —      Nu te cred L Nu cred L ÎI răspundea el, răcnind ca un lefi. Ah I eşti o mizerabilă L O mizerabilă !.. De astă-zl Înainte nu mal poţllf nevasta mea!7.
      eşind din casă, înfuriat ca un tigru, cum dă în balcon, dădu eu ocbil de cerşetor.
   —   Mă ! ia vino Încoace, — il strigă cum îl văzu.
   Dînsul veni imediat.
   —      Dute de ia o roabă, şi vino de pune In ea acest! copil morţi şi pe această mizerabilă de femee şi II du la rîpă.
   Acesta eşecută poronca întocmai.
   Ajunglnd cu roaba, pe malul rîpel, se puse jos să se mal odihnească, şi oum sta aşa, cam razaiuat de roabă, de odată împărătiţa, Il îinbrlnci fără veste şi tocmai In fundul rîpel ajunse, rimaind mort pe loc.
   Dlnsa. sdrobită de durerea ce simţia. văzîndu-şT copilaşii morţi şi văzlndu^se alungată de împăiat, pe sfînta dreptate, începu a se boci în gura mare.
   Cum se bocea aşa, de odată eşi din rîpă un balaur mare, cu o frunză în gură.
   Cînd îl văzu, începu a plînge şi mal tare de frică.
   —      Nu plînge I îl zise balaurul. Nu-ţl tie frică, căci am venit să-tl Inviţi copiii şi să-ţi vindec ranele tale.
   Zicîud aşa, Începu a unge cu frunza pe copil, care la moment Inviară.
   Unglnd-o şi pe dînsa, numai de cit H vindecă ranele de la picioare.
   După aceasta dîndu-I două mere de aur îl zise:
   „OrI-ce veţi don şi orî-cc veţi voi. vi se va împlini, trîntind „aceste mere în pămîntV Apoi se făcu nevăzut.
Fiind u-le foame copiilor, trînti merele în pămînt şi îndată apăru o masă, încărcată cu fel de fel de bucate, la care se-
178
ŞEZĂTOAREA
puseră şi mîncară. Trlntind merele iar în pămlnt, zise să se facă un palat frumos tare, aşa ea să nu mal fie altul aşa de frumos în lume; să aibă grădină frumoasă cu fel de fel de pomi imctifen, şi să fie fel de fel de pasări cîntătoare.
   Îndată se făcu întocmai.
   Strălucea ca soarele acel palat şi nu putea străbate om la el, de cîntecul păsărilor de prin grădină,
   ImpăratuL, văzîndu-I şi el, căel nu era departe de al său, trimese un om să vadă cine locueşte într însul. A fost imposibil să străbată omul acolo.
   Atunci, încăiectnd dlnsul pe un cal frumos, se duse singur să-I vadă.
   Băeţil, fiind năsdrăvanî, cum îl văzură de departe, intrară în casă şi ziseră mă-sel:
   —   Mamă, vine tata L
   Dînsa le răspunse:
   —     Copiii mei, dacă voT în adevăr cunoaşteţi, că acela care vine, e tatul vostru, atunci trîntiţl merele îm pămînt şi ziceţi să tacă păsărele, spre a putea străbate aici.
   Făcînd eî aşa, încetară păsărele de a mal cînta.
   Ajungînd împăratul, întră în palat şi cunoscînd-o pe dînsa că e nevasta lui, căzu în genunchi inaintea-l şi se rugă să-l ierte.
   Dînsa îl iertă şi împăcîndu-se cu dînsul,,se puse pe chefuit şi pe pitrecut.
   Dînd un bal, au luat parte la el, multT împăraţi. Să fi fost şi eh pe vremea acea, poate mă viram printre dînşil. măcar ca cînil pe sub masă.
   Şi aşa, suindu-mă pe o rădăcină, spusei o sdravînă minciună.
                                  GR. N. COATU [Tutova]
SEZATOAREA
17»
                              Glume şi Pîcîliturl
   Un popă avea odată In parohie ia el şi an ţigan. Nicî odată Insă ţiganul nu se mărturisia, ca să se linpărtăşască, şi cînd îl întreba popa, care era şi duhovnic, de ce nu se mărturiseşte, el 11 spunea că nu face greşeli Înaintea lui D-zeu, şi n’are nevoe de spovădumiă.
   0 dată, într'un post. prinde popa pe ţigan la biserică, şi cum erau şi oameni mulţi ca să se mărtunsască, II iatt cu vorba şi-l năucesc de rămine şi el la spovăduială.
   Cînd se duce ţiganul la popă, el îl cade In genunchi.
   —   ET. fiule, spune ce greşeli al făcut ?
   —      Păi, n’am făcut, cinstite părinte, sărut ochişorii şi mina, n am făcut nicî an pacat
   —      N al hulit pe D-zeti, n’al furat, n’al suduit fetele bisericeşti, n-al sărit gardul ? ...
   —      Nara făcut nici un rău, nici un pacat. Să chiorăsc părinte, de ara făcut pacate.
   Şi ori cum îl înturna şi cum îl sucia popa, ţiganul nn voia să spue drept, deşi poate numai moarte de om nu făcuse.
   —      Ştii ce fiule, zise popa, ca să pop da un sălindar trebue să spui c al greşit.
   —      Păi eu părinte, pot da săli udare şi fără să zic c’am greşit.
   —   Nu se poate alt-fel, fiule, că mînil puterea Iu! D-zefi.
   —   Hapoî, cum să zio c am făcut pacate, dacă n ara făcut?
   —   Trebue să zici aşa fiule, capo] nu-l bine în gospodărie.
   Şi după multă tîrguială, ţiganul se hotărî şi spuse popel
c’a făcat pacate, da nu mari.
   —      Bine fiule, să nu mal faci, ca să nu-ţl fie nimic, să plăteşti un sălindar.
   —   Şi cît se plăteşte părinte, sâlindaru ?
   —   Un galbăn, fiule.
380
ŞEZĂTOAREA
   —   Bine părinte, cam scump îl sălindaru, da i-ol plăti.
   Cum mergea ţiganul de la biserică a casă spnvăduit, curăţit gata, îşi croi planul curii să-l pîclliască pe popă.
   Căutlnd o bucată de scoarţă de fag bătrîn, face o para rotundă, o pune într’o hirtie. şi atinîndu-se în calea popel cînd era cu mal mulţi gospodari clin sat, puse popel iu mină hîrtia, n sărută mîna şi-î zise:
   —   Poftim, cinstite părinte, sălindaru!.
   Popa Qhipuind hîrtia şi văzînd în hîrtie ceva rotund, îşi închipui căTîganul şi-a adus aminte de canon şi vîrî in buzunarul pantalonilor hîrtia cu totul, fără să mal caute ce-1 în ea. zicînd bogdaproste poporanului.
   Mal ciorobotînd cîte ceva cu gospodarii, plecă spre casă, că era vremea mesei. Ospătînd ca gospodarul la casa lui, trecu în odaea sf. sale să se culce.
   Presbiterş însă pregătindu-se să se ducă în tîrg. ceru părintelui de cheltuială. Popa, ca să scape mal iute de cihaială, băgă mina în buzunar şi dete preotesei hîrtia ce i o dăduse ţiganul, ca să aibă cu ce cumpără tîrguell pentru casă şi gloată. Presbitera mal neîncrezătoare ca părintele, caută ce e în hîrtie, cînd colo ce să vadă: o rotiţă de scoarţă de fag. C’o falcă în cer şi eu una în pămînt sbura la părintele care tocmai atîpia de somn, şi începu a ţipa la el:
   —   Pa ce, eîi's cutra ta să-mi dai parale de scoarţă ?
   Numai după ce îi dădu un galbîn de aur, ce l avea părintele în buzunar, la un loc cu fîşîcul ţiganului, opri pe cucoana preoteasă.
   Inlîlnindu-se părintele cu ţiganul, îî zise:
   —      Bine fiule, de ce m’aî înşălat şi mi-aî dat galbîn de scoarţă de fag în loc do galbîn adevărat ?
   —      Hapol de părinte, dumneata m’aî rugat să spun c am păcătuit, ca să ti dah un sălindar, fii şi dumneata bun şi zl că galbînul ce (-am dat e de haur.
                                                      Culeasă de la dl. H. Popa, Zorlenî.
ŞEZĂTOAREA
181
   O femee se măritase după un bărbat, cam, cum am zice. cam prost. Prost, prost era, da cîad văzu că nevasta, după 3 luni ÎI toarnă ajutor la mîncare, începu a-1 cere socoteală. Şi fîind-că fomee&jm .gura dovedeşte, cînd n’are alt-fel cum dovedi, începură face socoteala următoare barbatu-seu:
   —   Bine bre. socoteşte şi tn:
             Mart, Hart, Cotrohart fac 3.
             Priir, Hir, Cotrohir fac 3.
             Maî, Hai, Cotroha! fac 3;
   Apoi cîte luni poartă femeea, nu nouă ? socoteşte şi tu, că doar aT în căpăţînâ glagori de barbat, nude „poale lungi şi minte scurtă1*.
   Şi bărbatul convins de demonstraţia nevestei, remase mulţumit, şi In casa lor a domnit traiul cel bun, şi viaţa cea dulce, ce o doresc eti tuturor Romînilor.
   0 altă femee ce i se întîmplase o tîmplare ca cea ce v'am povestit, molcomi pe barbatu-său cu socoteala asta:
   —     Bine bre, de cerni facî zile fripte ? socoteşte şi tu dacă-ţî spun brasoave. Trei luni sînt de cînd m’ai luat tu pe mine, trei de cînd te-am luat eti pe tine si trei de cînd/ sînt îngreunată; socoteşte: nu’ţi spun adevărat ? î
   —   MăT, Gavrile, (un crîşmar) fost-o barbatu-rneu pe-aicl ?
   —   0 fost, lele Catrină.
   —   Ce-o făcut ?
   —   0 băut o sîugeapă de rachiu.
   —     Ardă-ni-1 para focului să ni-1 ardă (dă cu piciorul în pămînt), dă şi nie o litră.
                                        44» 44»
   Un ţigan era vizitei! la un bocr. Şi cura sînt el răi de gură şi bogaţi în meşteşugul de-a sudui, de nu maî Ungurii II întrec, veşnic înjură cu numele Iul Hristos.
   —     Măi răule. ÎI zise intr‘o zi stăpînul, ce tot sudul aşa urît ? Tu cu sudălmile şi nişeliile tale al să te duci în fundul
182
SEZATOAREA
  Iadului şi n'aî să mal vezi fata Iul Hristos—adicîtilea Raiul! — Că nici el n a vede-o p a mea, dacă-l p’aceeal.
     Un ţigan eapatase de prin sat o leacă de lapte dulce. Dîn-du-I SehiraudtO să-l fiarbă, ea îl puse în ceaun la fert.
     Pe ioc laptele Incppînd a ferbe, se umfla.
     —      Sporeşte-1 Doamne, sporeşte-l Doamne, că am o casă de copil, se tot rugă ţiganul plnă ce laptele dădu mal tot Jn fo<^
     ~Tîînd o luat ceaunul de pe foc, rămăsese pe fund numai trei fire (puţin de tot).
     —     Haoleo ! Scbiranda fă, începu să se vaite ţiganul, un Dumnezeu mi-a dat şi doi ini-ati luat I Ce să mînînc eu cu dancii mei ?
                                                       Culese în Broştenl (Suceava).
                                      *****
     0 dată un ţigan avea o eapă şi s’o dus cu ea în tîrg s’o vîndă Ca s’o poată da mal cu preţ o luat cu el şi pe cu-mătru-sătl, un romîn bun de gură şi rău de treabă.
     Se vede că capa ţiganului nu era tocmai ră, ori lumea de a dracului ce este, că cum o ajuns ţiganul In tîrg, mulţime de oameni s-o strîns pe lîngă ţigan.
     Un negustor întreabă po ţigan dacă îl eapa de vînzare şi ce cere pe ea ? ţiganul ÎI spune că-I de vînzare şi începu s'o laude.
     Cumătru-su cînd o auzit pe ţigan cum îşi lauda marfa, numai ce începe:
     —     Eapa cumătrulul, măi romîne, mînîncă jaratec, şi be apă clocotită; cînd încalecl pe ea prinzi epurele din fugă, aşa mărs are. CîţI epurl n’o ucis cumătru numai cu biciul, de pe ea, din fugă, şi eapa-I bună şi de sol; are acasă un noaten cît dînsa, unul 11 are într însa şi unul sub dînsa, şi-I bătută, ş’a fata.
     Ţiganul auzind că eapa lui îl aşa de bună zise cumătru-su:
ŞEZĂTOAREA
183
   Şti una mă! cumătre, efi nu mal vînd eapa, şi porni acasă !n rîsetele celor H© fată. râmînînd pîcllit.
   După cîţl-va an!, eumătrulul ţiganului ÎI veni peţitori la fată; treburile eraţi mal gata şi voea să facă logodna.
   Homlnnl n’are de lucru, şi cheamă pe ţigan la petrecere că doar va pune şi el o vorbă bună. Ţigauul se duse. — Cînd să se curme treaba, gospodarul de casă Întreabă şi pe ţigan curnătru-su, să-şi spue şi el cuvtntul.
   —      Hoameul buni, fata cumătrulul il tare cum se cade; îl frumoasă cum o vedeţi şi-l cuminte de nu-l alta de potriva el. Arc un băet cît dînsa de mare, unul In alghie pe cuptior şi pe la sf. Gheorghe H gata să facă altul.
   Peţitorii fetei cînd o auzit aşa. n o mal zîs nimic, o eşit afară, şi duşi sînt şi în ziua de azi.
   —      Ce mi-al făcut ţigane? îl întrebă romînul după ce eşiră peţitorii din casă.
   —      Da tu ce mi-aî făcut cu eapa cînd te-am rugat să mergi cu mine în tirg?..
   Spusă do d. II. Popa din Zorienl, auzită de la Trîneă din Bîrlad.
   O preoteasă odată, făcu greşală cu un cioban. Popa ştia totul, îusă ea nu putuse aha dacă ol ştie de greşală ori nu. Mijlocul de aflare era un şiriclic.
   Fătlnd o scroafă, ea luă patru purcel şi se duse la popă. cu rugămintea stăruitoare să boteze copiii curnătri-sa, că-s slabi şi se teme să nu moară necreştinaţi.
   Popa vedea bine cum este, şi cum merge treaba, se făcu că nu vede prefăcătoria, şi începu a-1 boteza copiii.
   Pe cel lntăl purcel îl ţinu în braţe preoteasa şi cern popel să-l pue numele „O văzut, n’o văzut“. Pe al-doilea îl ţinu popa în braţe şi-î puse numele: „O văzut ş'o tăcut1*. Al-treilea îl boteză tot preoteasa şi-I puse numele: „Ce-o făcut n a mai faceM; pe al-patrulea U boteză popa şi-I puse numele: „de a mal vedea, n a mai tăcea14.
   Şi aşa prin săvârşirea unei taine, cele două suflete îşi
184
ŞEZĂTOAREA
destăinniră greşalele, uitară rălele, şi apucară calea binelui, Iu caie găsiră adevărată mîutuire.
   Un boer vrînd să cerce pe sluga sa dacă are să maT şadă la el şi peste iarnă, îl zise Intr'o zi. eînd pe curte era o miţă;
   —   Măi Ioane, ia uită-te pe curte, ce-I acolo?
   —   Miţă, cucoane.
   —   Măi Ioane, da nu-I miţă, că-I urs.
   —   Da-I mită, tată ziua, cucoane!
   —   Măi Ioane, nu-I miţă, şi-l urs.
   —      Val de mine cucoane, doar nu-s chior, 11 miţă ca toate miţele, 11 răspunse servitorul, neştiind gîndul boerulul.
   —      Măi Ioane, dacă nu-I urs şi-I miţă, eh am să te daQ afară In icstoumnă, că nu eşti ascultător.
   —   Bine zicT, cucoane, oă-I urs, da-I mic.
   Boerul pricepu că argatul nu vrea să se ducă de la el, şi-l tocmi şi pe iarnă.
   Pe la începutul priinăveiel, eînd muncitorii se plătesc bine, argatul voind să-l ispitiască şi el pe stăpîn, ce ginduii are cu el, stlnd de vorbă cu diusul şi văzlnd aceaşl mîţă pe casă zise cătră boer:
   —   Ia uită-te, cucoane, ce mal urs pe casă!
   —   Oe eşti bat, măi Ioane ? Acela nu-I urs, ci-I mîţă.
   —   Ba-î urs cucoane, uită-te bine Ia el.
   —   Măi, da nu-I urs, îî spuse boerul, uitîndu-se holbat la el.
   —   Cucoane, dacă nu-I urs şi-I mită, eh te las şi mă duc.
   Boemi care acum avea mare nevoe de servitor, îl răspunse:
   —   Bine zici, măi Ioane, că-I urs, da-I mic.
Spusă de d. H. Popa din Zorlenl (Tutova).
                                                                      M. LUPESCU.


* /
'Jr •**.