ŞEZĂTOAREA V. Filticenl, Islle-Septembra 1899. No. 8, 9, IO. GLOSAR DIN MUNŢII SUCEVEI (ano Arc) i | N pronunţă curat în toate locurile afară de combinaţiu-4 «« (vezi m.) ■ill — ceva bun de mlncare, ce se pune pentru a prinde selbătăcTuniic tu capcană. ~ li. li \f — necaz, obosală mare. năduşală, sudoare. K — năimii e, chirie. — îndemn, iniţiativă; om Ce dă exemplu la alţii: o făcut nlrt ia (annd — a fost col Intăl care şl-a vlrlt vi-tele'n ţarină şi după el, văzlndu-1, le-aO vlrlt toţi. nrzaia dintre sulul dinainte şi ite. M — nu: ni-l văd [nu-I văd]. (a) — a-şl mări apa volumul prin Îngheţare şi a eşi din matcă; subst. Qăboi. te, birnefe de încins. — cine. ui — o pasere urieaşă din poveşti. Iţiţi şi palnjîn — păianjen. |ln| [a] — a vedea lucrurile alt fel de cum slnt, a i se părea că zboară, se îimrte.se toate împrejurul şed. i, >•//«/ 116 ŞEZĂTOAREA paloti — palavre, glumă, pante — nume de cine. Pantei — un sat In spre Dorna. paretnii — Închiderea unei părţi de rlii spre a se prinde buluci saii plute scapate singure pe vale. ptrji — perjă. paşnic — compas de făcut gardinl la vase de lemn. patartnii — păţanie, Intîmplare In viata omului, ptvl — un petic romboidal de pinză ce se pune la inchcorr» de suhsuoră a cămeşoi. păducel — 1) nn lei de bătătură; 2) măcieş (crategus). pâiztn — nume de cine. pălăurdi (a o) — a o lua Ia sănătoasa, a lua fuga, a s|«U putina, a o spunht, a merge f. repede, plrj — perj (copacul care face perje), păsărnlcl — păsărică, păucenii — act do hirotonie, pkinu — pin; un solu de brad. pkisăliu — un fel dc pilug de pisat chiper, etc. pkisflgurl — v. kistgurî. pkjui — chlue, răcneşte din răsputeri, pkită — pită, pine neagră. pestimtn — un fel de catrinţă cu polcujă cu tot, făcută ii fabrică, cu dungi roşii şi albastre. pi — pe. ^, Ptjtă^V '% •> r»*'"r I plrcl'-^- un'ihlros particular pe care-I ah ţapii, plicit — încrucişarea caprelor eu ţapii, pîrliturî — un loc cu copaci plrlifl (despoiaţi de frunze prin ardere din pricina unul foc). plrpîll (a) — a pîrli popuşoî; a-I coace răti, mal mult plrlindu-l plrsnd — 1) titirez; 2) o plesnitură cu vîrful degetului »• rătător, sprijinit în cel mare, peste urechea cuin piş — guzgan f. mare care trăeşte pe la mori, plakii — pilaf cu crupe şi cu slănină, plan — pont, moşie de veci [răscumpărată]. ŞEZĂTOAREA 117 >il(1 — 1) o rană, 2) o buruiană, i'■■■•nifl — y. pltohl. h|"l — V. horjlcl. Knt — un vas sferoidal do ţinut rackiil. bl —• |)oreclă; v. Foaşî. ir \\[ — un (ol pus pe corcii pentru a acoperi carul. i»Nl — sclndură, iâiun\lai pentru pardosală, taban. ţmk\ — diminutiv de la pod. fHin — sluţenie, urtt tare. pi"JH — slab, răti ţinut de mîncare de I-a ramas numai pielea pe oase. jrthlii — (aceîaş formă şi pentru sing. şi pentru plur.), la-s&mnă bftet tocmit ca ajutor ciobanului (la păscut B oile). Piuiţi — o plantă de leac. iii — mulţime flămlndă de oameni, de copil: s-o'mul(lt poiţdia asta [sărăcimea, golănimea, proletariatulJ di nu li măi aglungi mnicV. Ini [dij — 1]. de sufletul morţilor (se dă mîncare, strae, vite etc.) 2]. colac In formă de chiflă mare; se d& tot de sufletul morţilor. **lnic — pomenirea morţilor, pe un petic de hîrtie, şi a viilor în serviciul bisericesc. JAH — {-oi da iu puaci tm cap — un pumn, o botă, etc. iii — 1]. pom; lmulţ. pOmnf; fructele se zic poame; 2). pOmn e şi un copăcel împodobit ou fel de fel de lucruri ce se face la praznice şi se dă de pomană. iio*4 [a] — a feşteli. tuiul (a se) — a se înţepa cu vorba: 9nl-am pontu\tu-ni41. bfil — post; dzî di popî — zi de sec, de post. M*nl — neamuri de-a popeî; se cunosc cit de colo că numai praznicele şi patroanele le păzesc ca să bele şi să mlnlnce pe socoteala altora. lumini — carne de porc, tot ce se prepară din carnea de ■ porc: cirnaţe, chişte etc. fonlra — Profira. 118 ŞEZĂTOAREA jMirouleţ — tiu peste. pOrt — chipul omului dc a se îmbrăcă; îmbrăcămintea, jiosvoleuii — învoire, voe. slobozenie, permisiune. 'posealăO — v. jarcalău poştjn — piiaşeţ j»of?calău1 cojoc, de pole subţire şi rea. poştî — o bucată de hîrtie sau o frunza, unsă cu răşină, \^m I Intre degetele unul om ce doarme, şi dat foc I.. • ] cele olufuri fac asemenea şotii altora mâl mei**41 pothftl — eaptal&u. o plantă cu frunze f. late. pOtea — o îutîmplare râu voitoare, mistic sorocită; un pnoii ce paşte pe om şi pe care are sâ-1 pată [tragă) tii« vitabil. potci [a] — a blaslawa, a soroci ceva rău, a meni ceva numai de cit se îutîmplă: iiotn potc\t la gurî - *■•** 1 ce-ar meni se împlineşte. potîiorniţî — cerbioe, partea jugului de supt gîtul boului poticni [a se] — Jj. a se împiedeca de ceva şi a mai rrtdoi In bot; se zice despre cal, 2j. lu-o poticni Dini"* dz'iăîi — l-a făcut să tragă mare pedeapsa, a mare poznă, belea. potîng — petec de pînză gros, plin de aţe cusute una jirun aJta, scorţos şi negru. potingos — nodoros, clotoros, tare la pipăit; potîng. potricalî — un instrument cu care se fac borte rotund» i« urechile vitelor, în pînză, ete. potricălj ^a) — a borti cu potricala. povidl (a) — a podidi, a umplea lacriinele, sîngele. poclamb — ţăruş, o bucată de par bătută In pămînt. praşcĂI — destrăbălat!. Precub — Pricop (nurne propr. de om). prepeJIic — sărcierl, un copac eu crengile ceştite şi lnwl# hăt lungi pe care se acaţă fin, oale etc.; so pum* fl pe virful gardului ca să nu poată sări vitele, prţtin — prieten. prieaz — clnd îţi fură din sare, din lină, etc. de-tl pier v» tele. din pricina asta, ori ţi le strică dihfcniile LlupU atunci se chinină că-î prieaz. - ■ B ŞEZĂTOAREA 119 Miji in se) — IX a se vatama de i se tiage moartea din asta; 2). a se spurca cu curvia. gt (s<»j — In timpul cîntl torni un lichid dintr'un vas în altul, o parte a licidultil se prilingi (se scurge) pe furiş pin la capătul opus al vasului cu caro torni, curge jos, mal ales cînd vasul n-are anume seu-hitnra de turnat şi e tinut în poziţie oblică. ~ 1). un fl^r ascuţit cu care fierarii fac boite în alt fler încălzit, 2). pilituri 11 mirului. 120 ŞEZĂTOAREA prohab — o despicătură în lungul hainei. proţăkl |a( — a sili pe cineva să facă o treabă cu de-a frioa prnascî — praştie. prundund, şi prundurfll — o pasere agvatică, călătoare, în pene ruginiu, aduce puţin cu raţele sălbatice, dar o ceva mal mu* ca rîndunica. pfiişcî — v. poşttn. ptthl — perucă. pujnî — cîne ce numai pujnleşti |Iatră urît şi răguşit], puf — 1|. flori cusute cu canva pe cămeşi, bondiţl, cojori'k 2|. puii tuturor animalelor; 3|. pui di biti — lmUt zdravănă să-î mpă ciolanele; 4|. pui de =mămăligă mică: zbfiart-om pul di mdmătigî [fa m* pede o mămăligă mititică). I pnîtî — căţea în timpul pultulul |încrucişărel|. Pnrdîa — poreclă ajunsă nume de familie; insamnă.... I puitiiş — mic, puţin dezvoltat, pîrtuş. R se pronunţă curat în toate locurile. ricli — 1|. un vas de lemn făcut la strug; e cilindric, f. setul şi cu capac. In el se pune brîuză şi unt — mcriirU pentru un timp scurt; 2|. însamnă şi secrifl dc \m mortul. rigil! — un instrument cu dinţi de fler în care se răgileail |ngilî=pres. Indic [cînepa şi inul. rantău — om cu haine prea lungi şi care se cam ţine „rulhdi dupăîapî“ de cel lalţl. |Vine de la rantii|. j răbdirl |prăjite cu mămăligă caldă I...| — zeflemea pe numi sărăcimeî ce piere de foame: cînd e vorba de ml* care, se rnîngîo numai cu glndul, Iar maţele-1 i liii de foame. răcădui ja se| — a se răsti să lovească dar se abţine. I rlhnî — răul copiilor, râie la| — a tînjl. ŞEZĂTOAREA 121 Hpl — 1). un parce (ine la distante egale pereţii coşului la car; 2], Irnprăştierc: sa se vadă lucrul In amă-mmtiine. In interior; „hăîdaţ dl-om răscoli oili“ = Lai să ruprăştiein turma, să ne alegem fie-c&re oile noastre. H — 1]. o boală a oilor; 2j. o buruiană cu care se tărnădue oile răsfulgjte. 111 (a i se) — |lngît,| a se îneca, a apuca apa satl îmbucătura pe faringe. liaArlU [soarelui] — timpul cînd răsare soarele. lilO — un bat ce închide gitul boului In jug. ft I (a se) — a sări ou gurn sau a se răcădui să lovească. Hfliioil — nlşcliitor [instrument de făcut toitui]. _ _ «Virilii — moarte provenită din frig, : o rîbigit = a murit de frig ! felul (ai — a rîcîi, a zgîria ceva, a se juca cu băţul şu-ru înd păin intui. — a se resuda, pe gît, acidităţilc din storuah «H»10 — buhai [taur], ce n-a fost întors jugănit) bine, şi tot mal e apt pentru procreare. HM — vestita vină de bofl. biciul căzănnoT, spaima lamei, edilii [a] — a mugi, a rage ca rîncăil. fentiiM — „mi'nşfaca aşîft inult îiodatî, adî-l în duauî rînduri (de două ori). Un]I (a) — a se slrlinha de i se văd dinţii, a da buzele In-tr'o parte ariUind un rîs batjocurilor; subst. i îr»jî [om co stă veşnic cu dinţii ilnjip] * nişte ciucuri cilindrici, mici, pe care-î fac aluni, arinii, mestecenii, Iarna, şi oare cad primăvara. io$ — mi mal încape lînza 1n el, f. nervos, f. iritabil şi rău ia inimă. nijl — prăpastie nu tocmai mare. BMoplscl — o buruiană. M (a se) — a se uita fudul şi roată’mprojur. •►ii- i). oişte; 2) rudenie, neum; 3) prăjină de Întins straele. 122 ŞEZĂTOAREA rflin — o buruiană ce creşte pe locurile ce încep a se Al bfltăci şi de care „fac vitele păduchi cî&d c mulw In fin”. Rusallin — Ierusalim, rusnae — Kus, Kutcan. rujana — nume de vacă. rujalim — poreclă. S sc pronunţă curat în toate locurile, sabadaş — mulţi la număr. sflgnî — o rană In spate, la cal, provenită din cauza şelai4 part. săgnii. sand — 1) o boală; 2) o buruiană de tămăduit boala nu- |Vu(il & kr& * f*** Jefr'i+J*./ fit • .. . sardac — un fd de ‘surtuc scurt. sarsailî — diacul Savaon — Sabaot ('numele lui D-zeu.) săăă 1 — ăăăl (mirate)* săăăra î — ăăi a ! (mirare). săbghiîa (a) — a tala ca şi eu sabiea, sau î.i formă de săbii*, sălindarî — sărindar. Săndttd — diniki. de la Sandu, sărbedzl [a se] — a se corâsli laptele, s&rbid — om slab. scafî — un fel do strachină de lemn. scandill — vi ni scanditi — iui-I oare cum (mi-î eain ruşinf. mă cam slesc). scăfftu — scafă mare. -- o sO'-kU.vJ scăfirile — scafa ce obţinem tăind In curmeziş osul frunU!, tenijtoralole si occipitalul şi rădicînd capacul. .1] care coprinde parietalele. scllcladzî — un fel de cociorvă de rînit glodul la silnă. sclrhî — 1) supărare, tristetă: 2] nmuiscli bîtf=greaţă, gromA sclnUv — slut, pogan f. negiigent. sclipul (a) — a înjgheba, a făcu toate chipurile, stringîud pr că tuia cu picătură. ŞEZĂTOAREA 123 Umilitul — Sph'kioiK WnjIA — felie (bucata, suptire tăiată din ceva). ■ugftlt (a)p şi tArijmlul (a) — 1] a tăia La scrijele; 2> a ciupi aloglnd ec-1 mal bun. diiilr'iui lucru de mîncarc. i||« — nume propriu. venit dintr’o poreclă. .Se* (M l4( — o buruiană parazită. «AfU — o curai uşă îngustă. Ta] — a rupe pielea sau plnza sfaşîT: se zice despre vite cind să nărue (se duc in prăj&siii). Klnli tili — Sfinte tare, (rugăciune), illilli' — o mică mlaştină pe coasta muntelui, provenită diu-tr’im iz voi* neînsemnat, şi care Iarna se preface In durLaş. Ifril — cluştl, ţuştl; siibst. sfîcî — om ce-şî v!ră nasu ori undo, nu-şl păzeşte trcalia lui. pîraştc, se amestecă ia ori ce, numai şi numai să facă rău ori cui. tfljlt — om uscat, slab tare. — un solu de humă vîntftă. U so) — a se sfii; part. sîit. vin — poreclă devenită nuxne de familie. 11, şî I — tăîuşul culituluî la vîrf. na — căţea ee simte f. repede. *r«< |t — bolnav de singe. fflfcju — săracu: ntu sîrlacu 1“ (numai leu am fost vrednic să fac treaba asta. Un fel do laudă, fală cu grandomanie, căci şi-o spune singur folosul). ■intlki — unul din cele mal vechi nume de familie din Co-tlrgaş, tnsainnă oameni sărăcăcioşl şi anapoda, uşi (a) — a bate pe Năduşite. zUori — un drucuşor cu oare se priponeşte (fiiază) sulul la stative. — furtună f. mare, cumpănă. (ou) — cu soţie, cu sot, păi eche. mul (a)— a pocisti, amlnca cu atîta lăcomie ca’n vremea foametei. 124 ŞEZĂTOAREA sorfiaci — 1) feluri, călită ti: Ja cîrşnia dintri pîrlfingi Ieşti vin di tril sorfiăci- el»* 2) „vinî-m la sorfiaci*4 (să-ml vil la termen), jmii sorocit, subst. sing. soroc. sotnic (a fi) — a sosi la timp, la sorfiaci: „tari măi eşti nic“ (nimereşti tocmai clnd mi-l glndnl, la tinij*, clnd trebue să vil). spătiri — partea strungel, unde stafi ciobanii razam a tl <• spatele de mulg oile. Spătărilo sînt acoperite rii foltăi şi prevăzute cu borte prin care Ies mlioU* rili la muls. spetledz! — 1] betele pe care se fac iţele; 2) ostrete. spnrcat — 1) spurcatu (dracu); 2) sclrnă, escrement: 3) om spurcat (bubos, plin de nişte bube rele), spurikit-o (o) — a fugit, spiţă Jar! — o boală la cal. spudzl (a se) — 1) a-I crapa titele vacel din pricină că il laptele'n foc; 2) a-I crapa buzele cuiva din piiriitl că stupcşte In foc. stări [n ari] — n are astîinpăr, nu se linişteşte, stativi — războlfi de ţesut plnza ! Stan — 1) nume propriii; 2) pleptil cămeşel. Rteolnş — drum ca sticla (numai ghiată) stivî — movilă de butuci f. regulat aranjată, stingheri — făr de sot, fără pâreche. stingheri (a) — a deranja pe cineva, p-I răpi timp. stllel (a) — a ucide ’n bătae, part. stîlcit. stîmpara (a) — 1) a ogoie; 2] a astlmpara; 3) a răci un l|^ chid prea ferbinte; prez. stîmptr. stîrllcl — nişte pete galbene ruginii, uneori ventil, ce riii spâtiri si lasă ia muls. — băet ce ruină oile n strungă, stîigind ^hârştr !. — astupuş, dop dc a>tupat un vas. prornoroaeă prinsă şi îngheţată pe pădure; pârtie, bturit iăj. tul»aiic — iiebunaiic, zbrohuet «m ăpunij — Apus, Vest. HH Iinsari] — Răsărit, Est. Hl — „stă di snca Iuîu (.stă de dlusul cu tragere de inernă; ÎI caută de toută rîndulala Iul). •1*11 — un instrument de depanat bătătura pe ţevi. MtoiAll (a) — a sili, a grăbi pe cineva să facă o treabă; accliăi, iM - cilindrul pe care se lnvlrteşte plnza. ^fn<‘ilBnii — mulţime mare. tnv|o — un fel de sulă fără mîner ce se află mal ales la unele cuţite cu mal multe lame [cîrcele]. Ş kc pronunţă cuint afară de cazurile unde se întrebuin-•1A iu locul luî S şi vice-v*rsa. Grupul sch şi ŞC [legifenit de âiidruiie] poporul 11 pronunţă tot-deauna şt: ştiti Iscifl], ginşti IfJUoc), ştimb (schimb), ştimonosl ja se| Ischiirionosi;, diştifo ŞWfcrhelaj, dişrld jdesehidl etc. I / 11*** *v — - ■ * -f ***** ^ mir — cinic; te chlorăşte de la ochi farfc pic de ruşine. ■n — laţ. fArcul |a| — dihăniile şflrcue, pelea vitelor, cu dinţii şi cu unghiele jo tae şferteclnd-o şi şurulnd-o în toate dirocţiunele). fibrăIul a — a Inşala, a celui. 126 ŞEZĂTOAREA şiuuit — ferecat: „car şlnuit41; subst. şlnl. şipît — şipot, jgh'ab. Şomîtcî — porecla devenită nume de familie, şout — şchiop safi cu desăvîrşire bolnav de picioare, şontî |a| — a Iovi cu ceva peste picioare făclii'l iiriuHlfl impropriu pentr umblat: schilodindu-1. şoptrlaiţî — i[. gliei, unflarea amigdalelor; 2|. o buruiană şopru — un fel de şură. şopron — şopru. şoricel — un fel de cîreeT [umflături] de mărimea şoaivcil»i ce se fac priuiavara pe supt pîntecele viţeilor, şotii — poznă, pîcll'ală. şpatir — primblare: „v-aţ şpatfilt- |v-a{î primblat, şpr&ngi — o funie f. groasă do legat plutele de mal. ştllrsl, şi ştîarţî — fllarcî, -palmă peste ochî, gură, obraz: „l-o «Ini * ştlarsî di... di .. di î..u [de-a văzut caî verzi p» »li naintea ochilor]. Stefânescule! — n-auzl ? ureche! (surdule !|. ştlobilc ! — interjecţie] încercare de-a imita sunetul produi prin scufundare bruscă. ştclălul ja] — a schelălui, a scheuna tare; se zice de.jiif» eîne eînd este bătut rău, sau muşcat de alţii, ştlinî — 1 . „Ieşti ştima uarncnilor jcel maî închircit şi urH cîOo om1; 2|. ştim! Insamnă si un fel de stalio, uH fel de drac ce domneşte peste comorile necuratei peste unde animale: „ari ştimr inu-I lucru cu ral arc pe dracul îu trinsul. Despre animalele cu şt|n«i sc crede că-s năzdrăvanei ştlop — şchiop. ştloilnl — o baltă mare provenită din ploae. ştrlang — 1|. funie de spînzurat; 2!. o legătoarc Ide Irg4 rănile, tăetuiile mal ales] făcută cu iruri şi pus şi % bucăţică de ştreang. 3 şukfit — om ce ştie multe, doct; cînd spune cl cîte ceva, nU tot satul în gura lui iii ascultai. ŞEZĂTOAREA 127 M |M — a zgîriea pielea cu unghiile sau ou un alt corp ascuţit. Clnd şuruiturile sînt f. adîncT, se zice f,şf&rcoit.‘, k| — oju ce merge sau cu capul strlmb, plecat pe-o ureche, F sah cu picloarrle strimbe; part. şuvălt. #Hi|4)i — scîndurl ascuţite Ja vlrf şi tot una de lungi, cu f care se face gardul. )'»l |a| — a şopti. I. TE0DOEE3GD (va arma). Cîttlţa in credinţa poporan rominai) ■ii zice că a scos prc toate vietăţile pfmiintulul Ia făcutul lor şi a drumurilor, şi tuate au sărit şi au ajutat Numai n a vrut să leasă nici la cărări, nici lu drumuri ziciml, deoare-ee nu tiveşte jk) pa mint, ci la pămlnt şi uid deasnpra păniîntulul, n'are nevoie nici de cărări, nici ritmuri, ia cari mi va ajuta. Ind D-ztm neascultarea cîrtiţel o bl ăsta mă zici nil că cir-Ulmi va scoate muşinoale şi va ajuuge cu lucrul el la un muu vre-o cărare, sau va eşi deasupra pămîntulul, să Şi aşa i-se întîmplă clrtitel, cînd iesă deasupra pftmîn-na 11 ajunge cu scosul nuişiuoaelor la un drum sau căit măsurat blăstăinnlul d-zesc pînft’n ziua do astă-zl, ca FIlivu ea să subsape şi să surpe ceea ce n-a ajutat a face. ilnul crede, că oîrtiţa se poale oprf ca să nu scutită muşi-nari stingheresc mult la cositul finului, strica şi'n grădini, se pune într’uu muşinolu o furcută cu eaer şi fus şi : «toarce, ori te du !“ Şi ea, neputlnd toarce, se căite de pe acel loc. aşa se zice, că părăseşte ea locul ol, dacă se pune pe tlwmunicat de Ana Tadure a iui Ilie, gospodină b&triiifi din Straja. 128 ŞEZĂTOAREA un mnşiuoT ala cu oaie s’a măsurat mortul şpro a şti » lt Ia liniar să i-sc fant sici iul. Lăbuţele cI'tîţMÎ numita lopăpde zic?» că să lie de leac [ ■ nt>i| vindecarea bubelor numite „clrtitc", un fel de noduri sub pi» |r, cart Je cipât.i ae^la. carele răsipeşte mult- muşinoaîe. Vernil noduri sc trec, daca se în unjinft «*le tic-care c’o lăbuţă *îa di ţiul dc noua ori, sau dâră se spală «41 apă în care ş.*? pini ţarină, dtu ruuşmoale de cirtiţă. Db ce buba be noma] apa de ploaie? legenda poporalul). Dumnezeu. după ce a făcut ceriul şi pămlntul. mar»* ţ toate cite slut jn ceriu. po pămlnt şi fn mări. s’a giiulil ii oamenilor şi tuturor vietăţilor pâmintulul li trebue, pentru să pontă trăi. şi apă. Apă era ee-I drept, pe pămlnt, insă numai In mări, >\|il Insă fiind departe şi fiind apa lor sărată nu era de fulo* tf pnintă pentru oameni şi vi^tAţî. De aceea zice-se, eft D 10 kc hotărî să înzestreze toate unghiurile pămlntulul cu apă bună de băut. Acea apă (torouei D-zeu să se iviască prunii şesurl, dealuri si munţi şi Indatori vietăţile pămlntulul, • * 4' sapa după isvoaiv şi chietuâ pre toate vietăţile, ca să .«p»l 1 la acist lucru trebuincios pentru toţi. La porouea Iul D-zeu săriră cit al clipi toate vietăţile i« rulatului şi toate paserile ceriului. Privighind D-zcii lucrarea făpturilor mînelor sale armiei 1 ochire şi între paserile, ceriului şi între ele nu află pre ImiÎi| }*c loc trimise D-zeu s'o cltieme Înaintea lui. < U al baiu Ift palme sosi buha la poronca Făcătorului a toate şi. îutiubţl dc D-zcu de ce nu ajută a supa la isvoare, zise. că el idf trebue apă din isvoare. Auzind D-zeu aceste cuvinte prin cari voi buha să-şl asemed 1). Comunicată de A nu Pădure ala! Ilie, gospodină bă trlnâ din M ^ Dimitrie Dan ŞEZĂTOAREA 129 P *y»|«re lenea, o Măslinia, ca ea In veci să nu bee nici din «A «k isvoare, nici din cea de pe fata pămîntuluî. Şi de alunei ■pi nu be nici dnd apa din vre-un isvor şi din vre-o baltă |i |mi pămtnt macar de ar muri de săie. Dară fiind-că şi ea B lil-oo pasere (vietate) are, spre a pute trăi, trebuinţă de apă, lb* ii muncită de-o sete nespusă, pe timpul secetei vara, mal JSb |* timpul pologului, cerlQd de la D-zău ploaie, ca să-şi focul sotel. Autlnd Roniinul ţipătul el desperat cu care cere ploaie, ii R•< .vezi, amu ţipi, da de ce n’al vrut să ajuţi la sapatul ptiu»mior !** |i dacă sc îndură D-zău şi trimite o ploită, atunci tşl rădică pitii i lonţul deschis în sus spre ceriu şi Înghite cu dor la B§ 4e ploaie, care li cade’n oloc sau o be de pe penele el. D*& Intr'un sat trăia un om prost, da prost dc tot, numit I*1 Se însurase ghetul om, căci dă, la aşa ceva se pricep to£L Ş’apoi ce mal nevastă şl luă!. Fată frumoasă, bană *{tO(ifriă, din părinţi do treabă, cu vază în satul lor. Ihlr una din zile nevasta-I zise: — Bărbate, astăzi să te duci în tîrg să-mi cumperi nişte • do cusut. Mă duc eevastâ, II răspunse din sul. IJunglnd la tlrg, începe a întreba din dughiană tn dughiană, Hm aee de vinzare. Găsind cu ajutorii! lui Dumnezeu, luă ) vr o zece bani. Eşind In stradă se opri în mijlocul el, şi i»pu a se gindi, că unde să le pună. Taman atuncT, iată i finea p acea stradă, un cumătru a luî, c*un car de fin. 9*» Măi oumătre, Începu a-1 striga, ia opreşte mă! |i-aş da Oimitrie Dan. ^ x o s t 1 (Poveste) 130 ŞEZĂTOAREA nişte ace de cusut, să le duci cu carul pînă acasă, tot ţi # drumul pe lingă casa mea. — Dacă -crezi cumătre că al să le găseşti prin fîn, ]«>n să le pifl. Eu, ţi-le iatt, ca să nu zici că nu vraă; da trr«l* asta n'am văzut-o pînă acuma. Şi aea, aruucînd acele In carul cu fin, o luă la sănătoMi spre casă. Şi flind-că era cu sloboda, ajunse Mintea M cuinătru-â&u. N apucă să intre bine pe uşă şi nevasta ll tu trebă: — Hei! bărbate mi-al luat ace? — Luat, nevastă Ml î — Da unde-s?.. — Unde să fie?.. M’am găsit cu cumătru prin tîrg, fiind că n’avem unde le pune, le-avi amncat In cărui Iul. Amţ trebue se vină. — Da prost mal eşti, măi omuleţ. Heîî cum nu le-al IiyM într’o petică şi să le pul în sîu? Mal găseşti lu, acele Iu caiul cu fin? 0 sută de ani. nu 1 Se desprimăvarase; oamenii top eşise la arat; mimai Viul sta acasă, fiind-că n’avea fier la plug. Nevasta li zise-: — Măi omule, *ot sînt cîteva paiele In casă, du-ie în tlrg şi cumpără un fier, nu vezi că «toţi oamenii au ieşit la ui al) — Dacă zici tu nevastă, mă duc!.. Duclndu-se în tîrg şi cumpărtnd fierul de plug, după mulN chiteală, îl puse în sin. Piuă acasă făcu cămeşa băbucl. — Da bine omule băl 1 în sîn al vîrlt tu fierul? începu na vasta, cum îi văen. N&i găsit un curmeiu, să-1 legi şi ^41 tîrftştl pînă acasă? Of! of! prost mal eşti? — Heîî las nevastă că de-acuma ol şti, — Da la dracu bre, ia seama ce faci? Nu vezi c’a înnt put a te lua lumea la ocbî, şi a te face prost t Iaca nV I fost răfi acuma, cînd al fost îu tîrg, să fi luat vr o buoA|l4 de slănină, că dă, trebue. — Dacă-1 treaba de-aşa, nevastă, atunci mă duc în llif să cumpăr şi slănină. — Dute omule, dute! că dă, trebue. Duclndu-se iar în tîrg, cumpără o bucată de slănină c* Jl ŞEZĂTOAREA 13 L CI ao*. şi desleglml de la briU un curuieiu cu care- era »•, o leagă cu el, şi o aduse de a tăia pe drum, pînă a-Nh ae mal cunoştea ce e, slănini orî draeu. i« al făcut bărbate’ începu nevasta cum. LI văzu. Aşa •tor* slănini ? Cum o mal mîncăm noi, ba? Nu to-a dus ■* slănina se feşteleşte tărlnd-o pe jos? Măi omule, văd că încotro mergi, nu bel nici o ispravă. Ito tomna dud & mal trebui clte-ceva pentru casă, am să dur ou la tirg; iar tu să stal să îngrijeşti de treburile : Adona-zi dlnsa se d3use tn drg să cumpere nu ştifi ce. La \w M zise: •ă Vlade, eu mă duc Tn tfrg. Tu să stal acasă. Vel lua mim do oopiL care II las dormind; vel hrăni gîsca care ■IHie sub pat. şi vel bate şi putineiul, ca să alegi untul. hdaU ce dfcisa porni, copilul se trezi. Vlad i! luă Iu braţe, ■ rttamenlă şi Începu a-l netezi cu mina pe cap. Netezindu-i diilii de moalele capului. Crezlnd că are vr'o bubă Ia cap ■ HI de acea plinge, tuferblntlnd o sulă In foc, o viii In capul stilului spre a-l sparge buba. Copilul muri pe loc. Taci! -1 am adormit, îşi zise el, şi culciudu-l în pat, îl învăli cu ZI»ia!ul Mă duc încaltea să soot gîsca de sub pat şi să-I ti drmîncare, şi olt o miuca ea, am să bat şi putineiul. tVud grăunte la gîscă. se puse In apropiere de ea şi începu I Uu> putineiul. farmal atunci vine un oîne şi începu a se kîrii la glscă. tin necaz, ghetul Vlad svtrli cu putineiul după dlnsuL », văzînd putineiul plin de smtntlnă. nu fugi, ci In-Ppi a-l linge. Atunci de necaz. începu a căuta vr'o sburătu- ţm joA, spre a svtrli Ui trîusul, şi ne găsind nimic, smînci al de la un poloboc plin cu vin ce era In apropiere, şi l Iu cine. Acesta, mînclnd toată smînttnaclt se invlrti el 6—I*. fugi. Gîsca, sperindu-se, sbură şi dînsa, faeîndu-se rluilA. Ito tramă ca oule pe cari le clocea gîsca să nu se răcească, nu || Ml luă după ea, ci se duse şi se puse in cuibar, tn locul el. 132 ŞEZĂTOAREA Seara, femeia reîntorelodu-se din tîrg, şi vfizfnd că fM nu e nicăirea, începu a-1 striga. NicT un răspuns. Dă sA mi apropie de patul unde clocea gîsca, aude: sss!.. sss..î sm1 , un sgoinot cum face gîsca, cînd e cloşcă. Acest sgomnt H făcea Vlad, care sta pe cuibar. Nici prin gînd s’o trăsnea* « că el ar fi sfcsîind. Rădică aşternutul să vadă gîsea, • i«^| colo vede pe Ylad, slsîind amarnic. — Da ce cauţi în einbănii giştel ? strigă ca. — Oe să caut, nevastă! Am dat niîncare giştel şi vouiiri un cine a speriat-o, şi a shurat. Ca să nu se răcească ouai* m am suit eti în locul el. — Val de mine şi de mine î unde s'o mal văzut unu •« asta? Eş! afară prostule şi neghiobule. Cind eşi de sub-pat, îşi puse mînile In cap, văzîndu-I ţŞ hainele de sus şi piuă jos. pline de ouă. — Doamne! Doamne! omite ti-ai vedea cu ochi! cR trfu-'Ji Ai ale9 untul ? — Da de unde dracu să-l aleg, dacă tocmai cînd hramam gîsea, a venit un cine şi era s-o mlnînee; neavlnd cu o -1# într’lnsu!, am svîrlit cu pntineîul după elf şi tot nu voia ti fugă; abia cu cepul de la poloboc îl putuih goni. — Ya! de mine şi de mine, o fi curs tot vinul ? — Apoi dă nevastă, nici nu m ani uitat, mal ştiu, o fi cm* Ducîndn-se la poloboc, îl găsi gol. Începu a se căina. • se văita şi a se scămiăna de cap. De copil nu-1 întrelm** lîind-că văzîndu-I în .aşternut, credea că doarme. însă că nu se mal trezeşte, se duse să-l deştepte dinsa. Mm 11 fu spaima cînd II găsi mort şi scăldat In sînge. Se boci, cit se boci ghiata femeie, însă ce putea să mv facă de-acuma înainte. N’avea cu ce-i îngropa şi nu ştia să facă acuma. — Bărbate hăî, zise dinsa, al făcut posna, de acum li fi cută, trebue sâ-1 îngropăm. Bu-te la cumătru şi-ţl vlră < a|*h pe muncă pe ceva, pentru a-ţl da cîteva parale 8pru im Ininorniînta. Ajunglnd la fundul grădinel Iul cumătru-săa, dădu •!< • ŞEZATOATÎEA 13:^ iMMuiA a gardului; îşi vîră capul acolo şi şezu pînă seara. IHHiMi tflzlud că nu tnaî vine nicT cu un rezultat, îl luă din ¥ h\h i.'lnd colo îl gftsi cu capul în gard. I>a bine, bărbate, ce ţi-ain spus şi ce al făcut?. l> să fac? n’al spus să vin la comătru şi să-nil vir IHil po ceva? Am găsit spărtura asta şi aici mi l-am vt-■ ■ it eu tnmr(lndu-l acasă, se duse ea la ciimătrii-său şi ÎT spuse dl împrejurarea. Aeesla n dădu parale cum şi o mulţime • lunuri trebuitoare la înmomilutarea copilului, lntorclu-IPMin fteasă făcu toate pregătirile obicinuite la îngropare, şi iiidu-şl mîncarea la foc, pentru a face pomană, trimisă <• vină popa spre a duce mortul la groapă. hiMiiiie de plecarea mortului, zise lui Vlad. Bărbate, rămăl tu pe urmă şi taie nişte mărarifl şi nişte ^llutijcl în borş, apoî trage uşele şi vino după mine. m Bine nevastă, aşa voifi face. tl >veau o căţea, care o chiema patrunjica şi un motan, ţfc* 11 chiema mărarin. îndată ce porni mortul din ogradă, prinsă căţeaua şi mo- rul şi-l tale; Iar capul căţelei şi coada motanului le puse nula cu borş. Apoi scoate uşile din ţi tină, le leagă cu un flfcnmdri si lulndu-ie în spinare, porni spre biserică.— Oa să rgă la biserica, trebuia să treacă un plrîâ, peste care era Alungind pe punte, se uita în apa părîulul limpede cacris-il. ţ#i-şl văzu chipul. Ah!.. 1ş! zise, da eînd ru’ain însurat, oglindă nu inam mal uitat, să-mi văd chipul. Şi cum tot (i Ud sucea şi se tot întorcea, cu uşile în spinare, de odată Cu Iu apă. Noroc că n'a fost apă adîncă, căci alt fel sar fi Mt. Nfapa. îngropi ud copilul se întorcea cu tot norodul, să mî-—uu» i-omana. l'i*p ramaseră încremenit! clnd ajunseră la punte şi văzură SI Vlud. tăblrc»ndu-se cu uşile în spate prin apă. Alergară w r|ţî-va oameni, şi îl scoasă la mal. 134 ŞEZĂTOAREA — Da ce al făcut bărbate ?.. ce al căutat prin apă cu upi le In spinare ?... — Ce se caut, nevastă ! n'al zis să trag uşile şi să vin după tine la biserică?.»— Bine prostule, eu ţi-ain spus să lc tragi, adică să li Închizi, da nu să le ial iu spinare. Of! Of. Ajunglnd acasă, femeia întinsă (olul In bătătură, aşeză iutii ca rea pe el, şi |K>ftind tot norodul la masă, făcu loc popri Im capul mesei după obicelu. Cel intăln fel de înlncare adus, fu borşul. Cum 11 ginii popa zise:— da bun borş, gustosu-I. Şi, umbllod cu lingura prin fundul strachinel, dădu de capul pafrunjicăl. — A !.. aista-I borş de miel, de acea-I aşa gustos. — Ce spui părinte de borş cu miel, Începu Vladr caro -n la spate-!. Nu vezică capul acela e al căţelei mele, a pătrun jicăl?... Are şi mărariu, caută mal la fund, că e coada tnu tanulul raefi, a lui ghctul mărariu ?.. Auzind popa aşa, Începu a stupi şi sări de Ia masă împnv ună cu tot norodul de prin prejuru-I. — Te las sănătos, Vlade, II zise şi femeia chiar atuiuii Mă duo peste nouă ţârî si peste nouă mărL M ai făcut de iu, mi al prăpădit tot ce am avut de la părinţi; mă duc Inculw mă va îndrepta Dumnezeii. (Banca. jud. Tutova.) GB. COATf Omul ţi Scirpia Se zice că In vremurile de demult, foarte de mult, de eiml minte nu se ţine, omul a voit să încerce şi să numere oll* vămi sint pe lumea cealaltă. Aşa că s a dus la scorpie. spuindu-I cea ce voia, ea T-a făgăduit că-1 va purta In upl nare în toată călătoria, iar omul, ca drept plată, să-1 dr* cîte-o para de fio-eare vamă. ŞEZĂTOAREA 135 r linoirnlu-so amlndol, eeorpia a luat pe om şi l-a condus, I Hm I de fie-care vama plata cuvenită de o para. Omul. dud a plecat, şi-a luat cu el patru-zecl şi trei de Ciali Atk mers dt aii mers, şi saU şi înapoiat, clnd mal m o vamă. cea de pe urmă; de-1 arunca afară, nu mal a-Ivt o para. Atunci, el s'a rugat de scorpie să-l arunce «M i'& atunci ÎI va da şi acea para de pe urmă. Harpia crezîndu-se pe vorba omului l-a aruncat afară, iar 0 ii hi nu uiinţă scorpia, căci era un om drept, a scos cu-IM da la bria şi a tăiat de pe talpa picioarelor oiţe o bu-M|t« do carne şi le-au aruncat In gura scorpiei. RfUMpia cind a gustat din carnea omului, a zis: „Nu ştiam ^ il aşa carne dulce, că nu mal scăpai". U rtuncte omul nu are talpa dreaptă Ia picioare, ci covo-• dar s'a şi Învăţat minte că, clnd moaie cine-vaîl puno Ejl-ă4*uî_ş[j>atru de parale pe pept, că la cas să lnvieze, I o loroci riumnezct, să aibă a plăti toate vămile. |K* Tel termin). Alei. Crlstn Popescn. Mintea femeel ftiw nu ştie cit de Înţelept şi procopsit a fost împăratul fleleiiiuii, căci ea el n'a mal fost altul pe lumea asta „albă", de Înţelept ce-a fost, poporul nostru i-a zis priminte I adică prea-cuminteio Solomon. bar uit de Înţelept ar fi omul aista, tot nu poate impaca •I m de-o potrivă. Aşa şi priminte Solomon, nu să prea Im-m ă nu tuaică-sa. Mal ales ea. nici de loc nu se purta bine 1 lv h noru-seu; mereu 11 tulbura treburile şi liniştea lui, mă a, ll făcuse pe Solomon, de să fugă încotro a vedea cu II. câ-I era groază de ea. tVi toată Înţelepciunea şi priceperea lui, nici c’a putut so la cale pe această femeie straşnică la inimă şi avană. 136 ŞEZĂTOAREA Yăztnd că toate cercările Iul slut fără isbîndă, se ferea li calea el, ca doară nu l a mai amari. Intr-o zi, cuiu sta el pe gloduri, ce-I trăsni prin minte V HI cântărească mintea maică-sa, să vadă ce minte straşnică Aia, de el nu o poate odovăe (îndoi, dovedi). Si îndată a luat un elntar. şi de-o parte a pus, în felul Im, mintea niuică-sa, şi de ceia parte a prins apune la bucăţi di aur. ca să cumpăuiaseă; şi lucru ciudat, nici de ioc nu * poirivca la cîntar ou mintea. Şi crăiuăluiudu-se Solomon aşa, tl veni în gînd să dulii nască mintea maică sa— să mă ertatl de cuvînt prost— tffj un spurcat de oin, şi mintea a tras iot mai puţin. Tocmai rînd Solomon aflase cit e de uşoară mintea femeii» scă, iacă dă maică sa peste el, şi văzlndu-l cu ce-şî face 4 de lucru, l-a Întrebat: — Ce faci tu aici ? zici câ eşti înţelept, apoi cu de acosrfm să umblă ? Solomon să ruşina de fapta lui îndrăsneată, ctrui din hai şi nu vru să spue adevărul. Dar maică-sa de firea el socul», toare, nu l'a lasat pîuă mi l-a spus. — Să mă erţl mamă de îiuirăsneala ce-am făcut şi do bi dinsneala la care mă sileşti altui. Aut cîntarit mintea ta 4 vftd cit a trage, şi amu nitâ-te singură că mi trage mal umil Si cu aceasta Solomon a răpus-o. Ţaranul nostru mal zice: C’aşa-i femeia: Poale luugî şi minte scurtă, Judecată mai mărunta Cap legal, inima ’nciusft Şi de minte necuprinsă. S. Tecdorescn-Kirll eano (Auzita de la Pâvălina Catrinaru din Holda c. Broştenî j Suci-a mi-a spus-o ca să-mi dovedească uşurinţa minţii femeeştl). ŞEZĂTOAREA 137 Bucăturia ţăranului 8. P î n e a pita, pkittj, pctta,pitan, Jaf an ori SI itltil odată nu so face în casa ţăranului de la munte. Gel || |*iH, rar de tot, o fac şi prin casele lor. Ea se oumpără i tlrp. de la crlşrnă, şi de la dugheană. PiibuiiI mluiucă pin ea numai la ocazii: la praznice, clnd | ta jidani, la panahizT, la morţi, la cumătriî ş. a. Slnt nii Iu munte caii cu anii nu v&d pine* şi pot afirma cu că slnt şi de-aceia, cari nu-I cunosc gustul. I'miru pine ţaranul are un fel de cult. Din piue te face ffrtja*ve (împărtăşania), şi nafura\ cu ea se conduce mortul Mapă: tn pomene: din făină de gi IQ se fac şi parastasele ţk <*1 morţi; cu pine şi sare se lesă Înaintea împăraţilor; iu* se svîrle peste nuntaşi şi mire clnd vine de la cunu-pîne şi miez de nucă se hrăneşte spiritului, cu care !• fac farmece şi poaită pe ibovnici calări pe prăjină; cu şl miez de nucă hrănîaiS capetnii po oameni de-I Ingră-I înlncau fripţi; pine se pune ursitoarelor ca 8ă utsasctt% urască, viaţa copilului să fie fericită; pine se duce rodini aole ce-a ii născut; pine îndulcită cu miere se dă miri-cununie. |a line cu piue se fac mulţime de obiceiuri la nuntă, la i, la moarte şi în viaţa ţăranului. , Unea e fata InT Hristos; cine o bajocoreşte are mare pacat. k| mlnclnd pine cad f&rmăturl, strluge-le şi le svirle In fpi ci acolo e loc carat. nu le ealca In picioare, că păcătueştl-la rugăoiunele lor sătenii sc roagă cu mare evlavie pentru , t*a D-zen s-o reverse i*u Imbelşugare In lume. Scullndu-se li masă el mulţăraeşte Tatălui ceresc aşa: „multămăscu-ţl Domn ne, şi de pîne şi de sare şi de darul sfinţiei tale14. Clnd pîuea se face In caâa (aranulul, facerea el e ca a 138 sezatoarea mălaiului, cu deosebire că pentru a create, se pune in *• za mă de floare de bămel sălbatic, feariă cu ceapă n PI nea o face ori o cumpără ţarauul numai clml are a In* ceva de samă. 9. Colacii. Colacii se fac la pi tării. Gos]>odina II face numai In a nu mite ocazii. Colacii se fac din făină de grîfi. In saru i'|» sf. Vasilo se dă plugarilor colaci şi oolăeel - colaci mi» \ Colacii se fac aşa: să Ie făină de grlti, [cumpărată «»i efe ţinută din grîu măcinat] se cerne prin o sită deasă, se pil mădeşte de colaci eu aluat anume pregătit, ori cu ta'c* *iti tlrg. şi clnd plămădeala e gata, se frăniîntă bine al un tul p se pune la loc cald. la dospit, ca să dospească bine. ▼reniea cit aluatul se dospeşte, se dă foc cuptorului. AlnMtft dospit se pune pe o masa presărată cu faină, se ta» lui» t ţele, se fac boţuri rotunde, apoi li se dă forma lungă i hi urină se fac rotunzi Unii colaci se împletesc In două vm în trei, ba şi lu patru. Clnd cuptorul e potrivit de ferind* colacii se vîiă In cuptor, după ce $e muruesc (se ung) m momeală făcută din făină de grîu mutt& în apă gălbui*. o g&lbenită cu eamă de eofranl] ori dacă e îii zile dc frupl, •% Diurulală din gălbănuş de oti. In cuptlor se dau cu lopata. Cînd colaciT sînt coptv m scot afară, se lasă de se răcesc, şi se Impari la pluguri, *m se face cu eî treaba pentru care stot meniţi. Colacii sînt de trei feluri: micT, mijlocii şi mari, de pu" *4 colive, cînd se fac panahizl. Colaci mijlocii se dafl in wnil| sate preotului cînd umblă cu aijunul {ajunul], la Crăciun «4 Ia Bobotează. Colacii mijloeiT se daii şi flăcăilor la Sf. ViMlfc cînd umblă cu uratul. Aceşti colaci se dau mal ales clnd m casa, la care se ură, este vre-o fată mare. 1]. Muruealn aceasta cam şi şofranul • o plantă - se euuoaşt* i■ în unele părţi. ŞEZĂTOAREA 139 mari dive însurăţeii ciad merg b părinţii fetei de mm primară. Colaci de botez şi de nuntă, cc-I duc cumătril 6 îl ni «mpiilor ori finii la naşi, sînt tot colaci mari. Colacii I k»' comandă anume la peităriî din vreme. pn mi dau colacii de botez, îngreue trecerea prin vămile ■ * li ii 1111 a sufletului c-lul ce moare. Colacii mari se pun Em postament pomilor ee se fac la panahizl, la praznice şi piHuimle morţilor. ţm floliuîl se bucură mai mult fetele bisericeşti; feciorilor |i pj|iA li se zic In bătae de joc *c ol acari", şi fetelor I ac A ri ţ e". M. Lup eseu. /V X t -u. 1 Ilutul e un flăcăa frumos şi zburdalnic, a cărui locuinţă vfczduk. D şede cu mama sa şi e neinsurat. De cind » caută să se însoare şi nu m&I poate. Cind e ostenit de rrgftt prin lume dnpă însurătoare, şede acasă de-şl caută f"»poi I Năzdrăvanii povestelor. „Ca vlntul şi ca gîndul44 te puii I caii năzdrăvani cîml purcedeal să cauţi pe aceea ce uliii ta dorla Cînd vlntul suflă cu putere şi vreme multă, jeleşte uii m flet care s’a spînzurat ori s’a înecat. Mal marele vi ut urilor e flăcăul cel frumos. Vîutui nu bate numai în eerul Domnului Duinnezmi» nostru, In raid, unde locuesc sufletele drepţilor şi in imn mînt, unde sălaşlueşte toată suflarea, bogatul ea şi saun. împăratul ca şi soldatul. Semnele de pe care sc cunoaşte cînd are să bată \litlti sînt: Cerul roş cînd asfinţeşte soarele, şi cimj visezi m |ltf şerpe. Vîntul suflă ori mal încet ori mal tare. Cînd vlntul suflă foarte încet, de ne dezmTardă fata ou 14 flarea sa, adueîndu-ne mirosul florilor şi râcorindu-nn s căldura cea mare a soarelui, avem abureală. Abureala nu primavara şi vara. Cînd ei suflă mal tărişor, de poartă frunzele copacilor ■ suflă fulgii de pe jos, avem vîntişor. Cînd vîntul suflă de poartă crenguţele copacilor avem cita de poartă crăcii mat groşi şi suflă colbul de jos e vini Cînd vlntul vine repede şi puternic de rupe crăcii coji** lor, de strică stoguri şi descopere casele, atunci avuo 1 vtnioasă. Furtuna e vlntul Insotit cu ploao, trăsnete şi fulgero. JH face mari stricăciuni. Gtvorniţa e un vlut însoţit de vicoi şi omăt. Givomi|ui | se mal zice şi vijelie, v ŞEZĂTOAREA 141 ♦ '«i**/ hC zice vintiilul puternic şi rece ce suflă Iarna dc-4. uni muscalilor, şi care însoţeşte dese ori zapada. 11* /> ju( e un vînt ce se formează vara în vreme de secetă v r suflă numai po anumita porţie de Ioc. învîrtindu-se ti (uimind nişte suluri (trombe) lungi In aer. Vîrtejurilo iau #h fio diferite lucruri mal uşoare ori ma! grele, după tăria fa se formează. Vhtejul e un vînt stăpînit de dracul. Pe unde se vedo uu ftolej rut» In mijlocul Iul şi un necurat Gtnd dă peste cineva f« rlrlej trebue să-şi facă cruce, să fugă ucigă-l crucea. |W atiu şi are meşteşug, poate prinde pe draou diu vlitrj. rlUiil-Tra Iul se face stupind In vîrtej * o 3 orî şi legîrul cu im I" iriuarilllj 3 noduri îndesate. Oind vîrtejul trece, rămll ilwul legat dă bot ca curn al ţinea un cal de căpăstru. Alini aI de ş.iîcum, şi de eşti om purtat în lume, îl poţi face P dracu să te Irabogăţască, fără să fii a Iul; de nu, te 4lrşto. li «Iută, peste un om păţit şi purtat In lume, dă un vtrtej. 6, după cum v'ain spus, prinde po dracu cu bricinarlul. ocii Intră la tocmală cu omul, că ce să-I dee să scape ? Omul ll ceru: să nu se amestice în trebile lui, uicl el nici MfTiora(iI lui, să nu mal vie prin meleagurile acelea cit a fi ilMtiiwt, nici el nici ceata slugilor Iul, şi să aibă voe a scoate Ai la poire trei suflete. Dracu crăpa de cifldă, şi se ruga de tftt «A nu-I chinuiască cu fleacuri de aeste. ci mai bine să*I ft» S saci de galbeni. Omul nu primi şi tirîTa pe dracul să'l i«râ la biserică să’l călugânască. De teamă să n'o paţă cu Mul. ae lega să ţină cele 3 cereri ale omului şi do-atuncl p meleagurile acele nu mal vezi răutăţi şi mişeii! Altă dată. dete un vîrtej şi poşte un om mal lacom şi mal iPPfHirUt in lume. El ştia cum se prinde dracul din vlrtoj şi Mn v am spus, nurnal ce-1 prinde. Dracu făgădui omului I tari do galbeni ca să’l dee drumul, şi omul — lăcomia se |j Hricitiariti ho cheamă aţa cc o petrec ţaianii prin bala ismonclor ti I noârticilor. 142 ŞEZĂTOAREA vfnle că l-a povăţuit aşa — primi darul do la dracu. < mp s a s'ăzut dracu slobod. pe ici i-a fost drumul, Iar omul o "I a cAutut lti saci să vadă galbenii, a găsit găinaţi de găini Vîrtrjurilc tind daîl peste copil mici le face mult răii. Im unii copil dracul din vîitoj întră şi aceste suflete slut j* vecie ale. lor. Uud vezi un vîrtoj că să apropie de tino. fă-ţl cruce şi *U\ peşte, că el fuge. Vtniiinic re te sunt nişte vînturl însoţite de duhuri h**im» rate. Ele hat numai prin anumite locarl. Oînd peste un mit dau asemenea viuturl, il Incbuueşte, îl striuibă gura şi na ni II muţeşte. 11 imjKxiobcsto cu bube rele, In sflrşit un om p«*U oaie dafl asemenea vîuturî, teafăr nu scapă. Omul peste care dau vlnturile rele se vtntueşte (arc vlntu eala, s’a vlntuit). Gînd animalele se vîntuese, căci nici ele nu scapă de vin turile rele, apucă clinpil şi nu le mal găseşti. Cu vlnturile rele umblă mal multe ori IeuUt care fac mim luT multe rele— peste uu om care aU dat ielele să zice eă ii iţintuit Iele ie. n Lua-l-ar Ielele” insanmâ că pe col ce să blaul* mă, să cadă mlnia acestor ziuc rele Aleatoare. Vlntul turbat suflă sus, sus, de-asupra vintuluî istul-lmd Ia * 1 nu ajunge de cit clocîrlia Glnd ea dă peste vlntu! *. •< i > să coboară jos, turbă şi dîud peste ea un cîue o mînincă şi U la ea să umplu şi dobitoacele celelalte şi chiar omul.— Viului turbat nu suflă nici odaia }«> pamînt, că de-ar sufla, mumii oamoul şi dobitoace turbate al vedea. M. LUPESUIi IM* 1J. Credinţele acestea despre vînt le-am cules din satele: Bro,trtn, Bogdăueşll şi Spălăreştl, judeţul Suceava. ŞEZĂTOAREA 143 Descîntece De buiâ, de i'rumăzare ţi alte utamurl. (toii ilătoarea reţetă de trei oii: „Rogu-nift de sf. Slmbată, n |Nii«iftticxr-â. sf. Luni, sf. Marti. Sf. Meivur), sf Joi, sf. apoi zice: Esi buba bubelor, puiul ciumelor, din oii capului, din fata obrazului, din lumina orbilor, din îmi orbilor, din măduva dinţilor, din trup, din cuvîntu-l, iilluol, din picioare, dm cap, din inimă; rcpasate-pjxn-0* mila de soare In tArmurile goale ! că cu mătura t« cu cuţitul te spintec, cu poliţa lui Hriid< s Iu maro •iviri. |)uhJ\ loneoasă, bubă obrintioasă, bubă sferbintioasă du-tc li uiu din oase. Rrpasatt—părâsne ca rouă de soare In nilo goale. Ceas slab, cu orbanţu, cu pujiar şi cu uiinajj, tţjolrA vie şi cu uiinaţl, va (mergi, du-te) ca rouă de soare |li in urile goale Ita du maica sftnta şi fiului, de tăria cuvintuIuT, de a dosului stînt, ca de maica sflntă şi fîutu. lupare cu bubă vini, cu ceas slab, cu minâtură, cu blă>tăm; vă ca rouă Mire in ţărmurile goale; ca cu mătura te mătur, cu cula spintec, cu poliţa lui Hristos In mare te arunc; cu ii Ui suflu, cu scuipit te scuip. Vă ca rouă de soare in rile goale. Vini alb străpungoî, roşu, galben, vlnăt, verde, de răsărit, i|iun, de inează-zi, şi mează noapte, eşl din capu-I, din *i-I, din mini, din şelc, din măruntaie. Grumăzare albă, 1) spurcată, necurată, obrintioasă din grumazi, du-tc vuua de soare In ţănnuriie goale. Hlinein In pădure roşie, tăciu rudă roşie. Cînd dăduiii cu t roşie să ciuntăni gnunazare roşie din grumazul lui X.; H|ţhâtiire aibă... năsădită, perl din trupul lui. II II lypeli ca mal sus, spuindu-se „gru.i ăzare“ iu loc ăe .rmtu. 144 ŞEZĂTOAREA Friguri bolundarc, friguri boala de lingoare, vărsat negru dnce(i-vA în oodril pustiT, do pe om şi trupul şi slngele luî, că cu mătura vă mătur... {se rrpetă ca mai sus), AmeţnlA, întunoeeala, năduşală, buimAc* ală. beţie, sui zie, nâucie, liln'ft. lusft, ghiiuigbifi, Tint, bubă, scheiitA. uiAti/ă. sgîrciti, treimi-rar1, anii urare, vînt cu mînăcură, cu blăstăin de la vră^m** nise. va ea mii a de soare în (Armurile goale. Să-l fie tăria cuvîritulul, Jescîntrcul sfînlului, maica şi fiului, vin ştie* curat, tîpoifl Je grîQ etirat, argint spălat, aurul streeuni soarele curat. Tatăl, fiul, bunul f)-zeu carele l-a luminai '-I ba botezat sii-T fi»- de leac, să rămlnă vindecat cum mă-sa l i născut, cum a fost de la început. Eşl bubă albă din gru* inazl... îSă eşl bubă din pod, din codru, din rlu, din grlfl, din noroiu, din văi. Eşl bubă din vale, din cale. Să eşl buhll Y&'n \lnt, ca rouă de soare în ţărmurile goale. Bubălenioaai, bubă obrintioasă, din port, din cuvlnt, cşî, fugi! Din deochi1' tură de ninerp. de f;ită, de barbat. de lomin, de ungur, du neamţ, de sîrb, de armean, de grec, de turc, do muscan. dn italian, de spurcat păgîn (jidan). Eşl părăseto ca rouă du soare în ţărmurile goale. Să eşl dîn plîns, din rîs, din nmă rală, din voie bună, din somn. din trezie, bubă cu zgaibă. butii cu vînt. bubă cu smîneitură, bubă cu potcă, bubă cu orbiilţ, bubă eu săgeţi... eşî şi perl ca rona de 3oare In (Aruiuillo goale. Nu-l orbi, nu-I bolunzi, nu-l fulgera, nu-1 săgeta, nud înţepa, nu-l Inghimpa, că nu-î de a to adapre, de a te ci- j nare, de a te prlnzire, nice de, a te alinare, precum nici da a te purtare. Nu bate ca cinele, nu circii ca găinele. nu bun căni câ vintul, nu vîjni ca apa, nu tremnra ca varga; cu cuţitul te spintec, cu mătura te mătur, cu poliţa luî HrisM tc arunc în mare. Eşl din cap... din toate din asTmănaro, tu fundul inftrel te aşează, te alinii^ te odihneşte, că acolo (l I locul şi rîndul. Ascunde-te de toate insectele, gongutele. ib mele şi vermii. Ascunde-te cum s-au ascuns tSufcelm arc nu gunoaele sale de pe apa cea vihoare (unele deseîntătoaiv /ic ^binare). Şi te ascunde ca apa Iordanului In fundul pămlutn lui.^Uum nu are putere să răsară gilul de vară din ţărmul d# I ŞEZĂTOAREA 145 r* tmU:. nnsimănat nici un lir, pînî-T lume să n'abă putere i»i In turci In om luapol. Blăstăm, mlnăturT, du-te cloco-1n ţărmuri de mări ea vrabia, mierla, sturzu, ea ilndu-u cuibul său. Cum îşi întorc păsările ou Ie *n cuib oînd a*»v să te întorci din oasele Iul X. Du-te cloceşte în mărci, pe acolo-îl fie locul — Du-te, sboară în munţii ţM#»»l'il. precum a rămas găacile do păsări In cuiburi, aşa iţmTî şi tu (boala) prin pietre şi stanurl. IU •mii negru cu o fată neagră despletită, cu corbaciă • •g’ • oi 2 pogăuiel negri; un om negru cu o fotă neagră, \ iWcin şi cu jug şi răsteiole negre; tînjala, tileguţa, plug MAI» negre, a raărs avlnd după nu sat tot desdullnd, trăgînd l|it neagră, să na Intre acolo ciuma *n sat. Să fie omul ■fcft na precista, ca soaiele, că D-zeă l-a luminat; din focul I să aibă leac ca maica .sflută şl ca fiuţu, să fie să- ni cu leac ca şi D-zeă ce 1-a dat. Ml nrg de doamna şi sf. Duminecă, sf. LunT.... de sf. Sîm-m «I do toate la olaltă, zile rugătoare, Închinătoare, de a fimhiii&ciune şi alinare, slujbe şi botezare. Dueă-se de pe in *>dril pustii, hucodril Haţegul uL unde cocoşi roşii nu IH v*«iă neagră nu rijcşto, săcure nu ciocăneşte, fete chică I *i|ili'toşte, pasări nu ciuciuleşte, om pe D-zeO nu pomeneşte. 4 mergi să te răsl peşti, de om să te fereşti ea de maica Mă |t de sftutu. Mă rog de doamna biserică, de d-na Ps*d-d* Apostol, de Evangelie, de clopot, de_ hyfariu. de ca-mn, di* ţingalău. de vinul liturgieT, de tămle, de chidelnită, Mrn. «le fumul tămteT, de prescure. de dar, de altar, de mm busuioc şi feştuice, de strănl, de pristol, de antimis, » pin şi amvon, mă rog de a lor slujbă, luchinăciune, în-!*•*•« Inăitare, de a toace), de a bisericel, de a apel, de a MMM»Iul, de a frunzei, de a erbel, de a zorilor de ziuă, \ ă luceafărului, de a stelelor, de a luueî, de a lumineî. de nu suflate. de a raiului cu drepţii, de a soarelui, de | fţnivmluT, de a sf Petrului, de a lui D-zeii slujbă, închi-■94UIP. Înălţare, închinare, botezare, sfinţire, iordănirfc, pomii" şi de a mea descîutătoare. Ducă-se de pe aicea ca |l« C liA4 V*»_ 146 ŞEZĂTOAREA rotia de soare In ţărmurile, goale, Du-te eă te inîii din jmm* Iul D-zcfi, trei sf. IerarchT: Yasile, Grigore şi loan, hi sf. Arsenil, cu maica slută, eu loau Botezătorul, eu 1V»*< cu apă botezătoare care a luat prapore, cădelniţa şi a i munţii cel paştii. Ou prescura, eu sfeşlnicile slujind, buh i cluttnd, mlutiiifid şi izbăvind oamenii de cel răi. De pui Paştilor, a sf. Georgiuluî, de a Amparelul şi a Riiwtli sf. Petrul, sf. Mana, sf. Foca, Mărina Măcinieă - Ti ga jCircovul pasărilor—Filimon, .-sf. Andrei, sf. Yinerc. Iu Simedru, îStrelîenia, Haralampie, Anton, Precup, Ori» ef. Miculae, Sava şi sf* Barbura, Cununa anului, sf. Iu Marele Vasdie, Capul primăveri SJmbăta de Paşti, t>u tiu şi Elena, şi Slnzlenele; Achim, Nicodim şi Ana; M Magdaliim, Incob şi Selonaie. Ducă-se de pe om buba n< zul. ura, boboande, mîiturile înjodril llaţ(gulul. Du-tc > cu nebun vînt, cu ciuma, vînt cu vîutoase, vînt cu ,ş<»lo| vînt cu foaş, cu şcrcan, cu rosuri, cu minatori, cu bobom fermecători. Fugi de pe om ca rouă de soare in ţării unt» marc goale. Fugii fugi 1 fugii (Deselntătoarea scuipa dreapta şi lu stingă) cu a tuturor sfinţilor rugăciuni i*| .v te-1 Doamne. Descîutecul de la mine, leacul de la D-zetL Amin ! (Din Yaşcău, Comitatul Bihanihu, în Transilvani Vasile Sala, dascal rom ni DE STRÎNS Mi s-o pornit X. dc acasă pe cale, pe cărare, gras şi fnm dar la mijlocul drumului mi l-o îiitlinit sirîfisu cu stri < moroiu cu moroaica, potca cu poteoaica, sburătoriu ou rătoroaica, diavolu cu diavoloaica, şi jos trintitu-l-afi, ri morsooăitu-i-aii, ochii paingănitu-i-au, slngele otiăvitu i spetele Încordatu-Iau, pepttşoru rădicatu-I-aO. şi In <*hi|« ŞEZĂTOAREA 147 ImaIii I -itQ. El tare să maT vaieara şi plJrig^a, dar nimenea Ştalcit. nimenea nn-1 auzea. Maica Domnului din cerifi ni la el Iii elrjă de aur s-o pogorît şi l-o zis: taci, trâidii ri du-to fa bal>a X că, ea ţi-a desoînta şi leac HI i'n noul a împunge şi a străpunge pe sttnsu cu strîn-muroiu cu moroaica, potea cu poteoaicn.... (etc.), şi mIiuv de mare !-a arunca, că acolo ele a\î pat de dormit, du mlnnat şi stuge do adăpat. Cam baba to-a desclnta, M ■ a dosgălbeni, ochii ţi s or dispaingăni, spetele ti WMhJft, peptişoru ţî s-a îndrepta, slngele ţi s-a disonanta, la loc ţi-a veni şi pe urmă al să rămîî curat luai ca argintul strecurat şi ca D-zeti sflntul ce te-o Uwmi1liU>c de ia mine şi leac de la D-zeâ. Im< Im UI eu un ac ori cuţit îutr’un tas cu ţiţă, nntdflemn. sau I Nnulii do copil în trei tile una dnpâ alta, la sfirşitul lumineî. ■> |d |»ămliitu ista. Da Dnmnedzău, eu ginesc el şt Dunla- ___H |tiţ, o făeut şi şărkl şi broaşti. Da amu nu ştiu ci IM ui făcut lu D-dzâti şărki şî broaştili, ci s-o mînie ll ll-o lua pi tăti şi il-o pus într'o ladă. Da si vedi ci ul nu Tara lăcăţl, nu Iara meştirt, di eş eari-s amu, di Incu ţa-1 faci, da înc'o lacatî. Ci st faci Dumuedzău? iaU, ca şt omu cari-I măi mari pişti ce! măi nici, ave Mtdinoioş pi lingi el. Da pi cini amu si pui el sî-I pă-şliki şl broaştili din ladî ? Stă el, st gîndeşti, sl şuii k Iţeşti şi la urma unui dzlci: Numa cocostlrcu a ci ■I pădzascî răutăţili este. Nu stă mul(t) la chiteall, uu chitic, o şt trimes D-dzău după cocoatîrc si vii sl 148 SEZATOABEA s-apuci di treabî. Dumnedzăl dopa ci Iî-o pus pi tâti In o îuchidi ca eapacu şi puni pi cocăstîrc sî şadî pi ca|*<\ st aJvl griji ca nu cumva sî seăpi v-o gîngauii. Amu *1 * cî eocostîrcu s-o dus pîntru dlnsu. Pînî sî umbli el, n i lndî, tulea băeti, şi pi ici tî-I drumu şl ca măi ba sl doi cu eocostîrcu. Dumnedzău dac o vădzut aşa, l-o blastama(t) pi coco# cit a ci el ş-o trăi sl strîngi şărki şi broaştili şl a\ li lari în ladl. Şi di-atuncb oamini buni, umbli cooostlrcu după şAiti după broaşu sl li mînlnci. (Auzită Întocmai de Ia C. Stupcanu, din comuna Belceşti, jml I A. VASIUli HAGIOGRAFIA POPULARĂ II. Sfîntul Dumitru Sflntul Dumitru era un^cîoban, ce-ş avea turma în mijln*4 unul codru mare.. El nu nu ştia că mal sînt oameni, rin se ruga lui Dumnezeii, se ducea la o cioată şi sărind do li# ori peste dlnsa, zicea: „aceste slnt a tale Doamne", şi mii sărind şi a patra oară zicea: „asta este a mea, Doainiit Apoi se ducea după turmă. Intr-o noapte a visat că mal slnt oameni ca rltnsul, şi i mineata a pornit ca să vadă şi el pe ceî-lanţl oameni. s-a lntlraplat, era lntr-o sflntă Duminică. El mergînd diăzîtorl trafi îmbrăcaţi ceva mal bine, şi a întrebat şi acolo că a cui este, iar el i-afi răspuns că este a unul om. S-a dus tot mal departe şi a găsit altă cireada. aT cărei păzitori eraţi Îmbrăcat! bine, numai cu postav. A întrebat şi aici a cui aste, şi vaca dăruită de S-tu Ion era aici. Ea cum a văzut stă pinul, l-a cunoscut şi i-a xis că do ce n‘a veiut ma de mult că tare îl doria. Ea i-a spus stăpînulul că ar* un bufi, care Îl va omori cum 11 va vedea, de aceea l-a ascuns şi cîud a venit boul, mama l-a trimis spre răsărit sj»u* indu-I că acolo es*e omul şi el s’a dus, însă nu Ta găsit Cînd a venit de acolo, i-a trimis spre apus şi nu l-a găsii nici acolo, iar cînd boul era ostenit de drum, mania Ini i-n aiătat omul Atunci boul i-a zis că a avut noroc că dc-1 lntilnea cînd nu era ostenit, îl omora. Vaca după aceasta a spus stăpînulul, că ea are să moară, Insă el să-I Ia pielea şi să o Urască după el, că aşa are îi se ducă toată cireada după el acasă, iar 1a ape să arunce toiagul şi se va face peni, ea să treacă. Aşa a făcut omul, yi s-a dus acasă cu cireada dăruită de S-tu Ion şi acum este om bogat. (Tonea, jud. Ialomiţa) S. POPESC-U Strigăte în joc 284. Intră popa în altar sărind ca un armăsar, şi citeşte, şi citeşte, cu ochi n femei sticleşte. 285. Cosesc popii la ghisdel, dracii se tin după el, şi cînd pleacă seara-acas' sint în urma lor cu'u pas. ŞEZĂTOAREA 151 »ml Fa cumnaţii, fă cutare, al |l lu o fată maro; ilar do ee-1 groasă la şale ? A mm* o lungită 'n pat, liioru-afurisit jurat. II am crucii, in'iim închinat, II Mint multc-aşa In sat. IK7. ţiganul». de tigănie Du 91 maf uită pe vecie: i'ţjimgă chialmr, bogat. , 4 pleacă să ceară ’n sat. IHH Fudul cu eapu ’ntt *0 parte I 'â11 vă ta t şi el la carte. frunzuliţă treî ciuperci, li I. drace, de pe poteci, măcar de mi-a sparge capul eu mă duc ca să-î dreg patul. 291. Am nevastă frătioare, iute şi alergătoare: de l-ulii pomeni de muncă, întră ’n casă şi se culcă, şi se’nvăleşte cu sacul şi doarme pîn'o ia dracul. 292. Mărită-şî Vladu fată. şi-î dote averea ţoală: o căldare în fund spartă, o căţea cu doi căţei, o U roagă do bordeiu şi două tiugl de ardei. 0 dete unul proprietarii!: de tot satu-alcs văcari A. iHfl. Nu căta că sînt pitic, dur la fapte sînt volnic; hu rfita că sînt bătrin. li la drum slut iute, tun. I0U. De-o vrea lelea, dă no vrea, diNMră mă trag Ia ea; 293. Aşa-I moda pe la noi: să jucăm doi cîte doT. şi să nu fim răsfiraţi ca nişte destrăbălaţi. Aşa-I moda dmiăreancă: ţăranul lingă ţărancă, ochi In ochi, umăr la umăr, şi’n horă cu soţ la număr. Din cora. Adameşti jad. Teloonnan. Uib. T. Adameştem 162 ŞEZATOAHEA Omul roşu A fost odată ca nici odată, că de n’ar fi fost nu sar povesti. A fost un moş, bat în bătrîn nevoe marc, şi avi*» trei feciori. Se îniîmplâ să mo ană moşul; iar feciorii săi i! îngropării duj»ă obicem. Ne avlnd nici babă nici fete. îl tu-jnăia feciori. Adowa zi după ce’l îngropase, ducîndîi-se feciorii să'l tămîie, 1-afi găsit desgropat. S’au vorbit între el ea păzească şi să vază cine vine de-l desgroapă. S'a dus mal lntU fratele cel mare să păzească, dar culcîndu-se a adormit şi mi s'a mal pomenit declt a doua zi dimineaţă, cind a găsit po tatăl lor iarăşi desgropat. A doua seara a venit fratele »•* I mijlociu să păzească; însă şi acesta, ca şi fratele cel mare, » adormit şi nu s'a deşteptat de cit dimineaţa, clud a găsit pn tatăl lor iarăş desgropat. A treia seară a venit rîndui şi fia telul lor cel mic ca să păzească. Acesta a luat o bardă eu el, a tăiat mărăcini şi a pus pe mormlutul tatălui său şi s a culcat peste el, aşa că lntepîndu-1 na adormit. Peste noapte numai ce vede venind ca o flaeare roşie — ace ea era omul roşu —, iar a zvîilit cu barda şi J-a tăiat Ia picior şi cind s'a sculat dimineaţa s'a dus la fraţii Iul şi le-a spun — Apoi liiîndu-1 şi pe el şi s’a dus după dira de sînge. A Iu ut cu el şi o traistă îu care a pus merinde pentru drum. Alerg!ml pe drum prin pusdiî aQ adunat In drumul lor tot felul de bu* ruenî şi le aă pus în traistă. Mergîud eî mult de tot afl du! de un lac cu vin, lingă cari au stat de s’au mal odihnit, nu mîneat şi «tT băut. Fratele cel mare ifa voit să mal meargă şi le-a zis să m* ducă el mal departe iar el îl aşteaptă acolo. Aşa că a răm»n Fratele cel mic i-a zis că, cind se va întoarce el să-l găseas' l miorlăind ca pisieele; iar el a pl« cat cu fratele cel mijlociu mal departe. Şi s’au dus, s’au dus pînă ceafi dat de un lac da miere,. Aci au stat el de s’au odihnit, şi au inîncat miere fratele cel mijlociu a zis că el nu mai merge şi rărnîne li SEZATOAREA 153 Iac Fratele cel inie i-a dat un corn de prescură şi i-a nit, ciul se va întoarce să-l găsească mjoidăiod ca pişi-iw v\ a plecat mal departe tot pe dîra de sînge, şi s-a n a dns plnă ce a ajuns la omul roşu. Aici a început •irig*;*: Doctor mare de vîuzare, doctor mare de vînzare. ii iuşu auzind a poruncit slugelor şi l-a chemat în casă, atftmt piciorul şi i-a spus de-1 poate tămădui. EI i-a zis I Umădueşte. A pus Imrueiil din traistă, le-a fiert bine şi liuml băl şl oblojell Ia picior, şi aşa în cîteva săptămâni vindecat. Omul roşu mulţumit că l-a vindecat, a luat un .r de aramă şi puindu-1 c'un cap în gura băiatului, şi col-l ult a început a sufla, iar băiatul Înghiţea mereu. Ml l a întrebat; aT priceput ceva ? Da am priceput. Apoi ţinti uii mosor de argint şi a suflat şi a suflat, apoi l-a Ini « nul do a priceput ceva; iar i-a răspuns că a priceput. Apoi | I mt un mosor de aur şi tot aşa i-a suflat şi iară-şl I-a in-Mtiit do a priceput: iar el a răspuns că a priceput. Pe lingă QEti utilii omul roşu l-a plătit bine, i-a umplut traista cu pline f «Ic ale mîncăriî; iar băiatul i-a mulţumit şi a plecat îndărăt. Viind înapoi după un timp a ajuns la lacul de miere unde llmAwse fratele său cel mijlociu, şi găsindu-1 abia miorlăind ţi o pisică din pricina foamei, i-a dat do amîncatşi aşa s-a lrii.ii ii iarăşi. Apoi a plecat şi cu el. Ajtingînd la lacul do fin a dat peste fratele cel mare, care şi el în atît flâmînzise |ft i*li Abia vorbia miorlăind, i-a dat şi lui dc a mlncat şi Ini ||»iiiiirnlu-se bine au pornit şi ati mers şi afi rncis pînă ce Afft ajuns acasă. Ajungind el acasă, spuse fraţilor săi că In satul vecin cu 4 lor si* face un tîrg mare. Că el are să se facă un berbec »i" aramă şi el să-l ducă să-l vînză; Insă cel ce ar vrea să-l ?4iUi|M»ru să nu-1 dea pînă nu Je-o face grămada de bani cit fi ■! uii-1 vînză; apoi la omul roşu să nn-1 vînză, ori căţi Uiul li* va da. S-a dus cu el la tîrg şi nu l-a vîndut, căci nu , ţ m găsit nimeni să facă grămada cît el; ci numai omul roşu. I a adus iar acasă Ki le-a spus că se face tîrg la alt sat vecin, că el are să 1 54 ŞEZĂTOAREA se facă un boţi de argint şi că să nu-1 vînză pînă nu fîioe grămada de bani eît el de mare; iar la oinul roşu 4 nu-1 vînză. Nici la acest tîrg n-a putnt să-l vînză. Venind acasă, spuse fraţilor săi că lutr'un sat maldepfttUI de al lor are să se facă tîrg EI are să se facă un cal >a i ducă să-l vînză; Insă să nu-1 vînză nici la omul roşu şi nul împăratului. El îl vîndu unu! om vecin cu casa împăratului Cocoşul săria merefi în curtea împăratului. Omul de necaz I a tăiat; iar mărim tai le le-a aruncat în grădina împăratului, ti din ele a crescut o floare foarte frumoasă; din floare ui m făcea om şi venea seara de stetea de vorbă cu fate împăraţii. Iul. El o Învăîa ca să scoată floarea cu rădăcina şi s’o pri« lntr'un ghiveciti şi s’o pue în odaia el şi ast-fe! el nu nu putea fi zărit! sau bănuiţi de nimeni. Fata făcu aşa dup:1 hm o învăţase. El stăteau to.ită noaptea de vorbă. Impărătr»*# şezătoarea 155 rrul vorbâ tn odaia fle-sa; însă nu ştia cu cine vorbeşte. ■ >i jiojuA vedea cine e Iu odaie s'a uitat prin gaura de la A** ţM oînd ce se vaza ? Era un tînăi* frumos de tot. A doua 0 a Intfvbat'o, că cu cine vorbeşte ea noaptea; Insă fata n'a nil ta l spună nimic. împărăteasa spuse tatulul său tot ce ■ ătfill si văzut In odaia fetei lor si că ea nu*! spune cu cine | tom Apoi şi-a dat cu părerea că acel tinăr va ti un ora MfAlru care ese din floarer in odaie. Oa să se încredinţeze H pui (o ii a sa, pe cind fata vorbea in odaie» el s’atl uitat la Hdrft şi au văzut că floarea lipseşte şi acum s’aO încrc-• IIAl că acel ttnăr tot din floare ese. AO «târuit adoua zi pe lingă fată să svtrle acea floare, că 0 ■■ o pot suferi, or! mal mult nimic. Ea Insă a început a l||lg» şi a se văita, că atita floare frumoasă are şi ea cu mai trece urltnl. Cind s'a înserat l-a întrebat pe băiat, 8ăc hA facă. că tată-său şi muma-sa stărue să arunce floarea. îl Npuse: Oînd Iţi va mal zice să anine! floarea, să te faci ţlUioAHA şi să el ghiveciul să'l trlnteştl jos, şi din el are să tt IacA o baniţă de meifl, trei boabe are să Intre in papucul m Iar tu să te dai jos din pat numai de cit şi să'ti e! pa- rll Iu picioare. Adoua zi cind măsa i-a zis să arunce floarea, pipărată, ia ghiveciul şi’] trinteşte lu mijlocul casei şi din w făcu o baniţă de meiU, din care trei boabe a intrat în MfMinbl fetei. Ea numai de cit şi-a luat papucii lu picioare. N* tulii el a pus de a adunat meiul şi l-a dat la pasări. De M înainte Ya fie-care seară din boabele de meiil eşia băiatul. m• Iuţii el o Întreba mereii, că cu cine vorbeşte; Insă ea nu 0 ipunca. Azi aşa, mline aşa, plnă In cele după urmă ie r a tot şi că ea nu mal poate trăi fără el; aşa dar s'o mă-după el. Părinţii aă primit, şi aşa el s’a făcut şi a rămas pentru 8 ii au na om. Apoi au făcui nuntă mare Împărătească de dua vestea tn toate părţile. liiiiitl in comuna Grindu, judeţul Ialomiţa) DOBRE STEFANE8CU 156 SEZATOAREA On leac contra rasial copiilor. în „Şezătoarea44 e a vorbit despre „Răul copiilor41 boală coprinde pe copil Intre 1—7 ani. primejdioasă pentru copiii poporalul, căci le strică peptul şi-l sluţeşte. S-a spus alun * că cel mal bun leac contra acestei uricioase boli ce apucă \# copiii mal ales la finele luneT, sunt desclntecele şi scald:»i--. rele cu buruenl negre. Mai este Insa un leac contra atTricj boale. ce l’am putut capata cu mult greii de la un moşneag Răul copiilor se scrie pe o hărtie, care pâturită şi fâ»*uu mică se coasă într’un săcueţ ce se poartă la git. Unele uuumi o pun în pernuţa ce se pune copilului clnd so culcă, sub «ap. iar altele In albie. Iată ce se scrie In acea hlrtie: „In numele tatălui şi al fiului şi al sf. duh, amin. „Eu sfîntul Arhangel Mihail, pogorîndu-mă Elionuîuî ti» tîmpinat-am pe Avizuha, aripa Satanei, şi era foarte groaznic* părul capului el pînă în călcăe, minele el ÎI erafi de fer. nm ghiile la mini şi la picioare ca săcerele, ochii îl eraii ca iii»'' Iele. Şi o întrebă arhangelul Gavril: „de unde vil tu ciuli necurat şi încotro mergi şi cum Iţi este numele tău?,, Eară ea ad zis: „Eu sunt Vaşca Avezuha% aripa sat.uvl şi mă duc în Bitleemu IudeeI că am auzit că vre să se na* * prunc pe Isus Ghristos, din Maica fecioara Maria, şi incu să o smintesc pre ea14. Atunci o lua Arhangelul Mihai] de părul capului el 0 legă cu lanţ de fer şi J-ati pus paloşul în coastele ei iar m * zis: „întăî mă fac Fuq.Hu şi broască şi mîtă şi cioară şi |d ingăn şi porumb şi săgeată groaznică şi aşa întru prin en*- U oamenilor de le îmbolnăvesc pruncii şi dobitoacele le wm»i In pripă; şi am 19 nume şi unde sînt numele mele scris»' un mă pot apropia de acea casă 19 mile de loc. Întâiul nuni# * Avestiţa, aripa satanei II. Baîodorja, III. Soloniocia, IV. blllni V. Licalja, VI. Carmila, VII, Mita, VIII. Lipiha, JX. Cripa, X. bliu# ŞEZĂTOAREA 157 Kliuu XII. Hataula, XIII. Incarda, XIV. Enblba, XV. Mu, » Hllona, XVII. Şilli, XVIII. DIhm si XlX. JajcTJ •?' unde ■4 a«i cti- nume ale mele scrise nu mii pot apropia de acel IM mile *iikMuIut Mihal şi chipul SancăT. Arhanghelul e cu sabia m fctlttft şi ţine pe Sanca legată îu lanţ. Ui mal mulţT scriitori a acestui leac îl scriu cu litere chi-fiV*» şl rar unde mal găseşti eîte un asemine odor. El fac i*t»»rie ou asta căci fără nn leu sau mal bine nu-1 scrin, înlne, cu toate că nu-ml trebuia pentru scopul ce credea Hia ţine aproape îndoit taxa de mai sus, căci alt-fel nu ii avea acest chip de a tămădui boatele. Iobu da la Suci ava şi cu toţi sânţii Iu .veci, amin. Şi să I locanta hârtie treime să se scrie numai de oameni bîtrănl M Lupescu. 158 ŞEZĂTOAREA ^o^restea, Hru-p^tlia i Pe clnd făcea D-zeti dobitoacele de pe pămînt, iaca von la el dracii, — Doamne, zise necuratul, dă-mî şi mie voe să fac o viutuM Şi fiind-că Dumnezeu era învăluit cu treaba şi e şi bun k inimă, dcte voe dracului să facă pe lup. Dracu se duce a casă şi face din lemn un lup cît o cu 4 de mare, şi vine de-1 arată lui D-zeft cum l-o făcut de bir* I> zeu văzînd o lighioae aşa de mare, povăţui pe Diucu mal micşureze, să-l mal cioplească, să-l facă în sfîrşit nul j*e gustul sf.-sale. Dracu ascultă de poronoa Ziditorului iu turor făpturilor văzute şi nevăzute, şi dupăce-i isprăvi, veni Iar la D-zeu. Domnului nu-1 plăcu nici amu făptura dracului — Fă-1 oît un cine de cei mari. Iî porunceşte necuratului Spurcatul mluios se Întoarce acasă şi făcu cum i se jw roucise, căci de frica Domnului se inspăiniînta, şi făcînd lupul cit un cine de cel mari 11 aduse iul D-zeti să sufle vuiţi iu el Bine-cuvîntlnd Domnul lemnul cu întrupare de lup, ni m făcu viii. Dracu vizîndu-şl făptura, o povăţui să mînîneo \* D-zeu. Lupul începu se hlrîe şi să se răpadă la Ziditorul luiuel; D-zeti atunci poronci lupului să-şi mînînce stăplnulfl lupul o tuli după dracu. Di acu, de frica lupului, o Ie la sănătoasa şi fuge dracul, fuga şi lupul după el. Cum fugea el, Ie 3 perl şi-l zvîrh* Im urmă. Lupul, din gol cum era, se acopere cu păr. Dîud >U un laz se vlră în el şi lupul văzînd un flăcăii îl sfirtică po nţ în locul Dracului. $i de atunci a rămas ca lupul să mînînce ol, caî, vito 9, * şi cîte-odată să mînînce şi draci sub formă de om. Şi de-aoore, fliui-că are perl de drac, ochii lupului stiălucese noaptea două luminări. u.luim (Povestită de elevul Catimariu I1. Dumitra din cl&u Y-a a *c