ŞEZĂTOAREA
 Fundatori: T. Danii!eseu. Lupescu, N. Vasiliu.
        Director: Artur Gorovei.
              Fălticeni, A prii-Maia i8gg, No. S şi 6.
        3? o v e s t 0
  ‘t odată dad o fost. că de n’ar f] fost nu s'ar povesti, odată o babă ş’ un moşneag. Fie-care avea cite-o fată. moşneagului ora foarte frumoasă şi harnică. A baboi ora o slută ş’o puturoasă, de uu mal avea păreehe. Fata iguluî era şi bună la inimă. Fata babei era însă de f*filriţe la maţe. Şi fîindure că Ia easn moşneagului dn-llim. nu cocoşul, toate trebile casei le facea fata moşim — Fata babei toată ziua şedea şi nu lucra nimica, şi 1 o pîră pe fata moşneagului clnd se mal liodiuea şi ea. IA moşneagul porni la tirg (lupă tîrguelî; fata babei II sM aducă haine frumoaso şi lucruri scumpe. Jntreba-fata lui că ce să-I cumpere de la tirg, ea nu-I ceru , de oîL să-I aducă ce va găsi pe drum. olndu-şT cruce, după obicvifl! creştinesc, moşneagul por-•Irum. Cum mergea el gindind şi uitîudu-se pe jos vede Se pleca, o luă. o strînso şi Sara, clnd se întoarse tirg, o dădu fetei sale. Fetei babei îl adusese hainele mul frumoase ce găsise în tîrg. Fata moşneagului puse Io pămiut şi din ea, in vie-o 3 zile, crescu un nuc aşa uios, în cit îţi era mal mare (lragu să-l priveşti.
66
ŞEZĂTOARE\
IH.I
    Intr* o sfîntă Duminecă, moşnegii], baba şi f;ita linii se părea că era scoasă din cutie, so duseră la biserica moşneagului ca laciimeie îu ochi minase acasă, să dlivlie* casă, că ea na poate merge U biserică, că u arc stric’ îl mal puse înainte şi o dimerlie de mac, să-l uleat a Ol facă din el bucate, că de nu va asculta, o m'nîneă p.-
    Nu plecase bine baba din casă, şi numai ce vine U un chitigoî.
    —      Da ce plîngl, fata rnindră şi frumoasă ? Du-tc >n de te Îmbracă si în locul tăfi vuîîi face efi treabă.
    Fata ascultă sfatul chitigoiulul, se duse la nuc şi x o Învăţase paserea:
    —   Deschide-te nuc şî-mT dă strae.
    Din nuc rşiră atunci nişte haine mîndre şi fiunioa.w
  nu mal craii pe lume. Fata se îmbracă şi se duse *1 biseiică. Moşneagul, baba şi fata babei n'o cuuoscurA. aşa de frumoasă, şi-î şedea aşa de bino, în cit la -.n puteai uita, dar la dlnsa, ba. Feciorul iui paratul ui, cur*» bla a peţi (a se însura) era şi el la biserică, (jind u inima şi gîndul îl rămase la ea şi-şl puse în gînd sn nevastă, dar cîn 1 să între în vorbă cu ea, fata e.ş: din I că, se duse acasă, se dezbrăca de hainele cele mîndie. I se pe nuc, de undo se făcură nevăzute, şi se îmbrăcă baînele el cele ponosite şi rupte.
     Cînd veniră moşnegii de la biserică, bucatele nu m» calde, nici reci, ci numai bune de mîucat. Baba crăpa •! dă că fata face cum zice ea şi nu poate s'o bată.— In cîte-va Duminici de-a nudul baba şi moşneagul cu I duceau la biserica, şi fata moşneagului rănjîuînd gătea treburile, se ducea la nuc. se ruga să-l dec In Imbrăcîndu-se, se ducea la biserică. Feciorul Imparului bunea după fata moşneagului.
     Nu ştia ce se facă ca s-o poată g*si şi nimeri, nud glndea se între îu vorbă cn ea, fata îşi lua drumul fl se ducea, nu so ştie.
     Odată feciorul împăratului fşterne lu biserică, pe
ŞEZATOAKEA
67
    MM cu lîşlnă. Cînd fata moşneagului, gătită şi mal fru-(|it cu in era înainte, voi să iasă din biserică, căleâ pe | ru lî'iînâ şi un papuc din picior rămase pe lăicer. Ea lnt«’.,ii'să să i Tec ci-şl căuta de drum. Feciorul împa-lnă papucul şi-şî puse în gînd se umble toată lumea P vji găsi fata pe piciorul cărîa se loveşte papucul.
        feciorul împăratului lumea toată şi nu găsi pe nici |,Hăria să i se lovească papucul.
    'O i\ «tind el pe gîndurl îşi aduce aminte că numai pil Iul n’a cercetat despre fata cea frumoasă, şi cum aminte de acest lucru, şi porneşte la cercetare. Um-hiitul, ajunge şi la casa moşneagului. Baba aflînd ui împăratului îmbla după însurătoare, şi temîndu-se placă mal mult fata moşneagului de cît a ei, puse UmşneaguluT îutr'un ciftbăr mare cu cenuşă, după uşa Clud vine feciorul împăratului la cercetare, cearcă dacă papucul vine pe piciorul fetei babei. Piciorul mare, papucul îl era mic. Baba văzind că nu-I vine , ntftrtii de feciorul împăratului să-I dea voe să-l maî *,Vl mai cioplească.
      il împăratului pricepînd ce vrea baba, vroia să plece. * atunci ÎI eşi înainte şi cin tind zise:
            Cucurigu !
            fata inoşneagulu îl după uşă, în ciubărul cu cenuşă.
       nil văzind că nu-I lucru curat, căută după uşă, In cu cenuşă, şi cînd ce se vezi ?
       » era ascunsă fata moşneagului, pe piciorul căreia păţi lovi de parcă era făcut pe el. Cum o văzu, feclo-Iflipărai o cunoscu, o luă acasă la el, şi factndu-I uinoase, se cunună cu ea.
             de Catrinarifi Dumitru, elev în clasa III şcoala rurală ol).
M. LUPESCU
68
SEZATOAFEA
             Din botanica populară
   Soiurile di? pere cunoscute in Rădăşănl, sînt:
 1.   Pete Sfntuieşti, fata gălbie, gust dulce.
 2.     n de ZoJ, cele mal timpurii, faţa albă, gust dulce
 3.     „ busuioace, fata gălbie, gust dulce.
 4.     „   imame ie, lungăreţe, faţa roşie, gust dulce sălciu
 5.      „  ciuciuvene, fata galbănă, gust dulce tnecăciotf.
 6.     „   garofe, faţa roşie dungată, gust dulce.
 7.     w   scorţişoare, rotunde, faţa vînătft, gust dulce.
 8.     „ lucioare, fata gălbie, gust duleia.
 9.     „ p:tse(ele, lungăveţe, faţa gălbie, gust dulce aspru
 10.    „ cu mtezui roşu, făinoase, faţa vîuătă, gust nitnţ
 11.     „   murgi, idem.
 12.    „ harbuzeşti, fragede, faţa gălbie, gust dulce. 1
 13.     „   rofane, fa(a galbănă, gust dulce.
 14.     „   popeşti, fata galbănă, gust dulce.
 15.    „ cureubete, mari lungăreţe. faţa gălbie, gust duIMpI
 16.     „  trăsnitoare, fata gălbie pestriţă, gust acru.
 17.     „  înecăcioase, fata vinătă, gust dulce sălciu.
 18.    „ pergamente, faţa galbănă roşie, dulci.
 19.     «   alămii, făinoase, galbene, dulci.
 20.     „  ungureşti, mari, faţa vluătă, dulci sălcii.
 21.     „   tuişeşii, faţa galbănă, gust acru.
 22.     „  tă/dreufe, rotunde, galbene, dulci.
 23.     „   gindăoane, lungărete, fata gălbie,  gust dulce » j ii
 24.     „   nenceşii, fata Yînăta-roşie, foarte  dulci.
 25.     „  cotnărele, rotunde, faţa galbănă, gust dulciu
   Toate aceste soiuri de pere sîut văratice, şi nu se pot llftd
 po iarnă. Sînt, însă, pere tomnatice, cu fata vînătă. duM cari sînt bune şi ferte, şi coapte.
   Pădure(e de păr% cari nu tin pe iarnă, sîut de trei Murii cu faţa albă şi gust dulce; cu faţa albă şi gust dulce lnn>4 cioaso, şi cu faţa roşie şi gust dulce aspru.
SEZATOAREA
69
I
i
i i » * $ r y se cunosc următoarele: i bfţf dospiioare% ali>e-roşiT, gust duloe-sarbăt.
   „ vişinatice, galbene-roşiî, gu3t cam acru. u  ultuoant, mari. galbene, gust dulce sălciu
   I. cireşe ulluoane albe, gust dulce.
         .  chetroşeie, fata neagră, gust   dulce.
   I*       amare   albe, liune pentru dulcetb
         „  negre,  gust  amar.
         „  negref  gust  dulce,
   D . dulci, albe.
      I 'urnele sînt de trei feluri; roşă, hultuite (roşii) şi selbatece, N#'i vinete.                                                 c
      f'e* ;e sini: albe văratice, albăstrii văratice, şi albăstii
   E mutice.— Aceste din urmă servesc ia fabricarea raehiu-yf n povirlel, şi strlnse în ziua cruccl, slut de leac pentru ii'â'Cea-rea.
      f*oam e silit: poame goldane, albe, avrame, bardace, stă-!■»*«/, turcuduse, ungureşti, pepestî, tomnatice, şi por om bele.
      In Uădăşăn! se mal cultivă: coame, bune pentru durere * Immiă; căline, bune pentru tuşă; zarzare; chersifi, cu fata HUtiU, «cărnoase, gust dulce sâlcifi; gutai; cu faţa galbănă, JtHifinK1, gust dulce aspru; a gute albe şi albăstrii; coacăză;
         măline negre, foaite mici, bune petru gâlbază; i't, cu struguri roşii, scămoşl, gust acru, bun de făcut alune, moldoveneşti şi ungureşti; nuci.
              (După NecuUî Mnîbll, din Bădâyănl.)
                             ^ ^              A. GOROVEl
           GLOSAR DIN MUNŢII SUCEVEI
                        (urmare)
      I) hr aude t îu cuvlctul drot (sîrmă) unde se aude droi; kl ihiIu sună curat.
   HI (a li) — a fi îndrăgiţi.
               ....„Ia stat fraţ şî nu-î puşcat ol I-amlndoI o fos' daţ“ (îndrăgostiţi.)
70
sbzatoahea
      dă (Jalba') — Încolţeşte, creşte din zi în zi tot mal tare. dălogî — lifturile friuliiT pentru călărie, dăscăli [a] — a pregăti j>e cineva din bună vreme despre <»n anume, are să vorbească, sau ce şi cum are să farl 0 treabă.
      dcjgti — şi
      deşti — degete.                     1
      di — de (pnrpos). dijdieta fa) — a dezgheţa, diusehghi a) — a deosebi, a. separa. diosehghT — deos1 bit. separat. de-opartc. dioscbghjţ.. — 1] particip verbului a deosebi, 2] afară <ln dioscbghit. di asia, da* măi ieşti si mta măi ceva* dişt.Ie (a) — a deschisa: diştei cutîtu (descheie cuţitul), diilegi (a) — a d rege ceva stricat; a drege borşu1. diresall — sorbitură (mîucare lichidă) direasî cu zniîntînă niii cu alt ceva bun.
      dîrvali [de] — ordinar, de purtat de-a valma. Romîmil mm» două i înduri de strae: unul pentru zile imul şl altul de dirviiî ^ordinar, de purtat In toate zil»-l«l dîrvali (a) — a festei i ceva curat, a murdări hainele sau im ioc cu pajişte curată.
      Dobrita — nume de haită I căţea), dodă — netedă pe cap, lăută de stă părul lins pe cap. dohot — păcură: „negru cumu-I dohotu* (cum e păcura), doi ii — apă foarte lină: „măi dolieşti pluta — caută dn iuti îngădue pluta mal ales pe unde-T apa doliu" Ponisă — poreclă; pare a veni de la Di ou is ie. drabghinî — o aşchie mare dintr'un lemn care a crapul ■!« trăsnet sau din altă pricină
      drăbghinatl — lemn eare-i numai drabghinî, crăpăt taro |4 o mulţime de locuri; se zice şi drubghinari. drlnitî — şindrilă.
      drîmbl (îl face-o) — îl plesneşte peste buze în şagă <l»'l clămpănesc buzele ca la cal. dtîai-I — dtiară-I, sa-I duară; de la verbul a durea.
ŞEZĂTOAREA
71

     dm I — dnarft-l. ii||i li — dfiară-te.
         \h — dOară-vă, să vă dfiară.
            — Iarbă marc, bălâiM.
     «Ml i'Uil — diminutiv do la adj. dulce:
                    „Nid o poaral nu-i d u 1 c u t î, ca nmila di la mâîcuţî".
     HI, |ilur. dfllurl — ni^te unflfitun pe ghîaţă sau pe lemne: «dul di ghTaiîH - unllătură, culme de ghîaţă.
     6lv|H — pantaloni largi, safi bernevicî orî itarl largi iMirm — Dunărla: „Hal copiliţi mâl tari
                               el vini Don urla mariu.
     ■Pt)» — I ] .smoc de păr mototolit 2] o bucată de piele cu păr cu tot, care se întrebuinţază la măturat vetrile.
     £1 fa se) - a se îmbiba.               u,ri* - w
         uliii [aj — a zmuige de pene o pasăre. ii — 1). Iarna, apa care curge do la izvor în vale, ln-ghejnd, formează un fel de spinare peste care o imposibil de trecut cu viti-le. Aceste dungTde gh:aţă sc zic d u r 1 a ş, plur. tot durlaş; I im s-aude.-
               2). Insa urnă şi tur] aş - sloi de gbTaţă aduşi de Bistriţa, primăvara.
     Hhtbgltlu] — bucăţi ItingI de lemne cilindrice.
     (pl (lu a de) — eînd pune vasul la gură nu-1 mal la pînâ nu-1 goleşte de tot Insamnă apoi şi un gît bun -o gură plină de apă. rachiu sau alt ceva: „da iu mal trfigT-o duşc*î“ (pune vasul la gură şi gllgîe do 2-3 uri, dar nu-1 goleşte), l|l» bucată toarte mare de ceva.
         )M<u*şV) — a-şî răzbuna, ase satisface: „mnl-am distuîet inima**, ml-am răzbunat.
        f i ulei odată nu s*aude curat de cit numai In silaba ea, mi ac aude: a zndt [a videa], a şîdţ (a şedea), rîndunt iun), etc.
        |j| începutul şi în corpul cuvintelor se aude In totdeauna
72
ŞEZĂTOAREA
        precedat de un i scurt: Usir, părieti, etc.
           La finea cuvintelor se aude totdeauna ca un 1 întie":/. >bM [gobae], m (ne), di [de].
           1 u silaba ea, uneori sună şi simplu a: bat [beat]
           Sună îăfi, a cărui formulă ar fi: 2js î + 2js & * ^5 fi - <» In cuvinte ca bekujîaetî (beleujetă), dirîaeji [direge] etc.
           Sună iei în cuvinte ca bsteşag, meşteşug etc. Formula acuulul e ar li 2j5 1 i 2's 0 * ^5 â = c
           Suuă Uda în cuv. ca clîăal (cel) şi altele, în carî nuanli*U a, ă, /, 1 şi « variază de la cuvînt la cuvînt, şi pentru dm sebirea cărora trebue muită muncă.
           Sună ca îă\ curia (curea), etc.
           Sună ca Ut: pai-om [pe un], diu-om (de un), edzari — cîrd de Iezi
        Krhan — nume propriu; pare a veni de la c r b î. eriiî — tasma, un fel de piele iie viţel, suptire, foarte Mwi tăbăcită, care se pune la bondiţl şi pe care se ■>< florile.
        cnnaroc — bllcîu. eruueî — fugfiu, o pasere, esta — acesta, ista.
        ezîr — un lac f. adine, pe care sătenii îl cred fără fund in care locuesc balaurii.
          F. sună clsş (notăm c, ncavînd alt semn fin etc.
        faraon — ţigan negru cumu-I dracu. fartâm —- partam, clofîrtă. fi (’n sus) — imperativ: apucă’n sus mal repede pînă te v mergi iuti, porneşte (cam cu de a frica), făleflrî — Im-rătorl cu faloea; sc zice mal ales cosaşilor, fărlmi (funii fă>vrii) — rai! de fărămiţe, fărâmiţe, făriuMii Fed'uc — nume propriu de familie, feşme — sfeşnic.
        titani» — plur. biăuUI — chitanţă, cbităntî. fidileş — un vas rotund şi lat la volum [cilindru f. senil! care se face lapte acru.
potrivit) Iu ut
73
ŞEZATOAIiKA
         l| - diminutiv de Ja fidiify.
         *— firile, mi de siuge, ci din prinsoare, din invoealâ, „mâl Hrteli - măî fiato1'; „ni fîtttft* - nu-1 te frate, strein.
         /n se/ — a-s?î zice frate (flrtet) unui altuia.
               ...„l’r&eu firUţlii pi Dlnmădzftft. iar Ibmnftdzîful îl m fînăţîă ‘ (din Cosmogonia poporului; cap. rFa-
               ctrîj iu vii" ).
        Ud — o bucată do prnză aproape rupta, toătă curge do petece „ÎI curî flmdunir - 11 lot rupt, îl curg peU-oele de stricate ce i-s hainele, palmă peste ochişi data cu tu cu dosul minei: „ ţ-oîri da o liiaşcî di l-or sein iile o hi şl-l vidle dinţi la aliî nu la tiui“-Ui — glod pe drum, udcalâ de se strică drumul cel bun. Se fa^e dud se topeşte omătul, şau crud da o ploap,
           ţ Iftwph gură care nu poate tăcea, divulga totul: „al t'ic.ii’ ?i tu filonc I — tronc cn vorba ea şi eu bolovanul în balta. Nu puteai tăcea? (nu-ţî puteai ţinea flanca ? b
             din- ce bato (Intra) moale şi urît,
        *- nume proprio de familie
        j — a umbla. în tonte părţile, a nu mal avea nstlmpăr; foîse - nu mal stati locului. nu se mal astimpări: „iriga cum foesc negurile.
|HJ ?i
Iii a lac/» treaba în batjocură, ti — Hi'gligciit In îmbrăcă niillte, fci tenitos.
   Mm a ferbe fără apă. Mămăliga după ce s-a cotozlt, im mal portnd ferbe, forfoteşte, i nmne propriu de familie, lib *r. libertate: „l-am dat frai - l ani lasat liber, l-am jiu* tn libertate*1.
       fttetifl. chin mare: „mui-o tras om frecuş di umî-o Itigi s'iflitu pi copaci/
74
ŞEZATOABEA
      fiîmbghii — frînghie, plor. frîmbgbiî, cînd Insamnă şi frâu juri fia prosoape].
      frnpt — 1]. lăptăriî şi brinzături, 2). zile de frupt - zile tu care le slobod a minca fnipt. fugln — fugind fgerundîui verbului a fugi.), funiei — femei; sing. fumlei.
        G se aude curat Înaintea tuturor consoanelor şi a vocalrlm a> ti, f. o, u; înainte de i şi e se aude ca jgx sari gjf. in cari j şi g variază în Intensitate dc la cuvlnt la cuvint: (vin), gjur {ger), degjti (degete).
        Tot Înainte de i şi e se aude ca gh\ ghenş, ghilotci, ele, So aude bgh In frîmbghii [fringhie], etc.
        Se aude ş In <Uşti (degete) şi alto cuvinte scurtate, gazda — nevasta, sofia; „nu-ţl pot da răspuns pin nu ml-oin întreba şi gazda.
      galit si
      gilit — gojbălitl, paseri domestice.
      g3ii(S — 1). ger mare. 2). om aspru ca gerul.
      gâbul [a] — a glmba, a surprinde.
      GliCrman — nome propriu de familie: Niculai Gfurman. gbfiuş — animal cu vrîste, cu pul, vargat. ghibî — gheb; adj. ghibos nu ghebos, gbjba—hîrţ — o matahală gheboasa şi nrîtă de spăriat copiii ghiloteî — lemn închircit, care prezintă mulţime de mădzănM (nod Henri)..
      ghilotlu! — wiflâtură la gît; ori ce ulceraţie pe corpul ani malului sau pe trunchiul copacului, ghiolbani — ochioasă, cu ochii mari. gluvizîQ — o nuanţă de violet închis:
                            „flâoricicî ghivizîi la bădiţa’m pălării** ghiinpnrDş — ghimp, spin.
      glaudii — un fol de mincare făcută din mămăligă prăjită « n apă rece şi sare: se mănîncă în zi'e de popă şi ml cînd omul n-are cn cc-ş ţinea zilele.

SEZATOAKEA
75
   H*A ia) şi
   ytdtl (a) — a mulţumi, a sătura de apă, de sare, ori de mîncare etc.: _Aşă-I di bun fînu, di nu li măi pot gioi eu el (pe vite)“; N-am cu ci ii gini - n-am de ajuns. — Part. giorit şi gioit.
   |Mt?l — giulgiu: plndzl di giulgi [de giulgiu].
          — încrucişarea porcilor
   |Hriil (a) — a nu putea rezista unei boale, a se umplea organismul de atîta otravă, îndt să nu mal poată rezista, să piară: „l-o gitruit - l-o pus pe patul moinei, l-o otrăvit, i-o dovedit cu desevirşire-.
      «rulta — făgăduita (subst.): „nu-mT dai gluruîla?* Nu-mi dai ce ml-al făgăduit ? Nu te ţii de făgăduinţă ?
   ■Oft 1 — om gîngav, care gîngăveşte vorba; gîngîit (part.)
   plicii [a] — a vorbi pe silabe şi foarte întrerupt repetlnd silabele; a fi gîngav, gîngîit.
   pnj — plnr. gînjurf; o nula plriitâ şi împletită colac, cu care se leagă parii la gard; part. Ingînjit.
   glixlriţ — animal f. bllnd, care vine după om, mânîncă din mină etc. Se zice despre pripăşii ramaşi de mici fir de mamă, şi cari se deprind a suge la alte vite. Gîrgariţ se zice şi omului mueratic, care se ţine cu mal multe femei.
   JllK'l   gîSCă.
   B*ti — 1) gîşte [paseri], 2). cucoşT, cucoşeî făcuţi din grăunţe de popuşoî coapte în pripă.
— vin: fv - un sunet Intermediar Intre g şi j].
}!n şi bgliişîu — vişin, gjişîni - bghişlni - vişine.
|0 — viţă.
   g||« (slobod) — „aşă-$ di năcăjit di drept Lm vini sî slobod
   |         g(asu - să tip. să răcnesc.
   jfâmujdi (a) — a scoate cuvinte întrerupte şi cu îndărătnicie. „Nu glămujdiu - taci, nu zice nici circ!
   Cil — gftlit. gojbăliţî.
      dur — nume propriu de familie, puiil - 1J. vacă In perioada goanei (gonitulul, In vremea

SEZATOABEA
giîtîi
înemcişărel sexuale), 2J. femele care treclnd up;i şl-;f uda* [balele.
le-iyâ.
piu»
     gr^hhi — jvghm.'a din şira .spinare! de Ja împreunarea spn udo»’ o»lor cumă pMoate de dinainte, grebfmos — gheb s* in iTginueâ. grenbăuitlul: slab şi ou grcu baunl I. proeminent.
     g»*0Ş — grc.şală, lipsa: „uu dă greş* - nu lipseşte: Mncm asta arifgivş" [an? greşeli, To greşită pe une lo< ir ( gi-Iv — pestriţ, clui grîv. (de aici numele de Urnei), groapi — 1). loc neted, plan, cam perpendicular pe pnnU muntelui: 2J. nu M «ie pivniţă nezidită pentru mit cartofi şi alto rădăcini,
     giHîu — copac tlnăr, sup'.irel şi drept, grund/, — 1). drob de sare. 2) bulgăr de glod Îngheţat gnmdz&rlî — drum cu gmndzuri de glod Îngheţat, gudiulal: — „uiu o raţă gudnrlaţ). en gnimad/.l gndmlu (suciţi), fcim iii tura senpeul şi a ta
                            >va urma).
. niţei).
'TEODORE* I
       TRADIŢII POPULARE DIN BUCOVINA
                 XOl. De unde vine nume'e Saiiagura ?
     IM uite popoare sălbatece au mai năvălit despre răsărit i tara noastră, dar aşa do cruzi ca Tartarii nici un popui n * mal fost. El n cinici * ă iot ce văzură cu ochii; pe locuit oii >i omoreaîi, elădirclc omeneşti Jc aprind cad* şi yărrilnătiirilc 1* tologeau eu caii lor coi mici şi sprinteni. Eiind-că năvăli ^ Tartarii adese tu ţară era şi poporul mai totdeauna cu ft; u In spate şi nu putea sa se apuce dc v, un lucru mal durnhiî
ŞEZĂTOAREA
77
                  nl't locuitorii do pre lingă Prut în «apropierea tîrguşn-ilr ntiin-zi „S&riagurn". erau stinghinţl eu totul. <Jnm so puicii acewi locuita înainte nu ne amintesce trfiditia. AKltu ^tim Că. să sfătuir& locuitrif să pu* pe apropiatul h «II p&zător. Acesta avu sit deie prin strigăte şi prin lutniu1 de ştire despre navalirelc Ta*larilor Iu ţara. Se ttiemi ast-fel de păzitor? Nici pentru flata cea maî tiu voia niinene sa şi paie viata in priincjHo. După mu'fc găsi şi un ast-fel de păzitor. O fo&bfi bfitrlnă uu-Hn In Împrejurimea prin răutatea ol, eu nninelc K Jndrăsni să ste.e pentru o plată bună la pază într'o A |m- amintitul deal. Cînd năvălian hord.dde tartare. avea U prbj bun să strige din ytrăpulert sudoiud din toată m jm* neîmpăcaţii Tartari cit o lua gura. locuitorii de pe Hhfttt ce insemnâtataie hvu rîenitul babe', de aivra se îdoa unde wSC simţiau mal siguri, $i li era cu putinţă.
   rft erau T«artaril grozavi, totuşi se fîreau de babă şi tonul nu iudf ÎSDia să vie Iu apropierea .'Sandei. Aşa scapă Miil de multe ori pe locuitori de inoaiîe De acea roi-imiiwmi după moartea el locul unde fusese locuitorii scu-I pruzimea Tartarilor numai prin „gura Sandei*1. Sanda-fi Siiiulngura se prefăcu cu timpul In Sadagura.
        XIV Comoara ascunsă.
     povestesc încă şi acuma bătrîuil că pc timpul lui iviviîdnl Muldnvi! so alia aproape do Oraşul Şiret o panii ca o sită. tecsîtă eu stejert şl fagi umbroşi Înalţi ruşi. şi de o bALrineaţâ Însemnată, au auzia de acolo chiar în ziua mare urletul lupilor jUMUlni urşilor. In pădurea aceea într'o văgăună sub o IJilinsMi :i de marc era ascunsul unei cete de hoţi. doi-Wm tu iniTuhr cu un căpitan stravin ca smoul şi înalt pâul, cunoscut iu toata ţara groaza bogătaşilor şi a
78
ŞEZATOaREA
negustorilor, dar milostivnicul vădanilor, orfanilor şi a IM oilor. Cu toate că mu lăsă nici eînd sărăcii pe care-I IntiiM cu mina goală, totuşi omorise mulţi oameni, caii nu să du pil-daţi. Dar şi casa era după un ast-fel de omor prada forni.ii Nimene nu se găsia să poată face acestor tllhăril gr«- "U* un capăt.
   Odinioră pradară hoţii şi o biserică. Nu mult după .» ■ 4 se ’nbolnăvi conducătoriul hoţilor greu. Zăcînd el aşa pe patul morţii în vizuniea sa, văzu de odstă o pară mar.. i« a cărei mijloc se arătă chipul patronului hi sericei prfldM»
   Griminit de spaimă auzia ca In vis următoarele cuvmio i măitănţatoai-e: „Cu dureri sfâşietoare vel fini în curînd ve-** ta cea păcătoasă, dacă nu te vel întoarce de pe drumul spinos şi nu te vel lepăda de meşteşugul ist uricios şi Ml# tamat de Dumnezeu, ear' lucrurile pledate din locaşul d<<iHi nezesc să le duci indărăpt*. După aceste cuvinte nuiiml -ii* hoţul hoţilor ce se făcu mal cu dînsul, el lesinâ şi •UiM după două zile se trâzi în mijlocul tovarişilor, carî-1 depllM tiuăndu-1 mort.— E! li povesti despre videnia, şi ameninţ;»'dij li spuse că se vor şterge de pe faţa pamîntuluî, cum nu vw ascultaşi el acele cuvinte sfinte şi după ce luă de la fişt* juramintul că se vor lepăda de hoţie se îrnpârţiră după l«-i nătoşarea baciului cu odoarele şi banii prădaţi.
   Căpitanul dădu şi fie-cărul partea sa, ii aminti înaiiiW* despărţire mal odată despre făgăduinţa lor şi după rx 4M fie-cărul o cale bună şi noroc gîndi unde să-şi ascund.» *i partea sa, treisprezece poloboace ticsite cu galbinl. IniHt pivniţă pe eoasta dealului Iq faţa oraşului Şiret voia • * «I cufunde averea. El îşi aduse patru zidari, li făgădui umili bani dacă vor zidi în timpul nopţii o pivniţă. Pivniţn «oi gata, dar în zadar se opintea să bage toate buţile cu gîdU* Numai douăsprezece aveau loc; de acea îngropase al i»»i sprezecelea poloboc înaintea pivniţei. După toată mum » h dădu zidarilor voie să-şl ieie din butile puse In pivniţă MM bani cît vor putea duce. Dar val! Baciul încuia pivniţa H întrînsa pe sărmanii zidari. Acuma deabea era el sigm >4
ŞEZATOAKEA
7^
  va şti nirncne de comoara ascunsă, Cu un săculteţ de Uil so sui pe o trăsură cărnind spre un oraş învecint avea să se precestueasră. Aproape de oraşul amentit •IvmI trecea prin o pădure, gîndia căpitanul hoţilor cum oare şi viziteu, tovarăşul seu cel din urmă. Ou un cuţit llt II străpunse pe neştiute în spate. Viziteul căzu mort «■«!, aceştia se spăriară, răsturnară trăsura şi aninat de |»r«»lap fu nevrednicul hot tăriat de moarte. Aşa tini ol h.» cea păcătoasă. Comoara ascunsă încă n’a rldicat’o v măcar că pivniţa se deschide tot deauua de Paşti pe 1 înviere? mântuitorului nostru.
                                        ILIE VESLOSCHL
   8ARUĂT0BILE SlPTĂMlNALE ALE BOMINULC1.
        într’un clas răâ a adus împăratul Traian pre bieţii romani peste Dunăre şi i-a aşezat în părţile ce lo-nstAzl urmaşii lor Kominil. Căeî na fost nevoie, n a hirercare, n'a fost năvălire de nenumărate popoare fără 10, n’a fost asuprire şi urgie, care să nu ti trecut peste răbdătorii Komînl. Avut-au el doară să vadă toate nea-căpcîne năvălind şi treclnd prin ţara lor. Şi aceste In urma-le numai moarte şi pustilu.
      aceste Insă nu-i ainăriră Pomînulu! viata atlt de ua jugul cel greu, de iîer, ce trebui să-I poarte pănă dI u zilele noastre, adecă boerescul.
      a scăpa şi a se detrage de la acest greu, şi-a făcut dftcaş multe zile din slobode rlegate*1, adecă de săr-™ *
   •! deci mirare, că intîluim la poporul romîn mulţime nelegate sărbătorite cu mal mare sfinţenie decît săr-cele mari, legate. §tia doară Romlnul mîncat de negrele, că numai sărbătorile 11 pot scuti Intru eît-va de rl ueomenoasa şi vlăguitoarea muncă a boeresculuî.
80
ŞEZĂTOAREA
    Se TnthnfJÂ eă cit»* un Romîn istet- îşi lua cit** o iată uu* rajitl aă păcăliu-vă bazai pe aceste sArkitorl y>rc vechilul b-»r resc. fîc-i mina la Imensa râsptrtizLidu-i o’ar merge 111<']•! bucuros. Insa se teme de rârete. c;VT sărbătoare nslă-ii
   — ha unde-] hărbătufiiv astfLzT mâi omule, II zicea rochilirî, r.ft cioară uzi !1 hun!
   Bu Ti fcâîiifitoare, domnule, 11 zicea Kouiinul năcăjit. ej azi ii „Lunirci*.-
   Vrin 1 nevsimi s- depărta aprigul slujbaş fără de lucr ! u însă ou propusul tare, e.a aduna zi să-l scoală pre Romîn Eli mal di dl ia lucru.
   Iviudu-S î verlulid adcma-zi dos-de-diminearft şi cilii miw* dn-l'pre Ivoinlri la lucru îl răspundea aresta*. nu pot esi > a' sîVrliitîo.rre I - Ce sărbAioai-, zicea silica boercaseft. uu nîd tu măi liorriln ■. ă azi ii Marti? —• Ba zflfi eă-1 sârbul- . eâ«i azi H „\5 ieruri11. *
   Nu«*Aj11 şi păcfldt se ducea vechilul cu irtndîd rău. *r mine duniniMţr» sâ-şl răsbunp asupra 1 io intim Iul şi să-l iu cârca cu-» luciu foarte grea,
   Hală el iş] făcuse soi-oicala fără de Romîn, carele chimml Miercuri ia lucru zise: ui-as du-* bucuros, «ncomia. da a»n ti m sa lucru, im-î sarbiiiuaiv I Uu fel de sărbătoare ? 1) apo ii „NIît*iefitoafşi-1 taro ou primejdiei
   Ca opărit si cu buzele limlate se depărta, aprigul sluji ior
boci esc.
   Joia tot aşa i se Iniîinplu, vechilului. căci Romînul i>M nici nu voi să ştiu do lucrn. câ era dotuă „Sărbătoare11.
   Vinerea tot ava fu păcălit haiducul, căci Rominul nu n* dns* la lucrul boertsculuî pentru că crn „Vineria maroi îil.u' ătă uu se aiăta Rominul nid mita pe lan, do oare **/ era „Slrnhsu morţilor" deci trebuia să Juca puuieue la Ui-serk-A poiiiru sudofcul răposaţilor.
   O maT cei ea ndrnlu ralul veclul sa (dileme pro Romîn lup nuntea b lucru, dară fu hăt riiti păcălit, căci primi răspmi sul pdu Jo ironie; „Dumineca ol lucru, dac-a lucra popa'.’ Do la uu ust-fel do ginind şi isteţ domin, rare şt u păcălia^eă pre nesnferitul vechil, a lâmas la poporul Romii»
ŞEZĂTOAREA
BL
   toarcie numiri sărbătoreşti a zilelor săptăinînale: „Luni ÎI Lunirel,
             Marţi îl Macovel.
             Miercuri ÎI Miercătoarc Joi ÎI Sărbătoare,
             Vineri ÎI Vineria mare,
             Sîmbătă ÎI Sîmbăta morţilor,
             Duminecă om lucra,
             Daca lucra popa!“l]
                Ţiganul La s 11 n ă
Mult ii place ţiganului oala. Do aceea a zisei întruii suflet ^.bunii-î oala şi jrie şi moartă !w
   Într'adcvăr ţiganul are «Treptate, că oala este bună şi şi moarul. Şi cum să nu fie?
  ie este ea doară bună pentru că dă oamenilor lapte, din se face pe la aţină gustosul caş. Ş’apol dă oiţa lina ae vinde cu preţ bun.
  *apoI încă ce se mal zici de mieiî sburdalnicî, cari etnd ’e sînt aşa de fragezi şi gustoşi, că văzlndu-î frigîndu-se igare par că Ui vino să-l Ingliiţeştl întregi. B'apol încă ce re-1 a-lduce la gură cu furculiţele mameT, pe car bă verde, iiibră do copaci mirositori şi a-l uda ou busuioc !
    şi moartă Îî place oala ţiganului, pentru că şi atunci ?c folos dintr’insa, căci i-se Ie caldul cojoc şi i-se că carnea cea grasă friptă pe cărbuni ori fleartă cu hlu.
   *1 nu-î do mirare, că oala îî place mult ţiganului. D apoi I? De dragul caşului rătăceşte ţiganul citt-odată. dară nu şi pe la stînă. Pricina visitel luî pe aice este—nu caşul tamne fereşte, ci el îşi caută doară calul pribegit, juuglud ţiganul In faţa stineî începe a glăsui:
  , Comuuieato de gospodăria! loan Clara din Straja.
82
sezatoarea
               „Bana ztua stînă
               Co bucată de caş lumină!                       I
               Da. tu baci.
               Ce mal faci ?
               N’o nimerit pe aice pe la siina
               Un cal Impedccat cu lină?M
   Se Înţelege» că ciobanii mor de rîs ia o astfel de vorbire ! ţigănească, care are de scop să acopere adevăratul scop ni visitel Iul l«a stlnă. Ţiganul nu-şl află „calul liupedecat cu lină* ci o mulţime de căluţi împedecatl cu lină şi'n urmă gustă <lii> mana lor - caşul, din care ÎI fac parte ciobanii buni la inima, j după ce au făcut mulţime de glume pe aamu oacheşului t?i flămlnduluî Ţigan.                                           1
      Comunicat de gospod&riul Petra Pădure din Straja.
                                           Dl MITULE DAN
               Sînzîenll
  In Transilvania este obiceiul de Naşterea Sf. Joan (24 lunU* de a se face cununi de o floare galbînă, ce înfloreşte pe * cest timp. şi după eşirea din biserică, merge unul din r.ul I afară, şi azvlrle pe casă ntitea cununi cîţî inşi trâesc în ;»<•#* casă. Oare cunună se prinde pe casă. aceia, a cui e cununa va trăi ani mulţi de acuma înainte, iar a cărui cunună «elu de pe casă, va trăi mal puţin. 3i aceste cununi căzute se arii im pînă de trei ori pe casă. dacă nu se prind de iutAiaş dah Dacă cade şi la a treia dată, acela a cui e. va muri de eo rlnd. şi naşte mare jalanie în casă pentru el, ca de moi t.
   (Auzii de b d. Scipiou* I. Bădesru).
                                  GIUGOJBE GOILAV I

SEZATOAREA
83
  [                 Turtureaua şi gaiţa
     Turtureaua îşi face cuibul numai din clteva surcele; iar gaiţa îl Împodobeşte frumos si-! căptuşeşte cu pene.
     Olnd Dumnezeu a învăţat paserile ca să ciute, turtureaua ■ tcirimhai cu gaiţa ca să doarmă fie-care In cuibul cdel-Ialte, ii vadă undo e mal bine.
     Cuibul turturelei, fiind rău construit, gaiţa toată noaptea na dormit de frig, de aia cică ea ştie săeînte In 12 felurî, după Humorul fiinţelor ce a auzit. Aşa. ea face: ca capra, ca copilul mic dud pltnge, filieră ca omul etc., pe cînd cuibul găitel lifid bine făcut, turtureaua a dormit toată noaptea şi n a a-mit nimic. TocmaT în revărsatul zorilor s a deşteptat şi ca, fl a auzit o femee mulgind vaca şi zicînd: miur, tur“.
     Do aceea turtureaua ştie numai turt şi după vorba a-fPMta şi-a luat şi numele.
     |Sjms de Ion 8. Frumuşelu din corn. Pctreşti-dc-sue, Gotj).
  |                                        Şt. Şt. Tuţescu.
■             -A.icLe XDo"bi©u
                          (Poresie)
    8e sico că odată a fost o fenice căreia i-a murit bărbatul fi l-a rămas o fetită ce se numea Dobra. Femcea s'a măritei şi a luat un om văduv, cu trei fete şi doi bieţi, şi dupe fia este vorba că copii de văduvă slut feciori de împăraţi, tor cel de văduv val de el, aşa şi a fost. Dobra era resfăţa-0: dimineaţa cînd se scula din pat, mamă-sa o încingea, o • ibrăca şi II făcea focul !n vatră, II da un sac de fasole ca fă ne joace cu minele In el. Dacă focul se prea mărea şi depana o prea pripea, Dobra striga: „mamă, arde Dobra", iar glaxna-sa alerga de-o mal depărta.
84
ŞEZĂTOAREA
       Se făcu Dobra fată mare, nu ştia să dea nici cu inaiiui prin casă, dar de frumoasă era ca o zină. toată lumea <\n• avea flăcăi ar fi voit s'o facă noră, că, de, piuă nu ala) l omul In casă, nu-1 ştii cum este.
       TJn cioban neaoş, se duse Inpeţit la Dobra; mă-sa il jmiimI bucuros dar şi-T spuse ce fel de poamă este fisa.
       Ciobanul spuse că de frumuseţa el îi este şi milă a o pimi la vre-un lucru şi că o să trăiască resfătată ca şi Ia părinţi
       S‘ajun seră, făcură şi nunta. A doua zi chiar ciobanul 1 focul, Dobra se aşeză lingă el, dar o dogori, că zise: Dobra, iar ciobanul ÎI răspunse: dac o arde, ca s'o trage /.irt Dobra de mai multe ori acele vorbe, dar în zadar, ciobim tot aşa-l răspundea, căci traiul bărbatului nu este ca cui J# la părinţi.
       Cînd văzu Dobra că mal era să se aprindă, sări siutr1»* de lingă foc, dar supărată. Ciobanul rldea pe sub miift w\ căci a putut de loc s’o desveţe de un obicei; d’aci iuoilo •« gîndea şi la cele alte.
       El după ce-şl făcu singur mămăligă, pe care-o luă pe ( >t| cu el, nelăslndu-l nici o făriinitură acasă, se adresă Iu im burduf ce-1 avea dupe uşă, îl zise:
       —      Tu, mă burdufule, să faci Dobri mămăligă, să-l -li brînză, să-l aduci apă. să faci şi focul în vatră. Eu ciu l veni. să le găsesc pe toate căci te omor cu bătaia.— \\4 plecă cu oile.
       Cînd se făcu seară, Dobra care murise de foami- n burdufului:
       —      Scoală-te, mă burdufule, de fă ce tl-a zis bărbate in Dar burduful tăcea.
       Ciobanul veni cu oile, găsi pe Dobra fără nici un ro*l făcu supărat şi zise: fă nevastă, ia tu burduful la spun"* să-l bat, să-l fac să mă asculte altă dată. Dobra îmbini ful, iar ciobanul începu a căra cu bîta în burduf plin Dobra leşina de durere.
       A doua zi iar aşa făcu, Dobra iar zise burdufului „ lă-te mă, afnrisitule, că vine iar şi ştii cum te bat«< dacă văzu ea şi văzu, se sculă şi făcu pe toate: adu; »
ŞEZĂTOAREA
85
    Hldii foc şi de niîneare. Ciobanul cînd veni, începu a rîdc M #'nu: vezi bnrdufule, că te-am făcut să mă asculţi.
      hubra, supărata, zise: El, fi-tl-ar burduful al nulul, ce el I Ui ut. am făcat eu.
      Atunci ciobanul, care ştia bine că le-a făcut eă, zise: Vezi IftVMtA, aşa trebne; ce, credeai că învăţul n'are şi dcsvăţ ?.
                    (Auzitu de la mama, din Spătare!, jud. Teleorman).
;■                                        Aleiacdru Cristu Popesca.
1 ----------------------------------------
     I                O î .-q. t e c e
cinci mniî di Turci omora şi cătră slugi dzîee:
— „Ale slugî draga me hal la Dz'isu la crîşmarl sî-t dau galbini di cel mari şî sî beft să ma hrănesc inima sl-m răcoresc; da eG. foarti ma rog, slugî, * îi vide cî m-ol îmbata
                          1 Turci mni-ai măclulărit doar tu la Turci nu mi da.
El în crîşmî sî baga galbini cu purunu lua tot Im mîna slugi da; şî el tril dzlli tot b<$ bat ninn nu-1 măi vide. Turci-n crîşmî sî vîră lingi slugi sî lipce ş-aşa din gurî dzîee:
— „Eş(tî) ficior di gospodari ci pădzăş(tl) tu un talhan cî el di tril dzîli to bc pi tini nici di vide*.
Da Stăniilav audzâ
 Itt vai al Imputit I# ./*/ al măi hiănit; ti di volnicii,
 Umi cin’ti padzî Util t! -ar omorî.
   Ilfov aşa dzîee:
 IRUU'Uliţl draga me «lugl ci mnl-ol tomni || iiiwiil m-a padzî;
   •Im lutul cit a voiu. o d/.î cî nu trece »l *lugl eî-ş găsâ. tlrAlln sl duce
   HI llaramin di Dunîre ‘ ■ tltl crişmili be H plAlid) uu mal plate,
   4 li Turci mădulare 1 Ura iln s-îngroză. l|Hi In mă-sa trage;
                                 ■a din gurî dzîee:
                           \ Ilngu mami Stănislav M lull muie şi măi volnic
86
ŞEZĂTOAREA
cî sluga ou Turci grăe el mor(t) di bat sî face şl pi divan sî culca.
Cinci nmil di Turc! s-aduna ş! pi dînsu navale şi di mînî mni-1 prinde cerîli-m mînî-I pune, cerî-m mlnurî şî-m pcicîoari ca la hoţu cei măi mari. şî la Dunîri-1 duc£ platrî di moar! pur.d şi cu şfarî înni-o Ipga la el la gît o pund clar în Dunîri-1 zvîrle.
Cin în Dunîri l-o dat el pi loc s-o dişteptat, el dim mîn('l)prindic-a da dim pcicioarî-a arunca; apa valuri sl făce el dlasupra cî-m işâ şi cu oci sî uita, clar di-o copciiit! da.
K pîndzili «*i gile foarti albi sî făce; da Stănislav cî dzîce —Alei, tu, Ruscuf albuţî cu sprîncenili negru ţî, cu cosîta gălbănuţl, lasî plndza la focu las! acu la dracu ş-allargî la tatî-tu sî viî-am scoati capu*.
Da e cîn îl audzâ, pi cuvînt îl cunoşie, la tatî- su sl duce şi din gur'-aşa dzîce:
—Of tătucî dragii niimift iacî cî-am audzît on, cî Stanislav mor(t) dl i»m| ÎI în Dunîrl-aruneat, şt la mini e-o strigai sî lăs pîndza la foeu sî zvîrl acu la dram, sî meri ca sî-î scot Tatî-su cl-in alergii, cotîtu-m mînî lua, şi-n caic noti s-arunca, şi-n Dunîri si zvîrl*. di diparti-1 aglungo;
El din mîn?o slăbgit di moalii era gătit. Moşneagu-n scurt nginn şfara di la gît tâe, pclatra-n fundmni sl dim of! uşor mal râurind, în caicu sî zvirld pi moşniag mnri cuprm» mînurili-î săruta şi din gurî cuvintn:
— Ollllo tătuca mni'O sî-m ţii copcilita bim cî mnl-a ci mnii solii, cî mnii dzîli mni-o da» ii vilatî ş-o capatat, sî trălascî ca pliria sî-nflorlasci ca floari».
El acasi sî duce cerîli şî li zdrobgi-şi din gurî eî dzlc«
—„Of drăguţi cojniMii ştii ceva ci tl-ol ruga f Oî-ţ dau bau! cu poala,
ŞEZĂTOAREA
87

          pin la ffiaîcî-nmia Vih'I mi cojocul ed *ii bejbeci lk|1 lu fatt îmi dl-o dulcîatt. tHl i'ujocarla st duc£ m flinl 11 vide lA«>#1iitnl nu măi slabge. ‘ vl druga maroi |ll (Ulii o) ţ-o dat?u Iţtfttl Ruscuţ-albuţî lîimiili negruţ!
          Iu gulbănuţl Uliii «-o ales soţii || n nm savîrşîi; nil eeili-. m \ da ceiîi $ vad averili.— ru cam rîde a fil gel pnn6. ii discue ml ll pofte II liunî-ş alege;
        ■lll ! o lăditî discue îmi punmu lua arUifiil da I il) oeltuî&lî.
        Ml umbla pin ţari.
                                                                              u rid găte al Hi-mbraca.
            mni-l întreba: 'UNtănisiav sluga.? ui nluga m-o vlndut uri n-am ştiut.
        IUI dii(e) ca sl-l cat, «mine mnl-am făcut
di lînî di az bgiţoasî eănu-I mă poalîeunoaştiM Cu cojocu s'tmbraca şi pim glod sî tăvale in lăţi crişmili-ntra şi tot citî-o claşei lua.
Numa st făce a be ş'alăturla mnî-o zvîrlo di nimini nu-1 vide.
Brâileni! sî strînge mulţi famelii rlde eîti bgiduşîl făee, cum Im belţ sî tăvăle si de cojoc nici gînde tă{ jidani mni-l pofte.
Iar o agiuns la Ovrelu col bogat doauî feti cl ave şi clar cu sluga lui be.
Cit volnici în crîşmă Intra tăţ paluşu lui cata.
Iaci şl el c-0 întrat şî la paluş s-o uitat oci-n cap I-o Iacramat.
Da Jîdanu sl uita şl din gurl-I cu vin ta:
—   Ciobani! ţ-as arata acest paluş ci-am luat, mulţi galbinl pi el am dat clar mă tem cî-s îuşălat“
Pişti tijdt sî-ntiude
in în a pi paluş pune şî din gur'aşă dzîce:
—   .Măi Ovrelu cel bogat nu ti ţine tu-nşălat
elţ galbinl pi el al dat şi tu ti ţîni-nşălat
88
ŞEZĂTOAREA
tntr-a cui Tnînî l-al dat; da sî-m spui drep(t) şl curat di la cin! l-a! cumpărat ?„ Dzîci: „am un om la crivat cîar cu fiica rne-T culcat11.
El cojocu cel bgiţos în scur[t] l-o arunca (t) glos s-o laşa numa-n caftan Intr-un caftan roşior cum era el mâl uşor; la sluga lui s-o bagat.
Sluga lui eîn l’o vădzut din gurî sî cam ruga. Stauislav la el un sî uita, făi’ la Ovrei o strigat si-I aduci spirt curat şi sî batî dobili sî vii fameliile si stăi şi sî prăvascî el cu sluga sî grălascî.. Dobili cîu li bate muil di umil di Turci vine. mina pi slugî-ş pune şi la median ci işâ.
Turci rnni-1 împresura mninunat sl uiniiiuna, la Stânislav sî uita' d-a sî facî cu sluga.
Vadra di spirt o lua şl-n cap la slug-o turna, clar foc di la tălpcî îi da. Atîta cl-o măi răcnit pin cl-ar(s) s-o mîntuit.
„Aţ vflzii vot mâl noroadi cum sî cinstesc) slugili?’*’. Turci foarti năvălc
ş-apu lari sî uita sîngurl ii sî mninuna.
—„Turcilor vă mninunat şî foarti vă-nspăîmătaţ cl voi pi Stănislav 1-aj om* în Bunlri 1-aţ zvîrlit.
Da di mini n-aţ gîndit cî la voi ol mai vini di dzîli v-o] mîntui, in Brăila nu-ţ mal ci nuina eu ol stăplni1*. Atunci paluşu scote op(t) cîasurl cî sî-nvîrtc, nici un Turc nu răniine.
Ia atunci I-o cunoscut cî Stânislav n-o murit. Jidani cî sî ruga di-î las! cu dzîli...ba ? galbinl cu pumnu ci-î da; tot cu dzîli mnil laşa.
La cojocari sî duce mîndrl nunti purcede o săptămînî tot be dim pcistoali nu gâto cu Rnscnţa Iul grăe:
— „Alelei Ruseuţ’ albuţt cu sprincenili negrutî cu cosîţa gălbănuţî. di socot cî t-o ci drag eu vreil sî mă legdl-a cap; nu daci efi tl-oî lua apul tu-n curvii ti da, cl eQ singur tî-ol tala*. Alei puiu nineu Iubit eîn nnit*i ci fosţt) tu mii la tini nici mă uitam
ŞEZĂTOAREA
8U
      I i Puitlri plutei fciliii tui iiiAt gîneî: ! Il rit crai pornit ftlimih frai gătit. n md mina mîni-ta
şi ti larii cu (linsa pupî ş-a tătîni-tu şi te larii cn'dînsu, şi hal di nl-orn cununa cî eş(tlj drep(t) sotlia ine*1.
     M h\ furiş acest cîntec de la Toader Miliaî Bucliilă dc 60 ani, jud. Suceava. El îl ştie din copilă* ie, de- la nu nins il mu Inader Clîpcea.]
                                                                                 AL. TASIL1U.
                                                             Frurzfi verde Iasomie,
    I ft' Apul din miliţie ii lumi de bucurie.
    Inul vedeam pâ mama P* a Hă mă iubia. drum eG veniam cîntînd, durul casei flfimînd,
|l pi' biumrie-avuî 0*1 lilormana văzul, pmm a mîlghiran. uitni pâ Tilorman mii ncva bălan, u marginea iTulul A colţul brlului, llllpnnu şi-l dătîa, re nti-l întindea pietrişul dă colea. iui cine crea? piilculiţa mea;
    DU mi mal cunoştea.
    « Meu qjjjjţie.^ iu duoc’n pribegie, n« ui ti lumea toată Iubitele de-o dată. piue nu ne-a uita ? i biata iiiămuca. *
:
397. Foicici de alună, cîntă cucu pe fintlnă; corbu vine şi-I iugînă.
Ce ramăt s’aude’n codru? se ceartă cucu cu corbu: ('orbule, tiară spurcată, tu bel apă turburată: cu sînt pasere curată şi beau apă de pe piatră, de la puica din găleată. Frunză verde de-o lalea, plugulet, averea mea, cu coarne de duşumea, eti de coarne te luai de etnd u aveam şeapte aT, şi de alunei nute-am slăbit de cit Iarna clnd e frig. Foae verde do săcară. sînt trei al Ia primăvară de cînd fac la miliţie. nu-ţl mal ştiu de urmă tie. Foicica do susalîl, dar acilea ce’nvătaî?
Mă făcu! nebun şi craîu. Ziceam că nu-o tine mult; dar uite cît ntl-a ţinut.
90
SEZATOAREA
Foicica matostat. oînd d acolo am -scăpat uu stiul ce sa mal fac, da? tot fi şezut aşa. ş'aş fi umblat almaun.
Dar acas n a lost aşa. Sări-i-ar ocjiil din cap ăluia fie mVnv&ţat ca să umblu nimana r pînâ scapătă luna,
[Din C«m. A EwiHtV jud Tetamnim). Cules* do M. T AdauuştcaiiO.
398.  Tra^e mîndrft din guriţă, oa cucu clin ţruşuliţă:
trage mlndră cu boghiî, numai lăcrimează orii.
Trage mludift şi ghiceşte, de ce codru’n gâlbineşte ? Voinicul* & de glndifc. că codru-I de văduvit.
(Uifl !»«:?» 8ur«tf«).
                    N. V ASIIID
399.  Să te duci bădiţă duci să te agiongă doru mcîi
Ia pnicuţa’n fftgfniăn; să te ugiungâ dor cumplit. Kă-ţl lăşl lingura f« blid şi pe tată-tăn muriri' şi pe maică-ta boom1 şi surorile piiugln' să vil ia mine rizln
  Să te duci. bădiţă duel. tot In coate şi-n genunchi!
 pln'cel oăde rob In turci cu picioandc'u butuci şi cu ininile'u di tuşi.
 Nîcl aşa nu to-om las\ şi tot teoiO mat blastariui1
 Să ie duci, bărîilă dnel tot Ln coate şi Iu genunchi pin ce'l găsi plug de cilul mudunica cojT’trm'
 Ipltigoiul bol mfiit'
 [huljk*a cu coaiin grăpîn’.
 Nici aşa nu te-olft laşa, şi tot te-olii mal blastom* \
 Să te duci bădiţă duci tot In coste şfn genunchi 1 aa te dud ln noua ţări, sA te'nsori de noua ori. sil fad nouă feciori şi bi urmfc» copilită copiîe-1 sii-I fad cofiţă să te adape Ia temniţă t să mal faci 9’un ficioran să t*» poarte pin ora? să Til la al mefi salas, şi efi le-olO milui: o’o clrmoajă do nialal făcută de şr-pte al eu ftnnfiturl de pe nm? 4 de copiii mei ramară, c'o mlnuţil de tftrîţă Să-ţT îngroapă o pisă li Ui băutură, ci ţ*olft da:
ŞBZATOAIÎEA
Oi
   frtb ^pltfăturl de blide |i litru >*.'i tu al aco& din minte.
   * fel A^'i nu to-olu Insa n Uit t-oin luai blttstama!
   Al b duel bădiţa duel % tu ngiuugft doru mefl I | a (i drumu mat rău.
   fft Vr nf!iunş& jelea Uiiti k Wj' \ f\ li calea iutii griS, #)?^n Kli-ţ.1 potioueascu, wln* dreaptă sa ţi sclintească, m **ilfigă să t-o sui^easca, m ţti (un cn dm(îl. t jâ mii nmrgu cu mîtil. br vodă pSj*inţil, mi i blâstâm de la mămuţă A M/u-tAni de la puicuţă 1
   4*"n Frunza verde marginat(?] ff •1 *-‘lu« dungat iiprţr*<'Ujj ettryi ferecat, ff n * bmt îîTntTî culcat?
   3  mii vuinicvl legat, bi -mila căruţului, vcdnjecluluit «upin nici iiugrăie nul nici nu vide. f antei Iu aşa o zis:
i nn măicuţa rm mal pllnge !_"t ?oi ni’atl Invatat;
I «nun copil de-o Jună lunii, de-o săptăudnă, i orapft din gradină .luturi de la vecină,
şi uu mi-aT dat ne*te mină. Dacă ru*am făcut una! mare, furam ol. furam bol,
n a! zis să duc înapoi şi lo-ara miucal tot cu voi. Cind eram de şopte al mă nvatarn n fura cal.* elud eram de doi-spre-zoce, mâ‘nya(aiu hramţ'a trace; trei căluşel am furat de ia popa din Bîrlad: unu roşu ca focu, unu n^gru cacorba, unu alb ca ghioeu.
401 Frunză verde d-uutnaslad, pe cel vlrf de muute'imlt s'o poalf de codru verde ce turmă de ol se vede?
Da la dlnsa cine şede ?
$cd sepie frăţiori; mimai unual străinei, nu ţino nimo4 cu el, cel şopte frăţiori el aşa s'o sfătuit pe dlnsiil să mi-1 omoare. Mioriţa^o ascultat.
He"tTei zile n’o înfocat nici apă n'o mal băut. nici a paşte n o păscut. Ciobauaş-o întreba t-o:
„—Mioară, mioară, mioară cu ştimă co şezi tu supărată?
De t rol zile n al înfocat
92
ŞEZĂTOAREA
nici apă naT băut nici a paşte, n'aî păscut?
—Cum oiti bie ? cum oiu mînea ? că cel şepte frăţiori el aşa s’o sfătuit: pe tine să te omoare11.
El din gur'aşa o zis:
—Pe mine mor omori; tu singură să mă îngropi In strunguta oilor unde I jocu meilor; fluera Ia cap să-mi puie şi trişcuţa la picioare oînd vîntul mi-a vijîi ilueru că mi-a hori şi oile m'or boci.
Cînd vîntul rni-agiunge ea trîşeuta că mi-a zice şi oile că m'or plîngc!
El pe dîns l o omorît şi dc-acoîo c’o pornit; s'o'ntîlnit c'o beată bahă, aşa o zis oătră el:
  *—Buna calea, ciobănel I —Multămăsc, babă bătrînă Şi ie eară i-o ntrebat:
  „—In ce munte aţi varat?
  —Intr-un vîrf de munte’nalt. —N’aţl văzut? n'atl auzit?
  de un bâet c-am străinei nu ţine ni mc’ cu el!
  El aşa dingtuTo zis:
                                                                 —N*am văzut n am auzit!44
  Da mioara sdeaca ie din ochi-mi lacrama şi din gur’a^a o zis:
  —Latri cine. 1-atl mîncat singură I’am îngropat:
  In strunguţa oilor uni’T giocul meilor, flueru la cap î-ain pus şi trlşeuta Ia picioare, cînd vîntu i-o aburit flueni că i-o horit şi oile l-o bocit; şi cînd vîntul i-o ajuns trîşeuţa că i-o zis şi uile că l’o plîus!
  •         , S Teodorescn-Kiriltu*
402.  —Spune-mi puică şi’ml
                                                                       ghic»’Vl*S
omul de ce’nbătraneşte ?
—De bătaia vîntul ni, de streflgul calului, do sunetul felului, de ninchezul negrului, de pricina dorului.
403.  Frunzuliţă şi-o lalea mamă, mai cub ţa mea, trimete rîndureaua a’adncâ ibovnica,
să-mi tie luminarea; să mor cu ochii ia ea.
Să vază toată lumea că mi-a fost ibovnicea de cînd era mititea,
ŞEZĂTOAREA
93
şi doresc, doresc, doresc cu mîndra să mă'ntălnesc două vorbe să-I vorbesc imuia să-mi răcoresc.
(Do la Petre N. Cinrea. Yl&dulenl, DoljiO)
                                                                    Şt. Şt. Tuţescu.
m
   nl ibovnicei,
     I eram mititel,
   I Iii legănel, i-kiiol şi la scuticel.
   Frunzuliţă de sacarâ, igv^ul de mare
     SAliÎLrelul i/are,                   ___________
        că slut călare:
BjMttja de busuioc,           407. Buna vremea mâl mocane,
     i»' siminoc,             mal mocane uiâl Al uniune, "
   • ii gălbeor               du ti-e murgul do vluzare?
   tipliuib pe und’mi-e dor. —Nu mi-e murgul de vânzare;
   • I cu apă rece            câcî, cu mama murgului
   lira de dor îî trece, trecui malul Oltului.
     I eu apă lină            —„Dămi-lsă mi-I ceredeşoim,
   bea de dor îi alină. de mi-a plăcea umblctu,
     D*ţoareie Ecatcrina Cr. Popeson^U t"Ol da şi SllfletU ) *i Aurelia S. Chipriotes(Troian) Mocanaşul Sa îllduplicat
           Al. Cristu Popescu. murgu din mină şi a dat. (8urdule?U-Tuleorn:an) Godl'eiiaş a Încălecat.
Mergea murgul nechezînd Codienaşnl şucrîud, iar mocanul sta plîngînd.
—Mai! Cod rene, Uodrenele te cunosc de pe sprineene că eşti făcător dc rele. Intoarcete-n calea napol de-mi dă oel opt bol.
—Ba f&tl cruce măi mocane, că m-oifi Întoarce 'napol ţi-ol da nişte pumni sgărcilî, tune, doamne, domn ceresc do ti-or părea bani ciopliţi! i hi inie ce doresc;        Tot s’a dus, s a dus, s a dus
lutru: un lucru marc        pin' ce soarele a apus.
  nu p tic cu supărare îSe urca In deal la stină
  Kmnznlită foî do foî iA cirulnc iubeam noi busuiocul foî;
  •li* dud noi ne-am lasat Miorul sa uscat, nluuco. nu te coace ■I iu Hămăneioara ta uftiMMint dragostea.
  Frunzuliţa Tnărcre{esc
94
ŞEZĂTOAREA
se urca şi chiuea, tot! mocanii că fugea, numai unul râmlnea. 13olnăvior rni-se făcea.
— Tui-te-'n lege măi mocan, de ce eşti tu aşa viclean, că t-ol da un ictagan do-î sări cit un şoldan.
Uite! potera soseşte, potera arnăuţeasca, unde-o da să uu greşească. Potera lVneunjurat, şi burduf ini la legat. l)ar, iul însă, nu-I păsa ci mustaţa işl răsucea, ocliişoril işî înrola, din ci lacrimi că-î curgea şi din gură tot zicea: Doamne, cum nu m aî lăsat visul să mi-1 împliuesc toată ţeara să golesc de duşmanul cel Turcesc; care în tară a venit, şi pe totî ne-a calicit.
Fmnzâ verde de cireş pe Codreanu-1 duc la lăşl la Domnul la Ilieş, unde-î Domnul ea caftan şi doarme po un busdugan lîngă un Turc Ţărigrădean. Domnul Taft întrebat:
—Măi! Codruic! Codrenaş, cit în ţară aî hoţit, mulţi creştini tu-al oraorît? —Domnule Maria ta! cit în ţeară am hoţit
nici un creştin n am omor II, iar uudo vedeam Turcul îmi ardea sufletul.
Mina pe paloş puneam şi de pe cal mi-1 trînteam şi gîtul i-1 hăcueam.w Turcul care auzea, Doiunuluî îl tot zicea:
—Domnule Maria Ta ! pe Oodreanu nu-1 erta.
De-o mal sta Codrean’vro v* ne scoate pe toţi din ţarâu Frunză verde alior în biserică în pridvor stă Codreanu frăţior cu butucul la picior, şi strigă: ^Părinte sfinţia lai desleagă-mî pe dreapta să mă rog şi să niă-nchm şi să mor ca un creştin! Popa dacă l'auzit pe dreapta ca deslegat.
In sin mina a băgat paloşul şi la cătat şi butucul l-a sfîrmat.
La fereastra Domnului a j« şi din gură a strigat:
— Domnule Maiia ta!
Ia deschide fereastra să ne vedem feţele să no auzim cuvintele! Domnul cum a auzit în fundul chinmiţil a fu^it oştele atl alergat, porţile de-au încuieat.
Oleici măi murguleţ
ŞEZĂTOAREA
95
         M (Mi părul creţ h)l i‘«nlrean drăguleţ! ilr( d;tt\A auzi. mlu ko sinluei,
                                   •Ir sUpîn veni!
Codrenaş a încălecat şi din gură a cuvintat:
—Alai rămâi Doamne în domnie şi Codrcanu‘n haiducie şi mal fă parte şi mie.
(Din Banca, jnd. Tuteva).
Gr. V. Coatu.
                              Un plagiat oficial
          eln-1 antoriT s'an mal cuminţit şi au mal pus capăt pla-r neruşinate cu care erau obişnuiţi, au început oficialii lii'lelctuici cu asemenea trebuşoare necurate.
          I'lă^int do o îndrăzneala no mal pomenită, a comis, acum lud. Ministerul Cultelor şi Instracţiuuol publice.
          H nume de autor, şi numai cu numele Ministerului în . ii i* jt din Imprimeria Statului un Chestionar joikloristic. Mtnmr şcoalelor rurale din tară, pentru ea învăţ&toVil o călăuză în adunarea materialului de folklor.
          •M Hiestiouar, în.^ă, nu este deeît o copie 13»lela—cu mici li proaste—de pe Chestionarul pentru tradiţiunile popii-IfWUoMtt de d. Artur Gorovel in revista „Şezătoarea** din in lAnnl 1, 1892).
          lă dovedim ceea ce afirmăm, sâ ne servim de vechiul ni paralelelor.
                 Şezătoarea                     Chestionar (olklorlstfc
         l|ă Ro poile îatîrapla să and» pag. 5. Se poate întâmpla să aura. •i jmviîstf, liuuă-oarâ, de la cineva o poveste, bună-oară de la un i'-iii din satul A. care o ştie moşneag dintrun sal oare-cnre, «are îl, d«* acer i ar trebui cer- o ştie de aiurea, «le ucora.fâ 3o cerii <l» nunii untul în ce locali- oeteze cu dcamunnntnl în cc loca** muri- credinţă.             litato este cutare credinţa.
           ■fiiiT tiou recomand cerceta- h). E de recomandat culegătorilor t* tm na servească, în scrie- a nu se servi în întrebările şi scrie-cuvinte neîntrebuinţate rile bir de cuvinte, iiein trei iui nţate mi t pe care o ascultă. Idea- -i uejirţeli'sc do persoana pe cure o ■ÎWl k de folklor ar fi tran- ascultă. Idealul în materie do folk-, hi i* final, vorbi cu vorbă, lore ar li transcrieiea exactă, vorbă pilU-ro, * unei bucăţi auzite, cu vorbă, a acelor auzite.
ŞEZĂTOARE\
  încă un lucru de mărfi însemnă- pag. 0. j). A transcrie vorbi k late este explicarea, ori cit de a- proposiţinnile şi frasele cit v | mânunţitâ, a tuturor cnvintelurne- fonetic şi a se explica mal i|«| întrebuinţate în vorba de toate zi- nuntit toate cuvintele ncîntivlr.i* lole, prin lumea oraşelor.           ţaţe la oraş.
    Jncoputul e frumos. Restul însă e şi mal şi. Tot, «Iar b ce urmează, e copiat întocmai din „Şezătoarea", afară «Ir teva adaosuri.— Iată, ea pildă, împărţirea chestionarului:
       Lumea fizică. I. Pămîntnl.          A. I. Lumea fizică. Pămintul.
Creatiunea şi dcstrucţiunea. Cultul Creatiunea şi desLrueţiunea. ( iiiti pămîntulu». împrejurări fizice. pfuiiîntulul. împrejurări fizici* Munţii. Vulcanii. Apa.                 Munţii. Vulcanii. Apa.
    Şi aşa merge piuă la sfîrşit, cuvînt după cuvînt.
    Mal iată şi dezvoltarea uneia din diviziuni:
    Creatiunea şi destrucţianea. Le- Creatiunea şi destrucţiunea.. I*
geodele cari explica creaţi unea. Forma pimîntuluî. Pe ce se rază mă. Animalele cosmice. Interiorul globului. Tulburările pfimîiituluî. Ciue produce rutreinurile de pumlnt.
gendelc cari explică creaţi iii® Forma pămîntului. Pe ce i**m zaină. Animalele cosmice. Im* rul globului. Tiirburârile pîimli* Iul. Cine produce cutrenmril»» >H
Sfiişitnl lumei. Semne cari îl vor pămînt. Sfîrşitul lurnel. $oin< prevesti. Pentru ee se va sfîrşi îu- cari îl vor prevesti. Pentru i*d mea. Yrcmea de apoi. Legendele va sfirşi lumea. Vremea de vi relative la înecai ea, arderea, etc., Despre ceai’altă lume. Legi-ti'l globului. Universul va renaşte mai relative la innecarea, arderea frumos şi mai bun?                    globului. Universul va renaşti* mu
                                       frumos şi mai bun ?
    Acest capitol, în Chestionarul Ministerului, începe cu un adm* tf nu se găseşte în „Şezătoarea", şi anume: Idoea da Dnranezeu. nezen ca creator în relaţiunile sale cu oamenii, ou lumea. Kac« r* i !< mei. AntilnYsu (Autichrist) ! Ideea de suflet. Credinţi îu privinţa ' getului, a minte! a gîndireî.
    Adaosul acesta a plagiatului oficial este prost brodit. Odală *•* vorbeşte despre .legendele cari explică creatiunea*, e foarte fin*# în aceste legende va fi vorba despre Dumnezeu ca creator. D ap * caută întrebările asupra ideoî de suflet, asupra erediuţelnr în privi cugetului, a minţeî. a gîndireî, întriun capitol, în care se verb. dpspre creaţiunca pămîntului? D apoi Antihîrsu. «are e legat m stnictiunea, ce caută la începutul capitolului unde e vorba d<*»i4 creaţiuue ?
    Aceasta e lucrarea Ministerului Instrucţiune!. Un lucru nunţiii * trebui ştiut: cît s a plătit persoaDeî însărcinate de Minister a nUi'iţ acest chestionar folkloiistic ?                    (Padini literare)
i«
  *4
  i
  «I
  H
li