ŞEZĂTOAREA Director: Artur Gorovei. Am! V. FllUcenl, Decembre 1899 No. 12. Ln 31 Decembre 1899 implinindu-se •«tu ani de la moartea neîntrecutului »».«•(ru povestitor H. Ion Creangă, iiudiinâm, in amintirea lui, acest număr ■I «Şezătoarei", in semn de neţărmurită ţi veşnică admiraţie. 178 SEZATOAREA Ion Creangă s-a născut în satul Humuleştl, elfi lingă TI* gul-NeamţuluI, la 1 Mart 1837, şi a murit in laşi, In zim «le 31 Decembre 1889. lată ce xice despre Ion Creangă, Iu cartea sa „S/iJ n glncUrt* (p. 118), regretitul Kduard Gruber: Creangă ţăranul de la lîumnkştl, e ud foarte puternic taleni <% totul original îu literatura noastră. împreună cu Odobescu el ulb !► fruntea stiliştilor rom ini, deşi intre amfndol există o mare deosH»m El e adevăratul tip al romînnluî cu ralitnţik lui mar! şi cu rinfoi'iili Iul do rasă. Inteligenţă aleasă, presentă de spirit, humour, ironie Ila sareazmul cel tual muşcător, mal pe sus de toate caracter sentiiii** tal şi entusiast, avînd în totdeauna la îndâmiml un fond nes» |1 w-leal pretutindeni: la congrese. In cercuri literare, Mi» IdLtăuşI la alegeri, la părăz! şi sărbători naţionale, W ou seamă la părăzl fiind că acolo venea armata cu mula». şi clnd videa el cum defilează soldaţii, tunurile şi ca-HfrH». cu steagurele care fusese Ia război, parcă i se Înmiii fata şi se mişca păn la lacrimi. Cînd tl vedea! stind de cu d-1 Maiorescu. Conta, Lambrior, I. Negruzzi. Emi-fetrii şi alţi oameni de seamă al laşului, la casă la d-nul 'fcfnr. la întrunirile societătel Junimta, unde să vorbea pe Biol literatură şi ştiinţă, unde se frămlntafl cele mal nouă P »litice, sociale şi economice. Cînd II viJcal dlnd mîna •IUIm'I to vorbă cu ţaranl, cu mahalagii şi negustori», sau II 180 ŞEZĂTOAREA găseai bîiid o garafă, două de vin, înfundat în Tatamvi grădină la Perjoaea. ia Kirilă, safi sus 5n dealu Galaţi Leagănu Fluturilor, sau de cele mal multe or! la Huila n* cînd cu Kinineseu prietenul lui nedespărţit, cînd cu Iu \Dauiaschin şi Gorduneanu tovarăşii lui de alegeri, oh lăcea şi politieaie. La început făcea parte diu Prar(tuns$ beră, ear mal apoi a trecut la junimişti. Oamenii 11 p*i mal multe porecle. Junimiştii ÎI ziceaţi Popa Smintină, «• moartea lui am găsit Intr o ladă o păpuşă în formă de | * cu potcap în cap, pe care era scris „popa smîntlriu** mahala îl ziceau răspopi ful Crea»gây bătăuşii la alegri ziceaţi poJ>a dracu, şi toată lumea făcea baz de dinam cînd etne-va avea vre-o nevoe. mal cu seamă din săi Ah tot la dînsu alerga. Odată întllnindud părintele Gheorghe de ia biseruîii ăi şi lntrebîndu-1 cura mal merge cu sănătatea, el îl ră»|»ui „ETf păi iute. mare-i bunătatea lui DumnezeG; vezi. In I» nete, îh ia din viderl, din auz. dar nu te lasă păgul n». schimb îţi dă o tuşă zd.avănă, eaG o durere de şale «le f» îutăl şi te mul (urneşti şi aşa, numai să o tîrîl de ;wi miue“.— Altă dată îiitrebîndu-1 noi cari ne duc am imu pe la el ţBrldiceauu, Gruber, A. Stavri şi cn mine) moşu Creangă, cum o mal hălădneştl din partea său ăl >14 el ne răspunse zlnibind : „Bine. bine băef, acum atu barba şi trag plapoma cu dinţii11. Cînd nu-1 vileam cîte-va zile prin tîig, ne duceiui* dînsu acasă: „bojdcica mea de casă. şi de vară şi do m şi de zile bune şi de zile rele4*, cuin zicea el. — Aoi.§ găseam îmbrăcat tntr'un halat lung, cu o scufie în cnp. conjurat de vre-o două-spre-zece miţe. scriind, sau h bolnav, şi cînd Intram uoî cu mare bălărie şi IngrAmA dn-l cu întrebările el ne răspundea clte odată: „di ti mi-a venit pîrdalnica de boală; vezi aşa-ml vine o anul la cap şi pareă-im ese un fum pa nas. Altă-dată no i pundea: „dă. ce să fac, iar m-a apucat hachiţele «Ir ţăranii de ale mele4*, şi din vorbă In vorbă, şi din n 4 SEZATOAREA 181 Ijun^am ctte o dată la discuţiunî foarte de seamă, şi «■lud era s» rios, era elocueut şi cu judecată divaolă. •Iilft ne cit* a din poveştile. saO amintirile Iul, safl din •1 lui pornografice, scrise cu atUa duh şi haz. tn cit •riiin şi-l ascultam cu diag ceasuri întregi. Cînd e-4# la dlusul, toii recunoşteam vasta lui inteligen;ă şi Iul talent de observaţie şi de povestitor; avea o eu-■llt de vie, sugestivă şi naturală îu descrierile lui. i*u O «ui eram curioşi a şti cum procedează el cînd scrie, | ** clasă de scriitori face parte, este un tip vizual, au-MCI M'iizihil, adică cînd scrie aude ceea ce compune sau fiwlc. sau să impresionează, şi atunce am însărcinat >rul Grubor ca să 1 studieze mal de aproape, căci il (iruher eia, şi el un distins observator şj să ocupa ni ou două chestii de psihologie ei peri mentala foarte «i originale, anume : audiţia, colorata şi despre stil şt #, dună studii car! le-au dat mal tîrzitk la lumină şi oare (audiţia colorată) afi fost felicitat de congresul wlogje din Londra. timp profesorul Gruher să ducea singur pe la Crean-mImi'ivu manuscrisele; studia modul cum concepe, îl miopia iijipresiuinior lui şi după vre-o jumătate de Hm Kenră nind cu toţi* întruniţi acasă la Beldiceanu. •i făiieuu ftde.se întruniri literare, iată ce r e comunică k Creangă este un puternic tip senzual şi auditiv; •s»r el e foarte emoţionat; acum rîde singur, acum ÎI unde In ochi, face felurite mişcări involuntare, iran-grtoi ca şi cum ar merge repede; cînd scrie parcă a-fom ••A I-o repetă cine-va la urechi, apoi şteige, scrie •ItliKH piuă ce fixează cuvintele şi înţelesul frazei. La Ni casă se află o femee cam In vilstă de vre-o 35 ani. umilă de gospodărie şi îl îngrijeşte; această femee uia ia înfăţişare, deşteaptă ia vorbă şi despre care «A ftr fi îu reîatiunl amoroase cu dinsuL Lupă ce Isprăveşte de scris povestea, o citeşte acestei femei, dinţa rîde şi aprobă, atunci Creangă lasă ia o parte i 182 ŞEZATOAPEA povestea şi după cît-va timp o dă la tipărit. Multe obseivaţil de folos l-a făcut această femee, » £| supra cuvintelor întrebuinţate, sau asupra stiluluT. îmtlij aceste poveşti au fost istorisite şi împrospătate In iti"NM lui Creangă de cătră această femee din popor, deRt*:‘r<* cuminte. Ea a fost de sigur un puternic auiiliai * Creangă. După moartea Iul Creangă, no! cel aleşi In coiul».mi d-1 Xenopol, Gruber şi eu ne am dus la casa Iul şi iu rugat de acea femee ca să ne pue la îndemlnă toate m*i scrisele Iul Creangă, pe care le-am găsit îngrămădiţi- Ini camară; am ridicat toate acele hlrtil şi duclndu-lc a ara citit cu mare greutate fiind scrise cu plumhu |»c do coaie, pe coaie întregi, pe petici mărunte, nenuin > eu ştersături şi trimiteri, frase resleţite, idei disparat*1, il verbe, bucăţi Întregi neisprăvite, poezii, cuvinte s*tO»# şir în formă de dicţionar, expresiunl curioase, fraze i»l* sterse în care eraQ cnvinte scrise apoi şterse, mutate in în loc, într’un cuvlnt o muncă gigantică din caro ispăşiră acum numai cele din urmă rămăşiţe. Cea Iută! poveste a lui Creangă a fost Soacra cu rorîf cetită pentru Irtăiaşl dată în Societatea Junimea i< nul 1876. Mult a plăcut membrilor societăţel a<*i a i » veste şi îndată Creangă a fost încurajat şi poftit -a scrie. De sigur d-1 Maiorescu, Eminescu, Lambrior. IVâ* aitiT, oameni ^ruditl şi cu mult gust literar a recunoş ti Creangă un talent, l-afi primit In oercul lor şi acolo » \w n capatat o adevărată instrucţiune, pe care şl-a asimihi darul lui cel nemărginit. Peste cîtlva ani Creangă or» stăpln, talentul Iul se îndrumase acum pe calea cea lum| mediul cult în care trăia acum a contribuit pe ne simţi»# geniala Iul operă. In adevăr, cînd examinăm cu deam.v.iM conoeptiunele, ştilu, ritmul, structura fraselor, ton&liiai’* vinttlor din povestea „Soacra cu trei nurorr, cea Iuim ductiune a lui. şi o comparăm cu Amintirile sau <->i k-i lui produotiunc de exemplu: Popa Duhu, să observa mi*4j ŞEZĂTOAREA 183 ifi M«**bire. In ultimele scrieri se vede că autorul este fni7.fi şi pe ulei. el adaogă acum pe lingă observa-dm lumea reală şi reflecţiunl sufleteşti. examine .şi I «Im lumea psihică, puterea de eoloratie a imagini-4 Uidourilor e^te poetizată, mal sugestivă, armonia •r. tonalitatea şi ritmul să apropie mal mult de ver-bIImi «Ic cît de proza propun zisă. aşa de exemplu în ini descriere: „Dragu-ml era satul nostru cu Uza na MMimnsă curgătoare şi limpede ca cristalul, In care se U' cu niăhnire Cetatea Neamţului de atîtea veacuri ! I mii erau tata şi mania, fraţii şi surorile şi bă e ţii sa-Isvjirăşil mei «le copilărie, cu carii iarna In zile ge-ină desfătării pe ghiaţă şi la sâniuş, iar vara in zile iln sărbători, cîutînd şi chiuiu«l cutreeram dum-tk> 91 luncile umbroase, prundul cu şteolnele, tarnile cu », clmpul cu florile şi rnlndrele dealuri, «le după Ml ti m bea fi zorile, în sburdalnica vîrstă a tinerelei. fUtihriin dragi-ml erau şezatorile, clăcile, hori le şi toate ■ lle din sat, la care luam parte cu cea mai mare inii* H«\ «!.* hiicată este do o rară frumuseţe, sugestivă, poetică, lin fsiiuec. Nu cunosc ceva mal frumos şi mal original Si im acuin In romlneşte. I* rnlitate puternică a talentului Iul Creangă este conţi olnd duios şi darnic 1(1 povesteşte o Întâmplare. care 4c inima de jale şi ochii de lacrimi, de odată pe neţi t|l prezintă o scenă sau o reflectiune atu de ridi-*iil Hiircastică, In cit rlsul vine fără voe şi nu ştii ce ■! plingl. sau să tizi. Această putere a autorului este Im ••ut la dinsul, este poate singurul autor pe cît cu-BH, care a ştiut plnă acum să lege aşa de minunat şi Iragicul 4tu ridiculu ; ast-fel de o pildă In frumoasa ilUtă mal sus unde cu atîta gingăşie, poezie şi seri- i Umrrin imprcsiuuiie sale, sflrşeşte prin următoarea im „Vorba unei babe: dare-ar Dumnezeu tot anul să n şi numai o zi de lucru şi chiar şi atunci să fie 134 ŞEZĂTOAREA praznic şi nuntă In satu. Să poate să fie un contrast, o trecere mal mare ţ*i inA ne aşteptată de la o situaţie la alta, de la o stare suflet» m# la o alra cu totul contrară ? Şi mal toate scrierile lui sînt ast-fel. In această puri*» el este un maestru ne Întrecut; face din trînsul un cu totul original. Creangă a scris în acelaş timp pentru popor şi \ clasa cultă. Creangă nu a transigat cu predecesorii şi anteinerr»!* } luY, pentru că el nu cunoştea frumuseţile clasicismului era In curentul litoraturel moderne, cît auzise şi afla*- (| Societatea Junimea, din contactul şi amiciţia iul Emu din puţinul cît citise tradus în romîneşte, căci alte liitiln ine nu cunoştea. Cu talentul Iul nemărginit, cu puterea lui de sugestii» ştiut să înlocuiască frumuseţele artistice, literare, |>e alţii le cîştigă prin citire. Puterea emoţiunelor sale personale, a fost atlt d«* mu cit a suplinit oil-ce instrucţiune pregătitoare, şi pentru * cred eil această frămîntarc sufletească a lui, a folosit atlt mult la frumuseţea concepţiunilor sale. In toate scrierile lui nu se vede o singură dată «m fi fost influenţat de vre-uu autor clasic sau modern totul este original şi personal. Ne aşieptînd nici un hjuOm la nimeni, căci poate era şi tîrziu la vrîsta lui, o» produs a fost numai de la el şi prin el. Dragostea lui pentru ţăranul romîn a fost atit de iu Mi l-a cunoscut aşa de minunat, în cît singurul numai ■» !•« stare să pătrundă In sufletul Lui nepătruns şi să IntAli-i» pentru vecie ic<»ana ţăranului sfătos şi glumeţ de In imI Erpresiunile şi structura frazelor din descrierile Im * * gă, nu slut luate din cronicari, safi din hrisoave. ui«tf rite din cuvinte vechi aparţinlnd diferitelor epoci de imiţi mări limbistice; ea este limba pe care o vorbeşte i-Iuin ţa racul din Moldova de sus, sonoră, ritmică, poeticii* >4 ŞEZĂTOAREA 3 85 Hilestrie de autor, în cit fără a perde din originalitate, iUI o forma literară. R m priveşte acţiunile din istorisirile IuT, el nu le meşte-n, nici nu le leagă prin o linie dotei minată şi potrivită illiiAinte, el din potrivă le la*ă să se desvă cască la inie si fără un plan determinat şi tocmai aceasta face nI şi originalitatea acelor scrieri, ia fundamentală răsare tocmai la urmă Intr’un mod i|i» natural In cit totul este o armonie. o diferenţă vădită între Poveşti şi Amintiri. Poveşti se vede un reflex mal aspru în ce priveşte limba, li exterior, mal material Iu ce priveşte concepţiunile. Jm Iul din potrivă, limba este mal literară, fraza îngrijită, ţ$ Yrde jocuri de cuvinte maî subtile, autitese mal inge-, utilul să vede că evoluează cătră o formă mal literară, •lumile sunt mai mult din lumea sufletească, reflecţiu-Ivim filozofice, într un cuvînt avlntul Iul este acum mal Aăliă o lume ideali. Să vede îndată că antonii parcă influenţat de un mediu superior, care a îndreptat ge-iau căiră o sfeiă maî largă, mal impersonali. 0 fi fost •i vrtaia, dar de sigur a fost influenta Societate! Juni-|i contactul cu membrii elt oameni erudiţi, cugetători #*ul m poeţi. caracteristică a lui Creangă In scrierile sale şi cu care • In'tfte de toţi acel ce a scris înainte şi după dînsui. şi ndicutuL El nu^ pregăteşte pe cetitor şi intim ll pasă do procedeurile care le întrebuinţează, des-pentru dîusul ca să reiasă ridicolul sati ca sa zugiă- iin caracter. #i»lnrt< ază că I. Creangă este generalmente prea popu-MproMunl, în acţiuni şi în pasiunile care io descrie, pentru a descrie pe omul de la tară şi Întreaga masă ulmi de la ţară, nu tn?buo a descri In trăsături gene-tfti’i atonei el perde din caracterul său distinctiv, de-cn abstract şi nenatural. a ti observat de minune această lege a diversităţeT, 186 ŞEZĂTOAREA şi pentru aceia fie-care tip, fie-carc caeter din descrie d il arată cu apucaturile Iul, cu emotiunile lut gro.stmnii rapritiile şi gusturile luî, cîte odată chiar josnice. Nn 4 îndărăpt nici în faţa vulgarităţilor, nîoî in fata grosiciiUMl Lorncille şi Raeine s’ati ferit în tot-deanna a sui ••• din popor pe scenă, pentru oft el scrieafi pentru ari»!' nobili şi literat! din a căror 3rirse tiălafi şi să pfizrt.»’, » îndepărta de la stilul ridicat, de la sentimentele şi i*-» < i nobili, apoi el eraţi influenţaţi de clasicism. Voltaire Insă a încercat a sui pe scenă oameni din p» (Iar a căutat a transige cu expresiunile, cu oaracteril' scntimentile poporului, şi pentru aeeia poporul lui V-i este nenatural şi închipuit şi poale aci este şi pai tea a scrierilor şi a tipurilor descrise de dînsul. Creangă nu a fost nici i nfluenţat de clasicism nit) *hm scris pentru aristocraţi şi nobili, din [potrivă ol era un »»* ranul necunoscut poate încă nouă păn acum. Jn Amintiri, lnlllneşti la fiecare rînd un alt tip, un racter. din aceiaş lume cunoscută de dînsul, tot-demn* osebit $i sub o altă factură aiul proprie, o d î verşi tu i< ginită de personalităţi destinde unele de altele; unii* mal pe larg. a'te numai în cîte-va cuvinte, toate foi'^K cu o putere de sugestiune ne maT văzută. începînd •Iu** dînsul, cu fraţii, cu tata, mama, prietinii lui de cpAl Gîtlan, Mogorogea, Trăsnea, moş Bodrîngă, şi clţl idţj ! i )IN ■ ti * SEZATOAREA 187 \ Ine |»c dinaintea cetitorului, fără a se asemăna unul §)|hI lic-care purttml un tip şi uii caracter deosebit. ♦ in tablourile, situaţii sufleteşti, reflecţiunî filosofice. «iiU*, lutr’un cuvlnt toată viata reală şi sufletească a ■il «In la t*răT condensată în tipuri qi tablouri descrise mai vil şi puternice culori. îndoială Creangă a fost cel mal mare prozator al ini nnnîneso. Oamenii mal competent! de cit mine vor in ui ile aproape acest gen io, care fără nici o cultură tiu*» fără nici un artificiu şti in tac. a fost In stare ! \j limbă literară romiuească, a ştiut să pue pecetea ♦Uloî pe nişte prodiLCpunl atît de Însemnate, ile Iul Crea.npâ sînt menite să aducă o însemnată scliim-Im mişcarea noastră literară, precum a produs de alt-mioară scrierile societate! literare Junimea. ml-tvluc aminte de dtnsul, o jale parcă mă cuprindo m m n* rău că s a stins fără vreme. Lui cum Îmi spunea înainte de & Dinii, aşa uitîndu-m«i* şi cu o căutătură inspirată: „Hei, dacă oiu mal toi */v fa<* eti şi o piesă de teatru ţărănească41. întrebat de vre-o cîte-va ori: „Ce faci moş Creangă wa ? M• I m leacă măi bâete, cu trenchea flenchea trei lei panii no face treabă în lumea asta44, răspundea el, dus jflMnrl Grifl. I. Alexandrescu. 188 ŞEZATOAPEA II. Tn mişcarea spre progres a ţărel noastre, dacă ar er? eine-va cu amănunţime factorii ce-atl impins-o pe «vilri înaintare, ar da peste o sumedenie de apostoli şi oameni votaţi iumineî, despre care nu se ştie aproape uimii au avut mal multă ambiţie de a-şî lumina neamul, ■!>> i>H a-şî împăuna numele. Despre N. Nanju_acel iscusit luminător, care asprimi teea de lumină în munţii Sucevei, la şcoala Iul A. Iliih* BroştenT, unde a învăţat căite şi Ion Creangă; despre I din Hădăşenl; dspre sîrguitoril dăscăli de la nuli M Itîşca, Shitina si schitul IîarăQ, şi mal ales despre invi de rivnă şi iubire de neam dăscăli de la şcoala nmnA Neamţului, care a umplut Moldova de cărturari iscuulil pre toii aceştia şi mulţi alţi din alte locuri, nimic iiiift* şi timpul a t’as vălul său de uitare peste modesta, 4 tutori din Iaşi: Grigorescu, Enăchescu, Kăceanu. Sinimi» şi Climescu a dat la lumină: 1) . Metoda nouă de scriere şi cetire, pentru clasa I a | mara. care a fost cel mal bun şi mal răspîndit uIm» * plnă pe la pe care am bucherit mal toţi işti »h ll» 50 de ani de astă-zl; 2) . Învăţătorul copiilor, în 3 părţi, una din cele urni i pîndite cărţi de citire ce-am avut; 3) . Povăţuitor la cetire prin seriere, după sistema ' • » 4) . Geografia jud. Iaşi, cu conturul judeţului; 5) . Harta jud. Iaşiy Întocmită în unire cu V. Răcrami I 6) . Regulele limbei romîne> retipărite de Creangă cu I irea d-lul T. Maiorescu. Cine va cerceta scrierile de mal sus, la care CrraiM muncit, se va încredinţa că rlvna dascălului din i'ftflfl era de a produce lucru bun, temeinic şi folositor (flmi. care a iubit-o ca pe o mamă adevărată. Abecedarul lui iVi pătrunsese prin toate unghiurile ţărel. si Învăţătorul M se căuta întro vrerne ca iarba de leac. Era o vi cm* scoaîa din care lipsea cărţile lu! Creangă, era con$idcn»i4 ş *oalâ codaşă Dar.... „Vremea trece, vremea vine*1; carenţele aruncat vălul uîtărel peste operile didactice ale lui »» şi tovarăşilor săi, mal ales câ inovatori de sistemă n»m« să le refacă în spiritul cerinţelor de azi nu s'a ivit \ bătrlnl. Do ar servi Insă aşa de eu credinţă şi spor cărţii" i riior didactici de azi, cum au servit la vremea lor ntH Creangă. ŞEZĂTOAREA 1P1 *♦*"::•* n ştiut şi î-a fost drag a manei cu spor, rîvnâ şi Swr pentru ţara Ini. In ol noT işti de azi. avem o i-4 it<>pie scenă, unde era bi-uiluT, so juca un adevărat cadril. |l«i (Hirsounele de pe scenă, acel care ml-a tras mal •440(111, era un domn bine făcut, cu o fata roşcovană 192 ŞEZATUAREA şi veşnic zimbitoare, părea foarte hazliu, si lnibrArfunini Iul, deosebită de a celorlalţi, îî dădea un aer oiigiiml Acesta era Ion Creangă. 11 cunoşteam din poveştile IuT, pe cari le cetiam, p« bancă, iu clasul de grecească, criticînd pe editorii < rilor din pricina formatului acestei reviste, nepotrivit |»< n( cetire în asemenea Împrejurări. Congresiştil plecau cu ala O din Iaşi. La gară se multă lame. In restaurantul clasei a treia, Înaintea trjtfhH plină cu pahare d« bere, sta Creangă, cu pălăria lui cmm pe eap, întovărăşit de citi va prieteni.— Ca să-l pol |< mal de aproape, m-am alăturat lingă cercul acela aşa d« Creangă s-a uitat zinrbind la mine, a luat un pahar eu l| de pe tejghea, şi mi ba întins ziclndu-mT, ca şi cum ti» fl cunoscut de cînd lumea: — Trage-1 şi tu, bre! Astfel m-am întîlnit, pentru Întâia dată, cu Creangă. Peste clţiva ani, în 1888, mal mulţi tineri ani alrMud Iaşi, un mic cerc literar. Jntrunirele noastre le Beldicoanu. In ccn-ul nostru s-a dat ideea să înduplecăm pe < r> aa vie între noi. Citat de amicii lui In bojdeuca din strada Ţicăulul ' re a primit cu muiiămire propunerea, şi pentru noi a f" I ■ devârată serbătoare cînd l-ani văzut In mijlocul nostru pe canapeaua prea igntie pcntiu un corp as a de U : \ Ruşinos, precum era, şi-a scos cu greti, din buznim? Ui unsuroase de pe cari ni-a cetit, precum ştia Creanga tească, „Amintirea a patra1-. N'am să uit nicî odată entusiasmul ce a domnit In m aceea între noi. şi mulţămirea ce ne stâpinea cînd că Creangă se simte Intre ai lui. De atunci am legat prietenie cu moş Creangă. şi «m unul din acel cari am stat mal mult In contact cu «Mi.* In căsuţa Iul ascunsă In fundul ogrăzel, erai bun p» ori şi cînd te-aî Ii dus. De multe ori găseam în socicUM \ ŞEZĂTOAREA 163 & mifletească de care aveam nevoe; modestia omulnt şi ului şeii, făceai! să-ini para inutilităţi multe trebuind n»ra lipsa o simţeam aşa de adese ori. CtofiOgă ora totdeauna cu inima deschisă; el nu avea taine M prieteni. Din viata Iul mi-a povestit multe, din cari pM gă le spun acuma. rtâogă a fost unul din prietenii buni al lui Eminescu, şi ia lor se începuse de prin 1806-67. atunci Creangă, împreună cu alU institutori din laşi. Abecedarul pe care-1 luase în editură „Societatea ii învăţătura poporului romîn“. Venind înlr’o zi de la tufle. Creangă s-a abătut pe la d. Bodnărescu, care In-% |h> D. Maiorescu, ca director, la şcoala normală de la f) Krarulil. Acolo a făcut cunoştinţă cu Eminescu. IMu una. alta, a venit vorba şi despre Junimea. Creangă fAtV'ft parte din Fracţiunea literă şi independentă, era Junime!, unde fusese poreclit Popa Smintind, şi i se In socoteală un discurs In care ar fi zis: sln tara ai (i răii dacă ar fi bineu.— Afară de aceasta, o mică tuin> personală !1 îndepărta de această societate. IdfAngă, In colaborare cu alţii, făcuse o „Carte de cetire** |i«lmia aprobarea 'Ministerului. Ministru de Instrucţie era şi unul din coautorii * că rtcl, ştiind că D. lacob Negruzzi W*we la Bucureşti, l-a rugat să stăruiască pentru apro-|i Negruzzi — Îmi spunea Oreangă — i-a răspunsei ♦i pro Im cartea, dacă n'ar figura numele Iul Creangă pc (A t-reangă a propus să-l scoată numele, dar tovarăşii MiuaI, şi cartea s-a aprobat după avizul unei comisiunl. fiiate aceste împrejurări ll făceau pe Creangă —lini spnnea ti uu (ie prietenul Jnnimol; totuşi prietenia ce O Interni Eminescu, dragostea lui pentru literatură şi ad-•a pentru dl. Maiorescu, îl Îndreptai! paşii spre această la, a cărei llozincă era: „întră cine vrea, rămtne |***t«»- tfeiiihr ii'ii şi Bodnărescu au Introdus pe Creangă la Juni-utidu a putut să râmle. *• U r~ b: 194 ŞEZĂTOAREA De cîte orî se lua vorba despre Eminescu, ochii Iul se tiinpleafi de lacrimi.— In’dosul casei, moş Croangn **•# un cerdac lat, acoperit cu streşină; acolo. îmi spunea el. ş<4fl Eminescu zile întregi, tolănit pe o saltea, cu ochii pilonul ^ dealul Cirieuluî. Acolo a scris ol Doina. In «cost cei dac şi-a găsit de multe orî adăpoat şi A^oil care mal pe urină a ajuns Ministru în Bulgaria. De la i-a rămas Iul Creangă un dulap, pe care-l mal păstrn In ti Creangă era bun de chef. Inii povestea el despre midi ohefurî ce a făcut cu Eminescu în Tîrguşor, la Ţîru, um mlucad friptură de porc cu usturoiu în hlrb de ceaun, «fl la celebra erîşmă Boltă-rece. Pentru a-ml da o notă caracteristică despre firea Iul rninescu, Creangă mi-a istorisit că pe cînd acesta *•« încă la studii, în strămutate, D. Maioreseu i-ar fa sen»' h% & grăbească şi să vie în ţară, ca sâ-î dea un loc ia T’nivri tate. Eminescu i-ar fi răspuns că el nu învaţă pentru ///f *J ci pentru ca să ştie, iar L>. Maioreseu ar fi strlns din umwi Eminescu i-a spus Iul Creangă următoarele din viata Cuza Vodă.— I. Brătianu şi 0. A Rosetti ar fi scris Iul N|| gălniceanu 1ntreb1ndu-l ce-l de făcut cu Vodă Cuza, a o odată mă Întrerupea: i'iini zice el acolo? Asta nu-I pe romlneşte. Ia mal !• mintă. Şi-I cetiam din nou clte un pasaj întreg, după W» f| ivp*?U cîte o frază, ca şi cum ar fi Scandai-o. judeca bucăţile iiteiare după efectul acustic care Şfl » <• Iucoan Iul. i tiiliu 1889 rn-am despărţit de Creangă, şi nu l-am mal Hr In Decembro a murit. AfHim do cui lud aru aflat de )a Preotul P. Milieş din Stro-INtns-ava). un amănunt Interesant din viata Iul Creangă. t ul cute că el a fost diacon, şi s-a dtspopit. dt un cerc de intimi ar fi istorisit cum şi-a tăiat coada. i tot la Roman In gaidă la un diacon; diaconi (a nu-şl 4 lua ochii de la coada luTr şi mereu se jăluia că de ce 19* «1 ea aşa păr frumos. Creangă lără a mal sta mult i glinluii. pune mina pe o pfireche de foarfeci, tac coada | pexiută diaconiţel, ziclndu-l: l>a<*A-ţI place aşa de mult, poftim-o. lunii saO scornitură... acel cari aQ fost intimii lui Creangă *•»!• timpuri, ar putea să ni spue. Artur Gorovei 10 ani. Ib la moartea Iul Ioan Creangă slnt zece ani trecuţi.— ■A Mia din fruntea numărului de faţă, ne-arn hotăjlt să JfetfpăUm In memoria cetitorilor cltc ceva din viaţa lui. Thl toţi morţii se scormolesc In groapă. Cu Creangă Insă MiMl* mp schimbă. El ca Romîn neauş, născut dintr’o fa> ţărănească în satul Humuleştl din judeţul Neamţ, (fetit mult pentru naţie. P «II uoKftţ se citesc şi recitesc aminti nit y snoavtlt, po-Im Creangă ! Clte din bucăţele de hârtie, pe care el 106 ŞEZĂTOAREA avea obiceiul să-şl însemneze In cea dintâi formă, gată încă bine, amintiri şi impresii, şi cîte chiar diti trnn’nnte nn s'an împrăştiat pe la prieteni, rude si risipit Intlmplarea. Toţi cari ati oehl şi yor să vadă In *i iile Iul fondul cugetărel, toţi care aii vorbit cu dînsul, c'a fost un om de ispravă. Pe cît am citit despre el, pe cît mă pricep şi pe cil »« rile-ml văd în fondul cugetărel lui, mă voi încerca, dani greşesc, a aminti clte-o leacâ din viaţa lui ca dascal. ea tionalist şi din amintirile Iul din copilărie. Asupra vieţeî lui ca dascal, ori şi cine a avut fcriclu* să-I fie elev, îşi poate aduce aminte cu cită esactitatc Iki datoria; cu cită dragoste privea şcoala şi ca câtă căldm* entusiasnj propaga de pe catedră patriotismul şi curata ll| romînească. Nn din fală şi-a privit misiunea, ci din ti goste, şi a tinut ca odată eu ştiinţa de earte să se genri zeze o limbă curată, nu împestriţată cu cuvinte străin' de care mal pocite. In acest scop Creangă, în J.868, pe cînd era In focul luT de dascal adevărat, întovăi A*ll Grigorescu, Pr. Enăchescu, Cliniescu, Răcoanu şi Siiuinnr scoate „Mttoda nouă de scriere şi citire" în prefaci «ah zice: .In 1868 noi institutorii de mal sus, după un inii „de pedagogie făcut la D-l Tit. Maiorescu în şcoala im»! n „Vasile Lupu“ din Trei-E rar eh 1, şi după o practică tir hi „cinci anî, mu scos la iveală abecedarul pomenit iimi „La întocmirea abecedarului nostru, ne-am povăţuit In In „după metoda scriptolegă şi cea fonetică, ţinînd sainn „înţeles, şi de firea timâeî noastre Intre altele, Creangă a tinut la limbă, căci numnl datinele şi obiceiurile a putut a ne mal păstra naţioimli' faţă de multele nevoi, hoarde barbare ce ati cutreerat noastră patrie. Creangă n'a căutat sa se imbogăiască din munca m li lectuaiă, să facă negustorie pe socoteala Invăţămlntului |"»< lucru ce reesă din însăşi a sa mărturisire precum urnu 3EZAT0AREA 157 tfcM'N i'ln’acum este proprietatea noastră dreaptă, atît \ nit şi materia’ă. Şi pin acum n'am făcot negustorie vindem la vre-un editor, pentru a nu ne mal Interesa >1 metoda noaă aQ Învăţat şi oamenii adulţi a ceti şi |Mt*nim: cel de la şcolile de adulţi, soldaţii de pe la •nte, băe(il de pe la dughems şi alţii. Ba chiar şi I ou perl albi a ti învăţat pe această carte a ceti şi Ic mult, spre ruşinea voastră, a Început a se lua şi mat In serios chestia naţională. In scurgerea anilor clic nn muritor, dar s a stins ca sclnteea fără jar. Uimo trecuţi din viaţă, dar care trăesc şi vor trăi cu o şi Ion Creangă. Imliitui naţional la Creangă să vede mal In toate Iii-ilui, dar mal bine e versificat in iusuşi poezia proprio: * * * l*i|4i»ţl de la olteni. * lfcMt*ll-vft ieşeni I ilpinfl ? Co B'ande ? |U- dulce rominasc ? Mtftl ea bradul verde, IU imştiil tî uimesc ? cu Inima creştină. olteni, neăparea noastră, I. OLTENII ÎS IA$I Oltul falnic prin copil-şi Zice Prutului scîrbit: «steaua ta a răsărit!.. La cel glas de mlngtere Geme sufletu’n duşmani, Voi cu inimă creştină, Nici un ac de la Jidani I .Dulce frate, fi! iu pace II. 198 ŞEZĂTOAREA III. IV. Mică e lamina încă ! iJar eredinţa’n cel de sus, Iasmele otrăvitoare. Duhul rău şi necurat, Val! destul ne-au supt putMii Şi viaţa ne-au secat. De pe ochii voştri ruprţl Pinza atinsă de duşuiuil I Voi cu inima creştină, Nici un ac de la Jidani1 In părintele dreptâţei, Şi-ntunericu-i răpus ! Soarele frumos luci-va... BucuraţI-vă ieşeni I Voi cu inima creştină Cumpăraţi de la Olteni. Mulţi admiratori au „Amintirele lui Creangă**; şi cum, « rog, să n'aibă, clnd el fără nici un înconjor ş'a sen» ru a tîta foc, toate păsurile şi nevoile prin care a trecut? Iu»,* lăft poreclit de fete la şezătoare, cai tea cu tircovnieul, |H durile (ul de fata popel, ducerea în BroştenI la şcoala 11 Balş, umplerea Jul de rîe căprească, stricarea casei lrimiTO întoarcerea în Humuleştî, plecarea la catehetul din isprăvile lui în Fălticeni, iară-şî In Humuleştî, din nod §m drum 1a şcoală şi apoi la şcoala din Trel-Erarchl, n 1 sînt atîtea amintiri descrise şi cu atîta ghibăcio şi clnnl-iM de limbă curat romînească de-ţl uiţi de foame şi sete, mu oi să tot citeşti şi nu te mal hrăneşti. Aşa a fost de istot m> a trecutul povestitor Ioan Creangă, despre care nu pul la» cheia mal bine rîndurile de mai sus, de cît cu însuşi cui ia lele sale: „Ia am fost şi eu, în lumea asta, un boţ cu ochi, o U* „cată de humă însufleţită, din Humuleştî, care nici „pîna la douăzeci de ani, nici cuminte plnă la treizeci n mi „bogat pînă Ia patruzeci nu m'ain f&cut. Dar şi sărac „ „anul acesta, ca în anul trecut şi ca de cînd sînt, nici iţg „nam fost.* Nicolai VmlN| InvAţftCfr Paşcani, 16 Decembre 1899 ŞEZĂTOAREA 199 (Amintire) 4# I* cînd eram şi eti mal tînăr, — şi oamenii par’că inul buni. II Mini bine de zece ani de-atuncl.— Trăiam in Iaşi,— întăriserăm citi-va să ne întlluini, odată sau de două •*l •imnluă, ca să ne mal vorbim şi să ne mal citim nnuntre. (*» intre noi Ion Creangă, neîntrecutul povestitor, bunul rţul Ion Creangă; erati frCBeldieeanu, Eduard Gruber, ♦* Ali-xandrescu, (Grig.), Ârtuf^GoroveTr AnrgîreÎT tuieTf d* iluzii şi de viitor,—vremea ne a dovedit lusă cft am Ml multe iluzii de cît viitor—, tineri cu dorul de muncă, jpiMt*' şi cu inima deschisă unul faţă de ccl-lalt. UI din noi citi am mal rămas ?—Trei slut morţT, trei Judecători.—şi eG ?—eti nu mal ştii! singur ce slut. Iral, de ’ntîl, să vede, ati fost maT cu noroc î littllnr.’iin. zic odată sau de două ori pe săptfimînă la Im Beldiceann ori Ia mine. adevărată sărbătoare cînd ne duceam In Ţicăul-de-sus, iţă Vara II găseam, de obîeeiti. În cerdacul ce dădea *Wlui Ciricilul. Jos pe o saltea II vedeam pe Creangă, goala In halat, cu un şervet aşezat pe după glt ca ffcmruă de năduşeală, lingă el cu o lopăţică lungă cre-f Irf ca să se scarpmo pe spate ; lî găseam pe Creangă m fesei, totdeauna gata să ne mal spue de ale lui. im* duceam la dlnsul, nici vorbă nu era c'o să poţi jA*in «oara tirziti. Mne aminte de o seară petrecută împreună prin No-IMHN. 200 ŞEZATOARKA S6 hotărîseră prietenii sa vie la mine. Locuiam |>u« în S&rărie într’o cameră mică la al doilea cat. Veninul veniseră şi cîţl-va nul străini de noi,—şi cel din urmii fost Creangă. l-am cunoscut glasul şi i-am deschis uşa mare. M“Ş cum ÎI ziceam noi, furi Întinde mina din antreu şi-mi să-l trag în casă cft singur n are nădejde să poată tiv* uşa prea mică pentru circonferinţa Iul. In casă ne aşezarăm care pe ce am putut, şi vorba şl nu se mal isprăveau. Unul din cel noi veniţT. — nu-I spun numele, azi în Bucureşti,—ne ameninţă cu citirea unei poezii. 0 ll o fi cuiiositaîea, nu ştiti, dar am ascultat-o cu topi i mal mare linişte. Fină aci toate bune; dar vezi că li s'a prelungit cam prea mult şi după citirea bucăţel. — El, cum vă pare? întreabă autorul. Noi, smeriţi, on ochii în jos, tăcem. — Cum ţi să pare Domnule Creangă? repetăantnnil. — Bună, foarte bună: un sfirîiac; răspunse Crnitifft glrsul liniştit. — Oe-I sfîrîiacul, moş Ioane? întrebarăm cu toţlil — Uite ce-1, începu Creangă. Zice că odată un ţ fierar, trecîud printr’un sat striga cît II lua gura: I' potcovar, meşter potcovar. Un rouiln, auzindu 1 strigînd ăşa, se’ndreaptă k]*i cu o bucată de fier In mină. — Bună ziua. — Mulţumim dumitaîe. — Mă, meştere, ştii tu să faci potcoave, mă? — Cum să nu ştiu. — LU să-ţi daii, mă, să-mT faci din fierul ăsta |*Hlp^f coave ? — Atît; şi s'aii Infeles din preţ. Ţiganul Îşi aşează jos foile, aprinde cărbunii, jxdih covala, şi vîră fierul în foc. ŞEZĂTOAREA 201 ' Herul sa ‘nroşit, II pune pe nicovala şi dă-î eu cioca-| «« *Area cît colo stele aprinse;—şi ear îl pune n foc; ■1“V II huit*;—şi cu cît II înroşea şi-l batea mal mult, cu-atît şi flerul tot mal tare. fc ţigan II treceau toate naduşeîele şi nu era chip să ne-potcoavele. jp n tlrziti fierul să suhţiasă atltk că nici nu mal era de ■ă ia luttft potcoave. Măi lomînică, zise ţiganul, ştii una?—Potcoave nu-ţl «■ti»’ dar dacă vreai, din fierul ăsta, sa-ţl fac un sfîriiae. •mi Inul plictisit: Im fA-m! şi un sGrliac, mă ţigane, numai să scap ile tine. Ifctttni ţiganul, vesel, vliă din noii fierul In foc; suflă cit lin ful, suflă de fiuerâ foiul, şi cînd l-a scos, fierul era I argintul,—şi ţiganul grăbit 11 bagă în copaea cu apă lingă dînsul: |i, făcu apa din copae. Il||e, mă romlne gata sfîiliacul. I aflrliacul zise Creangă şiret. Aşa-î şi poesia ta H|nIvind, se urcă In fundul patului; iar noi ne am pră-l« i1k. Cort si t Ion Creanga •ulitorul popular, istotul înţelegător a poveştilor şi dor ţAiiineşt\ ion Creangă cel vesel şi pururea bun , n a atins, dobortt de o neîndurată boală, obscur şi Ură pompă şi fără vuct, aşa precum a trăit. 0 viată «In InviVutor de şcoală primară. înecată într’un spasm fliă alte chinuri do altmintrelea dectt ale suferinţei ■lin huaJcf, şi o moştenire de set ieri, nu numeroase dar fftitiiw prin genul şi suflarea siăplnitoare ce le 3*.răbato. i minoră a fost unul din acel rari scriitori populari, 202 ŞEZĂTOAREA cari neprimind şi neputlnd primi nimic de ia cultura dentală a veacului, fără studii literare, fără filozofie şi i»t a ştiut să iftniînă el însuşi: nici un fel de dres u a « puritatea gîndirel Iul originale. Cine a citit Soacra <« nurori, cea d'întîi a lui scriere, Detuna Prepeleac, ,4A>i chifor Coţcarul, Ivan Turbinca, Povestea /ui Harap o • celelalte, dar mai cu samă Amintirile din Copila* u\ u< din urmă un fel de autobiografie, a re mas fermecat de I energică şi firească, de stihii Admirabil «ie propriu In n genta şi naivitatea rustică şi oare-cum primitivă a miinl la ţară, şi desigur s’a simiit reinoit şi răcorit ca cui care-şl istoveşte s*tea la isvorul curat şi de via'ă diiiiiM curge din inima îiiunMuI. Şi această impresie este -•ţt mal adevărată în literatura noastră îni|*\sti iiată şi •• *• factice prin faptul liiriurirel răfi înţeleasa a giudin* u. Gîud cetim pe Creangă pan-că avem inainte-ne pe hm inintios şi de duh, care istoriseşte poveştile culese -in.lt de geueratiiio din trecut, într’o formă luminoasă şi id» toare, cu o rostire naturală, limpede şi parfumată pe le de acel iz de buu simt ţărănesc, de un gust sănătos, trivialitate şi fără pretenţie. car** naşte In sufletul m-MMI dulce veselie gldilitoare şi mîugîioasâ. Au doară Creangă, deşi fără Începuturi şi tenn i0 d»' tură mal adîneă, n'ar fi avut ocaziunea să sc pună lu tul mişcare! literare de astăzi, şi n’ar fi putut, ciupind ici pe colea de prin cărţi, să-şi facă acea jumătate .1 tură, acea pospăială de invăţătuiă îndărătnică, care unii să se creadă maeştri şi genii literari? Bi chiar că le-a ştiut şi priceput resullatele vietel literare mal «u la noi. Dar tocmai aici stă meritul sen nemăsurat do i căci a putut să-şi păstivzc netezimea minte! şi vululi lentului sifi, libere de orl-ce amalgam eterogen. In «"• sale nu există mixtură, nici excrescenţe. Do aceia, nu avem destule cuvinte' de regret, p\ ut»* jăli perderea acestui scriitor original, căci vedem lu i>a gol ce se deschido în literatura roiuină populară. ŞEZĂTOAREA 20? mhtwtndu-T aceste liniT. noi cel cari 1-arn cunoscut Iptotu tiu no put-m desîipi «ie amintire* cianurilor prin h*îetatea „Junimea11, olml Creangă cu o vervă li laviţei doare, r o vestea basme şi anecdote. întocmai •« f.i-»r la şezătoare, totdeauna cu haz şi cu sare, aşa ®hfi«*Mî altul ca dîusul nu ştia să ic spună. •i* * & ►lăml meritele lui literare şi didactice în rfndurile ce titui suntem încă datori să onorăm aceleaşi merite MilioiiAtelclte-Yd note particulare din viata lui I. Creangă. uu-T nevoe. Şi-a scris-o el singur pentru partea 0 frumoasă a vîeţel sale, pentru timpul copilăriei,—aşa ui»*» «mm nu o putea seri nimene Cetăţenii ieşeni încep I ✓muşti* viata de mal tîrziu, după ce ajunsese diacon— 1 rt iliueon inal altfel deelt ceilalţi, ca strimtorat iu haina <*A Lumea l’a cunoscut mal întăl la întruniri poli-«uttle. unde a ajuns a fi un orator rubit şi popular tiguic adversar al—junimiştilor. De pe atunci Jacob *il i*a dat un loc In satira sa numită „Electorale*4 pfti iutile „Smîntîuă" este croit pentru a ridiculisa pe mI adversar.—Dar pe acea vreme Creangă încă nu-şl talentul nici habar n'avea că el va li unul din cel , rilunli scriitori romînl. După gluma ee se făcea In pita*. Creangă a fost ^descoperit* de regretatul Eini-In adevăr, după ce Oreaugă sa răspopit, şi a rămas veni în contact cu Eminescu, pe cind acesta Hmmmh' şcolar în judeţul Iaşi, deel pe la 1874. Peatra care şedea ascunsă în pulberea şcoaiel primare a ochilor pătrunzători ai revisorulul poet, şi astfel n fnst „descoperit." Cine ştie cit iubea Eminescu 1 lomlu ecl neatins încă de valurile ci vi lisaţiel, îşi poata I emu a trebuit să pretuîască Eminescu, în lum»*a m»I«\ descoperirea unul talent cu totul netfluentat de Vrtlun. De a«*i prietenia dintre Creangă si Eminescu. 50t ŞEZĂTOAREA Sub îndemnul acestuia, Creangă sa Încercat să sene, •» timid ş1 sfiioios pentru nemărginita sa îndrăzneală •!♦• * Invadaţilor de la „Junimea" prostiile sale—acesta era »» mentul seQ personal—a calcat pragul întrunirilor litri o-Juni mei în contra căreia luptase în politică. Care n’a trebuit să fie surprinderea sa cînd a văzul se sfâşie şi se nimicesc în sinul acelor întruniri lii' <1*| fără valoare şi reputatiele usurpate, cum se critică d» * chear erorile şi lucrărilo fără nprit a celor ce erafl d. t şi cum se preţ urse de mult mărgăritarele de spirit şi »l>. de la Himiu'estiî Iul Creangă Ce coincidenţă bizară! A# mijlocul acestor îutrunirT, s-a regăsit cu Gh. Paim, esl| răspuns „Electoralelor44 lui Nogruzzi scrisese „Boen. al»»i Astfel republica literilor şi a ştiinţei întrunea pe acel « nioară fiisesă vrăjmaşi in politică. De notat nial este încă din viaţa Iul Creangă, faptul <<* i sc datoreşte permisiunea ce o are lada cu păpuşi a i »H Hangan de a-ş! continua tradiţionalele representaţiî în rmu* Un Primar al laşilor, nu ma? ştim care, dar nu era mm ! departe junimist, a oprit jocul păpuşilor. Atunci Gr^riii^ stăruit la Primărie pînă cînd s-a revocat ordinul. ţ In fine Creangă a murit de două ori. Odată cînd I n m întâia oară boala, a căzut de pe catedră în timpul »*!.» >>M imediat s-a răspîndit vestea că Creangă a uiurit. *1 din Bucureşti ÎI făcură necrologul. Cu toţii crezunîm fă căi-a murit moartea. Ne-a fost dat Insă mal curîud d«*u deam, să avem dureroasa sarcină de a înregistra n♦ aşpxul şi tăcutul Creangă. Dară aceste ore Iu caro Creangă IşT vărsa durerea .......m** şcolarilor, eraţi rare de tot. Cînd monitorul nu-1 !• « I I listă de obraznici, cînd era tăcere şi cînd .totl îşi şt an I tiile, atuncea el era iarăşi bunul Creangă, blînd şi fug ihl cit tot-deauna. Şi noi, copiii, uitlnd repede pe furiosul sf. Nieulae d<» prindeam eară încredere şi ascultam cu drag povelik' Creangă. El era bolnav încă de atunci. — Lăsaţi-mâ !n pace,... slnt bolnav,... sevăita el ş< un praf din buzunar; iaca, trebue &ă iati doftorii... Vimlnj de ce n’ai venit ieri la şcoală? — Is bolnav, dom Creangă. — Da ce al. copile? — JunghiO, d<>m Creangă, .. iacă aici... Si Vasiliu M locul cu mina. Când m'apucă, nici că mal pot resiiHa — Iracu de mine,.. te -al răcit;... ea să vil la mine, ol da eu ceva. că-ţî trece îndată. — Dine, dom Creangă!... Şi Vasiliu nu malştiaee n\ «I şi să-I mulţumească. — Tare 1 bun! îşi ziceaţi băetiî unul altuia — Să’l rugăm să ne sptie o poveste, zice unul Inc. I — O poveste, dom Creangă,... îndrăsneşte unul din mm* cel bnnl, sâ’l roage. — O poveste !. . 0 poveste!. . sc aud voci rugător* toate părţile. — Iar cu poveşti,., trece timpul,., zice Creangă — Vă rugăm, dom Creangă,., o poveste! — V am deprins cu poveştile estea, şi n’apucl nna dom Creangă, o poveste, şi iar poveste, E>ară Creanga se aproapie de catedră, îşi ia scaunul acolo şi’l pune lingă noi. 0 adevărată mormîntală tăcere e în clasă. Nici o m fl nici o şoptănu se aude. Nemişcaţi stati totîîn bănci* mi ruri căscate şi cu ochii boldiţi asupra lui Creangă care gin iiu M 207 ŞKZATOAREA Imit1 luccpc povestea. I iM^i hQ fost odată o babă....... *şi« fnai departe. iwcia admirăm azi cu toţii, auziam povestindu se . no întregul farmec cc ştia să I dea Creangă, fainii I langît'nfi! lunga laţi I.. se aude clopotul şcoa^I »mi|ile de obşte cu veselie inima şcolarului, dar care a-întrerupse tornial In mijlocul povestel. Um c'o sftrşesc altă dată,... că iot mal este mult plnă şti, . zicea Creangă văzlndu-ne trişti. vara alit de dragă copiilor se apropia şi dorul juca-|m» ^fiii A devenîn din ce In ce mal puternic lu iuiinele vi ne atingea afară pe cîmp deschis, unde la jocul Iu utea copilărească uita repede necazul ciasel şi grija * Creangă. care n’avea inima îngustă a dascălului rufe catedră. înţelegea neasUmpăru copiilor lUtnif. ne zicea ol,iaca, Joia, da«*ă a îl zi frumoasă, om ■âmp ou toţi; şi după ce Creangă mal face repede obi-rrviKio a batistelor încetişor şi fără sgomot, „ca nu fi nA audă cel din eele-lalte clase şi să vie după noî“ din clasă şi apoi din ograda şcoalel. vuindri eram noi eind vedeam lumea uitlndu-se pe dnpA noi. |h> neum vă puteţi juca pe aici, ne zise Creangă ară-ffiiijtiil Copoulul eu 1 ăţul lui cel gros. lin In lCt Începu jocul mingel. D4«|(A priveşte, cît-va timp. Se apropie apoi «le băeţî. ia ml băţul de bătae şi dînd mingel o sdravăuă lovitură, ilmară departe... dar cado in mînele unuia din băe*î. II hh cuc, II un cuc!... strigară o mulţime de voci coi Apoi do acum ne-ati scos din bătae, zise serios dom \ dîiulu-se la o parte. drj» uliosit. So aşeză pe iarbă, tşî scoase pălăria lui * şi Işl ştergea sudoarea cu basmaua Iul roşie. 208 ŞEZĂTOAREA încă şi azT, cînd amintirea îm* reckiamă acea vrema, 1*1 văd grămada şcolarilor cari se jucau pe verdele covor alrf încoace şi încolo, sbnrdalnicl şi iieastîmpăraţT, strigi ml şuerind . . . iar colo, la o parte, un om gras şi groim'i şedea zîinbind Ia jocul copiilor: profesorul nostru (V* Clte-va luni Jn urmă,, cu atestatele de promovare In ut luam rămas bun de la acela oare'nil devenise drag ■* părinte şi care ini-a lăsat impresii ce nu se şterg din mi omenească. * * * De trei săptămînT deja eirara şcolar al clasei a treia «1 toatn aceste faţa noului profesor n o văzusem încă. nE Imli zic^a fi-care. Dar ne mal sftrşindu-se pretextul boalcl, | tule meQ mă mută Ia altă şcoală. Jntr’o bună dimineaţă, pe cînd veneam de la şQualft cărţile sub subţioară, mă întîlneşte Creangă. Scot pAlUrii naintea Iul şi Creangă se opreşte — Ce mal faci, mă întreabă fostul meu profesor ziolndi pe nume, şi unde înveţi? — La Ropală. dom Creangă — La domnul Kopaiă se spune, cînd vorbeşti de un mai mare, mă dojeni Creangă, şi nu aşa cum al spun. Era cea din urmă părintească Învăţătură ce am pilmK la Creangă, era şi cea din urma oară cînd vorbiam ou clud se despărţi de mine rămăsei nedumerit cit-va timp pi uitlndu-mă lung după el cum mergea greoiu, cu straniu I cu pălăria mare-şi bastonul gios în mină,... tocmai an* îl văzusem întăiaşl dată cînd întră în cl«să. (Lumea Ilustruiâ, n> I ŞEZĂTOAREA 209 lotlţft asupri mînnscriptelor lol lom Creangă llilml u-se ca numărul de fată al revistei „Şezătoarea14 îmbinat amintiţii nemuritorului Joan Creangă, de la M ntuarte se împlinesc 10 ani, mi-am fost pus Inglnd. un iinc studio asupra manuscriptelor lui Creangă. Se Insă că asta n o puteam face, de cît avînd supt ochi vr**uio aceste manuscripte Şi întrebasem eO în dreapta iltngn. ca să aflu unde să fie manuscriptele rămase de hgH. dar nu găsam pe niine să-ml ştie spune ceva. Mii lost atunci s’o iau sistematic şi m am dus întâi la locuinţă a Iul Creangă din Ţieăul de sus, unde ini s’a ■Ia ofttră foasta Iu] soţie de-al doilea că toate manuscripte U» a luate de răposatul Gruber, care împieună cu â I». Xeuopol şl cu D-I Gr. Alexamhescu luase însăr-*a publice operilo complecte ale lui Creangăl). I' mi îndreptat atunci la D-l Xenopol ; D-sa Insă mi-a *fi are în păstrare nici un manuscript de-a lui Creangă Apoi pe un prieten, care cunoştea pe Dl. Gr. AMin, să-I scrie şi să-l întrebe şi pe dlnsul tn această Jhlt IM Alexandrescu a răspuns că el nu are nici un •Hpt dr-a Iul Creangă, dar că la albumnrile lu! Gruber lleldiceanu se poate să să fi găsind bueâtl inedite de adăogind că D-l Xenopol păstrează ,,o sumă vvU pornografice al căror autor e Creangă-, n l rniiiinea acuma altă, fără numai să aflu, dacă nu ar fi lămas mauuscriptele lui Creangă în biblioteca llMlal Gruber. Mulţămită unul prieten şi amabilităţi Hi A. Mendel, am fost pus pe cale să mă luminez H» Kăposatul Gruber îşi luase îusărcinarea să cerceteze I I 91 Prefaţa de lu Poveşti, 1890. 110 SEZATuAKKA toate manuscriptele Iul Creangă, pe care le avea in ■ [păstrare, si privigheze publicarea lor Murind în.-1 iu Doamna Gruber a vîndut D-l ui Dr. A. M'ndei bibliofil tulul său. In care se găseaţi iu păstrare si toate mmm tele lu! Creangă. Parte din cărţile cumpărate atsfel. IM Mi le-a vîndut librarului Israiliteanu, pai te le-a păstmi cărţile păstrate erafi .şi celeoiteva vravurî cn toate mânu tele lui Creangă, dintre care pe cele mal uiu'te D l Mj le-a aruncat afară ea netrebnice, iar rămăşiţa („o aam hărţii de acestea4*, după zisa D-!uI M rudei) a dat-o profesor de 1. romtulLGh. Scohal din laşi. fără nici «) afa ă de o poveste pornografică de Creangă, întitnktlt mcă cel prost44, pe care i-a dat o numai cu împrunml Cele-lalte poveşti pornografice Dl. Mondel zice oft *U Dl. Xenopol. iar în sarcina de hărţii dată D-luî SmlMi după zisa D-luî Mondel, o mulţime de însemnări (pioW cele pomenite în biografia făcută de D-l Gr. Alcj.vidi proverbe, brulioane de ale poveştilor cu mi* de şlm scrisori ş. a. Intre cărţile nevîudiite de Dl. Mendel am albumul răposatului Gruber, în oare a scris Creangă ti«*t mente din Amintirea a-lV . tont* avînd data „Inşi I Iunie 29■*. Copia acestor fragmente, fâentă de Gruber t ună cu autograful prefeţei lui Creangă la Po vest de Ini o scrisoare a Iul Gruber privitoare la editarea s<^i'i«vr*h»|| Creangă, D-l Mendel a avut bunătatea să mi le în-mlţ inie. Eu le-am depus la Biblioteca Centrală din laşi. IM M a mal avut bunătatea să-mT împrumute o fotogralle « Creangă de pe clnd era diacon. Am ieprodus-0 şi. ibs gata c!:şeul, va fi alipită la acest număr. > Ducîndu-mă la D-l Scobal, Tain rugat să aibă bum» v a-mi pune la îndămînă pe clteta zile manuscripte!»* Iul Dif ce i-ati fost date de D-l Mendel, spre a le putea cerci in însă, purtîndu-mă cu feliurl de vorbe şi amînărî, nd-n zat ace»t lucru. In acest timp aflăl că manuscripte de-a lui Crranjfl găsesc şi la D 1 Silvestru, student universitar. Şinti* ŞEZATOAKEA 211 * *|« îs CA, pe clini ra elev in liceul Internat, » găsit i*ihri' ]a negustorul Nieolae Mihăilcscu paite dm pi l Iul Creangă. 01 fusese cumpărate de Îl nu jidan mintii. hm tnuiorociro pa.te din ele fusese Întreit Juvfi jroa mărfel vludute. Şi iaU ce uuiuaT a avut h I silvestru si scăpu do peire: Agim’iilt* din poveştile: hîarap albT Ivan Turbincă, m /*. i czl şi din Amintiri. (S pnvi'Hto Intitulai A: hăt faimos fiul epăt pe care icr apucat s-o sflrşasoă şi care a fost publicaţi tu ___J liti-rare.^ f 6* A h lila 'lintr'o ^comedie Intitulată: „Dragoste chioara // ir (acţiunea „se petrece iu Tataraş, loo frumos şi *«'«ve foi îmi spune Dl Silvestru ci slut scrise cu şl corectate de doua sau trei ori. hl Silvestru nu |i>i ut a ita deocamdată, căci lc are ia tară; a avut tilra si-inl Împrumute de data asta o fata din A-cînv va fi reprodusă In acest număr, dacă va fi ul t* \Kt~ i. 'ip% 9-TJC rMat apoi şi pintre cărţile rămase de La Creangă, ijuifo a murit, căci el avea obiceiQ să scrie pe filele fol de fel de Însemnări. Am copiat cu luare aminte iitnArilt* acestea şi din ele volu pomeni şi volţi înşira ia In Interesul cunoaştere! Iul Creangă. tj âUi muiie ră(ete („curăţenie : do la baba AIaria“ ; ti i re rea şi întărirea dinţilor şi a gingindor1* şi altele 1 iActoirta neologismelor de prisos. Pe lila unei gra-Meangâ a scris definiţia neologismelor: „Neologisme 1‘uiti» cuvintele Introduse In liuibă, unele firi tropi priitru care putem găsi un cuvtnt romlnesc eores-d p. fructifer (roditor), compun (aleătuesc), a ne-K-ughji). unanim (într’o inimă), patern (pirinţesc), In vara Iul... (am fost In căutarea lui...) ş. a.44 %) |k.I* uţfu lu. I s * rH1'**"- ’ 7u**w(U.«. .V f-fre^n- V ,-N l tkti+hiA V * 1 WuIM. (ZkvxACi',/WK, i%i r r 212 ŞEZĂTOAREA 3) . Cuvinte, rostiri, zicători, proverbe, gtcitorr, „întinat, plngărit, spurcat Imprilistilft. „Hamlsit de fo^me la rochie. Şi cu chiti ■ >i / se poate neică de răul lor. Tare mi-I dt-şan; wtii mirare. „S’a zoroăit. Fmblă'n fleorturi. Face marazurî. „Ştie ea Smaramia. ce poamă de ora eşti tu, hl ' liM „Măi Ioane, hal gata eşti?—Gata, gata! Ara Jegul „şi mal am cinci şi apoi pun pe cirnu cu ochii la fim „Mă mănâncă ce mă mănâncă, da i-aş face-o e&. .Nu-1 ora a cătăreî (genctiv) = de samă. „Aistuîa mal nTaI ce-! face. nSe vtdc că nu i-1 prea îndăinînă Bftlael, că vino I pielea pe băt. „Ara fost şi am văzut... Era şi nn era. „A zis e'a veni —, dacă n'a veni. „Se vede e'a venit —, de n'a mal venit.. „Hup ! zup, zup ! .De-abia mi-o duc, „Şi mi-o duc cu meşteşug „Pe doauă roate de plug !... „Cât a cură, n'a da n gură. „Vorba ceea: „Aista-T bftetul gălătanul,* Care ş a băut sumanul. Şi-a rfcmas lutr'nn (numa’n) ilic Şi ăl ie dracul de frig*. „Vorba ceea: „Ziua se teme de bivol, şi noaptea h pe d£nsntu. „Stiâmbil mănâncă tara şi dreplil n'o lasă... „E rCfi să te pul slugă la dîrloagă şi toate au şartul „Vrabia mala! visază şi calicul comlndare. „Intr’un crac bortos, şede dracul mânios (puşca), „Supt un cărpănaş, joac'un epuraş (furca şi fusul) 4) . Fel de fel: Pe păretele unei cărţi stă scris de Creangă: „La I SEZATOAREA 213 io 28 «Iile s-au săvârşit din viaţă pftiiutele meii Ştefan h i nioorur'fî şi san înmormântat la Bise. din satul lai ^ iâ gul frumos şi spre ştiintă am insămnat— jk>u) I Cremi-â. 1861 Septemvrie 29 dilett. «t «{ altei i-ăitl se iscăleşte: „Le Umere ( reaugue Mien 151“ şi apoi eu creionul adaogă: „Astăzi 16 lai i '! s-a intiimplaiu unu plăcutu accident pentru ruine-. * pHii ieîe din urină a „Poeziilor populare" de Alexandri l'tt* « ii creionul de misia lui Creangă următoarele: Jm 5 Kevrunric* diminonia, pe la vro 6 ^ ceasuri, am *1 mi curcubeu frumos in spre răsărit, privim! u-1 dm IMmuI arhondaricului de la .V.Anâ.stiie Neamţului, când Bi |m.t ru V. (x. Mortun să vedem je M. Eminescu !.. fi «t ehiet de vr'o palmă domnească de gros în una şi i Fevruarie 1887. ,*•••.111 după atâta amar de secetă, adecă In 2 (douO) ftţ«t#aj din scrisoarea lui Gruber malhus amintită’ 1). * 1 lt A(‘oaa ii scrisoare purtînd dat» 16 lANTIAR 1S90IAŞI ora adrojalft P !:îî * eij 1. Creangă. căpitan în genin. Brăila. Se vede însă că tocmai în ac«M t.î*j|« « «ţ căpitanul la laţi, scrisoarea n-a mal fost trimeasA. Asta se poate dedai * n *pfl Iul scrisorii: .. Dnpr« cum «puseseşi mă aşteptam să te vftd dtn si in *ti ţi !■ * to*- amînam de a-ţl scrie'. ŞEZĂTOAREA 215 Ilar Morţun pentru a ne înţriree asupra cumpărării (enlikr din Iififiiiii’ de eJ). Uo dînsul vom face un contract prin care el IIimIi drepturile de editură, ce le aven do la părintele tău a fnst Xenopol la nul si « văzut ele ee am iucut şi n^-aiu p i modulul de ştudiaie, apoi am luat o serie dr decisiun! î||a iipărir-ii. deidsiunî pe cart* le-am consemnat într’nn proces 1 am iscălit cu toţii şi care se udă In păstrarea mea. lată Iii mustre : s ij «i Ince întâi o ediţie în formatul celor 10 coaie cumpărate M'Hmi, Im 8 volume: I) loveşti, II] Amintiri şi Anecdote. |H iliul asupra kl Creangă şi V*ria Iţm aceasta va fi ilustrată şi anumo la Poveşti de fiecare cite •Im. iar la Amintiri cn ilustiaţii -epurate şi întercalite. Uustia-• ■■I Inc»* la Paris după fotografii şi m teiiaJ de desemn diD ţară. I di|ln necasta va fi pusă in rinzaie odată, adică odată cele 8 :i Ihipreuim. la alaia de această ediţie se vor scoate poveştile într • ediţie po-|»*cnn. upartc, ndăogind şi ilustraţia respectivă, a ■« i impara de la V. G. M«»rţun cele 16UU exemplare în 10 din cu preţul pifait de el tipografului [adică 72U lei] piua uimi pentru ediţia de Jui“. litiu! din cele patra puncte n-a fost pe de a ntrcgul ■■ Îndeplinire. Şi cer a ce-l mal dureros este că scrierile pfcngă cuprinse sub euvlntul „Varia*4, ce avnafi să fie In voi. III. după scrisoarea Iul Gruber. sau In voi. 'A următoarele rîndurl din prefaţa Li-lul Xenopol 1). : beli i volum va conţine ... şi eîtrva Fra^vimte din I"1 care nu aplică să lo isprăvească ţCreangă)*4—se HMMUdcra ca perdute odată eu perderea în cea maT mare liittimscriptelor Iul Crerngă. Iar acel în potriva cărora in pllnge pi se vor pllnge acel ce în viitor vor voi să «ipera Iul f-reangă pentru perderea manuscriptelor, ■■ p«»t vedea din această notiţă. Uşurinţa lor se vede iBrttil că iată au trecut 10 ani de la moartea neintre-(«vestitor şi totuşi pe mormîntul Iul se întinde pa-tl pnstiiul: o-crace de piatra măcar nu sta la capul MUigă! IV, IV, Poveşti. 1890. 21(5 ŞEZĂTOAREA î t * * t \ J $ 2 t? '5 tfe\ ^ { ^ î J' « - ^ Cit despre soarta nenorocitelor manuscripte răuiu n Creangă, putem acum spune cele ce urmează : Coiiiinl ce s’a însărcinat cu editarea scrierilor lai Creangă, n dintat lui Gruber spre studiare toate manuscriptele lui Oi La moartea lui Gruber aceste manuscripte au fost IamiM fie vîndute împreună cu biblioteca lui. Cumpărătorul » cat partea cea mal mare dintrînsele şi probabil rA din acestea au fost găsite de Dl Silvestru la negustorul hăilescu; cea-laltă parte a dat-o D-luI profesor Gli. în păstrarea căruia stnt astăzi. Jar poveştile pomogrnll afară de povestea Iul Ionică cei prost, care se alin In Scobal—se găsesc în manuscrisul original la D-l Dr. 0 directorul serviciului sanitar, cumpărat de la cft|. Creangă, după cum aflu In urma cercetărilor mele fAcull! Bucureşti. / a.6‘1 Gh. Teodorescu-Kirileanu O r*r . if. xj ** «c( ; L 2 O O d- i'j* J l tK Cfi AŞ*kJ)f\ 'u i,-. lua ţt\ 6*1 -■* v»i iVa* U. Jxf* *7 *1 4