ŞEZĂTOAREA Fundatori: T. Daniilescu. M. Lupescu, N. Vasiliu. Director: Artur Gorovei. ►----——---------------------- /inal V. Fălticeni, Martie r8gg. No. 4. legende populase din bucovina. XII. PreminU-S9lomon fi ştrpde. 1) Ci-că po vremi le Iul Preminte-Solomon un şerpe s a fost «uit Intr’un vîrf de copac. Sub acel copac se adunară la un ipi Hi7. ciobanii cu Oile Jor. Aice aprinseră el Ungă trupina bradului uiPfoc. Aceasta o făcură el mal mult de obiceîu decit de trebuinţă Părăsind ciobanii cu turmele lor locul, unde odihniseră, focul parcă se potolise, căci remase numai spuza. El însă ■n era stins, ci numai mocnia sub cenuşă. După o vreme se aprinse trupina bradului şi nu trecu mult şi înaltul rege al munţilor era un singur pojar. Numai vii ful copacTuluI încă na ardea. însă para şi căldura focului ajungea pînâ acolo. Aice sta şerpel« pe-o creangă de vîsc, rare creşte în vîrfnl bradului, încolăcit şi tipîad amarnic, rftcl arşiţa focului îl frigea de viu, nu ceva Tocmai în acea clipeală trecea prin acele locuri un om şi şerpele vâz.lndu-1, tipa încă şi mai din răsputeil şi se rugă la drumeţ, ca să-l scape de moartea focului jurîudu-I că-1 va li inulţamitor. Omul, din fire îndnrat nu-1 hWt inima să na ajute şerpelul. I), Comunicată dc go&podariul loan Cbira din Straja. 50 ŞEZĂTOAREA Aceasta slăbăcînne doară a moşteni el de Ia strămoşul wn A dani, căci şi acesta ascultase pe. şerpe. Omului deci i■*» făcu milă de vicleana vietate; se ada ea doară în primejdii» de moarte. Şi ca să mmtuiască pre şerpe de moarte, tăia el o prăjiţi* lungă, o întinse pînă la vliful copacului şi şerpeie cit aî clipi se prinse de virful prăjind şi se lăsa ca fulgerul In jo» Citul ajunse Inse şerpele în drept cu capul omului, se tl<-m prinse de prăjină şi nici una nici două el tup pe spatele mulul şi se Încolăceşte împrejurul grumazului Iul. Toată găinintea. toate mustrările şi toate opintelile bietului creştin rămaseră zadarnice, cftcl şerpele nu voia să audă dc mm ca aceasta ca să se dec jos de pe gîlui omului, ziclnd <* de pe grumazul omului te-aî judecat insu-ţl-. Şi Intradevn că singur se judecase şerpeie, căci omul auzind judecata şezătoarea 51 HMrţf’U a Iul Preminte-Solomon şi aflîndu-se el 2u)ntuit de seu, lua o peatră şi sfărma capul şprpelul viclean şl nriuiiltăniitor. A (mi î (imitând creştinul din suflet luT Preminte-Solomon Cm*ni jmlccaia-I bună, şi se duse voios acasă, luînd cu sine rtHtura. că şer polul, chipului linguşirel şi ademenirei— k m1 şi ce formă sar arăta—să nu te încrezi, ci să-lsfărinl #4|hiI. dacă un vrei sâ 111 slugă la dlrloagă. fetit, Iu 10 Februarie 18^. D1M1TRIE DAN. Bucătăria ţăranului 2. Cirul. flVr«r/t nnmit In unele părţi şi fercin\], este zama mamă-Kfnl, Cînd ţăranul, in zile de ţ*ost, n are alt soi de înlătură, fcliilitcă şi cir cu mămăligă prăjită. OLrul cu mămăligă e Cos nnmal cînd e ferhiute. Cirul se «cuige din mămăligi iile de a se mesteca. Clnd este a se scurge cir din mă-Mlh'ă, atunci în ceaun se pune apă mal multă. Cirul se ■kige în o strachină. Iu strachina cu cir să mărunţeleşte «utAliga prăjită, se pune sare, şi se mînîncă cu lingura, irul de mămăligă fierbinte e buu de tuşă şi de răguşali. IXr se dă şi la dnl, ha purcel, porci, etc.- Purceii micî hră-Ml|l ou cir, fac păduchi. m 3. Pogacea In zile de popă — de post — cînd omul nu prea are de ce ii prinde, ca să păzască legea apucată din mosî-străraoşl, se M Mămăligă moale, se face o iurtă (se lăteştc In formă ro-pnHă), şi Feriudu-se focul de pe vatră, se pune turta acolo, ‘ î«r«lQ ae iîm I» cir aii mult La părţile do risirit & judeţul ni Suocatâ, in ttvwut ute. 52 ŞEZĂTOAREA acoperinciu-se cu spuza (cenuşă ferbinte), In oare slnt şi oftr* buui aprinşi (potoliţi) şi lăsîndu-se pănă se usucă bine. Turta aceasta se numeşte pogace şi pogăeî. Pogăcile se mîntncă ou ceapă, eu sare. cu usturoi, şi cu ori ce sol de udătură. Kl« se }>ot inîuca şi goale, numai cu sare. Merg bine pe glt ^1 eu moare de curechî, ori cu borş. Pogăcile se pun în tralsl! cîud muncitorul pleacă la drum lung. ori la pădure, ca hi nu se chinuiască cu făcutul mămăbgel. 4. Geandra Geandra e o mlncare tot de post. Ea se prepară aşa: se Io hrîncă (mămăligă rece), se tae felii subţirele, se prăjeşte po jar fjarptee) şi se dumica (se mărunţeleşte) şi se toarnă peste bucâtelo apă rece şi sare, se mestecă bine şi apoi se ml-nîneă ca o supă eu pîne. Geandra e mîncarea celor cu dusă vlrşire sarad, In zile de popă 1). 5. dalaiul Malaiui se face din făină de popuşoî. El e de 2 feluri: malal dulce şi maldî do±ckit sau dospii. Malaiui se face mul mult prin posturi. Malaiul diuce se face aşa: se Ie făină de popuşoî, se cerne In covată, se opăreşte cu apă ferbinte, se frâmlntă eu apa rece şi tot atunci se pune pe lopată şi se dă în cuplof. El se face subţirel. Malaiui dulce nu se pune la dospit du loc. In mala! dulce se pun şi Iegumurî: frunze do sfecle, ma-rar, ştir roş, fol de ceapă, barabule ş. a. Malaiui dulce se face mal mult vara, cînd sînt mîncători mult! la lucrul clinpulul, şi prin postul Sîn-Ketruiui, cînd nu prea este cu ce posti. xMalaiu dulce e minunat de bun cu borş cu ştir. „Malal dulce împrumut se dă*4 este o zicală din bătrlnl. Femeile caru au copil mici, pentru eî fac mălaufc. 1). La Tatfimşl geandra se face din cir do ur.ai.VigJ cu briniâ. SEZATOAREA 53 ' «i\(îl doschit se deosebeşte de cel dulce prin mărimea giuMinea iul. El se face aşa: se Te făină de popuşoi, se M5 opăreşte cu uncrop (apă ce ferbe) şi se pune în el 4c maial. In urmă s6 frămîntâ şi se pune la un ioc o* să dospească. Gînd a crescut—a dospit—se pune pe iftâ. pe frunze de curechiu, sau pe tărî.e şi se dă în cup-(ta hh se coacă,— Fiind copt, se scoate afară şi se aşază |§ UlUi, ori pe o masă, ca să se răcească. doschti se face prin posturi, pe ia zile mari, la hraM, la nunti, cumătril, praznice ş. a. IM malaiul dospit, ca să fie gustos, se pune şi făină de grîu, iMintan fert, turcesc (alb) ori roş, curăţit de coajă Unele din partea răsăriteană a judeţului—pun în malaiul do-|l 91 făină de. hrişcă, malaiul atnncî fiind mal bun şi mai li* Malaiul mal tot-dcauna se uiînîncă gol. Cînd e şi tură, el merge rnaf uşor pe gtt. linul prost, odată, un mehenghi, bun de glume şi rău (ruabă, îl dete să inînlnce maial doschit cu brîuză cam Ci, Prostul mula malaiul în brîuză, ca să se prindă de el, Ci ştia că se prinde de mămăliga caldă, dar văzînd că ^Ctf se chiuueşte, perde rabdarea, se infurie şi strigă: flit» **a n bînză, că măliga-I vini di hacu. Mălaiul doschit se dă de pomană de sufletul morţilor simpli şi la praznice. Din aluat se fac şi mălăuţe pentru copil. 6. A z î m a l'ln făină de orz, cernută prin sîtă deasă, în vreme de la şăs. se face azîniă. Azîma se face aşa: se macină ti!, se cerne faina întâi prin sîtă rară ca să rămîo hoaspa, • d& prin sită deasă, se opăreşte în covată, se frămlntă, şi «e face iurte. ca pogâcile, rotunde, se pun pe lopată, hi# care se presură putină făină, ca să nu se prindă turta ||t lopată, se fac pe turtă nişte borte cu două degete şi apoi #< iIhQ Iu cuptor. Cîrnl sunt coapte, se scot din cuptor şi se CltihiL’â. Azîniele sunt bune la gust. Ele se inînîneă şi goa-i cu sare. Azîiue se pot tace şi din făină de grîu. 54 ŞEZĂTOAREA 7. Turtă din aluat din borş Mulţi din săteni, In lipsă de tărltă, iae- borş cu făină d* păpuşoT. Făina aceasta, după ce borşul sa învechit şi ni isprăvit, se amestecă cu putină făină de popuşol şi din <4 se fac turte. un fel de mala!, care se mînîncă în zile de pi.nl Dacă turtele acestea se fac vara, se pun în ele mal multe Ir gume: ceapă, marar, frunze de sfecle ş. a. (Comunicat da I. Teodoreseu, învăţ. Broştanl—Suceava.) m (va urma) M. LUPESCII GLOSAR DIN MUNŢII SUCEVEI (anuare) C sună curat înaintea tuturor consoanelor şi a vocalelor <7, <7, f, o şi u; înaintea Iul e şi i (scurtj se aude ca un M de sunet intermediar între «Jf, pe care nu-l putem nota detaş, cel, crapi, etc.- Înaintea lui i (întreg) se aude ca «#•# \ în foarte puţine cuvinte: citibghia, cibgkiruri, cimpoi! [a|, aut (fost) şi corcii; In colo se aude k: kisugurl. kidzăş. C mal are întrebuinţarea lui / în cuvinte ca: cin (fin), cier (fier), derî (fiare) etc., în cari sună asş. Du/ ' KV • 1* • *• ’ ' ■-J cahlî — [vezi cahleiţî, an. 11 No. 7 pag. 151]. calbldzl — gal bază. calcat — încrucişarea paserilor. calvin — om barbar, ce torturează; femeia bătută de bărboi Îî zice: pkel din namila mie caiv\nule% cinci — plur. cănol —1) cîrligele cîntarulul. 2) ghiarele pi serilor răpitoare: caia o iua'mnielu în cinci. y carabeţ — viermi mari ce se fac mai ales In nasul cîrlanilor slabi, şi în apă clocită. Sing. carabete. Caraosti — Searaoschi, şeful tuturor dracilor, carmanl [a] — scarrnana; ind. preş. cărmîn, clrminl, cirmlnli forma carmin mal nu se aude. r ŞEZĂTOAREA 93 ■rfti - ravaş, scrisoare. „Scrin o cârti* \ înmulţit cirt [1 nu s-aude]. ....Ni vin cărţ din tăti părţ: sî ni legi cot Ia cotf ■ sî ni trlaoî pişti Olt. ftlrtioi — caprafoîti (un copăcel). - iilll&îli [şl-o lua’ catrafusîli] — a fugit, a dat dosul cu tot ce a avut. rnm şi cătu?î — o bucată de lemn ce se lipeşte la tînjală sau la proţap penlru a putea îmbuca bine jugul. ■ull U se] — a se pleca, a se ruga tuturor secăturilor, a linguşi. ♦ llorî — tălpigl; o pai te a stativelor pe care se calcă cu piciorul spre a schimba rostul. ■nl (a) — a bof meii şi alte vite în frunte spre a fi cunoscute din cele străine. A*V|l1 —boială de cănit; de ordinar roşie, violetă saă albastră, ne iOri — corni; bîrnele cele grosuţe ce se pun. pentru a forma scheletul acoperemlntulul Ia case. Li|i — staul de capre; locul unde dorm caprele mal _____ multă vreme. rit — turmă de capre. liftul [a se] — a-şl lua catrafusele şi a se duce: hal câ- răbaneşti-ti dl-acoho. •• — plnr. subst. case. Nu se zice nici odată caş. Genetivul şi dativul face tis!: diştidi uşa cisî (casei). MU)! — ficrft, obezi. C«XU‘ (a| -— a lega în obezi, a pune In fiorii. »Ml l«) — a stărui f. urnii cu vorba pentru ceva: ci mă mâl cchăeştî diglabă. De ce-al plătit aşa de scump ? —Daci m-o to eehăit di-mnî era şl ruşhii amu 1 Insanină şi a sili să facă o treabă. B — 1] ce* (pron. interogativ), ce este?; 2] prezentul verbului a cerc /cer7; oj cea fpron demonstrj: — Măi Vâsli ? 56 ŞEZĂTOARE* — Cel, măă ? /ce. ce estej. —„left am sî cetii di Ia Dmnădzău puteri niulll da tu Pluti, ci cei I*1 Ştiu povestla cei cu „Tătăniş cîni hicleanu ! cepuri — crengi ie bradului, cepuros — brad cu cepuri multe. ccjiOI — un solu de ceapă, cerdac •— 1) pavilion, 2) balcon, tîrnat. ceşti (a) — a tăia cepurile bradului. Crta$ —- membrul unei cete de oameni, ceti (a) — a ^pflno cuiva toate vorbele grele ce-tf stau [in iu* mă: î-am cţtit îeu, lasl!— De aici subst. cetliu care însamnă şi citire repede, kidzăşîi — garanţie. Kuandî — nume propriii (nume de ţiganca); însamuă şi li mele rea, cui vă. kirdus [nu-ţl face] — nu-tî face şagă cu prostul; nu glumi kisrgurî — tonte accesoriile puşteî: cartuşe, praf, oa||&* lialicT etc. kitanfîi — chitanţă; plur. kit&nţîl. kltl — 12 fuioare de clnepă. kiviiikiu — om gospodăros şi căruţa-T place foarte mult m aibă totul gata, degrabă şi curat, clambnru (bate) — numai şede degeaba şi se joacă; numi îşi trece vremea. cibghirun — un fel de rnîncare făcută din licat, plăiull tfl din maţele mielului. ! eilibghiu — trup bine făcut, zvelt şi frumos gătit (linpodiMii cimuilinga — cbiperînl, piperul: cimnilinga — lingă logati-s-ar limba (cimilitura chiperiuluî) cimpotl (a) — a izvorî apa frumos şi în clocot: inga cî’ di fromftos eiinpoteşti. cin \n s-aude numai l\$ ] — cîni, cine (pron. interog.). I cinsti — rachiu, băutură; a cinsti — a bea rachifi cu ciiimd a nu-1 treee cu paharul. ■ ŞEZĂTOAREA 57 in ii — un început de sfadă: nl-am cam cîondănitu-ni o-llacl. m înlflnl (a se) — a se cam sfădi. • Mi IM — 1) o pasere: fern. subst. clocîrlan, 2) Iapă, ţcn-chlfi de legat pluta de mal. Afcni — 1] părţile de lemn cari încheie roata, 2] oaseV v/^ •' lAdra — dracii, sau un alt duh răii: „ti Ie cioplea di frig,. IW'IhilI (a) — a vorbi încetişor că abea as aude şi cam bot la bot. — topor sad cutit rău (care nu tae). i| (8) -—a te necăji să tal cu o clilanf. lllii — ştiulete de popuşoî deefaeat do grăunţe. >i Inie — om ce-1 place să-şi bată joc de alţii, ului [aj — a-ţi bate joc, a-ţl face rîs de cineva: rân m-o mat ciufulu\t! (marebatale de joc şi-o lăcut demine). imrlulfilî — o boală Cîmi omul are acostă boală, îl dor toate ciolanele, tot trupul. Pttiutlul U] — a freca bine cu oţet, ori cu mujdelu pe cel cîumurlnit pentru ca clumurlulală să lasă din el. B|l — clucitură de urechi; î-am făcut-om ciurel. «h'irl — surcică; piur. clurcleli. ml — un beţişor ce se pune prin mijlocul suvclceî şi pe caic se pune ţevîa. iui — sulcmă, sulfină. — ţuşll. In] -— a săii, a ţlşni repede şi fără veste; sc zice despre Iepure şi despro alte animale mici cari sar fără veste. ^1 Voi — o fost — a ci— a fi. |HL dud. m \ — clntec. Hto) |a] — u gogi, a boli, a zăcea de o boală. Kf — om ce cîtH lumea-I tot bolnav; bolnăvicios. Bltll — sfadă: „sî puni-in cîrcutî cu mini- |se pune în gură, se 9fădeştej. 58 ŞEZATQAPEA eîrlfg — om ce se tine veşnic ou mînIJe de pîntece din pil» cina unei boli. La toţi li-I lehamite de dlnsul M-t zic: „mă! clrlig ! !a mă! prindi-ti şi tu di v-o trinbt cîrroOţj! — coajă uscată de pine. j coajă uscată cîntatOn — cintatul cucoşiior. clăti |a| — 1| a limpezi un lucru spalat; 2] a clătina: unii «I clăteşti-o rnăsiă. ....Cîn păşiă pana^I clătic. clop — pălărie urîtă. cobelcî — rudei. cobor — seobor, JJPgor. * cobimt — plisc, cioc lung. cocloabî — casă f. rea. tupilntăsi puţin încăpătoare, sămfl nînd mal mult a cotei pentru vite. coclobăi [a| — a scotoci prin toate unghcrile, a umbla prlH cocioabe. cocîOrvî — un instrument de lemn In forma .sapei, cu c»r# se scoate cenuşa din cuptor, codrii — un leyn îndoit în formă de eîrjă. cochetai — pasere (nume zeflcmistic). codălbgbl ja o] — a spăla putina, a o şterge ffugi, a o faur boacănă de tot: o făcu’ pozna s-apfi-o codâlbglilt-n coltan — ţaran de !a şes înalt— uial ales lung în picioare, uscat şi gol. Poreclă dată d^ lai anii de la munţii celor de la şes. colt — 1| boală dc purcel 2 colţii erbeî. colţul toporului |roi nul| vii f aseutit cOman — 1| om asemănător cu dracul dc unt ce-I; 2 dii cui ÎIISJŞT. condei — un par lung, care împreună cu lopata, alcătuit» clrma plutei, corni rât — contract. cOndrî — contrarieare, urnii conţi a aituTa: am avut olla il| rondiî nl-iiin cam sfădit. dar u-am ramas nici u nul mai pe jos de cît cel alt; se zice şi oftând rl ŞEZĂTOAREA 59 - poznă maro, tragere pe sfoare: mnl-o lăcut-om co-not ]o poznă mare premeditată], — eolostrum, cel întăl lapte ce-1 aii mamiferele cîte-va zile după fatat. 'I*l| 'n ro| — a se serbezi, a se preface laptele In brînză, Ia fiert, din pricina acreie.T, ori din alte pricini. — un fel d*j leasă ce se pune pe săniT pontrn a putea aduce iln. La car pe corcie se pune poclitul jpociişnI|. uţ ii — Bucovina. — 1] pluralul subst. coardă, 2j nişte bîrne Ja casă, 3| nişte funii din nuele împletite ce servesc la car şi Ia sanie. — căpriorii de Ia aeoperemîtdul casei, illl — drac cu coarne. idsll — cobilită, un băţ gros, încovoiat, crestat la capete, pe care se aduc cofele de la fin tină. — 1| un oui care coseşte, 2, lăcustă. Mttbi, şi roavi — nişte bîrne late şi groase iu cari se prind căpriorii casei în partea de jos a lor. 1| coşul rarului, 2' cavitatea toracică a animalelor, 3, nişte viermi mari şi albi «e se fac primăvara tn pielea de pe spate a vitelor bovine, ţinute răd. 1 — paner. l/ji — uu coteţ tupilal şi răfi făcut, gl Ja s.*| — a se tot codi, a lut trăgăna treaba; se zice mal ales de cel ce se leneşe dimineaţa la sculat, învălindu-se tot mal mult şi puuîudu-se din nod pe somn. ilbl — coteţ pentru viţel şi alte vite mici. 11 — cine pogîrjit de foame; eîne slab şi nrit. — cine de lux; do ordinar cine mic şi care stă în casă. |a! — a fugi cotind drumul spre a fi pierdut: cum m-o vădzif o şi cotigii-o la drlapta. I şi cotulLî — femee ticăloasă, curvă care dă prin băţ ca căţelile. 60 ŞEZĂTOAREA cotinbi -cotonog cotonogi cresta? -crijraî — criill — crini pot crlmpoţl craoTa — craci — cruşi |a| cucuie |a) cucam — cuculeta cciu aşi curuanlc cumpîtu curii iî s caşmî — — cîne, se zice: tîbă cotlnhî. — bolnav de picioare. |a| — a se îmbolnăvi şi a zăcea de boală de pîcioAH Mieii şi vitele bovine cotonogesc, — ceva rotund şi care prezintă o zugrumătuiă — o bucală de pînză pe care o duce nlnaşa la Iml crieri. — răstimp: las! îioili sl măi pascî-on crîmpot. |a| — a rupe sau atăealn răstimpuri d'intr'o pin şi fără nicT o regulă. — plur. crucili |carulul| un lemn ce. formează ohn* cu inema carului; crucili drumului — locul urni* Intîlnesc mal multe drumuri. mijloc, centru: suarili ÎI crucl-amnladz: drept la iug locul cerului. — a urina slnge. — a se urca sus pe gard sau pe alt ceva de niâ drept în faţa omului, cum stă cucuiul în frunte J — o unflătură făcută în frunte din pricina unei lovihin, — biserica. — 1| un culu înfipt în uşă drept clanţă. 21 bun do dres borşul: zmtntînă, ouă, groştlor ctr O glumă: — Da cl-al pus îm borş, di-I aşlălnnil — Caîu aşi. — un fel de căciulă împletită din cinuri, sau li cută din pinură de sumanî. — ecbiiibrul mintel şi a simţire!: firea normala | omului: tîui-tl cumpîtu. -aude numai b2 1 — curea, curaăă. căciula. (va urma) L TEODORESC!' ŞEZATOAKEA 61 C î n t e c 8 Itodlulîasî cel frumoasî ■Ulii «ii glupinîasî, eonii curv-allasî, I in di-i Badiu aeasî; •ll-T la vii, ilzl-1 sî vii; I tu Ur(g) la carni gras!, |l d/M sî vibaeasî; * In oiarnl, şl I kluinî, »n» I întreb nici di-om raQ, 'luloili fratT-a mneu, limitaitaliri *inpftrllm galbini. K o ilzîs cî Jia-î la vii ** M vii. Iii tiig Ia carni grasî |M dzlc sî vil-acasî; ritmară mor(t) di bat. lui dzlli niniîncat. {II turci I-o-mpresurat, mi |»rius. şî l-o legat Oiaiaii suptsîrcli ii tăcrţj pîn Ia pceli. i din spati face I I sfi rup6t turci cî fuge •Ariml ca buratici (doici ca şârpei; un turcu mnic di stat, i di stat şî bun di sfat, llrg o-o alergat HaUs-o cumpărat, bunî sfarî mnT-o durat şî pi badlu l-o legat; l-o legat pim adununit, di gîne c-o bîiguit. Badlu din spati ciuee, şfara nu sî mai rupe, farî-n ciolan sî prope, SÎngili cî sî porne. Atunci oci diştide şî tătî turci nini-I vide, şî din guri «*î striga: — Bădlulîasl ccî frumoasî cu staLu di giupineasî cu oci di curv-allasî, da ci rău eu t-am făcut di la turclft m-al vîndut! Sî pi badlu l-o legat to la stîlpu Lomului la duhoarea focului: şî pi dînsu mni-l bate cu coada corbacîulul pi faţa obrazului; cu cuţîtu-1 spinteca şî cu sari-1 presura, jar la ceptu mni-l trăge di la iuiinl ofta. Badlu din gurî striga: — Badîullasi eel frumoasî cu statn di giupineasî cu oci di curv aleasî, cum tu staîu şî prăgeştî, pi mini turci mă gătesc; Ia na ţii eeiţa 62 ŞEZATOaRE* şl discut JAdiţa, şl t* galbiiil cu poala şl ti fft a-mpeolccH, gălbuii pi gîos a.Lurna i mini turci mft g.Hrsc. Jm e lîrgu di*alungu la Aniţa crlşuuiriţa, cl liCMtn fraţi-n unu ti Noculda cu tril curvHtlatiiria: una-I |»eişd, uim-l inuşd, una cu gin iimi-1 stropceşti, feţişoara rmuineşti şi la Badtu nici gindeşti. Da Eadlullasa pi uliţl face, h Nieulcîft rî HueA, şl di cit loc iuni-o vide, înaintfa il işA şl din gur-aşa fizica: —Badlullas! ccl frutnoasl ou stătu di glupiuluşl, cu oci di euiv-al?aslr di cîn(dj Badlu ti-o luat pi mini nu m-al ratat la di iiiiiii. la dl tini. vAd di Hodln ci mi-1 In ni, Da i* din guri e-o d*l —l*i Badfu turci-l gfil»M", I«a el din guri du dzi* —A (largi fuga aeasl, gali *11 cafclili. D-aprimli dubncili. ca doar s-or mai zAbAgl piui dî d-ol vini. tot râimin[«lj. bonWiliiin (3 fratili Neeuluo Ia casa Badlulul si pomi' Atunci cl dud ngiuii^u, meniu şl boncfiluin ca btmiuganu zvlrllii. brazdi dim pninlmt) niiui Da turcii dn nud/. A uşlli d li-ncue. strAjlii d li-ntăre, Baululesîl cl-i dzlc^. ŞE7.AT0AKEA n 3 ■Ihii rari acela? I itrt vii iaz pro Imn, • un iniş;\l nebun, ii Citi i*M stricat. ti umor) ramificat? lV 'I» Toii mM Rtrhat, Ai linieri famiacat. i in trusturi «li bob H 4flnUoiI iii o1. HUI *um la n< -I. I «In l.i nş-agiuiigi1, Blii^anti ti bite. Ii< lini 115I fâr^, (Hf<>î înni 1 întreba: <®ti mvbi ■ iHiv.ii-ii cast da ? Mt» in11 sui aduce. Hm ujth-1 cinste Hpi'il M «llMV. mM ii r i agi unge. Da ol ct l-o întrebat: — Turcilor, taftiilor, nu vi robii di vlnd/arî ftl v& duh pi •*] para li V lari tuicl-nnA o ixls: — Nu iu robii di vlndzari, şl robu ui di p**nlznri mini la prîmlxu ceh mari. Ne eu lela crin mutai, nltî vadrl el strica, şl pi tai turui cinste, şî In badlu si duce. eu silnga paharu-1 dn, cu dreapta şfara-I tac, buni palniH direge şl la u?l sl ducii, spntili-n uşi pune: atunci iurci nările, Badiu cili opţt) t/i6, Badlulîasî citi noaftl, şl Neculda cltî-o nmii; şl pi cari inui-1 ific tot Irn polii mni-1 zvlrlc, şî tft(t) din scote şl la cast foc li da. Badlulîasî sî boce s! din gnr-aşil dzlco: — Voi sărăci Bnd.ulaisl, cum i(J anii Tocim* cil-I — I)a uu ui mmi di easî, cuin Lm este cam avut şaldzâcl di slănini di porci) şl tot» ci s-o topoit. Da Beşlfftga turcilor audzâ. **t: iIh iiirul ucll 64 ŞEZĂTOAREA şl din gur-aşă dzîcd: — Aoro en ghTaoro mm-o spurca Badiu tîrgu. Mii plătes(e) cu cînticu ca cal bun cu umblitu. (Auzit şi .scris întocmai de 1 din Tată ruşi. Suceava. El l-a îj Clipcea). ca şî lupu cu codru: şădi-ri el şî lâcueşti, nunta puşca-1 găbueşti. şî da cella (p ce li a) şl plate ti. Şădi-n jlpl hodineşti, ciobani nu măi năcâjăşti, purcel iui mâl coviţăşti. Toader Mi bal Buchilfi de 60 de wd ăţat, pe cînd eni copil, de la TihuIh AL. VA SI LII 3d4. Frunză verde trei căline s'o’ntinde la cheotoarc copilă de sub pădure cu do! ochi ca două mure m am pornit să viu la tine. m’arn tîlnit cu alta’n. drum, ea frumoasă şi efi bun ş’hiii făcut pa«*at destui. Ne-am iubi, nu no putem, ue-:un laşa. nu iie’ndurăm, iial la erlşmă să mal bem, de iîibifc să ne Iustin. De iubii că nl-om laşa cînd dascălul a toca, popa cu cădelniţă, dascalui cu clopotu, ca să vadă noi ori u cîtu-l dc gicu iubitu. 3P5. Foae verde trei castale eu mă duc maică'u catane tu răniîî şi spală haine, şi spală şi haina mea care-aui holteii cu ea, s’o pălească sflutul soare. De-T vedea că rumeneşte la mine maică gînd^şte; de-î vedea cVngălbenit să ştii maică c’aru murit. S’apoî frunză trei sniiceie să te ici pe şăsurele piuă I da de mormintele, şi pe mormlnţelul meu al să vezi un lucru mare ce n’o nm! fost pe sub soari: floricică galbănă cc cu mine sarnănă; cînd ÎI ajunge la ea ar să fie nnninea. Dar tu maica să te-apucl, să-mi desgropT ciolanele să te rinei cu ele-acasă şi să le’rigropl sub ferea.sU ca să al lumină’n casă. M. LUPESCl