ŞEZĂTOAREA J i întări: T. Daniilescu. M. Lupescu, N Vasliiu. Director: Artur Gorovoi. V Fălticeni\ Februarie iSgg. No. j, CSDE POPULARE DIN BUCOVINA X. Legenda Vameşului Mult de demult, se zice că era un m\ atlt do Inrfiu-H a vlndut sufletul diavol ilnl. cnre apoi La fa aut valon Vnoifşul, «are ucise po tatii! seu şi pe maiuă-sa, e.-ijwp* *Ui oameni. El trăia Iu curţi măreţe, «ară mhi se ducea la iad. hi prieteiiiT se!, la diavoli. indutu! era o bolotugft neagră de apft, care în-0iu.il Intrarea la iad, aşa ea ni mono din muritori Intre tu ol. Insă pentru Ion Vameşul glodul n-piedicu. căci cum sesid H la aed loc. apa se două şi Ion trecea la iad ea po un drurn bine '"■r fijlt. in iîiil umblă Ion ca amil fa dlnsul, tiflei -ii trup şl eu şutit locuitorilor Întunericului, •il.ii ea odată a mers un orn ui drum cu diiim lulr-nn loo o&r6-caru un diavnl, caro luă chipul şi-l întreba încotro tso duce. Omul îl spusa *1*M duru*. cară diavolul ÎI zise ce sfl fac eu acuma 5 cu sini Ion Vameşul, căruia trehne sâ-I dai mu V prinse n se rnga, ca sad lase să facă numai a-Dlamlul însă-i zise: dacft-mf vel dă zapis pa fe-npji'-l al acasă, apoi îţi las capul.—- Omul vfl2lu(J i • i 34 ŞEZĂTOAREA nevoia, s’a prins, ÎI dădu zapisul cerut şi diavolul 11 urmeze calea. lntoreîndu-sc omul după o vnemo din călători* it* şi-a adus nuni ni deetfc aminte de ceea-ce facili iui** Iul, hn\ pe femurul seu şi se (Inse cu el la curţile Vameşul. Dani el nu afla pe Ion Vameşul îu-hkA. •% pe femeia Iul, care îl întrebă pe om ce Î-il spune.. Omul se întîmplarea avuta în cale cu Iun Vameşul şi c:A iu adus, arnfksurat făgăduinţei. pe linI seu. Frinera Iul U îl zise că despre acest lucru ea n are de. ştire. Decî ca li sfătui să nsenudA pe bAiet.au unde-vu. cumva st vina Ion mîuios aea>;l şi să strice po hau Venind ia o vreţmj Ion acnsă şi văxtiui pe ora lin a întrebat po femeia sa re fel de om este acela. K povc&ti toată îutîiuplurea. Auzind ba ficcastea s’a iii şi a îiKuorneiiit şi apoi a întrebat umle-i hăudanul, $1 fca-i vadă. Aduclud omul pe băiotan l-a Întrebat Ion să-i spună cirul s a întllnit Ca ci. Omul îl spuse •jind ii-a fost îiitlliiirea. Ion trimise apoi pe om cu bfuctAn acasă, dăruindu-i virala si zise că ştie acul treabă i ea. Apoi porunci ion sil i se înhame căit la butcă ,-r iad, unde a Intrat şl a dat do ştire luilinplarca M iadului, care se afla singur m asa. Acesta îl ftg/ldui ©ă va efuvna treaba şi va ţK'dcpsi pe acela, cai c » ioc chipul lui Joii şi rit m deda drumeţ zapisul. ra diavolii acasă i-a ţinui Matinalele lor cita pe mi cetate, arztndu-i cu drlmeiul c,vl de foc. Toţi dia respiraseră: ou nu. [toate i;«d şchiop! Soşlud lntr'rm şi ; pomeni eft să-l puie tn palul lui Ion Vameşul» loo, sa Ingrijut foarte mult. s'a înfricoşat şi a ! vadă patul, care-1 aştepta acolo după inoArto. i atolii nu voiră aii 1-1 arete, însă zielndu-le, c4 ie teme do oare-ce el este el lor şi are să pe-flo eu el de oare-ceel aluat capul măsel şi t&-| o ratară. •il patul său do muncfi earc-l aştepta, s’a cotre-Insă îşt fueci firo, ca sa nu-şl arate frica •■Iilor şi zise: ce-l ista Ia mine! Vameşul din iad, sg duse acasă plin dc frică (Ir niuuoelu eare-1 aşteptaţi. ■ Început a se dti pentru fărădelegile şi păca-propuse să se întoarcă eătru D-zctn Deci 6e du-ftilnLHim şi a făcut stearnAt, cA este un om care Hiluislrul nu voi sft-i deschidă uşa, zicîud că nu mia Ion Vameşul zise cine esto şi că a venii la 4 wihasiru} aceste, ÎI zise că dacft-i aşa precum rift rnîna pe uşă şi ea se va deschide singură, i" ru alt gtnd oare-care, apoi nu se va desohi-)lk ruina pe uşă. s a descuiat aceasta, şi cele InlAmitm du sine. Apoi II spovedi sihastrul pe gi vă/.Iiid eă ucusta a primit spovada şi ca-dlil chilie, a luat un tăciune do mar In mină el şi eu Ion Iuti'un deal foarte Înalt. Aid In dudului a pus sihastrul ţăriune*e jos şi dădu pb nă care aii ta vreme apă din vale cu gura (p ritinohî, pînft va înverzi tăciunele, va Înflori , şi atunci va află ertarea pentru laptoie sale. Ion sft plinească cele orindmio do sihastru, ■d nimici oltul nutrul va face poame, atunci să IiiK-^ numai o singură dată şi apoi să vină şi ♦liim? apoi la sihăstrie, iară Ton Vameşul se iţească canonul dat Iul de sihastru. 36 ŞEZĂTOAREA Treî-seoî de ani eftrn Ion apă cu gura «lin vale |hi şi genunchi In vii ful dealului ţii mi» tăciunele cJirfi I ] nuso rădăcini. crescu, înflori şi focii poame. Scutiţi mărul odaie. după cum îl luvaţa sihastrul, caznrft ttiâiii afara de iloim. cari rămaseră pe pom. Af»oî Re duse )nistru şi-i fipusc ce şi cum fticnise şî că două inert rftnras pe pont Atnuol II duse sihastrul pe Ion Vameşul în bîs^rle preoestui şi-i apuse, că acolo două mere râmase în tatăl şi marna Iul, şi-) trimise sil mal scuture odatl Fâc.înd el acesta, căzmă şi acele două mere şi ntu şi ]on Vfliupşu! jos mort, iaiă ciolanele iul 8 an dwdi loc. semn oft primise de Ia D zeu ertaro pentru cit li vieţi do oameni, şi chiar a pftrinţtlor sei, si eft-şi sufletul seu diavolului. Alilnd sihastrul în aceeaşi zi oasele desfrmuto ala Je-a îngropat, îl puse o cruce lingă ntonulhtsi m> Ni vreme pentru snflotnl Iul, caro-1 scapa din gbiiuvlir lui şi a muncilor celor vednice. XI. Legenda. Broaştei Maica Domnului, zice eă căuta odată pe pruncul pe cnie-1 perduse de vr'o olfceva zile. Pe clnd canin el, a întlliiit ea Iu oale pe o broască, care sta Inti de dnun şi se vftetii. Întrebată de Maica Domnului pllnge, a zis că a avui şi ca 9 Iii, dar venind o rur roată, i-a s/ârlnnit pc tot! copiii pe cari acutna II I Maica Domnului voind să vadă copiii broaştei, a ariile. Broasca If im plini dorinţa şi-i arăta copiii, I» vedenie Maica Domnului so lngretoşa atll de mult, in asupra broaştol zielud: Să tui to împuţeşti! Şi Maîccl Demnului s a $i prins ile broască, uft bronz a linsă eu coasă sau perind de bătrineţe sau dc vr'o I ŞEZĂTOAREA 87 |r*$te do Ine. ci carnea şi pclea ei so usucă şi apoi rr în pămint. legende mi L-a comunicat gospodăria! seplegennr Potrea n ete PâdUTe din Straja. Legenda prima este o varianLft peru lucrată de Y. Alexandri în „Urui Sînger*). DIMIŢRIE DAN ugarcli şi paraob in Straja. GLOSAR din munţii sucevei (ufxuarcj bi începutul cit şi in corpul cuvintelor sună ca bgk în k; 6gJuni (bine), bghntu (bietul), etc. r i e şes, înaintea lui c şi b sună ca ght\ Iar în regiunea r suna bgk bgim^ bgutu. a v în euvîntul costoruavî (costoroabă), etc. Io sună curat. iii«-i — unul din numeroasele numiri alo cartofilor. — un fel de joc. ^ — apucătură, vi ţiu; mal însamuă şi ură, ciudă mare pe cineva: am Lasăil pe cutare. — ibftgfl&OI, băgfla); hogeag, coş. - loc bătătorit de vite. I], numele Incrueişârel cailor; 2], jugăneala (cas-I rarea) ţapilor şi a berbecilor: ex: |ap AtM//[castrat], bădiţa (prin eliziune), î - racbitî, băuturi spirtoase. 91 beblitî — un peştişor, i' bobenchl — un semn făcut în fruntea copiilor să nu se dioacha. itll — un bătişor cu laţ, care serveşto !a sucitul nufclelor. bolnav, ii ■— boală. 38 ŞEZĂTOAREA beteji (a) — a fi mijloc de înbolnâvire, a îmbolnăvi. >.bghicîului (a) — a băsădul —(vozlan. JI No. 5-6 pag. 12/chI — vezi bcnchl. bobUtic — 1). om moale, plictisit, trudit 2). om prostit, bocind — vezi botîş. 2). Insamnă şi botine urlt făcute (ne-fasonat^. bogăt — mult de tot, cu inibelşugare, din gros. bolătiti — un Ioc aşazat unde se stilnge apă; însamnă qi apă stătătoare. boldan — os, fluerul feciorului. bololiânltll — împietrirea ulgerulul şi a fiteîor pentru că ftt varsă lapte pe foc, cind — spre tămăduire — m ating tijele cu bolohvi (piatră) înflerbîntat. borşărl — o plantă asemănătoare cucutei, acră la gust. botlnl — sing. botin — botine, ghete. > botî — 1) ciomag, bită, 2J. un vas de lemn de adus borcnl (borvis), apă, vin. botrtftfhnî — beteşug, trtfahnî, boală epidemică adusă dn spirite rele. SEZATOAREA 39 «M — Bl *aşov. u| [a] — a alege bracurile (animalele sau lucrurile cele rele) de o parte din cele bune Urnit — ceva din care s-aQ «cos bracurile. ^Imlt — sunetul ce-l scot căpriorii şi porcii cînd se spărie; se zice şi copiilor cari l îd pe înăduşite ea brrJmfrc^ M'hII fa se] — a-şl pregăti din bună vreme tot ce-1 trebue pentru ceva: „L)a bine tl-ai ştiut bruţii — „Bru-d«şti-ti din buni vremi-. ifliitill — opăreală cu apă; uncrop pentru opărit ceva. illul (a) — a opări ceva câni de mlntulală. IMiflttlK — opărit in pripă şi do mîntulală. !»♦* -ulii — fenicuinul cuvintuîul b:uăl\x. kuot — bucată (prin eliziune) IM - I in fuiorul jneliţat. răgilat şi periet se scot mal multe calităţi de cînepă, din care cea mal proastă sînt buni. î — partea de fier ce căptuşeşte pe din lăuntru butucul ruţel la car. Ieruri — bieliisuri, inăruutuşuri. uite — umblă budulac — fugar, umblă pe ascuns de frica unei pozne ce-a făcut-o. Se zice mal ales despre cel zăpsiţi cu ticăloşii, ce urublă lăturile de ruşine şi de frică. > **yl il silfi — un fel de budăi de ales unt. iilului — burci ti la cap idurolC — un budăi mare. — nu mal ştie Ce face de bine ce i-T: „de buîac ci-I, faci atitla b!azgonilu. (u) — a merge foarte bine viţelor sau plantelor. Vitele dud sînt ţinute prea bine, sad plantele elnd slut puse in pămînt prea gras, hui&te. •dgfli (a) — bîlgui; trecut; o buiguit; indic. preş. buîgulfi, bnlguî. buTguîc: se zice şi buiguesc, dar mal rar; subst bulgulaiî. iidru — diminutiv ce se dă focului spre a Iniblînzi, prin dezmierdare, pe spiritul ce cliinueşte focul făcindu-1 /)*!. V •7 40 ŞEZĂTOAREA să scoată un sunet deosebit vestitor de zile relo- [focu •} O ni \) l(/QQru I ] buldzi [a] — 1.) a îngrămădi, 2]. a sfărma prin pînteoc. Iniiuluc — om scurt şi gros, Îndesat, rotofelQ. burdllh si buudîlv — burduf. ’lmrsî/ii^/un^lefcfe rugină de pe mlaştini, burzului /a/ — a nelinişti, a tulbura us-o burzului/vreme** .— de unde pînă acum era vreme bună, s-a stiicul — „s-o burzuluitu-se". buntuzui [uj — a zminti nişte lucruri din loc şi a Ie amestec* (va urma) I. TE0I> JUli.’iU GURA LUMEI (snoava) Kra pe vremea Iarmarocului. Un moşneag voind să-şi j*oaitn nepotul prin tîig la Fălticeni sa vadă frumuseţurile de p* vremea iarmarocului de la Sf. liie. cindîrlea că eră cununi*' şi harnic la toate, porni cu nepotu-su la tîrg, luiud cu * i şi un mngar. ca să le dueikjâcliila^şi să se sue po rlial \i niagnr, dud i-or durea picioarele’ Gătind u-se mal curat ca de obicei, întărnitînd bine rul, punliid po el traista cu merinde şi sumanele, eeî doi tu* vată şl o porniră la drum. Mersei ă el cit merseră şi pe lw*-t (lurîndu-! picioarele, moşneagul 11 sui pe măgar. Pe drum se întlluiră cu mulţime de lume: unia se duceau la tîrg. albi veneau. Cel ce se întoreeaft de la tîrg erau cbefoşî, pui i)i i fie care oiţe o minunăţie mîudră, «îte cu un suvenir cum • • zice noi pnnlaloituriî. Uml văzură o;:nu nil că băetul merge calare şi nioşn. /il gul po jos, In-epură a-1 ocăiî; Ucigă-1 ioaca% plodul dr;c*4§ lui! nu i-i Iul ruşine să murgă calare, şi bietul Tîîoşneag i* j»>' V hacu-l prost moşneagul, ce să-î frei! i ijiii tovarăşi, auzind vorbele oamenilor, se schimba*) băetul dmva rnagarui de frîfi şi moşneagul se sui calare. M* Seră oi aşa cit merseră şi numai ce auziră îară-şl: ŞEZĂTOAREA 41 Deigă 1 crucea.japu dracului! oare nu i-T luT ruşine Ini, poa£ă- băti-în^Tca el să şadă ca un Vodă pe în a* •I bietul să se trudească pe jos? începură a-1 tîohăi.— noagul, ca sa împace lumea, luă şi pe l>ăet calare pe şi amu amîndol tovarăşii mergeau călări. Oamenii u-I, începură a-1 hltcti şi mal tare: Ho! javră spurcată! Da cum de te-o pus dracu să te (u şi beleujătu cel de bâet pe bietul rnagar, că doară e .suflet şi simte durere! iii'îiirul şi biletul se detere pe jos, — lăsînd pe magar j.iebiia. Vremea era foarte frumoasă; o căldură de te ** se r&spîudea în atmosferă, cu cit soarele se sula Iu sus. Cei doi călători nu mal puteafl de picioare; bă-lual ales rămăsese în urmă, mergînd cam şchiop. liMiil văzîndii-I, ziceau: dracii de se îndură moşneagul ista să poarte biletul ? Ar putea să-I ducă harainu ceala pe-amîndol eă-l nw de să sparge ! — tnril noştri osteniţi, poposiră la o fîntlnă. După ce bău-să aşazură jos să se mal odihnească. Băetul, care atent la cele ce li se întâmplase pe drum, întreabă pe •t • Homnne moşule! Oare cum îl lumea asta?! Cînd m’am liumal eu pe inegar, oamenii m’o bajocorit pe mine zi-„cum mă ’ndur ca să te las pe dumeta pe jos„? •Ml te-aî suit dumeta, te-o hUclit, zicînd, că „cum te în-ni mă Ieşi pe mine să mă trudesc*4? Cînd ne-am suit ol, i» zis oii avem să omorîin pe magar, şi cînd ni-o ne jos o zîs că suntem proşti ? brngu moşului, zise moşneagul, lumea asia nimenen’o linpuc-a. că „gura Iu mei numai pjtmîntul o astupă44. Dăinuia să te iei după gurile "oameni lor, apoi apuci cîmpiT. • In viaţa lui e om cinstit şi caută la dreptu, cine inua-tm rlniă şi se roagă Iul D-zcfi, acela n’are nevoe să se ilUfll gura nimărul şi treburile lui vor merge strună.— ii* D-l I. Tcodorescu, din Cotîrgaş, Jud. Suceava) M. LUPESCU. 42 ŞEZĂTOAREA DIN BOTANICA POPULARA Mărul In Rădăşănî [jud. Suceava] se cunosc următoarele soiuit do mere: a). Mere văratice: 1. 2. 3. 4. U. i. 2- 3- 4- 5- 6. 7. 8. 910. H. 12. 13. 14. 15-IC. 17. 18. 19. 20. 21. 22. Mere dulci, cu faţa alba şi gustul dulce. „ „ cu fata roşie şi gustul dulce. „ de Ţaligiad’ fa;a albi. gust didoe aspru. * coadişe, fata albă, gust acru aspru Mere tomnatice. cari se \>ot tine pe iarnă Mere domneşti, faţa rosiotică, gust dulce aspru n munteneşti, rotunde, fata roşiatică, gust dulcn, n « coadrşe, faţa vîinltă. luşie, gust arnu „ trotuşe, faţa roşie, gust dulce. „ roştl, faţa roşie, gust dulce aspru. n dommccie, fata albă, gust dulce. „ vieşft, fata roşie vîuătâ. gust dulce aspru. „ crecmeşti. fata gnlbsluă, gust dulce aspru. „ popeştit, fata albă, gust dulce. „ sunătoare, faţa gfdbie. gust dulce aspru. „ epurtş fj, fata i os i etică, gust sălci fi. n vot vădeşti, faţa roşiatica, gust dulce aspru „ verzisoare, fam galb&uft, gust dulce. „ pete, fata albă. gu.*t dulce, puţin iute. „ (tgemet, fota roşie neagră, gust dulce aspru. n urseşti, faţa roşie, gust dulce aspru. „ unse, fata galltfuiă roş»**, gust sfiHfi. „ retiiaU, rotunde, ţaţa gălbuiul, gust dulce aspru. chef roşele, fata roşie vinată. gust dulce. „ re nete, fata vînătft bcortoasă. gust acru aspru, dutd domniceie, fata galbânâ, gust dulce sălciu. de sen:Viţă, faţa gălbio, gust dulce aspru. ŞEZĂTOAREA 43 •I mere tmturc, fata roşie vJniUă, gust dulce. h /<*"» nume, fa{a albă-gâlhie, gust dulce. n nebuneşti, fon i te mari fata roşie, gust dulce aspru. IH*. „ turtit, faţa albă roşie, gust dulce aspru. ♦ „ ieştiiî, faţa vînătă, gust sălciu. n Surgufff> fat* roşie dungată, gust dulce aspra. „ de duleeft, mici ca vişina, faţa roşie, li' » urse nm fata roşie dungată, gust dulce aspru. u d. Pădureţe ernatice bune de pus la murat.: I. Pădureţe cu fata albă şi gust acru. “ „ cu fata roşie şi gust acru. 9. „ cu faţa albă şi gust dulce Otmja de măr domnesc, uscată, e bună de aprins prin casa, \ dă un miros frumos fâcliid o bortă Intr'un măr domnesc, se pune In ea piper şi se coace la foc, şi-l buu să-l minlncl, pentru tuşă. Pădureţele amestecate ou mere şi puse la murat, fac un t ca vinul, însă nu-I betift^ 1 (După NccuIqI Moisiî, din RâdSşănl) A. GOROVEI 5 / rigă/e î n joc. i. Pe cea luncă cu bulbuci e lelea nişte junei, juncil la juncani dă cu noi. ciobani; juncil la vitei te dă cu noi, flăcăi. I. Tot ml-o bate şi o musfcrează 'ntreabă unde ’nserează; rcază la flntlnă cu doi voinicel de mină: unu-î tine cofiţa, altu I suge guriţa; nişte buze subţirele de trei degete de-a mele, trage-o-ar badea din ele ca din gardul cu nuele. 275. Foae verde ş’o lalea hal, flăcăi, la mîndra mea şi-ţi vedea ce zestre-avea: 44 ŞEZATOaREA dona rufe, una rea, cea mai rea era pe ea, cea maî bună $i-o cirpea; cind şi-o întorcea pe dos curgeau petecele jos, cită frunză pe răchită cu-atitea peteci eîrpită; 3 ar în dosul ti te lor, marna peticutelor; despre tara ungurească numai dracu s’o cîrpească. (Din corn. Coameîe-Capreî, jnd. Ifyl) un. o. saciieIjAUI 276. Cui p gust de însurat nu petască fata ii sat; meargă-acasă s1 o petască, I>e-î vedea prăjina plină, ia-o, mă, că-1 fată bună; de-î vedea prăjina goală, las-o la xnă-sa să moară. 277. Haide mă că mere bine: nici o crîşmă nu rămine nebăută, nemîncată, crişmăriţa nejucată. 278. — Ha! leliţă la vînat. — Baio, nu, că am barbut. — Gă şi eQ că am muere, da cu tine tot aş mere. 279. Floare albă de pe Gruin, tu ai fost a ori şi cui, iar acu a ni mărul. Ii face metane ’n post şi li cere-a cuî al fost. (Din satul Crucea, jnd. Suceava) N. VA8IL1U 280 Am avut şi eu drăguţă, ş-o plesnit îulncînd grăunte; am avut şi eu un socru, ş-o perit mîncînd ca porcu. 281. Lele-al dracului să fii de nu-î merge uud' te’ngliil; hal lelică ia pîrău c-acolo ti-I leacul teu. 282. Strigă popa din altar că-ar să bată pe olar* că-a făcut oala prea lungă şi n’ajunge’n fund s-o lingă 283. Bogdapvosti mamă soaoi'l că mî-aî dat fată şi vacă: vaca, ca să mă hrănească, fata ca să mă-nduleească. (Din Uide$U, jnd. SuceaTa). ION MURAKIU, ŞEZATOAKEA 45 C î n t e e e 4. Frundzî verdi grîti mamut, grădina cu florili, ilruliţî di diuult iU gini cî tî-am urit. ■kniiitt din al (t) sat Mit gini cî tl-am lasat. fi noaptea ma tredzăsc U tini ma ginesc. I-R-ar cămeşă pi tini i anii inima’n mini; i, ardi şi s-apnndi ş*on cuplJoraş cu pini: I, ardi, nu sî stîrigi; unică cî-o rarnas Kdilia ta tat'o ars. laba ma rnftî mingii fratf cu surorili. Cîn aş şti cî m-al dori, înapoi aş mal vini. (Amit do li Vftsila Pairişor, de 44 ani, din Tftlflruşl, jud. Sueea\hj. AL VASILIU. 385. Frunzuliţă de trei nuci cuce, cuce tu te duel; da pă mine cui mă laşi singurel şi patimaş, şi cu ghidul plin de dor ce mă sudue de mor? Frunză verde de scuinpie, păsărică fumurie, vin' te-aşează colea'n vie ş’und’te duci spune şi mie, ori dă-ml aripioara ta şi mă trece Dumirea. Cuce. tu daeă-I pleca, inima mea s’o 'nlrista şi pe tine te-o plingea, Iii lini to rawiî. pulcî, ma dizmnerdz gntll, cu pere verdz. iii, maîcî, sînatoasî u'al fos [t] bncuroasî ia vedz Sara pin casî dimineaţa la ruasî. puici, sînatoasî llk mini ma du [c] la coasî, tare rău s’o văcta. Cobfisc larbi şi Hori iln cele sărbători. Imn!, eu m-ol duci. ■jlojlU [c] di vorbi dulci. “Ut bunî, nu di tăt, Hl vin sl ti măi văd. Ml iu-ol duci, noi vini i vi cini m-a dori: 386. Frunză verde avrămcasă, cuce, pasăre frumoasă clntă dembată a leasă, că mal al cileva zile ş’o să taci, amar de tine. Cîntă barim azi, că poţi, clntă ziua, clntă noaptea, 46 ŞEZĂTOAREA $â se mire lumea toată si corâbile dă baltă. Ş'altă verde pdiniţă, vin la miue'n grădiniţă si te-aşcază pe eră chită, şi îmi cîntă numai vie .sărutMl-aş gura tîe. sâ-ml eln|I, cuce, tot dă dor că mllne, polmîlne rm>r, şi mă duc dă pă pâmînt, vin de cîntă, cA to-nscult. (Din ©oii). AdAmeştT, ju-i Teleorman). illJJ. ADAMEŞTEAKIL 387. Frunză verd«* dedudău, la clreiumă’n FâgâdâQ nude bea şi bun şi râu, bea săracul cu bogatul d* se minună toi satul. Bogatul bea cu litru, săracul bea cu vadra — Mâl. sărace, vreme lea, ce stal tu'niponi va mea, că n'aî care ferecate şi pâţule_cu bucate, că n ai turme de berbeci nici cirezi" de vite’ntregT. —Ş’altă verde de dudâu, dar-ar Domnul Dumnezeii ca’ntr’o lună jumătate să-tl ruoarâ vitele toate, şi să ti le jupoiu eti. să-mi dai la vită elte un Ion, peilo să le am eti. Bogatul dac' auzia, la doi argaţi poruncea, pe sărac că mi I lua, şapo’ bine ini-l lega, şfiitro pimniţă-1 punea. Iar el de-acolo scăpa, iar ia bogat se ducea ş a pol iar că inî-1 zicea: —Hoţule de grecoteiu, elnd te-oifi prinde la zăvoi A, cu nul duca să te molii, să te jupoiu ca pe ol, cu pdca capului tău să uibrac buzduganul jn eu. (Spus de Poenaru-Codin, din com. PârşjovonI, jad. fiominaţl ) Şt. Şt. TUŢESt U 3S8. Frunză verde fir de mure de ce nu-î crîşma 'n pădure să beu, să nu vadă niine? Da-i în vatra satului în calea bărbatului; clte păhăruţe beţi atltea ciomege led. 889. Frunză verde mărgărint Mă dusei Vinerea-n tlrg par'căvJoî^u'am avut oîml, să vad'Wcil cum se vlud; de-ar fi cucu chiar un leu am să leQ unu şi eti să cînte la capu meti ciad mi-a fi mie mal răD. 390. Frunzuliţa bobului la mijlocul codrului găsii casa dorului. ŞEZATOAIîEA 47 |NVm mă chiamă în casă Jâ mă puse după m;i^, W4*nit<-ml puse piu, Pnjffl |»iU carne friptă, Bhw* carne două cane, -Hm OM viu ohi}>ai at Clru omu supurat, mi viu îndulcii, fMilm omul cel sclrhit. Hi Kranză verde grh'i spalat Jlpl IItii] aă fost in sat m u-inbîat şi m’o-utrebat |l nAdijde mi le-am dat 141-0 păSr.Ut UU pairut. IMuil-o un «Jrzennt^ nJclnU i o iusătar Ml el m'o îndemnat Jmtl» după dezertat. hk*u ei ud el rn-o dat Bln pliiis ş’nm blastannt ţAi nul Ia ce m-o dat ? linn’ă ne-o cununat m-o dus la a Iul sat; lilll cum l-o aflat t just mi dezertat IfMnne l-o luat inr;i iii-o lasat BUniufi lutr-a lui sat. ţinuţii m obivafat ho o liîrtic-ii sat il inii duc şi să-l cat. să-mî cat barbatu; i‘î ţara jumătate Bn1a;i] a-treia parte. Cînd a fost pe la cetate iniî cerură ravaş şi carte. Eu atuncea-n ealc-aiu stat şi din gura am euvîntat* ravaş şi carte ţi-o dat părinţii dini ni-aT lu:»t şi te-ai dus şi m-aî lusat nici intr-o samă nedat. HI ăl soa(ă şi măi fîrtate ! se vede că iravem parte, partea şi cu binele ni I au luat căpcîuii batfi-l toate zilele. 392. Foae verde treT zmicele colea-n jos în prundu reia rasar maică două stele două stele roşuoare: una-I mii,u, una-I maro parcă-s două sorioare Cea mal marc tot plîngea c«*a mal mic aşa zicea: Taci sorioară nu plînge c’auzl maica mea ce zice că pe noi ne-a mărita una-u sus pe Tutova una-n jos pe Craiova. , Cînd s'a-ntălni deal cu deal noi om bea dinţi'un pahar; ciad s'or întiini munţii ne-om mat vedea părinţii; cînd s’a-ntîlni vale eu vale om mim-a dintr’o mîncare. ţDin jn I. SuefTf»n Culese de 2J. LUrESCU. 48 SEZATOAREA DESClNT fiCE De ş e rp e . IX11- Pasăre pistruo—pe anin se sne.— Aninul s-a aprins— ploaea mi l-a stins.— Tatavei