ŞEZĂTOAREA Mori; T. Daniilescu. M. Lupescu, N. Vasiliu. Director: Artur Gorovei Fălticeni, Ianuarie 1899. No. 2. I.NDK PUPULARE DIN BUCOVINA. IX. Zidirea mănăstire! SuceviţaO- ■ii Surevila. care isvoreşte do su)j dealul Poiana-ulicina cea mare, şi anume pe un petec de şes urile: Pteşul, Cel-rău şi alCrued, mal jos deSipot, nm.inu'tul Sucevitel^ se afla încă din strâvechime pustnici iuBîtorf iile Dumnezeu şi singuritate, cari ineî departe de valurile Iu mo!, jijlocnl pădurilor Oculare şi neumblate de oa-111 ii aceşti pustnici nişte colihioarn (centru locuinţă, putini adăposti de liatvle selbatice, cari locuiail ■Ilnşil aceste lucurl singuratice şi ascunse. Ou nl, 11 liră el din nişte copaci, ce-i tăi ară şi ciopliră, a si o bisericuţă, ca sil aibă unde so adună zi şi ) u .t* rugă iul Dumnezeu, căruia îl închinaseră numărul pustnicilor, ridica pe acest loc epis-Iilor Ghepj-ghe Movilii. care deveni unii târziu l1 \1tiMovcI, cu învoirea domnului ţaiiî Moldovei, l'niru Şchiopul, o mănăstire marc dc lemn. 4namne Elisaveta, soţiea n Movilă, al cărei păr galbin se păstrează în uf ca va umplea pre to(î cunoscători! istoriei e! rc despre puterea cea mare a credinţei, a propusu-|i a voinţei neclătito* | Octomvra u. 1398. D1MITRIE DAN. Domnul de Roauâ. ra veche, «Ie niult-de ninlt, do oînd minte nu se H ni«*i pe la noi un Domn de-1 zicea lumea Domnul ţl du Ce maoheft 11 znealuî lumea, Domn d*Roavd? i> ul tărăşenia cum este. * tr Rouă— nu-ş ce fire do om o fi fost- oă ziulica şedea lntr’o casă de peatră, aproape de cm Ligile şi ieresUelo încuiate si perdelele lasate, ca 20 ŞEZĂTOAREA * * tiu i^nm-va să-l va/.â sflntu Soare, că,ziec-s^'o rază* numai să-l fi văz.it, haiti! pe Ioc l-ar fi şi topit! ouu puşte roaua cîiul dă Soarele ou ochi] Domnu sa cflznit el măre. să scape ne topit rin Soare, dar do ce era rînduit aă petreacă, tot a petrecut. Şi să mă ascaliat! cum. „Domnu de KoauAu zice că era un Domn aspru, tot. El muncea lumea ea la robie: H punea do zidea făcea la pod vezi şi la drumuri lungi aşternute toate ei în toată ţara. Şi oînd s'a apucat să facă un drum Iu Dunăre la munte, adecă pe Olt in sus păuă spre HI ajuns cuţitul la os bieţilor oameni, u’au maî putut t şt-ail pus în ghid să-l plantă după lumea cu lui să vedeţi Dumnou-voastră cum. E! avea o ibovnică tocmai în Rîmuic, că d ala v faoăşoşeauaşi ibovn ica l-a puscapu. GA, vedeţi Dunm^i-ibovuicile la umbli suflare a pus eapu, că oum se credinţa el. şi credinţa fonieii nu plăteşte o ceapă deger, ibovnica asta „Domnu de Roaua" venea în toate nopţii» cînta cocoşii pleca de Ia ea. ca să albă vreme să sosească In Iul do la Dunăre pin A nu apuca să rftsac Soarele, milne aşa, pînă ciiul veni vremea de nu mal fa tot aşa. rîmnicenl vorbiră cu ibovnica „Domnului de Ronuft deterâ bănet mult. ea într'o noapte să pitula cocoşii albie în pivniţă şi nici să nud scoată la vremn. Ea 11 „Domnu do Rouă,. culetmlu-se şi ne auzind cocoşul dormi buştean pînă se apropie ziua bine. Cîud şi văzu ziua gata. îl bătu Dumnezeul Vizitiii puwi caii la oăleaşca Domnului şi o porniră maT mult In; ca doar va putea ajunge ia Dunăre piuă nu răgite Soare! vorbă să lud Soarele îşi \ăzTi de cale mal îuţe ca de Roauă14 şi-l ajunse înainte dea ajunge la Dunăre* se la Potopind „Domnu de Roauă” vâzînd Soarele i Intră suht un pod crezîml să scape acolo; dar dc Soarele îl ochie prin crăpăturile podului ipi acolo I 1 1) Polg^in, om uni rurala la j proţi icre (lo Car&eaL SEZATOAREA 2t nar fi fost de otnd lumea „Domnu do Roauă.1 Mi-1 a lânmir şi uiuufflo locului do Potopi*?, fîiiuî-cft-potopit „Domnii de Ko»iiă“ si iok 'Tatum*: u r linia* n mA fi ca Uomnu de Roauă" şi „/lui ca tji j ■«« i4‘ ce be zice oamenilor prea delicaţi, slabi şi fricoşi. x) TEODOR BALĂŞEL. —■ »■ OKI- Urătură ii floare şi frumoasa .sara pe masSi a parte busuioc parte si minge Ml >1 par A de foc fi yil dea noroc; i (IftoAI I o dată mîtf: bft.lt hiii* BAra să strhigea u scriea fa sf. Vasilo o trimetea. SE. Yassile s’o sculat clin pat InspnJiulntăt pe ouhl iiigri »<> spalat la icoane s'o "nchiriat pe fereastră s'o uitat ş’o strigat la baldil şi Ia flăcăi să scoată pe murgii din fedett cm frfal de maTSsă cu taftiiru de i&rlri graşii, eu potcoave de argint ce bat bine la păinînt. icil pretind, cu hT> o m n n 1 de Ro a □ ii* din legendele po-oMiitii pe Aurdioo Impftm, caro n stricat şi cea cc fAeu-, i’ -rind şi ol şi taptolo Ilu cum peru roaun diuiiuepîl In rasil- lul i nparo în Torlie poporului, eu deosebire a colul ol tea u, sub k> „LER" ce bq găseşte Iu multe cîntece de coliude. Osebit ■* mi am prins din graiul v.îlriîc al poporului şi aceată ideală: |» i mi t Lurii“ mteca un mai are nici o vak>arof nu mal o •ciute. nu rnal însemnează uiinte, care zicală, socotesc ci tre-: ■ priin.i data in pofida lui „I. or împărat- ripio an trecui, au perit cu roaua diniiueţei 22 ŞEZĂTOAREA cu potcoave do aramă ca sft'l ţie la^corhauft. Minaţi nififi hm bai! # Cînd o pus picioru n scară munţii s'o cutremurat văile s'o tulljurat satele o stai şi s'o mirat In ce parte o’o slmrnt? bar sf. Yosilo. o plecat ca s'aleagă loc* de-arst: si s’o dus la mărul durat la clmpni .rotat şi acolo o găsit loc dc arat. Minaţi măT! băl I băl I Şi s'o dus cuplugn ş'o arat ş'o arat cit o an t brazdă neagră o răsturnat şi prin brazd'o sumanat grtii de vară cu nagară să dea D-nu să răsară pînă’n sară. gi10 mărunt cu aniăut; o dat D-nul s'o făcut cu spicu pînă’n păniînt; două spice-o apucat vrăbieî li-o aratai; vrabia o zis că nu-T bun de mîncat cum îl bun de secerat. şi'ntorctndii'Se acasă o zis nevestei frumoaso: — Măi umere, tuăl fenice griul nostru are să polt. — Bfirbăţeie nu te tem* eu ui'ol djce ’n tîrgand ş ol cumpără să curele cu mănunchi de florie şi cu 2Îm|l de viorele, Minaţi măi! hăi! hă!! Fidele şi flăcăiîi or săo Fopil cu inunnde or legi, moşnegii şi babele la aria or cari, După ce-o gătit grîn secerai I‘o trierat şi l-c vîntumi ş o îucareat nouă caro oii povuat j şi îi-o trimes la moară. Iar houta dc moară cinci văzu atltea cară încărcate cu povoară, puse coada pe spinare ş'apncă la lunca mare. Lunca mare frunză n are, lunca mică tmrza'f pică. Iar mu rarul meşter ron bătui mama cui H are, s’o încins c*un dup de lini ş'o luat ciocanu’n mină ş'o dat cioc ş'o făcut boo ŞEZĂTOAREA 23 Ir in ti moara Ia loc. şo bătut In silă şi'u oovtUA o dat un ciocan In şale şo locui uu colac îndată dat şi uuu'n Rjilinîl c;t fain Iul Hristos, Jiul din nou un bogat mnnftnlc cuvinte. reîncepem BU wmiA do cuvinte, cc-ajiiii'Hsi tu a 1 sOrşi. (Vezi ţf Iflramil iu*w cuvinte expriniătoarc n o sumr.deuie il ea iexnrogrntia sa, mi st* rod ucu numai Ju 2-3 uio, mim $-a crezut. ••i-nea ac poate vedea că ţărauul nu numai că are l»o puBo pe măsele, inîudru şi frumos *u puse pe făina. Minau măi! Hai 1 bai l şi l o pus in cuiul cel de jos să ne fie nouă plugarnşilor do folos. martin iei do cui roş. eftdea In tolni, a pe peatnl. iriTn cu vai A făină curată. Aiwiisa gazdă Iii eanmi ă mt Iu coş Şi l'o rupt In două şt ni-o dac şi noua, şi l'o rupi tu ti ol ş'o dat şi la copil, şi l'o rupt In patru ş o dat şi celui de po vatră, Să uu şază uu gura căscată şi cu piciorelo eărligaln Alo ! |nt n sită densă M, do mătăsii (<*!••’. rv»a lUn jiultiţui Su«hiu). AI. LUPESCU. Glosar DIN MUNŢII SIXEV®' i U, 41, 123. 148. 185, 224; voi. IU. j,. 1d(, 24 şezătoarea cuvlnt propriu jventm exprimarea mal a fie cărei uoţi m marginile rcprezintiirilor co are. dar chiar mal imilu» viate pentru a exprima acolaş noţiune, sau cel putui explicare prin perifrază acolo unde evoluţia lnchegărul netelor mi l-a putut formula încă cuvlnt Un lucru, Insă, ar trebui să atragă băgarea de sat oamenilor competinti: chipul ou toiul particular cum ta?t nostru proimulâ unde sunete. Ţăranul, mal ales cel dn lumile, fiind foarte puţin In atingere cu pătura ceva cultă de la urase, oare vorbeşte—«lo bine de rău—o lin mult ma) aproape do aşa zisa fn>vnă li Urară, pe cari* încă n-o avem bine stabilită, a rămas Iu urmă pe drn di.*zvolta w»î sale lingvistice. Revista noastră nedispunind de mijloace, nn-şl | procura aparat*» speciale pentru a putea «India şl foton diferitele poziţii ce le la apatatuI vocal In pronunţarea floi sunet. Tntuş volii căuta a formula, pe cit posibilitot ajută, chipul rum să pronunlă vocalele. A se amic clar la începutul, şi in corpul cuvintelor lu cuvintele terminate ou a Intonat, a do la urmă nn s-n nici udata curat, ci un fel de sunet intermediar Intra I. a, din oare â şi 6 preponderoazâ, iipol rine 1, după lntcnzl m - - sunetului, şi pe urmii a. Formula ficestuT a ar fi dl din e * A|s din fa. 4 curat s-.mde cum în rari cuvinte, tu* l'i! — a oploşi, a adăposti: /tgiuw tt aii avi s-nciila bgkftiU gjitvţi^ bum ca au unda se aciua bietele ,vituţo.-—- Pliscul: auiujedz, part. acinat. --a acoperi; \wt.acoptrit * ani. Iu ga tUu^i di răsăriţii/-, jl dă ar amu-'i abghe di dilol al. — oase muri, grajduri, şohelole din jurul un Vini ji mint drăguş In riWŞ- — amnar; i) instrumentul de scăpărat; 2) o hijratA de lemn pusrt Cit în i&r* tura căpriorilor casei. — 0 hueatâ de lemn ciii-ltnîtit la mijloc, a căreia unul din capete intnl In bortit sulului de la stative; Iar Iu dăluiitură se urcă 6* a sA coboară lop&ţtca. Cu lopatica şi cu aniuânişnl se Întinde pînza pe sul. I [n] — a amirosi; Uni glnom^oin «io c-oui «ia, \ Aimumut-u u luiJmkjjr. Un) cmfiwMjiT: vflr *o vâri |iiiMtr.*irl itf — 1) plur. (mv. andfh (undreai, 2] regiunea de-o 0» uita h cozeT viteloj Jlnga anns. Olnd o vacă so bum de fătat, se fac nişte gropi mari de-oparte şi tvm*l şi atunel so zice di vaca-l rupiî la andreii. «ind*l şi and* \iuZ. — i1 racii] cel de la vrtmfa dl-apoi. albeaţă, boala de oefti. uliul: imperat. ai, aiva (albi nTc.I-odatft un s-aude). — om foarte lacom Ia fucerwv unei trebî. 26 ŞEZATO.AIîEA az’fr: armu>K>1 *r\et Wv-fy +r*c Se zice mul ales drsprc oamenii UleiiLnţl m rnu cil tif/d ahotmc% cl h~X AvaJtoi — Vălinaş, utimo propriii. — om avan, om straşnic, inimos, rînzoidf» are pfirechc şi căruia nu-i trec mulţi pa jiici mM Biiflji'n liiuig lii-dit* . — 1) burulaml** 2) o boală a ritcJorJoviiud — I) cunoscutul nmnjarmseclîvor, 2) u|f| la cununa unghie] vitWoh — vaiou, Ulfi. ! \racandtmini şl dracundiwtni — Săracul de miui11 ca un singur cuvlut.] kalu-ţt iuu-l — siiiialmiL Mal este o faiiitj porcoiul, formată «le ta niviatul «*u »*’i,rri Unpreunfvref sexuale. In Gliile şi’» suuJRl înlunlnl, ffrofanjflUJA-şi anuiii l. ries col [ii si ur orice smlaJniă Începe cw un vnb stfft vr-un verb ce exprimă vr*o uumilKlimi m* funcţiune n organelor genitale. * In sudfl Iunie bru(uuy «o t-mn Ia$ă vpj „biserisoriicea. DJînnădfcffcu si lunubtuscle hmU lur tu 6ue nevastă. Atunci a strigat mă-seî: —Vino, vino, dragă moa maică, «■no să vezi lucru maro şi ciudat, tiii-am adus o nevastă frumoasă I» tine 8ă te-asculte, pe mine să mi Îndrăgească. Im*‘un clntec ce se oîntă miresei clnd se nduoo la (»■ i \m mireasă a cerc apă de la Ziueul Gorianin; it'errA şa se ducă sub deal undesînt două flntîul cu i i.-iii dc trei sute de ianicerî. De o vn Întreba i# trage, ea să spue: 30 ŞEZĂTOAREA Tftti» mi-o Mărcii Crftişf»rnl, Unchii! mi-o Icncul Voivod, . Frate mi-o Semi! Copilul Sfftiiln rni-e Zroţuil Gormnin. Mireasa — spune «'.iimcul — s’a Juh acolo şi a fonul iar eauiocril i*&G dat apă Intr’un altul e vorba ca voinicii >a se adune, ca t>& de mal trăeso. Aceşti volnici aluL: Marcu Crăişoruî, IitDcui Voivod, Secul Copila!. G. MĂROULESCU. Cîntece 382.—Măi volnice, vara trece din doua. mia-o alege: 1« la nmucft, ia ta d icfl. — Ba, de cit oitl mal munci, mai bine m-ofti haiduci, m-olu plăti de datoriei, şi cu el ţi nil-o r&inliiâ cu mîndrile n crîşmă-Oitt bă cu volnici de sama mfc. UrîtA mi-I vorba vk; puicuţă, puicuţa me clnd olu tot gonit Să ştii că te-olîi MăstA iiă şi pe line ( ajungea, plnă gura ml-o'ndi-şfca. Numai atunci cin tăcea. fMn com. Adfcmeţtl, .lut). 'lVleonun) JU1H. A D AA1ESTV, BIBLIOGRAFIE. Dilîlitrie Dan. Comuna Straja şi locuitoriiel. Cernăuţi, [Asupra sco&lnT Ftmlil im portant, în rare se descrie viaţa unui m «le romîni din bu^ivina.jrom remnj. Artur Gorovei. CimtâiunTi Românilor, Un volum de XIII şl 409 paginT.— Edijiuuea Academiei Uontl Bucureşti, 1 1 Dr. Cenek Zlbrt. Literatura huUurne-kutonchA a grafica, 1897—IH9o.—i.— Fraga, 189tf.— Extt revista „Cest y L i d“, an. VII.