7 T Kiyi'âeaUuy Nu se împru¬ 
fin     [■      mută acasă.  
Z7       /                   
    V                        
DIRECTOR: ARTUR GOROVEI
VOL. IV.
                                                   $Q»f
8i»' ICTifC'
    DCCUiarWTARA
«AŞJU yuiu tXtMţ ţ
FĂLTICENI
— TIPOGRAFIA M. SAIDMAN —
18 9 7
                  *^*^**4*                   t/*cJ*’t*j *klu^ ~ăJ H **** ■*£*h*‘ ‘ y^ * * ^
      S •-•*■' - l6L/U   £nOlj(* /<*>A«»t«t4^   f« A^ /^"*‘ ■ <                   ^ f*~ -
      ^••- rt'ko^'      •>{*',‘i, M ^ K             if âdţcu*
                                                            ?**.- v^rr>\ <?TkJ
        /*
        Lo'L^ţ C'“>—' ^ **~ci /•M^C.''#Vk t^Uc^ u^ . A^vr^ A» , ^ -£.'//■ *£ ■* X^flJvd                                    , 0*/Vl««>. € yy^T*,,., <*£**.
  /Vv «of J*-^ *■ fc^rw, /'<*&** i\ ^»/,*oM4 .         '6c-*J*%L' trjfr^ ^ -^, J;/_
  ;       ■»• v«p*'>- , *«-n "c-ct- Uy'iu, i( ^.a& 'i )( teffeţ 4. ./ ^o«. ^ ™i4r^-,
            •le* A 1 5^   ^ t«/Uvjţ i.c       te (* KX«( ^f..        UM ^ Ă«.,'fcA L
                •    ,     . . I               ,         . //               /**/•-«*
, mu;« I ,>
7 >
“ V J.V-' pM‘ f" *1' °* “■*’,' ^ A         HtJLA^'J e         f
^<Um4                 ^ f
/* ' fă tA ă
. 'Ofc A ^ , îwt A                             W*. i „ K> •XU<,' ^*Kfnfi'-
- V*>L'*’*» *«•»'.*/« £ fc riecA+n-i, *             ^ ..^«jr    /- /. r*,~“
piA*i*- !"•£              A,          H»o>« *v £*, *. ){L Jr î
r4
^ ' Ow
      »    ' zf           tn.                .        m *■*» t*
* ^T*<*             »V t 7* ^ Hf ►-< - c« ^
    TIPOGRAFIA M. SAIDMAN, FĂLTICENI
"»/'
                                                                                    /! // 27
BIBLlOTIv JUDEŢEANĂ NEAMŢ F«nd .G.TJC-"
        TABLA VOL. IV
                  Poveşti: Popa şi Dracul (M. Lupescu) 1 ; Doi fraţi (Gr. Coatu) 3 ; DuinuezeU şi Sf. Petru (S. Popescu) 6 ; Poveste [M. Lupescu] 159 ; Povestea împăratului Chirivid fN. Matiescu] 169 ; împăratul şi Popa (Gr. Coatu) 185 ; Mania Cîmpuluî (Al Vasilid] 193; Baba şi nepoata (Y. Sala) 235.
                  Glume şi păcălituri r Ţiganul staroste (M. Lupescu, 230.
                  Obiceiuri: Siva [S. Popescu] 6.
                  Tradiţii: Roruînii în cîntecelc populai'e bulgăreşti (Gh. Mărculescu) 11, 142, 209 ; .Credinţi relative la prevederea timpului [T. C. Ionescu] 119: Din ţara Armîuilor [P. Pa-pahagi| 1G1 ; Din ce-i făcută femeea (M. Lupescu) 177 ; Dracul (S. Mihăilescu) 179 ; Tradiţii din Bucovina [I. Ves-losclii] VI. Tăria in credinţă a Voivodului Sas. 206 ; VII. Movila cu gloanţe, 207 ; VIII. Crucea de piatră. 228 ; Fră-mlntărî de limba (Gli. Mărculescu şi M. Lupescu) 227 ; Medicina populară: Salcea (M. Lupescu) 182 ; Medicina populară veterinară (M. Lupescu) 121 ; Vinderea copiilor (M. Lupescu) 228.
                  Cimilituri (Artur Gorovei) 33-112.
                  Cintece. culese de: I. Moisilu, 7; Mih. T. Adameştea-nu, 130 ; I. Teodorescu, 134; D. Drăghicescu şi Tom Dragu, 139. 218; S. Teodorescu - Kirileanu. 221 ; Al. Va-siliu, 136, 223 ; Dobre Ştefăneseu. 138 ; I. T. Popovici. 224.
      Strigăte in joc culese de : M. Lupescu 281: T. Lu-cliiau 235 : I. Bordiauu 237 ; T. C. Iouescu 238.
      Descîntece : De bolfă, de potcă (V. FilipovicI) 18; Descrisul la stea [Remus N. Beguescu) 20 ; De mătrice, De mlncătură, De iuimă, Leacuri de diare, Leacuri de fărîmă-tură şi stricăciuul, Leacuri de rînză, Moleţi, Tuşă, Deochetură, (T. Balăşeiy 21-32 ; De plămădeală [T. Bălăşel] 151 ; De muşcătură de şerpe [Y. Sala] 158 ; De dcochiu [T. Bălăşel] 190.
      Meşteşuguri : Meşteşugul şi măiestriile de prins peşte Iu jud. Suceava [S. Mihăilescu] 113.f
      Studii: DolhestiLmarl (S. Mihăilescu) 10. ^'~c Bibliografie : 32, 160, 239.
Popa şi Dracul
/
                 Era o dată un popă. Cu toate că era plin de păcate, cura sintem şi noi toţi, se alesese însă de la D-zeu cu darul de a cunoaşte pe dracu ori unde ar fi şi sub orî-cc formă s’ar arăta. Acest batir i-1 făcuse D-zeu, pentru că popa nostru era om bun la inimă. Odată popa se dusese cu căruţa la tirg. Tirgueşte el tot cc-I trebue, se unge pe git bine cu slngele Domnului, şi cam clătinîndu-se, se sue în căruţă şi porneşte spre casă.
                 La un podeţ se întîlneşte c'o nuntă. Dracul scosese cuiul de la un capăt de osie, roata eşise o bucată hăt bine din osie, cînd popa îl zăreşte şi-I strigă :
              —Ce faci acolo necuratule ? Pe pustiei ţi-I locul, nu la capătul podului să faci ţjricaz oamenilor cînd II trec.
                 Dracul îşi puse coada intre picioare şi se făcu nevăzut; iar nuntaşii, dezmeticiţi de strigătul popei, se uitară în jurul carului şi văzură pozna ce era să li se intlmple, dacă n’ar fi cunoscut popa pe dracu. Toţi nuntaşii tăbărîră pe popă şi-l cinstiră după cum se cuvine pentru binele ce le-a făcut, iar popa, amestecînd slngele Domnului cu hn-relca, se făcu şi mal cuc de cum era, aşa că mai mult iapa I-a dus acasă. Mare năcaz mai avu presvitera părin -telui pină să-l dee jos din căruţă şi să-l culce.
                 Pe la miezul nopţel, cînd părintele nostru dormea mai bine, aude pe cineva batind iu fereastră.
               — Cine-î acolo ? întreabă părintele.
2             ŞEZĂTOAREA
   —   Eu
   —   Cine efl ?
   —    Eu finul sfinţiei voastre; am venit să vă vestesc un lucru din care aveţi să vă folosiţi mult.
    Popa. cunosclnd glasul finu-su, ii dă drumu în casă.
  —Cinstite părinte, zice finul popel. In groapa Huhurezului am dat peste o comoarîL-Cind am vrut sTcTieu, a eşit "din pămint un călugăr şi mi-a zis că nu mă lasă plnă ce nu voiu duce acolo un preot care să cetească, pe comoară, molifta lui sf. Vasile cel Mare. îTarTnirrog şi-i ceti sf-ta, şt jumătate din comoara ţ-o dau dumitale.
    Popa, auzind că dă o aşa pleaşcă peste el, se îmbracă frumos, îşi ia cărţile şi nişte desagi în care să pue banii, şi porneşte cu finu-seu spre comoară. Merg el cît merg, şi de-o dată daă de comoară. Un călugăr, ce sămăna cu moartea, spune celor veniţi că nu-I lasă să iee banii plnă ce nu va ceti pe comoară moliftele lui Vasile cel Mare.
    Popa îşi puse palrabiru In git şi începu a se ruga, iar finul se pregătea cu desagi să iee banii.
    Cind popa se ruga mal cu foc. numai iaca nişte soldaţi cu armele, sosesc, şi prind pe popă, finul făclndu-se nevăzut.
    Dezmeticindu-se părintele, allă că el, cu un fin al seu ce s-a făcut nevăzut, s-au încercat să fure bani din haznaua statului, şi că după legile ţărel trebuia să fie spînzurat.-Scîrba lui nu era proastă; stind el la gînd îşi dădu cu socoteală că încurcătură asta nu i-au făcut-o alţii de cît dracul, căruia nu i-a dat pace să facă pozna nuntaşilor, cînd treceau podul.
    A doua zi popa fu dus la spînzurătoare. Mulţime de lume se strinsese in jurul lui. Cînd să-i pue călăul ştreangul în git, numai iacă şi un boer, mîndru şi frumos, intr’o căruţă trasă de doi cal ca nişte zmei, se opreşte acolo cu o poroncă de la Mal-marele ţărel că popa e crtat de greşa-la lui.
    Luîndu-şi cărţile la subţioară, popa pleacă, mulţumind boerului care l-a scăpat de la moarte. Boerul luă pe popă
ŞEZĂTOAREA
3
       în trăsură cu el, şi cînd fu departe de sat, popa cunoscu în boer pe dracul.
        —    Vezi părinte, eu Is dracu cel care mă chinuiam să scot roata de la carul nuntaşilor, cînd treceaQ podul, şi care din pricina dumitale n’am putut face nimic. Am vrut să-ţi dau o învăţătură ca să nu te mal legi de mine cînd mă vezi. Du-te cu bine şi nu te mal lega de mine.
         Popa de atunci făcu un chip de asupra uşel, căruia el îl zicea că-i dracu ; şi cînd dimineaţa şi sara aducea rugă lui D-zeu, zicea :
        —   Ţie Doamne mă închin; iar ţie. drace, îţi dafl pace,
       să-mi dai pace *).                                          s
                                               M. Lupescu,
                               DOI FRAŢI
        In vremea de demult, se zice că ah fost doi fraţi; unul bogat, că nu ştia ce să mal facă cu averea, şi n’avea nici copii; iar celalalt, care era şi mal mic, avea o casă de copil şi era aşa de sărac, că n’avea nici hrana de toate zilele pentru el.,; Fratelui bogat, în loc să ajute pe fratele cel sărac, îi veni iu gind să facă un rînd de strae Domnitorului de pe acea vreme, cusute numai în mătase şi garnisite cu Gr, şi a trimes răspuns Domnitorului dacă le primeşte sau nu.—Domnitorul îl răspunse că primeşte stra-ele, cu condiţiune ca el să vie la Domnie, şi să spue minciuna pe negîndite, ori de du, i se va tăia capul.—Cînd a primit ştirea aceasta.de la Domnitor, a început a plîuge şi a se văita.
        Fratele cel sărac, auzindu-î plînsetele şi tinguirile, i-a zis: Da prost mal eşti, dacă nu poţi face atit lucru. Să-mi dai mie un colţun de galbeni, şi hainele tale cele mal bune, să mă duc eu la Domnie să le scap de moarte.
li. Culoasâ di: Iu hala JErMimae» liu liruştc-uf, iu utato ilu HO aul.
4
ŞEZĂTOAREA
     Fraţii s-aă învoit, şi cel sărac a plecat la Domnie.
     Acolo eraâ toţi boeril cei mari adunaţi în divan, inpre-ună cu Domnitorul. Cum ajunse, zisecătră Domnitor: Măria Ta, eU sînt acela ce voeşte să-ţi tacă un rînd de strae ; am venit să îndeplinesc condiţiunea ce mi-aî pus.—Bine, răspunse Domnitorul, spune-ne o minciună pe negîndite.— Fără a se mal gindi, el începe ă'spune >^TaiâT meO a avut o bostănărie, şi la acea bostănârie prinsese tovărăşie şi tatăl Măriei Tale; intr’una din zile, i-a perit o eapă, şi căutînd-o, s-a luat pe un curpăn de bostan şi a mers până ce a trecut Prutul. Tocmai la o poştă peste Prut, a găsit, la capătul curpănulul. un bostan aşa de mare, Incit se adăpostea o cireadă de o sută de bol la umbra lui. Mergînd împrejuntl bostanului, a dat de o tăetură de topor. Intrînd pe acea tăetură în bostan, a mers trei zile şi abea a ajuns la mijlocul lui. Acolo a găsit eapa, care fătase un mînz X frumos.
     Suindu-se călare pe dînsa, vesel că a găsit-o, s-a întors la bostănărie".
     Adresîndu-se cătrâ boerl zise: Aţi mai auzit boeri D-v. una ca aceasta ?
     Boeril. cari rămăsese încremeniţi, afl răspuns cu toţii că n’aă mal auzit şi nici n'aO mai văzut.
    —   Poţi să pleci, îl zise Domnitornl.
     Intorcîndu-se el acasă, plin de bucurie, îşi cumpără cele trebuitoare pentru copil şi pentru femee. căci acuma avea un colţun de galbeni.
     aNu trecu nici o lună de zile după aceasta, şi iarăşi auzi pPnsete şi vaete la fratele săti. Ducindu-se la dînsul află că iar l-a chemat Domnitorul la palat.
    —    Tot eti te voiţi scăpa şi de data asta, zise el, dar să-ml mai dai un colţun de galbeni şi un rînd de strae bune. — Iţi dau, drasă frate, numai să mă scapi din boclucul in care am intrat: se vede treaba c’am plecat numai pe dat. Dîndu-i-se ceea ce a cerut, s-a dus în şir la palatul domnesc unde Domnitorul ÎI spuse :—Te am chemat pentru a ni mal spune încă o minciună pe negîndite.
5
ŞEZĂTOAREA
   Fără a se mal gindi, începu a spune:
  — , Tatăl meu şi tatăl Măriei Tale aQ fost tovarăşi la o vărzărie. Ei s-aâ luat la ceartă de la o varză ce crescuse in mijlocul vărzărie! lor, că adecă a cui să fie. Era aşa de mare acea varză, că tăeau împrejurul ei 50 de oameni cu topoarele, şi nu se auziau unul cu altul.*1            O
   Adresindu-se catră boeri, zise: Aţi mai auzit, boeri D-v. una ca aceasta ?
   Boeril încremeniţi şi de astă dată, răspunseră cu toţii intr-un glas că n-aO mai auzit şi nici n-au mai văzut. —Poţi se mergi, Ii zise iarăş Domnitorul.
   Plecind el acasă, boeril în urma lui s-aO sfătuit să-l mai cheme şi de a treia oară; însă la minciuna care va mai spune-o. să zică cu toţii că aU văzut şi aQ şi auzit.
   Peste citeva zile fratele cel bogat primeşte iar ordin de la Domnitor să se prezinte la palat. Iar a început a plînge şi a se vaita, şi fratele cel mic iar s-a învoit să se ducă în locul lui. şi a cerut să-T facă o căldare de aramă ca de trei cofe, şi să-l mai dee un rlnd de strae bune.
   Imbrăcîndu-se cu straelo cele bune şi luînd căldarea In spinare, pleacă spre palatul domnesc. Acolo găsi iaraşi adunaţi toţi boeril cei mari şi Domnitorul. Intrînd înăuntru cu căldarea in cap, dădu buna ziua, şi adresindu-se cătră Domnilor zise :
  —    «Tatăl meu mi-a spus, că tatăl Măriei Tale, de la tovărăşia ce au avut între el, l-a rămas dator cu o căldare de galbeni, şi iată eu am venit cu această căldare să mi-o umpleţi.»—Adresindu-se cătră boeri, zise.—Aţi mai auzit, boeri D-v., una ca aceasta ? "
   Boeriî divanului, gindindu-se la sfatul lor de mai nainte, aă strigat cu toţii într’un glas:—Am văzut şi am şi auzit.
   Domnitorul, sculîndu-se de pe scaun, a plecat ziclnd boerilor:
  —Umpleţ-o voi cu galbeni, dacă aţi văzut şi aţi auzit.
   Şi aşa săracul, luîndu-ş; căldarea plină cu galbeni de la boeri, a plecat acasă. El a ajuns mai bogat de cit fratele său care n’a mai fost chemat de Domnitor.
   Banca (Tutova).
OR. N. COATU.
6
        ŞEZĂTOAREA
               Dumnezeu şi sfîntul Petru.
   In vacul de demult, pe cînd era lumea buna. nu cum e acuma, umblaO sfinţii pe pămînt.
   OdTă, Dumnezeu a luai pe sft. Petru şi s-a dus cu el prin lume, ca să-I arăte tot ce este în ea.
   Merglnd amindol pe drum, iată câ intilnesc un grec. Dumnezeu a zis atunci lui sft. Petru :
—Petre, scoate maţele ăstui om, să le speli bine, şi apoi să i le pui la loc.
   Sft. Petru s-a apucat de a tăiat pe Grec şi i-a scos maţele, le-a spălat bine şi pe dos şi pe faţă, cum i-a zis Dumnezeu, şi cînd să le puie la loc, i-a trimes Dumnezeu un somn greu că a adormit şi aa venit cînil de aâ mîn-cat maţele omeneşti. Cînd s-a pomenit Sft. Petru şi a văzut că nu sint maţele, s-a dus şi a găsit o capră, i-a scos maţele, le a spalat şi le a pus in grec, apoi l-a cusut la loc.
   Dumnezeu, care vedea toate astea, îndată s-a arătat şi a întrebat pe Sft. Petru, ce a făcut; şi el i-a răspuns că a spălat maţele precum i-a spus.—Dumnezeu i-a zis atunci ca să I zică omului să se scoale de jos, şi Sft. Petru a zis: «Scoală-te», şi omul s-a sculat.
   Atunci Dumnezeu i-a spus să-I zică să vorbească, şi Sft. Petru i-a zis: «Vorbeşte omule», şi Grecul a început să sbere ca şi capra : behee, behee.
   Atunci Dumnezeu l-a întrebat: „Ce al făcut Petre?» şi el i-a zis „Iartă-mă, Doamne !»
   D’aia aşamană Romînil pe Greci cu caprele.
   Tonor. (Ialomiţa).                          S. l'OPKSiT
                           SIVA
  Prin sărbătorile Crăciunului, pe unele părţi, ţiganii umbla cu Siva, care este făcută din o câpăţină de porc, îmbrobo-
3 iî ÂTOAREA
7
dită şi împodobită cu mărgele şi cu salbă de bani. aşezată intr’o tavă.
   Intrind în casă. aşează Siva pe masă, iar ţiganii, 3-4 ciţi sînt, stau in picioare şi cintă ast-fel .
Cc-ml in cer şi pe pâmint ! Mi-este o dalbii măniistire. Doamnele. Domn din cer:
D:ir in ea cine-ml şade!
Şade bunul Dumnezeu. Doamnele. Domn din cer. Lingă bunul Dumnezeu Şade Sfintele Ion Doamnele. Domn din cer. Lingă Sfintele1 Ion.
Şade bălrinul Crăciun Doamnele, Domn din cer. Lingă hătrinul Crăciun.
Şade Maica Precista. Doamnele, Domn din cer.
Şi judecă pe Siva.
Doamnele, Domn din cer. Siva-i Ico, Vasileo-i Ico Ce-mî eşti grasă şi frumoasă Doamnele, Domn din cer, Stătuşl Doamne, mă întrebaşi. Cu tot dreptul spunett-aş Doamnele, Domn din cer.
Sus la munte m-am suit Jos că şi m-am coborî!
Apă rece am băut Doamnele, Domn din cer,
   T mu. Ialomiţa
  In noroifi m-arn tăvălit In grădină c'am sărit Doamnele, Domn din cer. Usturoii! că ml-am păscut. Kominil că m-au văzul Doamnele Domn din cer.
  Săci RomjnjljyjJopoarc Şi noi austerii cu baroane Doamnele, Domn din cer.
  M-an ajuns, m-afl tăbărit. Frumuşel că m-afl pirlit Cu nedreptul m-afi impărţil Doamnele, Domn din cer. Lual-nfl Rumlnil slănina Şi noi meşterii căpăţina. Doamnele. Domn «lin cer Am adus-o. am iinpodobit-o S'o vedeţi şi s-o priviţi Doamnele. Domn din cer.
  Cu dar mic s’o dăruiţi Cu doî, trei galbeni infloriţl Doamnele. Domn din cer. C’aşa-I legea din bătrinî Din bătrinii din oameni buni, Doamnele, Domn din cer.
  La mul|I ani cu sănătate.
                                                                          culoasă do S. POPESCU
                     Gruia lui Novac])
Sus la munte Dalbă curie.
Da ’n curie cine şedea ? Da novac cu (îruia lulî ll
Novac bea, să veselea, (îruia supărat şedea.
—Ce şezi Grulo supărat ’ Tată-so l-o întrebat :
        ll tn Şezătoarea s-au mal pulilicat şi ale variante ale acestui cinice; asaiu voi. I. La pag. 44 *-a publicat n variantă din comuna Brnştonl (Suooava): la pag. 107 una din Brăila, iar în rol. ÎL. p. 32 nna din Avrig [Transilvania).
8
ŞEZĂTOAREA
  Ori t< 'l»r tic Ţărigrad?
  Ori ţi vremea de ’nsurat !
  —lin nu mi vremea-de 'uşurat că şî Ielele mă hat , ei mi dtir dc Ţărigrad.
  Tală-so cel sval l-o dai :
  —La Ţărigrad tu dc-I pleca, ^iu ntra’n crişmă nechemat.
  Nu Iţea păliar ne’nchinal».
  EI pe murgii ’nrălecă Şi la Ţărigrad plecă.
  (and Tu locul la un loc.
  La mijlocul locului, l-i llnlina corhulul.
  La crişma mpăratulul,
  El din gură cuvintă :
  — «Hei! .Aniţă, jrismăriţă1 Adă-ml o cufVS lle vm.
  Să o l.ieu dc osteneală Că mă duc in cecaŢcară». Ocupă de vin l-o dus.
  El de pe murg descălecă Si in crişmă se cară Şi din gură cuvintă:
                                                                 —«Adă-nd vin dc noauă al . (iarc befi feciori de crai».
  In tril zile şi in tril nop(i Noauă huţl de vin o stors.
  Şi nicc un ban n’a scos.
  El mal cere să mal bec: Crişmariu nu vrea să-l dec.
  Da crişmăriţă
  Poale d’albc-o su fu leal
  La ’m|)ărntu c'o plecat.
  —«Inalţatc împărate!
  Ei) dc cîndu-(i crişmăresc.
  Eu ca asta nu (lăţesc, t!ă la mine şi-o venit.
  Da un Hnăr de voinic.
  In trii zile şi 'n tril nopţi Noauă liuţl de vin o stors Şi nice un han n o scos.
  El mal cerc să mal hee Crişmariu nu vrea să-I dec».
—tllel Aniţă crişmăriţă ! spune-ml tu făptura Iul» !
—înălţate impărutc,
Eq lăptuca Iul ţi-oiri spune. C’alita-i de lat in frunte Pe cit o tahlă dc munte. Ş’atita-I de lat in spate Nici cu ţoara nu li bate».
— Hei Aniţă crişmăriţă,
Eu te rog cu Dumnezei)
Nu-I S|»une unde şed eu.
Dă-I Iu vin cit a pofti De hani nu-1 mal pomeni». Crişmăriţă
Poate d'nlbe-o sufulcat înapoi că o plecat Vin de noauă ani l-o dat.
In tril zile şi 'n tril nopţi Noadă huţl de vin o stors Şi nice un han n’o scos.
El puţin s-o ameţit Din crişmă că o eşil Şi s-o pus cu lata ’n jos Pe un rit J verde frumos Cum e omul cel mal prost.. Care Ture cum il vedea Toi in Dunăre sărea.
Da un cine de Turc hâlrin Nu să Ireuyă Şi să tacă,
El (Im’gură cuvintă:
—«Da voi mie ce mi-|l da Că pe Gruia l-oii) lega. ?
Turcii dc acea parte-o strigai : —«Ţărigradu-i oraş mare Multă bunătate are,
Toată-a fi a Dumnitale».
Mina stingă cind I-o lega Gruia capu-şi rădica Şi cu dreapta îl ciuntea De-1 merea liorborosînd De tril mile dc pămint.
El de-acoalea s-o sculai Şi n crişmă ear s-o băgat
*J. Kîu=ulm|i
ŞEZĂTOAREA
9
Şi cu pumn'n measă-o rial. Moaşa ’n daofiă s-o crepul. Şi din gură-o cuvintat:
— ^Hel! Aniţă crişmăriţă, Adă-ml vin de noauă al. Care beO ficiori de erai».
Iii tril zile şi Irit nopţi Noauă huţl de vin o stors. Si nice un ban n’n scos.
El puţin s-o ameţit.
Capu pc incasă-o lăsat Şi Turcii că l-o legat.
Cu o şfară de mătasă Pe cil mina Iul de groasă. Ş'aeca ’mplclită ’n şease.
El odală c’o sm’ncit Şfara ’n daoOă c’o plesnit. El cu pumn'n mcasă-o dat. Mcasa'n tril că s-o crepat. Şi din gură-o cu\inlal :
—Adă-ml vin de noOă al Care beii ficiori de crai»
In tril zile şi ’n tril nopţi Xaouă buţî de vin o stors Şi nice un ban n’o scos.
El puţin s'o ameţit.
Capu pe mcasă-o lăsat Turcii iar că l-o legat Cu o vină de boQ
Totă-so acasă grăia Călră-un puiuţ de cnrhoa — "Tu puiuţ de coarbă neagră Eii de micii te-am ţinut Şi folos nu t i-am avut:
Da du-te şi caută pe Gruia Ori înecat.
Ori spinzurat.
Ori in temniţă băgat.
Ori în ostrobul Dunării L’iule-şl ţin Turcii robii». Coarba s-o dus . . .
De noauă al.
El ori cit o mal smincil.
Vina u'o pocnii.
El de acoalea legat l.-o luat
La 'mparatul o plecat.
Impăratu din graio grăia.
— «Alelei voinic ca tine.
Cum le-aduc legaţia mine!
Hei ! tu Gruia, latul med.
Tu de cind eşti ţie pămint Ci ţi Turci oare-al omoril 1 —Nu ştiu ciţl turci ţi-ain ţirădal, Că zau, nu mi-am insămnal Ca carte n'am învăţat».
—«Dragii inel. Turcii mei!
Voi pe Gruia mi-1 duceţi In ostrobul Dunării Ciule ţinem noi robii».
Ei de-acolea l-a luat,
Li temniţă o plecat.
In ostrobul Dunării.
Unde-şl ţin Turcii robii.
Numa dinşil că i-o pus De-asupra pe coţieriş.
O piatră
De naouă măjl măsurată.
Şi ciţl Turci pe piatră încăpea Toţi il străjuia.
Da ea o prins a rrănrăni La ostrobul Dunării, l'nde-şl ţin Turcii robii.
Da Gruia o auzi Călră (linsa ii vorbi :
— «Tu puiuţ de ooarbă neagră. Tata de mică te-o ţinut Şi folos nu ţ-o avut.
Nu eşti bună de mincot.
Dară bună dc zburat.
Da du-tc la o buldărie +.1 Adă-ml călămar şi liirtie
t). Bolti ^ital. volta) pr&v&ue. dugheana.
10              ŞEZĂTOAREA
.Şi o pana cu ce-oly scrie». Vorba nu se săvtrşia Coarba la el iar sosea.
(■ruia din gură grăia:
—    «Turcilor, vitejilor Lăsati-ml voi stingă
dă dreapta nu-ţl cuteza Că vi-ţl teme de dinsa*.
El din gurăcuvinla:
—    «Ba noi nu le-om deslega».
Ear Gruia din gralO grăia;
—    «Turcilor, vitejilor.
Lăsall-ml voi stingă
Că dreapta nu-ţl cuteza Că vi-ţi teme de dinsa».
—»Ba noi nu te-om deslega».
Da prinde Gruia-a se 'nturna Prinde piatra-a se crcpa.
Prind Turcii a leşina.
El de-acolea se scula ţii s-o pus lingă’o measă Şi-o’nreput a scrie :
Pe mijloc Cu pară de loc,
Pe margini Cu argint viu.
—    «Na ! astă birlic albă Şi te du Ia tata’n grabă», fiind coarba-acasă sosea Novac atuncia prinzia.
—Lasă prinzul. nu prinzi». Prinde eoarba-a crăncăni,
«Că ficiorul ţi-a muri.
Da ia-ţl bainc călugăreşti Şi la dinsul să porneşti».
El o luat liaina negre călugăreşti Şi s-o'ncins cu daouă săbii de rniscău 2)
Pe lingă briul său.
El de-acolea s-o luat Călră Gruia o plecat.
Cind fu locul Ia un loc,
La mijlocul locului.
La flntina corbului.
El de acolea c-o văzul Tu cine de Turc bătrîn Eşea dintr'o boldărie Cu o (girvă de săbie.
El Turcului cuvinta:
—«lan adă sabia ’ncoa Şă văd ce feru-I in ea :
Că asta-l de muscăă,
Zeii, asta-i ţie gindu meri.» Atunci capu i-o sărit De o milă de pămint De-1 merea borborosiml.
El de acolea s-o luat La mpăratu c'o plecat.
—    «Înălţate d’lmpărate !
Lasă robii din robie.
Să-l învăţ la carte a scrie.
Că eO pe unde am umblat Toţi robii i-am învăţat».
—    «Călugăr ruăcucă. neagră. Numa cică ta ml-T dragă : Eu robii nu i-oîti stobozi.
Că in temniţă-! băgat Viţă de a Iul Novac.
De-a Iul Novacec|_gâzdar».
El iară o cuvintat:
—    «înălţate d’impărate.
Lasă robii din robie.
Să-l învăţ la carte-a scrie,
Că eti pe unde-am umblat Toţi robii î-am învăţat».
—    «Călugăr, măcueă neagră. Numa cică ta mi-1 dragă.
Eu robii nu l-olfl slobozi
Că in lemniţă-i băgat Viţă de a Iul Novac.
Dc-a Iul Novac cel găzdaci. Da Novac
Cu piciorifn uşă-o dat, (• Uşa ’n doauă s-o crepat : Tăia in penle Ca’n burete,
  gj. Spijă. bronz.
  !l], Găzdac—avut, bogat.
11
ŞEZĂTOAREA
Şi’n iăcdţl fla'n bureţi.
Şi de acolea ncurajat.
La temniţă o plecat.
Cu picioru'n uşă-o dat l'şa’n patru s-o erepal :
Care rob cum eşea.
Toate lierele-l rupea Şi la codru că pornea ;
Mal napoi Gruia-o eşit Cătră care o vorbit :
— «Hei, tu Gruia fătul meti. De mine rău al ascultai.
Şi zătl răii al şi umblat :
Da luat Iu mijlocii '■
Or luai marginea'?
—«Ba ia Dumneata mijlocu Că eşti dedat cu dinsu,
Io nio lua marginea Că is dedat cu dinsa». Apucară paloşîle'n dreapta Cădeau Turcii ca şl iarba. Apucară paloşele’n stingă Cădeau Turcit (ia hutugil
De-jl era groază de dinşii. Numa uri Turc o lasat *<i acela rupt de nas Nă ducă veste’n Ţărigrnd Că o scăpat de viteaz.
  Oaleftsft do la BtJoi Puvolou. păstor Ia ui in NiiJ-aud (districtul Itistriţu-N a-săud in Transilvania, i in anul 1S75.
                                                    I MOISILU
                     Rominil in cintecele populare bulgăreşti
                                     ii.
                                DAN VOI VODCI.
                                                                              (Colindă ce se
—O ! Dunăre, albă Dunăre, de ce curgi aşa lulbure. noroioasă Ori malurile tise năruc, ori fetele spală pinză, ori nevestele îndrugă ‘?
Iar Duuărea a răspuns :     .
—Nici malurile nu mi se năruc, nici felele nu spală pinză nici nevestele nu'ndrugă ; ei Dan voivodul, ban voivodul, pescueşte peşte-mrennă :
ciută la oin bogat
a gonil-o dar n’a prins’o.
Vine un voinic nebun, voinic nebun pe-un cal fugaciu ; in mină poartă o mreajă de mătasă să mrejească alba Dunăre, să prindă pcşte-mrcnnă ca să-î dea lui Dan Voivodul.
Dan se miră, ban se gîndeşte. cu ce dar să-l răsplătească: li dărui o fată tinără eu lata albă şi cu sprincele negre.
    Acest colind, in colecţia din care-1 traduc, e însoţit de următoarele note :
    .Cintecele colindăreştî, fiind legate cu vechiul obiceiQ de
12
ŞEZĂTOAREA
a colinda, se deosebesc prin vechimea lor. Afară de tradiţiile mitice şi legendare ce s-au păstrat prin ele, se mal poate socoti şi tradiţii asupra personagiilor istorice nmi ales din vremea căderel imperiului bulgar*.
   Apoi colecţionarul citează un colind de 14 versuri asupra morţei lui Ion Şişman VII, dintr'o colecţie de la 18G8 a lui I. Ivanoff Bolgrad; tot în astă colecţie zice că se găsesc cintece asupra lui Dan şi Mircea ; iată ce spune el In asta privinţă:
  «Intr’o alta din ele (XI pag. 80) se pomeneşte de contemporanul împăratului bulgar Şişman, de kniazul valah loan Dan, care a fost omorit în luptă cu Jarul bulgar Şişman", clţi-va ani înainte de nenorocirea din 1393, cînd a căzut Tirnova sub Turci.
           Auzil-am de Dan Voivodul Dane. bane, Dan Voivod,
           Multe slăplnirl mal are:
           Pe malul mărel, palate Pe malul Dânărel, oraşe Pe munţi, mănăstiri.
   Acelaş Dan Voivod, e clntat şi prin cintecelc de priu Radilov.
   Iiuan Mircto, energicul frate şi moştenitor al lui Dan, asemenea este cîntat in cintecelc colindăreşll. De pildă, intr’o colecţie de cintece bulgăreşti din Rozgrad, adunate de N. Bonceff (Colecţie de cintece populare bulgăreşti, Varna 1884 pag. 151) Intr’unul se pomeneşte :
           Zburat-aO Mirciule, doi hulubi Coladi-le'1, Mirciule, tînăr voivod Şi coborîtu-s-au Mirciule, tînăr voivod,
           In ale lui Mircea, Mirciule, cur|I intinse2<
------------- O
    1)    . Cnladi-lo. o o nsprosie caro ochivaloata in întrebuinţare cu rominoscul: lorolo-Itoanmo, co ro rnpota la fio-carc vers iu cin tarea colindelor.
    2) . Vezi Istoria Iul D-r. Cou. Irococa, Boigrud-Odossa, 1878 pag. 428-441.
ŞEZĂTOAREA
13
                    Dan Voivodul şi Zmeul
                                   (se cîntă la mai mari)
Ahălulu-i-s'a lui Dan Voivodul Tatăl zmeului a răspuns: Dane, Dânicule, Dau Voivodul,       —Ett lără feciori |h»1 trăi.
Abălutu-i-s a să se ducăla vînăloare ISră moşii, insă, nu.
A trimes in sal dc vale             Atunci Dan voivodul
ca să-l vie cu armăsari; i-afi poftit, şi el au venit, îşi plecat-a Dan Voivodul, pe-o vreme nouroasă, imblind in deal şi 'n vale să găsească mici vinaturl, mici vinaturl: găini sălbatice. Insă n'a găsit mici vinaturl, rnicl vinaturl: găini sălbatice, ci găsit-a un mic zmeii.
L-a găsit şi l-a luat.
Iar micul zmeii a răspuns : —Opreşte-tc, Dan voivod, opreşte-te in sat de vale. că am afcolo un tată. am să-l chem, ca el s'audă. el s’audă şi si vie aici.
El are nouă moşii, o să-ţi dec trei, ea să rtscumpere pe micul zmeii. Dan voivodul s-a oprii, iar micul zmeu a chemat:
—Tatăl mica, te Chem, s'auzl, şi să vii aici.
El a auzit şi-a venii.
—Tatăl mieii.
tu al nouă moşii,
dă-i trei, ca să mă răscumperl.
l-a luat iar.
Insă zmeul i-a spus:
—Eu te rog, Dan voivod, oprcşte-Lc Dan voivod, opreşte-le in sat de vale, efl am acolo o mamă ; am s'o chem să vie-aici ea arc şase moşii, o să-ţl dea trei, ca să mă rcscumpcrc pe mine.
Dan voivodul s-a oprit Micul zmeii a strigai:
—Mamă, te chem, s’auzl şi să vil aici.
Ea aude, mă sa; cum aude, vine-acolo: iar micul zmeu i-a zis:
—Mamă, tu al şase moşii, dă-l trei, ca să răscumperl ne micul zmeii.
Mă-sa a răspuns:
—Fără moşii pot să trăesc, dar fără fecior nici dc fel.
Datu-i-a trei moşii
şi a răscumpărat pe micul zmeii.
             Te salul Dan voivod, noi te cinlăin. dumnezeu să te
                                                                                      slăbească.
                  Dan Yoivodal botează pe copilul lui Şişman.
                                  (se ciulă Iu mai mari)
Soarele spre apus se lasă.        Dan Voivodul se pregăteşte:
    —Dane Dăniculc, Dan voivod, Porţile ii sini desclijşe
şezătoarea
şi in curie trei sute de armăsari trei sute de armăsari inşâOaţf: trei sute de ogarT zgardn(l; trei sule de flăcăi rinduiţî.
Toţi se mirau
unde o să se ducă l>an voivod.
Se va duce oare la bătălie să se bală ort la vînăloare să vineze?
(iind Dan voivodul a plecat nu s-a dus nici la bătălie să se bată nici la vinătoare să vineze, ci s-a dus să boteze ;>e copilul (arului Şişman. l)usu-s’a Dan şi l-a botezat.
I s-a dat o ceaşcă de aur
plină cu vin roş; şi a încălecat pe-un armăsar.
Galul se impedecă, el scapă ceaşca şi vinul se varsă.
Apoi Dan voivodul a plecat: .lnainte-1 mergeau trei sule de llăcâi. in urmă-1 trei sute de ogari; cinc-i viden scoprla:
,S’afi oprit şi apa şi pădurea, numai un pom nu s-n oprit:
Dan voivodul l-a blestemat :
—Să te usucl, să te păleşti. I'recum a zis Dan Voivodul pomul s-a uscat şi s-a pălit.!)•
                         Dan ban boernl se întllneşte cn Dumnezeu
                                  (se cintă la bogat)
—Dane. bane, boarii le, şi Iu l'clre cremenarule,
(i s-a căzut şă-ţl vie Dumnezeu, să-ţi vie DuinnczeO iu vizită. Poţi ca să-l intimpenl sa-l intimpenl şi să-I petreci? Dan, ban, răspunde:
—Mi-a dat Dumnezeu să am trei stupuri cu albine, trei oboare cu ol albe, trei grajduri cu cal gitoşi,
trei coşare cu vaci albe, să poftească tinăra mireasă.
Pol pe Dumnezeu să-l igfimpun. in picioare o să-l aştept, pe mini o să-l ridic, să poftească liuărul Domn.
In picioare l-all aşteptat, pe mini l-afi purtat, şi l-au pus la masă mare cu mulţime de meseni.
   1], Acest caracteristic cîntee no arată rit (le rşspindita ■ ciiitnrcu Iul Pan Voivodul iu colinde, prin tonta Ilulmria. Dacă uu s-ar dovedi istoriceşte, că Ioan Dan a botezat pu copilul ţarului bulgar Şişnum VII, acest ci ii toc mea urata oă Dau ar li fost vouP pentru ceva in Bulgaria undo a TAcut bulgarilor atita improsio, iu cit ii ciută iu cîntccele eolindâreştl.
   Nota culogitorului bulgar.
ŞEZĂTOAREA          I5
                 Dan Voivod
Ascaril trecu, pe malul —Dane, Danule, Dan
porţile-l cran deschise, in curte ard faclit: ogarii invăliţl: caii inşăuaţl;
Dunărei, unde are de gind să plece Dan ? Voivodul, — Dan o să se duca la vânătoare rulade, să vinezcmicl vinalurl.
           Va vinat mici vinalurl. ci a vinat o linăra iată 1]-pe care adus-o şi-a arătal-o mă-sei, mă-sei şi lui ta(-su.

                                                                     Tînar flăcău din
                                                                                     (se cînlă
Se revarsă zori de ziOă,
din iubita (ară Ylaşcă,
ţară Vlaşcă şi Uogdanscă:
dar nu fură zori de ziuă
ci fu un linăr voinic,
linăr voinic pe un cal fugaciu:
el se duce in all sal
să se logodească, să se’nsoare.
                                                              După dinsul vine frale-su mai iiălri
Şi-l strigă, şi-l cheamă:
Vlaşca (Romînia)
la băetanl)
—Stal, aşteaptă, linăr frate, am o vorbă să-ţ! grăesc. l'nde vrai acum să te duci să le logodeşti, acolo sini trei fete: întâia o să-ţi oprească calul, a doua o să le trinlească de pe cal a treia o să-ţi dăruiască un hiichcl:
1, aceea să-ţi tic iubită, şi care să stea alături cu tine pe cal.
                           Tînâr Ţar
   pentru (ara vlaşcă şi bogdaneasca şi frontierele bulgare.
Auzit-am, auzit,                 că ai un mic bâct.
—Băl rine domnule,               Dă-ni-l, dă-ni-l. ţar să fie.
1]. In uuelo părţi zicu : mi-a viuat n frumoasă Eleuu.—Nota colocţ. Imlg.
16
ŞEZĂTOAREA
tar să fie in pămîntul vlăşesc, păminlul vlăşesc şi hogdănese şi frontierele bulgăreşti.
—Am copil dar nu-f dai) că e prea tinăr,
şi nu poate nici calul să incalccc
nici pira s'o ţie
nici războiri să poarte.
—I rseşle-l pir să fie,
al tărei şi al războiului, căci noi sinlem trei crai trei crai, trei bani:
Intăiul croit) o să-I ţie tara. al doilea o să-i mine calul ,şi al treilea o să-I poarte războit): numai s’avem un tar ursit al ţârcT şi al războiului 0-
                              Tra.luse <lc G. MÂKCULESCU.
                        Dolhestiî-Marî
                            (Schiţă etnografică)
   Dolheştil mari e un sat aşezat pe valea Şomuzulul, in judeţul Sucevei.
   Portul şi mal cu samă vorba, nu mai zic de alte apucături ale locuitorilor, ÎI deosebeşte puţin de satele vecine.
   Bătrînii povestesc că strămoşii lor au venit din Ardeal, aducindu-şl de dinapoi turmuşoarele de vite.
   Unii spun că biserica din sat ii făcută de Ştefan-Vodâ, Iar alţii spun că au găsit-o acoperită de rugi, şi ’nainte fusese Jiiserică şăsaşcâ.
   O seminţenie de oameni din acest sat, numită £aiidu., spun că se trag din satul Săndenii din Transilvania. Soiul li se ţine înainte : faţa gălbăgioasă, ochii tulburi şi vorba adusă cam pe nas, — de alt-fel oameni cuminţi şi de cuvint.
   Ţăranii de aici sînt foarte harnici in timpul vere?; după ce gătesc de prăşii, bărbaţii pleacă la clştig. Iu cirdurl ca riudunelele: tot cîte-o ceată ici cole pc Hugă clte un car, 11
   11. Aonst cîntm- o un vanant: in Bulgaria sint multe de acest soia. formate după idorea in robie, ciad colindătorii căutau un ţar pentru ca «ă libereze ţara do sub turci.
   Cind ţi cu co prilej ţi Valama ai n avut ucvoo do un asemonen ţar. nu ştiu , cu am găsit cintccul si l'atn tradus.--Nota traducătorului.
                    ŞEZĂTOAREA                        17
du două, ii vezi cum să strecor spre cimpiile despre Prut, la coasă.
   Atit la dus, şi mai cu samă la întoarcere, ca să mai uite de aste valuri lumeşti, petrec din mină ’n mină cile-un ulcior de rachiu, înghiindu-se: «măi cumătre! ia mai trage un git» şi tot aşa pină-1 zghicesc de lot, ca la cel întâia popas să-l împle din nou. Pe tot drumul, ca să uite de a-leanu de acasă,—că, dă, unii şi-ah lăsat nevastă şi copii, tlăcâii poate ibovnice, — au pe cile unul ce le ferbc din tluier cintece de jele, mai rar de joc.
   Toţi vorbesc in loc de che, ce, şi ’n loc de glie, ge, cum bănăoară : (>eorge în loc de heorgke ; ciorule, in loc de chiorule. Pe une locuri mai schimbă şi pe de in ge; bunăoară : ge har am! in loc de de haram\ (cînd strigă la cal să meargă). iMai pun pe ce in loc de le, cum in vorbele : bată ce norocii, să ce bală, In loc de: bată-te norocu, să le bală. Mhica-ce-ar putredu să ce mhiîncc! Zbrehuzule şi zălud ce eşti, in loc de : mînca-te-ar putredu, să te mă-nince..
   îmbrăcămintea bărbătească şi femeească mai ia toţi, este: sumane lucrate de casă, cojocele şi bondif din pielcele şi piei de oae, cusute frumos cu felurite strămtituri Babele poartă catrinţă şi ştergar, iar nevestele fuşle de lină boită în cîte-va feluri şi ţesută de- ele. — Pe cămeşă, mai cu samă cele de serbătoare. îs cusuţi pul de slrămăturâ. La cele femeeştl sint făcute şi alliţe pe umere.
   Vorba şi portul Dolheştenilor se asamănă cu al ţăranilor din .satele Bogdâieşli, Boroaea, Drdgăneşâ şi /Jrdgitşenî, aşternute pe valea Moldovei şi cu a celor din fundul munţilor din acest judeţ.
   Dolheştenii de felul lor se ţin cam dirji în apărarea drep-torilor. Şi astăzi povestesc cu mare toc, de o răsbunare din trecut, asupra boerului 1 Iălturariu din vremea aceea care, pe lingă că le turna boeresc greu, da-i punea cu picioarele şi mîiiiile in butuc ; ţiindu i aşa încătuşaţi, poron-cea haidailor de-i zvîntau în bătae. k Şezătoarea, IV, 2.
18
ŞEZĂTOAREA
    De la o vreme, răsbiţl de chin şi de necaz, se scoală patru din ci: Dumitru Postelnicii, unul Marian şi alţi doi, se duc de jeluesc la Scaunul Domniei din Iaşi. Domnitorul de pe atunci le face dreptate ; chiamă pe Ilâlturariu şi-l âuzdugăneşle, dlndu-i două buzdugane ’n pept şi unu ’n spate, iar acasă l’a trimes tutr^o trăsură cu roatele numa ’n pinteni (spiţe). După ce a ajuns, numa vre-o două săp-tămlni a mai trăit. —Pină ce a murit, jeluitorii ad îmbiat fugari prin pădure, de frica că-i căuta să-i aducă la curte şi să-i aştearnă la scară.
    Spun ei că Dumitru Postelnicu era un ţăran grozav de zdravăn ; roşcovan Ia faţă, fruulca mare şi bulbucată, cu ochi holbaţi şi negricioşi ; nu prea vorbăreţ, dar glumeţ şi cite o-dată muşcător din vorbă ; de alt-fel om foarte de treabă, îi plăcea să se poarte bine pină şi cu copii cei mici, Tatăl lui Postelnicu fu ficior de preut din sat, şi ajunsese postelnic. Despre acesta se spune că era foarte bogat, avea stină de oi tocma la munte, de unde aducea lină în harabale încărcate şi legate cu drucu, cum ar aduce fiu. Pe vremea aceea bogaţii purtaCi ciubote roşi.
                                                                        S. Mihăilescu
              DESCÎNTECE
              DE BOLFE (ANGHINA)
  S-o luat Holina şi cu Magdahna, s-o dus în codru ca să vineze, ş’o vinat bofl bomaciti; acasă I-o dus, mare plejiţă o făcut, în nouă oale l-o pus, la nouă focuri l-o fiert, nouă mese albe întinse o pus, la masă o pus pe Sf. Duminecă cu Sf.-Luni, Sf.-Luni cu Sf.-Marţi Sf.-Marţi, cu Sl.-Mercure, Sf.-Mercure cu Sf.-Joî, Sf-Joi cu Sf.-Vinere şi Sf.-Vinere cu
19
ŞEZĂTOAREA
Sf.-Simbâtă; bine le-o cinstit, bine ie-o omenit, bine în samă le-o luat.
Numai pe buba cea râ de Ia G. din git n’o cinstit-o, n’o omenit-o,. in samă n'o luat-o. Ea de scîrbă şi de alean, d'n virP^Tr Uscat, din rădăcină o sacat. bubă albă, bubă neagră, bubă roşie, bubă galbenă, bubă gkiorită, bubă mohorîtă, bubă cu zoae, bubă cu puroae, bubă cu junghiuri să peic, să să rupă ca spuma de mare. ca rouă de soare, ca stu-pitul în carare, ptiu ! Cutare I. să rămîe sănătos, voios, curat, luminat, ca aurul cel curat, ca argintul strecurat ca bghicazu de mare, ca Sf.-Soare, care răsare din senin Des-cîntecu de la mine, leacul de la D-zeii.
                                   DE POTCA
    Sus la dealul Mor arcului este o masă într'aurită. La ca-pu mesei şede Maica Domnului cu pahare pline, cu cuvinte bune- O văzut Maica Domnului strigoi cu strigoaicele, zmeii cu zmăoaicele, pocitorii cu pocitorele, cu cuţite încornorate, cu limbele pe piept lăsate.
    Intrebatu-i-aU Maica Domnului:
— Unde vă duceţi voi strigoi cu strigoae, zmei cu zmăoae, pocitori cu pocitoare, zburători cu zburătoare, săgetători cu săgetătoare ?
    —Ne ducem la X. de departe să-l puşcăm, carnea să-! mtncăm; de aproape să-l injunghiem, sîngele să-î bem.
    Maica Domnului o zis ; De la X. să fugiţi, de dînsul să nu vă atingeţi, că cu mătură de busuioc vă voiu mătura, în Dunăre vă voiu arunca ; să vă duceţi la marea, că este peşte galben, de departe-1 puşcaţi, carnea-î-mîncaţi, de-a-proape junghieţî, slngele ’i beţi- X- să rămîe ca griul cel curat cu nimica amestecat.
Culese de la ANA 0. FORMINTE din salul Crucea Corn. Brn-jtoul (Suceava),
                                            V Filipovicî, învăţător
20             ŞEZĂTOAREA
                              Descrisul la stea.
   Descînfecul acesta are de scop ca descîntătoarea să vază in vis pe viforul soţ sau soţie al acelui in al cărui nume se face descîntecul.
   Flăcăii tomnatici şi fetele cele bătrîne, speriaţi că nu o să poată a se mai însura sau mărita, aleargă pe la vrăjitoare să le facă Descrisul la stea, ca sâ-şf încerce norocul, sâ vază dacă trebue si mal gîndească ori nu la însurătoare.
   Dcscintecul se face în modul următor :
   Miercurea, sau, dacă nu sînt stele pe cer, Sîmbătă seara dupe ce aă eşit stele pe cer, vrăjitoarea se desbracă în pielea goală, apoi cu o batistă luată de la cel căruia-I des-clntă. iese in pragul uşel. şi rosteşte de trei ori următorul descîntec, fluturînd mereu batista în vint, în direcţiunea stelei :                  ,
Tu stea logostca
toate stelele să stea.
numai tu să nu stal.
să umbli şi in lung şi 'n lat
şi la noi in sal
piuă unde-I găsi
scrisa Iul N.
Di ca să le duci, cu luciu s'o plesneşti, din somn s’o trezeşti, la mine s'o trimiţi, in vis s'o visez.
aievea s’o văz:
şi unde oiă vedea -o. s’o cunosc ;
••u bicifi s’o baţi,
la mine s'o abaţi.
cu biciu de foc
să nu-i vie a sta la un loc,
cu biciu de curea
să nu-i vie a sta,
să nu-i vie a dormi
nici a odihni
piuă la mine n o veni.
   După terminarea descântecului, vrăjitoarea se îmbracă, batista o pune subt pernă şi se culcă pe acea pernă, pe partea dreaptă. Peste noapte visează pe acela sau aceea care va fi partea celui pentru care deseîntâ.
   O altă variantă numită Descrisul cu coş este următoarea : vrăjitoarea, cu o batistă de Ia cel căruia-i face descrisul, se desbracă îu pielea goală, şi luînd batista In mîna
ŞEZĂTOAREA             21
dreaptă, apoi făcind semn coşului cu batista, rosteşte acest de8clnlec de trei ori :
Tu coş
să |c faci cocoş,
«A umlili in lung şi ’n lat şi In noi in sal,
Iiin.i -1 găsi descrisa Iul N. cu ciocul s'o ciocncşll, din somn s'o trezeşti, la inine s’o trimiţi, cu aripele s'o plesneşti, la mine s'o porneşti, să nu-i vie a dormi,
să nu-i vie a ndiiini, pina la mine n’o veni ; in vis s’o visez aievea s’o văz.
Aşa să faci. cocoş param-,
cu coada de aur. ----------
ca să se bală cu unda dc mare. ca scul de crepare, a muri. a plesni, pin' la mine n’o veni.
   După aceasta, vrăjitoarea procedează ca şi la descrisul la stea.
  Auzit în comun» Tirnova do sus (Vlaşca) do la foiuooa Stanca B. Pftlâlăii.
                                                       Remus N. Begnescu.
                           De Matrice
   Boala la care este spus mal mult un copil după naştere. este mfttricea. sau durerile de stomac.
   Băbărcasa dcscînlă de mălrice cu un ac In ţîţă mulsă de'TiT mâmâ^ într’un păhărel, iar pentru un copil înţărcat,
deseîntă in miere .
         Sl ricuranfl Picuranft
cnpră nFTTgră ~s<r Ulcea, in inunle negru sc suia. Vinfltorl negri sc luară, cu puşti negre o ’mpuşcîiră, In casă neagră o duseră, in oală neagră o băgnră, cu sare neagră o sărară,
eu apă neagră o umplură, la ioc negru o fiarseră, în strachină neagră o puseră, la masă neagră o aduseră, oameni negri chemară, fără gură o mincară, fără şezut ojâcarăr mălricca dc la (cutare o curăjnră iar (cutare) rămase curat, luminat
22             ŞEZĂTOAREA
ca argintul strecurat               şi leacul de la Dumnezeu,
cum Maica Prccisla l-a lăsat. şi ile la sfinta zi de azt. i Descintecul înleu
  Spre a se tace bine, i se dă copilului laptele sau mierea deseîntată.
  Pentru mătrice se mal recomandă de cătră bahe a se bea scrobeală albastră cu apă. şi a se introduce pe şezutul copilului niţel săpun de casa 2).
  Pentru mălrice este bună şi sare arsă şi rădăcină de cimbru, pisate şi" date in apă 3).
  Semnele după care se cunoaşte matricea sint vărsături şi dureri de burtă.
                            De Mîncatm
   O altă boală a copiilor mici, este cînd li se face de mîn-a'itură, o boală care să arată prin dureri la burtă, cu ur-dinare. Babele zic că copilul are mincătută la inimă, îl mînîncă osţrjgoil_ja inimă ; babele atunci plnmădesc inima copilului, şi iată cum :
   Adună cîte trei muguri din prun roşior măr dulce, alun, v:.tă. gorun, cireş şi inimă de vârză. Aceşti muguri II amestecă cu tărîţe din căpistere, cu aluat de la crăciun şi miere de fagure, le pune in căpistere, pune căpisterea pe prag, Ia un topor bâbărtasa şi s-aşazâ lingă căpistere, Iar mama copilului, saă şi aît cineva, ia copilul bolnav în braţe şi ocoleşte cu el casa de trei ori, şi cînd vine in dreptul uşel întreabă pe băbâreasă : „ce tot ciocăneşti, ce tot bocăneşti^, băbăreasa ciocănind cu toporul în amestecătură, răspunde :
      Vii ciocănesc, nu bocănesc.
Inima eiitnruin plămădesc ca aluatu ’n căpistere^. ca lagurile de miere ca mierea in Stupină.
ca fagurilc de albină, ca varza ’n grădină, ea aluna 'ii alun, ca ghinda u gorun, ca pruna n prun. ca mara n măr,
     l|. S<j zici- do trol ort.                                                        _
     2]. Spus ae mătura Tndora I. I.S/.ămiu. din eoni. BoţdănosU. Vilcoa. 3|. Spus do Casan(im M. Papa din ŞtoliinoştI, Vilcoa.

ŞEZĂTOAREA
cn para ’n păr, ca cireaşa n cireş.
      Voi strigoăicclor, voi strigoilor
işijl de la cutare din rinză, din nsinză, din pept. din spate, din toate oasele ndiciale, inima să se plămădească, deochetura să se domolească, ca toate roadele, in toţi pornit.
cn toate seminţele ca toate Hori le. ca toate Ierburile in toate gradinele ; tar fuilare să rămic curat luminat,
ca arginlu slricornl
cum Malca-I'recisla l-a lăsat.
Descinlecul mieii şi leac.u de la Dumnezeii şi de la sfinla zi de azi.
   Descinlecul trebue să lie isprăvit cind soseşte cu copi Iu In dreptul uşeî, cind întreabă Iar:   «Ce tot ciocăneşti, ce
tot bocăneşti?» şi ea trebue să răspunsă Iar - «Nj ciocănesc....»...
   Aceasta amestecătură (plămadă) o bea bolnavul cu apă, şi se unge la buric, pănă o isprăveşte.
   Am amintit aci de aluatul de la Crăciun ; să spunem ce este acesta :                           1
   In sara ajunului Crăciunului, sătcncele obiclnuesc a dospi cocă pentru a face coliudeţl să dea la copil colindători a două zi. Din această cocă dospită, pune de Ia dintr’însa un copil curat, cu gura de nouă ori, ţinind minile la spate. Slrînge aceste nouă muşcături, face un dodonetc pe care 11 coace intre sobă, şi il păstrează peste tot anul sub numele de * aluat Ia Crăciun».
   Acest aluat e întrebuinţat la ţoale boalcle stomacului, la oameni şi dobitoace.
   Boala aceasta de mîncătură, se crede că este pricinuită de un fluture mare, de culoare cărămizie afumată, ce Iră-eşte prin locuri întunecoase, cu deosebire in pod urile caselor şi care are de multe ori mărimea uuel păsărid, fluture care in graiul poporului se numeşte '.^strigă^
   De aceea la boala aceasta de mîncătură se înlrţjf^^Ta-ză şi uu fel de materie mucoasă, numita : bor burg de strigă ce se asamănă cu scrobeai a albă feartă, de culoare
32
ŞEZÂTOAREA
   După ce a descintat, băbăreasa se duce la foc cu oala cu apa iescîntatâ, bagă trei cărbuni în apă (stlrapără trei cărbuni) şi la fie care cărbune işî slrînge buzele şi scoate un fel de ţiţiit, şi repetă cîte-va versuri de la ’nceputul descântecului.
   Băbăresele pretind că dacă copilul ori omul e deochiat. cărbunii sc lasă de loc la fund; dacă staQ d’a^upra, nu e deocheat. Dacă" se lasă parte din el, e început de deochia tură-
   Imediat după descintcc, pune cuţitul cu care a descintat cu băţul de salcie, după uşă, înfipt îd pămînt ca să se la boalelc şi răutăţile pe el.
   Cu apa descintată se spală pe cap şi pe corp, şi bea pău’ de trei ori-
   Copilul ne căutat, djn deocheturi dă iu mituituri (despre care s-a vorbit.
                    Spus de Tudnrn I. Lăzăroiil. eoni. Ilngdiincştf. Vilcea
(va urma]
T Bălăşel.
                           Bibliografie
   luliu A Zanne : Proverbele romînilor din Roit inia, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria şi Macedonia• — Proverbe, zicăfori. poviţuin, cuvinte adevărate, asemănări, idi-otisme şi cimilituri, cu un glosar rommo- francez.— Voi I. Buc. 1895-— Lucrare de mare însemnătate, asupra căreia vom reveni.
   Grig. I. Alexandrescu. preşedinte Tribunal. Covurlul: Studiu asupra obiceiurilor juridice ale poporului rom in, şi teoria viitorului cod civil. Partea /, însemătatea şi scopul acestui studiu. — Galaţi 1890-
ŞEZĂTOAREA
25
Leacuri de fărîmăturî şi stricăciuni
                          tlmd omul ridică greutăţi mari, i se lasă măruntaele in
.... sa ii în vintre, şi nu nu mai poate merge bine, n’are
poftă de mincare, urdină sînge etc. şi atunci se zice că e li iln iv de stricăciune saii f^rimatură.
                       In contra fărîmâturilor se recomanda pielrile roşii, un (VI dc piatra nisipoasă şi cărămizie ce se găseşte pe la tnuntc în pămînt. Aceste pietre se freacă într’o strachină ■:n rachiu, până ce rachiul se îngălbineşte de tot, i bt a bolnavul acest rachiu. — Se pune bolnavul pe • l'uii de oţet până să moae măruntaele de tot, apoi se a-yaj'fi bolnavul în pat şi se trage {se freacă] pe pîntece, de o icmce meşteră, căre i înpinge măruntaele în sus, şi după ,uca il încinge cu un brîft de jos in sus, şi îl lasă în pat.
   Sc mai dau rădăcină de ferigă, de crin galben, de rodu /'amintulur, de urzică, £iperig dupe lacuri şi rădăcină de ghimpe, cum şi rădăcinile a o mulţime de burueni fără nume, doar le zice: burueni de stricăciune. Se mai recomandă asemenea unt dc piatră şi balsam unguresc, luat de la n|ii|ârii ori băcănii. Acestea Ie bea bolnavul cu rachiu de drojdie; iar rădăcinile de burueni, le ferbe cu vin şi le bea c).
                                 Leacuri de Rînză
   Rima sau răsturnatul rinzel, se cîştigă din ridicăturl peste măsură. Ea se arată prin dureri la burtă şi nepoftă dc mîncare.
                        In contra acestei boale se recomandă a se da bolnavul peste cap şi se mai recomandă platagina şi clocolişu, fert.
                       Mai este un alt soiti de Rinză dinJSfinjc, care se arată P'in dureri la pîntece, visuri urîte. sfinte, care mari, ţigănci. lăutari, surupgturf de maluri, etc ; în contra aceş-
ti.) Spus du iluna C. Şincu diu corn. Ştof&ue^ti, Vilcea.
28
ŞEZĂTOAREA
Descinlucul meu.               şi de la sfinta zi de azi.
şi leacu de la Dumnezei
   Iar babăreasa, după isprăvirea descînteculul ia cel trei mo-leţi, car! mor, ÎI pune deoparte amestecat! cu untu: ia apoi alt unt, alţi trei moleti şi îi pune pe buza de asupra, sub nasu copilului, şi repetă iar descintecu de mai sus întocmai, pune molejii la cel morţi ; ia alt unt şi ceilalţi trei moleţl, ii pune la buricu copilului, şi zice Iar descintecu.
   Băbăreasa pretinde, că, cînd copilul are de moleţl, mo-leţii mor imediat, nici n'apucă să isprăvească bine descîn-tecu ; iar cînd n’are de moleţi, nu mor nici după ce isprăveşte descintecu. ci abia mai tirzîu.
   MoleţiI descînlaţi îi arde, şi scrumu U amestecă cu untu cel descîntat. şi unge cu aceasta pe copil la nas şi la buric.
   Dc molefi ma! sînt bune şi nişte burueni de moleţl, pe cari le ferbe şi zama o bea copilul bolnav.
      Sjms do mitnşa Oniia din Zârnom. com. Zlămroi Y\leoa|.
                            ♦
                                       Tusa.
   Tusa este de două feluri : tusa ca lumea (ordinară) şi tusa din sfinte.
   Tusa (ordinară) a ca lumea o dobindeşte omul din răceală, şi tusa din sfinte o dobindeşte omul cînd bea balele sfintelor ori scaldele vrăşmaşului; ciud se duce cine-va şi bea apă din bălţi ori pîrae, ales noaptea, se întîmplă de înemcreşte şi balele sfiinlelor şi scaldele vrăşmaşului. Tusa din sfinte este mai grea de cit cealaltă.
   Băbăresele pentru tusa a ca lumea recomandă următoarele: orz fert cu lapte dulce, pe care îl bea bolnavul; rachiu fert cu zahar ori miere, care 11 bea bolnavul: orz (grăunţe], falie de măr dulce şi cu fructe (ne-fccundate) uscate de rug (gogoloaţe le zic) ferte la un loc şi zama o bea bolnavul. Greutatea zic balele, este până coace tusa, că, cînd e coaptă o lapădă şi îi trece. Ca să coacă tusa, pune pe peptul bolnavului un plasture de ceapă, tămîe şi untură de porc.
27
ŞEZĂTOAREA
                              Moleţî
   De mole#, este o boală cere o dobîndesc copiii mititel. Copilul, cînd are de mole#, are nasul uscat fără muci şi se riTacă mereO la el; trece pin el (urdină); arde (e aprins) şi geme. Moleţî îl dobîndeşte copilul cînd e deochiat domol, nu pripit, şi nu se bagă de samă.
   In contra acestui descîntec băbăresele recomandă următoarele :
   Mama copilului trebue să caute şi să găsască nouă mole# (sfoegi, viermi), îl bagă intr’o ţa vă astupată bine, Ia un peptene din cap. şi niţel unt proaspăt, ne topit, şi să duce la băbăreasâ ca să-I deseînte.
   Bâbăreasa pune pe mamă să ţie bine copilul in poală. Iar dinsa Ia niţel unt, îl pune pe peptene ,• la trei sfoegl, il pune în creştetul copilului, pune peptenele cu untul pe nfoegl şi deseîntă ast-fel :
Plecă cutai» pe cale pe cărare,
ve nlllni cu moroleile cu st rigolei le cu pădurolcile, la el se uitară, inima i-o mlneară, peplu şi spatele il încleştară, mitnile întinseră
de pept şi <Je rărunchi il coprinscră Voi moleţilor, voi sfoegilor, voi clinilor, voi moroilor, voi strigoilor, voi păduroilor. îşiţi de la cularci din crcerit capului din sgirciu nasului din lata obrazului, din băerile inimi.
din pept, din spat», din toate oasele încheiate : cu loatâ furşala, cu toată ameţala, cu toată năploiala : că daci n ăţ! işi nu v'ăţl domoli, eti cu untu v’olii topi, cu peptenele v’oIO st cuci.
.cu mătura v’olîi mătura.
din creeril capului
din sgirciu nasului.
din faţa obrazului.
din băerile inimi.
din pept, din spate
din toate oasele încheiate :
şi |ciitarei o rcmînca curai
                                                                                              luminat,
ca botezu botezat,
ca argintii stricurul,
cum Maica Precista l-a lăsat.
U                   ŞEZĂTOAREA
gălbue, şi ades roşatecă, ce se găseşte pe ciLe un lemn sat) chiar şi pe pămînt, şi care se crede că e lepădată de acest fluture : striga.
   Poporul crede că această materie este inimă de copii mîncată şi mistuită de striga. Această materie o adună şi o păstrează, ca pe ceva foarte scump, ori-cc femee care are copii micî, şi cu deosebire băbăresele. Cu această materie se unge la buric bolnavul de mîncătură J).
   In Ştefăneştî, aluatul de la Crăciun, se face în seara Crăciunului, şi anume se opreşte din coca din care se face colacul pentru ziua Crăciunului. Unele băbărese adună chiar în sara Crăciunului mugurii despre cari am vorbit mal sus, îl descintă atunci şi îl păstrează gata peniru tot anul pentru de mîncătură, ca fiind mai cu putere ,).
                               De inima
    Fiind că fu vorba de dureri de stomac, să amintim şi de leacurile ce le recomandă băbăresele la diferite boale de stomac, cum : (Unire, furmVurl shirâriuni etc., cunoscute in popor sub numele de dor de inimă.
                                      Leacuri de diaree
~ In contra diareei sau a uvdiiiăiri, eşirei afină şi jiirlulnu. cum îi zice poporul, băbăresele recomandă : lemnie, rădăcină de papură roşie, ferte ; coarne (fructe de corn) fierte şi zama s’o iea bolnavul1 -„izmă tocată şi cu rachiu, muşă-|ăl fiert şi tăfalog (buruiană) fiartă ; miere arsă, băută cu rachiu, cum şi rădăcină de crin galben, fiartă cu rachiu.
    Cînd diareea e cu sînge, se dau şi următoarele de la spiţării : nucşoară, sînge de nouă fraţi şi luniînărich. Se mai recomanda aseminea agurida pisată.
4.  Spui de Tuditra. 1 LflzăroîQ
5.  Spus de Ca.aodra M. i’apa.
                        » -
t %
ŞEZĂTOAREA
29
      Aceasta se recomandă mal mult pentru copiii cărora le pune plasturele şi în cap.
      In contra tusei din sfinte, babele recomandă următoarele: busuiocul fetelor, sad al sfintelor, otinteavă, eder»\ le ferbe şi zama o bea-bolnavul.
      Tot în contra tuse! din sfinte, babele desclntă şi acest desclntec în apă şi în miere cu un cuţit şi cu un fir din matură :
     Tu tuşă neagră'
     Iu tuşă sacă,
     tuşă cu intilniturl
     tuşă din balele sfintelor
     tuşă din scalda vrăşmaşului
     tuşă din zăduf
     tuşă din năduf,
i u -J\\ vyi1 uvn4u‘ ituvuiM|j |]
din Turca peptulul d o fi înghiţit, iu să eşl de la 'cutare' din furca peptulul din hăcrilc inimii, din beregaţile gîtulul. cu toată firşala cu toată năploiala
eu toată greaţa: tu să te domoleşti Iu să Ic potoleşti
cu toate junghiuri le să te nstoeştî: că dacă nu te-l domoli, nu tc-i potoli nu te-I ostoi. cu cuţittr voifi tăia cu mătura voîfl mătura, iar mutare o răminea curat luminai
ca griu spălat ca argintu stricorat.
                                             'Pe trei ori
        Ferbe în această apă desclntatâ iarba vintuluî, iarba sfintelor şi părul porcului ('brâdişor), zama o amestecă cu mierea deseîntată şi o bea ferbinte sara după mîncare.
        Tusa cu năduf este amesticatâ cu os fie» (tuberculoza); tuşeşte şi suflă greG. Tusa cu năduf n’are leac şi ea se do-bîndeşte cînd o mîncâ omu legume din oala în care a căzut must de lemne verzi, care iasă pîn capu Iemnel'. r cînd
ard in sobă.
.icia*4 ţaT oecflx*'” „oif'»1»'
       Aseminea se dobîndeşte cînd întră în gura omului abur de lemne verzi care ard pe foc. O mal dobîndeşte omul ciad mănîncă mămăligă ne resuflală din căldare, înainte de a o pune pe masă orI_cirpâiorI. Tusa asta n’are leac, doar sapa şi lopata. Da unii i^oluifcwfTîSSpărl sanabor şi apă
26
ŞEZĂTOAREA
tela se recomandă steagul sjinlelor^(buruiană) şi următorul descintec, care se îace în miere de fagure, In rachiii şi în rachiu şi in ceapă —cu deosebire— cu un cuţit cununat şi un fir de mătură :
l'lccâ (cutare) pe calc pe cărare:
se'ntilni cu sfintele n cale : cu căru|a de lemn, cu roatele de fer, pe cutare/ de mînă-l luă, peste râruia-I arunca, rinza i-o răsturnă cu moarlca-l alătura : iar (cutare) rămase plingind şi suspinind.
Matca Domnului l-auzl şi pe (cutare) -I întreba ‘ şi-I zicea : *
—Taci (cutare) nu mal plinge, nu mal plinge. nu le văita, că patru-zccl sfiinţl mucenici voi
                                                                                             porni
jiiughturilc le-ol fi domoli, inima |-oIfi plămădi : ca alualu 'n căpisterc. ca fagurile de miere, ca mierea ’n stupină ca ceapa 'n grădină, ca aluna 'n alun, ca ghinda ’n gorun ca pruna ’n prun, ca măru ’n măr.
ca para n păr, ca toate poamele în toate grădinile, ca toate sămintilurile in toate florile.
                                             (De trei ori)
   Se desclnlă apoi numai in ceapă cu cutitut cununat :
Tu rinză eu datu. tu rinză cu faptu, rinză din căzătură, rinză din ridicălnră, rinză din l<ere, rinză din mincare, rinză din balele slinlclor, rinză din balele vrăşmaşului, ieşi de la (cutare) din rinză ,din osinză. cu toate junghlurile, cu toate cuţitele, că dacă nu-I eşi nu tc-I domoli, cu mătura te-Iu mătura, cu cuţitu Ic-oiu tăia, iar (cutare) o răminea curat şi luminat
ca argintu stricoral.
                                             (De trei ort
   Mierea o bea cu rachiu; Iar ceapa o înănincă goală (fără Iurtă) nesărată, cu rădăcini şi cu coji cu tot, ca să nu lapede nimic din ea 8).
   Rinza o dobindesc mai mult oamenii bătxinl
Sj. Spus do Tndora I. Lăz&ruiu.
ŞEZĂTOAREA
31
piele în cap, şi ăl de deoche se face strigoiti, cum o muri. Deoche şi_ dobitoacele^, paserile, soarele, luna, şi chiar şi lemnele.
   Ăl deocheat se îmbolnăveşte de durere de cap, vars&, trece pin el, este aprins, arde pelea pe el şi geme greu, că 11 mănîncâ de inimă strigoiu.
   Babele recomandă următoarele leacuri.
   'T'iclv* rie-rtvigri d’a cu care se nasc copiii în cap, o ia moaşele, o usucă şi o păstrează; rupe din ea, scuipă pe ea şi freacă cu ea pe copil la buric.
   Bort tur a de striga (despre care s-a vorbit la mincatur fi) îl unge la buric cu ea.
  ■ Descînlă în apă cu un cuţit şi un băţ (verde] de salcie,' următorul desclntec :
Pasăre pestriţă pe bucium se pusă. pasărea slturâ buciumu secă
dcocliiu de la ,'cutare' plecă.
Fugi deochi dintre ochi.
din gene
din sprinccne,
din toate oasele (ale,
din pept, din spate,
din toate oasele ’nchelate:
deochetură de strigoaică,
deochetură de zmeoaică
deochetură de păduroaică.
D-o ti deochiat (iFtsrtft----
coada-I cază
rău să-I şază
din ochi să plece :
d-o fi deochiat de om :
crepe-I boaşele
cure-l udu
reu să-I şază.
D-o ii deochiat de mucre: crepe-I ţlţele cure-I laptele
răO să-I şază ; deochiatu să piară ca spuma de marc, ca rouă de soare.
       Voi slrigoacelor, voi zmeoaicelor, voi păduroaicelor işiţl de la cutare) din ochi, dintre ochi, din gene, din sprincenp din pept, din spate din toate oasele ’nchelate, dcochtu să piele cutare să rămie curat luminat
ca botezu botezat ca argintu stricorat ca grîu cernut ca colacu slujit.
Desrintecul mefl şi leacu de la Dumnczău şi de la silnta zi de azi de trei ori;.
30
ŞEZĂTOAREA
de nimic, că zic că se mal uşurează, da degeaba, noi n’am văzut om lecuit de tusa cu năduf.
   Mai este uu fel de tuşă : tusa mândrească, de care tuşeşte omul ori copilul până se astupă In glt, beleşte ochii şi hîrle ca porcu cind îl tai.
   Tusa măgărească nu se ştie din ce pricină vine.
   Leac de tuşă măgărească este balega de ntagarx ne mirosită; stoarce mustu din ea şi 11 bea bolnavu şi să mai afumă cu ea. punind-o pe cărbuni şi bolnavul ţiind gura de asupra ca să intre tumu în ea. Se recomandă de babe asemenea, ca bolnavul să pup^ un măgar suin coadă. I se dă asemenea de bea amestecai cu IapteTfulce slnge din creastă de la găini arapoaice (un fel de găină cu oasele şi carnea vînătă cum şi creasta).
   Tusa măgărească, i se zice aşa, că bolnavul cind tuşeşte (şl trage sufletu ca măgarii ckid sblară.
   Pentru tot felul de tuşă, babele mal daQ bolnavului colac făcut în noaptea paştelul. Acest colac îl ferbe Inpreună cu buruenile.
   Colacul acesta îl fac babele din coca din care se face colacul ce-1 duc in ziua de Paşti la biserică. In mijlocul lui pune un od roş şi îl coace ast-fel. Oul roş din colac e bun de păzeşte casa de fermece. Babele dati din el la muerl ca să-l îngroape în curte-ori In casă după uşă.
   Spus de inâU'silf i'asaudra M. Papa desoîuteoul de Tudon» I. Lăzamia. prima din ŞtefAntMitI xi secunda din BnedAuoştl Vilcea .
                                   Deochetură.
   Deochialu ori deochetura se dobindeşte mai ales de copiii mici, cind se uită cine-va la el. Deochetura se hpeşte mai mult de copiii frumoşi ori mai cu minte de cit ăilalţi.
   Se deoache şi oamenii ăl mari, da mal rar şi mai mult ăl slăbănogi.
   Al de deochie pe altu, este strigoItJ, născut cu tichie de

   Cimiliturile Romînilor*
                                            L Acul
             1. Am un om mititel
                 face gardul frumuşel. 1.
             a)   Moşneguţul mititel face gardul frumuşel-
             b)   Am un moş tare mic, mititel, face gardul mărunţel şi frumuşel- 3.
             c)   Am un moş tăricel, dar 11 mic mititel,
                 face gardul frumuşel- 4.
             o) Ce e mic mititel
                 Îngrădeşte frumuşel ? !>.
             e)  Mic mititel
                 face gardul frumuşel. *>.
   *| • uiiilitii.il1’ însemnata cu u n * nu Ggureazâ, auh această formă. în nici ţ --.iI-■ 11in puhlicată |>înă acuma.
   I PuMn-ată de noi mal întăl in Bovistn Populară». 18S4 pag. 47, şi re-d» i|-L llasdon in lEtymologicnm macnum la cuvîntul -ac..
     Iun iiI Im O. Shjnra. Poveşti pojHiralc rominestl. Cernăuţi. 1886. Ciniilitu-ii Ni ' In proK«-nrtarc‘ Sh.
   ■ ll-'inirml glumeţ. Partoa I. Provorhuri şi ghicitori. Bucureşti, 1874. Cim. Un, fcîH In prescurtări-: Eg.
   1. Ilnurgn T. Uulgarescu. Ghicitori. Buc. 18x7. Cim. No. CI.— Prese. Bg. | p Npir.-x'u. Pilde şi ghicitori. Ruc. 18X0. Cim. No. 58. Prosc. lap. ; li* in1. A 1'uposcu. Ghicitori, pnblicata iu revista «Ţara nouă», Buc. 1887 ■ >t, IV l'iocurtat : A. P.
   Uf li■ 251 ; Bg. 575.
34
ŞEZĂTOAREA
              f) Ce e mic şi mititel
                  îngrădeşte lelea cu el ? ~-
              g)  Mic mititel
                  înfrumuseţesc lumea cu el.-Rg. 180; Bg. 577.
             Cf. cimilitura valonă in traducere franceză :
                  Diriez-vous bien.... ce qui est plus petit que la queue d’une souris et qui fait le roi joii?
                     — L’aiguille. 8.
              2.  Am un par şi o nula
                  şi îngrădesc cit olti vrea. 9.
                            i
              3.  Luciu lucior
                  II pun coadă de fuior.—Rg. 257 Cf. cimilitura bretonă :
    J'ai une haquenăe blanche dont h queue se raccourcit â chaque pas qu'elle fait.
    — Une aiguille 10.
    Cf. cimilitura lituanâ In traducere franceză:
    Jument de fer, queue de chanvrc. 11.
              4.  Am un cocoş : cu ciocul urzeşte
                  cu coada ’mpleteşte — A. P.
  7.    Colecţia no rio basme ţi ghicitori. Partea I, ediţia II. <>aiova. 1884 pagina 30.
  8.  O. Colson. in Reruc dos traditions populai ros, tomo VII. pagina 125_
Paris, 1802.
  0. Loon Wolff. Voinic înflorit, basm popului, tino. 1884.
  10.    L. —F. Banco. Dovinottr- bretnnucs. in Rovae celtique, voi. IV. 1879.— Cimilitura No. 94.
  11. Schleicher. Indugonnanische Chrestomatie, p. 9.—Citat de Sauve.
ŞEZĂTOAREA
35
            5.  Ce sparge cu capul
                şi drege cu c....? — Rg. 268.
            a)  Ce sapă cu capul şi duce cu coada? 12.
            b)  *Am un viţel mititel,
                sparge cu capul şi drege cu c...... 13.
            c)  Am un boO: cu coada sparge, cu capul drege.— Bg. 124.
            6.  Iliujă trece ’n cale
                şi-şi lasă matele ’n vale.—Bg. 490.
            a)  Ce fuge mereti la vale
                şi-şi lasă maţele ’n cale? 11.
   Cf. cimiliturile franceze :
   ii) (Ju’est-ce qui traine ses boyaux derri£re soi ?
      —   L’aiguille. 15.
   h)    Devinez ce qui va au marchd et laisse ses boyaux â la raaison ?
      —   L’aiguille. 1*».
   c] De qu'es aco, cada pas qui fay, laissa in pau de sa cuo? ((Ju'esl-ce quc c’est qui â chaque pas laisse un peu de sa queue ? 1").
      —   L’aiguille qui â chaque point laisse un peu de fii.
   ■ l Or. Sima al Lui Ioau. Din bâtrinl: ghicitori, întrebări şi răspunsuri. Iiainintiii de limbă. Ed. II. Sibiu. 1885 (Biblioteca poporală a Tribunei]. ■ '■'■■■ No. 116. Prescurtat Sim.
   I.l Dm comuna Fişcălia. jud. Vilcea. Comunicată de D. G. Popescu. ii O. Dom. Toodoroscu. Poesil populare romine. Duc. 1885.— Ghicitoarea Nn .* Prescurtat GDT.
   15 - 16. Sauvo. loc. cit.
       Eugene Rolland. Deviuettes ou enigmes populai ros de la Frauce. i nu Nn. 189 — Paris, 1877.
36
ŞEZĂTOAREA
   (V Qu ’est-ce qui passe et repasse en laissant chaque fois un petit bout de sa queue ? 18.
      —   Le fii d'une reprise.
   e)     Didzo, Dzonăto, dă qu’ăs aco qu’ăn mortsăn lalsso ’n paou di so couo ?
   (Dis, Jeannette, qu’ est-ce que c’est qui en marchant laisse un peu de sa queue? 19.
      —   Le fii de l’aiguille.
   f)  Qui lexe, a cade passet u cagalet ? 20.
      —   L’agulhe.
   Cf. cimilitura italiană :
           Ci ho un cosi’ triti, tritl s’astragina ’l ■budelli.
                 —   L’ago da cucire. 21.
              Cf. cimilitura catalană :
           Quina es aquella bestiolela
           que â cada pas deixa un tros de cueta ? 22.
                 —   L’agulla.
              Cf. cimilitura gallega :
           De bura*o en burato
           vai co’ as tripas arrastro. 23.
                 —   A agulla enfiada.
    l8, ]0. Eugene Hollaml. loc. cit.
    20.     V. Lespy. Proverlies dn pnys do Boarii, on'T'iiignins et ooutes jioj ulniros. p. U2.— Moutpnllior, 1870.
    21. A. Giaunandrca. Cauţi |jojjulari uiureliigliiaui. j>. 303.- Torino. 1875.
    '22. Francosch Polav llriz. Endovinalla* popular* cafalaiins, No. 1.XXIII.—
barcelona. 1882.
    2:1. DemoQlo. Coloocion d'ouitnuas v adiviiiau&ts nu forma do diccionnrio, p. 344.— Sevilla, 1880.
ŞEZĂTOAREA
37
            Cf. cimilitura ribagorzana :
          Una coseta
          de Dios devineta
          quc A cada paset              .
          deixa un cagallonet. 21.
            Cf. cim. flamandă :
          Jutcko peerdeken
          Met ze vlassche steerdeken
          Iloe zeerder dat ze peerdeken liep,
          I loe korter dat ze steerdeken wierd. 2"».
            Nadei und Faden, wenn genăhet wierd.
            Cf. cim. ingleză :
          Old mother Twitchett had but one eye,
          And a long tail which she let fly;
          And every time she went ovei a gap,
          She left a bit of her tail in a trap. 26,
   I I cim. Buriaţilor din Siberia, tradusă în nemţeşte :
l( licl «ine graue Geis ein Seil nach sich scleppend. 2j. — Nadei.
                 7.   Alecuţă mititel
                                  cu buricul după el. 28.—Bg. 125
                 K. Nlic nii-escu, drac nii-escu
                                  ma tută lumea eQ u ’nvescu. 29.
    *4 m . |., Ml>0
    pft, Mim.» . Alici* ig"r. IS3S. |>. *i7lV Citat Tî«*llmnl ft Malliui.il Nur>i.i-y Uhymon and Nnrsery Tăios of England, pat:. 50.-MWI du Itolland.
                 I • ■ ■ I   i'mMiliojujv. Soch/.ij: Imrjiitische lîiillisol. în Hullotin du la cinase
I *4i>iii'i>4 )ii>li>ri||ii<*>, philoUiei'|Ui« ot |Riliti<|UOs do 1'Academic Imperiale <« i|n Sniiit-I'otorsl oun:; tomo XIV. 1856. pag. 172.
    4i r .■ Ih h'ilgAroneu mal sînt încă două sulnarianto. iii caro in lou de • Al*. h|c .it in una iDumitricii Nu. 361, şi în alta «Sfurendache* No. 718.
        IIiuuIhii, Ktyuologicum niagnum, I, 106 |Mio sint, drac sînt, toată lunca ■ Îmblăni,
38
ŞEZĂTOAREA
            a) nic ni esku, drak ni esku, tută eta n u amvesku. 30.
             Cf. cim.. franceză :
           Petitte suis, ne suis pas forte,
           Ne puis aller s’on ne me porte; Maintes gens sont en mon dangier, Duc, conte, prince et chevalier;
           Et, se n’ estoit par mon exploit,
           Bien croy qu’ilz moroient de froit. 31.
       9.  Drac tu chisă, ’n cer tut drac, s’£ste văr’nă c6dă nli trag, pri-Iu-cido cu coda mi bag din dao-trei maşi una fac pănă-ci-şl di c6dâ ascap. 32.
                               II. Albina
     10. Găinuşă gălbenuşă
         trece marea ’n picioruşe.—Rg. 112.
     11. Cimileaga grava lncunjuri dumbrava,
         şi face cluştl în nas la Sava.—Sb. 123.
   30. Gnstav Woigand. Dio Arnmunen. ethnographiscli-pliilolociKch-historisch. Untersuchungon nbor da.. Volt dor sogonannton Makedo-Komauen odor Zmzarone Zwoitor Bând. Yolkslittoratur dor Aromnnnn. pag. 1!US.—Leipxig, 1804.
   3l- Bolland, 188.
   32. Hasden, loc cit. l00. Drac în iad. in raid tot drac; dacă trag după mine o coadă, apoi ori unde mă bag, din două-tref mînecl una fac. pină ce nia scap şi de ooadăl.
39
ŞEZĂTOAREA
      12 *Mitileaua umple argeaua 1.
                                   m. Aluna
                                                            i3. *Şede ’ntr’un vîrf de nuea şi nu se teme c’a cădea. i.
           a]  Cucuiata, val de ea,
                                                      stă într’un vîrf de nuea. 3.
           b)  Sîclita val de ea
      ţ,i«dc ’ntr’un vlrf de nuea.—Isp. 8, Rg. 127, Bg. G62
           ci Intr’un vîrf de rîurea, şade biata, val de ea. 4.
CI rlmilitura lituană :
  a) In einem kleinein topfchen, eine leckere Grutze. Was ■<l diiH f !î.
                          - Die nusz (haselnusz; wallnusze kennt der Litauer nicht).
  li) Kin kleiues Topfchen, ein leckeres Breichen. Was Ml dnH V
      Die nusz. f».
                               IV. Anul
                      11 Am un copacitt cu două-spre-zece ramuri : în fie-
   ■ i l'm 1 iv-ilia. jud. Vilcoa. Corn. do G. Popescu. AcooşI cimilitură la Bul-*#"•.'■1 6.N .( in «Bomimil piu met» so explică prin -luminarea».
   I  iMn tmimul Suceava. Culeasă personal.
   Ei. ii liarnnr.i. Limba romină şi tradiţiuuili ol, ]i. 214. Galaţi-Brăila, iH72. IW Mi -Rp. 3l'J ; Bg. 244.
   II     I ii Hihicascu. Poesil populare din Transilvania. Ghicitoarea No. XIV. Mu- INWI Prese. Bib.
   K l| Hulileichor: Litauiscbe Maerehen. Spruchworto, Raetsol und Liodor, I        Citat do Rolland.
40
ŞEZĂTOAREA
care ramură ctte patru cuiburi, şi in fie-care cuib cite şepte ouă— Isp. 5i, Bg. 7-
   a) Am un copacii! cu doi-spre-zece craci, şi ’n tot cra-cul clte 4 cuiburi, şi ’n tot cuibul cîte şepte ouă. I.
              Cf. cimilitura catalană :
            Un arbr-e que te dotze brancas, cada branca quatre branquillons, cada branquillo set brotets y cada brotet es batejadet — L’any.
              Cf. cimilitura venejianâ :
                            i
            Mi go un piter de rovere, che buta rame dodese : ogni rama ch’el butava quatro pomi el me donava.
            —L’ano, i mesi d le setimane. 3.
              Cf. cimiliturile castelane :
            a) Un ârbol con doce ramas, cada una tiene un nido, cada nido siete pâjaros y cada cual su apellido. 4.
            — Ano. 1 2 3 4
   1.    Doc. T. Stăm a ti. Pepoloa sau tradiuium nărirmare roinuieţtl. culese, in-orinduite şi adăogite. Iaşi, 1S51. Prosc. St.
   2.  Briz.," op. cit. CODI.
   3.   Dom. (îiuseppe Bomoui. Iudoviuelli populari voneziaue. p. 2. — Veueziu* 1874.
   4.  Demofilo, p. 34.
41
ŞEZĂTOAREA
   li i Cual es el ârbol que tiene doce ramas y cada rama tiene su nombre ?
     Como no me Io aciertes no eres hombre. 5.
   I5.    Am un copaciO cu doî-spre-zece craci: în fie-care cmc slnt patru cuiburi, în fie-care cuib slnt şepte ouă, şi lie-cnre ou are o parte albă şi alta neagră. Ce să fie a-1 cnHta ? — Sb. 146.
     Am un copaciu cu X'i ramuri •'): In fie-care ramură tllc patru cuiburi, în fiecare cuib cîte şepte ouă, jumătate ullic, jumătate negfre.—Bg. 19 şi 104.
   Cf. cimilitura franceză :
   Un pere a douze fils, chacum d'eux en a trente, moitie liluncs, moitie noirs. ■
   — L'an, Ies mois, Ies jours, Ies nuits. ”.
                16.  Arbure mare
                     frunzele-şi le-are albe di ’nă parte lăl de alantă parte. 8.
                 a) Un arbure mare frîndzile ş are albe di nă parte lăi de alantă parte. 9.
    n. n.-ii'ofllo, p. 35.
    ii. I,h ii. Puni. Toodnresou arn im adaos : -jumate vonsf, jumate uscate. Nn. I 111 cule nu diferă.
    1 Kullniid. 1.
    '■ Ta,.n llie-du. Pocumouto do liml*a si literatura uiacedo-rnuiiniV, anjţuciturf latiloitiirl) Nu. 00. publicate in Ţara uouh. an. IV. Buc. 1887, pp, 50—54. — Vi*» ui'lut 11.
, ll Woigand, op. cit. 32..
    *
42
ŞEZĂTOAREA
              b) Ud arbure lungu ku multe frindză, disli albe, disli laie. 1.
                                      V. Apa
        17.  Dumbră sumbră
             fără umbră. — Sim. 43, Bg. 353.
        Cf. cimilitura latină rustică :
             De umbre ex umbre.
                               VL Apa şi ghiaţa
        18.  Mama naşte fata
                            şi fata pe mama. —Sb. 147.
                                    VIL Aria
        10. Intr’o tavă spoită
             şede o nucă curăţită.—Bg. 469.
                                  VEL Ariciul
        20.  *Merge paşa pe uliţă cu trei mii de suliţă. 3.
         a) Hanţul, vbanţul
             cu o mie de suliţi. — Sb. 114.
    21.  *Am un moş bătrln, sue cu aracii în spinare 4. 1
1. Weigand, 23.
2. Hasdeu, Elym. raaen. II, 1263.
3. Din judecai Suooava. C. pers.
4. Din Fîşeălu iVilce»), Com. de D. O. Popescu.
43
ŞEZĂTOAREA
u) Am un moş : de bătrîn ce e, duce o mie de araci «pmare.—Rg. 69.
        b)  Am un unchlaş mare
            c’o sută d'araci la spinare.—GDT. 7, Bg. 4.
        c)  Un unchiaş ce e bătrîn tare
            poartă aracii pe spinare.—Rg. 330, Br. 217.
        d)  Am un moş bătrîn
            şi urcă aracii la deal.—Isp. 136, Bg. 5.
             IX.  Aţa de la opinci
        22. Am o nuea lungă, lungă şi îngrădesc o poeată
            şi o zahată
            şi mal rămîne o bucată. 1.
             X.   Aţele de împletire
        23. Tsintsi surăritse
            tu ună kămişitsă ;                  «
            aklo z yin, tra si akatsă. 2
                                 XL Baniţa
        24. In pădure născuiu, în pădure cresculu, acasă dacă m-aduse curva satului mă puse.
        Isp. 83, Rg. 215, Bg. 450, GDT. 9.
« Ulii iiiliioşti (Suceava). Com. de D. P. Itereacu. il Ntaiprand. 2S.
44
                 ŞEZĂTOAREA
                 XII. Banul
2o. La minte cald, la mină rece; îmi schimb' stăpînil ca vaî de el, şi u’am odihnă nici în mormînt.—Bg. 550.
                 XIII.  Barabulele 1
             20- *Ge pul una—găseşti două î Ce pul două—găseşti nouă î ia) *Mă duselu iu pădure
                  sâpăin ofiă de vovice; 3. săpălu nouă, lăsâiu două
                  că vovicil iar se ouă. L (
             27.  De desupt prescure, de asupra pădure.—Sb. 90.
                    XIV.   Barba
28. Fqjele şi femeile n’aâ şi nici nu doresc să aibă; bărbaţii o ţin de o podobă, ear cind o au, cearcă să se curăţească de-ea. — Sb. 73.
                     XV.   Băţul
         29. *In pădure naşte, în pădure creşte,
   1). Barabulelo so mal iiumexo la romînl: cartofi, crumpene, barabolu, bandru-l'iirce. brandaburco, pioioici. picheueo, bnhi’îbono. jjojioaşe, ou&do pamînt. napi pa mint. alune do pi mint, moro. porc. boubo. bara' tşto. poruşto, grulm, ?hi— tino, hiril«,2otc.
   2.   Din UâinoştI, Suceava. Corn. de 1>. I’. Ileiwon.
   3.   La Siin. 27 şi Be. 588 se zice < bobine».
   1.  Din BroştenI, Sucoava, Com do D. li. Lupescu.
ŞEZĂTOAREA
45
              vine’n sat şi bate. 1-
         30.  Nu-mî e frică, nu-ml e teamă, că am capul de aramă şi piciorul plumbuit.—Rg. 21G.
         31.  In pădure m-am născut,
              In pădure am crescut, şi’n oraş cum m-afl adus judecător am fost pus. 2.
           a) In pădure faptu ful, tot In pădure crescul, ş’acas ’anda me-aduseră măi mar s’hiu îmi ziseră.—II. 9.
                   XVL Berbecii
         32.  Opt opintele
              şi patru izbele.—Rg. 218.
                                                            a) *Patru bat, opt opintesc mii şi sute se clătesc 3.
           XV11. Bertiţa (mununiţa) fetelor
         Ce stă ’n culă şi n’are fund?—Sim 117
                   XVIII.   Biciuşca
         33.  *Am o gîscă cloanţă, hoantă cu grumajil cîoblrlan i.
      I'in Hi•—t• ni. Suceava. Comunicata de I>. M. l.npcMU.
      Jiil'Oi I’iinu. 0 şezătoare Iu (ară sad povestea tul Moş Altui. Buc. 1880. ■"*rl.»t Pan.
      Iun I îiicaţn. Suceava. Com. do D. T. Dauiiloseu.
     ' IMiî llruştonl. Com. do D. M. Luposcu.
46
ŞEZĂTOAREA
                      XIX.   Birul
          34. *Ce e greii peste bordelQ? 1
           a) Ce e greii pe casă?—Bg. 308.
                     XX.   Biserica
             r ~
          35. *Am o ulcea pistricea cintă cucoşil In ea. 2.
           a) Am o ulcea pestriţă,
              cintă cocoşi In ea.—Sim. 99; Bg. 89
           b) Am o Micea petricea
              şi cintă doi cucoşel In ea.—Sb. 148.
          36. Tărtăcuţă vtnătă,
              gurgulată cumătră.—GDT. 11, Bg. 733.
          37- Tună văgăună
              ciorile s-adună.—Rg. 246.
           a) Sus tună, jos răsună
              ciorile la cuib s-adună- 3—Br- 213; Bg. 663
           b) Sus tună, jos răsună
              negrele s-adună i.—Isp- 11, Bg. 667.
          38. "Căciula purtatului In mijlocul satului 5- 1
   1. Din Moţaţai jad. Dolj. Com. do D. M. Poposea.
   2. Din GainoştI, Suceava, com. de D. P. Horescu.
   3.   La G. D. Teodorescn 12 lipsosc cuvintele .la colb». La llulgirosca 074 se explici prin «c&lag&ril şi toaca».
   4. Explicata prin «călugăriţele».
   5. Din îişcalia jad. Vilcea. Com. de D. G. Popesca.
iŞEZĂTOAREA
47
        39- Dragostea Împăratului
            şede In dricul satului-—Sim. 100.
        40- *In mijlocul cringulul e cuibul clon ticului 1-
                              XXI- Bolovanul
        41. Bumbuleul rostogol
            n’are stare pe ogor.—Sim- 126, Bg- 178*
                              XXn. Borcanul
        42. Din pâmlnt, ca Adam, sînt zidit; pe roată, ca sflntul Gheorghe, tras; in cuptor, ca cel trei cuconl, ars; cînd trăiam, de toţi eram cinstit, mă lua ’n mini şi mă pupă;
            Iar cînd, ca toţi, şi eâ ara murit, nu s-a găsit cine a mă ingropâ.
            Pan; Rg. 95, GDT. 13, Bg. 322.
                              XXHI BoBtanul
        43- "‘Şede tată-tăâ umflat
            pe*un deal mare şi rotat 2.
         a) Pe valea lui Baibarac
            şede Vlad mort şi umflat.—A. P.
        44 *Teie ’ntinse gheme strlnse 3- i
i  Inii Klţeilia. Vîlcoa. Com. do G. Poposea.
- IMn Simen. jud. Iaşi. Com. de D. I. T. Poporicl.
ii IHii PmeAlia. Vîlcoa. Com. de D. G. Poposea.
48
ŞEZĂTOAREA
           a) Gheme strinse
               funii întinse.—Sb. 90.
           . «*>
                                          45- *Am un putinelu plin cu lei I.
            40- Am un bordeiu plin- de viţel : pină nu sparg bordeiul nu se văd viţeii.—Isp- 141.
            a)  Am un bordeiO cu viţei .• pînă nu sparg bordeiul
               nu pot scoate viţelul.—Bg. 8.
            b)  Am o cCitfâ ’npiină eu raielll :
               pin' s’ nu o frlngi, nu dai di elli.—II. 2.
           47.  Hurduz, burduz 2.                   .
               din Ţarigrad adus, sub laiţă pus-—Sb. 89-
           48.  *Trece moşul peste pirlaz
               şi-i rămlne o parte ’n gard- H.
                                    XXIV. Boul
                              r1 ** ' * ci
           49.  Mic cit fuseîfi
               din patru fluere ziseiu ; dacă muriiO
               hi hore jucăiO. — Bg- 566 1 2 3
   1. Din Fişc&ţia. Vilcoa. Oom. de D. O. Poposen.
   2.   «Sub cuvintul «hurduz. hurduz. so înţeleg nişte fiinţe rftlo. cari nu numai că sperie po oameni. ci-î far «a capete şi ceas rau.. [S. FI. Variau : Descîntoco, pag* 83.
   3.   Bostanul caro creşte pe gard. — Din (Huleşti jud. Suceava. Com. de D-l
S. Mihăilescu.
     ŞEZĂTOAREA
49
Mic cît fuseîU din patru fluere zisc-tu ; dacă mare mă facuiu pămintul răsturnăiU ; % dacă muriiti
în hore jucăîti-—GDT. i4
Cînd naşte patru cunoaşte ; dacă moare, joacă ’n boare; cit trăeşte
pămîntul Inegreşte----Bg- 289-
   XXV Bradul         ilfto .  /
       I un .InuI'iS o un ’k ii*
In pădure născuta,
în pădure crescuîO ;
acasă de m- aduse
să joc în horă mă puse-—Bg- 47u
    XXVI. Braga
Dobra subţirica umfle putinica-
i()0, Rg. 27*2. Bg- 3i-7, CîDT. Io-
  XXVII Briciul
*Am un bou balan paşte pe munte de ciolan I.
Am un cal pe fer
paşte pe un munte de os-— Isp. 33, Bg- Iu.
i
|M||
I IM «»«. fum. du T
Lliiuiilmu.
4
50
ŞEZĂTOAREA
       XXVIII. Brişcă
                                       i
54.  Am o vaca nazdrayancă, şi prin şolduri
     îî tot bolduri- — St-, Rg- 32. XXIX Broasca uşei
55.  Ziua in primblare mereii mă pornesc, noaptea mă pun iară
     casa să păzesc—Br. p. 221-
56-  Lălăi .cărtesce
     ş’ tetaghilesce t-—II. 28.
        XXX. Bruma
57-  *Vine moşul pe portiţă şi îşi scapă o cheiţâ; vine luna şi u'o ia, vin stelele şi n'o ia, vine soarele ş’o ia.
       XXXI Bujorul
58-  Stejar verde,
     vîrfu-I arde.— Rg. 287-
     XXXII- Buratecul
59. Sub o foae de leuştean
     ţipă-un puifl de moldovean.—A. P
1. Unchiul atinge şi mainsa zbiară.
2. Din Uăinoştl, Sncoava. Corn. dn P. Hcrescu.
ŞEZĂTOAREA            , 51
       <50 N*u-î pasere, da pe copaci şede ; nu-i vacă, da paşte Iarbă verde ; nu i peşte, da ’n balta înnoată . nu-i lăutar, da cintâ noaptea toată. L
                 XXXIII.     Buretele
       (ii. Un om ku nă tindjere n kap i-
                  XXXIV.      Buricul
       (52. Cuibul cîueîrlanului
            in mijlocul Bărăganului- —Bg- 291-
        a)  Cuibul berzei
            in mijlocul bâlţei 3.
                    XXXV.     Butea
       03. Am o vaca u buricul in spate. Sb. 18.
       <54. Am o vacă numai cu o ţiţă,
            şi-mi dă lapte cir imi trebueşte. S'im. 2(5.
        a) Am o vacă mare c’o ţîţâ n spînai e şi-mi dă lapte cit voesc. — Bg. 97-
       (5â- Lina Magdaliua
            cu smicele pe spinare la buric calabalîc,
N V lloplun, iu Uiucnta Săteanului. ISStt.
W .mii. 11.
I M » numii’. Noua (.oltwţiuno do basmi- sau istorii jn-pulutu, paj;, i-jtj
|m,4 1‘rvsu. Are.
52
ŞEZĂTOAREA
             la inimă veselie ghiciţi, boerî, vce să fie ?
        Isp. 33, Rg. 337, Bg- 496-
        6G. Am o găină cucufată
             o ţin în pimniţă încuiată, şi cum intru s’o descuiu îi pun mina pe cuculâ.—Bg. 97-
                  XXXVI.   Buzunarul
        67- *Căţăluşă
             nu mai clămpăni la uşă, că n’am treabă cu tine, ci am treabă cu giupineasa să-mi împrumute covata cea spurcata să moifi pielea cea uscată, i.
                            XXXVn. Cacadirul
             §8. *Ce are ţiţă şi nu-i miţă, şi-l verde şi nu-i şopirlă? z.
                  XXXVIII. Cafeaua
             69. Vidzutâ ghighifteaskă □amea amireaskă. 3.
                               XXXIX. Calul
        7O In pădure cioca-boca, in tlrg hi-ho-ho
        şi acasă treapa-leapa.—Ars-; Bg, 483.
1]. Din Jud. Sncoava. C. pors
21- Din Broşţonl, Suceava. Oni. d*> M. LujiOscu
3). Weigand, 20.
ŞEZĂTOAREA
53
                           XL. Cana
              71. Am o feti(ă de a]l veni >0(1 :
                  la guriţă o sărutaţi.—Bg. i35.
              72. Gălgăuţ tu părăuţ.—Sim. 6i.
              73. Am o vacă cu (iţa tn spate.—Sim. 62.
                          XLI. Candela .
              74. Dobra sub|irica
                  Im! umple ulcica.—Isp. 9. Bg. 356.
              75. Ună steauă namisa di amare. L
                          XLII. Capra
              76. Cine se naşte cu barbă?—Bg. 306.
                          XLIII. Capul
                           77.   La o margine de crîng două blănl de blid; lingă două blănl de blid doi luceferef, lingă doi lucefereî o moară ferecată, i.
                           Cf. cimiliturile franceze :
                      a) Lâ bas. un taillis
                                                      (Ia chevelure), I
         I .'litanii 0.
         .1 \   \|n. -amin. Pocsii (>o|iiil.iro aln romînilor. Buc. 1S6G.

54             ŞEZĂTOAREA
           dossous ce laillis il y a deux lumifres (Ies yeux),
           sous ces lumieres il y a un corni uit (la bouche^,
           sus se conduit il y a un moulin (la mâchoirc/ ?
           —   La tete 2.
                    b. Au mijicu d'un prd il y a deux piquels
                                (Ies jambes/,
           dessus ces deux piquets il y a un bourbier ■                             fle venire/
           sur ce bourbier il y a un four [la bouchcj,
           sur ce four il y a deux Conduits /Ies narines\
           sur ces deux «conduits il v a deux lumieres (Ies yeux),
           sus Ies deux lumieres il y a deux lertres (Ies arcades sourcilieres),
           sur Ies deux lertres un laillis garni de voleurs.
                                (Ia chevelure. Ies poux)?
           —   L'homme
           78.  Moara ferecată ; cioară spîrclitoare ; doi lucefereî ;
                două brazde trase pe o*pocni|ă
                şi o claedărămată.-Isp. 10, Rg. 275, Bg. 5G8.
           70. Am o clae :
                sub o clae, o poeniţă ; sub o pocnită, două arături; sub două arături, o mocirlă ;
  2.   Quolques duviunilk-K du Forez nt du Voluv, in .MnlusinO'. anul I. col 204. No. 95.
  3. Idom, col. 265. No. 96.
ŞEZĂTOAREA.
                    sub o mocirlă, o moară ; sub moară, o bardă.—Rg. 27fi.
               al Am o dumbrăviţă; sub cea dumbrăvilâ este o poeuiţă; la cea poeniţă silit două brăzdiţ.e, sub cclc brăzdiţe sînt doi şoimuşorl; sub cei şoimuşorl e o gaie spurcăcioasă; sub cea gaie spurcioasă e o moară
                    rotuujoară. — Sb. 72.
               b)  Ciumulei ce-I ?
                    Am o pădurice,—
                    din jos de pădurice
                    am o poeniţă,—
                    din jos de poeniţă
                    am doi luceferei,—
                    din jos de doi luceferei
                    am o ţarcă spurcată,—
                    din jos de ţarca spurcata
                    am o moară ferecată,—
                    din jos de rnoară ferecată
                    am un bălătuşel. — Sim. 76.
               Cf. cim. castelane :
                a) Sobre un pozo, dos ventanas; sobre cllas, dos miradores; sobre los miradores. dos arcos; sobre los arcos, una piaza; sobre la piaza, una montana, y en la montana, ermitanos.
                                  — Cara. «■
I lluDiuaio, p. 71.
56
ŞEZĂTOAREA
             b)  Hay en una, piaza nueva
                 un monte, y en el dos cuevas, mâs abajo su hondo pozo que ticne su brocal ro.io, alias venianas iguales. en ellas dos ninas cucas, que por entre sus cristalos, todo Io ven, y todo Io cuean.
                      —   Cara S.
             c)  Un convento chiquitito, las monjas son de marţii, mas arriba dos ventanas, mas arriba dos espejos,
                 y mas arriba pla piaza del pensamienlo.
                      —   Boca *'»•
             d)  Al revolver de una esquina me encontr£ con un convento. las monjas veslidas de blanco, la madre priora en medio; mas arriba dos ventanas, mâs arriba dos espejos
                 y huls arriba la piaza donde se pasean los caballeros.
                      —   Cara. ”•
Cf. cimilitura catalană :
      i Que es aix6 ?
      Un convcut de monjas blancas? (las dents)
      Al mig hi ha un frare vermell? (la llenga)
      Mes amunt bi ba duas fossas? (los lorats del nas) Mes amunt dos mirallets? (Ies ulls)
   5. Domofllo. p. 71. ti. Domofilo. p. 52. 7. Demolilo. p. 71.
ŞEZĂTOAREA             57
      Mi-k amunl hi ha una plassa ...... «‘hi passejan los senyors ca vaiere? (los polis) 8.
          80.  Sub o clae de fin, doua cosişoare; sub două cosişoare, doi luceferei;
               sub doi leceferel, o cioară spîrclitoare; sub o cioară spîrcîitoare, o moară ferecată; sub o moară ferecată o movila aridicată. — Bg. 721.
                                  XLIV. Cartea
          81.  Rădăcină ’mpleticină
               ales voinic o desbinâl-—Isp. 36.
          82.  Găină pestriţă
               la popa pe poliţă.—Ars., Bg. 401.
            a) Am o găină peslrieuţă
               o pul în horn pe poilcuţă.—Sim. 164.
            b) Am o găină pestricioară
               şede la popa pe lăicioară 2. —Rg. 283.
          83.  Cîmpul alb. oile negre ;
               cine le paşte, le cunoaşte.—Sb. 125, Rg. 52.
          84.  Slnt făcut de mărgele
               şi de mini slnt înşirate.—Bg. 401.
            a) Mă compun din mărgele înşirate de minile tale, din mic mare eh te fac, de eşti cusut, te desfac.—Isp. 36, Bg. 563.
  3 P.i«, XXXIX.
  I I ■ Nliînra 120 a cost vers sună : «rar voinic cam-o deabini». iar la Stamati tl «■« li.hi imul glumeţ 29: «rari volnici se află dc o dosbinft»
IF J liyllwU prin ceaslovul.
58
ŞEZĂTOAREA
        85.   Am două gheme de malasă : le trimet la ’mpărăteasă
          - ca să ’nceapă "ncepătură
             lărâ leac de tivilură. — SI». 80.
                                    XLV. CARUL
                                 A Carul cu nuele.
        86.   :1Vm oile de la munle
             cu steluţe albe ’n Irunte I.
  . a) Vin oile de la munte
             lol cu stele 'n frunte. —St., Rg. 21
                                B. Carul cu strujeni.
        87.   *Am un clrd de cuconiţe legale cu- şuş!ăni|e 2.
                                     XLVI. CASA
        85. *Iulr,un dovlecel
             vorbesc maţele în el 3.
        89. Am o vacă: vorbesc maţele din ea.—Sim. 172.
        . 90. Am o vacă nazdravancă
              şi-i vorbesc maţele din ea.—Bg. 83.
        91.   Am o vacă mare
             cu ţîţa ’n spinare 4.—Isu. 31, Bg. 22.
          92.  Cloşca de lemn
              şi puii de piele. — Rg. 100. I
I L»iu Stinoa. laşi.—Com. dn I. T. Popririi i.
•J Din jihlotiil Snrnava. 0. pnrs.
3. Om Fişcalin, Vilcoa.—Corn. de G. Poposeu.
4. Vuzi şi tliutoa*.
ŞEZATOASEA
59
        93.  Am o cloşcă :
            noaptea strînge puii
            şi ziua îi risipeşte.— Hg. 314, Rg. 75.
        74- Sub pădure grămădită şede lumea învălită .• ziua de soare fugită
            noaptea de lume pitită. Pan, Rg. 66, Bg. 720 XLVII. Căciula
        95.  *Reteveiu rotund bagă floace-alund I.
         a.  Reteveîu rotund
            bagă lina ’n fund. — Rg. 193.
        96.  Rotogol rotund
            bagă capu ’n fund.—Rg. 321.
         a) Rotogol rotund
        strlnge păru ’n fund.—Isp. 43, Rg. 294, Bg. 649.
        97.  Bucium rotund
            strînge păru ’n fund. — Bg. 171.
         a) Bucium rotund
            bate părul în fund. — Sim. 146.
                               XLVIII. Căhlita
                                   *
        98.  * Pe cotîrneaţă şede o mămueajâ 2.
I |Ii■■ i't'lnţtil Kurnai'a. -C. ]>ors.
1 Iun liitmoţtT. Sucoava.— (.'om. do P. TTorescn
60
ŞEZĂTOAREA
                                 XLVIV. Călăreţul
         99.  De-asupra suflet de desupt suflet
              şi ’n mijoc lemne uscate—Sb. 46.
         100.  Cine are şese picioare
              dar numai pe patru umblă?—Sb. 47-
         Cf. cimilitura franceză :
              Six pieds, quatre oreilles, deux bouches, deux fronts, quelle bete est-ce donc ?
              —   Un homme â cheval 1-
         Cf. cimilitura catalană :
              Duas sobre duas. quatre caps ab duas caps, vuyt orellas y dotze peus.
— Una dona embrassada, colcant una bura prenyada -
         Cf. cimiliturile germane :
          a.  Wann hat man sechs Beine, und geht doch nur aul vieren ?
              —VVen man zu Pferde sitzt. ii-
          b.  Zwei Kopfe, zwei Arme, vier Augen, sechs Fiisse.
              —   Der Reiter i.
         Cf. cim. ungurească tradusă In nemţeşte :
              Es schreitet einher : tipp, tapp!
I Roiiaud. No. 35.
2. Bri*. OCCXVIJ.
3, 4. Kulliud, {1. 16.
ŞF-ZATOAREA
61
               es trăgt aui dem racken : wipp, wapp ! ohren hat es vier, augen vier, năgel aber zwanzig und vier.
               —L)as pferd mit dem reiter daraufl-
                     Cf. cimilitureie valone in trad- franceză :
           a) Six paltes, quatre yeus, quatre oreilles et deus tetes, ah ! Notre-Dâme, quelie drMe de b£te ! 2.
           b; Devinez, devinez ■'
               six pieds, quatre oreilles, le derrtere sur le dos.
               Devinez quelie est ma merveille 1 3.
                              L. Calcâile
                       ln|. Am doi cai. rind mă duc la puţ, se uită acasă ; i ir clini mă duc acasă, se uită la put- —Bg. 132.
                                     LI. Căldarea
           102. Hurduz burduz de la munte adus sub laită pus- — Sb- 50.
           103- Punte strîmbă
               vale adlncă- — Sb. 51
                              LII. Căldarea şi doniţa
                                     t
           104.  —^Scurtă, groasă und’te ducîî —Arsă ’n fund nu mă ’ntreba că mă duc in treaba ta 1.
  1 Khi'i. Mmisour. Le Foltlore wallon. j>. 106 — Bruxellos, Chailes Boier,
  4 • I• ni
  I.  A lltnl IImi a. Folklore de Godarviile, p. 120.
  i Din jndo|ul Suceava. C. pers.
  I It'ilUod, p. 10
62
ŞEZĂTOAREA
           a.  — Scurlo, groaso unde le duci :
               —Arsă ’n fund de ce mă 'ritrebl?
               Unde eu mă duc
               toi ţie |i aduc-—Isp. 113. Bg. 713.
           b.  —Scurtă, groasă unde te duci î
         —Ar.-o ’n fund de ce mă ’ntrelv?—Sl-, Bg. 666.
         Cf. cimiliturile franceze:
           a.  —Ou vas-tu bossue, bancale ?
               — Tois-loi, toi qui es tous Ies aus tondu 1. —Dialogue du pre et de la reviăre-
                                                 *
           b.  —D’ou viens-lu, ma grande courante?
                 — Je viens de plus loin que toi, ruon grand tondu -• —Didlogue du pre et de la riviere.
           c.  —Ou cours-tu, chiffon sans fiu :
               —Que t’imporle, rat tondu ?
                  —Dialogue du pre et du ruisseau- 3.
           d.  —Clopiu-clopant, ou vas-tu?
               —Que t'irnporte, c. . tondu ?
                  — Dialogue du ruisseau et de la prairie. .
           e- *—Clopiu-clopant, ou vas tu J
               —Ecrascr choses pour te faire â matiger •’». —Dialogue eulrc uu laboureur el un ruisseau.
         Cf. cimiliturile lituana, traduse in nemţeşte:
           a. —Wohin laufsl du, krummer ?
               —Was kiimmerts dich, geschorne ? <*»• * 1
_________ —Der Flusz, dic Wiese.
1. Bollaud. 25
2. .Ro'laiid, 25,
2 Meltfflinn, LR77. col. 263 No. 73.
4. Sauvo, 16.
5. Sauvo, 17.
6. Sclileicher, p. 100. Citat do Kollaud.
ŞEZĂTOAREA             63
         b- —Kruramer, gebogener, wohin wirstdu laufeii?
             —    Gcschorue, kahle, was kummerts dich? 1.
                —   Das Fiiiszchen, die Wiese.
                   Cf. cimiliturele germane, citate de Rolland :
         a.  —I angschmal, wo wott de hen -
             —    Nacktgeschoren, wat leet der dran ?-•
         b.  Krum-herum, bat wostu liyr ?
             —fcâl-gcschuărcn, bat froagslu darnă? 3.
                —   Bach uud gemohte wiese.
         c.  —Du (,s) lange,. du swange
             bă biislu so lange                    .
             ’riimme dan goan ?
             —Du schriaewe, du scbioae bat froagstu darnâ 8 î.
                —   Bach uud gemălite Wiese.
         d.  —Du Krumuie, du Lange
             wu beisl lxeint Nocht reimgange ?
             —Ai. du geschoenes Schfif, wos frcgslu derndch? 5.
                —   Die ausgetretene Oder und die Wiese.
                              LIII. Căldarea şi securea
         105.  —Iu ie duci, lea, guşă lunga?
             —Ci me ’nlreghi, lea, fundu-apres?—II. 10.
                                     LIV. Cărările
         106.  De la noi
I Hi lili'ii'lirr. p. 199. Citai do Kolland.
I huIiiikit Muudart. Woimuri.scbiis lahrbucb, p. 342
1, Ui afiliind H&rk. Wolsfo, Zoit^oh. f. d. My»h.JHI,|p. 179.
I I>|iiin.                    .      ntia. " v ii, ■
fi, Kulili"iidohon, Koohlor. Weimar, Iahrb, <n 342.211.. .
64
ŞEZĂTOAREA
               pin la voi
               tot fâşii de telâ. — Isp. 74, Bg 323.
                                *
                              LV. Căruţa şi sania
          107- Am două fete : una aşteaptă vara, alta iarna. — Bg HI.
                                  LVI. Ceapa
          108.  Koş e, m&r nu e;
               pături slnt, plăcintă nu-I.—Al. Bg. 655.,
           a)  Am un măr roş, şi măr nu e; fol are, şi. plăcintă nu e.—Bg- 112.
          109.  Cine-I Îmbrăcată 'n şepte haine?—Sim. 128.
           a)  Ce stă n culă acăţal
               In 12 piei îmbrăcat ?—Sim. 129-
          110.  Sus pădure,
          jos prescure—hp- 116, Bg. 137, Bg. 461. 669.
          111.  Ghici, mici : ceapa ce e ? 1.
          112.  ’Nă feată adunată stog.
               ş’ eu cueiţele tru loc.—II- 13.
                                  LVII Ceara.
   113. *Am o rochiţă: o spăl Iu foc şi o usuc in apă ? 2.
   114.    M-a trimes Doamna de sus la cea de jos, să-i spăl ila ’n apă caldă, şi s'o usuc în apă rece- Isp- 78, Bg. 584
   1. Calendar pentru basme, 1875.
   2. Din judeţul Boceava. C. pers.
ŞEZĂTOAREA
65
   hi M-it trimes Doamna de jos li cea de sus să-mi spele nu nliranic In apă rece.—Kg. 310.
   h| A Ilimes Doamna de sus la Doamua de jos să-l dea ImIIxIii «pătată in apa caidă şi uscată in apă rece. Bg. 77.
                               LVlil. Ceasornicul
           115.  Gîngauie fără suflare umblă făr’ astimpărare ; n'aie duh nici nu viează,
               toată lumea îndreptează.-Sl. Rg. 26, Bg. 390.
           116.  Am o pasăre duşmană şi foarte tirana :
               n’are suflet, n’are minte,
               ci ek plină de cuvinte,
               ce o’nlrebl ea spune 1—Isp. 152.
           •a) Ce e mic şi fără minte
               şi ne ’uvajă la cuvinte?—Isp. 64. Bg. 188.
           117.  Am o casă mică de tot mititică, cu pitici
               cu firfirici ; ziua cintă, noaptea cintă,
               n’are nici de cum astîmpăr.—Bg. 121.
           118.  Am o pară nu prea mare, ea grăeşte, dar gralu n’are.
               Ce nu ştii, eu. te învaţă ;
               de-I ghici, t-oiO da o raţă.—Sim. 51, Bg. 387.
  1 I * Itiîliiilt'iii'u, |D7, lijistruto ultimul vers.
                                       t
5
66
ŞEZĂTOAREA
     119.     Fală mare minte n’are,
         tot umblă şi nu se ’nvaţâ
         de-I ghici, ţ-olll da o raţă-—Bg- 387.
                LIX. Ceaţa
     120. *Ce nu răsună ’n pădure? 1-
               al Ce merge prin pădure şi nu sună?—Rg-297.
     121- Pe o vale co»ită
         vine mierla ’nsovonitâ.—Rg- 227.
     122. Mă suilâ pe casă, cheile-mi picară : luna le văzu şi nu le luă, soarele Ie văzu şi le luă—Bg. 583.
               LX. Ceaunul
     123- *Hurduz, burduz din Ţarigrad adus sub laiţă pus 2.
     124. *Am haită neagră, toţi munţii aleargă 3.
     125. *Am o haltă neagră toţi munţii aleargă
         şi numai urdă fată 1-
1, 2, 3, 4 Din j udatul Suceava.—C. pors.
ŞEZATOARFA
67
           126- 'Am o vacă neagră şi clnd fată, toţi copiii aleargă 1
           a)  *Am o vacă neagră :
                                        In toate zilele fată
               şi bâeţii stau Împrejur grămadă -•
                               LXI. Cercelul
                                   127 *lnc!rligată, imbîrligată. în gaură băgată 3.
           a *Clrligată, bîrligată
               in gaură de fată mare băgală <■
           b)  Incîrligată, invlrligată,
               în ureche de carne aninată— Rg- 229.
           128-  *Ustură şi mă doare, dacă întră, bine-mi pare
           a)  Usturime cu durime,
               clnd o pul, Îmi pare bine-—Isp- 132, Bg- 758.
           b)  Usturime cu durime,
               clndu-1 bagi, îmi pare ghine-—11- 14.
                                TiXTI. Cercul
           129-  *Ce-I rotund
               şi fără fund ? G.
   | hm lli"F-irnI, Suceava.—Com. do M. l.npt&cu. t l'in l’<iripnl, Tuto va. Com. do G. Popesc u.
   I liiu Ki iâli». Vilcoa. Com. do G. Popescu.
   « hm lini. Sneea i.—C. |iers.
      hm l"ioih«, Vilcoa.—Com. de G. Popcscu.
   I hl a Mroftonl, Bocea va.—Com. de M. Lnpesco.
G8
ŞEZĂTOAREA
                                 LXIII. Cernutul
          130-  In casă ninge şi afară nu- Bg. 463. LXTV. Cerul
                       131. 'Am un crin : la rădăcină veşted şi la vîrf înflorit.. 1.
           a)  Ia vlrf înflorit, la mijloc uscat, şi la rădăcina verde-
                                      (Cerul, aerul, pămînlul—Rg- 133, Bg- 456
          132-  *Am un om mare, mare: noaptea înfloreşte
               şi ziua se păleşte. -■
          133-  Am o sucnă mirie
               plină de pozderie.—Sb. 133.
          134-  Am un ciur de alune, şi numai două-s bune— Soarele şi luna—Sb- 134-
          135- Ce-I mal lung de cît drumurile,
               şi mal lat de cît mările,
               mai frumos de cît florile,
               şi mal uriclos de cît babele,
               mal drag de cît icoanele
               şi mal rău de cit tunurile.
               mal luminos de cît luminările
               şi mal întunecos de cît pivniţile ?3.
  1.  Din C'uraa. cotn. Broiftonl. jad. Sucoava. Corn. de NT. Vasilm.
  2.  Din ju . Suceava.—C. pers.
  3.  'iazetadââteaDuhu. 1881).
ŞEZĂTOAREA
69
            136- Nalt e tala, groasă-I mama, nebun e frate-meu.
                   — Cerul, pămîntul, vlnlul.—Bg. 614.
                                  LXV. Cetina
            137- *Ce-l mal mic de cît acul,
                         şi mal înall de cit bradul? 1.
                                LXVI. Cimpoiul
            138- *Am două rate cudulate, cine-a ghici,
                 şepte maţe s-or zgîrci. 2.
            139.  Belit şi mîncat
                 şi zbiară prin sat. 3.
            140.  Am o ginscă şoaică boalcă,
                 de grumaz şolu bîrlolil.—Sb. 59.
            141.  Umflă-mi-se, îngîmfă-mi-se, brebeneaua dai, dai,
                 şi n’al ce-I face.—Bg. 764.
                   LXVTL Cioara şi porcul
            142.  Ţotoiu moţoîii
                 duce pe ţoata moaţa, dar ţoaţa moaţa
                 nu duce pe ţoţoiO, mojoîu. —Isp. 78. I
     I Ilin Far^a-sa, Suceava. Corn. de T. Daniilescu.
       lini Brnştimi. Suceava.—Corn. de M. Liijwscu. 'il Inuirascu, iu «Revista literară», 1887.
70
ŞEZĂTOAREA
         a) Arţira pirţira
            Incalicâ pe arţolti plrţolu, dar arţolQ plrţoîti,
            □u poate să Incalice pe arţira pîrţira.—Bg. 155.
         b) Danţa manţa
            şede pe dănţolti mănţolu ...................... . Bg. 372.
         c) Glrza bîrza
            şede pe gîrzoîfi bîrzoni ......... Bg. 393.
             LXVIII Ciobanul si oile
        I4.3. *Ciugurele mărunţele lot pe drum inşirăţele,
            Ciugur mugur cel bătrîn şede jos şi bea tutun 1 ■
         a) Ciucurele măgurele
            merg pe drum Inşirăţele .
            Ciucur măgur şede In drum, trage din lulea la scrum- -- Sb. 116.
        144. *Ciugurele mugurele
            merg pe drum Inşirăţele.
            Ciugur mugur cel bătrîn şede jos şi bea tutun.
                 Halea palea ţine călea.
            — Oile, ciobanul şi cinele 2.
1. H:n jadoţul Snoeava. C. pers.
8. Pin Broştonl. Sucoava.—Com. de M. Lupnsou.
ŞEZĂTOAREA
71
           a)  *Ciugurele mititele
               merg pe drum iuşirâtele ;
               Ciugur mugur şede ’n drum şi se uită pe ’nprejur;
                    Halea palea tine calea.
               — Ciobanul, oile şi lupul 1.
           b)  Picuruşul picură, trepăduşul treapădă,
                    Alea malea
                    ţine calea.—Sb. 115.
           c)  Ţoţul moţul şede ’n drum. ţoaţele, moaţele
               trec pe drum-—Isp. 166, Bg. 741.
                                  LXIX. Ciocălăul
           145.  De asupra hârtie, în mijloc praf.
               şi de desubt pîrhaită.—Sb. 86.
                                  LXX. Ciomagul
           146.  Iu pădure născulu, în pădure cresclâ ; acasă dacă m’ aduseră,
               vătaf mare mă puseră. 2.—Isp. 111.
147.  Am un lucru mare in cap, subţire în trup.—Bg. 136.
  1. Din GăinoşU, Suceava.—Com. de P. Tlerosou.
2. In alte variante : Acasă dacă in-a adus
                    valaf de curie am fosl pus.—Bg. 428.
                    Acasă dacă m-adusc,
                    judecătorul salului mă puse.—Bg. 479.
72
ŞEZĂTOAREA
           148.  Nu-mi e frică, nu-mi e teamă, că am capul ferecai şi piciorul plumbat.—Bg. 6i7.
                                 LXXI. Ciorapul
149.  Oala de bou, varza de oae şi carnea de romin.
                                                      Isp. 16, Rg. 30i, Bg. 620.
           150- Cască peroasă, intra bilit-lu.—II. 34.
           Cf. cim. franceze :
           a]  Poil de câ et poil de lâ hausse la jambe, mects de lâ. 1.
                 —   La chausse.
           b)  Poil dehors, poil dedans,
               lCve la jambe, fourrc la dedans. 2.
                 —   Le bas de laine-
         Cf. cim- bearneză :
               Peu deliore, peu dehens ; lhebe la came, hique l’v dehens- 3.
                 —   Lou baix.
         Cf. cim. langhedociană :
               De qu’es aed ? de qu’es aco ?
                   Bourrut defora, bourrut dedins,
               aussa la camba, mets la dedins. i.
                 —   Un debas.
         Cf. cim. italiană :
              Pelosa de fora, pelosa de drento alza la gamba e mettela drento- 5.
                 —   La calza di lana.
1,  2. Kollumi, pp 04, OT).
3,  4, 5. Giaunandrea, p. 299.
73
ŞEZĂTOAREA
               Cf. cim- catalane :
                 a)  Peluda de fora,
                     peluda de dins, alsa ia cama y fica la dins- 1— La mitja de liana-
                 b)  Pelut defora, pelut dedius, alsa la cama y fica la dins- 2.
                        —    La nulja.
               Cf- cim. istriană :
                     Pil de fora e pil de drento: al za la gamba metela drento- 3.
                        —    La calza di lana.
               Cf. cim- ribagorzană :
                     Peludo per de fora peludo per dintro, viene la garra y se hi fica dentro- L
                        —    Media de lana.
                  Cf. cim gallega :
                     Pelo por fora, pelo por dentro, ergom ’a perna, m£to-a n’o medio- 3.
                        —    O pantalon, ou a media.
      1. Briz. p. 24.
      2.  Rolland. pag. G5.
      a. A. lve, Canti popolari istriani, p. 298. Torino. 1877.
      -I. Demufilo. p. 396.
      Ti. Idem p. 344*
74
ŞEZĂTOAREA
           LXXn. Ciorchinele de struguri
          151. Am un arap lalu ca cătrănea,
              ma-1 bagi !n gură-I dulce ca mierea.—II. 3.
                                 LXXIII. Ciresa
                                  i
          152 Ce este lntăi iubit
              şi In urmă e neprivit î—Pan-
                               LXXlV. Ciuperca
          I53. ^Mănăstire ’ntr’un picior-1-
           a) Mănăstire .’ntr’un picior- 2.
              ghici ciuperca ce eî—GDT. 53, Bg. 572.
           b) “Curte albă ’ntr’un picior ghici ciuperca ce-1 ? 3-
           c) Unâ casă prin-un picior
              cu umbrela easte sor- — II. 5.
           d)   Foişor într’un picior-—Br Cf. cim. franceze :
           a) Que qu’ c’a qu’a en mointieu don pr6 qu’eu eune pette et i chăpe î
                 — S’a in’ obson- 4-
           b)  Uno vea que n o qu’uno cliombo et un chopet 1
  1. Din jade(ul Suceava.—C. pere.
  2. La -Hoinînul glumeţ- 60, osto : biserica ‘ntr'un picior.
  3. r>in judoţnl Sucoava.—C. pers.
  4.    Qu'ost-ce qni ost au milieu du pre, <| ui a mie patto ot un chapeau ? — C'est un charapignoD. Rolland. p. 47.
ŞEZĂTOAREA
75
               et se ten dreit coumo un codet ?
                                 — Un tcharapognou-1.
                                      LXXV. Cinele
          154.  *FugI în grabă pînă ’n tindă vivura să nu te prindă -2.
          155.  *Are tata o oae laie
               ş’a fatat doi miel in pale ; efl zic : bîrrr! ea face : hlrrr !
               Eu zic: btrrr : oae Ia stlnă ; şi ea face hap ! de mină- 3.
                                  LXXVI. Cintarul
          156.  *Tata şede ’n pod mama l-apucă de nod- ia) Tata se sue ’n pod
               şi mama I-apucă de nod.—GDT. 27-
          157.  *Mă duseiii pe ici, colea după ciubuc de lulea nu găsilă ciubuc de lulea , dar găsim un cuib cu două-spre-zece ouă.
               Luăiu două şi Iăsăiu nouă.
               Helgea mă văzură, pe fugă mă luară,
' | |'ne L-hose qnî n’a qn'une jambe et un chapnau, ot se tient droitn comme nn cadet ?—lin champignon.—Quelques dovinailles du Forez et du Volay, în Mi'losine, I, p. 20. Paris' 1877.
  2. Pin judeţul Sucevei.—C. pom.
  3. Din G&iueştl. Suceava.—Com. do P. Ilerescu.
  4. Din judeţul Sucovel.—C. pers.
76
ŞEZĂTOAREA
              peste un corn de casă mă petrecură.
              —Bună calea născălări —Mulţâmim D-tale, ciotcă, botcă. 1.
          a) *Mă duseiu ici colea, luăiu ciubuc de lulea ; luăiu nouă, lăsâiu două, doară-helgea se mal ouă 2.
          b) *Mâ luăld pe ist comişor de casă; întîlniîu patru lărl călări
              —Buna ziua patru lari călări.
              —Mulţămim d-tale ciotcă botcă, adevărat măciucă- 3.
         158-Nici moartă,, nici vie,
         numai din coadă adie.—Isp. 30, Rg- 304, Bg. 611.
         159. Ce e mic ca oul
         şi poate ca boul?—Isp. G8. Rg. 220, Bg. 245.
         160- Am o găinuşă gălbinuşă, cu minciunită ’n guşă, cu dreptatea pe spinare—Isp. 135.
          a) Am o găinuşă gălbinuşă, cu minciunele în guşă
              şi cu dreptatea în spinare.—Bg. 3.
          b) Am o găinuşă             •
              ţine dreptatatea in spinare.—Rg. 279.
          c) Am o găinuşă
              cu dreptatea în spinăruşă.—Bg. 73.
          d ^Găinuşă ciuşâ
              cu minciunele ’n guşă şi cu dreptatea în spinare 1 1
1. Din ju<ie|ol 8ueeava —C. pers.
2. Din corn. Krnştmil. Suceam.—Com. do N. Vasiliu.
3. Din G&ineştl, Suceava.—Com. do P. Hotoscu.
4. Din Fişc&lia, Vilcea.—Com. de Q. Popescu.
77
ŞEZĂTOAREA
          161. Unghie de gae, coadă de tigac,
             creastă de ridichi—GDT. £5, Bg. 763.
          a) Lae bălae, unghie de gae
             creastă de ridichi—Rg. 110, Bg. 651.
          b) Unghie de gae,
             coadă de tigae, creastă de cocoş—A- P-
                 LXXVII. Cirligul cu care se smulg paiele
162- *Am un bou: niînincâ o şiră de paie şi nu se satură- 1.
153- Am un boii, dar tare: iarna cu nasul in paie şade, şi de gras e ca un par, şi burtă n’are nici un dram.— Bg. 113.
a) Un bou slab am foarte, iarna tot cu nasul in paie şade, şi de gras e ca un par, şi burtă n’are nici un pic.—Bg. 75O.
                         LXXVI1I. Cirligele
           164.  Cinci fraţi un puţ adară,
               dâ s s’agiungă ş’ nu pot iară.—II. 5O.
           LXXIV. Cişlegele de iarnă, Postul şi Paştelc
           165.  *Am şepte răcliţi descuete, şepte încuete,
               şi o mină de bucurie ; gîciţi, boerl, ce să fie ? i-
  I.  Ilin UoţăţuY. jud. Dolj.—Coin. do M. Pupescu.
      Din eom. BroştonI, Suceava.—Com. de N. Vasiliu.
78
ŞEZĂTOAREA
                                 LXXX. Cheia
          166.  Am o purcicuţă vijneaţâ, cînd o prinzi de urechi, face fişU! în coştireâţă—Sb. 16.
                                LXXXI. Chiotul
167.  Ce trece peste apă şi nu face valuri?
                                                     Isp 42, Rg- 338, Bg- 223.
Cf. cimiliturile franceze :
a) Qu est-ce qui passe au dessusde l'eau sans faire d’ombre ?
        —   Le son de la cloche.
  b)  Qui est-ce qui passe la reviere sans faire d'ombre ?
        —   Le son.
  c)  Qu' est-ce qui passe sous le soleil sans faire d'ombre ?
        —   Le son de la cloche-
  d)  Qui est-ce qui passe l'eau sans se mouiller ?
        —   Le son.
  e)  D6 qub passo sou lou sourel sans qu£ dingu ou vbzio.J
        —   Lou soun db lo compono- I.
Cf. cim- bretonă:
      Duvun a dreux ann dour hep skeut ?
        —   Ar zonn- 2-
Cf. cim. langhedociană :
      Qu’es aco que passo l'aigo sans oumbro ?
        —   Va sabi, Ion soun de la campano- 3.
   1.  RullaDd, No. 21.
   2.  Sauve, op. cit. p. 63.
   3.  BoLland, p. 10.
ŞEZĂTOAREA
  (X cim. din Forez:
                  Devinez qui travese l’eau sans faire ombre ?
         — Le son de la cloche. 1-
                             LXXXII. Chipăruşul
            168- *Cimiliga liga
                               de ţi se leagă limba- 2-
                              LXXXIII. Chiştele
            169. ‘Mă duseiQ la vorboteasă sâ-ml înceapă o ’ncepătură fără leacă tivi tură- 3.
                                LXXXIV. Claia
            170. *Intr’un deal rolat şede moşul îmllat- L
                              LXXXV. Clopotul
            171- *Şede domnul Buzdugan, şede sus într’un divan, şi cind porunceşte peste tot vesteşte- 5.
            Cf. cim- franceze :
             a)  Qui est-ce qui est Lăut monte qui appelle le monde de tout cot6?
             b)  Qui est-ce qui est haut monte,
                                    court habill£,
     1. Melusine, I, p. 254.
     2,  S. 4. Din Bruştenl. Suceava.—Com. do M. Lupescu.
     5. Din'judeţul Suceava.—C. pers.
80
ŞEZĂTOAREA
                qui appelle le monde de tout cote J —La cloche-1.
           172. Suuă»u frîul !□ curte
             şi auzi murgul din munte—Isp. 19, Rg- 286, Bg. 664.
           Cf. cimilitura rusască in traducere franceza /
                Un cheval hennit au loin, son mors resonne tout preş.
                  — Le tonnere- 2-
           173-  'Cercelul cucoanei urlă ’n fundul oalei- -Ia / Cercelul Doamnei
                iu fundul oalei —Rg. 77.
            bl Cerceluşul Doamnei
                in jurul căldărei- - Rg- 206-
           174-  Intr’o movilă adincă
                          umblă Voîca cîntînd—Bg- 481-
            a)  Pe o vale roLundă
                vine Stanca cîntînd—Bg- 634.
           175-  'Pana cocoslîrculuî bale fruntea tîrgulul- '
           \a) Pana cocostirculul
             bate ’n poarta Lîrgului-—Stăm., Ars-, Rg. 23, Bg. 644-
            b)  *Limba cocostirculul bate fruntea lîrgului- 5.
  1. Kollnnd. 274.
  2. Kovuo des traditioiis populai ies, ta iu. VII. 75(5,
  3. 4. Iiid judeţul Sucevei.—O. pers.
  5. Din Uiinetytl, Suueava.—Com. de P. Hereucu.
81
ŞEZĂTOAREA
        176.  *In mijlocul satului
             rage buhaiul împăratului 1-
         a)  *Rage murga In cetate, n’aCi venit vacele toate şi viţeii jumătate 2.
         b)  *Rage buha în cetate şi s’aude ’n nouă sate şi Cordunu 3' jumătate; n’ah venit vacile toate şi viţeii jumătate *•
         c)  Rage buha ’ntre hotară s-aude ’ntr’a şeptea ţară 5.
               4
         d)  Rage buha ’ntre hotară
             de s-aude-a noua ţară.—Sb. 42.
        Cf. cim- rusască în traducere franceză:
             Un poulain gris hennit dans un champ, mais on i’entend partout 6.
         177.  Bate toba ’ntre hotară
             şi s-aude ’ntr’ altă ţară.—A. P.
         178- *Ce tună ’n văgăună şi ciutele s-adună ? 7. 1
1. Din Stînca, Iaşi.—Com. de I. T. Popovicl.
2. Din Broştenl, Suceava.—Com. de M. Lupescu.
3. Cordunu. adecă Bucovina.
4. Din com. Broştenl. Suceava.—Com. do N. Vasiliu. B. Calondar pontru basme — Buc. 1887.
0. Revuo des traditions populaires, tom. VII, p, 75G. 7. Din judeţul Sucovel.—C. pers.
6
82
ŞEZĂTOAREA
           a) Cerbii zbiară, ciutele s-adună.
                      Isp. 22, Rg. 302, Bg. 222.
          179.  Strigă Cheşa di copaci
               să s-adune boi şi vaci.—Sim. 110.
          180.  Sus tună, jos răsună,
               toţi copiii s-adună.—St., Bg. 668, 719.
          Cf. cimilitura franceză :
               Qu’est-ce qui n’a qu'une dent et qui’appelle tous ses enfants ?
                  — La cloche 1.
Cf. cim. Catalană
     Qu’est-ce que cela : une vieille avec une (seule) dcnt qui fait courir tout le monde?
        — La cloche 2.
                IiXXXVI. Clopotul şi toaca
           181.  La noi lae lemnele,
                la voi cad surcelele.—Sb. 43.
           182.  *Badea rage prin pîrloage, lelea ’nglnă din grădină 3.
           Cf. cim. rusască, in tradacera frnceeză
           La jument hennit sur la montagne turque. le poulain lui r£pond sur la montagne de Sion
  ]. 2 Rolland. p. 118.
  3. Din judoţnl Suc» voi.—C. pors.
  4. Rev. d. trad. pop. VII, 756.
83
ŞEZĂTOAREA
                         LXXXVII Cloşoa şi motanul
          183.  Tandalica are mere,
               Tandalic vine şi cere ;
               Tandalica nu se ’ndurâ,
               Tandalic vine şi fură 1.
               LXXXVIII. Coada pasere!
I                           «
          184.  *Am o lacră : o închee vlntul, o deschee vlntul 2.
           a)  Am o carte : vlntul o Închide,
               vlntul o deschide.— GDT. 66, Şira. 166.
           b)  *Am o uşă: vlntul o închide, vlntul o deschide 3.
          185.  *Două gheme de mătasă le-am trimes la Voduleasâ, ca să-ml facă cusătură fără leac de livitură 4-
                                t.xxxtx Coasa
          186.  ‘Căţăluşă şargă tot clmpul aleargă 5.
  I In alte variante, na se doosobeşto de cit namolo ; la Ispiroscn (86) oste laiilita; la O. Den». Teudoresca, Gungulica; la Bulgârescu 607 Mat uţ.a.—Acoliţi i Imiliturâ se esplică şi prin «Cloşca şi nliul» la Marian (Ornitologia) undo ..... sub două nunio : Singhilica şi Angboluşa.
  2. localitatea de undo o culeasă, nesigură.
  3. Pin Găinoşti Suceava.—Com. do F. Heroscu.
  4. Din Stânca, laşi.—Com. de I. T. Popovicl.
  (i. Din jodoţul Sucevei.—C. ers.
84
ŞEZĂTOAREA
          a)  *Am o căţăluşă albă
              şi tot cîmpul aleargă 1-
          b)  *Am o căţăluşă albă toţi munţii aleargă 2.
          c)  *Am o haită albă prin iarbă aleargă
          d)  *Am o haită albă, toţi munţii aleargă
              şi nu-i om s’o întreacă l.
          e)  *Am o vacă albă. toţi munţii aleargă 3.
                            $
          f)  *Am o haită neagră
              şi toţi munţii aleargă <i.
          g)  Am o cotelcuţă neagră, tot cîmpul aleargă,
              şi tot urdă face.—Sb. 28.
          h)  Am o ţarcă bulearcâ
              tot cîmpul aleargă—Bg. 90, Sim.4.
         187.  Ştiuca din baltă s-aruncă, dumbrava o culcă.—Sb. 29.
         188.  *Vîj, vîj prin păiuş, ţanc, ţanc, prin copaci 7. 1
1. 2. Din judeţul Sucevei.—C. pers.
3. Din GăinoştI, Suceava.—Com, de P. Herescu.
4. Din Broştonl.—Com. do M. Lupescu.
5. Din Farcaşa, Suceava.—Com. do T. Daniilescu.
6. 7. Din judeţul Sucevei.—C. pere.
85
ŞEZĂTOAREA
             a]  Miş, miş prin păiş,
                 hacl, hac! prin copac!.—GDT., Rg- 249.
             b)  Iţa, iţa piin păiş, fîţa, flţa prin costiş 1.
            189. Mă suilâ în scai să văd de ca!; şi văzuiQ ştiucile păscînd luncile 2.
                         XC. Cobiliţa
            190- In pădure născulu. în pădure crescuîd; acasă dacă m-aduse
                 cerce! gre! îm puse—Isp- 62, Bg. 480.
                         XCI. Cocoşul
            191.  *La trup pepene, la cap peptene, la picioare rîşchitoare, cucoş boule pricepe-te nâtîngule 3.
             a) La cap peptene, la mijloc pepene, la coadă secere şi la picioare
                 rîşchitoare.—Isp. 87, Bg. 559.
      1. Din judeţul SucovoT.— C. pers
      2.  S. Crainic, in Revista CriticA-literară. An. I.—Iaşi, 1893.
      3.  Din judeţul Sucevei. —C. pers.
86
ŞEZĂTOAREA
          b)  La cap peptene, la spate seceră,
             la mijloc pepene.—Bl*., Rg. 49.
          c)  La cap ca peptenele,
             la coadă ca secerea,—Sb- 121.
          d)  *La cap peptene, la trup pepene,
             la coadă secere 1-
          e)  *La cap ca toporul şi la coadă secere 2.
          f)  *La cap pajură Ia spate secere, cucoş e, nătărăule,
             al pricepuţ, măi boule?-Rg. 6i, Bg. 493.
         192. *De la noi
              ••ii        -
             şi pin la voi zede şi cimpoifl. -1-
         193. *Am un om
             cu cunună de aur în cap, şi scoală morţii cu glasul lui. L
          a) Voinic sînt, haine port, nefăcute de mini de om ; strig noaptea pe la miezul nopţii şi ’nviez morţii; 1
1. Din G&ineştI. Sucoava.—Com. de P. Herescu.
2. Din GiuloştI. Suceava.—Com. do S. Mih&ilescu.
3. Din Mădoln, Suceava.—Com. do C. Pavelescu.
4. Din Glineştl.—Com. do P. Herescu.
ŞEZĂTOAREA
87
                Iar la moartea mea, în sîngele med mor.
                                GDT. 65, Bg. 769.
            194.  *Din piatră albă 1. filozof s-a născut; cînd cintâ te ’nviază, clnd moare, se botează. 2.
            a)  Diutr’o piatră albă proroc se naşte,
                nici creştin, nici păgîn, şi la moartea lui se botează în apă rece. 3.
            b)  Din lespezi piatră albă proroc se naşte ;
                cind cîntă, înviîază morţii,
                şi cind moare, îl mîncăm-—Bg. 247.
      Cf. cim. franceză :
   II y a prăsentement ici un prophete vetu d’une robe de loutes couleurs, laquelle n’a point de coutures, quoiqu’elle noii de plusieurs pifcces. Elle n’est ni de fii, ni de coton, ui de soie. ni de laine et elle n'est point faite de main d'liommc. 11 porte une couronne sur sa tete et il n’est pas mariii quoiqu’ il ait plusieurs femmes. Elles vivent toutes avec lui sans jalousie ; il meprişe l’or et l'argent, il va toujours pieds nus, aussi bien en hiver qu’en ete et il mărcile fort gravement; il est courageux, et fier. Ceux qui se coDnaisseni en physionomie pretendent qu’il court risque de ne mourir point de sa mort naturelle, mais d’une mort violente.
      — Le coq L
  ]. In alta variantă stă: Din munte alb.
  2. Din judoţul Sucevei. Cules personal.
  3. Ispiroscu, in Uevista literară, an. VI. ISBă.
  4. Bolland, 402
88
ŞEZĂTOAREA
                                 XCII. Cofa
195.  Am o vacă şi o duc dc coadă la apă.—Sim. 45.
           a)  Am o vacă pe care o duc dc coadă la apă.
                                                             Sb. 48, Bg. 85.
                                                                            ■
           b)  *Am o vacă albă 1.
                             o duc de coadă la apă. 1
                XCin. Cofa şi ceaunul
                        lg6. •—Tu, scurteică, und’ le duci?
                —Da tu, scurtă de coadă, ce al să mă ’ntrebi ? 3.
                               XCIV. Cojoţul
          197. Taur bălţat
              la spatele măti învăţat— Bg. 737.
                               XCV, Condeiul
          198. *De iute ce slut, trei mă ţiu; din nas Îmi curge otravă; glas nu am, dar cind vorbesc s-aude la marginea lumei. ia) De iute ce slnt, trei abea mă ţin ;
              din nasul meă curge miere şi venin; glas uu am, dară să strig cînd voiu 0 pus mă aude răsărit şi apus. 1
  1. In alte van auto culese în judeţul Suueavn, gu-vm : iapă albă. haită albă.
  2. Din Găineştl. Sucoava.—Corn. de 1*. Herescu.
  3. Din Giuloştl, Sucoava. Com. de S. Mihăilescu.
  4. Din Farcaşa, Suceava.—Com. de T. Daniilescu.
89
ŞEZĂTOAREA
             Efi lumea o Impăcluesc şi o invrăjbez, eQ pe toţi II bucur şi îl întristez.—Pau.
         b)  Trei mă prind, trei mă ţin, trei mă leagă şi mă desleagă,
             iar cu vărs din limbă foc şi venin. 1.
         c)  Trei mă ţin, trei mă poartă, cinci mă duc de mă adapă;
             din nasul meO curge miere şi otravă—Sb-128.
        199.  Tae-ml capul, scoate-mi limba, dă-mi să beâ
             şi să-ţi vorbesc.—GDT. 68, Bg. 726.
        Gf. cim. franceză :
             L’on me tire, on mc taille, on me rutaille, je fais la paix et la guerre, toutes Ies plaies il me faut boire, ct je contente tous Ies amoureux. 2.
                                 XCVI. Corabia
        200.  *Pană ’mpânată. pe apă lăsată.
             cu mină de om cu voe de domn. 3.
        201.  Am o giscâ pe apa
             şi cu fulgii in pădure.—Bg. 68.
1.  Leon Wolf, in Voinic in llorit.
2.  Melusino, toI. I, p. 254
3.  Din judeţul Sucevei.—C. pers.—La Rg. 303 explicata prin .moara».
90
ŞEZĂTOAREA
          202.  Am un lucru:
               suflet n’are, suflet dure,
               de pămînt nu se atinge.—St. Rg. 24, Bg. 34.
            a)  Suflet n’am, suflet duc,
               de pămint nu mă ating.—Bg. 707.
            b)  Pe cea vale nourată vine-o fiară ’ncornorată, de meşteri streini lucrată; suflet n’are. suflet duce
               de pămînt nu se atinge. — Al., Bg. 646.
          Cf. cim. rusască, în trad. franceză :
               Au milieu des montagnes (rivage) court un cheval noir, couvert de tapis, ornl de clous 1.
          202. Clnd eram în viaţă
               umbream cu multă dulceaţă pe tot omul ostenit; acum însă după moarte de altă soartă am eii parte : ca să ţin necontenit vil pe mine, vil sub mine.
               Să vedem: ghici-vei bine?—St. Rg. 25, Bg. 193 Cf. cim. franceze :
  a) Devine une chose morte et qui a vdcu,
     qui a ct£ baptiste apr&s sa mort pour porter Ies vivanls. — Un navire. 2.
  1.  Borne do trad. poji. Vii. 756.
  2.  Sauve, 93.
91
ŞEZĂTOAREA
  b)  Quand j'etais vif, Ies vifs passaient sans prendre ai or, ni monnaie, et £tant mort, Ies vifs et morts je porte et Rouvent fois garde la porte et Ies hommes m’envoienl sou-vent sur l’oude.
     —   C'esl un chene, car il nourrit Ies pourceaux de son fruit, et aprfes qu’il est mort on en fait des planches pour faire des planchers, des portes, des navires, des bateaux pour aller sur l’eau. 1.
Cf. cim. in limba alsaciană veche :
     Was ist das: do es lebl do speysst es die Icbendigen; do es todt do beschirmpt es die lebendigen ; es trug die lebendigen und ging uff den lebendigen
     —   Ein EichbaOm der gibt sein frucht den seuwen, wan er abgehauwen und zu den heiisern gemacht wirt, beschirml er die menschen, oder so man schifl' daraus macht, tregt er die menschen und peet uff den fischen. i-
Cf. cim. lituană :
     Als ich lebendig war, năhrte ich lebende; als ich todt war, trug ich bebendige. Was ist das ?
     —   Die Eiche. 3.
                            XCTVTI. Corlata şi coşul
           203.  *Am patru fraţi:
                p’o minecă de cojoc băgaţi, şi toţi beu tutun cu lulelele, i-
                            xcvm. Cortul ţigănesc
           204.  Ce casă e agăţată pe lemne :—Bg. 303.
   1.    3. Rcillaml, |>. 1-1-15.
       Din Fisc&lia, Vîloea,—Com. de 6. Popesou.
92
ŞEZĂTOAREA
           a) Ce casă-i spînzurată
               pe lemne agălatâ ?—Sim. 151.
          205.  Ce casâ-î, pe care într'o clipă o făcea, iutr o clipă o strîugea, şi pe cal o punea ?—Sim. 152.
                                XCIX. Cosciugul
          206- Cme-1 face, nu-I trebue;
               cine-1 cumpără, nu e pentru el ,• şi cui îl trebue, nu-1 ştie şi nu-l vede.
                                                              Isp. 124, Bg. 231.
           a) II face cui nu-i trebue,
               îl cumpără cine nu-1 doreşte, şi trebue cui nici nu-1 vede.—GDT. 77.
          Cf. cim. franceze :
                                                      a) Celui qui le fait ne s’en sert pas, celui qui s'en sert ne le voit pas.
               — Un cercueil. 1-
  li) Celuy qui la faict n’en a besoing ; celuy qui la faict faire ne la veut pour soy et celui pour qui est faicte nc s’en soucie.
     — Une biere pour un tr£pass£. 2.
  c)   Adeviuez que c’est: cellui qui le vent en est joyeux; ct cellui qui l’achate en est courrouchiez, et celui qui en besoiugne le met n’en scet riens.
   — C’est un luysel. 3.
  1.  Momsine, I. 257.
  2,  3. Roll&nd, p. 119-120.
93
ŞEZĂTOAREA
  d]   Celui qui le fait, c'est pour le vendre ; celui qui l'a-■ In-te ne s'en sert pas ; celui qui s’en sert ne le voii pas.
        —   Un cercueil. 1.
           Cf. cim. catalană -
                Qui la fa, no la voi;
                qui la veu, no la desitja,
                y qui la fa servir ni la veu ni la compra.
                  —   La caixa de mort. 2.
           Cf. cim. italiene :
            a)  Chi la fa, la fa per vende', qui la compra, non l’adopra, qui l’adopra, non la vede’.
                  —    La cassa da morto. 3-
            b)  Chi la fa, no l’adopera
                e qui l’adopera no la vede.
                  —    La cassa da morto. 4.
  c> Qua’l e quella cosa, che colui, che la fâ non hâ biso-gno alcun, e colui che la ia fare manco la vuol per lui, e rnlui par chi e fatta non ne ha bisogno ?
        —   La cassa de i morţi. 5.
           Cf cim, castelană :
            a] El que lo hace lo hace cantando, el que lo compra lo compra llorando, el que lo utiliza no lo ha de ver.
                Decidme i qu£ puede ser ?
              — La caja de muerto. **• I
    I Uri*. |>. 56.
    I Bolland. p. 120.
    <1 (liannandroa, p. 301.
4. Rollaud p. 120.
5. Boliand p. 161.
6. Demofilo, p. 62.
94
ŞEZĂTOAREA
             b) El que la bace, la hace cantando, el que la buşea, la buşea Uorando, el que la disfruta no la ve. ţ Qu<S es ?
                 — La caja de muerto. L
           Cf. cim. istriană :
                 Chi la fa, la fa per vendi; qui la compra, nu ’l ’aduopra ; qui l’aduopra nu’ la vido. 2-
Cf. cim. alsaciene :
 a) Der est macht der darfs nit, der es kaufft der wils nit, der es brtichl der weiss nit.
        — Ein dotten Iad.
                                            *
             b) Wer ’s macht briicht ’s nit, wer ’s kauft b’halt ’s nit, wer ’s briickt weisz’s nit. 3.
                                       C. Coşul
                                   i
           207. *Am un sac cu mac
                 la amlndouă capetele deslegat. 4.
             a)  Am un sac cu mac.
                 şi şede cu gura ’n jos
                 şi nu se varsă. 5—St., Rg. 37, Sb. 6.
             b]  Am un sac plin cu mac : gura ’n jos e pusă
                 şi de loc nu se varsă.—Rg. 40. 1
  1. Demnfiln, p. 03.
  2. Ive. p. 297.
  3. Rolland, p. 120.
  4. Din MAdnia, Suceava.—Com. de C. Pavolescu.
  5. La Bibicescn [XX] esplicat prin «funinginea».
ŞEZĂTOAREA
95
           208. Ghici ghicitoarea mea :
                moş Drăgan cu un dinte!—GDT. 78, Bg. 411
           209- Mama lata, tata grosul, nenea lungul.
                —Vatra, coşul, fumul.—Isp. 130.
            a.) Tata lungul, mama lata,
                nenea fluerătorul.—GDT. 80, Bg. 739.
            b)  Tata lungul şi nenea fluerătură.—Rg. 356-
            c)  Sora mea înflăcărată, mama groasă, tata lung, şi nenea fluerător.—Ars.
            d)  Mama lata, tata grosul,
                frate-meă fluericIO.—Rg.
           210.  Am o vacă mare cu ţiţa ’n spinare.—A. P.
           211.  Tata înalt, ginerele turbat, maica milostivă, surioara albă.
           —Coşul, focul, pînea, cuptorul-—Bg- 735.
           212.  *Am un sas cu sacu ’n nas.
                —Coşul cu astupătoarea. 1.
   1 lnn Broştonl. Suceava.—Corn. po M. Lupescu.
96
ŞEZĂTOAREA
              CI. Coţofana (ţarca)
               213.  *Ce e lungă cit o drugă, şi de groasă cît o ceapă, şi nechează ca o eapă. 1.
      214.  Unde i alb, nu-I omăt;
           unde-I negru, nu-I pămînt.— Sb. 105.
      215- Să fiu albă — nu-s cucoană ; să fiu neagră — nu-s ţigancă, să fiu verde — nu-s mătasă.—Isp.
                     i
       a) E albă—da nu-1 jupîneasă;
           e neagră—şi nu-i ţigancă.—Bg. 380.
      216.  Fata de pandur
           cu vlrghia In spate.—Rg. 231.
      217.  Ce merge pe drum
           cu ţandura ’n fund?—Rg. 195.
      218.  Ce-i la cap ca o doamnă
           iar la coadă ca o daltă?—Sb. 106.
      219.  Ce-i frumoasă ca fetele
           şi nechează ca epele?—Sb. 107.
      220.  *Titirişca-frişca
           sare pe ţînţoiU-bînţoIu, dar tîntoIU-blutoIU
1. Uin (iiinaşti, Sncaava.—Com. de P. Horesc».
2. La Bg. 385. e «pîrghia».
97
ŞEZĂTOAREA
             nu poate sări pe titirişca frişca 1 — Coţofana pe porc.
         a)  Titirişcă-frişcă
             se pune pe titirişc-frişc
                         .    . Bg. 233
         b)  Angheluşca-mengheluşca
             şede călare pe anghelol mengheloîă
                              • Rg. 123
         c)  Mic-pestric
             se sue pe moc-mondoc
                   .     .    . Rg. 195
                   Cil. Crăpătura.
        221.  Ce nu e făcut de om?—Isp. g2; Rg. 312. a) Ce e Li casănefâcut de mînă de om î 3im. 159
                     cm. Cringul.
        222.  Se vaită ciocoiu Radu
             că i-a fugit satu -Rg. 209
                     CIV. Crişma.
        223.  Aşchia bradului 2 ţiitoarea satului.
                CV. Crucea bisericel.
        224.  Pana cocostîrculuî bate faţa tîrguluî 3
                   CVI. Cugetarea.
        22’>. Ager sprinten şi uşor. fără aripi pot să zbor printre ploae printre nor. —Br.; Rg. 332.
    n I)in judeţul Suoovol. — Cui. pors.                __
    1!) Iun Crucea, corn. Broştenl jud. Suceava.—Oom. do N. VasiliQ.
    B) I'in judeţul Sucovol. — C. pors.                             ~
98
ŞEZĂTOAREA
        a) Trup-lu ’mi I-am multu lişor, şi fără de-arpete’mi asbor, nu eseu nici neor.— II. 35.
                                  CVII. Cuiul.
       226.  Hoţul întră’n casă
            şi capul afară-şi lasă.—Isp. 115, Bg. 416.
        a) Trupul Îmi bagă ’n casă şi capul afară-mi lasă.
            .  * .     .     .— Pan., Rg. 94, Bg. 728.
        bj Trup-lu îmi se bagă ’n casă,
            ş’ cap-lu 'n afară-mi s'lasă.—II.24.
       227.  In cap mă bate, în zid am Intrat, şi toate lucrurile
            de mine le-a agăţat.—Bg. 474
       228.  Ce se propteşte în cap
            ce să-ţi între în tălpi î—Bg. 259.
       229.  Am un moş într'un picior :
                 ghici ce e î — Ars.
                            CVIII. Culbecul |meleul|
       230.  *Răzbuc pe carare cu doba’n spinare. 1
       231.  Cu coarne ca boul, cu şea ca un cal,
   1). Din judeţnl Sucevol. — Culos pors.
99
ŞEZĂTOAREA
             se urcă pe copaci ca un şearpe.
             Isp. 13, Rg. 278, Bg. 18i, 221.
         a Mă ’ntîlnil cu’n dobitoc, dobitoc nu era, coarne avea. boQ nu era ; samar avea, magâr nu era ; picioare n’avea. dar in copaci mi se suia.
                                Isp. 122, Bg. 576.
        2^2. Am un bou, cu trupul în grajd, cu coarnele atarâ 2 3. — Sim. 9.
         b Coarne are, şi boii nu e.—Rg. gi, Bg. 22O
        233.  *Am un ou, şi nu-i oii,
             şi cu coarne, şi nu-I bou. 3i
        234.  In căsuţa pestriţată şeade-o vită 'ncornorată ce căsuţa ’n spate poartă.
             D’atingi vita la corniţă trage capui în căsuţă.
             Spuneţi-mi, copil, îndată ce e casa pestriţată,
             ce e vita 'ncornorată.—A. P.
         al Ghici ghicitoarea mea :
             ce umblă cu casa ’n spinare ?
                                   GDT. 188, Bg. 4O7.
         b| îmi port casa în spinare
             şi din gură-m! pică bale.— A. P.
    2) Aooeaş cimilitură are la Sima şi deslogarea prin -sfrodol.»
    3) Din Crăcea, Suceava. — Corn. de N. Vasiliu.
100
ŞEZĂTOAREA
      Cf. cim. franceze :
       a| Qui est-ce qui peut sc promener sans quit-ter sa maison ?               —L'escargot.
       b|             U houmiot
           qui s’emporte sa mayson darre deu cot ?
           —    Lou carcolh. 1
      Cf. cim. catalana
           Puja paret amunt ab la caldereta al cui.
                                  — Lo caragol. 2
      Cf. cim. castelană :
                    f
           l Quă es qu6 es
           del t ama no de una nuez,
           sube la cuesta
           y no tiene pi£s ?
           —    Carcol. 3
           CIX. Culmea (cu velinţă)
      235.  In pădure născui, în pădure crescu! ; acasă dacă m-aduse creţinJă vărgată îmi puse — Rg. 482.
           CX. Culmea, uşa, iereastra
      236 Am trei fete într’o casă;
           una zice că de ar veni duminica
  1)  Rolland. 75.
  2]  Bnz. i>. 51.
  S) Demofllo, p- 73.
101
ŞEZĂTOAREA
            să se gătească ;
            alta zice că de ar veni noaptea să se odihnească; şi alta zice : ori vie, ori nu vie că mie tot una-mî face. — Rg.
            CXI. Cumpăna fintinel
        237. 'Tata se sue ’n pod
            şi mama l-apucă de nod. 1)
        238. Cănd e ziuă, hoha 'n sus şi hoha ’n jos, cînd e seara, hohostîre hoha. — Sim. 18.
            CXll.^ Cununia
        239. Ce nod cu gura se înnoadă şi cu mini nu se desnoadă ?
                            — Pan.. Rg. 65. Bg, 201.
         a' Nod-lu nu gura ci s’noadl
            cu mina nu se disnoadâ. — 11. 29.
            CXm. Cuptorul
        240.  Veni titirigile, luă pipirigile,
            rămase doltorul gol 2) — Isp. 7g, Bg. 767.
         a Veni pipirigul, luă titirigul,
             rămase gol cucurigul. — GDT. 69, Bg. 770
        241.  Am un moş bătim, tot minlncă
     I)  LUu judoţ.ul Sucevei. — C. jînre.
     111 La Bulg&resuu. |689, : *ţfi re mase burtosul gol.’
102
ŞEZĂTOAREA
            şi nu se satură. — Sim. 36, Bg. 87.
       242.  Am o vacă : clnd se balegă, toţi aleargă.
                                    Bg. 129.
       243.  Din afară întunerec, din lăuntru luminos.
                 Sim. 38, Bg. 352.
       244.  Tată nalt ginere turbai, maică milostivă, surioară oarbă.
            — Cuptor cu pine. — Ars.
       245.  Am o cămaşă numai din petece făcuţi,
            şi nu-I împunsă nici odată cu acul —Sim.37.
       246.  Sărlntocul îmbrăcat in cojoc de brad, stă In mijloc de sat
            şi clnil nu-1 bat. — Sim. 39.
            CXIV. Curcubeul
       247.  *Bolbucîn genune trosc peste pădure. 1
       248.  *Naframă vargată peste mare aruncată. -
        a| Şerveţel vărgat peste mare aruncat.
            GDT- 89, Rg. 47, Bg. 675. 1
   1, 2| Diu judeţul Sucevei. — C. pers.
ŞEZĂTOAREA
103
         b Un peşchir în vărgat
             peste mare aruncat. —Rg. 266.
         c Am un ştergar vărgat
             peste mare aruncat.— Bg. 12,671.
         d Ştergărel vărgat pe culme aruncat.
             Isp. 53. Rg. 340, Bg. 673.
         ej Ştergar vărgat
             pe Dunăre aruncat. — Bg. 676.
         f| Panglicuţâ invărgatâ
             peste mare aruncată. — Rg. 324
         g Distimele chindisită
             stri neori arucutită. — 11. 22.
             CXV. Cureaua
        249.  Noptea şoplrlă şi ziua cerc. I1 CXVI Curechiul varza
        250.  Trupul, capul mi-I tot una, pe-un picior stau totdeauna, am cămăşi nenumărate
             şi le port toate ’mbrâcate.—Pan.Rg. 86.Bg.2l.
         a Capul, trupul mi-s tot una, pe-un picior stau tot deauna şi cămeşi nenumărate. £|
1, 2| S. Crainic, in Berista Critica—literară, IV, p. 156.
104
ŞEZĂTOAREA
        b)  *Zece cămeşi, pe toate le'mbrac. 1
       251.  *Am o babă fărfalogoasă şede cu boeril la masă. -
        a| *Am o giscă flenduroasâ şede cu Domnul la masă. 3
        bl *Ş8de la ma:ă
            o babă flenduroasă. 4
        c| Am o fată trenţâroasâ
            şede cu.Vodă la masă.—St., Isp. 18,Bg. 18.
        dl Am o babă rufoasă
            şede cu Vodă la masă.—Hg. 14, Bg. 28
       252 *Ulcioruş, bulcioruş
            şede ntr’un vlrf de picioruş. 5
        a| Am un ţuţuruş
            pe un picioruş '—Sb- 94
        bj Todorut In picioi-ut. — Sim- 23-
        cl Am un moş intr’un picior. — Bg- 6.
        d Gâldăruţă, burducuţă,
            şede n sus în picioruţă, — Sb- 95.
        ej Angheluş cu'n picioruş,
            haine verzi pînâ’n pămint. — Pan.
1 f 2f 3, 4, 5. Din Giule^ti. Suceava.—Com. da S. Mih&iiescti.
__________ŞEZĂTOAREA __________ ___________105
        f Henghereasă’ntr'un picior
            cu haine verzi pină’n pâmînt. —Bg- 415.
       253.  *Şede afară un limp de vreme, şi după ce o virim în casă, afară nu mai iese. 1).
            CXVn. Curechiul, omul şi capra
       254.  Strigă cel c’un picior pe cel cu două,
            să vină câ-1 minîncă cel cu patru—Sim. 24.
                CXVm Degetul (cu inel)
       255.  Am o frigare de os şi carnea de fier.—Ips. 118.
        a)  Frigarea de cai ne şi carnea de fier. —G DT. 91.
        b]  Am o frigare de carne şi bucăţele de fier
                                                                  Rg. 190.
         256- Tsintsi nveste ku tasurile n kap. * 2 3)
         a yingits frats kn plostle n kap a)
                        CXIX. Desagii.
        257.  Pe drumul lui Turturuş un curcan cu două guşi- 4)
         a) *Pe valea lui Ivănuş o curcă cu două guşi- 5)
       Din Uinluştl, Sucoava. — Corn. de S. Mihăilescu.
    2) Weigand, 25.
    3) Weid, BO.gan
    i) S. Crainic, in Rovista Critică—literară, An. 11.
    5) Din Mo|.2ţ&î, Dolj.—Com. de M. Pouesca.
106
ŞEZĂTOAREA
                              CXX. Dimerlia
     258.  * Aşchia bradului, curva satului *)
                           CXXI. Dinţii [fi gura
     259.  Sus masă, jos masă,
          Ia mijlofc fasole aleasă.—Bg. 712.
     260.  Am o căsuţă
                        plină cu osuţă.—Sim. 149, Bg. 9 i.
     261.  *Am un ocolaş plin de miei albi ^
       a Am un grajd cu miel albi. —Bg. 201. b, Am un grajd roşu şi caii albi. — Rg- 316
       c)  *Am un coşaraş plin cu mieluţi albi. l. * 3
       d)  *Am uu ţărcuşor plin de mieluşori- 4
       e)  Am o poeţică, plină de miei albi—Sb. 69-
       f)  Am o poiată plină cu vaci albe- - Sim- 148.
       g)  Sâcşori albi sub ştreaşnă roşie.—Sb.68-
       h)  *Am un cuptioraş plin cu epuraşi. B)
l. Din judeţul Sucevei. — C. pers.
1. Din judeţul Sucevoî. — C. pers.
'■*. Din Broştonl, Suceava. — Corn. de M. Luposcu.
4, 5. Din Găinoştl, 8ucoava. — Com. do P. Horescu.
107
ŞEZĂTOAREA
         Cp. cim. franceză :
              Deux rangees de pctitcs jumeuts blanches, il y en a une rouge qui Ies bat toutes. —L-es dents et la langue. 5)
         Cp. cim. veneţiana :
                    Mi go un convento picn de fraţi drento, tuti vestii d’un color, eto del padre prior-- Boca, denti e lengua 6).
         Cp. cim. istriană :
                    Mi go un prâ de carighelni douti bianchi et douti feini; douti douti d’un culur, fora ch'el padre magiur.
                    — I.a boca, i denti, la lingua 7 8)-
         Cp. cim. castelană :
                    Al revolver una esquina me encontre con un convento las monjas vestidas de blanco y el sacristan en el medio— Boca- S).
     S. KoIUnii. p. CC).
     l>. RoUand. p. 61.
     7. Ito, op. cit., p. 298.
      8. Demofilo. p. 51.
108
ŞEZĂTOAREA
       Cp. cim- catalane :
            a)  Un convent de monjas blancas
                 y la mare abadesa al mig.
                 —   Boca, dents y llenga- ■)
            b)  Un convent de monjas blancas, dintre hi ha un frare vermell que’ls hi repica los ancas-
                 —   La boca. 1 2 3)
       Cp- ciin- alsaciană :
                 Es isch e stăllele mit wisse wellele ; cs răjt nit drin, un schneit nit drîn un isch doch allewil nasz-
                 —   ’S miil mit de zăhne e).
       Cp. cim argoviană :
                 I weisz cblifes stalleli mit viele wisse welleli, es schneit uit drî, es isch keis fass und doch isch ’s alle wile nass.
                 —   Mund- 4)
       Cp- cim- germană :
                 Es ist ein schoner Garten mit weiszen Palissaden,
   1. Briz. p. 13S.
  2.  Briz. p. 26.
   3. 4. Bollanil, p. 61.
109
ŞEZĂTOAREA
                es regnet uud scheint nicht hinein und ist doch imraer feucht.
                — Der Mund. 5)
       Cp. cim. lituane:
           a)      Ein kleines Speicherchen, voii von wasch-blauelchcn- Was ist das ?
           —   Dor Mund mit deu Zăhnen.
           b)       Ein Stănglein voi weiszer Htihnchen. Was ist das?
           —   Die Zăhne im Munde. c.                •
       Cp cim. buriaţilor din Siberia, tradusă în nemţeşte: Hinter dem Berge steht ein rothes Pferd im Dressur * 7
       262.  Albişoriî trieră, socolaiul mătura.
           —   Dinţii şi limba.—Bg. 127.
                       CXXTI. Dopul.
       2G3. Intr’o vale adîncă
           se vaită un popă de brîncă-—Bg- 478.
                     CXXIII. Drumul.
       2G4. Nenea Stan gîrbovul !—Rg. 118, Bg. 615. 265- Ce n’are căpătăiu ?—Bg. 302.
       266. Ce nu poţi lega de gard ?—Bg. 305.
    5. fi. Iiollnud p. 62.
    7. Gombqjew, loc. cit.
ŞEZĂTOAREA
       267. *Am un ciung
            cit a fi lumea de lung.
                                                                     a) *Ştefan lungul cît pămîntul;
                Ştefăneasă pe la casă. i 2.
                   CXXIV. Dumnezeu.
     . 268. Este o fiinţă ce nu poale suferi pe alta asemenea ei.—Iep. 45, Bg- 304.
            a) Cine nu s'a născut şi incă n’a murit ? Bg. 108.
           CXXV Dumnezeu, pâmintul şi vintul
       269. Naltu-i tata. groasă-i mama, nebun ÎI fra-te-meii.—Rg. 42.
                      CXXVI. Fasola.
        270.   *Umflă-mi-se, gimfâ-mi-se, gimbîeta scoală-mi-se 3.
        271.   Chirchiriţa mirchiriţa, cîrcel toborija. Ips 127, Bg. 230.
              a) Endelită mendelită, de cîrceî tăvălită. Rg. 228, Bg. 378
    1. Din judeţul Sucevei.—C. pors.
    2. Hin fiăinoşH, Suceava.—Com. <lo P. Herescu.
    3. Din judoţul Suceava.—C. pers.
ŞEZĂTOAREA             111
              b) Tendeliţă mendeliţă, po clrcea toboliţă. L
         272.  Albă păsărică, pe arac se urcă, n'are aripioare,
              n’are nici picioare.—GDT 99, Bg. 230.
              a) Păsărică nu e, pe araci se sue ;
                                          albă e, picioare n’are. —Ips- 96, Bg- 627.
         273.  *Lelea Paiagliia daca ar avea scări, s’ar sui la ceriu. -
              a)  Şasea Parasca, s’ar sui In ceriu dar n’a-
                             re picioare 3 - Bg. 698.
              b)  Rascări crascărl să aibă scară s’ar sui
                                  la ceriu- —Bg- 652-
         274.  Pină să se coacă miezul, de ce-I mînîncl coaja? — Rg. 270.
         275.  In buzunarul Stoichel. staO cerceii Voiclieî. — AP.
                CXXVII. Faţa casei (cu vatra,fo cui, pirosteile, ceaunul, apa din el, mălaiul şi făcâleţul).
         276.  Lată peste lată : peste lată—îmbujorată: peste îmbujorată—crăcănată ; peste crăcănată — măciulie; peste măciulie —limpezeală; peste limpezeală— gălbenealâ; peste gălbeneală —huduleţ- — Isp- 171, Bg. 562-
       1.  S. Crainic, în Revista Critică-litcrară, an, H.
       2.  Ihn Broştcn’, Sucoava.—Corn. dr M. Lupescu.
       3.  La Sim. 7, o: „s'ar sai în ceriu şi n'aro scară1-.
112             ŞEZĂTOAREA
                    CXXVm. Fedeleşul.
       277.  Urduc hurduc, de barbă-1 duc
                                   de barbă-1 aduc.—Ips- 85, Rg- 105, Bg. 752
        a.  Ciuluc butuc, de barbă-1 apuc,
                                   de barbă-1 duc, de barbă-1 aduc.—Sim. 115.
        b.  Hîltlc bîltlc, de barbă-1 duc,—AP.
        c.  Am un moş bătrîn, bătrîn; de barbă-1 duc de barbă 1 aduc. — Ars.; Bg. 9.
       278- In pădure născuin, în pădure crescuiQ, acasă ae m-a adus, pliu cu apă m-a pus. — Bg-468.
                    CXXIX Femeea
                                   279. Am o floare frumoasă, bărbaţii o miroasă, numai lor li-I drăgostoasă. —Pan.. Ips. i73
        a. Ce floare e mal frumoasă din cîte flori miroase, bărbaţii o iubesc.
                        femeile o urăsc? — Br., Rg. 334.
                 CXXX. Femeea măritată-
       280 Cind n'aveam, i[\ dădeam; acum am şi nu-ţl dafl.—Ips. 158, Bg. 236.
ŞEZÂTOAREA
113
                       Meşteşugul şi măiestriile de prins peşte în judeţul Suceava.
      I Yolmwl. meşterie iie prins peşte, se fiice in două feluri: ţă-«iil şi Împletit iu ochiuri. — I’entru ţăsut, urzala-f de fuior şi bă-tuliirn de cilii: rindurile se lasă rănile, ea să se poală strecura a-|m. iIu iui şi peştişorii cel mici, — afară de rlimayă cel de tot mim .
      Ol in ochiuri se face din aţă răsucită împletită in două) de Win lirele lungi. rămase iu urma răgelnlulul şi a periclulul, eu mrc unul cilii! şi din el la pieptănă! scol Imcil.
      Ochiurile se’inplelesc eu o suveleup» de lemn, scobită de a-niiimIium capetele, de-a-lungul eărela şi printre scobituri stafl ilepa-ulc uiiil multe rindurl de aţa. Cu suvcleuLa tot inoadă ala pe un |mH rotund, după grosimaa căruia fese lărgimea ochilor, cari-s iu pa-tf ii rum uri. Mai multe sule de rindurl de aceşti ochi inotlaţi umil nilul, fac o pi uză mare. mal mult lungă de cil lată. Amindouă Mqrlelc stau întinse pe cile un hă| gros numit hadaivg legale cu o fllini. învălătucită pe lingă hadarag şi printre ochiurile de j>o mar-ptiicii cupătulul.
      De hadaragi se trage volocul prin apă. întins de cel puţin 4m uiimcul.
      I'riu ochit de pe amindouă laturile se ingrădeşte cite o şfară wituhii. cu capetele legale de hadaragi. cari şfcrf aii numele de IMi th\ dc sus şi coarda <lo jos.
      I iiuI poartă iu mină un şfiohjliic (ghioacă). cu care huhneşle
                                  ^— -----' 8
114
ŞEZĂTOAREA
  in apa de sul» maluri şi Iute, pe unde n'ar pulealrete volrnuil.lumi aii să scoală, se apropie «le mal. Corzile ti" marginile imjurzile in creţite) aşa că mijlocul se lasă ca un sin. Yolocul slujeşte prin apele mari. nu şi prin părălaşe.
         2 Crîsnicul. <> pinză in palm colţuri (pătrata), lucrată ca pentru voloc; ort ţesută, ori in ochiuri. Marginile-s ingurzite ile cile o şt'ară, asa clini ii rătlical in sus. mijlocul se. cufundă in jos lor mind un sin. «lin caro cit sare peştele, «la tot nu poate să lasă.
         Două nulele groase, îmloite ca un cerc şi puse cruciş una peste alta, capetele lor slail legali «le citc nu colt al pinzei. De beţele - crucişele se leagă un ţăpoi lung, «le care. poartă crîsnicul şi cu ajutorul căruia prinde peştele Iară ca păşeam/ să se mie. Păscarul sta pe mal şi numa’ntimle crisnicul pe deasupra, de-l aşiză iu mijlociul apei.
         In mijlocul pinzei este «» aţă. pe lingă care stă învălătucită o bucală de mămăligă. La rădicatul crisuiculul, I re buc să tragă lin dr ţăpoi, să nu sinunclască. doar uu s’or spăria oaspeţii meseni din prcjurul mămăligel aşternută pc fundul crisuiculul.
         Lu crisnicul lîiră ţepoi îmblă băieţii şi femeile, pe la apa iui că pe sul) maluri şi răchiţl. uiidc-l asază şi bate* cu ştiolgicu uri cociorva «le tras cenuşa «lin cupllor. (ai crisnicul se mal pesculcşle şi cu ajutorul tulchiijului. care-1 făcut din o scimlurică «le lemn bortit la capete, in care stau inpănuile capeteli* unul băţ arcuit, de cart poartă l/tlrhifful.
         Adesa-orl se văd pe rîul Moldova cite o oaste de lîmiel înşirate una lingă alta. pe lăţimea apel, din dini in vale tot aruncă eris-nicile înainte, pe cari le ţin cu cfle-d mină, iar cu alta şi ifi'n pi cior tirie tălcliigu <‘are stirneşte iluliril peştişorii) ascunşi prinţn prundiş: — îndată rădică crisnicul din care culeg vinului şi toarnă in ulcica legată de brii).
         •i) Mreja, se face din două pinzl implelile in ochiuri ca si crisnicul. Pinza c.aiv merge înainte prin apă. arc ochii mai mari de cit a rindulul ce vine in urmă. Oliii nmliilin de dinainte sini le găti «le a pinzei de dinapoi prin Inotlăturile unei alic aţă.
         Cind merge mreja, pcşlele vrea să treaeă rindul inufl prin «>-
ŞEZĂTOAREA             115
   rliii uimii(i rari, bagă cnpu şi «la înainte: cilul colo se încurca «Ic
   •  iIihi'i piu/1 mat «leasă: alunei sniunceşte ’nnpol «Iar so’nciircă şi Mm rdu, căci aripele întinse peni ni înotat nu l mai lasă să se Ira-H«i luupiii.
         Pol «lin pescari (inimi cile un capăt a nirejet in cuibării (lunile mira . «le o parte şi «le altă a apel, împing «lin ciml in ciml cu Mit hadarmj lung ca să meargă mal iute «le cil mreja «lin urină : de UIMII u nii aşa muncă, căci scohoară la vale tul pe «ursul apel.
         rin«l scot. Iul deapănă mreja iu elobaeă, pe urmă aleg vinn-•mI d« prin ineurcălurile a|elur şi'lpunin Iraistcle pentru peşte: «lupă Mu işl dau driimu iar pe apă.
         I Cu vergile. «Jnl trag cu uite u mină «le voloiţ Iar in ccia-tmiln poartă cile. o nuia lungă, numită varţ/â. cu care mătura lun-| (Ud n|M'l de pe lingă maluri, minind peşlcle ’u calea voloeulul. Ciml || hi ».i seuala. trag vnlonil asupra malului.
         o         Vîrşa ii împletită din mbtju imleluşl in formă de sticla ga' MPl lungăreaţă cu liimlti îndoit înăuntru, care linul la virşă vine
   •  dwliimlal spart asemănimlu-sc eu o lelea, şi mal [toartă numele de
                -
         l'arlea ascuţită a virşei are nuieluşele desgrădile, dar legate l|ftMa cu o aţă. de nude se tlesleagă şi «la «Inimii peştelui intrat Ui iflrlicin. — In virşn se pune nadă (minrare1. o bucală «le mămăligii.                                                                  .
         li Coşul, toi ca vîrşa sc’ngrădeşte din mlajă. «Iar in forma n-
II(im ulcior scurt şi larg. — Ca să primlâ p«‘şte cu vîrşa şi copil, le BăJbiida ’n baltă, cu girliciu după apă. animndu-Ic şi cile o piatră Mj.'i r (ie la fund. <I:i să nu le iee apa, le prigoneşte ort cu un I seiirlişor. să uu se vadă «le sub apă. ori eu un ţfuij lung. fO » o poată şi la adine, iar capătul ginjiiltu se leagă «le o rădăcină A «le uu pripou bătut iii malul «le sub apă. ea aşa lăinuiti să stea ,|IM cil limp mi-I nime să păzlască.
                        "î Etera il ea volocul. dar cu «l««ua .«părlurl la mijloc. D> gu-I (a acestor spărturi, silit lipite cile iui «•ere de nula. de care-1 prins lumini cile miel virşl împletite «lin aţă in oeliiiirî. (îura girlieiiiluî ii
Iluiiki pe uu eercuşor «le lemn. Pentru apele mergătoare, virşile o-U'O'i ls aşezate cu gura numai intr’o parte, pe ci iul cele din apă stăm
116
ŞEZĂTOAREA
  tatoarn se n[i» mia ni gura infr'o parte şi rca-lal(a ni gura iu uliu parte.         -                                        ^
         Etera întinsă in ap<1. slă mai multă vreme inir'un Inc şi ruai tirziu vine de n senate.
         8 Cîrligele is făcute de fler, allelc de oţel şi se găsesc dr vindiiL la lirg. La asamţişul arcuit an c'Ue-o limbă inlurnală innpm de la virf şi care inpliiriată iu gura peştelui, uu se dă ieşită piua nu rupe carnea din drumul el. Omul ca să amăgiască pe peşte s u inliape in gură. anină ’n virf nimcnre: carne, peşte şi eUrilii.
         Vilrila este un vierme alb. care stă ingropat in malurile di sub apă, de mide-l scoelnrăsc oamenii scoţind loslojiaiu| (bucăţi late de păminf
         Acest vierme de la uu timp făciudu-şl aripi, se preface iu ijiză muscă, iuseelăj şi prin luna Iui iimiu esc de zboară de ţie a supra apel. la vreme de rătră sară : după velrilă sare peştele iu sus. ca s'o prindă.
         Cîrligile sini legate de o' şfară lungă. întinsă pe sub apă. iar capelele legale de un pripon (ţcruş) bătut in aţiă.
         lt Undiţa c ca şi cirligul, dar mal mică. Se face undiţă şi din uu ac arcuit la virf. Fie mare sau mică. se leagă de o aţă lungă, dc culoare albă, aninată de capătul unei nulele. La depărtare de o şchioapă de undiţă, stă legală o plută, care ţine să nu se cufundi greutatea fierului şi a nadei pusă in ea. Nada nu-l numai de un Ic pentru unii peşti numai mămăligă, pentru alţii rime şi alte soim dc vlermişorl.
         Omul ţine de nula şi ciud se cufundă pluta, rădică in sus.
         10 Produvurile. Se face un produv îngust de-a curmezişul a pel (se tale glilaţa şi se închide cu voloace sau cu mrejă. Nu di parte de închisoare se fac ici, cote. cite un produv cit încape un crisnic. Ilăt de departe încep a bale cu muchile mai multor topoare in gliiaţă, tot viind cu balaia in spre produsuri; cel cu crisniri-le cum s'aţm. tot scot pe fugarii ce ospătează mămăliga din eris nicul lor.
         I        I) Coteţele, is din un gaid tăcut de i*tuli legal umil de al tui cu tei şi include o bucală de apă. Capelele garduşulul vin iu
117
ŞEZĂTOAREA
  virtilc împrejur, aşa cm [iestele înfundat pe după invirticuşurilc gur-iliişiilul. eu greu uimereşle sil iasă iun pot.
        lij Ostila şi fachiia. Ostila-i o ţepuşă de fier. Im virf cu cirlig lulnrs. iunpoin virvului ascuţit. pus in capătul unul băţ lung.
        Facilita îl din mal multe aşeliil de lemn sau vergele la un loe şi linse cu eite ceva, bună-oară : gaz, păcură. sau, ea să poală arde eu Clacări. O aprinde la uu capăt şi ea să nu freacă Incul dt'-o-dnlă pi'Nie tot. şe împrejură eu o bucăţică de liniclie sub capătul aprins şi după trebuinţă se toi seoboară mai in jos.
        C.u fachiia 'n stingă şi cu ostila ii dreapta, pescarii potu[»esc |H’ştele ’n timpul nopţii, cind el hodineşte pe fundul apel.
        ÎS) Ţiglele pentru prins raci, is nişte beţe despicate la un ca pAI; iu despicătnră se pune carne friptă, mai eu samă vrăbii in-Itvgl.
        Timpul cel mai potrivii il noaptea, slujimlu-se de facilii apcin-liglele se ţum in apă lingă mal, cu friptura in jos. Pescarul ţine o mina dreaptă o silă legată de capalul unul băţ. (linei se clatină o Ibtlă. lin o rădică şi cn cea altă mină s aţine dc dcsuhl cu silii. Iacii cum se văd afară din cetatea lor, îşi descleaşlă foarfecele din Ihpliiră: tocmai ciml să facă ţuştl 'n apă, se trezeşte 'n silă. N’a-jHieft ;i se grapţanii peste- sită. cind omul şi toarnă ţ/obja pe el şi-l ilA drumul in traistă.
        H) Leasa il îngrădită din mlajă. Iii un eapăL covăţită şi prinţii. ce-1 fale gurgui ca la opincă
        tai să puie leasa. trebuie incluşii apa eu gărduş făcui cu fe-nişi şi nulele, siiil din bolobanl grămădiţi unul peste altul, numai In mijloc se laşii o portiţă pe unde să treacă apa. De pragul porti-|i'i prinde leasa cu căpătui cel drept, indreplind gurguiul după apă, lll care mal toarnă şi cile uu boloban, doi. ca să-l ţie mal jos dc Pil capului de pe prag.
        (Iu leasa prind peştele prin pirăile din munte şi apa Moldovei. Mai rar pe Şiret, rări numai o apă mică se poate închide.
        I >) Pătulele. sint nişte palmi făcute pe pari in mijlocul apel, lingă cile o portiţă lăsată plinire un gărduş de nulele, ce închide MU di'-a-curmezişul. Noaptea stau pe pătule pescarii şi prind peş-
118           ŞEZÂTOAREA
lele eu erîsnieu. — Acest meşteşug l-am văzut mal mult pe Şirei şi Şomiraul-Marc.
       Kî) Cîaunul pentru făcut mămăligă. Iu satul Ihamti mi s n părut eludat lucru, cind am văzul că şi eu daumil se poate primle peşte. Asta au iscmlil-o de nevoia ea să nu-1 priceapă administra (ia Domeniului (loroanqjl. eă-l opreşte de la pescuit, (aaunulm u ittal trebuie o leaeTi de meşteşug: il unge pe dm năimim cu ma măligă peste tot, il toarnă iu tund mal mulţi bololinnl. să aibă unde sâ ascunde la nevoie peştii ce, or poli la ospăţ. De loartă-I legală (» funie, de capătul căreia ţine pescarul. Pe sub malurile SuluTi emu şi n altor u|ie. se văd bulboane adinei, in cari foiesc peştişorii şi tocmai acolo şireţii aruncă cîaunul. Cum il apa limpede, se vede toi ce se petrece in apă. şi tocmai cind oaspeţii din clann is in toiul mesei, pescarul rădică de funie. Cîaunul fuge afară, (ieştii fug sub bolobanil din fund: vorba rominulu) «nădejdea pe fuga. cetatea Iu tulău. — Cind fugarii so cred mal indosi|l, se trezesc vărsaţi pc mal.
       ÎS Peşin şi racii se mal prind şi cu minilc pe sub rădăcini buluci şi pietrele din apă.
       Prin maluri in apă sini cotloane adinei, in cari s1an peşlii u racii. Sini unii oameni cari nu-s fricoşi, chinine cu minilc, şi muie «lă de cotlon, bagă mina n el, uue-orl piuă n cot. altă dată piuă u umăr.
       Se 'nliinplă cile odată de dau de dracii: aşa că’n loc de pi ş le, scol eite-un harapnic! (Jirf
       Pentru prins scolcele, la apă nucă băjbie cu minele, la apă a dincă. cu picioarele.          *

                                             S. Mihăilescu
119
ŞEZĂTOAREA
                      Credinţi relative la prevederea timpului
I   ('.irul umblă porcii cu |mc In gură. arc să se strice vremea, adecă va ninge ori va ploua.
2. (linii broaştele şi huratieil orăcăesc, cumplit are să ploue.
II (linii se arală curcubeul fie cerifl. n’are să mal ploae.
I. Cind se strîng mulle cioare la un loc şi cloneăncsc. are să ploae ori arc să ningă.
li. (lind umblă cirdurl de cocostlrcl. are să ploae. li. (lind cocoşii re ii slan pc şes, are să lie cald.
I,  (lind aleargă nourii pe ceriu, fac a vreme rea.
H. (lind ne mînincă urechile, are să ploae.
II (lind e ceriul roş, are să bată vint sari are să lie războiri.
10.  (lind porcii cară pae’n gură la culcuş, are să lie frig.
II.  fiind ţipă vrăbiile, are să fie vremea rea. li (lind cinlă cocoşii ziua, are să ploie.
Iii Cind rindunelele zboară mereO pe aproapedccasă,arc să ploae.
11.  (lind mie zbiară şi se bal, are să ploae.
Ti». Tund clocirliile ciulă vrăjmaş, are să bală vini.
Hi. Cind gişlel ■ slafi cu elonju ’n pene, are să lî° Irig.
II. (jind se scaldă vrăbiile in colb, are să ploae.
IK. Cind miţa slă in vatră, are să (ic frig. l'.l. Cind zburdă vilele, are să viscolească.
   I ■                 ~      --- -----------—
80.  Cind asudă ferestrele, are să ploae.
81.  Cind se lac \ irlejurl dc vini, arc să lie secetă.
82.  Cind şoarecii işl fac cuiburi sus, are să cadă omăl mare.
81. Cind ştiri mulle vrăbii la uu Ioj, are să iie ceaţă.
120
ŞEZĂTOAREA
2  » Cirul răsare soarele in nouri, toată ziua acea are să fie vreme rea. 23. Cind se umczesle sarea, are să ploae.
26.  Cind cinele se tăvăleşte pe jos ise roslojaoleşU* are să ningă.
27.  Cind se lirăsc rimele pe păinînl. are să ploae.
2X. Cind şede mila in fereastră, are să fie cald.
29.  Cind cată soarele înapoi liind In Blin'it are să se strice vremea.
30.  Cind se uită miţa in cu pilor, are să fie Irig.
31. Cirul se scutură oile mcoti.i arc sa ploae
32. Cind se uită miţa la uşă, are să fie vreme lmnă.
33.  Cind merg nourii asupra violului, are să ploae.
34.  Cind ciută cucoşil sara—iarna, are să fie moloşag.
3a. Cind zboară vrăbiile pe la ferestre, are să fie ger.
30.  Cind umblă furnicile pe drum, are să ploae.
37.  Cind zburdă mieii, are sa tic cald.
38.  Cind doarme mija pe pal. are sa fie cald.
39.  Cind răţele şi giştile bat cu aripele iu păminl. are să ploae.
40. Cind e ceriul senin dimineaţă la răsărit, are să bală vini. îl. Cind răsare soarele frumos, are să lie vreme bună in acea zi.
42.  Cind e ceriul senin, are să cadă rouă saă brumă.
43.  Cind e ceriul senin spre miază-zi. are să fie vreme bună.
i4. Cind merg nourii spre miază-noapte. are să viscolească, ori ari să ploae.
43. Cind se văd scinlel pe fundul ceaunului, are să ploae. î6. Cind giştcle şi răţele se acufundă de multe ori in apă. are sa ploae.
î7. Cind ceriul e plin de nouri, are să fie cald. îS. Cind arde soarele şi e inăduşală, are să ploae.
49. (and ciulă huhurezii, are să ploae.
3(1. Cind cintă mult porumbii, are să ploae.
31.  Cind luna s’arată roşu* împrejur, are să lie secetă.
                                  Culose do T. C. IONESCU
                                    invilgUrir în Dulliasca. Suceava
ŞEZĂTOAREA
121
                   MEDICINA VETERINARA POPULARA
      XVI-       Negei- Adese ori caii căpătă pc picioare nişte umflaturi lari, cari crapă, şi din care dese ori da sînge. A-rostea se numesc negei. Negeii se leagă s<iîns cu păr de ral, şi de la o vreme se usucă şi cad.
      Alt leac : pe un capăt de aţă fă atitea noduri ciţi negei are calul; meneşte aţa. ca alunei cind va putrezi ea să cadă şi negeii calului ; pune aţa îutr’o Vineri în pămîut. şi cănd va putrezi aţa, vor cădea şi negeii de pe cal.
      XVII-        TrinjI. — Trînjiî sini nişte paraziţi ce trăe«c In partea intestinului gros, numită rcctum, şi produc calului o foarte mare mîncărime.
      Poporul crede că numai caii ce nu ling sare, fac trlnji.
      De trinjt scapă calul dacă II curăţim cu mina, ori da-fft ii dăm să minince sacară prăjită în ovăs.
      XVIII.        Colţi- — Purecii ce se nasc în Jună nouă, .ui nişte colţi lungi, aşa că nu pot ţinea gura inclusă, îşi minîncă limba, şi cînd vor să sugă la scroafă, aceasta tiurc ooviţînd. Purceii aceştia, de uu sint îngrijiţi, pier.— i ia să-i scăpăm de colţi, luăm nişte foarfece bune, şi ră-li /.ăin intr’o luni dimineaţă colţii, şi nu mai cresc.
1 n           ŞEZĂTOAREA
     XIX.       Căpuşele. — Căpuşele se fac la bărbia vitelor cornule. Ele-sug strige, produc mincărime şi durere vitelor şi le slăbesc. Unele căpuşe ajung la o mărime cit o alună. Ele slnt tari la piele şi aQ capul viril in pielea vilei. Vita scapă de capuşi dacă i le curăţim şi spălam locul cu zamă de duhan fiert (tutun).
     XX.         Albaţa. — Albaja la vile se face din pricina lovii urilor în ochi.
     Al bâta e o peli|ă albă ce se aşazâ peste ochiul vitei. De uJbaţă vila poate scăpa şi cu descîntece, cart sint întocmai ca cele de alhaţâ pentru om, cum şi punînd în ochiul vitei zahar pisat, mărunt ca făina de grlu, şi suflat cu o ţevie.
     Cel ce suflă vitei în ochi să fie mezin, că-î trece mai uşor.                       .
     XXI.        Limbrici- — Cînd vitele nu ling sare, fac limbrici. Vita ce are limbrici slăbeşte. De limbrici e bună să-cară de primă-varâ prăjită bine şi dată vitei in lărUe. — Mujdeiu de us'uroi. mult şi sărut, încă-i bun de limbrici.
     XXII.        Dalacul. — Clnd dalacul a dat peste vită, ea tine capul in jos. nu bea. nu miufncă, şede cu ochit închişi, se răceşte şi după cite-va ceasuri pică jos şi piere. Calul mort de dalac se imflă cit o bute.
     Rar scapă vita de dalac, căci leacul ce i se dă nu se prea prinde.
     De dalac ii bună rădăcina de spinz, fiartă In apă neîncepută şi scăzută bine. Cu apă de aceasta se spală pep-lul calului, unde i se face o borta pe sub piele, la piepl, şi în care se poartă o aţă de lină, intr'o parte ori In alta Calul bolnav de dalac nu treime să fie lăsat să se culce . pe lingă el trebue să stee doi, trei oameni care să-l freci;, să-l fugărească, ca să nu răcească. Clnd calul a apucat a pica la pămînt. nu se mat scoală.
ŞEZĂTOAREA
123
XXIII- Buba minzuhu- — Buba minzuluî e o boală de care zac caii tineri.
      Clnd boala da peste vita, ea nu e vioae, tuşeşte, suflă greu, mînincâ răii şi nu le poţi pricepe ce are. De buba mtnzului calul boleşte cîte 4, 5 săptămînî, şi chiar mai mult.
      Buba mînzuluî se face la cap, şi de multe ori sparge, curgînd din răni, multă vreme, punoae.
      Poporul crede că această boală este fără leac-
      XXIV.        Durere de cap. — Şi animalele, ca şi oamenii, sufăr de durere de cap; numai pe ele nu ştimcînd le doare, căci n’au gură să grâească.
      Pe cini îl cunoaştem că aâ durere de cap, că el cînd sini bolnavi minincă un fel de iarbă cu foaea lată ; iar miţede, dacă n’au Iarbă lată, de care gustă cinele, mînîncă şi cătuşnică.
      XXV.         Treapădul- — Toate solurile de vite, ca şi oamenii, sufăr une-orl de pîntecărie sau treapăd-
      Contra pîntecăriel s- dă vilelor de băut chiag de miel, ori piatră acră topită in apă. Unii, In lipsa acestora, dafl vitelor zamă de porumbrele fierte, turnindu-le cu o oală in gură. Apa cu cenuşă incâ se dă contra pîntecăriel.
      XXVI.        Crăpătul. - Vilele cornute, din diferite pricini. se umflă şi crapă. Vitele crapă mai cu samă cînd vor mînca popuşoi (porumb) şi vor bea apă, ori cînd mî-nincă trifoi, primăvara. Vila nu I ca calul să se poată răsufla cînd are duhuri prin pintece.
      De crăpăt vita cu greO scapă; cin 1 a mîncat gopu-şci tot mal e nădejde de scapare, dar cînd a mîncat trifoi, s’a isprăvit.
      Cînd vita a mincal popuşoi muIJI, se ia la frecai pe pintece cu pumnii, ori cu ceva tare, şi apoi o ia la fugărit piuă ce începe a eşi din vită mîncarea.
m
ŞEZĂTOAREA
      XXVII.         De şerpe — Şerpde na muşcă numai pe om, ci şi pe'animale. Partea muşcată se umflă şi se face cum if peatra de tare. Vitele scapă de muşcătură de şerpe, sau spălind locul muşcat cu apă in care a stat o pe-le de şerpe, sau scapă cu descintece care sînt întocmai c i pentru oameni, menind în loc de om pe vita muşcată.
      XXVIII Coşi — Vitele cornute au pe sub piele, pe spinare, nişte paraziţi mari numiţi coşuri. Cind vita are multe coşuri. slăbeşte. De coşi scapă vita spălînd-o des cu zaih% de duhan (tutun) fiert.
      XXIX. lăduclil. — Vilele slabe, afară de cinî şi de miţe. fac păduchi. Cind aceşti paraziţi se iumulţesc. animalul slăbeşte şi une-orî moare de mîncărime.
      De păduchi e bine să spălăm vita cu zamă de duhan ori cu nlifu de la spiţerie, ori să ceruem pe vilă cenuşă ; ori s’o spălăm cu leşie iute. Ziîfna de stirigoae încă e bu nă de spalat vitele ce au păduchi.
      XXX- Rie. - Nici dobitoacele nu scapă de rie. Oile şi mal ales caprele de inul te ori sînt burşite de rîe. De la oi şi capre se umple şi oamenii.
      De rie dobitoacele nu scapă plnă ce nu le spălăm cu zamă de tabac, şi cu zamă de stirigoae.
      XXXI.         Os mort. — Boala aceasta o au caii la picioare. Obloje'ele cu boz, fac să mai scadă umflătura.
      Sînt meşteri de scot osîşorul mort, şi atunci vita scapă ; dar e foarte greu să-1 nimereşti.
      XXXII.         Ciuma vitelor- —Cind sn întimplă ciumă de vile, e timpul cel mai hlastama! pentru ţărani. Contra ei leacurile băbeşti n’ati nici o putere- Totuşi el li dau de băut rachiu, păcură cu lapte, zamă de mătrăgună, ş. a., cu care vitele nu se tămădue.
ŞEZĂTOAREA            125
     XXXIII Boală de gură şi de picioare. — Une-orI, vara mai ales, vitele cornute zac de boală de gură şi de picioare ; vita, cînd e bolnavă, face răni pe bot, pe buze, pe gingini; îi curge bale din gură; nu poate mînca: nu poate merge ; unghiile de la picioare ii pică.
     La picioare, pentru a vindeca vita, ţăranul ii face ob-lojele cu boz, strins la ziua Crucei, şi legături cu untură de porc, în care a pus găinaţ de gîscă-
     La gură se unge vila cu dohot de mesteacăn, ori cu păcură- Piuă ce boala nu-şi face cursul, vitei nu-I trece,
     XXXIV           Craparea ţiţelor la vaci. — De multe ori vara, vacelor le crapă ţiţile; rănile se fac aşa de mari, că vaca nu poate suferi pe viţel să sugă, ori pe gospodină să o mulgă. Ţiţele vacilor crapă cînd nu se ie samă de da laptele iu foc la fiert; ele mai crapă şi cind vita stă mult in ploae. Contra crăpăturelor de la ţiţă, e bun unt rînccd, Huu untură de porc uesarată.
     XXXV            Luatul manei- — Sub numele de mana ţăranul înţelege bogaţiea şi bunătatea laptelui ce dă o vacă (cantitatea şi calitatea). Cind unei vaci i se ia mana, vaca lot rage, mugeşte, nu minîncă bine, e tristă, slăbeşte şi laptele e albicîos şi apos-
     Mana se ia cu viâji de la o vacă şi se dă la o altă vacă. Vaca a căreia mană e luată- de uu se caută, poate peri-
     Oh. a lui Birsan din Spătăreşti, îmi povestea odată următoarea intimplare, văzută cu ochii lui :
     «Pe cînd mă duceam la Razboeni, trimes de bădiţa logofătu, mai in jos de Neamţ, poposise o tabără de cară. N|ub un » ar, un drumeţ înfipsese îu inima carului, un cuţit, 91 borborosind din gură nu ştiu ce, mulgea din plâselele mţitului, lapte- In apropiere era un cioban c’o turmă de ol. Ciobanul, văzind că oile încep a zbera, şi a fugi spre cura, punt Lnrca (cojocul) jos, căci era Itamna, şi începe
liG
ŞEZĂTOAREA
a o bate cu ciomagul. Un strigăt de durere se auzi de sub car, şi nişte rugăuiiuţi de erlare, de te durea inima cind le auziaî.
      Nu trecu mult şi omul de sub car muri; ciobanul era mal mare vrăjitor.
      De luatul manei, vacele nu se tătnădue de cil prin descîntece.
      XXXVI. Jigaraea. -- Ciuiî, iu unele timpuri, zac de
0 boală numită jigarae.
      Cinele ce e bolnav de jigarae, e trist, cu bale la gură, doarme, nu dă la rumene, in sfirşit- de multe ori iu suferinţa işl sfirşeşte zilele.
      In unele locuri, şi mai cu samă pe Ia tirguii, pentru a scăpa pe cini de jigarae, îi se dă să lingă unt de pe pieptene.
      XXXVII-          Căpchierea. — Căpchierea e o boală a o-iloi- Cind o oae e capckie, se învirte, se dă înapoi şi cade jos. Ea nu mînincă, nu bea, nu vede şi în fine piere- De căpiere nu e nici un leac-
      Cind intr’o turmă de ol, s a îmbolnăvit una de căp-chierc, pentru a nu se Întinde boala, se taie oaea bclnava.
1 se îngroapă capul şi picioarele alăturea cu un boluhan. la hotarul moşiei, şi se mineşte aşa : „Atunci să se mal bolnăvească oile de căpchiere, cind or putrezi oasele şi bolohanul».
      XXXVIII-         Aprinderea- — Vilele Iragace, caii iuţi mai ales, se bolnăvesc de aprindere Aprinderea la vite e o boală de plâmini Vila aprinsă sullă din greu cind aleargă ; cînd bea apă rece ori mănincă fin colbos, tuşeşte, şi incetul cu încetul vita se usucă şi piere. Vita aprinsă se cunoaşte uşor ; ca să afli calul dacă are această hoală, il strângi puţin de git, şi el îndată tuşi şic. Calul aprins se cunoaşte şi de pe pintece, căci pîntccele ii loeşte ca toile de la ţigan.
ŞEZĂTOAREA
127
      Coulra aprinderei se dă vitei să mănînce târîţe ames Iccate cu pucioasă pisată mărunt floare de pucioasă —* de trei ori pe zi. — Vara, vita să se ţie cel puţin cîte ! - 2 ceasuri în apă rece, plnâ din sus de plutece. făcîndu se baca aceasta odată pe zi.
      De aprindere, Ruxarida lui Ghiţă Neculai din Cotir-gaş. eoni. Broşleni, de &o ani, mi-a spus că e bun urmă-b rul leac:
      Să ia tăricîoare de grlO, se opăresc cu uncrop (apă «lud ciocoieşte) apoi se amestecă şi se bate cu 3 ouă; se pun peste tăricîoare şi zama lor şi se dă vitei să bea de 3 ori pe zi- Cu leacul acesta vita scapă la sigur.
      XXXIX Şoriceii. — Unele vite sufăr de o boală numită şoricei, nişte umflături pe sub piele cari pricinucsc dureri. De şoricei vita slăbeşte De şoricei dobitocul se scapă aşa: se Lrînteşle jos, se caută pe unde are şoricel, şi cu cleştele de potcovjt caii se sfarmă şoriceii.
      XL. Spuzaia ţiţelor. — Vacele, bivoliţele şi oile su fin une-ori de o boală numită spuzaia ţiţelor, adecă fac pe |l|e zgaibe, răni uşoare, şi nişte iubuşoaie, din care cauză iinimalete nu pot suferi nici viţelul să le sugă şi nici pe M A piu să le mulgă. Cind vita are boala aceasta, leacul e cel următor :
      Să răstoarnă un scaun ţărănesc cu picioaieie în -sus, se pun pe dosul scaunului cărbuni aprinşi, se pisază bine, şi se amestecă cu lapte dulce. Cu doftoria aceasta se unge vila la ţîţă şi-l trece. E bine să ne ferim ca nici o data luptele, cîud fierbe, să nu- dea in foc, ca astfel să ferim vilele de spuzală.
      XLI. Gruşetul. — De multe ori vitele crnşasc shige, Minează slnge. Vita, care cruşeşte, se usucă pe picioare, şi piere. De această boală vitele scapă cu următoarele leacuri:
      1) Să ieau trei popuşoi roşi, de la trei gospodari cari
128
ŞEZĂTOAREA
s’au cununat intr’un au, oameni care trăiesc iu curăţenie; trei bulgăraşe de sare, şi un potlog de opincă făcută din pielea unei vile tăete de voe : să pisează toate la un loc şi să dă vitei care cruşeşte, şi scapă.
      2) Să fierbe zburătoare (plantă) in apă neinceputâ şi inlr'o oală nouă, piuă ce dintr'o ocâ de apă rămine ca o litră, se amestecă cu tăriţe şi ceva sare şi se dă vitei să mănince, şi-I trece.
      3)      Ciud pentru- prima oară, vezi cruşind vita, întoarce brazda (pămîul luat cu ur hirlcţ) îndărăt, şi-l trece-
    • XLII Ribigeala- — Vitele, mai ales viţeii şi mieii, piimăvara cind se intimplă lapcviţe, ribig esc sau răcesc. Viţelui ribigil tremură, nu mănîncâ, e trist şi de multe ori piere. De ribigeală scapă dobitoacele fără leacuri.
      Vilele i«,ari, numai cind sint ernate râu, ribigesc şi une-orl pier.
      XLIII. Bolohăneala. — Vacilor tinere, cind fală pentru prima oară. li se umflă pulpa, şi nu pot suferi să fie mulse. Boala această se numeşte bolohămală. Vita bo'.o-hânită, dacă nu-i căutată, stîrpeşte (nu mai dă lapte).
      De bolohxneaUi vita scapă deseîntind-o cu cutea lu-fierbîntală in foc, bătiud pulpa vacei cruciş. Alte babe fac descîntecul în apă rece şi spală pulpa cu apă deseîntată.
      XLIV. Vărsat. — Vacile, şi mal ales oile şi caprele, zac une ori de vărsat, de la care se umple şi omul, ca şi de rie. De vărsat vitele nu pier, de cit slăbesc. Contra acestei boale ţaianul nu găseşte leac. Vita boleşte cât boleşte, ş'apoi se priboleşte [îl trece fără nici un leacj. Vărsatul se face mai ales la ţîţc
      XLV. Speteala. — Caii se spetesc. Speteala e o du reie in partea de sus a piciorului, la lucheetura Iul cu oasele spinârei. Calul spetit, veşnic e şchiop.
ŞEZĂTOAREA
129
     De speteală calul nu mal scapă. Cu toate acestea ob-Inji'lc calde cu boz fiert nu strică, mal ales cînd speteala iui I rea de tot.
     XLVI. De încuetură — Unele vite din diferite cauţi nufăr de constipafil ca şi omul, de încuetură. De această boală vita scapă prin descîntece. Descîuteoul se face în apă ptlucepută tot Incuind şi descuind o lacată ca şi descînte-rul In oameni.
     XLVII. De năjît. — Năjîtul e o boală de urechi şi U om şi Ia animale. Cînd vila are de năjît la urechi, din ni» curge un punol urlt şi greoi la miros. De urechea bolnavă de această boală, animalul ori omul nu aude. Năjî-M (ine une-orl ani Întregi, dacă nu se caută.
     De năjît se fac oblojele cu o buruiană numită năjit-sau buruene de năjît. Buruenele fiind strînse iu ziua 1'nin‘i, se pune Ia foc în oală nouă zmălţuitâ, se fierb ■ftc, şi cu zama ce esă din ele se spală urechea bolnavă, 4* mul multe ori pe zi, dar mal ales sara.
     tfLVIII. De guşă. — Boii, vacele şi oile fac guşă li gU. De guşă îi trece vitei ungînd’o cu slatină ori sala-•**4 (apă sarată). In Vinerea sacă, din săptămîna pati-
CTbr, să ie slatină şi se pune într’un pahar. Cînd toacă l'Mcrică atunci se descîntă în slatină cu o coadă de Rugină aşa :
         f"Popa toacă
         i guşa sacă (de 3 ori sau de 9 ori).
l»Mi această slatină, în toate dimineţele, pînă ce s’a ispră-H «1 dă vitei să bea pe nemîncate, pe urmă se spală pe *trlnglnd-o în cruciş.
                                          M. Lupescu
130
ŞEZĂTOAREA
• o,t
4 v-»w*v
Cntecîe din bâtrini
MIUL HAIDUCUL
                                                         Verde foaie mărăcine Prin pădurile vecine,
Prin cei codri ’ntu ecaţl De niminea ne aflaţi,
Cu arini, cu brazi innalţî, Cu stejarii nalţi stufoşi, Par’că-s din o mumă scoşi: Prin leasa de mărăcini Ori prin lunca de arini,
Pe potica cea umbroasă Unde-I pădurea mai deasă ; Cine umblă, ce s’aude Cine vorbeşte şi ride ?
Cine cîntă, chiueşte De tot codrul mi-ş vueşteî E haiducul Miuleţ,
Al Codrilor puiuleţ,
Ş’al pădurilor băeat Cu pistoale înarmat Şi în mină cu'n toiag Peste umăr rădicat Dar zââ toiag nu crea Că prea mare mi-ş erea,
Şi la capăt mal avea Ş’o măciucă gogonea C’o oca de plumb In ea,
De n’o puteai ridica.
Verde foae de alun Avea băt ca de nebun.
Tăiat în ziua d’ajuiL Ca la dat să fie bun,
Cînd o fi Ia vre-o bătac Bita lui să nu sâ’ndoae,
Nici să rupă. să se frhign Cînd o ’nvîrti o pe dungă Vîjiind să meargă oarba Ce-o pica să pălăngiască La pămînt să doborască.
Nici să sufle nin să caşul Nici inima să-I mai bată. Verde foae şi o lalea Prin desiş Miu umbla Cu foiţe că-m plesnia De departe s’auzia.
Dcştu-n gură că punea Din inimă s-opiutia,
ŞEZĂTOAREA
131
  ►'lucra de răsuna .(.•Mirul, frunza jos cădea |V păinînt se aşternea, l'iu că venise toamna; lUuluceşte fluera,
  Valea largă că-mi urla, ■Unciie se despica,
  |)c pe coastă se ’mboia, Iu fundul văii călfeă; ' l'i ncolo se prăbuşia .• i M«rc^muiărefâcea I* pl riul astupa,
  Apa pe văgaş fugia,
  Toii copacii tremura, (‘ii'Arile de sus pica.
|0A pămint se grămădia ; lari •n verde cutrupia,
  Hm •icele prăpădla;
  *ni mare mila eret! ■«Ită verde de-o lalea b'iipol Miu ce-mi făceai futllu din brîu scotea. Boule crăcile ’ncerca, Jloir din unele lua ; Alegea pe-ale uscate u făcea grămadă toate, Ipm mîna’n bria punea, Hh> clmiier se desfăcea il ii. tecsilă _se câta.
                               Hm Iccşilă scoase iute f.Tivl surcele de chibrite ; lla au fost toate su late. U i se stinseră toate.
, im atunci să năcăji, i ■ Inii iar sub briu viii
Ş'aminarul îşi găsi.
D’apoi măre că mai scoasă Şi o cremene lucioasă ; Scăpără, focul aprinsă : Noaptea neagră ’ntunecoasă, O făcu ziuă frumoasă. Inc'odată de-o lalea,
Lingă toc el ce făcea?
Deştu mic îşi îndoi,
Şi sub limbă şi-l vîrî,
Din inimă se uipflă
D adunare şueriU
                                          * ■
Verde foae de smicea Din codru mi s-aduna,
Cile unu, cîte doi Cite tre-zeci de flăcăi.
Cete, cete că venla Par-că la răzbel erea,
Aşa prin văi mişuia,
Şi pe cărări tot ascunse Din desişuri nepătrunse, încălţaţi tot cu opinci Unde calcă"ntcTIiu"‘simţi ; Băeţi rumeni, toţi flăcăi, Groşi ca copacii ’n ză' oiu: Toţi slujbaşi de-ai Miulu! Miulul haiducului,
Tată al Rumînuluî,
Spaima ţării turcului.
Folcică de cicoare Timp cit fîrşeştî o ţigare Să făcură hora mare Lingă focul ce ardea,
Ş’între el se sfătuia,

132          ŞEZĂTOAREA
Cu Miu se nţelegea,
Ca să facă mîlne sară
De la grecu Bănăcioară,
Măcar un miel de frigare,
De nu alt lucru mal mare.
Şi pe cîud se ’nţelegea,
Miu nu ştifi ce auzia,
Nu ştiQ ce i se părea
Că d’odatâ făcu semn :
Toţi tăcură ca un lemn.
Ca un lemn, negru buştean,
Ce nici mişcă, nici clipeşte
                            Nici din loc nu se urneşte. •
   Un voinic mal îndrăzneţ Dintre toţi mal vorbăreţ,
Pe Miu Na întrebai Ce e, ce i s’a părut ?
—   Căpitane ce-auzişl De tăcere porîncişl î Atunci Miu a răspuns Tutulor cu glasul sus,
C’o urechle ascultînd Şi din gurâ-aşa grăind :
—    «0, voinici, voinicii mei, Să nu credeţi că fusel Nebun, de semn vă detel Să tăceţi precum v’aflaţl,
Şi ca sfinţii s’ascultaţl.
Mie zău mi s’a părut La urechle m’a bătut,
Un glas negru şi străin Injurlnd pe un creştin;
Şi dincoace a venit Drept pe mine m’a izbit;
Şi creştinul s’aulia Par-că şarpe-! sugruma : Cite-odală mal tăcea Insă iar se vâita.
Deci, dar, fără multă vrajă, Opt aici să-mi stee strajă,
Voi ceilalţi vă împărţiţi Pe potece străjuiţi ;
Fiţi cu armele umplute Şi s’avejl urechi de sute,
Şi vedere ca de găl,
Străjuiţi prin orl-ce văi.
De pă cine-va găsiţi Vă rog să nu-1 chinuiţi,
Şi bun, zdravăn sănătos Să mi-1 aduceţi frumos.
De n’ascultaţl vorba mea,
Voi atunci daţi de belea Ascultaţi-mi cuvîntul Plecaţi iute ca vtnlul;
De-ţl găsi vre-un duşman, Vre-un grec ori vre-un turco
                                                                                 man
Voi luaţi-1 de suman,
Ziceţi : chal la căpitan*,
Şi dacă s’a opunea Atunci, măre, l-aţi lega,
Pînâ cobză l-aţi făcea
Şi pe sus l-aţi aducea.
                                          *
Băeţil plecară toţi Pă dealuri şi pă poteci,
Pă poiene şi pă vai.
Clte doi ori clte trei.
Verde foae de săcară
ŞEZĂTOAREA
133
  l'e drum el nu picotară. i !i umblării ce umblară ; Clnd da soarele ’n disară l.ing’o poiană aflară,
  IV  un grec frumos gătii Şi p'un biet rumln licnit, Si de toate trentuit,
  Fugit din sat pă vecie Speriat de sărăcie Si dă marea duşmănie. Dară grecu-al dracului II găsise ’n codrul lui I .u marginea codrului .Ibiţomane", 11 făcea şi peste fălci II izbia C.u hiciuşcă de curea. Fnileana nucului lur slujbaşii Miulul Duseră mîna pe el Şi-l legară frumuşel,
  Şi cu palme că-l isbia l)c slngele îl ţişnia,
  Vnrgă neagra se umfla, Carnea toată se sdrobia, Tot o bubă se făcea. Itacnet mare s’auzia,
  (irecul legat s’aulia, şi bâeţil chiuia.
  Miu*cum ii auzi Imiainte le ieşi Şi pe grec cit a văzut întrebă că ce-a făcut, (iiccul nimic nu zicea Doar gemea, se văita.
Insă cel biet de rumîn,
Nalt la stat, la fată spin,
Zise tare Miulul Miului Haiducului.
— „Căpitane, acest cline Mă bătea în drum pe mine, Cu ăst bicivi de năsdrăvan,
Şi mă făcea hoţoman...
Atunci Miu ce făcea ?
Pe grec că mi-1 deslega,
Doi băie|I apoi punea Cu cutitu să-l cresteze Cu sare să-l presăreze,
Cu sare ş-ardeieturl Pîn acele tăieturi.
Şi cu nodul biciuirii îl făceau pielea piftii.
Apoi, măre, poruncea De’ntr’o groapă-1 arunca Pămlnt pe el azvîrlia,
Ca pe un cîine turbat,
Ca pe un şarpe veninat.
Şi după ce-1 Ingropară Dă chefuri mi s-apucară. Băieţelul slriior Se făcu tot din al lor,
Că după asta plecase.
Clnd de bine se’nserase Fripseră trei mlele grase ;
Pe iarbă că s'aşeza Lungă masă întindea,
Un butoIQ de vin golia,
Pe cel băiat îl cinstia Chefuind II arăta
134
ŞEZĂTOAREA
Ce-î traiul haiducilor            !n mijlocul codrilor.
      Auzit in A dam eşti, Tnlonrman.
                               Mih. T. Adameşteanu
         C1N l'ECE
339.  Frundzl verdi hara Sallaci J) di noi flăcăi, cum ni siringi di pi văi cu primari, cu vatajăl, şi ni mint ca pi bol sî ni tundi ca pi oi. si ni de păru’n gunoi!
Ş’apu frundzl cimbrişor, păru mnleu cel galbior» su pkicîoari la inaioru ; păru mnleo clei mîndru, cre|, mamucî, n’al sî-1 met vcdz. Sallacili meii pieli, n’or mei sta pini sîn la feti Numa frundzi larbî lat!, ci-u ai maici blastamati dacî nu m-ai făcut fatî, si n'am a fad armat!
   1| Asupra particularităţii ir graiului cu a, vozl voi. 11, p. $4.
ş’amu si ciu maritatî. si m cii grija luat!.
M ai făcut, maici, ficior, sî 1 citi mini dl-agiutor: da cin am crescut măi mari, mnl-o şl pus puşca’w spkinari şi m-o luat In, catani/ Frundzişoarî larbi crudî eş maicutî di ti uitî cum ni leagî cot la cot sî ni Ireaci pişti Olt ; şi ni leagî şfarî -m şfari si ni treacî-wr cela ţari.
, Numa frundzi ş’o aluni cini-a lua arma ’m mînf n’a mei mulgi ol la stlnî. mei cosi larbî 'm grădini, nici n’a paşti slerpili,
din munţi Snwvnl. undo il «st»* inii"
ŞEZĂTOAREA
135
i • <ii
   i a>
   ii i sta cu fetili; itfftlluta i-a mucidzî. uşiww pod i-a rugini, bu i s-a pustii,
Hţmru l-a ţeleni,
I tnftlcuţa I-a batrînî, j |Milru|a I-a nebuni,
I iiiifikil pe drum i or peri.
                                    mni-î lcagi ca pi jgiţeli sî mni-I tundi ca pi mueli, sî-j par! cî-S alţi celi.
                                    331.  Frundzî verdi larbl graşi, ma cala muartla pl-acasî, leu la crîştnî după masl, cî n’am ci păzi acasî: u’am nici cuasî, nici n’am
|!I30- Frundzî verdi-a nucului,                          plugu,
rlul'-om pul dl a cucului nici n’am bouleni sî ’nglugu.
   Ma rog muaxti ma mei lasî c’am acasî şi copkil ş’o mnii di datorii.
   Ol mei vindi din copkil ş’ol plaţi din datorii.
   Muarti atîta-s di datori di n’am vremi nici sî mori.
   332.  Ş’apuî frundzî odolîan, legea ta di cuc balan!
   Ti am tomnit sî-m cînj om
                                                                                  anu,
                                                       nu mni al cîntat nici dl-om
                                                                                betnu;
   cîn cole la Simdzîem tu ţ-a.1 pus ctmiţîfntri peni, m-al lasat cu dor şi jeli.
   Şî cît mnl-al cîntat o ţîrî,
   U mni-I prind pi tăj şî-I leagî. mni-ai cîntat la curmaturî;
   Im iiu mni-î liagl cum sî llagî:mni-ai cîntat pi-oîB muşunoi dn mni-I lîagi ca pi boi      tot a sfadî ş a război;
   *1 mni-I tundî ca pi ol;      mni-ai cîntat pi o maracuni
   Vmi I leagî ca pi jghiţâl, tot a sfadî ş-a ruşîni il mui-I tundi ca pi mnel; Legea ta di cuc nebun,
  bi virvu molidului, lîrft ginesc cî-m cintî mnii, IH lint’-a tari pustii,
                                M duc flăcăi la catjjniy ni păuni la pălării.
■utili pling şi sî roagî, Bpwstili nu-I di şagî pl li sî le ţara ’ntreagî: li ie casi,
         Ii ie masî, li Ie mnilî şi hodinî
                                 I «I li lasî di suspkinî,
| fl tnri cu copkil muici (II hi trag încî pi brînci, i w<pkil mnicî pi Iînga vatrî | 4l /<> strigi : «tatî, tatî !•
  / dl plînsoari n'ascultî,
136
ŞEZĂTOAREA
  nu mnl-ai cîntat la loc bun
  333.  Pi plaiu plăielilor_ pi vîrvu vîrvărilor^ meri badla cu lella.
  Da lella aşă dzîce:
  —Badi, badi, mări badi, ie şi lîpî-ţ puşca’m spati şi mnl-apuct pi cel lunci dup-om pui di criieruncî.
     Crileruncî n"o găsit, ş-0 găsît-om prunduniel pi-o criangî di alunlel, ş-o vru ca si puşti-m Iei. PrundunlelQ-aşg o dzis:
  —Stai, badi, nu ma puşca sî-ţ măi spui citi ceva : ci nu-s pul di prunduniel pi criangî di alunlel, da slnt pui di prundunie pi criangî di alunie.
  —Di eşti pul di pruudunie pi criangî di alunie tu Iarna uni Ierniedzu şi vara uni-m veriedzu ?
335.  Foai verdi di sipicî in cel ca?i miliţiei cu streşina plecaţîci cu şindila mînînftcz, nevastulca-i frumuşici, şăui gios şi toerci-n furci, doi i<ganlii clnti-n scripci.
. —Acolo Iarna Ierniedzu : su linuJa_oilj»rt su gluga clobauilcr.
  Sî vara uni veriedzu:
  In gradina florilor im stralu garofilor, ori-m sînu fietiloru.
  Şi io frundzî cadalma, stă; badi nu ma puşca si ti’ntreb citi ceva di tata şi di mama : nu I-ei &adzu uneval —Pi tati-tu l-am vadzut pi uliţa arminiascî la o şatrî ţiganlascî, murgu si şi-l polcojgiascî, după tini si pornlasci.
  334.  Frundzi verdi tril măslini aşC-i inimnluara-m mini: tuturor ll-aş faci bghini; ş-aşC inimi am ieâ : nimarui n-aş faci rău.
  Da im alţi nu-I aşă.... nu-m criedi nevoia mie.
                                                             ('ulese de I. Teodorescu
Dr» baibatu blastamat faci singur di mincat.
—Hal fumei şi-I minca !
—Nu mininc, minca-fl-aş foci siut sacii di noroc.
336.  Frunazuliana bob oredz
ŞEZĂTOAREA
137
lelicufa di la belţi, nu da gura pi Ia laţ, ş-, ram-o ţini numa mnii, şi mnl-o ţini pe cirii pin la cei Sinta-Marii, cin s-a coaci poama-n gii. Poaraa-n gii s o cules, altî curvi mnl am ales, mal di sol şi mal di giţi, nu ca tini-o rămăşiţi.
337.  Foailiana ş-on harbuz vin doi norişori din sus
ch vesti şi cu răspuns di la Giţîşor di sus.
Cini treci lazu mari ? Gitlşor singur călări; şi discalici la Iaz, şi si spali pi obraz, şi si ştergi di sudori c-on şArvit cu şăsi flori,
Şj si ştergi dl-o dulami 6} dăi puicuţi sărai.
338.  Foai verdi di sulcini, pistă Prut intr’o grădini An tril flori intr’o trupcini una-I albi, di cutii,
una-I verdi scorfarii.
Pistă Prut, intr'o grădini sin tril flori intr'o trupcini, eO li ’ntreb. eli s\-ncinî, ma cunosc ci sin străini.
Di străini ci-am ramas nuraa-s ni agr i pi obraz ;
  nlagri-s. nlagri şi patati, şi di parint lepadatj; nlagr"'-s, nlagri şi pirliti, şi di surori disparţiti.
  339.  Audz trinu şuerîn efi ramin in drum plîngin. Taci, puicuţi, nu măt plingi, ci eş lot in satu tăâ:
  da di mini ci-I măi rău, ci eâ trec in ţări străini uni-acolu n-am pi nimi. nici n-am fraj, nici n-am surori,
  nici u-am grădini cu flori.
  Esi unu din grădini cu-n m&nmci di flori in mini şi Ie unu şi si-ncinî, şi si-ncinî cucului şi si roagi rugului.
  Cucu-I credi rugămintea, da rugu-I ca şi năinli.
  340. La poiana racului paşti calu Ianculul Murgu paşti şi rlnceadzl,
: Ian cu doarmi şi gisadzî.
  Ci folos di gisu Iul daci nu-î, şi nu-i, şi nu-i, daci nu-I maîcuta lui ş-amoriQ la vremea lui.
  Aşa vremea mnl-o vinit şj vind boi di la plug, si razba pi su panii nt la puicuţa di dimult.
13ft
ŞEZĂTOAREA
Da puica cin m-o vadzut: —Ci caj baetl acold ?
Eil nu-s (luări di grădini si ma poarli tăţ pi mini; cO îs floari di clucoari, cini ma sarutt moari.
— Eh îs brumariu cel mari. ci sî puni di cu sari şî si e n prindzu cel mari.
341.  Cit îl padurla di mari nu măi vedz volnic di zări, uuma pasîrl zburaloari, şi p\i\m\&-mftt>dobgi/i piniru-amuridzat gaiitl. Alunaş cu crlanga-n drum ţ-aş rupî-u şl nu ma ndur ; alunaş cu aluneli, parei-i puica cu margeli.
   Auz.to dc la Raxauda luJ Toadcr N. Mnftol, (lin Tiiani-jl. Sunoava, ia virată <k‘ 20 ani. caro la-a Lui’aţa In la (jafiţi lui Toador a Roţilor. (in ,ri7 au!.
                                                                Culese de Al. Vasiliu. învăţător
34-2. Foae verde şi o lalea pftcal de dragostea mea : cu o fac şi altu-loa. las s’o ia, s’o ia, s'o Ia, bage o'u ochii mumă sa, n’ar avea parte de ea : n'o s’o ţie’nchisă ’n casă, tot la neică o să iasă ; n o s’o ţie ’n colivie, tot la neică o să vie ; că dragostea-i la noroc, ca şi cărţile la joc, unul dă, şi altul Ia, ca şi eO cu dragostea.
Că dragostea care o' faci e ca fasolea pe harad ; se urcă pin la un loc tşkapoI stă şi leagă bob. Hal noroc, noroc, noroc, de te-aş prinde la un loc
  -;ă puiu pae să ţi daO foc, să-ţi arză mijlocul tot,
' şi miinele pînă’n cot. Frunzuliţă fol de varză arză-ţl puică, să-ţl mai arză, arză-ţî rochiţa pe tine cum arde inima’u mine ; arză-ţî puică, să-ţi mai arză, arză-ţl rochiţa pe poale de trei palme rotocoale.
  Şi iar ver.le şi-o lalea, şi am să las la moartea mea să-mi cheme amureaza să ml ţie luminarea, să mor, să mă uit la ea.
  Şi iar verde bob năut şi-o să las cu jurămîut cine m’o băga ’n pămint să-mi facă sicriu de nuc să mă ’ngroape mal adine,
139
ŞEZĂTOAREA
să mii scoaţă la cinci ani să ml fac voia la duşmani.
lAur.it do la Ghoorgho Dobro Bordoa din eoni. Grinda, jnd. Ialomiţa).
343. Şi iar verde mărăcine vine cucul de trei zile lot prin văl şi prin pădure şi n'are pe ce se pune ; ne pune p'o râmurea aproape de casa mea. il'ar fi cucul d’un voinic, l aş prinde d’un ibomnic ; Dar e cucul păsărea uu mă pot iubi cu ea.
Clntă cuce nu’nceta, fă mi-aî secat inima *i mie şi altora.
(■iută cucc, limba-D pice iî'o ia ţaţa s’o mănînce dumicatâ’n lapte dulce.
. 44. Fnae verde şi-o lalea d'aci pin la tnîndra mea mi e deal, nu e vâlcea,
numai cărâruea mea a crescut iarba pe ea; iarba creşte, eâ o smulg la puicuţa tot mă duc.
Foae verde pălâmidă puica neică cea dorită clnd erai a mea iubită ti-era casa zugrăvită, bătătura pardosită cu var şi cu cărămidă.
Şi iar verde trei costreî, dar acum de cînd nu vrei, şi iar verde trei susai îmi pare casa grajd de cal, bătătura mucegai.
—Mucegai mueegăios ce eşti neică mînios? Mucegae-aprinde-te,
Neică desmînie te.
  ■Aoaite do la Niţa I.ache din eoni. Grindu. ialomiţa).
                                                                culese de Dobre Ştefănescu
il*5. Frunză verde iasomie luite l. Doamne, cu mlnie, p'nl de-a pus pană’n hîitie, de m-a luai In. milijjp? tllnd mă plinge^lâlt imu, ni sini tocmai prin liuzeu ; clnd mă plinge mama mea.
eu sînt tocma’n Dobrogea ; cînd mă plinge sora mare, stă soarele de mirare ; cînd mă plinge sora mică. frunza’n codru se despică. Şi-allă frunză de oglici fă. Doamne, zilele mici
140
ŞEZĂTOAREA
şi nop|ile licurici,                 de mişel şi de calici,
să mâ văd scăpat de-aicl
                                                                       (din com. Măciuca jnd. Vîlcoa)
346. Ibovnicei de departe, vino calea jumătate, jumătate s’o vin eă, c’aşa a lăsat Dumnezeti. De-ar fi lăsat Dumnezeu, ce-oiu iubi să fie-al meu
cu obezi de calomfir, cu jugul de trandafir, cu proţap de busuioc, şi cu leQcI de siminoc; să trag cu mindra de el pe cel deal, pe colnicel;
şi să mor cînd oIQ vrea eQ ! eQ la heis, puica la cea, Dumnezeu n’a lăsat bine ; ca sâ’mpărtim dragostea, ce iubesc, fuge de mine. ca să nu zică poimîne,
             -----           că e mai multă la mine.
340. Frunză verde iarbă moalq            ----
pe la noi pe drum, pe vale, 348. Frunzuliţa de-alunel trec pe vale, pe cărare . cit e omul tinerel, şapte care cu chirie         şade dorul lingă el
ale lui neică Ilie.          ca oiţa lingă miel.
Să-l rog să-mi facă şi mie cu roate de rosmarin cu spiţe 'e marbotin,
Dar cînd omu'mbătrineşle, dorul se călătoreşte.
                                                                (din com. Ciroş, jnd. Vilco:0
349.—Anicuţo, un ’te duci ? să te văz cum eşti culcată ;
— Să dau apă la doi junei şi gură la doi voinici —Anicuvo sprincenată,
Iasă uşa descuiată şi fereastra destupată,
dacă-ai fi culcată bine, să mă dau pe lingă tine ; iar dc-ai fi culcată rău, să-mi caut cu Dumnezcâ.
                                                               (din com. Măciuca, Yjlcnn)
350. Frunză verde bob năut, dai acurna m-am gindit, pe vara care-a trecut         cu -ismarii rn-am vorbii,
trei perechi de ghete-am rupt; să-mi fac ghete de iubit,
141
ŞEZĂTOAREA
 «a m’apuc de căstorlt,
 «A-mi las trupul odinit. Iubitul ce l-am iubit, mal bine sâ-l li dormit, «ft-ini ştiu trupui odinit.
 1151. Frunzuliţa de trei Hori doamne, să nu mă omori, c'am iubit două surori:
şi pe-a mică şi pe-a mare şi una din verişoare : surioara cea mai mare cu păr galben pe spinare, surioara mijlocie cu coada pănă ’n călcie, surioara cea mai mică este cea mai frumuşica.
                                                                        (Din com. Floreşti juJ. Dolj;
851. Nu ţi-am spus. mîndru-n’am cum face să mâ vezi;
                   ţo, spus că odata, cind puteam,
In ochi-mi să nu te uiţi veneam des de te vedeam, unde-or fi oameni mai mulţi; nu mi te mai supăram.
  unde-or fi mai puţintel, mu te uiţi în ochii mei, că sînt negrii ca ş’al tăi. Ş'altâ frunză mărgărit, mărgărit bine 'nflorit,
—Eu pun masa să mănîuc şi-mi vine un negru gînd : de mine nu se lipeşte, ca apa de solzi de peşte ; unde ’mbuc de o ’mbucăturâ,
de trei ori că mi-am venit, v^tisă, mi se iace ’n gură ; toi iu război te-am găsit : unde beatl d'uu pic de vin,
  ui na ţeşi, vara tot teşi, dur cu neică cind mai eşl 9 /Tasului le-a ’mbâtrînit.
Mii măi eşi şi la iubit ! ffT—Neiculiţa, să me crezi,
la inimă fac leşin ; unde beau d’un pic de apă, la inimă fac otravă numai pentru tine, dragă.
                                                                         (din com. Ciroş, jud. Vîlcoa).
1153. Frunză verde ş’o lalea tivcea mîndra pe suşea, jwir’câ nici nu mă vedea ; ilar re Ireabă am cu ea?
1 us ’sâ ireacă tdl-şl aleagă,
să-şi aleagă dintr'o inie, numa să-mi semene mie : şi la ochi şi la sprîncene şi la gură şi la gene şi la dragostile mele.
142             ŞEZĂTOAREA
  354. Frunză verde trei aglice că te-ajunge o vreme rea nici o mlndră nu-mi inal zice: făr' de chioara de pâră ; raal leagă-ţl banii, voinice,   că te ajunge o vreme lungă
  şi mal pune-I la chimir,        făr de neam de ban în punga,
  că-ţi măi trebue de bir :
                                   (Din cum Floroţtl. jud. Dolj).
                                            culese de D. Drăghicescu şi Toma Dragu.
                          ------------------
                        Romînil in cintecele populare bulgăreşti
                 III.  Iancul Voivod
                     a). Iancul Bolnav.
              Ce luceşte 'n acea parte ? e oare albă zăpadă, ori vre-o albă ceaţă? Nu e albă zăpadă, nici albă ceaţă, ci Iancul zace bolnav ;
              Iancul bolnav In şanţ zace. însetai şi Inflăminzit.
              Trece pe sus o pasere măiastră
              şi-l aduce gustare :
              în gură apă rece,
                           sub aripa dreapta—turtă albă,
              sub cea stânga—strafide. *)
     lj Kotn rvlccf.unaruluî bulgar. Iu nada Voicudu, caro so oi111A in ucost oin-Toc, precum ţi in alto mal Ia ointnno impulaio bulgare, o uroul luau Uuniwl. născut valali, cunoscut *ub lonnu valahă laurul a ,.i Jatu 11 Sibiuiun. caii- la 14-12 a purtat unul după altul dmm mari rosbuao cu Turcii ţi caro spre al XV veac ţi-a fost întors privirile spre slavii npu&oul spro a-l lilmni do sub Turci Irococ, Istoria Bulgariol, pag. 471).
ŞEZĂTOAREA
                           b). Secul Copilul.
                                zace bolnav pe un vîrf de munte la Stoian Strihareţul.
                   Tinăra Ianculeasa, doimea.... şi prin somn tăre”se mal tinguia.
                   I-a vorbit lancul Voivod :
                   —Alei ţie tinără lanculeaso. ce somn dormi, de te tingueşll aşa î RCspunsu-î-a tinăra lanculeasă:
                   —Alei ţie, lancul Voivod, curgea Dunărea noroioasă şi furioasă, şi ne-a luat înaltul nostru divan, acuin Sccu a pierit.
                   Îndată se scoală lancul Voivod, şi-a luat un cal năzdrăvan, s-a dus pe verdele munte, ca să caute pe Secul Copilul.
                V  II întîlni o stea de seară, şi i-a zis lancul Voivod :
                   —Alei tu. stea de seară,
                   o să te ‘ntreb, drept să-mi spui,
                   nu ştii oare unde-o fi Secu. micul copil?
                   I-a răspuns steaua de seară :
                   —   Alei ţie. lancul Voivod, aici viu fel de fel de copil, nu cunosc pe Secul Copilul.
                   A răspuns lancul Voivod.
                   —   Alei ţie stea de seară,
                   Secul, intre mulţi e cunoscut:
                   e irems cu două curcubee cereşti, pe umăr i-s presărate stele mărunte, can strălucesc ca un soare aprins.
                   —Du-te in vîrful muntelui,
U3
144
ŞEZÂTOAREA
              acolo şede Stoiana Samovila l)
              acolo e Secul bolnav,
              iată sîut acum trei auî,
              trei îngeri îl slujesc :
              unul, apa ii aduce,
              altul, ii tae mere,
              al treilea mărunt i-le face.
              S-a dus Iancul Voivod, s-a dus în vîrful muntelui a găsit pe Stoiana Samovila ' a găsit pe Secul Copilul.
    11 >jn satul Tresanco (Dobor), auzit d» la Vclia Mareofl : aiuimioua sonso do A 1. 1L1EFFJ.
                  c). Moartea lui Iancul.
             Iancul, t.nărui Iancu,
             Iancul voivod valah.
             Iancul calul îşi hrănia în acel oraş Solun (Salonic) pe maidanele soluneştl cu pae de orez.
             Iancul calul îşi adâpa cu de-al său vin împarătes" ; Iancul, calul îşi îndopa cu grîQ boeresc.
             Iancul, calul polcovia la potcovarii din Solun, şi potcovarilor se ruga :
   l] Asupra Şamtmilclor. a >o vedea Studii Folklorice do I.. Şainoauu. Aici. Stoiana Samorila, aro rolul do răpitoare do copil, rol po cari numitul autul' il menţionează ca însuşind po Samotule. Dar fiind-că aceste «trujoaice, ca să le zio aşa, mol au şi alta roluri necunoscute iu literatura romină. voia traduci oh din bulgăreşte nişte cinteeo in acest seni.
ŞEZĂTOAREA
145
                  —Ei, potcovari dragi fîrtăţî, potcoviţi-ini bine calul, de argint potcoave puneţi, cue de aur rînduiţl.—
                  Iancul, şaua îşi croia la şaUrariî din Solun, din piele curată tăbăcită ;
                  IancuJ, frîul îşi făcea, împletit cu fire de argint, la argintarii din Solun, şi pe cal inarmal s’a suit.
                  Iară calul i-a vorbit :
                  —De ce mă ingrijestl atlta, oare vrei ca să me vinzi, ori vrei să me schimbi pentru un alt cal mai harnic ?
                  Iancul 1 a răspuns :
                  — Ei, tu cal. al meă tovarăş, ett nici calul nu mi-1 vind. eu nici calul nu nn-1 schimb, ci mi-a venit scrisoare din Valahia să mă duc la Kosovo la Kosovo, cîmp Întins, unde aO năvălit oardele turceşti, oarde turceşti, puternică oasie, şi trebue să fiu şi eu acolo.— încalecă calul, se repezi, ajunse’n cîmpul Kosovo îi.tră ’n oardele turceşti, scoate sabia sa ascuţită şi incepe a-1 măcelări.
                  Dar, merglnd el printre oarde, o puşcă zbucneşte şi Tancul cade ; calul rămine sub el, ca să I fie loc de divan:
                                                                      io
i4g                  şezătoarea
            cu coama umbră îi făcea cu coada de muşte-1 apăra şi din ochi tot lăcrăma.
            Acolo, şi el, lingă dînsul a rămas, lingă dînsul a rămas, şi-şi detc suflelul.
                            d). Iancul.
              Oastea 1 a încunjurat pe lancu, din Stancamcn pînă’n Biciţa ; iar Iancul nici habar n’are ; el şede într’o întunecoasă ojae, şi-şi dezmeardâ copilul.
              Cînd a eşit tînăra Ianculeasa, s-a suit pe un divau Înalt şi privind pe dealurile verzi, ce-i văzură ochii!
              Pe Iancul oastea l-a Înconjurat, cal lîngă cal ca o adevărată pădure ; voinicii (ostaşii) ca nişte brazi inal|i, săbiile strălucitoare ca fulgerul, armele ca stelele, steagurile ca tablele.
              Se Întoarse tinăra lnnculeasă. intră In odaca Întunecoasă şi zise lui Iancul volnicul :
              —Scoală, scoală stăpinul meii, lasă-ţi copilul, şi eşi în curte afară că oastea te-a înconjurat.
              Şi se sculă Iancul, mare voinic, eşi din odaia întunecoasă, se urcă pe un divan înalt, privi pe dealurile verzi
ŞEZĂTOAREA
147
             şi ce-î văzură ochii!
             Văzu cîmpul plic de oaste.
             Şi striga Iancul. mare voinic, şi slrigă stăpinei sale :
             —    Iauculeasâ. tînărâ stâpînă. adu-mi trei sule de brîuri lungi, i du-mi sabia din bucăţi
             care se strînge în noua îndoituri,
             la fie-ce indoitură, are cite o peatra scumpa,
             care tae lemne şi petre
             şi care se poartă ’n sin ;
             scoate-mi săgeata cu şase aripi,
             adu-mi calul meu cel murg,
             incinge-1 cu nouă colane,
             sub coama galben buzdugan
             ca sa mă duc să mă bat cu oastea-
             I-a adus tinăra Ianculeasa,
             şi s-a suit pe calul său iugaciti,
             şi a Intrat in mijlncul oaste!.
             A întrebat Iancul mare volnic :
             —Alei, vouă tineri bairactarl cu ce giuduri deschis-aţi răsboifi ?
             Au în potriva lui Marcu Craişorul, ori a lui Iancul Voinicul?
             Şi au răspuns tinerii bairactari :
             —    Nu ne am sculat împotriva lui Marco Craişorul, ci a lui Iancul Voinicul.
             —Dacă v’aţi sculat împotriva lui Iancul Voinicul eă sint acela, care vă zic, in două păr[i să ve răzleţiţi.
             S-afl picâlit tinerii bairactarl.
               Însemnează stegar, imitator steag. O vorbă tuiceaşcă, care IM w intro minffca/.â de cit in cintecck- populare ţi mal ales prin aceio părţi, Mi >u s-au liberat de sub turci.
148
ŞEZĂTOAREA
            în două părţi s’ati răzleţit.
            Şi-î batjocorla Iaucul Bun Volnic zicîndu-le : «al să ne dovedim, atl slnt eă voinic do a vă învinge !» Se repezi cu calul său fugaciu, deschise sabia din bucăţi, se aruncă in partea dreaptă, şi tâiă pe tinerii bairactarl ; apoi fugaciul cal se’nloarse la stînga şi suflet vid n’a mal rămas, şi s-a dus lancul acasă, a intrat în odaea întunecoasă, şi a văzut pe tinăra Ianculeasă, cum plingea şi lacrâmi vărsa, lăcrămi vărsa pe albii săi obraji-AtuucI i-a zis lancul mare volnic: —De ce plingi iînârâ lanculcaso, ducă nu crezi, eşl afară ’n curie, să vezi calul meu fugaci Ci înotind in sînge ; să vezi sabia mea ascuţită cum s-a rupt deja.
            Îndată s-a sculat tinăra Ianculeasă, calul fugaciu nu s-a dus să 1 vadă. ci s-a suit pe un divan iualt, şi s-a uitat tinăra Ianculeasă, s-a uitat pe dealurile verzi, ca să vadă oastea Împrejur, dar n’a văzut oaste împrejur ; repede a intrat in curtea iuliusă si a văzut calul tugaciu, înotind in slnge; atunci a crezut că toate acestea
149
             ŞEZĂTOAREA Tancul le-a făcut *]
                    e). Iancula şi Nicola.
            Măre lancule, Iancule, adunatu-s-au voinicii la Stambul, la Enicul, şi vin roşu beaCi, fie-care cu fratele său, unul pe altul cinstindu-se ; dar Iancul n’are un frate drag, in sănătatea lui să bea ; tovarăşii lui II bajocoriau ; iar el acasă s-a dus şi mamei sale a spus :
            —Mamă dragă, maica mea, afară de mine nu s-a mal născut frăţ-or ori dragă surioară ?
            Cu tovarăşii ne adunarăm vin roşu băurăm, fie-care pe fratele săd cinstea, dar eu n'am un iubit frăţior nici o dragă surioară să bead in sănătatea lor.
            'Iama Ianculul a spus :
            — Fiule, Iancule, Iancule tu ai avut un drag frăţior, drag frăţior, fiul Nicola ;
F 11 Xuta traducătorului. A cost lancu |>u bulgăreşte e numit Iancula iunac : Iernir însemnează : erou. viteaz, voinic.
Mtălboiul cintat în nstfl poezie Irnbne să lie unul din role două înscrise in Ts-liirie, |imiionite de nn culocţinnnr bulgnr in nntn eînteculnl «Tancul bolnav».
  I'n oare-oare laurul, o foarte des cintat in |iooziiIo populare bulgăreşti, pe -«olo parţ‘ însă. nu prea pare a li tocmai Ion Huniad.
150
ŞEZĂTOAREA
          de Lre! zeci şi trei de ani de cind e departe, mama încă nu l-a uitat: iar acuma am aflat că-I viteaz voivod (haiduc) pe muntele Rabuh.
          Iar Iancul a zis mă-sei :
          —Mamă, eQ o să mă duc,
          la muntele Rabuh
          să caut pe fratele Nicola,
          căci mult e jalnic pentru un frate.
          Mama lancului a răspuns.
          —Nu te duce fiule, puţin jelit-a mama pe fratele tăO Nicola trei zeci şi trei de ani ?
          Iar pentru tine Iancule, de-acum în vecii vecilor.
          Iancul n’ascultă pe mă-sa, încălecă pe calul său voinic şi s-a dus la munte, la muntele Rabuh şi a strigat şi a chemat :
          —Unde eşti, frate Nicola, unde eşti şi unde eşti in care strlmloare ?
          Acum Ia mine să. vil te chiamă fratele tăO Iancul.
          Şi auzitu-l-a Nicola din acea strlmtoare şi la voinicii săi zicea :
          —Tovarăşi, copil de munte, inprăştiaţi-vă prin poteci şi ocupaţi drumurile, prindeţi pe acest nebun ;
ŞEZĂTOAREA              151
             nu-1 bateţi, nu-1 certaţi,
             aduceţi-1 la mine,
             ca să-l întreb eu
             de unde mă ştie, mă cunoaşte,
             de mă chiamă el Nicola.
             Ascultatu-l-a banda :
             s au strecurat prm poteci
             aCi ocupat drumurile
             şi a O prins pe Iancul ;
             nu l-au bătut, nici nu 1 au certat ;
             la Nicola 1-aQ adus.
             Amîndol el s-aO bătut , trei zile s-aO bătut şi nici unul n-a învins.
             Atunci Iancul a strigat :
             —Unde eşti mamo să vii. fratelui ca să ajuţi ; cu fratele Nicola cine gindea să se bată. Convinsu-s-a Nicola, că el e frate cu Iancul, şi atunci aă încetat bătaia.
             Apoi au adunat banda i-a plătit leafa şi s-aO dus acasă.
                                     Ti aducere de G. Mărculescu.
                       Descintece
                     DE PLĂMĂDEALĂ
  Acest descântec se descînlă cînd mănincă pc copil de i-«iimd strigoii, moroii, deocheiuroil, ctc.
152
ŞEZĂTOAREA
   Acest descint.ee este asemenea cu cel ce s’a scris deja sub titlu : „De inînrălnră* boala fiind aceaşi, numai titlu, ori numele diferă după localităţi
* :k
   Se string, pentru descintecu de plămădeală, cile trei muguri din fie-care pom: mir dulce. pir, prun. cireş, alun, corn, salcie, viţă de vie, din trei inimi de varză şi trei no-duleţe de troscot, le .amestecă cu aluat din crăciun, le pune in qăpistere şi pune niţică miere de fagure peste ele Ia toporu, se închină leacului de trei ori, şi să apucă să clocâne cu tăişu toporului în capislerc peste muguri- Dacă eopilu pentru care se descîntâ este băiat, trimete o fată, dacă este fată, trimete un bâial, pe dreapta, de ocoleşte casa pănă de trei ori. Cind ocoleşte odată vine la baba in casă şl o întreabă aşa :   *4stegiu. ce ciocăneşti, ce bocă-
neşti^» Baba răspunde cu descintecu:
Nu ciocănesc                  cum se plămădeşte cireaşa'n
nu bocănesc.                                         cireş.
Inima cutărula plămădesc :    cum se plămădeşte pruna’n
                                                  Cum se plămădeşte alualu’n căpistere
in stup faguri de miere aşa să se plămădească inima (cutărula)
inima să se plămădească, carnea să se ’nvelească, trupu să se insănăloşascâ inima lui să se -ntărească de toate bdlele să se lecuiască. Cum se plămădeşte măru iu
                                                                         măr,
                                                  cum se plămădeşte para’n păr
                                                                          prun,
cum se plămădeşte aluna’n
                                                                           alun
cum se plămădeşte coarna’n
                                                                           corn
cum se plămădeşte troscotu'n
                                                                          drum
cum se plămădesc toate rddele în toate pometuiile, aşa să se plămădească inima (cutărula)
Inima să se plămădească, carnea să se ’nvelească.
ŞEZĂTOAREA
153
Irupu să se ’nsănătoşască cum se plămădeşteiedu'u capră, inima să se ’ntărească        cum se plămădeşte purcelu’n
de ţoale boaleîe să se .svidu-                      scroafă,
                      iască, cum se plămădeşte mîelu’n oae, fum se plămădeşte mînzu’n cum se plămădeşte puiu’n ghi-
                        iapă,                          oace.
rum se plămădeşte viţelu’n şi toate lighioanele
                        vată, in toate pădurile.
   Trebue să lie i prâvit pînă aici cînd vine din nou oco-lilom şi înlieabă:
                  «Asiegiu, moaşă, ce ciocăneşti, ce bocăneşti?»
   Ha ba răspunde Iar cu descîntecu de la început :
                          Nu ciocănesc, nu bocănesc, etc.
   Acestea pînă de Irel ori. Tar la a trea oară. mai lungeşte desnnrecu cu aceste vorbe :
                                                      • luni se prinde vi|a de vie pe
                                                                               şanţ,
                                                      cum se prinde salcia pe isvor,
                                                      ' uiii se prinde troscotu pe
                                                                              drum.
cum se prinde varza ’n grădină, uşa să se prinză inima cu*ăruia. Trupu să se ’nsanătoşască inima sa se ’ntărească, carnea sa se ’nvăleascâ do loale boalele să se zvidu duîască,
de loale durerile
«le loale juughlurile
dup’ iu toate ’nchecturilc,
        dup’ în mîini, dup’ in picioare dup’ îr dinii, dup’în măsele, dup’ în gene, dup’ în jsprincene dup’ în oase mărunţele, să rămîe (cutare) luminat curat
ca auru spălat ca poala Maici-Slta-Mărie ca strugurii din vie leacu din gura mea să fie cum inreasu ’u care Ta făcut, nici o vină n’a avut.
    După ce a ciocănii, descîntal şi mărunţit bine cu Ir.pomi, le pune pe ţoale inlr’un pahar si toarnă peste elp a-yhluzmă (popular : iazwa), care poale ţine şi locul miurel
154
ŞEZĂTOAREA
la ăl de n are, şî descîntă apoi baba in pahar cu un beţişor verde de salcie :
Şezu (cutare) ’n sat cu strigoii cu slrigoaicele cu moroii cu moroalcele cu mîncătoril de inimi, cu mincătoarele de inimi-cu mama pădurii cu mează noapte cu răii. cuHrăoaîccle cu fărîmăturile şî cu apucăturile şî cu băbiţile; ele dacă -1 văzură mai bine le părură : in braţe il luară in sus il ridicară de pâmint il lăsară peptu cu spatele îi Inpreunară singele îi turburară capu II deochearâ rînza il răsturnară inima i-o ’nbucară in gură il scuipară oasele il fărîmară carnea îi dumicară snaga (puterea) i-o luară, frigurile I-ăpucarâ ; ţipa şi să vaita, nimeni în lume nu-1 auza ; numai Maica-Precista l'auza pe scară d’argint scobora In braţe il lua
        şî-1 scutura,
de toate boalele il zxiduia, de toate boalele de toate deocheturile de toâte fărîmăturile.
II scutura şî-1 întreba : ce ţî-e (cutare) de ţipi şî te vaiţi ?
Ce să-m fie, Maică-Precistâ : am şezut in satu cu strigoaTcele cu moroii cu moroalcele, cu mîncătoril de inimi cu mîncâtoarele de inimi cu mama pădurii cu mează-noapte
        cu răii, cu răoalcele cu fărimâturile cu apucăturile şi cu băbiţile, ele dacă mă văzură măi bine le părură : în braţe mă luară,
In sus mă ridicară
jos m’aruncară
peptu cu spatele îmi împreuna
                                                                                  ră
singele îmi turburară capu imi deochlară rluza îmi răsturnară oasele imi fărîmară
ŞEZĂTOAREA
155
ntrnea îmi dumicară 'mapa mi-o luară Irisurile m'apucară. M.ilca-Piecista cum auza iu bra(e 11 lua Iii rîu la Iordan îl ducea In rlu la ] jidan.
In (Întina lu Adam Iu apă 11 băga II curăţa şî-1 spăla : tic toate boalele. fir toate greutăţile, ilr toate frigurile de furşală <Je umeţală ■Ir lihueală
■ le deocheturi
■ Ic muma'păduri ; ll spăla J I curăţa şl pe mal il scotea, ui suflet din gura jl sulla ru uu păliar de cleslarl |1 făcea cu mintea îl ştergea.
ll punea snaga_]a snagă, virtulo la virtute ou la os
vi I făcea mal sănătos dr cum a fost.
                                                           Maica Piecista nici p'ala nu se lăsa :
                                                        pe (rulare) în hrale il lua vl casă de stan de piatră ii făcea
<1 'n casă il băga
la uşi stan de piatră punea, o zi, două, trei şedea pe ta-s’o şi mă-sa doru şi mila ii coprindea: ta-s'o ia _ ţigan se mineca calu -şl potcovea cu potcoavele n jos cu prelejiă in sus, la uşă se ducea şi ’n uşă ciocănea şi bocănea ; el după pat se scula şi ’ntreba : cine ciocăne şi bocăne la uşa
                                                                                mea ?
—EQ sunt taică (cutare).
— Da dacă ai fi cu strigoii
                cu strigoaîcele, cu moroii cu moroaicile cu deocheturoiî, cu deochetu-
                                                                              roaicile
cu reii, cu reoalcile cu mincâloriî de inimi cu mincâtoarale de inimi ,       cu muma păduri,
        cu meazâ noapte cu fărmâturile cu apucaturile cu băbit>le
să mă turbure, să mă deoaiche rinza să-m restoarne snaga să-m la, frigurile să m’a-
                                                                               puce ?
—Nu sunt laică (t ui are); o zi, două. trei am şezut dor de tine mi-a venit, la ţigan m'am nmiecat
156          ŞEZĂTOAREA
calu am potcovit cu potcoavele ’n jos cu prilegiu ’n sus la tine am ajuns.
DupA pat (cutare) se scula, uşa li deşchidea su potcoavele calului toate
                  boalele era, pe (cutare) năvălea şî-1 InbolnAvea.
Ţipa şi se văita, nimeni din lume nu 1-auza. Maica Precista iar l-a auzit din cer s’a scoboril, toate boalele ati l'ugit şi s’aâ risipit.
Maica Precista pe Sfete llie chiema. •Stele 11 ie pe cal încăleca bici de foc in mînă îi da dupe ele ii trimetea.
Sfete llie din bici de foc plesnea
după ele să lua
cu ulmu ’n cale se ’ntîlnea :
—Biină^ziua ulmule!
—  Mulţumim d-tale sfete llie
—  Au u’ai văzut strigoii.
        stiigoalcile, moroii, moroaîcile, deocheturoii, deocheturoaii iU mlneătoril de inimi, mîmăloarele de inimi leii. reoaicile
muma păduri, mează noapte,
cu fărîmâturile cu apucăturile cu deocheturile ?
—  Nu le-am văzut, sfete llie. de le-aş fi văzut.
(i le-aş fi spus.
Sfete llie îl blestema: fiind că le văzuşl şî nu le spusăşi, să fii ulm de cioplit ^e^lălâtT de 'ngăucit de pîrlit
şî de bălegat. [minjil)
Sfete llie din bici de foc plesnea şî nainte pleca.
Gu je\u j] cale se'utllnea.
—   Buna ziua teiule .
—   Mul[ămesc d-tale, sfete llie
—   An u-ai văzut, strigoii,
         strigoaicile moroii, moroeicele. reii, reoaicile mama pădurii miazâ-noapte cu fărîmăturile cu deocheturile ?
—Nu le am văzut sfete llie, că dacă le-aş fi văzut ţi-le-aş fi spus.
         Sfete llie îl blestema : fiind-câ le văzuşi ţî nu Ie spusăşi să fii tei de tăiat de jupuit
ŞEZĂTOAREA             157

•Ic ’ncurcal
•Ic descurcat,
tic ’nodat
de desnodat,
să fii tel de lepădat.
Sfete Ilie din bici plezuea mal departe se ducea cu socn cale sa'utîlnea : —Bu nă zîua socule !
—  Mul|uiuim d tale, sfete Ilie !
—   AQ n’al văzut socule, Hlrîgoii cu strigoaicile moroii cu moroalcile, răii cu răoalcile, tlcocheturoiî cu deochetu-
                   roalcile
mincăloriî de inimă cu mlncătoarele de inimă cu fărîmăturile cu deocheturile ?
—   Le-am văzut stele Ilie m ostrov de mare
bea şi minea vola-şi făcea
• Ic niminî nu grijea.
Sfete Ilie ii ura :
—   Socule de le văzuşi bl le spusăşi
• A fii la _cumetreuie cîus_ ţi ’n capu mesi pus.
   Această amestecătură dci Irupu şi bea din ea.
                                                          Lu sfete Ilie şi măi bine ii
                                                                                    părea
după ele se lua din bici de foc plezuea in ostrov de măre ajungea şi pe ele la masă le găsa mincind bind
şî voia -şi făcind de niminea ne grijind.
Sfete Ilie la bătae le lua le batea şi le trudea.
          —Nu ue bate nu ne trudi
                                                         că leacu (cutărula) cur'nd va
                                                                                    veui.
Sfete Ilie nici p-ala nu se lăsa nouă js tea jere jjătea, cu noauă fringhil le lega cu noauă bice le batea, le bătea şi le trudea pînă fierea le crepa.
                                 Rămînea [cutare] curat luminat
          ca auru spălat ca strugurii ’u vie ca poala Maici-Stâ-Marie; leacu din gura mea să fie, ca ’n ceasu ’n care l-a făcui nici o vină n a avut.
L-întată se unge cu ea peste tot
Spus de T1NCA Ş. I). STOICA din corn. Ştofaneştl — Yilueu.
T Bălăşel.
158
ŞEZĂTOAREA
             De muşcătură de şerpe.
             Pira, pira, nu peri şerpe ; pira, pira. du înţepa şerpe.
             Pira, pira, nu înţepa şerpoae, pira, pira, nu înţepa hidră, cu un cap. cu două, ori cu Două. nu înţepa omul >)
             că omul a ajuns mai iute in apă.
             Şerpe. şerpoae, cu puii tăi nu înţepa, nu săgeta, nu yulnera, că dacă vulneraţH-săgetaţi şi înţepaţi, rog pe D zeu ca cu toţii să crăpaţi;
             Omul (N N.) să aibă leac, să aibă alinare şi vindecare, mîntuire de şerin , de şerpe.
             O mârs nemişil şerpe şi nemişoae şerpoae, pe-o cale, pe-o cărare : l-a eşit un om în cale.
             S-a ţipat In el şerpele, şerpoae ; l-a înpuns, l-a străpuns, l-a muşcat, l-a săgetat (la mîuă, picior, etc.) Şerpe nu inţepa, şerpoae nu săgeta ; nu împunge, nu străpunge, nu boboţj, nu obrinti.
             Omul nu iughimpa: una, două ori nouă hidre, că omul a ajuns mai Intîi în apă.
             Ieşi verin de şerpe, din om, cum dă moara fărina şi bradu rişina, omul să albă leac de la maica sintă şi liul; Amin !
illiu Yascau, in comitatul Bihorului, Ungaria)
                                               Cules de Vasile Sala, dascal rornin. 1
  1] A cost desciutcc .se intrcl'iiinioază hi vito, ti atunci in loc do omul, w ricc iueţuful (vita).
                    ŞEZĂTOAREA                         159
■                      Poveste
    Amu ci că o fost o dată o babă. Văzîndu-să ea slabă şi iii'voeşă, să hotărî să-şi însoare fecioru, cu fala unui gos-l»<n|iir din sat- Feciorul babei să dăduse hăt de mult în dragoste c'o fată sărăcuţă şi frumuşică, după toiul lui. Un Im însă n o voia pe-aceea, că era diu sold rău şi sără-| wirn ; şi cum în vremelo acelea băeţii ascultau cu suputie-ii' poveţele părinţilor, băetanul nu se împotrivi mîni-sa şi-i (Am pe plac. — Nora babei era o femee varga lui D-zeu |e rfl. Nimene nu se împăca cu ea, nimic nu-i mai plăcea. Megieşii să spărieră de-o aşa aşcki'dă de muere, căci veşnic numai hueL auziaU în casa babei. Nu-î vorbă, că nici hi merele uu-s bune, dar se vede câ-şl găseşte lelea barba -iu , in casa babei cînta găina, nu cucoşu.
    Mata babă din pricina nuroii-sa, slăbise ca sf- Vinere,
I eft răutatea de norâ-sa nu-i dădea nici mîncare la vreme. U»* bătrîneţe, de boală şi de scirbă nici n’auzea.
    Intr’o zi mare, zi în care tot creştinul se veseleşte, fâ-* « Uni plăcinte şi gustiud vinul, bărbatul zice femeeî :
    —      Ia dute, bre femee, şi întreabă pe mama n’a minca | 9I ca nişte plăcinte de iesle moi, că doar macar amu i se
  i'Uviue şi ei o bucăţică mai bună.
    Kemeca se supune, însă fiind-câ era suflet sucit şi rău, Im.* duse la babă şi o întrebă:
    —     Mamă ! (pe urma zise încetu) nu-l toarce nişte păci-*i’lu apoi zise tare) moi, moi, moi...
    —   Nu draga mamei, nu !... că n’ara dinţi!..
    —      Auzi barbate ? Nu ţ-am spus eti că mama u’are poftă Ide plăcinte ?
160
ŞEZĂTOAREA
   Şi răbdînd in una, biata babă, de foame muri. — Nora o boci aşa de Trumos in cit uni tot satul zicea : Halal de babă, că mindru o mal boceşte norâ-sa !
                                                           M. Lupescu.
                            Bibliografic.
   Dr. Cenek Zibrt şi Renâta Tyrsavâ: Das bokmische Bau.m luus■ Die Volkskunst anf der Jubilaum t-Ausstellung- Se paratab'druck aus dem III Theile des VVerkes «fluuderl Iahre Arbeit», generalberichl iiber die allgemeine Lande» Jubilăums-Ausstelung Prag 1891- — Prag, 1896.
   Eugene Rol lan d : Flore populaire, ou histoire naturcllf de> plantes, dans leurs rapporls avec la linguistique el jolklore. Tome I, Paris ; Librairie Rolland, 1896. — La această importantă lucrare a colaborat şi D- Artur Gorovtl, comunicind autorului diferite numiri şi credinţi asupra plan telor cunoscute în România.
   In Zeitschrift fur roinanische Philologie, redactată de D. Di Gustav Grober, a publicat D. Iocin Urban Iar nil: o amâ nunţilă şi judicioasă dare de samă asupra volumului al doilea din lucrarea D-lui Gustav Weigand, „ Die Aromunen"
   S. FI Marian : Tradiţii poporane ramine din Bucovina Bucureşti, Imprimeria Stalului, 1895- Un volum in 16 dr 366 pagini. Lucrarea cuprinde două părţi : 1) Tradiţii referitoare la persoane şi evenimente istorice, şi 2) Tradiţii referitoare la localităţi.
          DIN ŢARA ARMÎNILOR.
Di ţe draclu-î c-un cicior
                                                                      Mupăţe Duuinidău făaţi lo-Hii !?i dc-aiia pin la Dum-tinjâu. draclu z-bîgă şi nis • nu amiînă cama uîgliios.
I .mu adră, cum feaţi. ac-lo «i li hibă. că na! scoasi doauă jmtvdl : buvalu şi lupiu.
  lijiini că le-adră, li ndre-Mpsi, ma cum s-li da.sufli l? Mu (li uă parii, da de-alantft. wullâ. li mină. ţi vă ! Jl gră-iigli să si scoală, ţi va ! ealc (ii'cft bitea a viu. A dradul lli ymea tici s-facă. Nu-ll Cili ii dă-altă a Iul. uia cum fet- ducă la Dumniijău nis *■ Ili cadă Ira s-li bagă su-llll ?
                                                                       ' uri vi(Ju ţe nu viijlu, că
  •JH l muiat va însomnut prin li: ă I.i.ii ni— (fr. pu.); r priu i/: rtii— Mm, mrrtnr— i/crmti etc.
■ >*.>>,oul a |.us |>o I. 0. u ti înaintea •au tt« urma unol alto vocale, arată tilIltMiijarnn lor. fx. rcade. dor, .scorni iii I am exprimat prin tj.
De ce dracul e cu un picior
  După ce Dumnezeu făcu pă-mintul şi de aci piuă la cer. dracul se băgă 1) şi dinsul să nu reuiîe ma! pre jos. Cum drese, cum făcu acolo să-i fie 2]. că eală scoase două animale: pe bivol şi pe lup.
  Bine că le dură, că le înfrumuseţa. dar cum să le însufleţească ? Dă de o parte, dă de cealaltă, sullă. le mişcă, nimic! le cheamă să .se scoale, nimic! ele nici nu dafl semn de viaţă 3). Dracului îl venea să pleznească 4-Jj. Nu-î părea rău de alt-ce-va de cit cum să meargă să se roage de D-zefl o] ca să le însufleţească. Dacă văzu 1
   1 . TsT propuse. 2) Pentru capul lui mu fie rău.— 3) Nici nu LâtcCi a viu— 4) Să facă tic .— â) Sâ-I cadă (iu gciiunchy lui 1 l-zeu.—
162
ŞEZĂTOAREA
nii-s faji alîumtrea. si seriala di yini la Dumnidă. ţc ma-1 virju utră (ndră] nîs, iii rjisi:
  Ţe-I, triseatărato din val??
  Ea, te s-liihă, cara-ţl ferelii doauă prăvflî, mari lucru! va se-aspară tuti alanti a tali, că Iu va li văadă tu guvâ va-s higă.
  Dumuidău arîsi şi dlîsi :
  Ea (Jî-lâ să-s mută s-imnă. Greaşti draclu, lă cădi. hali coada di nă parti. s-şuţă, se-auvîrteaşti cu amăl cu da-raţî, tiva' s-mina clifiatra dim padi. să-s mină şi ăali ? Dradu-li yinSâ kit s-erfiapă tu cheale şi Dumnidă, si-1 videai, piuă şi barba ll-aridea.
  Ţe s-mintui Dumnidă a-tumţea. ea s-anyiem şi bu-valu aestu tră Uşurarea om-luî.
  Ol. zarzavi li, greaşti nis, macă vrei s-apghăadă buva-lu-JI, uiină-1 cu clorlu şi di-11 acşiăa: serială, budilă. s’-al putriari mari. zvercă sînătri-asă şi s-uu poţi si zburăşti"
  Cllu-lî dtsi draclu acşi şi buvalu toară şi mbrustă.
ce nu văzu, că nu se face alt-fel. se scoală şi vine la D-zefl, care. îndată ce-1 văzu in faţă. îl zise:
  Ce este, de trei ort ca teri-situle din vale?
  Iacă. ce să fie, făcui două animale, lucru mare! se vor speria toate cele lalte animale ale tale şi că ori unde le vor întilni, se vor înfige prin găuri. D-zeu riseşi zise: Poftim de le zi să se rădice şi să umble. Strigă dracul, se loagă de eîe, dă din coadă. se întoarce iurîmprojur cu vrăji, cu dracii, nimic: se mişcă peatra (de jos) spre a se mişca şi ele? Dracului 11 venea să pleznească in piele, Iar lui D-zeii, să-l fi văzul, chiar şi barba ii ridea.
  Ce se gîndi D-zeu atunci, hal să înviem şi pe bivolul a-ccsta pentru uşurarea omului.
  Măi, drace, vorbeşte dînsul, dacă vrei să invieze bivolul tăfi. miscă-1 cu piciorul şi zi I aşa: scoală, dobitocul?, să ai putere mare, git | u ternic şi să nu poli vorbi “ îndată cedracul ziseaşa. I i voiul se sculă ’n picioare i media t.
ŞEZĂTOAREA
163
  Tora, ma vroi s’anglierjl ş-luplu, minâ-1 cu cîorlu şi ijl-ll: scoală. lupe. s-miţi ilnmnu-tu.
  Draclu ca darak diu vale le eiLsţi, aducln că aod nu cură buu lucru f?i nîinti ţc - Iu mină şi z-dîcă dimîn-dnlili zboari. sîpănăgrbapă cil lu ucîpu şi alîsă inaş nă guvă tră ciciorlu cu cari \ real mină luplu. Tu oara (e-1 mină şi-li tjl.si „scoală, lupe. s-miţl domnu-tu". arsuri luplu şi hap! îli fa li a dracluî di clor ci-lî lu curmă pin di «jinuclîu. Yrea-1 ni bă mîcală deaghinealui tut, ma le si-li . laţi. că avea mirată tu guvă.
  Dc-nlumţea armaşi di lu-nn'ii iliji azatr-az tră drac: „ii|el c-un ciclor".
  Tu! tr-aestă ş-o-au oami-nllli t-a dracluî rnaş di lup lut-ll treaţi, ma iu-1 veadi, «cală strematli. De-aoâ şi zburlii: -fuiji ca di per di lup*. (A Iu draclu ainjire-119I1 i anurzeaşti per di lup. iierlu ş lid.
  Acuma, dacă vrei să invi-ezi şi pe lup. mişcă-1 din j»i-cior şi zi-I: scoală, lupule, ca să mănîncî pe stăpînul tău.
  Dracul, ca drac din vale [priceput] ce este. înţelese că nu-I lucru curat la mijloc şi nainte de a mişca si zice cuvintele ce i s’au ordonat. săpă o groapă cit il încăpu şi lăsă numai o gaură pentru piciorul cu care era să mişte pe lup. Îndată ce-1 mişcă şi-l zise „scoală, lupule. ca să mănîud pe stăpânul tău“ sări lupul şi hap! îl prinse piciorul dracului şi i-1 curmă (ingliili] de la genunchi. Era să-l li mincat frumos de tot. (laice să-I faci. că intrase in gaură.
  De atunci rămase (obiceiul) ca lumea să zică despre drac pînă astăzi „acel cu un picior".
  Tot din această cauză cred oanmnii. că dracului numai de lup nu-1 trece (nu o poate scoate la capăt cu lupul), ci unde-1 vede, fuge depărtare de mal multe pogoane. De aci provine şi zi-cătoare „ fuge ca de păr de
164
ŞEZĂTOAREA
                                   lup“ do oare-ce dud dracul zăreşte saQ miroseşte păr de lup. îşi îea lumea in caj) (lit. perlu şi îea].
   I)e-aestă mulţi casi lin di- Tot din acest motiv se o-lili di Crăciun per di lup biciuueşte ca iu zilele de n-cară, s-uu Vină dara|lii Crăciun multe familii să lie di earcăndali, tut nă sole păr de lup in casă. ca nu di daraţi, di pingînescu casa. cum-va să vie dracii de
                                   carcantfali. 1) un soiu de draci şi spurcă casa.
                  Cules de la undiiul meu Chiţi l’npnhagi din A vria. Epic A S T î L I A R £ A
                           9
   A fi ,aslăliat- la Arminî înseamnă a intălni o Siliţii, ciud porneşti să mergi undo-va, şi care lUuJă să-ţi taie drumul „s-Zi astalli'
   Armînul consideră unele „aslălîen“ de favorabile, altele de nefavorabile, după cum se fac de fiinţe de bun augur sau de fiinţe de augur lăţi.
   Credinfa in ^astiheri* ne inlimpină la toate popoarele din vechime şi din zilele noastre.
   Pliniu ne spune, că „din toate prevesti rele, cea mai fa vorabilă este du a vedea drumul nostm tăiat de un lup cu gura plină. (Plin. Cart. VIII. cap. 34. 4] „Mallieur â iţui rencontre. au moment d’entreprondre un vovage. une femme, un protre. un moine, un lievre. un serpent ou un cochon. Si la reneontre a lieu le matin. le presage est encore plus mauvais“, zice Paul Vierzon in „Lcs Presages" pau. 34. 1
    1) Carcanriali 80 crodo oft sint suiletelo pruncilur uebotezaţi. omoriţl <|i Irod, şi cari aa devenitdraci.
165
ŞEZĂTOAREA
   Ştiu asemenea ca c.redinja în ,aslălfertu există la grecii vechi şi moderni, la Bulgari, la Albanejl, la Turci etc.
   Noi vom da aci cîte-va din credinţele Armîuilor referitoare la ,aslâ/lareu.
                                1. ..ASTĂLlARE" REA
   Dacă iisfa/i un preot. răG itl va merge. Iţi va merge şi mai rău. dacă preotul itl va dori ,călătorie bună* sau te va sălută el cel d’întîl.
   ..Motivul pentru care astăliarea de preot ca şi cea de călugăr sau călugăriţă [maică) se consideră de rea. e. că *lul îmbrăcat! in negru şi că li se atribuie o inimă rea şi impetrită. Se crede, că preoţii nu varsă nici odată lacrămî In moartea cuî-va ; şi că ei ar dori să aibă cit se poate mal mulţi morţi, ca să căştige parale cii ocasiunea inmor-mlntăril lor“. (Comn. de D-l Xic. Nacea institutor romîn Iu Vlaho-Clisura)
   Dacă te aslalie un preot, e bine să te întorci acasă şi «l umînl cu o zi călătoria. Nu rar se face aceasta de mulţi.
   Tot aşa de nefavorabilă se consideră ,aslăhitura* de iepure şi de femee fără copii (coaâă) : asemenea ,astăhnrea* miel femei batrine. care trece drept vrăjitoare, a unui om i ii .semăn* adică: şchiop, chior, ciung, spin, încocoşat etc.
   De te ai talie un mort, să te aştepţi la ceva foarte rău.
   Iu genere ashilt'-rei unui om cu suflet ,slab~—rău, negru. mc explica tot d’auna în răQ.
   Astăliarea de şarpe, citre asfinţitul soarelui, e prevestire de moarta, afară dacă ai reuşit să-l omori.
   Dacă ciue-va astalic doi şerpi încolăciţi şi nu reuşeşte
Ifitf
ŞEZĂTOAREA
să-I omoare. în cit ei discolăeindu-se din împreunarea lor scapă, unul îutr’o parîe şi altul intr'alta. persoana aceea fiind căsătorita, se crede, că se va despărţi de soţia sau soţul săti, după cum e bărbat saii fenice.
   Dacă reuşeşte să omoare numai pe unul, ear celall scapă, se crede, eă unul din ce! căsătoriţi fatal va trebui să moară şi anume, dacă s-a omorit şarpele, va muri bărbatul, ear dacă s-a omoril şerpoaica, va muri l'emeoa.
   Tot aşa de rău se explică, cind pornind să mergi iu străinătate şi întâlnind şerpi, car! itî tale drumul, nu-î omori.
   Pe lingă acestea mal in iie-care sat sini anumite persoane. a căror „antal i'/ură“ e favorabilă, după credinţa poporului, şi altele a căror „astal'ntvră‘ e nefavorabilă.
   Foarte nefavorabilă se consideră as tăi','tur a unul chirigiu care mină cal goi. ueîncărcaţi. şi a unei femei, care merge cu vasele goale.
                              2. ,.ASTAUĂRE“ buna
   Se consideră de bun augur .astăi%areau unei niveste de curînd măritată, a unei virgine. fiindcă-! cu inima can didă: a unei femei, căreia îl trăesc toţi copiii ce a născut precum şi bărbatul : a unei bătrîne, cu o mulţime de n< poţi şi nepoate; a imul păstor cu moravuri lume şi im brăcal in haine spălate, dacă merge Ia turmă, şi iu genere a ori-eăroi persoane cu suflet bun şi .Jillrlîtic■—norocos
   Pentru mal mare siguranţă, e bine cind porneşti unde va. să pul să le .aslahe“ o persoană cu bună oslăhitur, căci după aceasta, ori-ce altă nstai\itura remînc fără influenţă.
ŞEZĂTOAREA
167
   Dintre1 animale nstăliarea lupului st* consideră de foarte favorabilă. Cauza pentru tare se consideră aşa e că el, «li'şi făptura dracului, ori unde îl întălueşte pe acesta, 11 niăiilncă, de oara-ce aşa l-a poruncit Dumnezeu.
   Fiind astă hal de şarpe dimineaţa, este semn de bună prevestire.
   Astăliarca unul chirigiu rare conduce caii încărcaţi sau n unei femei cu vasele pline de apă. se consideră de foarte favorabilă.
   Asemenea catlrul şi oaea aQ aslahitură bună.
               LUNA NOADĂ
   Se obiclnueşte, ca în seara ce apare luna nouă, mama să loa pe unul din copiii săi, cari încă n’a văzut .luna miufiă* şi după ce-î pune pe cap „nă cirvcahi-—o pine •aiQ un colac, preparat într’adius, ear pe colac atîte lin-i/un cî|î meni firi sînt iu familie, îl spune să easă la lună, unde, după ce se întoarce de trei ori în jurul său, să a-illewze lunel următoarele versuri:
Lună, lună noaă>1, i'liini cită aroaăă, rită arină 11-valc plinea aii tale, vilă sprună n-casă nli( 1 ăaminl pri incasă, line ca mine $-Io ca line.
bună, lună nouă,
binele să tic mult ca rouă
cit nisip in vale
alila (aşa plină să Ile] punga (alei cită spuză in casă alîp oameni să tio la masă tu ca mine ear cO ca line.
                 [Cules din Alolovişte]
168
ŞEZĂTOAREA
sau :
Lunii lunii nnnOă, fila arinii -n vale punga aii (aii,
tini ca mini ş-lii ca tini
Lunii, lunii nouă. cit nisi[i in voie,
intuia latâlui 0*u aşa inulle parale să lic plinii
   Iu ea mine, ear cti ea line
     La Vlaho-Clisura se zice precum urmează :
Lună, lună nuauâ.
In ca line,
line eu mine;
liarlia la piuă iii clieplu,
liarlia mea piuă di padi.
  La Gopeşî:
  Gliini viniş. lună. luna a l'aştilul, ntreiji n-aflaşl, nlreijl s-n-alaşl, di viră dară, ma nlredl s-n-alli.
     Lună, lună nouă, eu ea line,
     Iii ea mine:
     liarlia (a piuă la piept.
     liarlia mea pină jos.
Bine al sosit. lună. luna a Paştclor, întregi ne al găsit, întregi să ne laşi; la anu
mal intregl să ne găseşti.
   Une ori, acela care spune cuvintele de mal sus, {ine In mînil două vase pline cu apă „mnfdk—ne’ncepută. pe cari, mergînd să le umple, uu priveşte spre Una al Paşii 11.
   In vase se mal pun bani de argint \aspri). La Vlalm-Clisura banii de argint se pun iu buzuuar înainte de u se umple vasele cu apă : aceasta ca luna să nu-l uimere ască cum-va gol. Colacul sau pînea {rirretlia] uu lipseşte nici odată, căci după credinţa Armurilor pînea e simbolul cel mal bun pentru îmbelşugare.
      1|. La Gopoşî se zice -uiua al Paşti., poutru ci ibieoial so pracliioa |>< la Paşti.
lfiî»
ŞEZĂTOAREA
   I Mips ce copilul adresează de trei ori uua din formulele •Ic mai sus, merge în casă. unde toţi membrii familiei nu Mn din colac.
   Credinţa populară pretinde, că cine păstrează acest obi-»<in are să fie norocos în tot     cursul anului:   ,binele   nu-I
vii lipsi din casă şi luna, la     anu, îl va găsi tot aşa de
Imitai, după cum a lăsat pe copil"
   Iii cclall timp al anului, ci ud nu      vrei să practici  obi-
wml acesta Ia fie-carc .lună       nouăfc, să te   păzeşti    de a
       căci îţi va merge foarte răd. de oare-ce toate bo-Jlb Jingorli“ se aruncă, de femeile cari dcscîntă, în luna nouă. saQ cum se mal zice: cînd nfiţcă luna—cînd luna »iii**cn, sau cînd se-aprindi luna—cînd prinde luna, şi dacă vorbeşti, te apucă boala ce în momentul acela se aruncă In lima nouă.
                                               P. Papahagi.
     Povestea împăratului Chiri viu
  A fost odată un împărat şi impara Iul acela a avut trei Hori. şi încă din tinereja lui începuse a zidi o biserică Umi le frumoasă, şi piuă la bătrîneţe n’o mal putuse is-|*nUi, pentru că ce lucra ziua. noaptea să dărîma. Şi nu Ulmi din ce cauză.
  Acum împăratul temîndu-se că va muri şi va răminea ItfwM'ioa uefăculă. s’a apucat şi a dat veste in toată im-
170
ŞEZĂTOAREA
păraţia lui. că rine s-a găsi să priudA pe acela care dă-rîinft biserica, noaptea, îl va da toata in parat ia lui, şi el va rAminea împArat uumai cu numele, şi-şi va da sama cu pungele.
   Cel trei feciori ai lui au zis : Tata. de cit ne-i vinde pe noi şi om rAminea rai, mai bine să ne punem noi sa vedem u'om putea afla cine-i ?
   —      El. dragii tatei! a zis iupAratul. nu .sintoţi voi oameni de aceia, care să puteţi face asemenea treaba.
   — Mă duc efi, tată, a zis fratele cel mal mare.
   —   Du-te, a zis tatu-so.
   S’a dus el acolo şi cum a ajuns, l-a şi pălit somnul şi a adormit aşa de greu. că puteai să tai lemne pe el şi nu simţea. Atunci a venit o pasere şi a zis :
   —      Pănă nu ma va aduce pe mine şi pe soţia mea in biserica asta. nu poate s’o facă ori cit s-ar munci. Şi a sburat. Şi cînd a sburat. tot zidiul s-a dărîmat.
   A doua-zi dimineaţă trezindu-se feciorul împăratului văzu zidul risipit. A plecat acasă, şi cum a ajuns l-a şi întrebat tatu-so :
   —   Ce al văzut, liul meă, acolo ?
   —      Ce să văd, tată? Peste noapte a venit o pasere şi a zis: că piuă nu-i aduce-o pe dîusa şi pe soţia ei iu biserica, n-o poţi face, cbiar de al da toată împărăţia.
   —      El. dragii tatei, a zis împăratul, nu sîuteţî voi oameni de aceia, cari să puteţi face treaba aceasta.
   —      Tată, a zis fiul rel mijlociu, ma duc eu în noaptea asta.
   —      Nu te mai duce. a zis inpăratul, că de geaba le duci.
ŞEZĂTOAREA
171
      - Mă duc. tată. a zis el, ca sil vidam şi eu norocul
  meu.
     —   I)u-U‘, a zis tatu-so. da ştiu că de geaba te duci.
     IU s-a dus. Şi cum a ajuns acolo, l-a pălit un somn ca L «i pe l'rate-so, şi s-a culcat, şi iar a venit paserea peste Hpuple şi a vorbit ca şi’n noaptea intăî. Cind a sburat.
1 ii «Iricat ear zidiul. Adoua-zi dimineaţa s-a sculat băetul fi vitzind zidiul stricai, s-a dus la tatu-so plîugind.
      • 'Fată. a zis fiul cel mal mic. in astă s;wă mă duc eu, I flnr să-mi dai : două coşuri de alune, o cutie de tutun şi I » duzină de chibrituri.
     l-n dat ce ceruse şi s-a dus la zid. Acolo a început a Ib1 ci cu alune şi a minai: făcea ţigară şi bea: apoi iar I (lini alune şi mînca şi iar fuma tutun. Şi tot aşa piuă 1*» a venit paserea Ea cînd a venit, s-apus drept de-asupra «pulul lui pe zid. şi băetul a pus mina pe dinsa şi a smuls | iliiiiit pene din o aripă a ei. şi a plecat spre tatu-so acasă. I t ind a ajuns, tatu-so l-a ’ntrebat:
  I — El, ce al făcut, fiul moft ?
     —        Ce să fac. tată: A venit o pasere cu penele de aur B «I u zis: că piuă nu-i aduce-o pe (linsa şi pe soţul el iu 1 ItUerică. nu poţi s-o zideşti.— Tatu-so n’a crezut. Băetul Iii «cos penele diir sin şi i le a arătat.
     —      Bragiî tatei, zise iupăratul, am să daîl jumătate din liiip.traţifi mea aceluia care-mi va aduce pas(>rea aceea.
     —        l’eutru-ce. tată. zise ei. să ne laşi pe noi sub masă I ft altul mai rău să stea la masă? Ne ducem noi. Şi au nlcail. Şi s-aii dus pe drum cit s-or fi dus, [tină au ajuns Ifflîli'ti pădure. Acolo era ii două drumuri, care să despărţaii.
  linul era bătut de care, şi cel alt părăsit.
■
172
ŞEZĂTOAREA
   —      Acu. au zis fraţii cel mal mari colul mai mic: frai o drag;!, noi apucam pe drumul ist bătut do care, iar tu sa apuci pe drumul ist părăsit. — Şi aşa au fac-ut. Pierind ei s-au înţeles ca să lese uu semn in locul acela cînd vor trece înapoi acasă.
   A mers fratele cel mai mic cit a li mers. şi numai a junge într’o .poeuiţă foarte frumoasă. Acum băetul si calul flamiuzise. A luat băetul friul din capul calului şi l-a dai drumul la păscut şi s-a apucat şi el să mănînce ceva Şi pe cînd mlnca el. eacătA vine uu lup la dîusul. Marţului atunci i s-a făcut părul măciucă (in cap) crezi ud câ-1 mînincă lupul. Lupul s-a sburlit la dîusul. şi bârtul zise :
   —      Uite. lupule, tu miniuc. vino şi tu de mînincă. Ln pul n’a vrut să vie şi să sburlea rnerefi. Atunci a zi* lupul :
   —      Dacă mi-i da calul să-l minînc. efi mînîuc ; de nu. te mînîuc pe tine.
   —   Du-te lupule. zise băetul. şi-l mînincă.
   Lupul s-a dus şi l-a mîncat ; apoi se îuvîrti de trei ori in aer şi se făcu uu cal cu mult mal puternic şi mai l'm mos de cit celalt. Atunci a zis lupul: suc-te pe mine i ă lare şi hai să mergem la pasere, că ea este la împăratul de cruce. Dar bagă de samă : clud om ajunge acolo, ai A te duci tu singur la pasere. Şi eu am să le dau lor uu somn aşa de greu. că ai să calci pe diuşii ca pe buluci şi n'afl să siinţască. Tu cînd II intra la pasere, să-o lei dar să uu care cum-va să te muşte, de inimă să pui numi pe cuşcă, care-i de aur, că atunci ea va ţipa aşa de lare, că să va cutremura şi pămîutul. Atunci toată împărăţia -.1
ŞEZĂTOAREA
173
vii trezi, te va prindj şi ve! ti de perit.
    S-a dus băetul la pasere, a pus mina pe dînsa şi a luat-o. Iiupă ee a luta-o, sa uită la cuşcă, care era de 70 de ori mul frumoasă ca paserea, şi nu l-a răbdat inima şi a pus iiilua pe dînsa. Acum cuşca a strigat aşa de tare că şi piiiiilntul s-a cutremurat, şi toată împărăţia s-a trezit, şi l a prins straja. Şi cum l-a prins, care zicea să-l spîuzure. cure să-l tae, care să-l înpuşte. Iar împăratul a strigat : măi. aduceţi-1 la mine. După ce l-a adus la împăratul, el ba Întrebat că ce caută.
[ — Ce să caut. înălţate ’mpărate? Am venit să iau pararea asta şi s’o duc la tatu-meu să o pue iu o biserică Iu care a pomit-o s’o facă din tinereţă şi acum e bătrin •I n-n mal poate isprăvi, pentru că ce lucrează ziua. noaptea vine paserea asta şi dărîmă ; şi chiar ea a zis : că plină nu o va pune pe dinsa cu soţul ei acolo, nu va putea Uprnvi biserica, de ar cheltui toată împărăţia.
    Acu împăratul de cruce a zis : Dacă mi-i aduce calul in-|»ninlvilui de verde, care de atita vreme mă bat cu dînsur I i-l iad şi nu pot. eu ţ-oiu da paserea cu cuşcă cu tot. V — Ţi-1 aduc. zise băetul. Şi a plecat, şi s-a dus la lup.
      - De ce n’ai făcut, zise lupul, cum te-am învăţat eO? M iul plecat înainte spre împăratul de verde. Afl mers ei IMni, aii mers şi numai au ajuns la împăratul acela. Acum I n «pus lupul: Klu-te să ei calul, dar să nu pui rama pe friu, fft frlul ii mai frumos de 70 de ori de cit calul, şi de-i mine mina pe fritl, ol are să răcnească şi are să se cutremure şi pămîntul. şi atunci să trezeşte toata ’mpăraţia, că mi mu să le dau un somn de ai să calci pe dînsii ca pe imt iic.l. şi u’au să te simţască.
174
ŞEZĂTOAREA
   S'a dus biletul şi a scos calul a fa y ii. Dupil ce l-a sen# afară, s-a uitat la frift. care era de 70 de ori mai frunte* de cit calul, şi uu l-a răbdat iuirna .şi a pus mina pi friu. Atunci frlul a ţipat aşa de tare. că toată împărăţii s-a trezit, şi l-au prins. Acum. care zicea să-l spinzmc, care să-l omoare, care să-l tae. Da împăratul a zis: adu ceţi-1 la miue. să videm cine-i şi ce vrea.
   Şi l-a auus înaintea ’mparatului, care l-a ’ntrebal < <> caută ?
   —     Ce să caut, înălţate imparate? M-a trimes împăratul de crace să vă iau calul şi să-l duc lui ca sâ-mî dea h pasere.
   împăratul a zis : dacă te-i duce la împăratul de roşu «I mi-i aduce fata lui. ca să-o iau de soţie, eu ţ-oiu da nilul şi friul.
   —     Mă duc, a zis el. Şi s-a dus la lup. Şi au plecat iiina inte. Au mers ei aşa, aii mers şi numai aii ajuns la iin^ pătatul de verde. Acum i-a spus lupulţ du-te, că eii am Sft-hrTiHtfurPsbmn de ai să calci pe dinşii ca pe but uri. şi n’afl să se trczască. Şi ai să te duci iu odaea fetei, «1 ea doarme cu 0 roabe. Şi s-o ei. dar să nu care cumvn să te muşte şărpele de inimă şi s-o săruţi pănă ce mi-i aduce-o la mine. Că dacă-i săruta-o, toată ’mpărăţia se va trezi, te va prinde şi va li val şi amar de tine, că-|t \n. lua capul.
   Şi numai să duce băetul şi pune mina pe fală. şi iun uu se uită la dinsa, şi o duce la lup.
   —     Ei. zise lupul, vezi dacă m'aî ascultat c’ai nimerit nţ Sue-te do grabă călare pe mine şi să mergem. S'afl nil ei călare şi aă plecat. Şi au mers ei aşa. au mers cil mi
ŞEZĂTOAREA
175
II mers. Da lui Ionică făt-frumos, că aşa să numea el, i să Urinase inima foarte rău că are să dee fata. Dar lupul l-a întrebat :
f — Stăpîne, stăpine, de ce eşti aşa supărat ? Că de cind umbli călare pe mine, aşa supărat ca acum nu te-am vă-/ul nici odată.
f — Ştie D-zeu, lupule, a zis Ionică făt-frumos. Iar lupul zise:
[ — Nu HI supărat, că a! să fii şi cu fata şi cu calul.
   Mal merg el cit or fi mers şi numai să apropie de împlinitul de verde. Acum lupul a lăsat fata afară de oraş ni i-n dat un somn de dormea şi pămintul sub dinsa. de duet coRjiduveşti.
   S-a dat lupul de trei ori in aeraşi s-a făcut o fată de IU ori mal frumoasă ca aceea. Acu a zis lupul lui Ionică fnt-frumos : ci, tu să mă duci la ’mpărat şi să-i spui lui : t — Poftim fata ’năljate ’mpărate. M-am molii nat cu porcul ca ce ini-al dat. Dar să nu vă supăraţi nălţate 'mpă-lute, să vă spun: că fata la tatu-so acasă e învăţată să se pietmhle prin grădină, prin ogradă şi cliiar şi pe afară de • igmdă.— Aşa vorbi băetul.
f— Bine voinice, zise înpăratul. Şi dădu calul şi friul «I pleacă. Ajunsă la fată. o pusă pe cal şi mină foarte tari1.
   Lupul, după ce a plecai Ionică făt-frumos, a eşit afară •lin ogradă cu 2 roabe. Acum s-a dat de trei ori în aer B *■« făcut un lup cu mult mai sdravin de cit fusese ina-iitle, şi cind s-a repezit asupra roabelor, ele au fugit spartele, creziud că de acu le şi minincă.
   şi a plecat lupul după Ionică făt-frumos, şi l-a ajuns. A încălecat Ionică făt-frumos pe dinsul, şi fata pe cal, şi
176              ŞEZĂTOAREA
  mergeau spre împăratul de cruce. Acum Ionică era sclrhil şi mai răQ, pentru că avea să dee calul. Dar lupul a zis nu băga in samă stăplne. că de mine ii băgat inamic Efi am să me fac eal de 20 de oii mai frumos de cil c aista şi să mă duci la împăiat. Şi să-i >puî aşa : InăHate ’m-parate, calul acesta nu-i dat aziJa apă: şi-i invătal a-l scoate la apă în afară de ogradă, să-l ducă doi vezetei |i indu-1 de un căpăstru lung. — Şi aşa a zis Ionică.
     Atunci împăratul i-a dat paserea şi cuşca şi i-a spus
     —     l)u-te pe la Vizir-heyherc. care e bărbatul paserei Şi cind ii ajunge acolo, să bagi de samă că el îi foarte pri mejdios. te omoară 'udată: dacă-i vedea că saltă cuibul iu sus, se te duci ^ă-l ei. Iar dacă s-a ’ntuneca cu ceaţă, să ştii că-I suparat, şi să fugi.
     S-a dus ionică făt-frumos cu paserea la Vizir-berbece. Şi cum a ajuns acolo, el a inceput a sălta ’u cuib şi u ciuta de bucurie, -^-n luat Iouică făt-frumos, 1 a pus m cuib cu paserea, şi tf plecat la cal şi la fată. A inc a lecat pe cal. şi a minat răpede după cum i a fost spu* lupul.
     împăratul îndată a trimes doi vezetei cu calul la apă. Calul, după ce l-au scos din ogradă, s-a dat de trei ori Iii aer şi s-a făcut un lup şi mai sdravin ca nainte. Şi s ii repezit asupra vezeteilor de aâ crezut el câ-i şi uiinmcă. Şi a fugit după Ionică făt-frumos. Ionică s-a suit călare pe divisul şi aii mers ei aşa. au mers, până ce aQ ajuns Iu locul acela de unde plecasă întăi cu lupul.
     —     De acum slăpine, zise lupul, efi nu mai pot merge Râmîn aice. Vezi de mergi bine. Eu iţi fac o trăsură cu patru cai. şi să te pui cu şotia iu triusa şi să te duci ră-
ŞEZĂTOAREA
177
|h-Ic acasă. sft uu care cum-va să zăbăveştî pe vre un drum.
   I.upul acum să dote de trei ori in aer, şi a făcut o tră-••im cu patru cal. de ardea, nu alta. pămintul pe unde Himva. S-afl suit <*I in trăsură. şi au mers, au mers şi (♦unml ajung acolo la locul acela unde se despărţise el de Im|u lui. Acolo găseşte semnul ce avuse vorba şi care-I Bruma ca cei doi fraţi ai sei s’au întors acasa.
   I acolo au mers el aşa. au mers şi numai ajung acasa Im iiilu-so. Acum calul necheza, paserele cintaQ, fata rîdea Iii /.,dnea de-I curgeau numai flori din gura.
   Tatu-so cînd l-a văzut, nu mal ştiea ce să faca do bu-•m ie. I’usă de zidi biserica înainte şi o isprăvi de grabă. ii pusă pe Vizir-berbece cu sojia lui în biserică. Cinlau pie-Miele ca şi cum ar fi cîutat 24 de preuţl. Toată lumea •rt mira de minunăţia aceea.
, fwiorul împăratului a făcut nuntă la care au chemat Ml împărăţii şi domnii vecini. Şi-au petrecut 3 zile şi 3 nopţi. «Iii pentru nuntă, cit şi de bucurie că afl isprăvit biserica.
                       Ş-arn încălecat pe un paiti de sâearâ
                           Şi v’am spus-o toată Ti astă sară.
   i tn/ilfi de l;i Z.imlira M. Imn ajff-ilin muma Soci, com. Lirligl. puii pil Neamţ                             N. Maleescu.
                     --------se-fr-s-------
                       Din ce-î făcută femeea?
   Tunl;i lumea ştie că femeea-i făcută din coasta barba-I'iIni «i că dacă soţul îşi scarpină cite o dată coasta, ni..... n'are drcplul să se amestece. Eu. am auzit însă din
Iftowi strămoşi, cari cunoşteau lumea mal alt-fel de cum Iii viiin noi. că femeea uu-i făcuta din coasta bărbatului, iţ din o coadă de cine, şi de aceea din cînd In cind tre-
178
ŞEZĂTOAREA
huo ţesălată şi peptănată, că .hanoca neţăsălată o ca moara iioferocală".
    Şi ca să ştiţi cum s’a făcut mucrea din coadă do cîno. ascultat! să vă spun povestea
    După ce a făcut D-zeu lumea si pe Adam, l'a lasat sin gur. Incmlinţm<lu-so că nu-î biue să fie omul singur, pe cilul ol dormea, îi luă o coastă, pu nitul-o pe o masă. ca din ea să facă pe feroce. Piuă ce să coase cu acul locul de uude luase coasta, diavolul, prefăcut iu cine, se iveşte din tr'un tufiş şi fură coasta lui Adam. Giud sfirseşte D-zefi de cusut, voiud să lee coasta de pe masă, ca din ea să facă pe bunica Eva, !a-o de uuue iiu-i. O ciudă nespusă îl cu prinse pe Col-a-tot-puteruic, şi uitiudu-se prin prejur. soli nişte tufatu, vede uu cîue rozînd un ciolan. Atunci D-zeu înţelese că necurata î-a făcut şotia, şi să îa după cine fuga cinele, fuga şi l)-zefl, fuga cinele, fuga şi D-zeCi. l,n o cotitură D-zeQ prinde cinele de coadă. Trage D-zeu. in tindo şi cinele : trage D-zeu. trage şi cinele, până ce coada cineluî s-a rupt. Dihania ruge intr’o pădure schelălăind, iar ziditorul lumei ruinase cu coada cînelui iu mină.
    Mii lins peste fire că lucrurile s’afi petrecut alt-fol de cum ora voia lui. D-zeu izbeşte coada cînelui de jiănunl şi [forouceşte : , Din coadă de cine să se facă şi femeon Şi cum s’a zis s’a şi făcui.
    Şi de atunci a rămas ferneea cu peri de drac m ea. de piuă ce barhatul nu-I zmulge. u’are zile lume iu casă : n de atunci a rămas obiceiul, că dacă vnaşii ca uu cine să llc răii ca femeile, să-l tai coada şi să t-o dai s'o mănluee friptă, că se face cum ii dracu de rău.
                                    Culeasă de M. Lupescu.
ŞEZĂTOAREA
179
          DRACUL
     Poporul nostru crede că dracul ii tăcut de D-zcft şi la I Mm-put a fost în$er, da din cauza mîndrieî lui, a căzui 'lui riiisKi ce avea. D-zetî l-a pedepsit să nu mal stea lingă niitiiit lut In cer, ci se cadă jos pe părnint.
     * lîl•* uu drac se (ine de fie-care om şi -1 îndeamnă la (Mc Locul lui de şedere este pe umărul sting, căci pe uI uiiii iiI drept stă un înger care îndeamnă pe om la fapte lume. Omul care face fapte rele. JşT îndepărtează pe înger I de Iu el şi rămine numai pe sama dracului.
     liniei sint foarte mulţi pe lumea aceasta, şi încă se tot iinmil|cse. Ei lociiesc prin zidiri părăsite, pivniţî, mori, I|iiiii codri, pîuă şi ’n biserică, de unde numai atîta fuge I « iuti ese preotul cu sf. daruri. Locueşte şi pe comorile ^■rri f date lui. Acel bani nu-s curaţi.
     I Hacul mal locueşte şi ’n locurile unde s-a tăcut vre o I lluipliirc (omor).
     !>e cum Inserează, oamenii cel slabi de îngeri să feresc Li buce pe lîngă aceste locuri, şi cind îi împinge nevoea, A pu mul slăbesc din făcut cruci, pin ce trec hăt departe. Ilraculuî i se mai zice : cliavolu, necuraţii, uciget-l crucea, toaca, comUă^. virlan, cel cu coarne, cel mitilel, etc.
tlle multe ori se aud povestiri, că cutăruî sau cufărul felii i -a ara tal dracul. — El se poate preface în ori ce vmeşte. Cind s’arată iu chip de om, iî negru cum îl ■fermi ieonuluI% îmbrăcat în strae nemţeşti şi cu luleaua IM lima Mal mult noaptea se arată oamenilor. La clădirile Ift) rid sc pune măsura lungirnel umbrei cuiva, care îndată BAHtarc şi pe urmă după cbipu acela se arată dracul. — pul ii făcut D-zeă lumea, şi dracu a fost. El a Tăcut de-
180
ŞEZĂTOAREA
alurilc .şi (limburile de pe păinint. -spinii, copacii spinoşi. burueuile de înebmut oamenii, e.a mătrăguna. cîuinal'aîa. juviuile rele, ca lupu şi serpele, iar tutunul a crescut din silicele unui drac care s-a spînzurat. şi de aceea cine fumează tutun, -pe ceea lume4- ar să şadă ’u fum. —Bradul iî făcut de D-zeu. da tot cerîndu-1 dracul, D-zefl i l-a fă găduit că-1 dă, după ce a cădea frunza. D-zeu a poruncii să nu mai cadă frunza, aşa că dracul tot aşteaptă.
   •Cine a prinde pe draeu, dacă l-a lega cu brăcinariu. l-a luat toată puterea şi-l poate chinui cum a vra.
   Dracul .şi ’u om se bagă : acel om ameţeşte din cind în cînd, se Irîuteşte pe jos şi acolo il zgh-hue. Silit preu|! sau călugări cari afi dai;ul lămăduireî şi cetind moliftele sf. Vasile, scot pe dracu, şi omul rămine sănătos. lJe urmă dracul s’anină de acel preut şi caută să-i facă ispite. < > mulţime de patarauii se aud în popor, de cum li s-a arătat necuratul. Una din ele cam intr’acela fel am auzit’o in mai multe locuri: unii spuneau că un motan iar al|ii că un coteiu (căţeluş), pe la înserate li-a eşit înainte -i gudurîndu-se pe lingă (tinsul, l-a luat in braţe. Cum omul ildezmerda: „saracu. saracu* şi-l neleza cu o mină. dracul se holbează la dinsu şi cu un glas gros începu a-1 îngiua „saracu, saracu4-, si tot atunci, ţuşli din braţe, lăsă nu luai scînloî în urmă. şi ce s-a făcut, nu să ştie. — Dracul are putere de înger, numa atlt că puterea lui o intrebuiu ţază la râu : rar cînd ajută pe om la bine şi atunci mmir pentru a-l celui să se deîe lui.
   Se povestea in satul Dolliasca, că unul îmbla se gasc aică ţiţă de 1'euiee curată care n’a mai avut a face cu alt barlrat. de cit~ciT c^TUrept al ei cu cununie, care-i In-
ŞEZĂTOAREA
181
Imin pentru un leac de ochi. şi cum trecea pe un drum, r*'di- 'ii nişte spini pe un drac că-1 rninca nişte cînî, şi |i|m cit li lua capu ; _scoate-uiă, te rog, că ţ-oiu ti şi eO de rni-un folosu.
   Omul se duce de-1 scoale: pe urmă ’1 întreabă : ce bine 'iei de la minei Omul îi spune nevOea de ţiţă. Grofi lucru ini-ai cerut: numai una este în ţinuturile acestea pe aici, hai că o găsim la biserică. — Fiind intr’o Duminică dimineaţa, pe om l-a trimes in biserică, spuindu-I că ine să i se arăte femeile şi bărbaţii pi ieăjifi, cu cile usea in spah^ nuraa o singură femee ii fără şea : iar el a rămas dinaintea bisericeî făcîndu-se un protopop în trăsură ni patru cai. Cum aii eşit oamenii din biserică, toţi î-au di rulai mina. iar el opreşte pe femeea curată şi-i dă un ?ip iu care-î toarnă o lecuţă de lapte din ţiţa ei. Pe urmă ll la pe om in trăsură şi pleacă inapoî.
   Cine poate avea pe dracu, poate face minunăţii mari: pe cine vrea il poate duce calare pe prăjină : poate lua jinuia vacilor: poate face de ursită, şi cite multe altele de Kmini pe care nu le poate face omul singur.
   Clnd vrea cineva să capete uu drac. ia un ou de pară-■llnră (ou de tot mic. de găină sau altă pasăre| şi-l ciuleşte subsuoară tini[) de o lună, da la biserică nu trebue >*a se ducă in acel timp.
   Mul rar se aud de barbaţi cari-s fenni;cătoi1 : cele mai umili1 is femei. Pe mulţi i-am auzit sjiuiud că aii văzut Iii fermecători nişte băiţeî intr’un şip sau ulcică, ţiuimlu-i H'înmşl in pămînt ori in podul casei.
   Cari aii pe necuratu, n’au parte de moarte creştinească:
   i aşa. baba Păvăloaia din Dolhasca. iu crişrnă a căzui
18 2            ŞEZĂTOAREA
moartă clin picioare ; baba v Tocii oala de pe Valea-Poencl, (are cînd avea cazuri grele de farmecat, se ducea de sima! sfătuia cu alte două femei din Basarabia (de pe Sn muz), sfîrşitu i-a fost iutr’un troian : să zice ca la (lifta s-n găsit iu traistă : mină de om mort, git de lup, fierăle distins frigarea si multe alte hozgoane.
   D-zeu a pus pe sf. llie să ucidă pe dracu : cinci tună. aleargă după el şi tind trăsneşte a ucis pe dracu.
   Dracu se ascunde sub copaci, sub vite, sub oameni şi mai cu samă sub cilii şi mile. de acela le alungă oamenii de pe lingă ei, în vreme de cumpănă.
                                   3. Mihăilescu.
                         SALCEA
   Salcea, despre care e vorba aici. să nu se confunde cu sul cea — răchita. Salcea aceasta nu creşte pe la noi: e;i se aduce din ţări depărtate, si se vinde pe la dugbenili-vechi, şi mai ales la Spiţerie. In vechime se vindea cu -21 lei vechi oca : acuma costă cam 8 lei chilo, nu-i de cil vrejul unei tufe, smulsă din pămint cu tot cu rădăcină. Salcea bună, cînd îi se rupe vrejul, dă din ea un soiO de fum ; cea care a mai fost feartă o dată nu dă fum. Sal cea e bună de dat celor bolnavi, mai ales celor ce zac di-boale lumeşti. >ru toate babele au meşteşugul şi darul de u da salcia. Erhănoaea şi Antăloaea erau renumite iri Bros teni prin meşteşugul şi leacul lor. — De la ele am aliat şi chipul '-um se dă salcea.
   Salcea se dă hoinarilor in doue feluri: ori cu apă. m l cu rachiu : une-orî se dă şi cu vin. Cînd salcea se dă cu apă ori vin, se zice salce păzită, cînd se dă numai cu ru
ŞEZĂTOAREA
183
• 11111. se zice salce purtătoare sau umblătoare.
   Salcea păzită se dă numai celor ce au cel perit înve-tliil. ori celor ce au frenU. ori celor ce zac de dlnse'e.
   Salcea umblătoare ori purtătoare o beli toii cel ce-s tiu bl. totî ce zac pe picioare de vr’o boală. E bună că face ptiflă de mîncare şi întăreşte pe om.
   Salcea umblătoare se prepară in două chipuri.
   1)   Să lea salcea din tirg şi o dumici bine, o pui iu ra-iluii de drojdii sau in rachiu bun intr'uu şip mare; o a-dmigi cu zaliar de gheaţă, smochine, strafide, coarne de mure: pui şipul pe horn la căldură, unde stă !) zile, iu i ii re timp iu tie care zi sc urducă şipul cu salcea, ca să lupească bine zaharul şi să iasă puterea din salce. —Rupă nouă zile, se poate începe a bea cite un păhăruţ : dimineaţa. de amează şi sara. înaintea mesei. Rachiul are coloarea roşcată, gustul dulceag.— Dacă voeştt să bei mul-bi vreme, adaogl rachiu în locul celui băut. — Rachiul tfede in tot deaurîa la căldură. In tiuiput cit bel racliiO cu -aice umblătoare, e bine să te fereşti de udeală, să nu iiiAnincI verdeţuri şi acrituri, briuză şi lăptarii.
   1’roporţia e următoarea: la t litrurl rachiu, se pune I -25 grame salce.
   2)   Al doilea fel e următorul : se dumică mărunt salcia şi accesoriile el, se pune într’o oală nouă smălţuită, ca de o oră de apă. se pune în ea salcea [cele 125 gr.J dumicată cu roşcove, cu smochine, stralide, zahar negru, zahar de giieaţă. ş. a. ; se umple oala cu apă neincepută, iar pe de asuprii el se pune un pocriş (capac) nou. lipit cu aluat de griu ; se aşază oala la foc, şi se lasă a l'erbo pe încetul, piuă ce rămîne ca o litră de apă. Se răceşte în urmă za-
IHl
ŞEZĂTOAREA
 raa. şi se toarnă iu uu şip cu rachiu, in care se fie trei litruri (od) şi jumătate rachiu de drojdii. Se amestecă bine şi se poate Începe a bea chiar atunci. Paza e ca şi cea de ina! sus.
    Salcea păzită se Ia aşa :
    Bolnavul se feredueşte, se schimbă, i se dă un pat anumit şi o odăii, unde să nu-1 supere nici miţa. Pregătii ast-fel, începe a i se da de băut sal ce /cartă iu apă ca mal ■sus. — De voeşte bolnavul să se facă bine, să îi prefacă singele, trebue să păzascâ următoarele regule:
    Să nu umble desculţ prin casă. ori desbrăcat. ca să nu răcească : să nu iasă de loc din casă m timpul cit ie salcea. Să nu mămnce sărat, p.părat ori acru. Să nu mănince mult. Să nu bec de loc vin ori rachiu. Cind ii este sete. să bea salce : cind ti este foiune, să nu mănince de cil zamă de carne cu azimă de grîii : pinea dospită e interzisă. — Tutun să nu fumeze bolnavul : de contactul se«-sual să se ferească : de scîrbe să fie păzit. Cel ce nu ascultă. ajunge răCi. căci salcea ii poate aduce chiar moartea.
    Aceasta regulă se tine 15—20 zile.
    După 20 zile. baba iucepe a-I da treptat mincare mai sărată, şi a îndeplini portele bolnavului, rnaî ales cind vede ca (loHăria prieşte bolnavului.
    Omul ce a luat salce şî-a inoit singele. căci el din pri cină că avea singele stricat de aceea era veşnic bolnav. Cel ce ia salce se îngraşă, se face frumos si voinic.
    Mai in fie-care judeţ din tară sint babe ce dau salce. Salcea o dau .şi bărbaţii. — In judeţul Suceava era un moşneag iu Capu-dealului. care dădea salce şi aşeza piei-
185
ŞEZĂTOAREA
  Durele rupte or! minele strivite: iu Dumbraviţa era un miişuead Leoute.
                                          M. Lupescu.
                         împăratul şi FOpa
                                   (poveste)
     Se povesteşte că un Împărat eşiud la plimbare, intilni in drumul său un popă care era foarte gras, voinic, Humus şi roş la fată. — Cum il văzu, II opri şi i! zise: „l'ărinte, cum se face de eştî aşa de gras şi voinic ? eu ■ ri;d că nu trăeştl mai bine de cit mine şi ia. priveşte ce hIiiIi sint". Popa-i răspunse „înălţate impărate ! Eu sini «rus şi voinic liind-că n'am griji multe ca Mari a Ta! Grija mea e ca îndată ce moare cineva, sau se naşte, sau dacă »c tace vr’o pomană, să mă duc să măuînc. să beau şi I *• iau şi parale. “
                  împăratul atlind din răspunsul pope! că el î! gras şi voinic fiind-că u’are griji multe. îşi zise in mintea sea : . \m să dau eu popoî destule griji şi ain să văd dacă iu adevăr grijile slăbesc pe om“. Şi-i zise ca a doua zi să lir la palat, unde se şi duse. Poftindu-1 pe un scaun, îi I IUr : .Părinte, voind a lua cunoştinţă despre înţelepciunea «I talc, te am chemat să-ţi spun următoarele : De astă-zi iiiliăi săptămină să vii iarăşi la palat: dar, atunci să-mi I m-puuzî la aceste întrebări : cit e de la iad şi pină la raiu; i i ii e de grea luna : unde e mijlocul pămîutului; cite pa-| role fac eu şi ce gîudesc eu cînd vorbesc cu sfinţia ta.
           De nu-mi vei putea răspunde la vre-una din aceste in-itl voiu tăia capul, ca nevrednic de a fi popă.
                  I'opa plecă : insă acuma nu mai era roş la faţă ca alta I ilidă ; ci se făcuse galbân ca ceara. Ajungind acasă şi in-
186
ŞEZĂTOAREA
trind in năuntru. preoteasa, cum il văzu aşa de galbăn la fa [A, îl întrebă ce are.
    —     Ce să ani, preoteasă.! Uite o săplăiniuă mai am. a mă duc pe ceialaltă. lume. M’a chemai Împăratul şi mî*n spus că dacă nu voiu putea răspunde la întrebările ce In va pune. îmi va Laia capul. Jălania şi trislela binluou acuma casa popei. Nimic nu mînca, nimic nu I>ea şi nic din casă nu eşea bietul popă.
    Trecuse abea trei zile de cirul il chemase împăratul M se uscase din picioare.
    Dascălul de la biserica unde sluja popa, văzind lip lui a Ut ca zile, a Intrat la gîndurl întrebîndu-so singur Unde să fie părintele! Ductndu-se la el îl găsi plimbindu se prin casă, foarte schimbat la lafă şi slab.
    —     Sărut mina, părinte, ce mal faci ? Nu te-am vă/.u de vr'o trei zile.: eşt.1 bolnav ? te văd prea schimbat la la| j
    —     Nu sînt bolnav, dascăle : dar sînt mal rău de o bolnav, nu-ţ.î poţi închipui ce necăjit şi trist sini ; mai cîteva zile şi voiu fi mort. — La auzirea acestui din urm cuvînt, preoteasa, caic sla pe un scaun lingă sobă, arunc o căutătură pătrunzătoare asupra popei, scoase un Iun oftat şi începu a’î curge şiroae de lacrimi din ochit n băştii ca corul.
    Dascălul, ca cel ce nu ştia nimica, rămase încremenii cele ce văzuse in casa popei.
    —   Da ce ai părinte, de eşti aşa de trist şi de supart
    — Ce să am dascăle! Uite ! m’a chemai Împăratul I palat şi uii-a pus nişte întrebări la care după gindiiv il o săplămină să dau răspunsul cuveniI ; de nu voiu pul | iun va tăia capul. Au trecut trei zile, rnal am încă Im
ŞEZĂTOAREA
187
  Irt-hue să mă duc înaintea lui.
      Da ce întrebări ţî-a pus, părinte!
  U- Pite dascale ! acestea.
  ?i încăpu a-I spune, Întrebările împăratului.
  -   (fam grele întrebări, părinte, zise dascălul.
      (■role, dascale, e cu neputinţă a răspunde la ele.
  U- ŞUI una părinte, adăogă dascălul, noi săminăm irle bine amîndol, să-nil dai hainele sf. tale şi să mă că înaintea împăratului.
                         \u e rea ideia ta, dascale, zise popa cam zimbind. tr dacă nu vel răspunde împăratului şi - ţi va tăia capul?
  —   (te-ţî pasă sf. tale de capul încă !
   - Te aş mulţămi cu ori ce mi-aî cere, zise popa, dacă i'ai scăpa de moarte.
      Nu-ţî cer nimica părinte; numai hainele să mi le dai. a m ia preotesei nu era proastă că scapă popa; dar a pori era şi mal mare.
  Aduciud popa hainele sale cele mal bune, îmbracă pe d. In adevăr, că aşa să se asemine om cu om la faţă la statură, ca dascălul cu popa. spun bătrânii că nu fa mal văzut.
  Susiod ziua cind trebuea ca popa să se prezinte îna-ilt*a împăratului, dascălul îmbrăcat cu straole pope! se i-'f la palat.
  împăratul, cum îl văzu îl pofti înăuntru.
                        El, părinte, zise el, cred că te al gindit la întrebările •|i> si acuma ai să-mî răspunzi. — Ochii lui erau ţinliţl pupă să vadă dacă mal slăbise acuma. Puţină scliim-»iputu să observe, tiind-că dascălul era gras ca şi popa. lud se prezentase întăiii. Ce e drept, s’ar fi spăriet dacă
186
ŞEZĂTOAREA
Irind in năuntru, preoteasa, cum il văzu aşa de gal bău la fală. il întrebă ce are.
   —      Ce să am, preoteasăJ Uite o săptămină mai am. şi mă duc pe ceialaltă lume. M’a chemat împăratul şi mi-a spus ră dacă nu volţi putea răspunde la întrebările ce inii va pune, inii va taia capul, -lălania .şi tristeţii biutuean acuma casa popei. Nimic nu minca. nimic nu bea şi nici din casă nu e.şea bietul popă.
   Trecuse abea trei zile de ciud il chemase împăratul şi se uscase din picioare.
   Dascălul de la biserica unde sluja popa, văzind lipsa Iul atitea zile, a intrat la ginduii îutrebindu-se siugui : Unde să tie părintele! Ducindu-se la el îl găsi plimbindu-se prin casă, foarte schimbat la faţă şi slab.
   —      Sărut mina. părinte, ce mal luci ? Nu te am văzul de vr’o trei zile; eşti bolnav? te văd prea schimbat la faţă.
   —      Nu sînt bolnav, dascăle : dar sînt mai răfl d>' cil bolnav, uu-ţ.1 poţi închipui ce necăjit şi trist sini : mal am cileva zile şi voiţi ti mort. — La auzirea acestui din urină cuvîut, preoteasa, care sta pe un scaun lingă sobă, aruncă o căutătură pătrunzătoare asupra popei, scoase un lung oftat şi începu a’T curge şiroae de lacrimi din ochii al băştii ca cerul.
   Dascălul, ca cel ce nu ştia nimica, rămase încremenii de cele ce văzuse in casa popei.
   —   Da ce al pariate, de eşti aşa de trist şi de supând '
   —      Ce să am dascăle! Uite ! m’a chemat împăratul la palat şi mi-a pus nişte întrebări la care după giudire de o săptămină să dau răspunsul cuvenit ; de nu voiii putea, imi va tăia capul. Au trecut trei zile. mai am încă trei.
187
ŞEZĂTOAREA
t<i trcbue sil mă duc înaintea lui.
   —   Da ce întrebări ţî-a pus, părinte!
   —   Uite dascăle ! acestea.
   Şi începu a-î spune întrebările împăratului.
   —   Cam grele întrebări, părinte, zise dascălul.
   —   Grele, dascale, e cu neputinţă a răspunde la ele.
   —      Ştii una părinte, adăogă dascălul, noi săminăm loarte bine amindoi, să-ml dai hainele sf. tale şi să rnă duc eu înaintea împăratului.
   —      Nu e rea ideia ta, dascale, zise popa cam zimbind. Dar dacă nu vel răspunde împăratului şi-ţ.1 va tăia capul!
   —   Ce-ţl pasă sf. tale de capul meu !
   —      Te aş mulţămi cu ori ce mi-aî cere. zise popa. dacă m’aî scăpa de moarte.
   —      Nu-ţl cer nimica părinte; numai hainele să mi le dai. Bucuria preotesei nu era proastă că scapă popa; dar a po-pel era şi mal mare.
   Aducînd popa hainele sale cele mal bune, îmbracă pe dascal. In adevăr, că aşa să se aseminc om cu om la faţă şi la statură, ca dascălul cu popa. spun bătrânii că nu s’a mal văzut.
   Sosind ziua cind trebuea ca popa să se prezinte înaintea împăratului, dascălul îmbrăcat cu straele popel se duse la palat.
   împăratul, cuui îl văzu îl pofti înăuntru.
L — Ei. părinte, zise el, cred că te aî gîndit la întrebările mele şi acuma aî să-mi răspunzi. — Ochii lui erau ţiului la popă să vadă dacă mal slăbise acuma. Putină scliim-Irnre putu să observe, fiiud-că dascălul era gras ca şi popa. elnd se prezentase întăiu. Ce e drept, s’ar fi spăriet dacă
188
ŞEZĂTOAREA
ar fi văzut pe popa adevărat. care era foarte -slal>.
    —   Spune, părinte : cit e de la iad si pinfî la raiu'!
    —      Cit sa lic, înălţate împărate ! Eu cred că de la Iad şi pi na la raiu e calc ca de trei ceasuri.
    —   De unde ştii sf. la ?
    —      De unde sa ştiu '? N’aţ.1 auzit ce zice la sf. scripturii ca „Isus cind a fost răstignit pe cruce, in timp de tre ceasuri a fost de a răscumpărat păcatele oamenilor din fiul şi s’a întors şi la raiu. „Imparului gindindu-sc mult, zise* „se poate sa fie şi aşatt.
    —   Spune acuma, cit e de grea luna ?
    —      Luna, după cum cred eu. n'are mal mari' greului* ca liUOO de ocă.
    —   Cum, de unde ştii sf. ta?
    —      Daca nu credeţi. înălţate împărate, n’aveţî de cit >'M (•întăriţi. — Ştiind împăratul ca acest lucru mise poate lan se mulţumi cu acest răspuns, şi trecu la a treia întrehanîj
    —   Unde e mijlocul părnintulul ?
    —      Mijlocul pămintuluf! Uite 1 înălţate împărate, ac <\ zise el infingind un băţ in pămînt.
    -— Cum, de unde ştii sf. ta '?
    —      Cum să nu ştiu ; ca să vă încredinţaţi, plecaţi di locul acesta, şi după o călătorie de ciţi-va ani, veţi veni tot mc
    Oindindu-se împăratul zise: .poate aşa sa iie“.
    —   Spune-mi acuma, cile parale fac eu ?
    -- Cite parale să fad ? După mine nu faci mal uuţ
de 13 lei.
    —    Cum, numai atitea fac eu ? zise împăratul. cam asp
    — Mal mult nici nu faceţi, căci llrislos fiul lui I» /< care a fost cel mal învăţat om din lume şi care avea |
ŞEZĂTOAREA
180
      «ă nimicească tulul şi abea l-a vîndut cu îio de leî: i l'ulllimca voastră. care sinteţl mal mic şi ca alţi imiţi. sA poiitc sil preţoluiţl mal mult 1 jtiludiudu-se împăratul, zise : are dreptate popa.
    —   La o întrebare al a-mî mal răspunde, gilrinte, şi a' pal. Spune-itîl ce gindosc eft acuma de sf. ta '!
                            h Re să giTuţeşl.î ? înălţimea voastră credeţi că vorbiţi popit ; dar eu sini dascălul : şi zicind aşa işi desfăcu
    (irUllil.
    Inipăralid rămase încremenii ciud văzu că in adevăr e ului şi nu popii.
    —    Cred iuillţate împărate, că aţi rămas mulţămit de nisipurile mele.
        Prea mulţumit, răspunse împăratul. Văd că m-ai rămas, mu spune-mi cu ce vral să te dărucsc.
                            - Cu ce să mă dărueştl, — înălţate împărate ; nu cer ?iic de cit să faceţi potropop pe părintele care m a trimes
    "’l!.
   ■pipăratul neavind încotro, dădu dascălului ceia ce ceru. »h’lmlu-se acasă la popă cum intră în năuntru zise ; nil mina. părinte polropoape* ; te am scăpat do moarte Ic mu tăcut şi polropop.
    1‘opu nu credea, dar cind văzu porunca împărătească, id crezu şi el.
    (hi Doamne ce era acuma in casa pope!; bucuria şi Im, masa şi petrecerea ţinură o lună de zile.
                               .işu mă suiTfi pe o strună, şi vă spuseiu o minciună.
      i«i'irn. juii. Tiitoxn.                   Gr. N. Coate.
190
ŞEZĂTOAREA
                      ]>ES€LVTE€E
                           De deochiu
   „Fugi deochi dintre ochi, du-le dă la [cutare] cil te sulln şi te scuip : cu suflet botezat te-oîil sufla, cu scuipat spur* cat te-olu sufla şi le-oul scuipa. — Trece vîutu peste casă deochi dă la [cutare] să iasă. De-o fi deochlet dă crepe-î ţîţele, cure-i laptele, moară-i pruucu, iar (cutare; sa i'ăraîe curat, luminat, ca soarele luminat, dă deochi uşurai* Acest descîntec să deseîntă In sec [fără apă şî cu|l!|, sullînd în fa[a bolnavului.
                    [Spus de Maria C. Şincu, din com. Ştefăneştl, Vilceajl
                                                *
                                              * *
    „D-o fi (cutare) deocliiat dă rumîn : crepe-î boaşfei cure-1 pişat.u, să rîză satu ; de-o ti deocliiat dă umere | crepe-1 [Iţele, cure-1 laptele să rîză suratele, să-i moară dj pilu dă foame ; de-o fi deochiat dă fată mare : cază-î vi| din cosi|ă, rămîe-I capu-n tiviţă ; d-o fi deochiat dă soar« razele să-i peie, întunecat să rămîe; d-o fi deochiat lună : peie-î lumina, intunerccu să rămîe ; d-o fi deochiiM dă vînturî: moară-le caii, să rămîe cu şelele-n spinare : d* fi deochiat dă codru: brună grea să dea, să-î cază li ni zele, să-i rămîe lemnele ; d-o fi deocliiat dă eîmp : pete florile, rămie-î pămînturile ; d-o ti deochiat dă izvor : sen» vinele, să-l rămîe pietrele, să Ie bată vin+urile, să le ar soarele ; d-o fi deochiat dă gard : ează-1 proptelele, să* cure nucleic, parii să rămîe, şî (cutare) să rămâe cm luminat, ca auru spălat. — Păsărică albă codalbă, sări sări colea, sări-n piatră nestemată; crăpă una, crăpă don crăpă nouă. crepe ochii deocheturilor şî al moroilor, ş! i strigoilor, şi al mîncătorilor de inimi, şi [cutare] să răiu
ŞEZĂTOAREA
101
                            . luminat. — Voi oameni omenaşl, muerl mucraşelor. copilaşilor, fete fetitelor, ţigani ţigănuşilor, mă tuşi mă-■lur, uncheaj uncheşeilor, vecini veciuaşîlor, cumnate m|el(*lor. surate suniţelelor, nu vft iniraţî dă (cutare) c;l şi frumos, vorbitor şi rîzător, ori slab şi urii; şi vă |l ilă ogari mari, în coade-uodaţi, iu guri încleştaţi, uilu-să, trîntindu-să, peste gard aruucîndu-să. Vă mi-\.i dăsmerdaţî, şi pă (cutare) îl lasaţi: curat şi lumini nuru spălat, ca poala sîiitel-Mărie, ca strugurii din leucii din gura mea să fie, ca-ti ceasu-u cart* s-a născut.
     0  vină n-a avut.“
       cinlecu să desctută cu uu cuţit ori un ac în măr şi ori iu sec, sutlind în fruntea bolnavului, jiu.' de Ţinea Ş. D. Stoica, din corn. Ştofă naş li, Vîlcea)
                                            *
                           |I»m li deoehial (cutare) dă om : crepe-1 boaşele, cure-1 iiză-se satu, lase-l muerea, răii să-i sază : d-o ti dr-
     1   dă muere : crepe-1 ţiţele, cure-i laptele, să-î moară tei dă foame, să se liză dă miru el. să nu să măi
                          dă |cutare]; d-o ti deochiat, dă fată : să-i cază cosi-,î umple colnicele, să mire dă miru el să nu să măî •Iii (cutare): d-o fi deocliiat dă gard: să-I cază prop-~ă-l putrezască nuelele; d-o fi deochiat dă codru : ti să-nverzască, inima [cutămiaJ să să plămădească cum piAmAdeşle troscotu pe drum. cum să plămădeşte pru-prmi, aşa să să plămădească inima (cutăruia).—Pă-\ albă codalbft, pică ici, pică colon, pică-n vîrfu niun-iimnlele să despică, deochelurih întră, şi [cutare] rănind, luminat, ca auru spălat. —Plecă [culareţ pă
V
c
                               pă cărare : să-ntilni cu leu cu leoaica-n cale. cu mo-1 o moroalca, cu strigoii*! cu strigoîaca, cu deochetoru
192
ŞEZĂTOAREA
cu deoehet.oroaica ; pă (cutare) ii văzură. îl deocliiară, m« pu-I turburară, oasele îi încleştară, inima i-n mîncnri. sîngele-i turburară; (cutare) începu a să văîta, a să văicării Maica Precista din cer 1-auzî: — „Ce te vai(.i, ce te văl] căreştî ?“ — „Cum să nu mă vait, cum să mă văicăresc-
că plecai pă cale, pă cărare, mă-nlilnii cu leCi (1)....... mA
văzură, mă deocliiară, inima mi-o mîncară, sîngele im-1 turburară, oasele-mi dăscheîară." — Maica Precista dar> auzî, pă scarî d-argint scoborî, dă mină îl luă, îl scutură, pusă carne la carne, os la os, virtute la virtute, iar |'eutarc| rămasă curat, luminat, ca roaua-n cîmp. c.a steaua-n cer*
   Descîntecu, repetai de trei ori. să descântă în apă cu cui ţitu şi cu fir de salcie. Apa o bea şi si udă bolnavul cu îa. — Să mai descântă in oii copt, înţepîndu-1 cu un băl de măr. Oul îl mînîncâ bolnavul.
   Iar când suflă spre cap, zice.
   „Sutletu-n frunte, deschiatu-n munte; muntele crcpâj deocheturile intră, iar (cutare) rămasă curat, luminat ni steaua-n cer, ca roua-n cimp.“
  Acum bărbărcasa linge pe bolnav în frunte, şi zice de trei ■ u
   „Linge vidra puişorii dă frumuşei, dă pistricel: eu liim pă (cutare) dă led, dă leoaică, dă moroi, dă moroaică, dă strigoi, dă strigoaică, dă deoclieluroi, dă deoeheturoairă. (cutare) să rămîe curat, luminat ca roaua-n cîmp, ca steaua- n cer.“
   Apoi suflă de trei ori în fruntea bolnavului, zicmd _Tugî deochi dintre ochi." .
   (Spus de mătuşa Casaudra M. Popa, din eoni Stefăncşll.
                                   Cuh'se de T. Bălăşel.
1). 8o ropot,ft ca mal sus.
                        Mania Cîmpulul
                                (Poveste)
                           Amu cici era odată on oui. Şi ornu cela ave o mul-i di pămînt, ş-avâ mulţi giti, ş-ave tlrli-n ţarini, ;«a rog huli, era om bogat; da băeţ u-ave. Amu. înt-o dzl s-a-rumeia omului celula şî e o traîsti-m mini şl s-o I pi eimp. Ş-o strîns fumeia cela, dim tăti buruiana ci-tloari, wa rog dim tăti buruenili citi era pi cîmp o citi-o floari şî li-o luk şî Ii-o pus tăti în traisti ş-o I cu elî-acasî. Dnp2i <ri-o viiiit acasi, o ///a ş-o pus tăti le cei înt-o oalî, ş-o pus oala la foc si ciarbî, da cu cu tăt, şî s-o făcut un feli de dzamî, ş-o lua fumeia />.(// dzamî de ceia şi s-o scaldat în dzamî de ceia şi i cîasu cela o purces groasi, s-o cunoscu di faciri. Nu Iu vremi o şădzut e groasî, ş-o da Dumnedzău ş-o fu-•ti copcii, şî copeilului celula i-o pus iiumili Man.a )f>:tlur, cî vedz mneta, fumeia dim dzama cel di flori simţi groasî di faciri, di-o făcu baetu ista, de ceia i-o d/.ls Mania câmpului. Amu b tetu cit era muie, şid:; pi i easî, da di la o vremi o început a sî faci mari, creş-rari nu sî ma allî. Cit creşte unu di eştia-lanţ int-on an, creşte-nl-o luni — creşte ca dim povesti. Da amu tatisu ducâ in tătî noaptia la tîrla lui în ţarini ca cum s-ar
m
ŞEZĂTOAREA
(îftci amu, di pildî. popa Dumitru colu la margini: da un spune nimîlrul di ci sî duci;. Amu băctu cicl 1-n'utl Dai odati: „Taţi, în ci felf ti duci luneta la lîrla cela, tădeavnaV Da cici tatisu n-o vru sî-I spui. Amu sî p 1 su şi sî porneşti la tiiii int o sari, da şl oue tu sî <>. şl tupeiluş lupeiluş în urma tătînisu. Amu tatisu dac-o gluns la tîrli, cum o-nsarat, ş-o luat on liiilet im mini şl dus la o mogili, cam nu diparii di lîrla lui, ci la mo acela cie-ardă o comoari, şi omu ista cit sî năcăjii. şi pa. di dinsa to nu măi da —Mania cîmpulul tot în u lui, tot. în urma lui. pini ci-o agliins la mogfli. Cin o gluus la mogili, baetu sî dă-n dosu uni Iuti, .şl tatisu sl mă! la sapat, şî sapi şi sapi, da Mania cîmpulul numii di la o vremi colu-n năinlea tătînisu. Da tatisu o-nge|nl.
      .Da ci caţ tatucî-acoalîa, ci lî-al apucă sî faciala măi băeti, dragu tăti, văd în tătî noaptea o-aici pi gili ardi-o comoari, şi săp d-atita vremi, şî to nu măfl di capii*•. Aăăă !!! hal tălucî-acasi şl mini dimiinaji si u şî sî ti duci la tîrg şî si el tril juliall di bumbac*, diminlaji si e tatisu, (da am uita sî-j spun ci pi tall-oj coma Andrii Pavît di Li Mogi/t(i) si duci la tîrg şl c* pirî d tril juliall di bumbac, şi sî e, şî vini cu ii iii Amu Mania cîmpulul o dzis aşa; ..hal tătuci si mergi! Ra nu, nu, o d'/.îs, Iaci ci-o dzis: „Du-ti tatuci şi fă aproapi di mogili-o groapl adinei, cam aşă cit a încape om cu tătu ’n e": S-o dus ş-o făcu groapa. Amu o v anuiidoi la mogili-acolu ş-o dzis Mania cîmpulul, dup» l-o a.şadză pi tatlsu-n groapi. „E bumbacu şi-nvâLi caj Ş-o luă bumbacu şî s-o-nvăli capii: Da di-odati şi 1-o-ji li uuina c’un juhal. Apu s-o suit Mania pi mogili, di tari-o şuerat, ci munţi s-o detunat, virili s-o râslut
ŞEZĂTOAREA
195
 iii s-o cufuudat, apili s-o tulburat, luiia’n slugi s-o-itl. da şi el la tatlsu c-o alergat.
   ,(ii fad tatucî-acok‘?“ — .Da seoati-mă dl-acolâ dim !•!, c'aicl mni-1 firşitu". Da Mania rlmpulul o mal luat juliiil cu bumbac, şî l-o învalit pi tatlsu la cap şi eu-r-apu diacdlea Iar s-o dus la mogili. Ş-aşa di tarî-o 1. niunlî s-o detunat, vfiili s-o răsturnat, pcetrili s-o Mat, apili s-o tulburat, luna-n slugi s-o-ncegat şi el |hiisii c-o alergat:
                           ţiu scoati-mă d-eici. măi băeti! niăăăă rog! măi c-airi fîrşăs dzilili “ — „Ba sistai acolu", ş-o măi luă Iu .-I cela ţulial şi o invălit capu tătiuisu, şi iarî s-o k mogili, ş-aşa di lari-o şuerat, ci munţi s-o detunat, -•o răsturnat, pcetrili s-o cufundat, apili s-o tulburat,
 ii  ningi s-o-nccgat. şi el lari la tatlsu c-o alergat. Da il era măi mul mor di ci giU. Şî l-o luă Mania, şî l-o
   lin groapi afai’î şi s-o dus in deal la mogili. lari |> agiuns acolu, mogila era detunaţi; şi s-o uitat in • ii ş-o vădzut o lmraba plini cu galbiul, şî Ia liara-fctui-'al doi bfrihuli şi dl-asupra pi bani era un pâluş, JLi’a o luă paluşu şî s-o-ncius cu el, ş-o pus pi latîsu Jmprn pi bani, lari el o lua bgilmli di funii şî s-o por-■fasi. Ş-o umpli! lurnîa di bani, nu măi ştie amil un p.Vi pui. Amii după cl-o discarea bani. o luă ş-o pus Jldl la grajd! şi II-o da mincari.
                           \inu-ntr-o dzi si e Mania cimtmlul şî si sui pi bgi-' bghiliuli o /.bură cu el tuma-n nautu ceriului, ci ni Kti. ş-apu lari s-o n'tuma cu ii acasî. Tari dac-o agiuns . Mu lila u-nriptă paluşu’n stilpu porţi, ş-apu s-o dus •UN cltră lalisu: „Taţi, eu di amu mă duc tumâ-n u ceriului im văzduh; mneta sî-ngrijăş di bgihull, ci
 iii h mnitali rămîu; da cîn îl vide colu uni-o fos pa-
19G
ŞEZĂTOAREA
luşu înciptat, ci curgi singi, si tî-apuci sî faci doaiil lioari cu pini, şî sî li pul pi-om bgiliul, şi dumnela «ii sul pi celalan bgiliul şi sî vii la mini acolu unî-oi <1 şi dacî-i agiuugi-acolu, eii di buni sânii c-oi ci mort'j dzîci cătră gazda ceea a mă si prind-o tarei gii si (lf cî-a prindl-o» sî-î lai gîlu şi sî Ies! sîngilt-rii gura mc, eu atuLici-oi ingie".
       Şî s-o lua Mania cîmpului ş-o-ncâlieâ pi bgilmll s-o suit in văzduh, şi după ci-o agiuns acolu, âpn »> măs bgihidî-acasi. larî el dac-o agiuns acolu, o da pi ti' sat şî-n satu cela era numa o fin lini, şi in fîntina n-ea de un balaur mari dităt, cic-ave şăpti capiii. Da bali ista nu laşa pi uimi sî ei api pini nu-i da pi fişlicari citi-on suîlit.
       Mania cîmpului după ci-o agiuns in satu cela, luă şi s-o dus la o babl ş-o dzîs aşa eilră babî:     „Mul
băi, nii-i primni miieta pi mini la salaş, ci t.ari-s Inul „Da ti-oi primni dragu inaluşî, primniii. priimn căăă îs eil singuri şi n-am pi cilii Insa acasî, ca si mă pod ci undeva la cineva“
       ,Du mătuşî, nu nuii da oliaci di api, căăă tari săli ci n-am bău di mult api şi lari nmi săti“.
       „N-am dragu uiatuşî. ii-am, ci iaci s-o-mplinit ann amu o vini rîndu împăratului sî dăi fata balaurului, iaci di tri dzîli u-am bău uimi macar un pcicu( di api. cini s-a duci la fîntini, il minincî balauru". Da Mama dzis aşă: „Matuşi, e cofa şî ti du pl-apropi di fintinl, di-i vide balauru pi fîntini sî dzicl aşa:
       „Laur balaur cu solilzî di aur, iaci m-o trimăs nîa cimpoiul si mă leş sî eh ap1' din fiutîni, c-o vini mini la salaş", şi di s-a scobori balauru-m fintinl, si duci sî ei api. Da baba li tiţte inima di frici, da cu
şezAtoarea
197
  lua cofa şi s-o dus la fuiluii, prim oişti racij ş-o In lialaur: „Laur balaur, cu soldzî di aur,v lasî-mă o (iiî di apî, ci mi-o trimăs Mania cîmpulul. c-o vilului la safaş*. lari balaurii dac-o audzil aşa, s-o In l'uiidu fi utilii. şi baba ş-o luat ininia-n dinj, şî s-o h-o implf) colili cu apî, ş-o vinii acasî. Amu după mus baba acasî, s o bleu galeuiî mari, ci era si iDla niparaiuluI la finlini s-o niînînci balauru. iş-apu (hirj îuiiela, cî doarî împaralu-o fac fi pregătiri straş-ru popri, cu dascill, cT! ca cum ar duel-o la groapi. impara In-o /os dzis aşii, ci cilii l-a agapa fala di ur. aceluia si-î cii di nevastî, şî 1 mîlî dă şi gîuma-tnpâră|îi. Şî vine lumla di pi lumi acolo, ina rog, n l'ali di-mparat. lari Mania cîmpuluT, cin o audzil ii bleu nmlcu şi s-o fus acasf la babî.
Amu popa după ci o ceti lăl cl o Irabuit s-o-nlurnat IikiiIu acasî, şî pi fal-o lasat-o îm oişti racij. aproapi lui. muna si vii balauru s o înşfeci şî s-o ducî-n riitlini ca s-o niîninci. Da amu balauru încî nu işî-flnlini. lari Mania cimpoiul daci s-o-nlurnat acasî, 7u|| paluşu şî s-o dus acolu la fînlinî, ca sî-ş cerci Jj vădi n-a pute si scăpi faja ’niparutulul di la un La aista, lari dacî l-o văd/.fi faUi-mparatuluî, uni •■pul a striga la el; „Voinici, voinici, nu vini aici. cumva si ti mimuri şi pi tini balauru, cî 1 parat di cu lini; las măi luni si mă niînînci pi mini, că amu înmiii si ciă niînrarea balaurului". Şî cum şîde ii
    vorbi, mima Iaci s-andi on huit mari la fîntînî..........
                             Jfciiru la fatî. Da ’ntăî o işil on cap, Mania bîrştl îl |m , şi măi eşî unu, şi i-1 lai şî pe-ista. şi tot aşa o |»lni ci l-o lae şăpti capiii, r-aşa era balaurii di mari, răpii capiii. Da cu tăti cum era el, Mania l-o făcu
198
ŞEZĂTOAREA
firşîtu, cî şide lioitu înprogiuru flntini, cari mi ti mm glunge capu ci I aoolu. — lari Mania Cimpuluî, dac-u m rî balaurii, nu s-n lasă nînna uşă cu omorîtu. ci s n n c,a şi s-o dus la făli şi i-o luat iiidu dini degit şî n.afnd ş o pus inclu u nafraini şi do col*' s-o dus la balaur A tăo vîrvu limbgilor di la tus şiipti capitili, şî li o pu-naframî, ş-o pus naframa-u sin, şi l-o spus foii di iii| cl si stăi-acolu.
      lari el s-o apuca şî s o dus la bab-aeasî.
      lari im para tu di la o vremi ş-o lini di sânii ca si maţi pi cineva la fliilinî si vădi fata Iul i-acolu ori <> i cat o balaurii?
      Da amil nu si găsâ nirni ca si si duci. lari la n urmi s-o găsit om baitan di Jîgan Cî s o dus la mpamttt cic-o dzîs: „Iaca-mparate îri-oî duci eu4 — „ A pui du li măi4. „D’apî ’mparati.... sî ma duc... da cu mina gi Da-irmî o sabhii, doul părechl di chistuli,... cî de, mal poati atunci a işi balauru din fintînî şi eu cu ci m-ol ra?“ „Ei bre, sl i si dăi, dac! s-o găsit sî sî duci4. — dă porunci di i o da ţiganului doaui pureci do pcisloal sabgii şi s o lua jiganu şi s-o pornit, aoolu la fînllnl. Amu mneta ştii ci o fos măi năinti la fintînî. Da |ig« dracului, cin era ca la o azvîrlituri di băţ di fintinî, uni nceput a da eu ii pcistol, ş-o măi da cu unu pini cl-u cu lăli patru pcistoali. Apu s o apropcie di fintînî şi iii uni-o nceput a tae-n ltoîtu cel di balaur şî n dreapta stingă, gîne cî cini şti ci isprăvi mari faci, parcî bălti nu era oinorit. măi di mul di Mania cimpuluî, da ved* ganu sl găsA şi cl in t rialii, ca doar a pute el sî pui 11a [ii fala mparatulul. — Ee, uni ! da s-o umplu tătă gia di sîngi, şi s-o umplu şi el pişti tăt. Ş-apu diacnle c-o vădzu ţiganii fata-mparatulul în răciţ, s o dus la o
ŞEZĂTOAREA
190
  |mt a o spâne şî-î clzie't*: „Di uu-I dzîci c-am omo-bahum, npi si .ştii e aici ti găsăşti moartea ta'•. Fainei si n-o mimări ţiganii, o spus şi e cî (îganu o di balaur. Apul după asia s o pomii tigauu cu curtea impărăaeasci.
|)a i in o vadzul o ’mparalu, o-iigejat. Ei! da di amu i-l Iaci nuuti-iTiparal.ii, şi si si jîi di vorbi. Da |î-Indiil. ludul, fudul, di nici cu prăjină nu î-aî ci pu-tiuigi la nas: „Imparati. da dă porunca si sa duca ib boi şi cu nişti liujăli şi si tragi boltii cela di la finei si fad mari putoari pi acolu “ — Imparatu o şî nuci şi s o dus ,ş o Urii boiturili di acolu.
  [Iii amu gătelii!, si sî faci nunti: fala-mparatulul eu
   ■  ii |igan.— Duinia di pi lumi o fus cernalî la nunti, k: di bucurii c-o scapa fata .şi satu di balaur. — unu nu ştie nimuici di triaba asta. lari baba s-o
  i c si si duci la nunta-mpărâleasci. Da o n'ave alta IVii'ă uuma o legături di aluni. „Matuşi. da rnni tlu-
’nuiii basmai'ia asta. cî efi nu ma măî duc acolu. luci u maluşl?1*.— „Duci, duci, dragii maluşl, cî oii iii di bini cu fata-mparalului... Ăăăă! da j-ol ducl-u. f i nu meri înnela ?“ — „Apîî eu nu măî mer. Dut.e Da matuşi... iaci ci-t: sî daî basmaua drept în mi-iinlrcsii, da sî nu cumva s-o pui pi masî, sî î-o pin uib .ş-apu sî eş afari, sî nu maî stai acolu.
  4*0 luă baba şl s-o dus la masî la împaratu: cum o I.i uşi, nilat.i s-o dus întins la mnirlasî, o pus basca n I im iii pi masî, şi ceîlantî basma ţcn vîrl'u lim-
   ■   i inelu] o zvîrlit-o drept îm poala muiresîl ş-o • rapidi spri casî. Cin o vădzul mniriasa basmaiia cu
  ii ,~i cu vlrvu litnhgilnr, uui-o-feccpul a striga: „Bubalinei, Iaci cinl-o omori balaurul *' Da-mparatu o să-
200
ŞEZĂTOAREA
rit ars «Ii la nuisi. ni era e-o mulţimi iii bocrl, ş-o v «•u 1ftţ. şi fala imnul o uralul basmaua if: „Inel bftlmrî • nl-i» (miori balaurii .şi |>i mini m-o scapu di la uimiri* ; I-o mi latîsu sttumili-accle». — Da aluiirl sil ci vădzul n o sări inii pernili di su ţigan, ş’o ramus ţiganii pi lalj gouli. Iligrnhî-mpamlu o pus si-ntrehi cini-o adus basnlţir „D’apui ciui s-o aduci? la baba cel cari-o cunosc cu. Digrabi o Irimns după babi, ş-o vini baba la-mparal di odalt si cam code, uu si da a spuui cilii 1 o dat I maua ceia; da dac-o vttdzu ci n-ari-uc;ltro cirul, o -pu esll-nm [iul di voinic, di-i dzic Mania cimpoiul1*.— „Si dud amu şi si uuii-1 aduci numa di cil aici la nur. e baba şi vini acuşi, şi spuui lu Mania cimpului inii \ ţărani» şl ci numa di cil il daml-mparalu. „Da du-li n iuşî şî-1 spuui. cum am si ma duc cu cu sl rai le eslc ur
sl ponosiţi". — Iiii___ cin s-o dus baba ş-o spus ci voi
cu de ceia mi vro si vii, o Irimăs şî l-o lereduit şl I trimăs un îinrl di strai mpăndeşti, şi l-o-mbraca coltului l-o porni cu mari alai la curtea-mpftrtttea.se!.
       Ş ajiu di-acoale nunti cu temei, nuli, şi cil timhttli di n-o fus di du Iunita nunti cu aceia şt ti muoră di-a nuli ci. Da-mparalu ciudl di tftt pi lipan. Ave el o îupl dracului, ci mima dracii era vreme si pui mina pi e, o I cu ci o făcu ş-o prins-o, ş-o pus pi e uu Ittbultoc di nr şi pi ţlpan l-o lega di coada epil. Şl i-o da drumu pi ciui si fugi; şi fuge Iapa di mlnca pftniint cu gura, şl uni pci ca nuca din IftbuUnc, pciea şî bucăţică din ţigan, ş'nşft funii Iapa cela di o crupă şî e, da nici diu ţigan nu s-ales nici maear cit ai puni pl-o muci di cuţit.
       Amu duptt ci s-o firşî nunta, numa ci vini. ştiri la mparatu negru, d ixtnlaul im parat si si gallasci di Itft Uliii. Da Mania o trimtts răspuns, ci daci Impurulu n(*gi
ŞEZÂTOAREA
201
     mima fii cil gus di bătălii. si vii fl eu oastea Iul aici, ii mai umlili a tniiii o mulIîmi di norod piui la tlin.su.
         = n pornii imparatu negru c-o oasli-nşa di mari, du pftuiiutu pi uni monte. Ş o vinii num» sî $ apuci Im Da Mania câmpului, o işit uuma colu piui u uşi, Ivirii paluşu lui in sus, şi doamni!! uni-o ncepii paji Ifte la oalli di-a-mparatului negru, pini ci-o agiuus 3>mi Da-uiparaiu negru rir-o-iigcnuncet Pnainllu lu Ma-|i s-o rugii di emiri. — L-o ertal el Mania, da-mpa-M'rru s-o dus araşi ş-o sirius armaţi. Ui doam ori o Jos cel di-nlăi, şi Iar vini la Mania si si baţi, şl Iar a Ifiel oaslea cu paluşu şi-mparatu negru lari di ertari. !Ş1 Tar s-o dus imparaiu negru, mâl, ş-o Cinsti rli tril ori pi rit o fos cei dinţa!), da giaba, cl itin o fos măi lan; şi l-n erlat ş-ainCi.
      Bl dncl-ucosl setrbgiiit imparaiu negru !.... da nimica b1 faci.
      Ihi era o babl lu-mparatu negru, .şl baba cela o dzis ulliiii nu l-a pute baţi pi Mania, piui ci nvf i-a fura , acela era Uită puteria lu Mania. Da-mparalu o iui st poali duci si furi paluşu? Ci nimi nu-1 vre-tntri-i'i curţili lu Mama. Da baba o dzis ci uuma e ■ i :i Iaci şl !-a fura paluşu lu Mania, i iipucu, Domnule, baba dracului, ş-o luă nişti călugărit! şi s-o mbracA cu eli şi s o porni spri Im Mania, (lin o agiuns acolu, s-o rutra di tăi cl iiuiiiBci tiniru uiparat iu casi lu el, cî l-a măi pn-i i-i'Vii. Da Mania nu 1 vină lui prin minţi cî a st pi urmi. Numa dă: ci-! 9Cris omului si paţascî, • ar pădzî toi a si ti'agi ci ari cli tras. O prim-ilrncoiu di babl in ramura uni durmntr Mania cu lui, Cialugarija (lilju di babl) s-o pus colu diuain-
202
ŞEZĂTOAREA
tea solii! ş’o-ncepul a d urmul liiju dracului, Mania ni iw paraleasa liăLe cărţii i. Toi o bătut il rărjlli pini snpri num dzu nopli. Atunci numa li 0 vini sniiiu şi s-o aşadza ]| culcări. — Da liiju di babi, pîn umu o durmuil. ş-anui dii dracu şi s-n tredzit. Digrub o lua puluşn Iu .Mania ii( cui. ş-o pus la loc adus di dinsa, ci paluşu bani siuniu agiduma cu a lu Mania. Cum o lua baba paluşu, o lui.i la papuc şi nu s o răsuHat nici ca cum, piui :la impnni| negru. — Cum o atiîuns şl 1 o dai paluşu, o şi trimfis rU'A I11 Mania si s! găleasd di război. Da lu Mania nici prlii gînd nu-I Irere di ci o bleu liijolu di bubă, l'ări cinici u so ullal aşa di ales la paluş. Iaci viui-mpaialu negru < *» oaslla la băla Iii. b'sî Manta-11 uşa curţi, zvirli paluşu sus, el prici glos; il măi zvirli-oduli, el lari prici gl»J Atunci iraparatu negru zvirli paluşu şl l-o tăe pi Mania şl el s-o dus acasî. Cum l-o tăel, o şî-ucepul a curgi -uri gi din slilpn porţi unî-n fost liicipta paluşu, acasî la tuli su. — Cum o vădzu latisu curglu singi, digrabl s o agil că di făcui pini, şî n-o apucat a faci doaui cuptloart, nun o lus vorba, ş o pus pinla pi om bgihul. şl el s-o sul 1 celulam bgihul, şi s o suit in văzduh, ucolti uni era li cIori-.su mori. Cum o agluns ucolu, bgilmll o’nceput a I lingi pi Mania. Di uni lingă, tăiturili uti si măi cuuoşte'.jJ^ pu di uul-o fos tăet, la loc si prinde. Amu trupu era ia cui, uutna ct trăbue-ngiet. Digrabl o spus tatlsu sl jiriiiu ţârei gii. După ci-o prins-o, l-o tăe gitu, ş-o insa dl-o n| [sj slngili iu gura lu Mania. Cum o cur(s) slugili. Mani o şî-ngicl. Cum o ngiel o dzis: „eeee! tătucî, ci 9 somn am măi durmuil" — „He, bee dragu lăturii, ci n ti mă tredzăî di nu eram eu“ — .. Di-arnu. tătucî, eu am sl 111a fac un cal frumos, şî st ma duci iu tir'g) la lari maroc. Ş-aceluIu sl mă vindz, caii m-a acupiri cu galbinl
ŞEZĂTOAREA
203
    im mi-I pute da-n tîrgu Ista, si mă duel Iu celulaut". pîlill nu l-ii puie dîi-ii Lespidz, si cerci cu diusu la .11; iii nu l-a pută la Paşcani, si cerci cu el la Făi-M. ca trăbl sl-1 dăi. „Şl allu n-ari si viT-a mă cum pairi nutna-mpnralu uogru, ci el nunia ari bani inutil. Aliluia st el bani şl bgiliuli şî si li duci acasi, ş-apu ■.viii lumi di tii-otu măi Ului lini aiuludnl.
     0 lacramâ bgeiu talîsu, cî cît-amu n-a sî-ş măi vădi u. da amu y'duti o laşa scîiba di-oparti, cî vorba ceia:
    vjirii'ini di grădini, da-I pacul cl n-ari gard, ş o făcut rum ii dzis ficiori su. Ficlorlsu s-o făcut un cui fni-. di nu măi era allu pi su soari ; talisu o lua caiu şî
     1   o dus la lirg, nu măi inrăpe oameni mpregluru lui; •li caii întreba ci ceri pi cal? „(.lini l-a ucupiri cu iiP
                           Amu s-o ntîmpld di-o vinii, imparatu negru pi acolu. «•ci om bun pi calu ista?*- — „(lini l-a acupiri cu gal*. „Hal cu mini acasi" —Şi 1 o luat imparatu negru şi ■In* acasi la dinsu, ş-apu o început a aduci cu stam-u galbiul din tcvuijJ, pini cl-o acupirit calu cu galbinl; |> luă calu ş! l-o bogat Im grajd!, şl bani l-n pus m-Iinrnba şî î-o dus la gazda omului. — Da băbetili rira-cum o vădzU calu, o dzis cltra-mparalu negru: inui-mparali, eu lari mă tem cl calu cela sî nu cii Un i impiilul.... Ia sî tl-apucl mîul sl-1 tal, c'aimulirla i -I cii bini di tini®, la l-ol tâe“. Da o fall o audzll grăit baba cu-mparatu, s-o dus în grajdl, ş-o început vi cu solrbl şi cu lacrlmnili 1m ocl: „Ol sărăci calu-min ll or tăe mîul, şî cum t-or da hoitu Ia ciul*. Da ■ i început a grăi: „tu fatl, daci ţi trlaba dl-aşa, vin iilnl ’u coaci, e doadi ciri di păr dim urocea me col ■li." „Da nu vin ci ma tem“ — „Nu ti temi, cl nu
204
ŞEZĂTOAREA
j ol faci uimind". Fata s-o aproprie di cal şi l-o lua dna eiri di păr dim urecla  diîapli. După d o  lua  perii, o   dz
calu cifră făli: ,După  ci   mă lac, sî el cirile cell doafii (I
păr şi s1 li pul la poarli Im părnliil".— După cl-n lăij calu, numa ci rasar la poarli doi perl fmmoş, cu filmd di aur, ui-j era măi mari dragu a ti uila la il. Da iar ilzis Italia: „Impnrati-mparati, tari in:V măi Icm ci peri ci doi si iui cii Mania timpului. Si 1 tal, si 1 ardz, şi rcim şa s-o zvirli im vînt" — Iar o mol’s lata la perl ş (* d/iflj „Oi sărăcii di voi măi perilor, cum v a lăe mini şl v*n da cenuşa-n vînt" —Da peri: ,.ein ni-a Lăe. sî furi o u*tll şi s-o svirlî in iazu cel di după curţi" — Aci oua d/.i o ţi viuiL oaminl, o laet perii, da fala, o furai aştila ş o dai-u ii iazu di după curii.     Da din aşlila Ceia s-o făcui   un
ră|ol mari şl frumos,   eu  peuili di aur. Cin l-o văflzu  Im
ha, o şi dzis: „Tari mă tem ci răfolu cela si uu cii Muri ia clmpulul; sî-l puşti" — „Ha tiuiuu asta u-ol faci o, c, m-am potrigf jîi. şî inui-am tae buuaţtl iii cui, frumu-A|l di perl; da răjoiu nu 1-oî măi lăe, 1-oT laşa si trăiascl, cj uti ci di frumos 11. Aniu-ulr-o dzî viui mparatu di la drum, şl sî duci si sî scaldi. Da el ave m mijlocii iazului uu fcll di foişor; si duci cu lunirla acolu, si dizbracl, puni palii-şu Ir’on cui, şl liuştiulluc îm apl. Mal taci el ci faci pini apl. ş-apu si e si prindî răjoiu: da răjoiu amu era ici, « mu era colii, şi si fere di-mparut, şi-mparatu fuge pim ani după diusu. Tot aşa s-o fugărit il, piui ci s o diparlil di foişor. Cin o socoti răţoîiî cî-1 numa ltini dipartat <11 foişor, odati s o cufundat in «pi. Imparatu sî dă la căutat, da glaba, ci nu-1 gasâ. Kăjoiu tot o vinii pi apî piui In foişor, s-o da pişti cap şl s-o făcut om, o lua paluşu împăratului, ş-o răcni la îm parat si vii la diusu. Imparatu u dzîs cî daci nu 1 a faci nimica vini. — „Ti-ol erta" — Cin
ŞEZĂTOAREA
205
      uns împaralu negru la foişor, o-ngenuncel iuaintla lu Iu şl si ruga, di tai, sî-1 crli. I)a Mania o dzls: „Eu
                              il uri tl-am ertal, cin al fost în mîna me, şl eii udaţi pcicat iin mînl şl nval şl taet, măi!! Da n-o vru Durn-u -îi mor eii, o vru si mori tu* — Şî cum dzîee, n pi mparat şl pi baba ceia. Apîî pi fala cela o maritat-o
     I  mi boerî, Iar el s-o dus la împărăţila lui ş-apuî nunti mii, înîil; ş-am fos şî eQ acolu ş-am mînca ş-am glucal. li ii- şl Gtorgi Natu ş-n cerut o plătind, şl acel dl acolu trăsni cu placinta-n cap, dl-o ramas Natu ceibos, şî cel-
     II şl n dzîtia di az. Ş-o fos şî Gtorgi Ciubotariiş-o ceti lin di dziimi, da acel di-acolu l-o plesni cu n ciolan
      pciclor, dl-o ramas Glorgi şuop, şî ştlop ii şi-n dziua
   m
       eu iii-ain suit pi-o roatl şl l am spus, Domnule, slm loati; şl m-am sui pi-o şă. şl |-am spus mnitali r*tin uşă. Da, domnule, povestla as(la) cari ţ-aiti snu-liabă sl mnl-o plăLcş (tl), c-apul dacî nu mni-I plăti-u, tdiill nu [-oi uiăî snum 1].
                                                                AL. VASILIU
     Ii Povestea aceasta am auzit o de la Toader aiul Va-Ipale din satul TătăruşI, tu vnstă de 108 ani. nu a spus că pe cînd era copil mic a tnvă[at-o de mi argat a talini-su, anume Cozuia .litarlu. — Iu uuj! este obiceiul că dacă spune cineva o poveste nţii mal mulţi în casă, toţi treime să plătească poves-* ' Iul ce a spus-o. Povestea se plăteşte asl-fel: ori zic ■Mtii bugdaprosti, ori fie-care spune cîte o poveste.
206
ŞEZĂTOAREA
  Tradiţiuni populare din Bucovina 1],
             VI. Tăria în credinţă a Voivodului Sas.
      După ce a nimicit viteazul Dragoş îutr'o vale lini oraşul Şiret pe Tartari, puse pe unicul fiu al seu „-Vn'% împreună cu o parte mare de ostaşi, în părţile cucerit-cari erau şi foarte mănoase, ca pază îu contra năvăli» ordelor barbare. In cuilrid IşT rădicase Sas-Vodă un car mărej pe dealul Cruci!, care se numeşte acuma după I tătuia principelui, „Şasea". De acolo avea el intr'o dep: tare însemnată priveliştea cea mal frumoasă. IVIal tnca s’a zidit şi a doua cetătuie nu departe de pariul ,*\egu# cina" pe un deluşor t« apropierea vechiului ţintiucrl jid vesc. Dealul acesta se numeşte In hrisoavele cele vecbi „Zamca*. In apropierea cetăţuel, îşi ridică evlaviosul V<»1 voii in curînd şi o biserică întru lauda Domnului. liiril rica aceasta se află şi acuma şi îi închinata Sîntfcl TreiniJ De la cetătue ducea un pod lung de piele până la biserii Mu Ij.1 oameni bătrînl spun chiar că podul acesta să fi fo de aramă, măcar că pană acuma nu s’a găsit nici răii ■ şita cea mal mică diu podul acesta. Dar şi soţi ea prinţi pelug care era de lege străină, voia să-şi rladiască o I serică şi măcar că Voivodul era din inceput Iu conlr încuviinţă după multă rugăminte şi pllns cererea priun| sel, glndind tot odată, cum ar putea pune prin ase ui
1] VozI voi. III, p. 171 şi 235.
ŞEZĂTOAREA
207
      i zidire! acesteia. Locul pentru zidire era găsit, şi Wn cel mal lnseusiţ.1 clin ţară începură lucrul. Dară vezi? Tot ce zideau ziua, era demiueaţă dărăinat, tinde că în temelie avea şi o stimă. — Mare era munca lor şi nici o ghibăcie iu meşteşugul lor nu-i scapă de ■intuia inclii.soare.
      Si ceilalţi zidari adu.şl din alte ţări nu puteaă isprăvi ului zid, liind-că princepek? poroDci prin ascuns la elţi-va credincioşi ostaşi al sel sa facă un drum pe pămliit pănă la zid şi se nărue lot lu timpul nopţii. i?oi l'ace zidarii ziua. Pnncepesa măhuită, părăsi zidirea, lud că nici dud nu va putea găti biserica începută, tşl insă de ghid să boteze fără voia Voivodului In tăcc-noul născut fiă dună lenea ei. Şi ocazia aşteptată cu Mare sosi In timpul cel mal scurt.
      Inlr’o zi aduse un om vestea că au intrat nişte lio(i III lu |ară şi o pradă de tot. In pripă se puse vitea-Niik spre apărarea tării in fruntea unei cete de voinici, ftnd Insă principele era dus, făcea princepeasa pregă-rele mat mari pentru botezul fiului seu. — Era sara -<■ reîntoarse Sas-Vodă. după ce fugari boţii din la-«i rflzu din depărtare celăţuia de tot luminată, tocmai mu se inlimpla la sărbări mart. Aceasta il puse pe Viii. In vide se opri el puţin şi trimise pe un ostaş lnrodeze ce se tnllmplă lu castel. In aurind primi ves-pl robitoare ca se serbează botezul ţiului său. Mălmit In moarte, poroue înşelatul principe ostaşilor sel Udreple humrile cătrâ castel, dărămlndul pănă la pă-uemicind aşa şi pe fa(arnica principeasă Împreună Vfduieil el.
                     VII. Movila cu gloanţe.
      Multe mai slut amintirelc din vremelc vechi despre
208                   ŞEZĂTOAREA
cari ni povestesc bâtrlnil diu ţara. Multe din aceste ţin de un loc holărlt. Aşa se ailă In dosul bisericel < satul „Mănăstioara", districtul Siretelui, un dimb, cal*' numeşte „Movila cu gloanţe". In movila aceea se gftscwl mulţime de bucăţi de gloanţe încă din timpurile ve.r Să povesteşte că In locul acesta a fost odată o hală straşnică între Ştefan Vodă şi Turci.
                  VIII. Crucea de piatră.
     De mult locuia Iu oraşul Şiret o văduvă săracă, du plină de frica lui Dumnezeii. Mulţi uni avusă ea ticnă propria el casă, dar de dud tăiase un soc din grădină, ra neliniştită, ba se gîndia chiar urmărită. In îmapi cătră sărbătoarea suitului Nicolal, i se zări în apropieri-stafie, care a şi tras-o de picioare. Biela femeie rănii glas pătrunzător şi leşină. Dciniueuţa dud veni earăşl fire văzu toate blidele stricate, şi după ce puse trebele rindueală, merse Ia o babă bătrină, ca s-o întrebe de I sfat. Această li spusă: „Dacă-ti vine videuia despre d ni-al istorisii mal odată, şi îi încă după miezul nopţii, n'aî frică nici de cum, că-I un duh curat şi voieşte să facă norocită. Fără de frica poţi să-l întrebi: „Gedoreşlff Şi ce ţ'a spune nr ce ţ'u arăta să faci. Venind insă Imul le de miezul nopţii, păleştc-1 numai cu mina stingă | dărăpt şi el va pieri îndată diu înaintea ta, dar va v< earăşl. — Cum ii porunci baba aşa şi făcu sermana \ dana.
     Tocmai după miezul nopţii se auzi de odată im In uet, vînlul sutla in casă şi in mijlocul odăii stătu de od 1ă o stafie lungă păuă la grindă, Îmbrăcată iu straie alia1 Văduva învăţată de babă, ştiea acuma ce să facă şi
ŞEZĂTOAREA
209
    Ir tremurătoare rosti cuvintele: „Ce doreşti?" Stafia vorlii neinică, ci merse Inuiiile, şi văduva vrlud ne 1 după ea. Lingă drumul laurului, nu departe de dea-LCrucit*, stătu vedeniea şi arătă cu palida mtnăeătră Im unde se vedea o llucAra de foc şi se faru indata amin. Acolo sfipâ săraca văduvă şi scoase o căldare pn cu sorocoveţ.1, din cari hani pusa în loc o cruce fie lift, care se vede şî acuma.
                                                              IMK VESLOVSCIII
                   Rominil io cintecele populare bulgăreşti
   Murcio Gospodarul şi Iancula Voi vodă
          IşT împart averea, cel doi fraţi: imul e Murcio Gospodarul, cel inul mic Ianeui Voivodul.
          Afi împar(il sale şi moşii, a fi împărţit clmpil şi dealuri,
          ?i le-aQ rămas un cal năzdrăvan, şi doi fraţi pui de şoim; 1) le-nu mal rămus copoi şi ogari şi case şi înaltul lor saralu,
          •i turmă mare de 12 mii (de oî). Atunci a zis Iancul Voivnd:
          — Fratele meQ, Murcio Gospodare, tu eşti însurat, ia-p ţie casele
li 1' ml do vin&toare.
210
ŞEZĂTOAREA
          şi turma de 12 mii do ol.
          Tu eşti tusural, eu slnt flăcăii, ilărueşte-mî mie copoii şi ogarii, calul fu ga c iu şi puii de şoim, ca să ’ncalec şi să plec la vinăloare.
          Atunci a strigat Murcio Gospodarul:
          —   Dragă frate, Ianeule Voivod, uu-s cotrujă să stau în casă, nu-s cioban să-ţl păzesc oile, eu sînt mal hâtri n deci eu treime să Iau ţoale aceste arme.
          Murcio chemă pe femeia sa, şi-I zise:
          —   Dă-ml armele şi calul meii fugaeiu.
          Şi lemeea i-a adus calul iuşăuat.
          Iar Murcio pe el a ’njălmit, a chemai copoii şi ogarii şi pe cel doi pul de şoim, iar nevestei aşa i-a zis:
          —   Eu mă duc prin verzilc păduri ca să vlriez:
          viu II las pe laurul Voivod, dar clnd oiu veni, mort să-l găsesc.
          Să-t găteşti bucate bocreşti, sa i-le găteşti cu otravă; să-l slujeşti cu vin de cel hun, vin de cel hun lot cu otravă.
          Dacă u’o să mă ascul|l. iubito, capul pe umăr nu [\ va mal sta;
          Iar dacă o să mă ascult!, uu mare dar o să-|I dăruesc.
          Apoi s-a dus prin pădurile verzi; trei zile a umblat, trei zile Murcio a vîuat,
ŞEZĂTOAREA
24*1
         dar nimic u'a împuşcat.
         Atunci a dat drumul celor doi pul de şoim, le-a dat drumul Iu sus spre cer.
         Acolo aCt tnlilnit un puiu de vultur, şi l-au bătut cel doi fraţi pul'de şoim-unul l-a lovit peste aripă, altul pe sun aripă,
         Iar puiid de vultur a ameţit şi a căzut jos pe pămlut.
         Apoi 1-aft dus la Murcio Gospodarul.
         Pulul de vultur vărsă lacrămî şiroae. şi lui Murcio ti zise:
         — De-ar li fost şi fratele med cu mine, pe puii tăi nu i-al mal fi avut.
         Alunei Murcio Începu să pliniră, pasărea că-I pasere şi nu poale fără fiii le, Iar mie ce nebunie nil-a venii.
         Şi se ’ntoarse apoi acasă.
         Pe drum a Intîlnil un araţi negru, care lui Murcio a strigai:
         -T- Murcio, uude-î frate-tu să te apere.
         Murcio Împinse calul ca să fugă
         dar arapul svîrle buzduganul
         şi-l loveşte peste umerii Iul de volnic
         de i-a rupi plămăil
         şi slnge negru o ’uceput să curgă:
         abia a scăpat apoi prin fugă.               .
         L)nr ttnăra Murciuleasa %
         a fost şireată, dar deşteaptă: l-a pregătit bucate boercştl. dar în loc de otravă, miere a pus,
               ŞEZĂTOAREA             _
           şi a poftit pe cumnatul săfi Iaucu sa-1 ospăteze cu bucate boereşll, şi ciultiuau-1 cu dulce miere,
           I-a spus lumulul drept:
           —  Cuumatul meu, laiiculc Voivod,
           fratele tău, cJnd s-a dus Ja vluăloarcv foarte răO nl’a fost jurat: *
           ca să nu te găsească viu precum le lasă ; dc-aceea le rog huicul Voivod, să te culci şi să te faci ca mori.
           Iancul, a ascultat pe cumnata lui şi s-a culcat In seraiul înalt:
           Mureiuloasa l-a acoperit cu plnză I-a aprins luminări la cap; diusa s-a pus în doliu, şira despletit părul şi-a eşit afară la poarlă ca să 'ntlmpine pe Murcio Gospodarul. Ială-1 că vine. Murcio Gospodarul, din puternicii lui plămU sîuge curgea. Iar din ochi lacrămi şiruia: de departe el întrebă pe nevasta sa dacă e vid încă Iaucu Voivodul. Murciuleasa insă I-a răspuns :
           —  Eu pe tine te-auf ascultat, lui Iancu otravă i-am dat
           şi tinănil Iancu a murit..
           Cum era rănit, Murcio Gospodarul, foarte rău s-a amărlt ;. s-a coborît dc pe cui, * şi-a scos sabia sa ascufită, ca să spintece pe iubita Iul.
                              ŞEZĂTOAREA
       Alunei Jancul Voivodul a strigat. — F»*at<*p fraie, .Murcio Gospodar, opreşte-tii răci sini viu încă.
       Gum l-a văzul Murcio Gospodarul, cu bucurie s-a aşezat pe divan, cu dragoste frăţeasca l-a sărutat şi nevestei sale dar i-a dat.
         Şapte Crai colindă ţările
        Iml şedeau vro-n şapte crai, lini şedeau la loc retras, mlncau, beau şi musafir] chemau, să colinde ţările dinprejur.
        Alunei a zis Secul Copilul.
           Mă rog. unchiule, să mă eî şi pe mine •ii colindăm ţările prin pro,jur, să colindam |ara Karavlaşcă. să colindăm [ara Arhanească,
        -ă colindăm tara Inghileaseă.
        Hă colindăm tara Arăpească,
        Kă colindam (araTurutiusca. —
        Iii răspuns Marcu Crăişurul:
         - Să le iau, fiule, să colindăm, dur acolo, fiule, e foarte rău; acolo riu-I nici apă rece, nn-1 nici umbră înaltă, ca să stăm să nc odihnim.
Î13
ŞEZĂTOAREA
           Acolo este o flntlnă
           înăuntru e un zmeu cu trei capete,
           cum intri şi te mlnlncă,
           şi niinarul apă nu vrea să dea.
           A respuns Secul Copilul:
           —Ia-mă.unchiule să merg şi eu!
           L-a luat pe Secul Copilul, s-an dus să colinde, să colinde ţari 1 o prin prejur.
           Aii ajuns intr’un munte lualt, au găsit şi lin tina, şi li s-a tăcut sete.
           Atunci zice nebunul de Secul:
           — Alei, voi, vre-o şapte crai, descingeţi-vă de brlurile voastre, legati-mă de mijloc, şi dafl-nn drumul lu flntlnă să vă cinstesc cu apă rece.
           S-au descins de colanele lor. l-au legal de mijloc, i-aii dat o mastrapă şi i-au dat drumul In flulltiă. şi a scos apă rece.
           1-u dat intăui unchiului săli: de şapte ori s-a cooorit In fiutiuâ plnă au băut eeî şapti crai.
           Pe urmă Intră să bea şi el.
           Zmeul, fusese greii adormiI şi de şapte ori nu l-a sim|»t.
           Clnd Insă singur a vrut să bea.
           zmeul s-a trezit din somn,
           şi mi-l umflă pe nebunul de Secul,
                                    ŞEZĂTOAREA
            rni-1 mgbite piuă ’u gcnuncln. şi încă n dată piuă la hrlu.
            Alunei strigă Secul Copilul :
            —Unchiule, dragă unchiule,
            da-raî sabia mea cea ascuţită
            să tai ii pe zmeul cu trei capete!
            l-a dat sabia Iul cea ascuţită
            şi prinse a tăia. băeatul,
            dar n'a lăiat pe zmeul cu trei capete
            ci a tăiai lanţul de colane,
            şi a căzut lu ftntînă.
            Alunei a strigai Secul Copilul:
            —Alei voi, vre-o şapte crai. plecaţi, şi nu mă aşteptaţi pe mint-, lăsaţi numai calul meu fugaciu. cum pe mine mă mlnîncă zmeul, aşa pe el vulturii să-l niinînce.
            Aii plecat cel şapte, crai şi i-uu lăsat calul lui fugacin.
            Calul ncehează, munţii răsună glasu-1 s-aude peste nouă dealuri; aculo era RTiiurghia Samovila, lingă ea Triua Samovila. ele il slut surori credincioase, (lliinrghia Samovila aude glasul:
            —Unde-va neebează, calul lui Secul. Si a tvimps pe Irina Samovila.
            Kn se «trlnge ca o albă pîuză şi se duce în pădurea verde, nude găseşte calul lui Secul.
            Si strigat-a Jriua Samovila:
               Lasă-1, lasă-1, zmeule cu 3 capete,
215
21G                     ŞEZĂTOAREA _____________________I
           lasă-1, pe nebunul de Secul, el ml-e dragul meu frate.—
           Atunci i-a răspuns zmeul cu trei capele:
           —Fugi, lugî, Iriuo Samoviln, eâ l-am şi mlncat deja.
           Se strtnge ca o pi uză albă,
           s-a întors înapoi,
           şi a zis Gbiurghel Samovilel:
           —Alei ţie, iubita mea soră, zmeului cu trei capete nu î-e frică, nu dă drumul iubitului nostru frate.
           S-a făcut Glnurgliia Samovila, s-a tăcut (ca o albă pinză, şi s-a dus Iu pădurea verde, s-a pus pe flntlnă şi-a zis :
           — Lasă-1, lasă-1 zmeulc cu 3 capete, lasă pe iubitul meu frate, că dacă întru înăuntru, le omor.
           Zmeul zice: nu poj,1 să Intri.
           S-a făcut ca o albă pluză, a intrat îu fintlnă,
           II apucă pe nebunul de Secul,
           11 apucă de umeri,
           şi-l scoate afară cu zmeu cu tot.
           —Alei ţie zmeu cu trei capete?, cum al mlncat pe iubitul meu frate! Ghiurghia Samovila II e soră,
           11 e soră şi Irina Samovila.
           I-a scos sabia din bucăjl I]
           şi a spintecat pe zmeul cu 3 capete;
     1). Sabie din bucafi îimormio.'izâ kaIiio uu incheetnrl, oare â< [n>ato ge şi pâstia iu buzunar.
           ŞEZĂTOAREA                         217
          a scos apoi pe nebuuul de Secul, şi l-a aşezat pe calul lui fagaciu.
          L-a ’ucăleeat, Secul nebunul, şi l-a lovit cu buzduganul:
          —Sa te văd fugaciul meO cal, sa ajungem compania noastră.
          Intr-un ceas şi jumătate a ajuns-o.
          Clnd a nechezat calul Iul Secul s-a Întors calul lui Marcu.
          Iar Marcul Crâişorul i-a spus:
          —   Odăi, odăi, fugaciul meu cal, de le ce te tnl ui|l înapoi?
          —Ale! tu, Marcu, stăplnul meu. iui cal nechează din compania noastră, ue soseşte nebunul de Secul.
          Şi-t respunse Marcul Crâişorul:
          —Haide tu, cuiul meQ fugaeiu, să nu-jl dafi una cu buzduganul,
          Secul e In fîntîua fermecată.
          Au mers o jumătaLe de cale, şi iar a zis calul lui Marcu.
          —Aiti tio, Marco stăpinul meu, lutoarce-te Înapoi şi vezi că Secula vine.
          AluricI l-a răspuns Marcu Crflişorul.
          —    Să nu le lovesc o dată cu buzduganul, să uu te lovesc peste ochi.
          Inr i-a spus calul:
          —   Întoarce-te să-l vezi.
          S-a in tors Marcu Crâişorul
          şi văzu pe nebunul de Secul, şi a zis Marcu Crâişorul;
218
                                                             ŞEZĂTOAREA
            —Alei vouă, vre-o şapte crai ia votlr'ţl ce minune mare. că ne soseşte nebunul de.‘Secul.
            Şi s-afi ajuus, şi s-au întrebat, şi le-a spus mari minuni, cum l-a scăpai soră-sa, soră-sa GUiurgliia Samovila.
                                              Traducere de: Gll. MĂHCl Msii.l
        CÎNTECE
355. Frunză verde de dudău pe drumul care merg eu nu e iarbă, nici dudări, nici fintină, uicl^glldău. ca să-mi stirupăr focul meu. Focul meu pe inimioară nu mi-1 stinge nici o [ară, numai nnudra Jntr'o sară.
35G. Frunzuliţă de-alior pe clmpul Focşanilor pas<* caii Muscalilor: pasc un fir şi altul creşte, altu ’n patru se-mpleleşle, gi Indra.-T (ine de căpestre şi-i adapă la izvor, că la băl[I să bea uu vor,
ca să prăpădesc şi mor
           —  x —
257. Frunzuliţă mărgării fuseiu pe unde-am iubit, j găsii păiniutul pirlit, iarbă verde odrăslind, floricele răsărind. l)a ce fel de Horirele ? Busuioc şi viorele.
           —  x —
358. Frunză verde trei spun fă-mă, Doamne, ce m-al io fă-mă roata stelelor, drumul popnvRuceliir, siPmi aleg o popoveaucfl j cu faţa de ardeleancă.
ŞEZĂTOAREA              219
    liii ca o şerpoaica, ţfl i'h o vulpnaică. frunza trei spanace , Doamne, ce m-al face puiu (le curcubetl •arcea’u eleşteu, ud peşte şi şalau;
                                 să-l mininc eu,
    Iftu sft’l fac batoc, Trimet piu la uu loc: li ulm ţa peste Olt.
F -x-
    t'oiiv. verde de-o lalea, |r.T cit al fost a mea. lumea te cinstea n omenia mea; duca te-olu lăsa eil, mal eiusLi Dumnezeu.
  A liunză d’un susalu A lumea mi-o mustrau! mt bune şi de rele ile vecinele melc.
  Ic frunză d’uu năut m avut, de n'am avut, |n nilul n'am cerut.
V’ulti fost negru haiduc,
  In munte niî-am crescut, ►le nu m-a văzut: luna. nici soarele, ut căprioarele, i dintre căprioare,
|A le ’n două pieioure,
•ml roade codrul pe poale: nli poala codrului, văd malul Oltului,
»A-uii pun picioru-n scară,
să mă duc In baia ţară : la casa cu trei răcbiţi, uude-s copile tierbiuţj, nebâtule de părinţi.
Frunză verde de cicoare colea-n vale, mai la vale, uu voinic zăcea lu cale, un voinic rănit zăcea, de păzit cine-1 păzea '!
Mi-1 păzea d'un corbuleţ şi c’un vultur sturzuleţ.
—Curbe, ce mă tot păzeşti şi la cap îmi cloncăneşti ? Du-te la izvoare mari, de-mi adă doftorii tari.
Şi pe vultur mi-I mina, cu glas l.are-aşa-1 zicea :
—Du-tc la izvoare mici de-mi adâ doftorii dulci şi-mi pune la rane mici, să mă văz sculat de-aicl. Floricică din polog, cuculej de Topolog. măi coboar din deal in Olt, <le-ml mal potoleşte-un foc. —Da ce foc să ţi potolesc? Că n’mu plns să hăuleso, că glasul mi-esle de an şi l’am pus Intr’un ciolpan ; că mi-e glasul răguşit tot chitind pe la iubit, tot chitind şi suspinînd la miudruţcle din crîng; L’am eîntat ia Severii) la jupiuu Costai uliu numai pe-o litră de vin. Cam eîntat la Sevestriţa
220
Iu jupînoasa Uliiorglii|n pan 'mi s-a uscat guriţa.
3(50. Murgul» cu coama lată şi cu cnaila reteza Iii, fa-li picioarele grămadă, fie ma sue ’u deal odată, că ti-oIO tace grajd de piatră, ţi-oict da apă stricurată şi grăunţă viulurată; şi-ini umbla din jglab in jgiab şi-mi cere apa pe plac: şi din fînttnă 'n ftnttnă şi-mi cerr apă de-a bună. Murgule, cui să te las, ca să te ’ngrijeascâ-acas? Te-aş lăsa la soiu mea: sorumeu e fală mare, fata mare grije nare, ia furca, pleacă la fele, n’are tfue să te-adepe:
Iu murgule mort do sete. Te-aş lăsa la frate-meii: frate-med e om bejlii şi te vinde pe rachiu.
Tata-med e om bâti’lu, nu poate să ’ji facă tiu. Te-aş lăsa la nitndra mea, nu-ji ştie datoriea.
Murgule. le-am cumpărat de la bilei rt din Ţari grad, le-am luat cal de vitejie, să mă scapi din haiducie: Numai furii nu te fure.
Nu-le ’nlirrde, nu te-umlla, plns’ujungi la mindramea.
Murgule t, am să te vinii, cit să poale mal curlnd la negrii ţigani pe cinci pungi de nani.
—L)a de ce mă vinzi slăplii Măi al milă de mine, că nimic nu (ham greşii, o dală le-am poticnit, nici atunci nu te-am trudit. Ohul te-am trecui de nouă i Dunărea de zece ori:
Numai atuuci-am lunecat, clnd pe-o mreană am călcat mreană mică, milutea şi cu solzii cit palma, potcoava nu să prindea. Sărea ici, sărea colea, sărea cit căprioara, drept prin Olt că mi-ţl trecea nici copita n’o uda şi dincolo ciud trecea, pe stăpin că-1 Întreba :
—Stăpine. cum să te duc. scil ca ghidul, ori ca viului?
Iar stăpînul că-i zicea:
— Să mă duci murgnţul med pe aerul vlntulul, pe ciutarea cucului, pe sunarea codrului, pe glasul voinicului, pin s'ajung la gazda mea. .Şi de ea se-apropia; dar gazda citul ll simiea, pe vorba care-o avea, doi servitori trimetea, porţile le descuia
ŞEZĂTOAREA              221
  inuntru oă-1 poflea. ilar volnicul că-i Sfiunea:
   ’ii grajd ca mi-] punea, —Draga mea, rnimlruja mea. hm ‘nunini Intra,         ia masa ca nu măniue,
  Im masa i-o punea,        dar nii-nşlenu* sa ma cule.
  |ikIi-|uI Dolj. Culese do D Drăghicescu şi Toma Dragu.
i lada-l frunza bobului, i nmi lat ’a plopului, ■faultul cerului, hijile .Sandului.
  Soud-o l'ată mare ; fnuuonsă cc era |iiib nume: Kuxanda, immele malcă-sa.
|mca|ă s-o sculat orbi negri s-o spalal neagră-o peplenat \ frumos o imbracat: ni|ă de matasă. i sil plimba prin casă, uşă piu’la masă. m-aa aşa l-o zis: xainlă, draga mamei ilcie, llorile, tiu Iii Dunăre, filme nu vorbi vină cu cofele".
                                   Itd'ele ll-o luai ghuiăre o plecai.
                                  Ji' mergeau iuclpd, jne urmă rîzînd.
                                 ‘ii cofe ş’o luat Ni iiupol s-o ’nturnat.
Iară cofele iuca. ea sta şi să uita.
De-odală pe loc o stat cofele u-o mai jucal.
Ea o stat şi s-o oftat Dumnezeu semne l-o nat : • peste umăr s-o ui lat o văzut dduţu-arzînd, da el dealu uu arde, ei pagînitntea vine ca s-o eie pe u).
Ea acasă mi-o ajuns cătră maîcă-sa mT-o spus:
—  Maică. rnăîculija meu pesle umăr m-am uitat mare spaimă am căpătat!
— De ce, draga mamei?
—  Am văzut delu|u-arziu şi m-o săgetat Iu sm.
—Uu vândă drăguţa mc doară dealu uu ardă fără păglnitatea vine
să te uio de acolo,
Cinci vorba s-o ’mpliuil turcii la poart'o sosii.
—JVIamă, unde să m’ascund ? —Du-te dragă-n cârnăruţă
5—2
ŞEZĂTOAREA
te vlră’u cel lâdiţă. din ladit-a’n oglindija. te’uvăli ’n băsmălujă.
Cînd vorba ş-o isprăvit turci ’n casă-o venit.
—Jupăneasâ Sănduleasă! scotc-ne pe Ruxanda că ţlţele ţ-om spinteca cu sare le-om presără şi-n Dunăre le-om ţipa.
—Turcilor, paginilor Ruxanda-! îngropată sub feroastă
sa vie miroznă 'n casă.
Giml aşa o auzit peste tot o scor mol ii pe Ruxanda n-o găsit; ş-u găsit un alt mormint. .Ş-o sapat de-un stat de om. ş-o găsit un chip de domn. Iarâ’n casă s-o ’nvlrlit toj! odată o strigat :
—Jupăneasă Sănduleasă! spune unde I Ruxanda dintr-asta-i moartea ta. Toată le-om spinteca cu sare t.e-om presără şi-n Dunăre te-om tipa-Ea din guifîişa o zis:
—Turcilor, păginilor
Ruxăndita-I în cămăru|ă iuvălită-n băsmălută.
Turci clnd-o auzit toţi odală mi-o pornit, pe Ruxanda mi-o găsit. De-acolo ml-o luat-o pe cal uegru o ’noălical-o straşnic mi-o mal legat o. Şi t-o legat şi ocliil sa să nu vadă cu ii Încotro mi s’a porni să nu ştie-a mal veni.
Ea din gur 'aşa o zis:
—Turcilor, păginilor deslegaţă-mi pe stingă să duc frlu cu din.sa, deslega|ă-ml şi dreapta să beii apă cu dinsa, deslega|ă-inl ochii met ca să pot vedea cu el. Gînd ochii t-o deslegat ziua hună ş-o luat şi din gură o cuvin lat:
—De cit eadină Turcilor mal bine rugină petjalor casă lătăuşdor şi mincare brouştelor. Aestea li-o cuvîntal şi-n Dunăre *s-o ţipat şi de turci o scăpat!
Din îud. Sucevei.
Gules de S. Teodorescu—Kirilea
ŞEZĂTOAREA
223
     1‘lnpule plopuj-uli       fara iTacl di p]oi{)
     Iriiinl far di vlnt fara [Ir di neguritl, llnri di ploiţî           ci ma tai paturdi
     |lr di negurip ?          şl uia duci-n tlrgurdi
       cum nu tu ol legaua sl iu-a ’nfundi-u temuijăli, v-*»li mul-o viuit        si hei volnici dini eli.
       Lglu fara viul
     ‘ii. ii dc la Al. al luî T. Miliai, de 32 ani, Tătăruşî, jud.
A III foai liJilac pli|l ş-a meu drag luA ci si fac ?
                                                                                             I|ii le-a 'nva|a Iiiui •uua boi cu unui,
uni-a ci padurea deasl ş-o poiană mai aleasi.
Şl nl-om scoati lem di o casl, ş-o ui plăti la negustori sl ui-a) pui-u dieuton.
                                 *d de la Vasile Titu. lăutar din cotuua Sii-ejd eoniu-
pjnUi|a ş-on dudău uiAlru|t, plîng şl efl mmi d-1 am eu, l-«i da Dumnedzăfi. «I dietrili-rri părătl iui d-1 atn eu.
  • Irit măslini «Mi om pi lumi ilrăln ca mini; herlu iiiui păduri; •i‘H:i tiu-f sLrăiul
e ari fiaţ ş-ari surori. Nutna framlza dim păduri ştii inima dim nuni. Nunta frundza şl Iarbă ştii di patima mea. I’ătimcs nu pătimes n-am cui si mă jălues. Jălui-m-aş cast! meii: casa me-I plini di ,jăli dim pămint plni-m podeli.
                                                            [Auzit de la Vasile Titu].
224
ŞEZĂTOAREA
365. Fruudzl venii pădureţ nllo llo fraţi răzleţ pi la uni cam rar tl-ara).
Di cin ll-al răzleţit pi la noi u-al mal vinii. Cum li plliig surorile pi tăli cărările.
Cum ti pllngi cel mal mari cu păr galblu pi spciuarT si usucl frundza-n vali. Cum ti pllngi mnijlocii
cu lacrlmul piui-m bărllfl sl usucl frumlza-n gii. Cum ti pllngi cel măi nu cu roci (a di-alagicî frundza-n codru sa despi Darl pllngi ei ni pllngi, da ti pllngi maîcî-ta: văili sl răsuna apili sl tulbura pcelrili sl cufunda luna-n slngi sî-ncega.
      (Acest clntec l-a tnvă|at Vasile Băbălăfi (70 aul) cînd era copil mic, dc la mama lui Ileana N. Băbtlafl.l ţăruş, jud. Suceava).
306. Cu fala Olt lanului din ţîiiutu Nlaniţului citii treci luncili?
Ionel cu slugili
Cini treci lunca-n glos?
Ionelii cel frumos.
Cini treci lumea mari ? Ion Pcetrariu călări.
Mal bădiţi, măi Dumitri,
e sttagu şl fă ’nainli şi măi alegi vo cinci .■•'••I to ca tini laţ In spcLi.
Cin ii vedz uiiapnn pi n< mni U-apuel mari cioţî El uiînnic rău nu facil, făr la boerl si duce cere Imul di eellulall şi strai di primimall.
      (Auzit de la Vasile Babălăâ. Zice că să ciuta pe era el băet).
                                                           Culese de A. VAŞild
367. Foileaua Toi de nuc. bojma-ml vine să mă duc la bordeiul de sub crîug unde volnicii se duc
de-şl ascut cuţitele şi-şl încarcă puşlele. Foae verde fol de rugi, puică cu coadele lungi,
225
ŞEZĂTOAREA
  -ii alba floare, rupta ilin soare, lud ni mine |-u tl bine,
        puicuţa, bine: ţii cu muştiuc,
  Iu de tescovine;
    •I cu sula ii;i l-iilu numără, mimlre |-oiu lua. fi fir. numa’ii mafalgt, j- n ti mal aleasa.
  rair verde fu* sucit, rusu-afurisit,
%n;i el a venii nul, şi ne-a roHit, rm nu ni-I casa, Mică nu ni-I masă.
    pnrcă-l lot pe dos tulul rniuios.
*«iile lozioară,
,1 pUnge de s-omoară |kd !o|T grămftgioară, “ cu cine mal ştie rlnd are să fie ! vişinie, fen ruginie
tu de jale tot să ciuţi, şi să mi te duci la murijl, c’am picai robi rusului, rusului muscalului
                                      — x —
      Foae verde lozioară, la Nistru, la mărgioară, s-o sirius fraţii grăiuiuioară şi jălcsc de-o surioară : surioară diritr'uu strige cu Ireî lacrirue de sluge, unde pică lemu despică, unde cade pămînt arde!
Foae verde trei măsline i-auzl, maică. Pruiu vine. Dare-ar D-zeQ să sece, să rănile pietrele, să le ardă soarele să trec cu picioarele să-nil văd surioarele.
Ciută cueu 'n rădiu des, de-acu ^ăd că s-o ales : că de-uiee u'am să Ies, n'ain să Ies şi-am să robesc penLru nearnui moscălesc.
•tir Stluca (jud. Iaşi).
Culese de I. T. Popovici.
           Baba şi nepoata
                    (PrtVOnto)
A lbst odată ce-a fost, că de u’ar fi foastă, nu s-ar
                                                     s
ŞEZĂTOAREA
2 IC,
povesti. A fost o umere şi u avui o falii. Fata o ;tfi Hiat. şi u avuL şi ea o fată. Murind lată-săă şi măsa.ll a rămas siugurea numai cu babu-sa care o aO crescu I.-dată trimele l>alja-sa pe fata ce n uumla Fi ronda sa ml gă Ia dof viţeluşî ce avea. Şi strigă baba:
                  Firondă, mergi la vi|ele că ţ-oîft cumpăra mărgele, şi mergi lu viţel că ţ-oîti lua circel.
      Fironda u măr.s la viţei, i-u luat buba circa! şi iii» le, şi i-a spus să nu şadă Ungă tufă, că tufa îi va j circcil şi mărgelele. Insă ea morglnd In deal s-a cui. lingă tufă. Ghid s-a trezii, s-a aflat fără circel şi ruăru şi a începui a plîuge cu jale:
      —        Măi tufă, dă-ml circel şi mărgele, că mă bale k ba; Insă tuta nu i le-a dat. Merge la Iim: şi zice : — 1 fricule, arde lufa, că tufa nu-mi dă mărgelele si circejl,
      —  BaTozo!
      Sc duce la un tăO:— Măi lăulo, stinge focul, că cui nu arte tutu, lufa uu dă mărgelele şl cireeii, şi pe i ne mă bate baba.
      —  Baiozo !
      Apoi se duce la doi boi: — Măi hoî. beţi Ului, că ul nil stinge locul, focul nu arde tufa, lufa nu dă măr lele şi eirceil, şi pe mine mă bule baba.
      —  Baiozo !
      Vede nişte lupi. Se duce la el : — Măi lupi,* mlH boii. că boii uu beii lăul. tăul nu sllugo focul, Io* nu arde lufa, tufa nu dă mărgelele şi circe.il, şi pe iii mă bate buna.
      —  Baiozo!
      InLllueşle o puşcă şi o roagă să puşte lupii ; apoi
ŞEZĂTOAREA
227
     .le cu un şoarece, şi in capăt se îritlneşte cu o
    >■ Măi miţa, mînlncă şoarecele, că şoarecele nu ron-m, puşca nu puşcă lupii, lupii nu minei boii, boii 1 taul, tftul nu stinge focul, focul nu uide tufa, fufa f mărgelele şi circeil, şi pe mine mă bate baba. ttl|» grabnic întreabă : inde-î (unde-I) î ^nnrecele cătră mită : nu mă mluca, că rod puşca.
      nu mă roade, că puşc lupii. Lupii: nu ne puşcă. lU'-Am boii. Boii : nu ne mlnca. că bem tăul. Tăul : beJI, că sting focul. Focul : nu mă stinge, că ard infn nu mă arde că dau circeil şi mărgelele, pflmudu rămase voioasă, rnerglnd cu circeil şi marfă IM casă.
                                        Hlliie n ştie mal lungă, fugă s’o ajungă.
   Tip mazere pe părete, mal minciuuos cine mă crede.
                          (Fim VaşcăCi, comitatul Biliarului, tn Transilvania).
                                                          VASILE SALA.
                      Frămintărî de limbă l)
   I Merge plrciul plrtea'n bilucl, plreiul pute-a plrcifi.
                                   (Din eoni. Bucîumenl, jud. Tecuciu). i. Focul pute-a petică, petica pute-a foc.
   !i. Ed pup poala popel, popa pupă poala mea. 2]. [Din jud. Pulua] II
    II r .iminluiilo du 1 iniLu ho spun pa Is ţo/iVtnrl. Kli* tretino a so rosti L|'-il", ttra groşul! ia pronunfain. Cino lo spune fura gTCŞ, se unnside-»■ in]il şi purtat prin lume. ffTj • unescuta şi iu jud. Suceava (M. J.upescu).
228
ŞEZĂTOAREA
      1. Au venii Ja noi doi oaspeţi proaspeţi, f?i nfi I» raif de coada, de voturi a, de cuele podului. I)
           (Din jud. Tecuci u)
                                                                      G. Mărculescu
      o. Cupa cu copac, copac cu cupa. b. Flutur pe punte, llutur sul) punic.
      7.       Vlutural sura mala li, vlnturigă punga lunga, el richicl cu pila'n punga.
      8.  Ţuştl purca pe cuptioriu, na puri puren’impoi. y. Trecui punte-nluuccoasa şi 'ntllnil fată frutiinU
ş’n sa rulai: cind In izrnrt, cirul in duzină, dud în iz izmel chizinel.
      10. Fata popel lui Euudii uacbl sapa, printre ga uacbi-R da.
      [Din jud. Suceava]
M. Lupescu
                 Vinderea copiilor
       Clnd unul tarau uu-i Irăeso copiii, nu-I semn hu El umbla şi cu D-zeti şi cu dracu numai să capete iii® lenitnrl. lia mulţi vezi in rlndul icoanelor pe sfmtui liuu, care are iu samă creşterea copiilur. şi caruia dini ncata şi sara auibil gospodari, şi mal ales gospodina, Îndreaptă rugcle lor calde de a dărui zile copilaşilor lo Unele femei umblă cu babe. cu vrăji, cu desclntece, ş. pentru a face pe copiii lor să trăiască ; altele daţi sa [im
1] Sa roiiotu p&rtoa flimU.
ŞEZĂTOAREA
°220
         la mănăstiri şi fac fel-de-l'el dc rugăciuni ca sa vmluicenscă Cel do sus a avea urinaşi. CftcT ţarauuJ bl»-ni cu o necinste neputinţa de a nu avea copii şi pedeapsă tlunniezeească inllmplarea clnd II mor cn-■ Ir a-rîndul.
    Ani al o a ea, o deseîntătoarfi iscusită din BroştenI, ru-Jţi şi buruene de făcut copil.
         .Oameni, domnule, bătrîul, care nu măi trăgeau Ir să aibă cnpchil, clnd le-am dat burucnelc mele ui, uite aşa copchil, de nu ştiau ce să-ml facă că U dat să bee buruene de-a mele*.
    Toi en mi-a spus, că dacă omu vede că uu-l Lrăesc ţ, iă -l vtndă celor ce li lrăesc. Vinderea se face aşa: Inir'n Joî^jji ua iirg, femoea căreia II trftesc copiii, ci mnl inlâJ s-a grăit cu cea căreia nu-1 trftesc, vi-'iisn gospodarului ce u’are parte de copil, im ajunge iu ogradă, femeea ce vinde copilul, scon-deschide o fereastă de la odaea unde se ăllft şi stă •pflul In braţe.
    Mi.apărătoarea care In toi deauna o o femee In vrLs-|r i'ălră leineea cu copil :
         Ce al de vluznre nevastă f Un băet (ori fală).
         Şi-l vinzi J |)a de ce nu ?!
         Oe-al --«ă faci cu banii?
         \m să cumpăr cu el tăriile şi smirnă, şi am să luirn pomenirea sf. Stclian.
         OII cel pe băet (ori fată) ?
         \u J-olQ core mull, Ia două parale!
         Nu-|I daă atita, că-I prea scump şi nu face.
230
ŞEZĂTOAREA
        —        Ba Face, dragă, că puiul cc-|I vlnd îl hun şi muşel!
        —        Eu l|i dnQ o pară ; de-|I place pre|u ista hi bine, Tar de ml, rămll cu bine.
        —        De ce nu dai cit cer eâ ? Ţi -I dud cu albit* pelinci, cu lol ce-I Lrpbue, numai să-|I trăiască şi parte de el, că la mine nu-I merge bine !
        —         Dacă uii-1 dai aşa, ii left : uite două parale, lncoa!
        Şi cumpărat o rea ia pe fereastră copilul in braţ in vă Ieşti* In pelinci, se Face că pleacă, dă bunii şi Iii mă vine cu el in casă, il InFaşă ea, 11 addarme şi p mă cinsteşte adulmaşul cumpărăturel cu vinzălnarea
        Adalmaşu constă din rachiu fert.
        Cu banii ce mama Ia pe copil, cumpără tăinli1 dă la biserică.
        Şi se spune, că copiii viuduţl pe fereastră Irflitr.
                                                                         M. Lupesou
                   Ţiganul staroste
       In vremile mal vechi, rînd (lăcăil se duceafl la I răloarc — după Imperii. — pe Ungă părinţi, mal hunei şi cile un ttuhenghH) bun de gură, rău de trebi şi dăros. că să spue glume şi să fie in toate de parloa răului.
       O       dată, un flăcăii dintr’un sal departe de-nicl, \ du I vremea de iusurăclunc, luă cu el pe lingă părinţ un ţigan, care să îndruge la laude in partea llără Căziud la învoială, părintele flăcăului se lăuda cam
231
ŞEZĂTOAREA
        na, ouine.nl l«un], baeiul med are cile va oiţl, do-urc. şl două vaci huuifbare de lapte şi framoase.
      ► de liunişoare, ba chiar bune, aduuse ţiganul.
                                Biletul meu nre şi doi juucuşorl frumuşel şi buni... i i> (frumuşel, ba cliîar frumoşi, complecţii ţiuaunl.
        Flăt’ăul ce vă cei'e fata. are căsuţa lui 1 timişoara IA,...
      - de 11iutuşoară, ba chiar bună, zise ţiganul.
                                  Băittul meu, şlie şi o (îrfi de s.'oavu, şi I om de
    Vă.
        de |o ţiră, ba şLie liftt multa carte.
     (lupă <jr urmară laudele, Hălennul cu flăcăul. ca să-şi iul de la suflet, căci era om drept şi ciuslil, gospo-i -ml la el, mul atlauso •
     - Bietul meii, oameni buni, are şi o melealmă: nu loimiăi bine de un ocbln.
                            flr nu vede bute, adause ţiganul, ba chiar Ii chloi, 1(1.1 că tot Iu binele flăcăului va Ii şi /mia aslu. tfi uliverl şi amu că „ţiganul tocmai la mal se îneacă" I]
                                               M Lupescu.
                           *— »—------
                      Strigăte în joc
Plate viutu florile muslru fetele băut găiuele. rt mi'oI minib u mi 1’olQ. be vin ori pe rachiu i treaba nimărul
numai cu chef să mă ştiu.
         — x -
181. Foae verde ş'om agut buhoaşo uu tpaî lăut !
-Du de ce n'am avut unt ? Num’o leucă am căpătui
I uiwaiU du In. Elena M. Lupesci| din BroţteuJ
in
                ŞFZATO\REA
in’am scăpat. şi l'am nilurat.
ba m'olfl lă
cîml a ploua
şi m olu urigo
cind a ninge.
             —  x —
182.  Frunză vmie ca nucu oT saracu preutu
clnd aude clopoiu pune coasa ’n buruene şi se duce la porncne : ori o pune ’utr’o răchită şi fuge la panaliidă.
183. Fnae verde de măr dulce IriSiirai sura la Cruce, mindra mea cu doi se duce: insărăi sara lu toacă, miudra mea la doi să roagă.
             —  x —
184. Frunză verde rost o pasca strigă popa la fereastră : dar a casă eşti nevasta?
Sînt a casa, stau pe vatră, c’am venit de la spovadă scirbită şi supărată.
Preotu m'o spovedit barbatu m'o nebunit.
şi popa canun mi-o dat să nu mă culc sara 'pat
fără suflet de barbut.
            —   x —
1S5. Fone verde tref «micele chior ain fost făijă vedere cin* 1 m'rnn dus să-ml leii mu •
                        lere.
mă lăcomii la avere ş'u luai fără plăcere : am s'o las pe laşi bogată ş’am să ieu urm saracă. da numai să'ml fie draga J şi ce-ol zice pu să faci*.
            —   x-i
180. Fu la joc, mima la ji pogacea '] se imleţ-n Inc, de ar fi fost mamil a casă pogacea nur fi fotţ arsă.
            —   x— \ |
187.  Ol sărăcii leclbrişî cum joacă de fmlulaşlv după ce s'or Însura li-1 plăti şi n’or tuca I
            —   x —
188.  Frunzuleanu Iarbă lată] bogăţia şede'n iadă şi urita stă pe vatră ni picioare ’nclrligate şi tot aşteaptă sărutată,
Imt-o D zeii s’o bată.
            —   x.—
                              Ij 1 ’ogwoa o ii turl.fi do mfimfilipil, j*n siiţa un w»ro »i ronjitA in t
11
SEZATOAREA
233
  <» silciica ml mira mea de bine mă (inea,
                                                                      Kilo diulr'o lulea, ftljgă pe o suirea.
         — x —
  i.iue joacă scuturai nu l orh curul li tirani amestecat.
       — x —
  ^ «pul foaea bobului lulea omului ti capul tirglllul suin* la juncani, pi* In băetanl.
  h’uHi* verde ş’un spanac mine, mor de cald, am balta să mă scald, iuta lingă noi Jiliuf» de lătunol ; unu mal aproape I Imn de broaşle monrle raidul ini m'aş scalda iă lem că m'or ml ura kwii m'oIO laşa.
                                   .Strigă, slrigă cu gura mi'ii te mmca duma I dusă la BrasăCL n|i minca capu tăfl.
   ciuma, ce-I minca Uu la t<tra ta t fete nu {'om da
şi neveste nici atita.
11)4. Două lemne odolcno două lem ne a codrului Juma Hraşăulul.
Cim-aduce funia pe-arela Tom acata numai trei laramlala.
            —   x —
1  ÎJo. Din fetia mamei mele avui rlouă turlurelp I’uscl piir/'a pe urzoi nu şliu ae-un an sau de doi. Piuzft, plnză ! jfă-te mrtiză 'şi te du la măi a casă şi rînchează să te tasă.
            —   x —
1 Oft. Ş'apo] foue de-alunică, copila cllu-I do mică bate-o ş*o pune la furcă,
: că ducă va creşte mare uimărul nu da-a scul tare.
            —   x —
1H7 Foae verde mintă creaiă bucură-te. fa mireasă că bota-I pe grindă ’n casă şi cioplii A. dăltuită de spinarea la gătită, şi cioplită ’u patru muchi cil spinarea la de lungi, cum fa ridica hohoti) să vezi casa socru-tu,
x
234
ŞEZÂTOAREA
că pe nfură-î văruită din JAunlru-I otrăvită, pe-afară-1 dală cu var pe dimintru-I vai samar!
I OS. Numai |ncă, ş’o hurducă şi-I dă drumu să se ducă, să se ducă pe cea luncă : pe cea luncă eu Îmi Iniei paste badea nişte junei. Lusăjuueil la corbii şi te dă cu yoiuirjl.
               x —
191). Ş’apol fnae de bujor nici bi ton iurtă uu uiă ‘nsor că de fete nu duc dor, de uevesle nici allta că mi-I llnară ursita.
Pân ce-a creşte ursita m olrt Iubi cu puicuţa, că puica Uitatului şede-n cajiu satului.
            —   x —
201). Foae verde de iluiiaă de ce n'n lasat D-zeu ce-ol iubi să tie al med.
C am Iubit o lloare scumpă ş’am luat o tnantâ slută, ce se culcă ne ’ucbiiiată şi mlnlncă nespălată bal-o D-zefl s'o bată.
            —   x —
201. Mâl fete şi măi nevesl
ce vă tac de nu vă plac, de entrinte nu vă trag.
            - x —
21)2. Foae verde Iarba gi du-mă doamne şi mă la unde-I nevasta frumoasă şi barbatu dus de-a casă
           —  x —
20‘J. Copilită ce nu creşti ori cu dram te Iubeşti ? Mal era uua cu fine şi cu dracu trăia bine.
           —  x —
204-. Made. dorul de la li peste multe dealuri vile şi nu-1 poate opri nune, nici ţiganul cu sclipea numai eO cu inima.
           —   x —
205. Mult mă mier şi mă d
                                                                            iii
babele la joc ce mer ? Nevestele la ce cată de stau cu gura cascatăJ
           —   x —
20(î. Fost-am nuc şi n'am perit. ş-arum sunt mare şi peiu clini sunt uial drag la femei
           —   x —
ŞEZĂTOAREA            23H
  he-ar li dorul vlnzător Sm’nş eu negustor, n-l-aş neglija l de l-aş capata,
  |ii l-aş şi l-aş vinde i de l-aş putea prinde
        —  x —
  Cine iu Iu a plugul rău pe la făgădău, rtn-s bani In jaşcăo eft-l rachiul râu: liiliift plugul bine 'ii i rişiuâ şi mal r. mine Im liire voe lmuâ.
        —   x —
  lii cll maică m’ai li făcui iilne in'al fi perdul un Jermure de apă
  I ca să mă mllea8câ înă limpezascâ.
  ■ mătculiţa mea ifl t'osl dragă lumea
  II nu uiă mal da,
| nii fost drag a trai,
  !■ Jud. Suceava
la urli nu mă sili.
            —   x —
:210. Frunză verde rostopască I)-zeQ să te ferească de dragostea macrească, că te uscă şi le sacă, te bagă *u boala cinească, şi te face numai iască.
            —   x —
211.  Pe marginea de pămtnl merge badea sămăfllnd
şi diri gură ruvtnttnd :
„să te faci grlule fad „şi să stai la săeerat „ca puica la sărutat,
„şi să stal şi la 'mblătit „ca şi puica la Iubit.
            —   x —
212.  Foae verde clocotiş haideţi fete tupiliş
ea vara prin smeuriş Iute urma, iute dlra tute şi tăvălitura unde-au tăvălit copila.
                                                             Culese de M. Lupescu.
 Busuioc verde-n carare Itl de o fată mare IU. da nu ! plivit, bnhil de pe iubit |i|Mit de l-o plivit ;
Înmiii de pe sărutat.
am [ilătit de l-o udat.
            — x —
214. Are lelea un bursuc după dlnsui mă usuc, şi bursucu-I gălbior
23G
ŞEZĂTOAREA
cliipA d insul mă ninor.
             —  x —
213.  Pe ricalu ni tufele spală lelea rufele, şi le-iimide pe rlurcolo, cinil hlrleaO la ele ; uu ştiu t-lniî lurteau sau păduchii moruăeau.
             —  x —
2Hi. Cile Tete să radir.it nu pot ture-o mămMigă, numai ima-I mal sRtută ş-accea o face nuda.
Clte lete-n sat la uol loale-s bune ile-un cimpolfl.
217. Alelefi re este as tu tnl-a uilTicat lupii nevasta. —Cat-o liiuc măi Romlue ca nevasta ta-i supt uiiue.
             —   x —
2  1 s. Eoae verde ceapa cîoarel să mărită lata chioarei ş-u cunună popa Prună şi-I dă zestru-o barabulă...
că ş-aceca mă săruta.
            —  x —
220.  Nu mă că leu pe pin că ni ştia de ce li-I dor, uu mă călca pe ciubotă
că oii şfiii de ce ti-I poflă
221.  Tot o bate ş-o mustr ş-ontroiibă unde-nsărcaîsB; iusorează la fiulină
cu doi voinicel de miufl i.uiu-1 |.iue rotila unn-I suge gurija,
            —  x —
222.  Rolovnnul peste jicnii băilauul peste fată ; peatru peste bolovan
fata |ieste băitan.
            —  x —
223.  La păuiiut cu liătula să moară ibovnica
şi să moară-u posl.u maro cu fasole şi cu moare, şi să moară de varsat s-o mluiucl tu cu pasai.
2 lîi.M-o trimes mama de-aeasă â24 Halde lial să nu’usărft să joi tata cea frumoasă,              ngem to|î clle-uu Irin!
am s-o joc; şi pe cea hldă să-ucălzim baba la şele cn i-I cămeşulcă mi miră.      ş, mo^ii eugu la ojeie.
ş-am s'o joc şi jie cea slută
                                                             Diu Orleşti, jud. Suceava
Culese de T. Luchian
                                            ŞEZĂTOAREA
237
      ( *i saraca bme o zice iiii>n «'o minince,
       Iba babelor A**u nevestelor
da ilc sară a cui sa Im l la mit ti ş’a ilumuilale < dacii ’i da ceva parale. |)
                                   — s —
           —   x —
           na! Numai 11a !
      In pinlalnica nu l de .suna ta.
           —   x —
                                                           11iiiii in ş’aş be rachiu
22N. Eu la gine, inaina In gioc casa şede filr de foc.
229. Efi iubesc In nialialu uiaina une uliţa.
                         Din lllrlonpe, jud. Suceava.
mu N lulou căţeluşă «Iul după uşă. duc sara la «5
prinde de cură ; liuăr ne TivaţaC * o Imru la pat.
x —
e deasupra dată mie din mica copilărie.
233. Râie popa din ullur are ciudă pe olar : i-u făcui cănită lungă şi uu poate ’n funii s’ajungă.
ring relele la slrlusură, i ii pipa’u gură Bruni dintru ripă (ui cărbuni in pipă.

x —
234.—(le eşti lele lală’nlrup ? —Cam picai din car In drum; drumu era grun|uros mi-a făcuL unşteaf *) frumos.
, iu. iu, sarmauil fată pin nu fi-i dată.
ii>lică o pată vînătft po oorp.
238
ŞEZĂTOAREA
235.—Ce eşti lele lata li şele? — Am carat, draga, nuele, şi bnrbatu blestemat cu multe m'a încurcat..
                                       — x —
230.— Ce eşti fal'aşa fudulă —Cum n-olîi ti daca’s cli;
                                                                                 bură
—Ce eşti ful 'aşa jucata —Cum u-olu li dacă’s lui
Din NigoteştI, jud. Suceava.
Culese de I.
Bord'
237. Pe dealul cu tlorile, paşte sirlm oileA şi slrboaîea caprele.
242.  Lelija cu păru crej, clnd Iţi prinde-o. s'o bateţi
           — x —
238. Leliţa cu busuioc. i-I barba iu cu mo|oc şi il dă inul pe foc.
243. Usucă-te rufă'u gurdl că desară-I clacă ’n sal.
          — x —
244.  Leliţa cu fuste roşit, ciută noaptea ca cucoşil.i
230. Eu tlpun mîncare'n masă, el mă ta de caii prin casă-;
eu ti pun zama de puiu, el mi-arată biciu ’n culm
           — x —
245.  llu, Iu, Iu, lalelea’n d tot mă cbeamă să-I dese) să-I desclnt de poteitur8,| c'o făcut beşică’u gură.
240.  Vasilică păr roşcat, vino Iară pe 'uşurat. că-1 barbatu dus In sat. El Îndată c'a vini,
pe amlndol că ne-a găsi.
241.  Cine joacă scuturat, de trei zile u'o inincat.
          — x —
240. Foao verde ciumafnl du-mă mamă Iu huLin i e'nui trecui de nouă” al, şi-l buliaiu ’upungătoriu valeO, că mă Iau liorl.
—Draga mamei, nu te-nin că mă lem că ie-a strica
239
ŞEZĂTOAREA
Pul săraca tounta rac, l'fluti Kl ea av£; it rupte,
II sparte,
liu se |iue'u spate.
Bniuză verde barabol, tb-'ii sat la uol, lume de cimpoi, i bimlabrtuutu-d. fi de scaun la raasil
      — x —
Bilete cu pelea goală, militat carnea din oală, «nas dolanile ilnce babele, ude ca epele.
251.  Unde-1 jotu de jidani, parcă-I tîrlă de motani.
            - x —
252.  Fetele din Ungureni,
Îs ernate cu strujeul,
Is vara le cu ţările, si li-s ochii ca la miţe,
            —   x —
253.  Frunză verde şi-o laie, şi o pus furca pe tejgh£, nici un tir pe fus ti a pus, trei oeă pe gît s’ai'i dus.
            —   x —
254*. Constantin floare de spin, inindră floare ră duhoare.
      — x —                           — x —
                              noşii cu barba căruntă, 255. .loacă numa din buric, mul ilracu la nuntă că s'o rupt cuiu prin dric,
       _   ____ şi o dai nu nu un irmiiic,
                                                         de i-o dres cuiu prin dric.
   ■IliusL-a, jud. Suceava.                    Culese de T. C. bnescu
            BIBLIOGRAFIE
  | /■/. Marian. Resplata. poveşti din Bucovina. Su lli'ilnc|iunea şi editura societate! ,Şcoala runiină“ M broşură de 107 pagine.
24-0
ŞEZĂTOAREA
      Teodora Dania, Colinţji şi cintece poporali. — \r* I sjhi, imprimata în tipografia diecesauA. Broşură de pagine.
      Teodor T. liurada, 0 călătorie in satele moldovene din Gubernia Cherson (Rusia). — laşi. Tipografia na|i<»i iii, 1K93. — Rr. 36 p.
      —    0 călătorie la rcmînii din Bitinia (Asia mica).
laşi. Tip. Goklner. 1893. - Br. 34 p.
      —         0 călătorie la rominiî din Moravia. — laşi, Gnklrjcr, 1894. — Br. 31» p.
      —         Cercetări despre rominiî din insula Veglia. — fl Tip. Naţionala, 18%. — Br. 14 p.
      —         Condica Şireţilor, o veche instilutiune juridică, laşi, Tip. Naţională. 1895. — Br. 16 p.
      —         0 călătorie in şalele rnmîneştl din Istria.— laşi, f Naţională, 1896. — Un volum (le 144 p.
      Prof. Dr. Raimund Friedrieh Kaindl, Berichl li die Arbeiten zur Landeskunde der Bukowina. walireud Ialires 1896. — Czernowilz, II. Pardini, 1S97.
      Bulletin de la Socetă neucliâteloise de geographie, me VIII [1894-1895 j şi Toine IX (1896-1897). — VIII începe cu un studiu usupra obiceiurilor noastre I Crăciun | Nod en Ro a manie] de Ldopold Bachdld 5—39).
                  FINELE V0LDMDLU1 IV.
 ZÂTOAREA
Iteratură şi tradiţiunî populare.
                                Director: Artur Gorovei
                              VOLUMUL V.
               -a»
                                                FâltinenT
                                        TIPOGRAFIA A. QOLDNEB 18UV.
240                     ŞEZĂTOAREA
     Tcodoru Dau Iu, Colinei şi cîntece poporali. — Arad, 1890, imprimata in tipografia diecosauă. Broşură de no pagiuc.
     Teodor T. Burada., 0 călătorie în satele moldoveneşti din Gubernia Cherson (Rusia). — Iaşi, Tipografia ua|ioua lă, IN93. — Rr. 30 p. "
     —        0 călătorie la rcmînii din Bitinia (Asia mică). Iaşi. Tip. Goldner, 1803. Br. 34 p.
     —        0 călătorie la rominii din Moravia. — Iaşi. Tip Golduer, 1894. — Br. 30 p.
     —        Cercetări despre rominii din insula Veglia. — laşi, Tip. Naţională, 1895. — Br. 14 p.
     —        Condica Şireţilor, o veche institujiuue juridică, laşi. Tip. Naţională, 1895. — Br. 16 p.
     —O călătorie în sa ele romîneşti din Istria.— Iaşi, Tip Naţională, 1890. — Un volum de 144 p.
     Prof. Dr. Raimund Friedrich Kaindl, Bericht liber die Arbeiten zur Landeskunde der Bukowina. wiihrend dr Ialircs 1890. — Czernowitz. II. Pardini, 1897.
     Bulletin de la Socete neuchâteloise de geographie. To tne VIII [1894-18951 şi Tome IX (1890-1897). — Voi. Viii lucepe cu un studiu asupra obiceiurilor noastre de la Crăciun \Noci en Roumani*\ de l.eopold Bachelin (p. 5—39).
                           FIN ELE VOLUMULUI IV.