Revista pentru literatură şi tradiţiunî populare IC<*< Anul III No. g şi io — 1895. DIRECŢIA Şl ADMINISTRAŢIA IN FALT1CEN1 FĂLTICENI Tipografia şi Librăria M. Saidman STURZUL SI CIOARA • Amu, ci-că o fost odată un sturz. Sturzu acela avea în pădure, într’o scorbură dc copac, un culbuşor uude uoap tea dormea şi unde îşi scotea puişorii, de care Insă nu avea parte, căci o vulpe venea la rădăcina copacului şi-î poroncea să-I dee cile un pulu sâ-1 mînince, că ţdtlel il minîucă pe el. Se vede că sturzu nu era tocmai hitru ; prostul, In tot deauua clud avea puişori, dădea cîte unul vulpoi in fiecare zi, plnă ce-i gătea, ş’apol îî spunea că nu mal are. Vulpea nu venea pe-acolo cit ştia că sturzu n’are ce-I da, dar cînd mirosea ea a pul de sturz, numai ce o vedeai primbllndu-se iar pe acolo. Inlr’o vreme sturzul avea nişte puişori de-a dragu să-l priveşti de mîndri ce erau ; vulpea Insă ii mîncase şi pe aiştia. pe totî, Supar.it, ca val de capul lut. ştii ca omul cind Işi perde copilaşii, şâdea şi el scirbit pe-o creangă de fag şi uu zicea nimic. O cioară vine de se aşază lingă el şi văzlndu-1 aşa de supurat, il întreabă : —Da ce stai, bre omule, aşa scîrbit. de pare că in una i(.l ninge şi-|i plouă 9 Anul III No. 9 şi io.— 1895 186 ŞEZĂTOAREA —Da cum nalba să du stal sclrbîl, răspunse sturzul, cind lu iţi lupi ciolanele liUînd la copil, şi dud să te hu-cun de el, numai ce te fad fără dluşil ? —Da cum ? Cine-I dihania ce*ţi omoară copiii şi-ţ.1 face atîta sclrbă ? —Ei, dacă \\ olîi spune, ce folos al să-ird faci, ia a da şi peste line scîrba mea, şi Le-I alege şi tu cu atîta. —Ori ce-'1, fi, spune-ml ! —Ia vulpea, soro, îmi face tot deauua sclrbă; cum află că am puişori, o dată vine şi-mi poronceşte, ca în casă el, să-I dau cîte un puiti să-l ospăteze, că de nu, e vai şi amar de casa şi cojocul meu. —Aşa-^I trebue dacă eşti un prost şi jumătate ; da cine dracu te pune să-ţî svîrll tu singur puişorii la moarte? Ce socoţi, că dacă nu 1-al da puii, ţi-ar face ceva ? E in stare, şircata, să sue In copac la line? Dacă vrei să nu mal al pui, dă i i lu singură ; de vrei insă să te bucuri de el, cind a mal veni şi ţl-a cere puişori, pofteşte-o să vie la line sus. ca să-î ospăteze. - Că bine zici, soro : aşa am să fac. Mie nu mi-o ve-niL lu cap lucru ista?! saaaraca de mine! şi mulţi puişori mi-o prăpădit duşmanca de vulpe ! Laaas că ţ-oî pune eă pofla ’n cuIO. afurisita dracului! n'aî mal avea parte de ochi şi de blană ! şi punlndu-se pe lucru, in vre-o clte-va săptaminl. sturzul scăpă Iar la pul. Vulpea, mirosind că sturzul are Iar pul, fuga la rădăcina copacului. —Dă-mi pul să mininc, că alt-fel te prăpădesc pe tine, zise vulpea. —Mal pune ţi pofta ’n eufO, şireată ce eşti : de al poftă de pui de sturzi, ia pofteşte ici, colea Ia c?sa meu. Vulpea se făcu că vrea să se sue, ca doar va spăria pe ŞEZĂEAAREA 187 sturz; sgrepţănă cit sgrepţănă la rădăcina copacului, dar văzînd că sturzul nici nu se uită la ea, îşi luă tălpăşiţă de acolo, hlâstămlnd pe cioară că l-o făcut şotia. Las, zicea vulpea bodogănind prin pădure, că mi te-olu prinde eO cioară spurcată ce eşti, ]-oiu da eti bani pe mler.e^ că numai tu ml-ai făcut şotia asia ! Ţ-oIu arata eu cine«s eu î Şi clămpănind In una din lloapă, eşi din pădure şi se puse intr’o poeanâ, cu plntecele la soare, istovita de foame. Cum stătea ea aşa, de nici nu sufla de foame, numai ce hop ! cade pe ea o cioară, tocmai ceea ce-I fâcuce şotia . cu sturzul; cioara, socotind că-î moartă vulpea, începu a izbi cu clonţul in ea,—Clamp î vulpea o prinde şi voea s’o sfirtece de ciudă. —Stăl cumătră, zise cioara, nu face cu mine aşa cum vrei să faci, ci fă şi tu cu mine, cum o făcut moşu-tu cu moaşă-mea. —Da cum o făcut moşu meu cu moaşă-ta? Întrebă vulpea. —Ia Înainte de-a o mînca, fiind ca moaşă-mea era neagră ca mine, o dus-o la vale (la apă), o spalat-o ca să se facă albă, ş’apoi o mîncat-o. Fuga vulpea cu cioara în gură la vale, şi ţinlnd-o c’o labă, o spală bine ca să se facă albă, ştlobîlcîind-o de cl-te-va ori prin apa, de era s’o înece. Pe cînd vulpea se pregătea iar s'o Îmbuce, cioara zise : — Stăl cumătră, nu mă mlnca; de ce nu faci şi tu cu mine cum o făcut moşu-tu cu moaşă-mea ? —Da cum o făcut moşu meu cu moaşă-ta ? —S'o suit pe un munte cu ea şi i-o dat drumu pe un ţanc şi pe urmă o mîncai-o. 188 ŞEZĂTOAREA Proasta dc vulpe ascultă pe cioară, şi luga cu ea pe-un munte, ca să facă ş! el ca inoşu-su, şi dete drumul cinam de pc o stiuca pe altă stincă ca pe urmă s'o mluluce. Cioara cum se văzu scapată din primejdie, sbură îutr'un fag şi bătu in pumni vulpe! c'o amăgit’o, Iar vulpea cască şi azi gura de pe tancurile de stincl după cioara şi nu le poate face nimica. M. Lupescu In viata lor zilnică In contact cu animalele, ţăranii întrebuinţează un număr de sunete interjective, cariexpiimă, prin ele însele, un ordin sad un îndemn. Aceste sunete nu se pot scrie de cit prin nişte semne convenţionale, şi numai după ce şi scriitorul şi cetitorul lor le deprind din auz. Abatele Roussclot, într’un important studiu asupra graiului (/>a/ois) din Ceîlefrouin, a propus nişte asemenea semne, gred de înţeles. Aşa semnul -! represintâ sunetul care se produce cînd ţii gura închisă şi aerul ese pe nas; semnul «-! represintâ aspiraţiunea urmată de o rezonanţă nasală, pentru a arăta o desaprobare ; etc. \Rcvue (Us pa-tois %allo~romans% an. IV, apiil-iuliu 1*‘J1). Asemenea semne nu putem propune de o cam dată. Dam Insă o lista de interjecţiile întrebuinţate de romîni: din Cotîrgoş (plasa muntelui, Suceava) după notele date de d. I. Teodorescu, învăţător din acel sat. Birrrca !... pentru a alunga oile. ci!.. cicicici 1... pentru a chema vaca. ŞEZĂTOAREA 189 cici capră î .. pentru a chema capra. cipcc!... pentru a chema porcii. ctţ !... chei !... pentru a alunga miţa. cîşfş !.. cîşeişrlşl..' pentru a chema oile. del.. cal ile\.. modul de a mina calul. f\u fiu mi !... un fel de şuer cu care se cheamă cinele. hale pentru a alunga giştele şi ra|ele. hăt!.. se mină vaca. hăis se mină pe boul din brazdă (din dreapta). hăisa !.. de la dreapta la stingă. hărştl !.. se îndeamnă oile la strungă. /uf !.- pentru a alunga porcii. hi !.. *e mină calul. hi\ . şi nihiu\.. pentru a alunga cinele. hîcl!.. hicxoa!.. pentru a alunga găinele. hirdoa /.. pentru a alunga şi a mina berbecii. ho karam !.. peulru a opri şi a alunga vitele cînd dau năvală. * hoho !.. pentru a opri boii din mers. hrei 'tiapoi !.. pentruu a da boii să meargă cu înapoia înainte. ist !.. ţine ha !.. se asmuţă cinele. libă\.. libllibl!.. liii !.. pentru a chema gîştele. nea!,, har am !.. pentru a întoarce vaca din mers. nenea !.. nenea !.. peutru a chema vacile. plsss pîsss !.. pentru a chema mita. Tot In acest scop mal este un lei de sumufare, cum fac mancele la copil. pfprrcioa . un mod de a chema calul. Sunetele de la început slnt produse prin tremurarea buzelor, sâmănînd cu sunetul scos de cal cind dă cu botul prin nişte iarbă ce nu 1 place. + 190 ŞEZĂTOAREA rrrea !... pentru a alunga oile, seera !.. mirare. flugu\.. txugu r\u£u\.. pentni a ctiema găinele. {a !.. mină bou) din stînga. (ala !.. de la stingă la dreapta. {IgUio !.. tigîl\u !.. pentru a chema caprele. (h capră !.. pentru a alunga capra. ţilea î.. pentru a alunge cinele. Ioac (pa !.. şi lugu !.. tugutu !.. pentru a chema porcii. Iurrr !.. pentru a chema găinele. utu !.. se strigă raţele. Artur Goto vei TRADIŢII POPULARE Facerea Lupului Cind a văzut Dracul că a făcut Dumnezeu pe oae ca să fie de folos omului sâ se arânească cu ca, Dracul s-a gindit^'să «facă şi el pe lup să minince pe oae, tot ca sâ facă răii bieţilor oameni. S-a apucat şi a făcut şi el pe lup, din tină, da nu-1 putea învia de Ioc, cum făcea Dumnezeu. Atunci el ce s-a gîndit? s-a dus de s-a rugat tot de Dumnezeu să-I învieze. l-a zis : »Doamne, inviază tu căţelul ăsta !« Dumezeu i-a zis : * zî şî tu : sal lupe şi fugi*. Da Dracul a întors, şi a zîs : >SaI lupe de mănincă pe Dumnezeu!* Lupul nici nu s-a mişcat din loc. A întors atunci şi Dumnezeii, fi a q Ia capul mod. Mhh a procista la foroastrn. Infjon’l po lingă casa., înger îngeraşul mea. că noi ciud no-niii dat şi no-am creştinat. Tatăl no fittaţa. Fiul no credinţa. Mnlca procinfu qo lumina. SI tuta cruce no lumina. Sfinţii) înger no păzeşte Sfinta cruce iin-nOlrcştr amin. Doamne iniluoşto- Riiagă-to lui D-xofi pontru suiloţolul moft : ■Jiu ai, «lin noapte pînti-ii ceasul col do moarto, •'rucc dulce ndoarme-mă. înger hun trozcşto-mA. Doamne mihioşto-ina. culese de M. Lupescu. De abub& A plecat cutare Pe cale pe cărare : S’a iaUlnil cu sor cu ciuma. In bra|c l-a luat Jos l-a trlntit Pulbere l-a acoperit. Taci (cutare)... nu te |ipa Nu te văita, Cu fum de clrpă te-olO afuma Şi leacul )i 1-oHS da. Bubă vinătă, Bubă neagră Bubă galbenă, . Bubă de nouă feluri de buhA Să eş! din măduva osului. . Din os In piele 194 ŞEZĂTOAREA Din piele să chel să răscheT. luminat Să rănile N... curai Ca nrginlul strecurat. (Auzit d« La lînha llwinu din romana (Jriiidu. jud ialomiţa! Din blide Baghiţă cu deochetură. Baghiţă cu mincătură. Băglii|â cu ceas rău Baghiţă din ferbin leală, Baghiţă din răceala. Să eşl de ia (cutare...). Din măduvă in os, Din os in piele, Dm piele să chel să răschel Să rOrnle curat luminat Ca argintul strecurat. (iun! dr In bnbn Ileana din Orinduj De junghiu Junghiâ din răceală, Din osteneala. Din călcaturâ, Din spălmintătură, Fugi junghift că te njuug, Cu cuţit te împung. Cu seceri te secer, Ml Cu coasa te cosesc; Junghiu de înspăimmlătură, Să eşî din capul ficaţilor. Din creţul maţelor, Din creeriî capului Din sgirciul nasului. Din faţa obrazului. l) lAuzit dn la baba 1 Ioana] I). \cwi dostîinifxi «o laoo eu cuţitul. inţtfipind ou virfnl partea hui oara ţ$i Zioînd rnrMe do mal sus. S»i dufccintâ apoi şi in balegi do vacA. proaap&tA. tnt nn ruptul, iji npm Italica *e runcn în sjmzâ «o pane pe partea l»olnav&i4 anti nude ţiue pe om junghiul. Umezeala cnltiA a bftligeT fnco mult bine bolnavul ui. ŞEZĂTOAREA 105 De deochi IV De-l fi dcochiat de om Să-î crape.... Sa-î curgă... De-I fi deochiat dc nevastă Să-i crape ţlţele Să-î curgă laptele. De-I fi deochiat dc fată, Să-l cază cositele, S’o riză fetele. 99 de deocheturi 99 de mîncâturl Să eşî din creştetul capului. Oin baerile inimeî, Oin măduva osului, Din os în piele, Din piele să se spele. (Aurit do In Mitnrni T- Andrcesci], in vristâ do 70 nul, din comuna Orindu). culese de Dobre Ştefănescu. \ Fugi diochlfi dintre ochi, că te-ajunje, te soseşte şi amar te pedepseşte, minia duinnezeească, cu sahic de foc cerească; sa te dud, să piei, cum pier negurile cînd bat vînturile, cum piere rouă la soare, cum piere spuma de mare. De-o fi G. deochet de fată marc, să-l crăpe tiţelt, să-I curgă sîugele, ibovnicu să şl urască, ochii să-l plesnească ; de-o fi deochet dc feraee mări tal ă, să-l crăpe filele, să-I curgă laptele, să-l moară copilul de foame, şi s-o urască barbalu ; de-o fi deochet de barba! neînsurat, să-î crăpe mîuele, să-I curgă slngele, ibovnica să-l urască, ochii să-l plesnească. De o fi deochet de fele mărunţele şi Lrftcţl mărun|eî, să le crape căicăcle, să le curgă slngele, să nu mal dioache fetele. Sal diochl dintre ochi, din faţa obrazului, din sglrcea nasului, din crierii capului, din mă- i or, şezAtoarea duva osului, din ochi. dintre ochi, dintre gene şi sprince-ne, sil le duci, să' te tot duci, unde popa nu toacă, unde fata nu joacă, unde cucoşil nu cinlă, unde vaca nu zboară, unde mita nu mornăeşte ; să te duci la fata Iul Ler Imparatu, că ţ-o pus masa întinsa, cu făclii aprinse, cu pahare pline şi mlncărî de cele hune. şi pc G. să-l laşi curat, luminat, de boală uşurai, cum Maica precisla l-a lasat, cum e aurul de curăţ, ca soarele din senin, amin. Sâ descintă in apă neîncepută, cu un cuţit în care se sting nouă cărbuni aprinşi. Cu apa bolnavul se spală pe frunte şi pe fată, după ce-a gustat din en de 3 ori, şi ceea ce rămîue împreună cu cărbunii, se svlrle pe un cine, la mina uşeî, ori pe un par. Din salul Crucea (Suceava) Cules de V. Filipovîci De spurcat Eşl Isdate, eşl drace, eşl întunecatule. eşl întopsocatiilc, eşl olrăvilule, din inimă, din cap. din ficaţi, din plămînî. din toate lucbeeturile. Să eşl, că cu alun te ating, cu crucea te ’nchin, cu tâmîe te tămîlfl Urigă-te sf. cruce, uci-gă-te tămîea, ucigă-te Evanghelia, ucigă-te slujba Paştelul. EQ te mut, eQ te trag după limba mea cu toată puterea ta, de Ia..... din inimă, din ficaţi, după toate oasele, du- pă toate încheeturile ; să te duci la fetele lui Ler împăratul, câ-s cu mese ’utiuse cu făclii aprinse. Acolo te ştie culca şi legăna, şi de mîucare să tl dea. N. (cutare) nu te ştie nici culca, nici legăna, nici de mineare să-ţl dea. Acolo să locueşll, acolo să lilăcncştl) pe N. să-l părăseşti: din creeril capulul.din grumazii gltulul, din haotul ure- 107 ŞEZĂTOAREA chilor, din zglrciul nasului . să rămîe curat, ca un slricu-ra/, ca Maica Precis la ce l-a lăsat; sâ-I vie singo la sin-ge. putere la putere* carne la carne, foame la foame şi sete la sete. ') De bubă cti dalac Bubă cu întilniturT, bubă cu isbiturl, bubă cu pocituri, bubă albă, bubă neagră, bubă albastră, bubă turingie, bubă cafenie, bubă de 00 de bube. cu 90 de isbiturl, cu 00 de pocituri, cu 90 de fulgerături, nu-l Întinde, nu-1 coprinde, nu-I umfla, uu-1 Ingimfa, uu-l junghiâ, nu-1 cufitâ, nu-1 Inspălminta. nu-1 deştepta, că eă de m-olfi miniâ, cu apă le-olă îneca, cu sare te-oIQ sără, cu cuţitul le-oîCi spiu leca. De la (cu'are) te-olti scoate: din crieiil capului din.. (2) să te duc! unde cocoş nu cintă. unde mătură nu mătură, unde topor nu tae. Acolo să locueştl, pe N. să-l părăseşti, să rămîe curai, etc. [din Şerbăneşll, jud. Vilcea] cules do C. Şerbănescu. De aplecate Omul. cind minincă mult vre un fel de minenre, capătă durere de cap. Atunci are aplecate, care se pol cunoaşte Ia mini. Bolnavul trebue frecat pe mini cu o|el, ca să •• # 1 1) Se doncintă in npA |noft£pâU < u un tir do tm^ainc in care >«• ‘puni* tainic »l*> In apoi -o dă Imlntivuliil •« hoa de cWi ort kî dnpa ucta -<■ uda xicînd cuvinlcto dcwi uterului. 2| Urmează formula obişnuită. 198 ŞEZĂTOAREA se ruspindească aplecatele In Irup, apoi pe cap, la lîmple. După aceea sâ scuipe In palme şi Fă le dea pe genunchele picioarelor, în jos. zicînd de trei ori : aplecate pe vine lăsate. In urina acestora, bolnavul e vindecat. Tonea (Ialomija). S. Popescu. Hoţa ’n boţa In ajunul Crăciunului (24 Decembre) pe la orele 3 4 după araiazl. copil se grupează câte 5-6, purtîud de gît lie care clte o traistă şi in mînâ clte o nuia sau un biciu, mergînd astfel prin sat de la o casă la alta. Cînd sînt iu dreptul ferestrei, strigă cu loţil odată : Hoţa'n boja caladele Dai babo era vâlcele *) Stăplna casei ese şi dă fiecăruia nuci sa ti cile un mic colăcel, numit şi bornac -) S. Popescu Formale de eliminare In jocul copilăresc numit de-a mijoarea sau de a mija, se Întrebuinţează, pentru a se face alegerea mijel, o for- 1) Jloţn n boţa colindători l)â-n«3 babo col&col. 2) Aeosi obicolti osto in con». Ccncu, Jud. ţalomiţa, locnitâ in maro porto du Bulgari stabiliţi aici înainte de 182». 199 ŞEZĂTOAREA mula de eliminare prin care se hotarele cine să facil mija. In colectiunea D-lul G. Dem. Teodorescu se găsesc o suma de aceste formule. Mai lai a si al le variante : Din copilărie cunosc acesta : Una mara. ^jocodun, l <,•« uu lucrA fenieoh Viucrea V- ŞoizitnarcH voî. 1. p. ŞEZĂTOAREA 201 necel mari, se dau de pomană străchini, ulcele, cofiţe, ş. a. care trebue să fie pline cu de ale mîncăreî. Cea mal de samă zi de post e Vinerea sacâ din septă-mîna patimelor de Ungă paşti: acestei zile i se zice şi Vinerea mare, şi In ea nu se mlnlnci nimic. In ziua de vinerea sacă, cine se scoală înainte de-a răsări soarele şi se scalda într'o apă, nu se bolnăveşte tot anul. Femeele harnice aă făcui celor leneşe diferi te satire: a- şa, ele le ciută: Do la pfiriii(I am apucat : Lunca, Marţa n’ara lucrat. Morcuroa o n zi muie o lin pouira multe ţoale. .loiLt* 1) sini legato 2) nu vreu sâ far pacato. Viiioroa-T o zi scumpă nu mă prea silosc la niimca Simbătă m am apuo&t j-ani I aerat ş'aiu Glonţ o bubă n cap. Ce să iac sâ sar în pat sâ scap do buba din 'cap V numinocă-J zi împărâtoaseft toata lumea s'o cinstească. Sau : Luni ii Lunci Mu rţ i a Macovel, Morcnil m am dus la tirg, Joi tirguo.se, VinorI vin, Simbătă mi hodinesc. Duminecă, dacă a lucra popa om lucra ţi ou. M. Lupescu. 1 j Aici troliuo să #ae înţeleagă Jnilo do după paşti. 21 JjCeato, adecă acrise în carto do a fio ţinea. In ooasloavelo veclil, sorbi- t"ri!o mari sint pnao in nişte paranteze ; aoelo serbămrî so zio Uniate. •/ " 202 ŞEZĂTOAREA Medicina veterinară populară. IX. SAHNA Sahna e o rană mare In spinarea calului, provenită din rosătura tarabei (a şălel). Această rană se întinde u* ne-ori pe toată spinarea dobitocului, mal ales cind omul nu simte milă de vita lui, şi o poartă ast-fel. Salina să tămădue foarte cu greu. Spălat ura cu leşie de ciucalăî; spălătura cu sopon prost; frecările cu spirt, duc tot deauua rana Ia vindecare. Un cal cu sahnâ poate căpătă, din cauza durerilor, diferite năravuri rele. X. ZIMBRII Cai! primavara fac zimbrii. Din cauza zimbrilor, animalul nu poate mlnca, nu poate bea apă şi slăbeşte in una. De zimbri, cu buruene ori cu descintece nu scapă calul. Eată operaţia ce l-o face doftorul dc vite: Pune în gura calului un băţ ca de 2 decimetri lungime şi în diametru ca de 3 — 4 centimetri, II leagă băţul acesta numit căluş, de glt, înferblnta un fier lat pînâ Ia roş, frige ceriu gurel calului, mal ales pe lingă dinţi, şi apoi cu o stricnea crestează gura In partea dc sus. Să ia apoi sare pisată şi se freacă ceriul gurel calului cu ea pînă ce nu mai dă slnge. Oc! de sînge se scoate cu metoda asia din gura animalului, crezindu-se că astfel s-a cură(it de boală. Unii trintesc calul jos, ii pune căluş In gură. şi tae cu cuţitul bucăţi de carne de printre dinţi, frecind ranele cu sare. ŞEZĂTOAREA 203 XI. DE SPLINĂ. Din diferite cauze, grefl ele aflat şi puţin cunoscute, de inul'e ori vitele 8e umflă grozav in partea dreaptă; atunci vita zace de splină. Ca sâ-J treacă, ia o sulă a cărui diametru să fie ca de 2 m. m. şi lungă ca de 21 .. d. m.. şi împunge în partea dreaptă, după ce-a! nuinarat, de la deşert, 3 coaste. Im-plîntînd sula acolo, vita sare şi rage, şi apoi scoţind sula vita se desumflă şi scapă. XII. HOLERA GAlNELHR. De multe ori găinele mor cu droaea; numai ce vezi că li sc învineţesc bârbiele şi creasta, nu mlnlncă, nu beaă, lasă coada ’n jos, stau sborşite, fac mişcări încete şi după 2—3 zile de suferintî, pier. Altele pier şi mal In grabă. Cind gospodina vede pacostea asta la casă, prinde găinele şi le dă să înghită clte 3 fire de chiperî, 3 fire de usturoi, şi 3 de tîmte. Unele le daţi să mănînce tarife muete cu urină caldă. Altele ca să scape de pacoste, Iau găina moartă, se duc cu ea la hotarul satului, fac o gioapă ca de o palmă şi o pune acolo desclntlnd-o ast-fel de trei ori: «clud 11 veni tu acasă şi mi-î face ouă, atunci să mal vie holera (ori cinma) voastră printre neamurile tale. amin*. Făclnd aşa, holera fuge şi scapă casa de paguba. XIII RANELE GAlNELOR. Şi găinele sufăr de multe ori de diferite frînlurî de oase. şi rane. Uite uliu o unflă, o sparge, o loveşte î Iată cl- 204- ŞEZĂTOAREA neJe o apucă (le picior, îl rupe pentru c’a ciupit din ciolanul Iul. Ia uită-te şi grădinarul cu ce ceatlăCi svlrle după ea şi o loveşte, o cotonogeşte. Rancle găinelor se vindecă lesne. E de-ajuns să pul în rană făină de popuşol. şi în 2—3 zile paserea va fi sănătoasă. De nu pul făină, rana se umflă şi gali|a piere. XllL DE NEVASTU1CA Nevâstuică e un mic şi dragalaş animal, ce de multe ori tiâeşte pe lingă casele oamenilor, prin gunoae. Cînd ea e albă ca hîrtiea se zice helge ^ şi e de-o frumuseţâ rară. Acest animal de multe ori muşcă vitele de picioare, ori pe vaci de pulpă. Poporul crede că muşcătura nevâstuicci e veninoasă, şi de-aceea vita se umflă unde-a fost muşcata. De nevâstuică, vita scapă dacă ţii în apă neîncepută citva timp o pele de nevăstuicâ, şi cu apa aceea să spală vita la umflătură Nu trece clte va ceasuri, şi vita să tâmădue. De nevilcă [nevâstuică] sint şi descîntece. Se descintă in apă reîncepută în care s-a pus cîţi\a căţei de usturoi, şi se mestecă cu un burduf de nevitcă zicînd de trei ori: ,Doamna Insînzienată, înapoi îndreptată, ciceriţi cuvinte.-Cu apa şi pelea se freacă vita la umflătură l], XIV. COBEA. Gâinele zac dese ori de cobe. Cobea se face din sete mare. Cobea se face sub limbă, usucă gîtul şi limba găine» de nu se poate nici răsufla. De nu iei cobea galiţel, piere. Cobea se ia aşa : 1). Descântecul o uowunicat ontra înregistrarea bibliografică a nutnonuisolor contritmţiuul do literatură populari risipite iu diferit''!* publicaţianl jieriodico anterioare. S-ar obţine astfel au mutorial considerabil, in mare parte şi pc nodrept căzut tu uitare». ŞEZĂTOAREA 207 poporane ca Visul Mafeei Domnului\ Alexandria ş. a. Am pus, însă, cărţile de explicarea visurilor. Sint trecute în fine, unele cărţi cari nefiind special folkloriste, conţin, în unele părţi, descrieri de obiceiuri populare, sau alte date relative la folklor. Făcînd începutul acestei bibliografii, rog pe ace! cari cunosc cărţi, broşuri, fol volante, reviste sau jurnale coprin-zînd ceva din folklorul romîn, sâ-ml comunice titlurile !or ca să pot complecta lucrarea. Alexandri B. Ballades et chants populaires de la Rouma-nie. Recueillis et traduits par... Avec une introduction par M. A. Ubicini. Paris, 1S58. —Poesil populare ale Romînilor, culese şi întocmite. Buc. 1 866. Arion C. Prejudicii. Buc. 1886. Arsenie T. M. Noun colecţiune de basme sau istorii populare. Ed. II, Buc. I874 ; partea II, Turnu Măgurele, 1874. Baican E. Palavre şi anecdote. 1812. — Obiceiuri la romînl. Buc. 1884. —Vorbe bune (bineţe) întrebuinţate la romînl. Buc. 1884. Băncilâ P. Colindele Crăciunului şi ale Paştilor. Sibiu, 1875. Barac I. Arghir şi Elena. 1800 (Multe ediţii posterioare). —1001 de nopţi (Traducere din nemţeşte). Braşov, 183538 (8 volume). Baronzi Gheorghe. Limba romînă şi Iradiţiunele eî. Galaţî-Brâila. iS?2. Bibicescu I. G. Poesil populare din Transilvania. Culese şi adnotate. Buc. 1893. Boca Velchereanul. A. Dialogul ţiganului cu Sîn-Petru Ia poarta raiului; glume şi petreceri. Gherla, 1893. 208 ŞEZĂTOAREA Bogdan N. A. Poveşti şi Anecdote. Iaşi, colecţia Şaraga, (fără dâtă). Bojinca D. T. Anticele Romanilor. Buda, 1832 (2 voi.). Bolintineanu D. Călătorii la Romlnil din Macedonia. Buc. Bulgărescu G. T. Din jurul vetrei. Ghicitori. Buc. 1887. Burada T. T. Almanah muzical. Iaşi, 1875 şi 187(> (2 voi]. —Despre crestăturile plutaşilor pe cherestele şi alte semne doveditoare de proprietate la romînl. Iaşi, 1880. —O călătorie In Dobrogea Iaşi, 1880. —Datinele poporului romln la inmormintărl. Calendar pcniru esp licăr ea viselor. Buc. 1887. Calendarul dcsclntecelcr, coprinzînd descîntece pentru toate boalele interne, răni, umflături, bube, scrintelî; o mulţime de mijloace pentru economia casnică, relativ la boalele vitelor, la sămănăturl. etc. Buc. 1882. Calendarul basmelor şi poveştilor, pe anul bisect 1884. Buc. 1884. Câlindariil pe anul /S&2 Oraviţa, 1881. Călindarul poporului pe anul comun i8Sp. Sibiu. Canianu M. Poesil populare. Doine, culese şi publicate Întocmai cum se zic. Iaşi, 1888- CantemirDim- ScrisoareajMoldovel (Descriptio Moldaviea/ Edit. Vas. Virnav. Mănăstirea Neamţului, 1825. Aceiaş lucrare editată de T. Boldur Lâţascu. Iaşi, 1SH5, şi tipărită de Academia Romîna sub titlul Descrierea Moldovei. Buc. 1875. Caranfil. Cîntecele populare de pe Vcilea Prutului. Culese, corese şi adunate. Huşi, 1872. * -............ Cartea de mină pentru na(ia rominească. Buda, 1825. 209 _ ______ŞEZĂTOAREA Carte de visuri, tradusa din limba egipteană. Galaţi 1895. f artea norocului sau gura viitorului, ce spune fie-căruia ce are sa i se înltmplc Buc. 1&78. Carte de visuri. Craiova, 1880, . Cartea de visuri pers o - egipic ană. buc. 1880. ('arte de visuri, cu un adaus de esplicarea planetelor sau Esplicaiiuni asupra viselor, tradusă după mai mulţi autori. Bucureşti 1881. Câtană Gh. Poveştile Bănatului Gherla 1893 (tom. I); 1894 (tom. II). Cheia viselor. Galaţi (?) Cireş V. Consideraţi uni estetice asupra poesieî populare romlne. Focşani, 1888. Ciniărt de stea. 1830 (?) Clâvâţinâ Teodor. Năsdrăvăniile Juî Păcală. Cartea I. Braşov, 1893. Co facţiune de basme populare şi ghicitori. Parlca I, ed. II. Craiova 1894. Cornicea satelor, mal multe anecdote inedite, glume scornite de poporul romrn în pofida altora. Bucureşti 1870 (ed. I), 1875 (ed. II). Altă ediţie In 1883. Cratiunesco Jean. Le peuple roumaiu d’aprfcs ses chants nationaux. Paris. 1874. Creangă Ion. Poveşti. Iaşi 1890 (Poveştile luî Creangă aO fost editate In broşuri separate, in diverse locuri, şi mal cu sama In Transilvania). Culegcte de cîntecc de stea şi de irozi. Craiova, 1878. Doine, strigături şi chiuituri, culese de mat muljl Învăţători. Braşov, JS91. Dulfu Petre. Isprăvile, Iul Păcală. Epopee naţională în 24 clnturi. Bucureşti 1895. âtO ŞEZĂTOAREA ______ Enăceanu Ghenadie. Meşterul Manolc şi Petru Movilă. Bucureşti, 1892. Ehrlich H. Cîntece şi jocuri romine. Iaşi 1850. Forstenheim. Manoli, rumîlnische Volkssage- Wien 1S84. Franken A. Rumîlnische Volksdichtungen, Danzig 1888. —Rumîinische Volkslieder und Baladen. Danzig, 1889. Frincu şi Candrea. Rominii din munţii apuseni (Moţii) Bucureşti, 1883. Fundescu, I. C. Basme, poezii. păcălUuii şi ghicitori, cu o Introducere despre literatura poporană de B- P- Ilasdcu. ed. I. Bucureşti 1870 ; ed- II. 1870; ed. III, 1873. Gaster, Dr. M. Literatura populară roinînă Bucureşti 1883 — Cheslomatia romlnă. Leipzig-Bucureşti 1891 [2 voluiruţ). Gheorghescu Stanciu. Povestire arabică vrednică de băgare de seamă. Bucureşti, 1839. Gheorghiu, Const. D. Calendarul femeclor superstiţioase, credinţe, superstiţii şi obiceiuri din ţară. Piatra-N. 1892. lihicitonle sexului frumos% sau norocul in casă. Bucureşti, 1870. Giuvara G. Superstiţiuul la tomlai şi diferite popoare. Bucureşti, 1885. Gorjan M. Romînul glumeţ, basme, legende, tradiţiunî populare. Bucureşti, 1874. Greenville Murray. The sougs and legends of Romauia. London, 1859. [va imun) Artur Gorovei. ŞEZĂTOAREA c î N T 326 Hincuţa Intr'o ini iln diminea(5 llineuţa sâ sculase, pă ochi negri să spălase, vedrişonra ş’o luase, şi lă Tîntină plecase. Apă n vadră işf lud. şl la vale să uită : ce văzu să 'ufricoşă : uu ştiri doi pomi Înfloriţi, nu şlifl doi turci înveliţi. Vadra ’n cap că ş'o lua. ş‘ acasă mi să ducea şi din gură aşa-mi grăia: — Maică, măit'uliţa mea. la vale cînd mă uitai, ce văzul mă ’nfrăcoşnî: nu ştîfi doi pomi Înfloriţi nu ştiO dot turci in veliţi ! maică, mălruliţa mea. pilulă-mâ unde-va c8 Ttn turcit şi mă ia: pilulă-mă la lereaslră să-ţi intre miroase ’u casă: la răzoru cu bujoru la vatra cu trandafirii.» I'ănă mi să pitula turcii acasă mi-ş sosa: —Dună ziua Stanco fa, ce at făcut |>e llineuţa ? —Turcilor, pazniilor. singurică mi-ain rămas, llineuţa a murii. lrisLuiţâ mMi plecat şî pă mine nt'a lăsat; dacă uu-m credeţi cuvlnlu. plimbaţi dă-i vedeţi mormiutu. (Cutară, scormoniră, ţR* llineuţa găsiră, ini-o găsiră, mi-o legară, mf-o legară, mf-o ’nfrmnră şi pă murgii o aruncară, pă drum la vale plecară. —Turcilor, păginilor, mâi slăbiţl-m milnilc, ca să-m dreg sălbiţele. şl să-m răsfir ţlţelc. Turcilor. păginilor. dă dl roabă pă pâmhit măt bine moartă 'n pămint, or sâ lin p'o apă mare, să slin bine că slut floare, să lin masă peştilor, şi cină cosaşilor, şi rugină peştilor!...» (Spus de soţia mea Mărim IIfii fişei, care ii ştie de la malcâ-sa Mar ia (\ Vojiexru. din comuna l’rundcnf, jud. Micea 312 ŞEZATOARSA — ~ — 1 ' - - - - ■ ■ — - — — -— ~ —— 327 Tnilor Dobrogean. Tudor Dobrogean din cap dcglughlan. Tudor Dobrogean, băl, Tudore, hăl î Verde, verde ş’o laica, n’aveo Tudor ce lucra: dă mititel să 'uşura frumoasă mindră-şi lua; mindră ca a Iul. nu e a niminul. Turcii măre, mi*l aflau la grett bir mi-l aşezaţi: cinci galbînl pă săptămînă, pă lună o pungă plină ş] pă au caru dă hani. Plătea Tudor, ce-ş plătea plnă banii isprăvea, şî-ş vindea ce-ş măi avea, dă araci nu să plătea: dă arad fi turcesc tot dă lucru duşmănesc. Verde, verde ş’o lalea, şî-ş ovea Tudor ş'avca: noauă vil intr'un pîrleaz, noauă mori intr'un zăgaz, şl pă alea că le da dă araci nu să plătea dă araclft turcesc, tot dă lucru duşmănesc. Verde, verde ş’o lalea, şi-ş avea Tudor ş’avca: noauă mori iu rlurel. dă macină aurel, noauă mori pă su pămint dă macină la argint. Şl pă alea că ie da dă araci nu să plătea : dă araci ii turcesc tot dă lucru duşmănesc. Verde, verde ş,o lalea, şî-ş avea Tudor ş’avca : toi cinzăcl dă mieluşel, mieluşel, cam berbece!, cu uughile aurite su coarnele poleite, şî-n \irfu corniţelor: cile o piatră ueslimală dă-m preţui* lumea toată, şi pă ăştia că mi-l da, dă araci nu să plutea, dă a raci 0 turcesc lot dă lucru duşmănesc. Verde, verde ş'o lalea, şl-ş avea Tudor ş’avea : lot cinzăcl de ej>e breze pinlenoagc la picioare, cu dangale pa spinare, rotocoale pă subt foaie, strălucind dă citc-o nare. Şi pă alea că Ic da, dă araci nu să plătea, dă araclă turcesc tot dă lucru duşmănesc. Verde, verde ş'o lalea, u'avca Tudor ce măi da. Tudor din gură grăia : Maică, niăfculiţa mea, scutură hambarele pin toate colţurile găteşle-ml merinzîle. c’o să-m plec azi Ia domnie să mă pllng du calicie!» Verde, verae ş'o lalea, 213 ŞEZĂTOAREA muică-sa ce mi-ş lllcca. inatcâ-sa cu noru-sa: mînîeile suflecat), hambarele scuturau, scuturat) hambarele pin tonic colturile să Iacă mcrinzlle, şl-m cerneaţi cu silele ca să-m facă pilele. Verde, verde ş'o lalea, merinzlle le gătea, la disagi le aşeza $î Tudor că ml-ş pleca. Verde, verde ş'o lalea, la Domnie iTajungea Tudor din gură grăia : — «Ai, Doamne Măna-Ta. lasă-mâ, mă rog aşa, să-ţi spui calicia mea : proastă minte d'am avut mititel mam Însurat, frumoasă mindră am luat : mlndrâ ca a a mea. n'avea niminea. Turcii, măre, m'aft aliat la greO bir inail aşezat : rinei galhinl pă săptăiiiină, toi pă lunâ-o pungă plinei, şi pă an caru dă hani! Frumos, doamne, ml-am plătit piuă banii am isprăvit, averile ml-am vlndul, dă araci nu nfam plătii : dă aracitt turcesc tot dă lucru duşmănesc: ş\am venit păn' la domnie, să mă pling dă calicie, dor Domnia s’o Tufiira şi nTo scăpa dă belea!....« Domnia dac’ nuzn din gură că mi-ş grăia : —ă prag culcat, dă eî rn'nm inpedec.il şi am căzut peste cap, ulceluşa mi s a spart şi tot nu s'a deşteptat !....* Soacră-sa dac* o uza din gură că mi-ş grăia: — «Aia nu sini hoţi mei şl sini drăgăiăil tăi!» il'o Iringhie mi-ş lua d’un laţ mare mi-o Tăcea la Tudor mi să ducea şi dă găl cil miri punea, măsa dă gil mi-l stringea noru-sa n cap ii trăgea [lănfi capu mi-l spărgea. )upă ce mi-l cunoşteafi n;i jelit mi să puneaO !... linsnalele mi*ş soseau, hasnagil mi-ş strigart : — «la deschideţi porţile să băgăm haznalele.» Foac dă pere rotunde, Tudor. măre. nu-in răspunde, cil nare Tudor dă tinde: nu răspunde el sftrncu că mă-sa i-a mimat capul.... Ilal, Tudore, Îmi! Tudor Dobrogean, din cap deglughlan Tudor ‘Dobrogean, hăl, Tudore hal!..... (Spus de mama mea Elena, din comuna BogdăucşIT, jud. Yilcea . 328 .11 a p i n Verde frunză a bobului Alapin haiduc bătrin, Ia poalele codrului cu frate-sou Conslandin. la Dnllna Motrulul, Toţi mi-şl bea şi mi-şl mînca, frumoasă masă mî-e ’ntinsă toţi chefu ca şi-l tăcea ; şi dâ mulţi volnici copriusâ, da clnd fu despre beţîe volnici patru-zăcl şi cinci, despre d’ alba veselie, car’ fac cincî-zâcî far’ dă cinci. Constandin că mi-şl grăia : Verde frunza ş’o lalea —cD’alel frate Alapine mai mare cine ml-era : in cine te 'ncrezl măi bine ŞEZĂTOAREA 214 în mine că-|i sînt frate, or In d'albele dă arme ? Verde frunză ş’o lalea, Alapin că mi-şî grăia : — „Verde frunză bob urez frate nu mă ’ncredintez : nici In tine că ml* eşti frate, dă fii cu mine ’n dreptate, nici în d albele dă arme: armele slnt fiară reci, liară reci şi lemne seci; cînd oIQ zice bob urez, in cine mO ’ncredinţez: numa ’n mândruliţa mea car’ m’am cununat cu ea din copilăria mea.* Constând in cum asculta, din gură aşa-ml grăia : — „Verde frunză bob urez dă geaba te ’ncredinţezl, că mîndra ta te a lăsat, cu Pribeagu s’a luat, cu Pribeagu d’lntre munţi, şi cu el că mi-a plecat, cu soare nescăpătat, şi pă tine te-a lăsat. D'aleî frate Alapine, tu să mă ascultI pă mine, eă-ţl vine Pribeagu ’n mină : dă sară ştii cam pă lună, să ţii calea la fiulînă, că el vine atuucea să la apă ’n matara să-şi adape mlndruţa. Verde frunză ş’o lalea, Alapin ce mi-$ făcea : la flnlînă să ducea, in tufe să pitula : Iacă Pribagu sosa, cu mataraua pă mină, să Ia apă din fintînă. Alapin cum îl vedea, dă dăparte-l proţăpea şi din gură mi-I grăia : — „Măi Pribage, dumneata, ce-al tu cu mlndruţa mea, car’ m’am cununat cu ea, din copilăria mea ? Tu dac' a! făcut aşa la luptă că ne-om lua. or în săbii ne-om tăia.?* Verde frunză ş’o lalea, Pribeag dîn gură grăia : — „Hal la Irptă că e dreaptă, că e dreaptă şi 'nţeleaptă şi dă DuronezăO lăsată.*4 Verde frunză ş'o lalea, la luptă mi să lua, şi ei frate să luptară zî de vară păuă 'n sară. Cînd fu soarele ’n chindie ml-era luptă cu mînie, făcea Pribeag ce făcea, p’ Alapin mi-l aducea, d’un genunahe 'ngenunchea, briniviciu să rupea, şălvăreil să lăsa nici o putere n’avea. 216 ŞEZĂTOAREA Miadra sta dă mi-I privea. Alapin ce mi-şl Aicea, dacă vedea şi vedea, din gură că mi-şl grăia : — ,Mlndro, mîndrulita mea Ia apleacă-te colea, la Inoadă bri ni viciu că mă omoară păginu!" Mlndra dacă ml-auza din guriţă mi-şl grăia : — ,Car’ pă car1 v'ăţl birui, un bărbat ml-o trebui." Da frate-săă Constandin, frate bun cu Alapin, pitulat că mi-şl era : dacă vedea şi vedea, la Pribeagu că venea şi din gur aşa grăia : — «Măi Pribege dumneata, pâ frate-meO 1-âî tăia, da dă mine n’ăl scăpa.» Şi din gură cum vorbea mina pă Pribeag punea, cu mîndra-1 Inpreuna, p’ămîndol că mi-I lega. d’o arie mi-şl făcea d’un steajăr că mi-şl bătea, dă steajăr că mi-I lega, foc dă Ia tălpi că le da. Alapin ce mi-şl făcea : frumoasă masă ’ntiridea, şi mi-şl bea şi mi-şl mlnca, cu frate săli să cinstea şi mindra le lumina. Constandin ce mi-şf făcea : nici pala nu să lăsa aşa năcăjit era, dă la masă să scula, mina ’n cenuşă băga, clte-un os că mi-şl. găsa In piuă mi le pisa, in vînt mi le vîntura, şi din gură mi-şl grăia: — «Verde frunză mărăcine d’alel neică Alapine, haîdeţ la munte, la plai c'aicl nu măi e dă trai, că sus la munte la plai, este plinea voinicească şi leafa lortomănească, mereti să să pomenească la boerl ca dumneavoastră»..! vSjius de lăutarul Nasile Dnrngiu, eom. Lungeşti. Vi loca Culese de Teodor Bătăşel.