V
Revista pentru literatură şi tradiţiunl populare
                       Anul III No. 8 — 1895.
                                   *
DIRECŢIA Şl ADMINISTRAŢIA IN FĂLTICENI
                FĂLTICENI Tipografia şi Librăria M. Saidman
        ABONAMENTUL 5 LEI PE AN.
  Ori ce corespondenţă a se adresa D-lu! Directorul Revistei, în Folticenî.
                                     CUPRINSUL
 Elementul popular în literatura cultă TradiţiunI populare din Bucovina ; I. Dragoşanca: II. Altarul şi fîntina pentru sacrificii tartare ; III. Fundarea oraşului Şiret...................
 Medicina populară ; Chelbea, Săgetătura, Sclintitura, Rapănul, Struna, De inimă, Opăritura, Coriui .... Descîntece pentru judecată . . .
 Obidei de la sf. Vasile .    . .
Artur Goroveî,
Artur Goroveî
llie Veslovschi
NI. Lupescu Artur Goroveî S. Nlihăilescu
                  Elementul popular in literatura cultă.
   In toLdeauna literatura p «pulară a exercitai o Însemnată influenţă asupra lileralurei culte; opere de valoare artistică netăgăduită, sînt numai reproducerea unor producţiunî populare. lliada lui Omer, care a făcut admiraţia atîtor veacuri, nu ar fi —după cum susţin specialiştii— dc cit o combinaţie măestrită a unor bucăţi populare.
   Ca să nu mai dăm alle exemple, ne mărgenim a cita pe Shakespear care, în tragedia Regele Lear, a luat ca idee fundamentală o baladă populară.
   La mal multe popoare există un basm In care se vorbeşte despre un Împărat care întreabă pe fetele sale cum tl iubesc. Fetele se Întrec In a exagera dragostea lor; cea mal mică, Insă, IT răspunde că-1 iubeşte uumaî aşa cum Ircbue să fie iubit. Din pricini acestui răspuns, fata cca mal mică e urgisită de tatăl el, împăratul, plnă cc la urmă el se convinge că In adevăr fata îl iubea cum se cuvine să fie iubit un părinte, i).
    1). Iu varinutn romîuMUW'A. »Sar«'n in timralr**. pnlilicAtâ <1©         fma
   Anul III No. 8 — 1895.
102
ŞEZĂTOAREA
   Acelaş lucru se petrece şi cu cele tref fete ale bătrinu-lul rege Lear. Goncrilt şi Rcgana 11 iubesc mal presus de închipuirea omenească; Cordelia. însă, il iubeşte după cum îl este datoria. De aici urgisirca îatalul; dar la urmă, ea
1] ajută să-şl redoblndeasca tronul, pe carc-1 şi moşteni după moartea regelui, pe clnd celelalte fele se arătară ingrate cătră părintele lor.#
   Astăzi chiar, mal Iu toate liternturele, clementul popular găseşte o largă ospitalitate în operile fruntaşilor.
   în literatura franceză, cea mal bine cunoscută la noi, găsim un talent ca Richepin care scrie LoJig-fy-vas, o frumoasă poemă cu fond popular; CatulU Mendte^ poet atil de mult gustat, a publicat un volum îutreg : Lieds de France, un şir de poeme luate din popor. Ca dinşil o pleiadă de poeţi, mal rauh safi mal pufin talentaţi, recurg la isvorul nesecat al literaturel populare, pentiu a ni (1a opere de valoare-
   La noi incă s-a petrecut şi se petrece şi astăzi act4aş lucru.
   Unul din cele mai vechi şi mai frumoase cîntece populare romineştî, este următorul, cunoscut mal în ţoale părţile locuite de romîuî:
                   AmărILa turturică O ! sărmana, val de oa ! cit rămîne singurică.
era mai mici spuno tnfAlui ol cA-1 minate ca sarea in fcucati». is^otmâ <lin «asa păriiHo*-ieft. fntn întru in xorviniu În curt>m umil împărat vnuiu, al rftrul foiijur o luă do •*!«», Ln nunta fit poftit şi împăratul. tata! t- . tn-l pregăti lmratolo nosArjit»*. Iinjiiratnl ou lo putu milieu, şi ctituri se încre-dinţii ol ch flicsi *»a îl înlioa in rulcvnr. cnm nu punte omuî trftt larii san*. (A se rodea lucrarea TMuJ Ş&incftnu lîasmeln ronnne).
____________ ŞEZĂTOAREA _                           163 î
              o! sărmana, val de ea ! zboară tristă prin pustie mal mult moartă de cit vie !
              Cit trăeşte, tot jeleşte, cu alta nu se 'nsoţeşte!
              Trece prin pădurea verde, dar ea pare că n’o vede.
              Zboară, zboară, pin1 ce cade, şi pe lemn verde nu şade, iar cînd stă cite odată tot pe ramură uscată, ori se pune pe o stincă şi nici bea, nici nu mlnîncă !
              Unde vede apa rece, ca o turbură şi trece ; unde vede-un vlnător câtră el se duce ’n zbor! 2).
   Acest cîntec a exercitat o influenţă mare asupra unor fruntaşi aî literaturel noastre din trecut, cari şi-aâ însuşit-o şi afl intercalat-o în scrierile lor, cri afl copiat-o aidoma şi aă dat-o lumel ca propria lor producţiune.
   In veacul ap VI lea domnea în Muntenia Neagoe Basa-rab, acest «Marc-Aureliu al Ţăreî-Romineştl, principe artist şi filosof, care ne face a privi cu uimire, ca o epocă ex-cepţionalâ de pace şi de cultură in mijlocul unei întunecoase furtune de mal mulţi secoll, scurtul interval dintre anii l5l2-152i ■, după cum zice savantul d. Hasdeu :J*). Acest Neagoe Basarab a scris o carte, reprodusă în Bucureşti după un manuscris din 1054 sub titlul «învăţăturile bunului şi credinciosului Domn al Ţăril-RomîneştI Neagoe Basarab Vv. câtra fiul săfl Teodosie Vv.>
   *21. Akvrnmlrî. Poftsil Populari*, ediţia lftOfl. p. 2tî4. 3).. Ou von te tieu bAtrAnl, voi. II. p.
164
ŞEZĂTOAREA
   In lucrarea aceasta se găsesc bucăţi de o frumuseţă neobişnuită. Una din aceste mărgăritare a veche! noastre literaturi, nu-î de cît reproducerea, în proză, a vechiului nostru cîntec popular •amărltă turturica*.
   Iată acel pasa), cilat de d. Hasdeu :
         ca turtureaua ceea ce se departe şi-i piere soţia : multă jale şi dor are pentru dînsa, şi nici odaia pre co *paciu verde nu se punes ci tot pre uscat; şi clnd va sa «bea apă, întâi ti o turbura cu picioarele şi o tunel bea\ şi nici odată inima el nu dobindeşte veselie».
   Neagoe Basarab, pătruns de frumuseţă idee! cuprinsă în acele cîteva versuri, în cari se descrie, cu atîtâ simplicitate şi tărie, jalea unei turturele despărţită de soţul el, a reţinut acea idee şi a reprodus-o, cînd a simţit nevoe de ea.
   Un alt poet, Ienăchiţă Vâcârescu, nu se mul(umeşte numai a lua ideea din cîntecul popular şi a o reda sub altă formă : nu face —bună oară— ca Anton Pann cu bucăţile sale „de prin lume adunate şi ia lume iarăş date*: ci il reproduce întocmai, îl dă ca propria Iul producţie, adăugind numai cîteva versuri de-o artificialitate bătătoare la ochi, care contrastează enorm cu plasticitatea versului popular.
   Iată cum sună poezia lui Văcărescu :
                Amărtta turturea cit râmnic singurea^ căci soţia ş-a repus, jalea eî nu e de spus.
                Cit trăeştCy tot jăUştc şi nu se mai însoţeşte '
                Trece prin flori, prin livede ; nu se uită, nici nu vede.
                Şi cînd şede cile-odată fot pe ramură uscată.
H
                    ŞEZĂTOAREA                        165
                   Umblă prin dumbrav' adincă; nici nu bea, nici nu nulnîncă.
                   Unde vede apă rece% ca o tulbură şi trece : unde e apa mal rea, o mai turbură şi bea.
                   Trece prin pădurea verde şi se duce de se pierde ; zboară plnă de lot cade, dar pe lemn verde nu şade.
                   Unde vcd~ viuatorul acolo o duce dorul, ca s*o vadă, s’o lovească să nu se mai pedepsească.
       Versurile subliniate le găsim In cintecul cules de Alexandri- —Se ştie că acesta, culeglud cîntecele populare ca poet, nu însă ca folclorist, Ii-a făcut oare cari modiGcârl, pmi cari nu au pierdut din frumuseţ.1, suprimind din ciu-tecele populare multe repeţirl sau lucruri cari i se pareau lui de prisos. Forma vecht a acestui cîntec. probabil, era ceva mai lungă de cum o găsim la Alecsaudri, şi acea formă a reprodus-o Vâcarescu ; toate versurile cari lipsesc Ia Alexandri şi slnt Ia Vâcărescu, Ie găsim în alte variante ale aceluiaş clntec.
       D. S. FI. Marian reproduce în a sa Ornitologie (voi.
     II. pag. 201-203) două variante, una din Bucovina şi una din Transilvania. Cu ele complectăm pe Vâcărescu.
       In varianta bucovineană găsim versul acesta : zboară prin pădnrc-adincâ
     înlocuit de Vâcărescu prin umblă în loc de zboară, şi dumbravă în loc de pădure, ceea ce se poate să fi fost
     chiar aşa în varianta cunoscută de el.
       Mal găsim versurile ;
16C
ŞEZĂTOAREA
                       %tnde e apa mai rea ca o tulbură fi-o bea
               precum şi ultimele versuri citate, cari în Bucovina sînt aşa :
                       Unde vede-un vînător ea merge la el tn zbor, vînătorul s’o pălească de pe lume s’o sfirşască ca să nu mal năcăjascâ.
       In fine, in varianta din Bucovina găsim şi versurile :
                       Zboară pe pădurea verde şi se duce de se pierde.
               Astfel s’a complectat poezia Iui Văcărescu. râmănind nepătat cintecul popular cu versuri de sama acestuia
                       taci soţia ş-a repus
     eşit din pana lui, şi care «se deosebesc cu desâvirşire prin aitificialitate, demersul nemeşteşugit al operei poporului1* Printre scriitorii noştri contimporani, încă sînt mulţi car , în operile lor, au dat o atente deosebită, au făcut un Joc însemnat elementului literar popular.
       Nu vorbesc de Ispirescu, Creangă şi d. Stăncescu cari ne au dai, sub o formă mal îngrijită, acele frumoase basme cu cari am fost deprinşi din copilărie. Aceştia cern prin sita lor proprie, bucăţi din literarura populară; el nu sînt întîuenţaţl în lucrările lor, de arta poporului.
               Acelaş lucru se poate spune şi despre d. Speranţă, cu-nossut, în literatură, numai prin ale sale Anecdote populare.
       Poet de un talent neobişnuit, asupra căruia se poate constata această influenţă, este d. Coşbuc.
                Dar acela care, ştiind să pătrundă mai adine în firea
j). litetlca. op. citat. pag. 445.
                  ŞEZĂTOAREA                     167
poporului nostru, ş-a însuşit un mare fond din poezia Iul, este maestrul Eminescu, în opera căruia se oglindeşte o mare parte din simţirea neamului nostru.
   Nu am cercetat, cu de-amănuntul, din acest punct de videre, opera lui Eminescu. Din treacăt am spicuit citeva bucăţi în cari poetul nostru admirat şi iubit, introduce elementul popular in frumoasele şi mult sfinţitele sale poezii.
   Iu «O! mamă...», poetul se roagă iubitei lui să-i pue la cap o ramură de teiti, copacul nşa de mult iubit al lui Eminescu :
                         Cînd voiu muri, iubilo, la creştet s£ nu-mi plingl,
                                 Din telul stînt şi dulce o ramură să frlngl,
                         La capul meu, cu grijă, tu ramura s’o 'ugropl,....
                       Acceaş idee o găsim într’o doină din Transilvania :
                    Mindră, cînd oiu muri eu, vină la morminte] meu şi-mi samănă siminic.... r')
   Obiceiul de a sămăna flori pe mormîntul fiinţelor iubite, este răspîndit în poporul nostru; fie că asupra lui Emi-uescu a influenţat acest obiceiu, fie că ar fi cunoscut cîn-tecul pe care l-am citat, şi sub inlluenţa lui a scris această frumoasă poezie, pentru noi e indiferent : dintr'un izvor popular a cşit poezia lui.
   In aceeaş poezie, Eminescu zice .
         Iar dacă împreună va fi ca să murim Să nu ne ducă ?n triste zidiri de ţiiiLirim: Morauntul să ni-1 sape la margine de riu,
         Ne puuă ’n încăperea aceluiaş sicriu,
     îîj. S. Miitilrosen . Litonituiit ni uljieemn |Ki|H>ranu 'lin comuna j<w. padina US.
Ifi8
ŞEZĂTOAREA
         De-a purerea aproape vel fi de sinul meti..
                  Mercti va pllnge apa, uol vom dormi mereâ.
 . Intr’o doină populară, tot din Transilvania, poetul ţăran •îşi roagă iubita să moară o dată cu el, sâ-l Inchdă pe a-mîndol tu coplrşău (sicriu), să-I îngroape în grădinuţă (nu In ţintirim) şi în acelaş mormînt, ca să nu le fie urit:
                 Mori rnlndră, să mor şi cu, să ne închidă 'n coplrşefl, să ne 'ngroape ’n grâdiuujă cu capul la sclnteuta, să ne ’ngroape ‘ntr’un mormint să nu ne fie urIL °]
    Luceafărul e un poem admirabil. — 0 iată de împărat să îndrăgeşte de steaua care străluceşte mal frumos pe cer, de luceafăr.
    Intr'o poveste populară o fată de împărat se îndrăgeşte de soare.— După mult? străduinţi, străbate pîuă la locuinţa Iul, dar mama soarelui, o bătrinâ răutăcioasă, temîndu-se ca nu cumva şi soarelui sâ-I cadă dragă fata, o preface în rlmlunică 7).
    Povestea aceasta c origina Luceafărului lui Eminescu.
    Dar nu numai că ideea fundamentală a acestui poem e de ohîrşie populară, ci urmele unor din amărunte le găsim In gura poporului. Aşa. chiar la început, vorbind de fata de Împărat, Eminescu zice :
                 Şi era una la păriyiţt Şi mlndră ’n toate cele,
                 Cum e Fecioara intre sfinfi Şi luna intre stele.
   0). Muidrescn. op. oit., l>2.
   7). Marinii. Ornitologia, I. 350-371. —I/Ogcnda aceasta o tradusa iu fnui|u-Wftfto do autorul acestui articol. <ji publicata in titovuo dos traditiom» populai-ros din Taria, tem. LX. (18W). p. 021-025.
ŞEZĂTOAREA
161)
    Intr'un clntec cules din Neagra-Ş>aruluî (Judeţul Suceava) o fată se plinge că e singură Ia părinţii «ca şi luna printre stele» :
Ş'npoT fhmzâ Ir el văzdoage In mşmuţă ’ntre priloagc {in orindă trei jidance, rachiu hun de Irel somare, şi vinn| de Irel prilungr: rine bea. copil nu face.
(Ii ştiut şi mama mea :ă in ar tare singurea
se Aiurea şi ea de boa de copil nu mal făcea ; cam fosl iiua Iii părinţi m şi Junii intre sfinţi, făr.-fl fraţi, fără surori ra* şi luna printre nori tăi ă fraţi, făr surorele ca i şi luna prinlre stele u ».
   In clntecul popular s’ar părea nu nou-sens cxpresiuuea ca şi luna intre sfinţi; dar să u u se uite că în credinţele poporului au rămas încă urme ipăgineşll, şi că pentru cl soarele şi luna slnt sfinţi.
   In .satira a III-u" unul din fi,il lui Mircea-Vodă, In lagărul de la RoviQe scrie, pe genunchi, o carte ca *'o tri
tncală dragei sale de la Argeş ntal deparle, şi-i zice:
-Te-am ruga, mări, ruga să-ml triineţl prin cineva cc-1 mal inhidru ’n valea Ta: codrul cu (loenelc. orliiul eu sprineenele; că şi cO trimete-vom ce-l mal mlndru \te la noi:
mustea mea cu flamurile ofodrul şi eu ramurile,
< uilnl nnll cu penele, i icliil şi sprineenele. yi să şti) eă-s sănătos, iL’ă, mul{ăniind Iul llristns. lle sărul. Doamnă, frumos.
    Intr'un clntec popular, o cabină scrie acelaş lucru iubitei lui, cu deosebire că el vori peşte ca o calană, pe clnd * fiul falnicului Domn» vorbeşbe ca un fiu de Domn:
Trimete-ml, numirii. Irimele         orbiţii şi guriţa
re-o fi n sal Iu rol mal verile:     să-ml stlmperl inimuţa
cosiţa, pot cleie,                   sura şi dimineaţa. 8
or Alt fi sprineenele
1 peste zi b*t deaunn.
   8)  In loo d<? cnu 0 ştiut», tl) Şeritoaroa, voi. I. pag. 14.
170
ŞEZĂTOAREA
 f'ti şi eu. mi mir ti, ţi-oi ti I rimele ce-o yî ’h riUane nun renii9: eh ivă ni şi penele ochii şi spr in venele :
ochiţii şi guriţa
sfl-ţl stlmjKTl inimuţ:i snrn şi dimineaţa, peste zi toi deauna 10
    Aceste citatil cred că ajung pentru a vedea cită influenţă a avut asupra lui Eminescu poezia populară. Iar dacă ne aducem aminte că el Însuşi pune sub Călin un subltitlu: file din poveste, poveste Iu care ui se vorbeşte de feţi frumoşi cu pâr de aur, de zmei cu solzii de o|ele, şi de acel popor- de gize cari petrec la nunta fetei craiului; dacă 11c amintim de poeziile Iul In forma populară, uu mal putem sta la tudoială că asupra lui Etninescu, poezia populară a exercitat o influenţă hotârttoare
    Prin această Introducere a elementului popular, opera lui Eminescu a clştigat In frurauseta, făelnd să sune o notă nouă iu obişnuita monotonie a poeziei noastre culte. De aceea şi Eminescu este uu mare poet.
    Astăzi la noi, o sumedenie de scriitori, diu care unii chiar cu un simbure de talent, se zvircolesc, istovindu-şl puterile, ca să-şl Îmbrace cugetarea intr'o formă mal puţin obişnuită, pentru a se deosebi —prin aceasta rnâcar— de marea gloată care umple ziluic publicaţiile romtneşll cu poezii In cari găsim versuri de calibrul acestora:
                                     Acela ce iubeşte
             Moşia şi poporul iu care mi se naşte, Acela înţălege a creşte şi a paşte ...11).
 Io; Cintinjo colfe" din Anionl do V. A loviţi m juiMioatd în Convorbiri li
                                                                        iorare din 1 Noonilir*: 1SS*. nou. 11) 1. Xciiiţosou. -l'ul do foi».
ŞEZĂTOAREA
"^r
171
   Dacă aceşti tineri s-ar apropia de aria poporului, dacă nu de popor chiar; dacă, In Încercările lor literare, ar face uu loc larg elementului popular, ar găsi ceea ce inima lor doreşte, ceea ce creierul lor caută cu atita străduinţă.
                                            Artur Gorovei.
                     Tradiţiunl populare din Bucovina
                             I. DRAGOŞANCA.
   La începutul veacului XIII, năvăleaţi adeseori Iu ţările MoldoveT, Tartarii, un popor sălbatec. Multe şi frumoase oraşe şi sate le prefăceaă In cenuşă, iar pe locuitorii prinşi îi omoreaâ sub cele mal crlnccne dureri. Mal toată Moldova, şi mal cu samă partea de sus, Bucovina de astăzi, se asemănă pe atunci unul deşert cumplit.
   Năvălind el odinioară iarăşi In Bucovina, dărâmase cu lotul reşedinţa principilor Moldovei, străvechiul oraş Şiret. Principele ascunse mal întâi coroana sa de aur, precum şi alte odoare preţioase lulr’o flnllnă, şi după ce o năsăpi, luă cu al săi refugiul spre munţii GarpaţI. Dar tocmai acolo uude se gîndca scutit de gonirca Tartarilor, muri bietul principe din cauza strapaţetor cari le făcuse.
   tntrind Tartarii chiar şi In Ungaria, strlnse viteazul Dragoş Vodă, domnitorul Maramureşului, oştimea su şi-î alungase presle CarpaţI. In apropierea oraşului Şiret, intr’o vale, îl prinse şi-î bătu Dragoş aşa de cumplit, incit numai foarte puţini tartari scăpară cu vieaţă.
   Locul acesta Insă unde fură Tartarii bătuţi, il numea oştimea Dragoşanca, intru aducerea aminte de învingă-loriul Tartarilor. Pe fiul săd Sas, împreună cu o parte
17*2                    ŞEZĂTOAREA             ___________
din oştime il laşa Dragoş înapoi, sa să apere tara de năvălirile popoarelor sălbatece. Pe dealul din faţa oraşului Şiret, îşi ridică el in curlnd o cetăţuie, unde putea privi-gliea lesne toată împrejurimea. Dealul acesta se numeşte şi in ziua de astft-zi ineă după cetătuea lui Sas Vodă, Sosea.
   Auzind locuitorii pribegiţi că Tataril sini învinşi, se întoarseră inapot in mănoasele şesurl, şi aleseră în locul răposatului principe pe Sas Vodă ca Domu al Moldovei.
        II. Altariul şi fintlna pentru sacrificii tartare.
   Mal mult. poate, de cit ceilalţi locuitori din Bucovina, au suferit cel din străvechiul oraş Şiret de groază viile tartare.
   Sus pe dealul Ruina, se află încă înainte de vro ciţl-va ani, rămăşijile unul altar şi a unei flntînl unde aduceai! idolatrii Tatari jertfe zeilor, care consta ti, după legea tartară, numai din inimi de creştini. Vai şi amar de cel creştini cari fusă prinşi şi meniţi pentru jertfire 1 Nu moarte repede, ci torturi crlncene ii aşteptai! mal tot deauna. Din trupul viu omenesc, scoteati el inima caldă, şi o ardeati, la apusul soarelui, pe un altar de piatră. Cenuşa inimeî in<â o puneau Inlr'un vas (ulcică) care se cufunda în fm-tînă. Fiutina aceasta, precum şi altariul, erati menite numai spre aducerea jertfelor, stînd acolo tot deauna un Tatar la pază.
   Acuma se găsesc acolo numai hlrburi de vase cu păreţi foarte groşi, iară o pialră mare pătrată, care stă şi acuma in apropiere, ne mărturiseşte despre grozăviile sălbaticilor Tartari.
ŞEZĂTOAREA             173
     III. Fundarea oraşului Şiret de fiul Iul Sas Vodă.
   înainte de vr’o eîteva sute de ani, elnd încă era cetatea
Voevozilor romînî pe deluşorul____Ruiny. aşa numit în ziua
de astăzi după dărâmăturile şi rămâşiţiie cetâteî, domuia peste poporul romîn fiul lui Sas. Acest domuitor să fi fost foarte evlavios şi iubitor de pace. Maear că avea însuşiri bune, totuşi avuse şi neainici. Trei fraţi se sfâtuiră să-l ucidă ca să se poată împăr|j în împărăţie şi cu averea lui.
   Cu putere nu putea el îndepliui nici decum planul lor. căci principele care capătasă ştire despre aceste, era foarte precaut. Ori uade mergea, era înconjurai de amicii săi. de aceea nu pulea nîmeue să facă bunului Voevod vre uu rau trupesc. Ce nu puteau el iusă să ajungă cu putere, căutau de acuma înainte să îndeplinească prin viclenie.
   Ei săpase un drum sub pămîni spre cetate. După mai multe luni, ajunse chiar de desuptu! odăel unde dormia domnitorul. Acuma aşteptat! conjuraţii un prilej bun venit. In noaptea ajunului a'ati hotărit să între în camera principelui ca să-l ucidă. Dar' şi acuma scapă cu vicată.
   De acum n’avea principele mal mult in locul părintesc odihna cea de dinainte. El se strămută in valea care era mlăştinoasa şi acoperită cu copaci umbroşi.
   Acolo se simlia mal sigur de cit în cetatea măreaţă. In apropierea pielei centrale de aslă-zl, lîugă pinul Cicahw, spre sud, îşi clădi un alt castel. Cu principele se strămutase şi tot poporul de pe deal in vale şi aşa s-a fundat oraşul Şiret. Ori de s’a uumit reşedinţa cei dintâi a priucipeluî lot aşa. uu aminteşte tradiţia. Dar şi valea unde s’a sLră-mutat fiul lui Sas Vodă, care era foarte păduroasă şi m]ăş-
174
ŞEZĂTOAREA
tinoasă, adecă noul Şiret, trebue sa fi fosl mat înainte locuită.
   Străbătînd oament din ce în ce mal tare în pădure, dădură de o biserică de lemn de tot dărâmată, împrejurul căreîa se afla şi un ţinlirim.
   In locul bisericel celei"vechi clădise mulţămiloriul Voevod un alt locaş dumnezeesc, care s’a sfinţit şi s-a închinat sflntulul loau.
                                     ILIK VESI.OV.S«:ilL
[Va nrmaţ
                    Medicina populară
                          XLVIII. CHELBEA.
   Chelbea e o boala a pelel capului: din cauza el părul pică şi nu mal creşte. Contra cbelbet ori ce leac n’are putere. Leşia de ciucălăî de popuşo! şi unsorile, sînt leacurile ce le întrebuiţează săteanul contra chelhel. Oamenii se ung pe cap cu gaiţă (gaz, petroleti) ca să le treacă chelbea, dar mal totdeauna perd şi părul ce-1 mal au.
                        XLIX. SĂGETĂTURA.
                                                 I
   Săgetăiura, e o lovitură ce moartea o dă omului sănătos pe cind lucră. Cel săgetai, cele mal adesea on, moare. De sâgetătură poţi să scapi cîte o dată.
   Buruencle de săgelâlură strlnse de babe Iu ziua Cruce!, sînt leacurile contra acestei năprasnice boit. Buruenele se ferb, şi cu zama se spală bolnavul pe locul săgetat. Pc unii oameni moartea îl săgetează prin mini ori picioare,
I                     ŞEZĂTOARE A                        J 75
    şi le ie o roma ori un picior. Alunei miua se învineţeşte, şi omul nu mal poale lucra cu ea.
                           L. SCLINTITURA.
      Sclintiln?’a oii ser in li'tura provine din căz.1.turi, din pă-liturl. ş. a. Sclimitura are Ioc la mini şi picioare, la în-cheiturl.
      Clnd cineva şi-a scrintil mina, aleargă la baba să bo tragă, sa I-o pue la loc. Smunciturile fără ştiinţa şi trasul pe roata, sini bune in asemenea caz. Cînd mina scrintilă a fost pusă la loc, începe a se pune la partea dureroasă, mal ales clnd braţul se umfla, lut muiat în salamurâ. Leacul acesta e cu atît mal bun, cu cît ţărna ori lutul e 'de la rădăcina perjului. — Ca să scoată focul şi durerea, e bună şi mătreaţa (lina broaştei) de la isvoare. — Bur-sinicle (rugină de la nişte locuri mlăştinoase), incă-s bune Uc pus.
      Sclintită —o burueană ce creşte pe la bătături, prin ogrăzi, flnatc ş. a.— pisată şi cu otel, e bună dc pus la mîna celui sclintit.
                            LI. RAPĂNUL.
      Rapănul e o boală cc-o a ti ccî murdari la cap. Capul ră-pănosulul e plin de bube punoioase, din cauza cărora părul pică. Rapănul face bolnavului mîucăriml mari, şi capu-I pute urit.
      De rapăn pot! scapa cu greu. Leşia de ciilcălăî cu sopon prost, e cea mal bună doflorie — Copiii mici încă fac ra-pin. Ei scapă cu o burueană numită rapîn, cu care li se fac scâldători.                       v
170            ŞEZĂTOAREA
                               LII. STRUNA
      Struna e o umflătură a peleî, plină de materie apoasă, ce se face cele mal adese-orl printre degete. Struna produce o usturime grozavă.
      De strună scapi, dacă petreci prin beşică o strună pusă inlr'un ac. — Storci apa bine şi nu jupcşli pelca.
                             LIII. DE INIMA.
      La inimă te doare din multe pricini. Dacă mănîncl ceva iute şi rău, dacă al băut ceva ce nu-ţl prieşte, în sffrşil dacă boala o al de mic.
      Durerea de inimă trece dacă pul în pripă o lespede fer-biute sub brlu, ori dacă bel o lecuiă de rachiu cu chipe-riă negru, ori cu cafea, De n’al d: unele de mal sus, îl bună şi apa cu spuză [cenuşa ferbinte).
      Să nu se creadă că durerea de inimă vine în dreptul inimcî. Durerea la inimă vine in dreplul hrlulin, sub furca pcpluluT.
                             LIV. OPĂRITURA.
      Mulţi copil se opăresc cu apă ferbinte ori cu lapte. Clnd asemenea cazuri vin la casa gospodarului, femeea cu copilul opărit iî pune la opăritură lut frămîntal cu sare, ca să scoală focul. Unele ung opârilura cu cerneală violetă, căci şi cirneala scoate focul. Rana se unge cu oloiâ de cinepă şi buba trece. — La opărituri e bine să mal pul şi niătroajă din .bolţi, eă-î foarte bună.
ŞEZĂTOAREA              177
                       LV. C 0 R I U L.
     Coriul ori pojat ui e boală primejdieasă. Un copil poate zace numai de 3 ori de coriă. Coriul e bine de scos afară, să nu se ascundă la inimă, c'apol copilul moare. Cind esâ coriul, să nu bei nimic rece. Poţi să bei moare de cure-chio multă, rachiu cu clrmlz, şi ie bine să pui la inimă şi pe pîntece, petece de postav roşu muiate în răchiu-spirt. — Odată eşit coriul dinăuntru, primejdie nu mai este.
                                                   M. LUPESCU
Pentru judecată.
   Abia în ultimii ani a început poporul a crede că se poate intîmpla, une-o:1, să ciştige o ju lecată dreaptă cineva care n’ar avea stiruinji pe Ia judecători, ci numai aşa, pentru sjinta dreptate. — Deprins cu judecăţile Divanului, cînd trebuia să ai pungvi plină ca să cşi cu izbîndă din judecată ; obişnuit chiar cu judecătorii de acum zece sau cincisprezece ănî, pe cînd hotăririle se pronunţau in favoarea celui care da mai molt, poporul maî crede încă, pe unele locuri, că judecătorii pot fi influenţaţi, dacă nu prin bani, macar prin gura vrăjmaşilor. De aceea se mal fac încă descintece de câtră cei cu judecăţile.
   Iată unul din aceste descîntece :
   „Cînd ÎI vrea să mergi la judeeatâ, să iei o lacată cu
178
ŞEZĂTOAREA
şurub, sa deschizi lacata şi sâ zici cuvintele aceste : Rog pe limbelc reU (sA numeşti pe judecători şi protivnicuî ce-1 al) sâ nu grâiascâ de mine i âft ia această in/ ataşare A-laJi, Sur ta n, Dobumcalem. Hnimay Rulam '
   „Aceste cuvinte le zici de doua or!, şi a treia oară, cînd începi a zice, începi a închide lacata, şi cînd al isprăvit de zis aceste cuvinte, să fie şi lacata închisă. — Apoi arunci lacata înti’o parte şi cheea in altă parte, şi zici : Cind s’a găsi lacata aceasta si cheea el, şi s-a deschide, atuncci sA se deschidă gurile vrăjmaşilor mei; cum s-a închis şi s-a încuiat lacata aceasta, aşa să se închidă gurile vrăjmaşilor mei şi a acelora ce m-or judeca, şi să nu le poată deschide asupra mea, să mă judece rău.»
   Acesta e descintecul pe care l-am găsit, cu ocazia unui inventar, intre hârtiile unul bogataş din Folticeni,
                                                           Artur Gorovei.
                Obicein la Sf. Yasile.
   Mare grijă invâlue satele în ajunul sf. Vasile: ţărancele cu obrajii dogoriţi de gura cuptorului şi cu minicile suHica-te pină 'n cote. varsă sudori, cît invirt colacii din cuptîor; —că doar de-o dată cu sara. le trebuie să aibă cu ce-şî spala obrazul înaintea plugarilor. De alta parte, gospodarul strînge lucrurile de pe-afarA, mai îndosindu-lr din calea praşcăilor. — Ce ţi-ar fi dac’ar umbla numai oameni detrea bă ; da sînt handralăî mari, cari nu umblă de alta, de cît numai de cabazlic. A doua zi numai auzi: că de la cumâtru lâutare, aâ luat poarta şi aQ dus-o la cutare din eptlca
171)
                                                       ŞEZÂTOAREA
satului, oii sania culăruia aii dus-o în ripa din vale ; şi de cile alic năzbîle nu s'apucă.
   D'apol bieţii copilaşi . în ziua aceia se farmâ cît îmbla cînd a casă, cînd la tovarăşi, tot pregătindu-sc pentru sa-iA. Nu-i vorba c.a clopoţelul, buhaiul şi biciul, cu cîto doua, trei septamlnl mal inaintc-s gala. da tot le mal caulA sA vadă uu mal ati nevoe de dires undeva ; bună oara la clopotul pus în lopăţtcă. poate s*a fa ram al busulocub a-tuncî leaga alt zmoc ftnânunchlu). —Pinii la înserate slafl ca pe foc. — Mal de-o-dată cu culcatul găinilor, o tulesc la fugâ. de scapără ’n urma lor şi de la o casa la alta nu-şl dati rlnd cu uratul.
   Ş’apoî pe ici colea, s’anină printre aceşti mici şi clte-un liandralău de cel mari. de îmbla numai în prijnia felelor: Ie ocheşte pe feri asta sa vadă ce fac şi cuin se poartă, se mal dă tuchiluş în dosul băie|ilor la uşa, aşleptind pe fată să iasă piuă 'n prag cu colacul, clnd şi el zmuc ! înhaţă mina fetei şi zmunciud-o, dezbrăcată şi desculţa, cum a apucat a eşi de la căldură, din o săritură îl jos de pe prispă şi cu fuga-I da o roată prin omătul din ogradă. — Dacă-1 vr*un drăguţ al el, numai o auzi:  „şezt gliinişor, c-a eşi
mama afară4*. Răpcde-I mal dă şi-un strins în braţe, de-acolea la sănătoasa, —drumul peste poartă.— Dacă nu l cu lipici la inima el. ii dă n obraz cu vorbele: „âra măi!., da-u-ar dracii, da şezi ghinişor, c-amuş strig pe mama. ; oii .ia du-te la dracu*.
   încă ceva mal frumos, do se ’ntimplă că ’n locul fetei să ia pe cile o babă ; cît înh’adins, cil iti greşală. apoi s’auzl ha jocuri şi ocări cu acelea , numai pe cînî să se în 1 împle.
180
ŞEZĂTOAREA
   Nu-I vorbă, că şi o samă de fele-s dracu; es intr’adins, să poală fura busuiocu de la clopotul băeţilor, după care imblă ca după iarba dc leac; le trebuie de pus in lăutoare. doar or fi şi ele dragi la lume, ca şi urătorii.
   Toate obiceiurile acestea le am găsit la |arauil clmpeni, dar nu tocmai aşa la munteni. In traiul meft de trei ani în Neagra-Şarulul, am văzut că’n satele de pe răzeşiea Dor-nei, îi puţin lîaz iu noaptea asta. — In anul intăî cum vine sf Vasile, aşteptam să văd zbîruiialâ ca la şes ; cînd cdo ce să văd? te meri ce şi mai nimică, de abia clţîva pluga-raşi cu clopoţelul. In colo, pace bună. — Da ’ii schimb crişma satului gemea de gospodari. Nu tot aşa am văzul la clmp; fie care-şl duce băutura acasă, şi cinsteşte pe fie-căii mari şi pe plugarii ce ură mai frumos.
   Intru cîtva să le dăm dreptate şi Dornenilor că la aslâ vreme nu-şi fac pitrecanie mai întinsă; de unde Dumnezeu, dacă la dinşii in vatra satului cit is mai dese casele, in colo par* că-s zvirlite din ţepoi; una ici pe o ripă, alta po un deal, altele prin cele înfundături de munţi. Fie-careclt a putui a căutat să se aşeze ’n mijocul moşiei lui.
   Şi iacă la cîmp din ce fac halacania (vuietul) cea mare: unul care ură la fereastă, sună şi clopotul ; altul trage buhaiul\ altul mai din colo, zice de jele, ori imi arde cile o horă din flucr.— In unele sate mai pocnesc din haraptiice (bice raaii împletite din cînepă şi bat doba (o piele întinsă pe o veşcă de sită).
   In toate satele este obiceiul ca urătorul să zică la cei alţi: „ia mai îndemnaţi flecăi! Cei al(î ii răspund : chăii..i băi!..» Cit (ine haitul, urătorul se hodineşte Aşa fierbere-, pină în ziuă, de clocotesc satele.
   In uratul tuturor, am auzit poveslindu-se despregiuptnv
şezătoarea
m
    Gazda oii bădica Troian şi c-o căutat un loc curat, de arat şi semanat, pe lingă care îndrugă verzi şi uscate.
      Sfîrşesc cam toţi in felul acesta: cile hapuri, hopuroate, la m7/1(1 ani cu sanatate; cile kopurî. kopurde, la mulţi ani cu Jloriccle, saă cu un Jir de mintă creaţă, să od lri~ udată Dumnezeu viaţi i; cu un fir de busuioc, se vi tr im iota Dumnezeu noroc.
      De toată grămăgioara cu urători, se dă muUămită un colac. De la cel chiaburi se duti şi bani.
      Un al doilea solG de urători sini cu colinda dar nu imblă de cit ţigani.
      Al treilea soiă, vine ceata flecăilor cu jocul, care se face în felurite chipuri; prin unele sate imblă cu capra% în altele cu mala nea, In altele cu ursul.
      In salul Dolhasca, fiecăil Îmbla cu capra, pe care o în-jgheabă ast-fel : din un lemn, fac eliipul unui cap de capra. Bolul, coarnele şi gitul îl împodobesc cu felurite zgărdiţl (mărgele mici, de diferite culori. înşirate pe aţă/. De glt leagă un lâicer cusut Iu două, sub care se ascunde un flecaG, care joaca capra. Alţi flecăi se fac lurc%\ îmbrăcaţi turceşte. Alţii se iac arabi fharacliî). înbrăcaţi tureeşle numai cit Is unşi pe faţă şi nilnuri, cu cărbuni. — Unul jidan, altul jidancă. Unul moşneag şi altul babă. Alţii ţi-ganu cu ţiganca ce glceşte cu ghiocu. Alţii feţe, Inbracaţi feweeşte.
      Cum ajung in ograda gospodarului, scripcaril încep a ciuta un joc pentru capră. — Intră în casă, şi joacă puţin capra.— După ea turcii şi arabii, luînd ta joc felele lor şi pe a gazdei, dc sini. De cum s-aO văzut In casă, ţiganca începe a căuta cu ghiocu pe la cei de gazdă şi dintr'un
isa
ŞEZĂTOAREA
  car ca minciuni scoate-o mulţime de haz. — De alt;! parte jidanul intr’un colt îşi face rugăciunea, finind o carte în mină. Mal despre uşă, capra scutura clopoţeii de la git şi din cînd în cind da cu coarnele după cei din casa. — Nu mult joc, şi Intra a rind moşneagul cu baba, învirlindu-se cu ghihele lor poznaşe, iar mai de o parte jidanul cu jidauca.
     De cum joaca, îşi caută prilej unu altuia de a se cion-dani. Nu mull, şi sa îeu la sfada. De poreclele cc-şl pun, . şi cum se slujesc unu la altul, trebue sa te [n cu mina de inima cit rizi.
     La urma vine şi rindul ţiganilor la joc, cari aşa lmblâ-tesc. cu picioarele si pocnesc In pămînt, de par-că bat cu ciocanele 'n şatră.
     In salul Hîrţoapele, nu se gătesc aşa frumos; o parte se 'nfaşură cruciş presle spate cu curele cu naslurl şi-şi zic arnâuţr, o altă parte se fac fete, îmbrăcaţi in slrao fe-meoşll. Moda lor îi de îmbla cu clopot şi ură la fereastă întâi. Pc urmă intra ?n casă de joacă. Pentru asta lo zice că Imblă cu mal ane a.
     Iii satul Giuteştiunul joacă capra, care-i făcută mai ca şi la cel din Dolhasca, numai atita că acel ce-o poartă, nu-şi ascunde sub ea de cit eapul şi umerilc. Un altul joacă un căluţ mic. pe carc-1 fac ei din lemn. Capul şi coada par’câ-s chiar agidoma. De presto mijlocu lui spin zură o Invălitoare, sub care se ascunde cu capul flecăul cc-1 joacă. Pc desubt are de ce trage, de tot poartă coada în .sus şi *n jos, cu care plesneşte capra peste bot. împrejurul lor joacă ceilalţi Oecăi şi scripcarii le cîută.
     Fetele care-s scoase la joc, de ’nainte şi-afl încliipuil
ŞEZĂTOAREA              183
cîle-uu colac de cei raaii, pe care 1 daă flecăilor, pe iîugâ cinstea cu rachiă ce o dati piirinţit lor. O parte din tleeăl, îs făcut! fete. Cltf-va se fac ţigani cu urşi flccăl înbrăcaţî cu cojoace pe dos). Cit joaca llecâii cu fetete înprejurul caprei şi căluţului, ţiganii cu urşii lor stati de-oparte. Cum stau de joc aceştia, es diu dosul flecăilor ţiganii cu urşii şi Încep a juca.                                •
   Iu Drăccnt flecăil îmblă şi cu clopot de ură ntâl la fe-reastâ. — Doamne! Ce raînia lut DumuezătS il de cum ajung aceştia sub părete; unu ură, scripcaril cintă. unu bale doba* alţii pocnesc din harapnice, altul zice din fluier, şi cîte o dată mal chiuiesc cu toţii, de tc la groaza, ne mal ştiind ce-I
   De obicelti iî poftesc in casă. Mal lot! is schimbaţi de nu-1 poţi cunoaşte. Pac şi capră, care-1 mal ca ’n celelalte părţi. — Se mal fac mire cu mireasaf şi cel de pe lingă dlnşil: babă şi moşneag, iar citi mai slnt, toţi Inbrăcatl în strae nemteşt!; care mal de care mal flenduros Tare-s hlzl; unşi cu tăciuni pe obraz, alţii cu obiazar» de tîrg or! făcut de dlnşil din petici, şi pe cap cu fel de fel de liulerce (chipiurî) făcute de el.
   De cum au intrat în casă, scripcaril cintă şi unde, măi tată, mi se prind dc mină la joc, de pare că-s draci de pe comoară. Ha Iacă mal zic şi strigătele ’n joc după cum le 1 moda satului.
   In comuna Bucium de lingă laşi. am văzut iu anul 1885, cu ce veselie se desfătau roininiî de prin văile de sub dealul Răpedea, spre Sf. Vasile. Şi acolo bătăii îmblă cu clopotul*
cu buhaiul, cu biciul şi cu lluerul. iar tbcâiî cu nunta.
                                                , -'—1 ■
   Meşteşugul cum şti ti a’şl înjgheba nunta, ml-a căzut tronc ne inimă ; şi nu pot să uit desfătarea ce făceau la curţile
181
ŞEZĂTOAREA
boereştf şi Ia casele ţărăneşti. Eraţi peste cincl-zecl de fle-căl; toţi purtaţi cu regulă militărească. Unii din el ţineaţi In nişte bete lungi, nişte beşid dc hârtie boită, Iu cari ca n nişte finare ardea ti luminări. Cu acestea luminai! mai ca ziua, drumurile cele Incllcite printre vil. înainte aveaâ de cSnnaci: goruiştl. dnl>oşerI şi muzică; toţ.f militari. Tot tntr’un pas mergeaO de Ia o casă la alta.
   Cum poposeaD la o casă. de odată ieşati înainte: mirele cu mireasa, socrul cu soacra şi starostele, ocolit! de cei alt! flecâi, cari schimbat! in strae, se închipuiai! mal din toate breslele: boier, jidan, cioban, fete mari, vornici, moş* ueag şi babă.
   Găteala miresei (un băitanaş tlnăr,, faţa el frumoasă de puteai s'o tal cu ’n fir de păr* şi cum mal sta şi smerită, \\\ venea să juri că-l agidoraa mireasă. Pe de altă parte starostele, rare era de tot un gură bogota, curgeai! girlă minciunile din ri; aşa 'n cit chiar suparat de al fi fost, te făcea să rizl. Unde ’ncepe a stărosti pe mire, dragă doamne. îi lăuda; că-! imbracat (arată uu deget a) minei tu sus; adkă gol ca napu): nu he încetişor, cînd n'are ce). are cinci stoguri dc pn, trei a Imiendul şi dau fi-a julauntul (ară-Undu-I CU degetul); arc doi boi; or creşte el, morar ni-s rîtei • şi mal multe alte braşoave de acestea.
   Prin unele sate, iml spuneai! că urătorii se închipuesc dracii cari se adunai! la feruasla lui Sf. Vasilc, şi ca să-l năucească de cap clnd scriea, sunau fel de fd de clopote, fiere şi hîrburl.
                                             S. Mihăilescu