Anul IE No. 7. 1895 DIRECŢiA Şl ADMINISTRAŢIA IN FĂLTICENI FĂLTICENI Tipografia şi Librăria M. Saidman ■ CUPRINSUL Pag. 129 Picală şi Tîndaiâ . . . 133 Strigoii........................... 135 Glume . . . * . . 136 Desclutece .... I45 Medecina veterinară populară . 148 Superstiţii , • . . 151 De ce mănîneă cinele şi miţa Iarba, * şi de ce esa şerpele în drum 159 Cintece Gh. Popescu loan Cândea S. Mihailescu I. Theodorescu M. Lupescu E. Patriciu * M, Lupescu M. Lupescu Pîcala si Tîndala * (Poveste) _ Cică o tost o dată, ca nici odată; cică de nu era, nu să povestea. Aceasta era pe cind ningea pe mirişte şi să prindea peşte pe brazdă. O fost odată ud om picilicî, Picaîă, ce-1 fugăreaţi oame- neî din casele lor afară. De ce î Pentru că pe toţi îî pictlea, iar pe el nimenea nu-1 putea. Dar vorba ceea : «Ulciorul nu merge de multe ori la flntînă.» După ce .Pîcală colindasa toată lumea, se intilni cu Tindală. -Ce mal faci frate Tmdală ? zise Pîcală. -Rău frate răspunde Tindală- înţeleg, că nici lu nu gîndeştl de lucru; bal să ne apucăm argaţi la popa, poate că vom duce-o bine. Sâ duseră amîndol Ia popa şi se tocmiră argaţi. Pe Pl-cală l-a pus să sape lin beclu, cu tocmală ca la lie-care svîrlitură de lut să-l dee cite o prescură ; iar pe Tindală l-a pus să-i pască o vacă şi putea să doarmă toată ziua, Anul III No. 7. 1895. 130 ŞEZĂTOAREA fiindcă vaca era foarte blinda. Adoua-zi fie care era la luc» rul său. Dar ce Ii să ntlmplă ? Plcala, de cîte ori asvlrlea lut din groapă, popa, care sta pe mal cu clrja In mină. In loc de prescură, îl da cîte o cirja in cap. Sara, bietul Pl-cală, era cu totul măcelărit de trudă şi bătaie- El să gin* dea ia Tindală, că e fericit că s-au dus cu vaca la păşune. Dar nici bietul Tindală nu era mal fericit, căci vaca era mal îndrăcită de cit popa ; ea mergea în fuga marc nouă hotare, şi de stat nu mai stătea, ci iarba din fuga o p ăştea Sara, clnd s au intîlnit amlndol, au început a se întreba cum au petrecut ?iua. —EI, zisă Picalâ, al dus-o bine ? —Da, răspunsă Tindală, toată ziua am dormit, fiind că vaca a păscut singură pe lingă mine- —Dar iu cum ai dus-o cu popa ? —Foarte bine ! De clte ori asvirleam cu hirleţul lutul afară din groapă, popa îmi da cîte o prescură, şi iată vezi, pintecele meu e doldora, ba am dat şi de* pomană, căci n'am mal putut minca. -Pftiul, bate-te să te bată am uitat să-JI las şi ţie clteva, dar uu-î nimic, dacă vrei, rămii mine în locul meu şi te vel sătura. —Bine, primesc Acuma fie-care rldea In glndul său că s-a inşălat unul pe altul- A douazi Plcală s-a dus cu vaca, iar Tindală a rămas la sapat —Of ! Of ! Of I se văita Tindală în gîndul său, clnd a văzut că popa în loc de prescuri fi dă cîrje. Val! Val! Vai ! zicea Plcală, clnd a văzut că fuge după ŞEZĂTOAREA 131 vacă toată ziua, fără macar să mlnlnce, cad du mai avea vreme. Ah ! tâlharul, cum m-a înşalat, zicea Tîndală. Dar las, că-mi va pica el In palma ! Ah î înşălatorul, cum m-a amăgit, zicea Picalâ. Eil, da-1 voiu coace eu ! Ce să intimplâ însă ? Sara clnd popa a lasat pe Tîn-dală în groapă, ca sa mai sape el singur, plnă popi va face mincarea, Tîndală sâpînd, dâ de un poloboc pe jumătate cu galbeni. După ce vine şi Plcală, mlncâ cu toţii, apoi să culcă el pe prispa afară, şi popa in casă. —Ştii una frate ? zise Tîndală, tn groapa unde am săpat, am găsii o comoară şi pupa nu ştie de ea ; hai să luăm banii, ciţl vom putea, şi să fugim. Luară un sac, se duseră la poloboc, dar fiind că groapa era adlncă şi polobocul pe jumătate, a trebuit ca unul din ei să se vîre in poloboc, să pună banii în sac şi sâ-1 dea la celalalt, apoi să-i ajute a eşl şi el. S-a vlrît Tîndală, a pus bani cît putea să ducă, dar s-a virît şi el în sac, şi a dat funja ce era la sac lui Picală să tragă sacul aiarâ. Picală, cum a pus mina pe sac, tulea bâete, şi lasă pe Tîndală In poloboc, aşa gîndea el. Umblînd mai toată noaptea cu sacul In spate, a ajuns la marginea unei păduri, s-a pus să se odihnească, dar de oboseală a adormit. Atunci Tîndală ese din sac care nu era legat la gură ; ia sacul in spate şi tulea bâete în pădure. Clnd să trezeşte Picală, era ziua mare ; se uită să vadă sacul, dar ia sac dacă ai de unde. 132 ŞEZĂTOAREA Ce să facă, cum să o Întoarcă, să-l poată iar Înşela să alba şi el parte din bani. î Să glndeşte, se ră>glndeşte, şi a găsit. Se apucă şi ju-peşte un teiu, faitul de popa ne-a pus pe copcă, amar ni-a înşalat, multe ciiie am mincal, sfinţite, blagoslovite, de nu le puteam Înghite. Inpâcîndu-să Plcală cu Tlndală, cu condiţie de a nu sa mai inşăla unul pe altul, făgăduind fncâ ca nici pe alţii să mai inşâle, s-au pus şi au inpârţit banii, şi s-au dus fie-care în lumea Iui, şi de atunci şi plnă astăzi li-a rămas numai numele. ŞEZĂTOAREA 133 Şi clnd cineva dă peste un Inşâlător de-1 Inşalâ, atunci zice că a dat peste Plcalâ sad Tindală. Şi eu Incâlăcaiu pe o strună, şi vă spuseîu o minciună. Incălicăiu pe o poartă, şi v-o spuseîu toată. Srrisft do fih. TOPESCU învăţător în Drâguşeni {Suceava] STRIGOII n i) Strigoi! sint şi ei oameni ca toţi oamenii, numai au chemarea de a face tot râu- El pe din afară nu se cunosc, căci sint ca şi ceilalţi oameni, şi ei lucră în ascuns; lucrul lor de căpetenie este a lua laptele dela vaci şi a fura griul din şură pe timpul îmblâtitulul. Oamenii Insă au ajuns a-î cunoaşte şi anume aşa : Dacă vaca. In loc de lapte, dă sînge sau nu să lasă să fle mulsă, atunci proprietnriul vacii, ca să afle cine ea-cela care i-a luat laptele, nu are de a face altceva, decît lucrul următoriu : Primăvara să iasă Ia pădure, şi şerpele care l-a vedea mai întîi înainte de Sîntuî George, care şerpe e verde şi cu flori la urechi, Ia şerpele acela să-l tae capul cu un ban de ârgint, o bucată de 40 bani, sau o băncuţă (pi-ţulâ) austriacă de 10 sau 20 cruceri; capul şerpelul săi- 1 1) Veaff ’ol. I. p. 24a. 134 şezătoarea poaite 9 zile în şerpar, şi după aceea să pue în gură un căţel de aiă (nsturoiu), să-l sădească în grădină, şi după 9 săptămlnl va face frunze. Atunci să-l scoată din pămînt şi să-l pue în pălărie ca pe o floare. Dimineaţa, înainte de a scoate vitele la păşune, să iasă de laturea satului şi să se posteze la un loc ascuns, apoi va vedea strigoii călărind pe vacă. Lucrul acesta trebue făcut aşa incît să nu fie văzut de nimeni. Aflînd odată pe strigoiul care î-a furat laptele, nu are să facă altceva, fără cînd mulge vaca, să-şi facă cruce şi să pronunţe de trei ori numele strigoiului; atunci strigoiului i se Ia puterea şi în scurt timp moare. Strigoii cari fură bucatele, Îşi Îndeplinesc misiunea diavolească aşa : el au nişte broaşte mari, de coloare cafenie; pe acestea le trămit în şurile oamenilor unde stă griul grămadă ; ele Işl umplu guşile cu grlu şi-l aduc acăsă la strigoiu. Fiind ele foarte multe, şi pagube mare pol face. Pe astfeliu de strigoi II află păgubaşul aşa că prinde o broască de aceste, o pune în o oală nouă (ol) de pămînt şi o pune la foc de se Încălzeşte ; cînd începe a arde olul tare, broasca Începe a sări, şi în timpul acela strigoiul respectiv, care a trimis broasca să fure, vine la casa păgubaşului şi se roagă de iertare. Dacă este ertat, se duce acasă, dar nu mai poate face ce a făcut. Dacă nu se arată, moare. Avrig (Transilvanier) loan Cândea ŞEZĂTOAREA 135 XIII i) Clnd întreabă cineva dacă-I departe pînă în cutare loc, cel glumeţ îl răspunde : Ia numai un deal şi o vale şi o limbă de pădure, şi o fugă de eapâ pînă ce crapă, şi mal fuge o bucată cu pielea în spate. [AmittI în Doihascax Suceava] XIV Un ţigan se duse la praznicul unul romîn unde servise şi de cioclu. Acolo ca de obiceiu, i-a dat un colac cu luminare, şi mîncare de agiuns. După ce se ridică toţ! de la masă, ţiganul rîmăne în urmă. îşi pusese ochii pe un căţel ce era cu clopoţel la gîtţ şi tot umbla prin casă. De tot să i-1 dea lui. In cele din urmă Rom Inul i-1 dă, numai să se ducă. Ţiganul cum mergea fudul pe drum fă-clndu-şl socoteală, zice : De la doi morţi, am doi zloţi, In mină colac cu lumină, In urmă căţel cu clopoţel. [Din Neagra-Şarulul, Suceava.] XVII O femele se întllni cu o cumătră a el case începe a i se jelui : Doamne, cumătră, nu ştii ce ruşine o Intrat în 1 1) Voz! voi. I. p. 85. 86, 209, 220, 281-283. 136 ŞEZĂTOAREA casa noastră, fata mi-I îngreunată. -Da taci cumătră, că la no! îs amlndoauă. Da oare ce să fie ? Să vede că aşa-i anul. (Din Dumbrăviţă, Suceava) S. Mihăilescu. A Dl POTCl IV x) Ma~) luă!0 pi caii, „pi cărări. Cin o fost la mladzî cărări, M-an tlînit cu noattîtlzacî şî noaOÎ di potciol, cu 99 di potci \ 99 di ghiotorl, 99 di gkiotoriţî ; 99 di diochilorî, 99 di diochitoari ; 99 di rihnitori, 99 di rlhuitoari ; 99 strigoi, 99 strîgoalci ; 99 moroi, 99 moroalei ; 99 clumol, 99 ciumoalci; 99 săgetători, 99 sagetaloari ; tăti cu citi 9 săpi, 9 hîrleţî, noauî cuţîti briclil ascuţiţi. —Uni mer£ţ, un'-va duceţi ? —Ni duc&m la cutări capu sî f-1 taem, carma sl T-o mincăm, 1) Veri voi. I, 57. 253, şi voi. IT, 90. 2) Asupra pronunţării acestui n. tipărit cu iitoro ingn^ato, veri voi. II. p. S4. ŞEZĂTOAREA 137 sîngili si i-1 bem, clas di moarti sH lăsăm. —Mu va duci't la 1, ducefî-va ’m marila, c’acolu-s peşti albghi : capu IM tact. carnla H-o mincaj, slngili li-1 beţ, clas di moarli li lasa{ ; şl va duce{ pişti vine$i, c-acolu y aştlapti: cu mesî ntinsi, cu faclif aprinşi. Acolu sî va topkiţ, acolu sî va izarlţ_ acclu sî pkeriţ^si raspkeril din moalili capului, din fala obrazului, din zgîrcu nasului, din tăti masa lut fii. din tâli osuţîli din guriţî, din masaluţi; din okl, din urekîu|î, din rarunkl şî din plomlni, şî din tăli ’nkielurelili ; sî pkei sl raspkei : ca roaua di soari. ca spuma di mari, ptful! Iar cu lari sî sal sl rasa! bun sănătos, gras şl frumos, »f * 138 ŞEZĂTOAREA Ca Domnu Hristos, ca Dumnadzăti ci l-o la sat, ca mă-sa ci l-o fatat, ca soarili din sanin, amin ! Ia aş£ sî disclntă : sî aduci ollaci dî apl ni'nceputî în-tr-o ulcioî ; tragi apu tril cărbuni cu vlrvu cultului, îl lei cu mina şt-1 pul în ulc&, şî-l sllngî şl dzîcî la cei dintîlâ: •aista-î di potcl,» la al doilîa: ai9ta-I di diochiti,» la al triilia : aisla-i di mnerari, di coscari, di strigări.- Pi urmi iei om cu{lt şl to tal în cruciş şl discînţ cum cum tl-am învatat. Sî dîsclntî şî far di cărbuni stlnş ori şî’n usturoiă. Din apa ori din mujdeiul făcut şl disctntat, si b£ di 3 ori şî sl spall bolnavul pi frunţi, la inimi şl pişti tăt trupu. Ci măi ramlni. torni la ţiţlna uşi şî răstorn! vasu cu gura’n glos, daci-I noaptea ; Iar daci-I dzîiia, torni pl-om dobghitoc di ţt-1 damtnî; Iar di nu, torn! pi-om par şl rastornl vasu cu gura'n glos, şî-I leş în vîrvu parului. Auzii do la baba Gheorghieasa din Cotirgaş (Suceava). Dl TURBl Sî discîntî In sari, ori în apî c'on cuţit. Cu cuţîtu st«faci sămnu sfinţi Cruci, şi si disclntt di trU ori, dar sl cii doi barba# ţ-o fimei, ori doaul fimel şl-om barbat ; Iar di dis-clntl numa unu, atunci trebui si dzlcl discînticu di noaul ori. La oaminl sî discîntî în cofa cu apî, şl In scurt timp că (ei es cu pkişetu : «Dl-a prii-Prifti. «dl-a mano-Manolea, «di-a codi-Codaşnic !> ŞEZĂTOAREA 139 Dl N EJIT i) Sl disclnti măi ales cu bochioi 2) ori şl cu all-ceva prim pregiuru ureki, dzîcîn : Fug!, Nejîti, pricăjiţi, cî tî-aglungi ursu mari din păduria mari : cu gura casca ti, cu sula-ascuţati; cum tî-aglungi, cum ti’mpungi ! Di M A R I N 3) Si Ie sămlntl di cinipî şl putrigalâ di răkitl roşi. Cu putrigalu si afumi; Iar săminfa aî faci lapti di sâminţi şl si discîntî ’m el şt sl da calului sî bei: wS-o dus tăţl crai, tâtl Imparafl la bătălii, ş o audzlt şl Mărin dim piutici, şl s-o dus şl el : uni cucoş nu cîntî, gomot di omţ) nu s-audi. S-o dus dim frunţi, dim urechi, dim inimi.* Auzite de la haba Rafia, din Co tfrgaş 1 Suceava) în vrîsta do 121 oul. Dl OBRINTIT. III 5) Si disclnti 'm fărint ort pi răni c’on dup dt lini lai nis-palati şl cu păr roş, di 3, o, 7, 9, ori : " 11 BoniA de urechi. 2) Nişte flori gal bonn < ari se culeg la uufr-Cmcel. 3] Alfirin aste o hQglă la cal, o umflătură la piniooe. 1) Zgomot, gălăgie, larmă. 6j V. voi. I, 200 ; voi II, 89. 140 ŞEZĂTOAREA Oai lai bucala! * zbgblîrT pi di’n coa di mări. cioban lău bucâlău şuiri pi di’n coaci di mari. O’ncetat oala di zbgherat, cîobanu di şuerat. Cum s-o alinat oaia di zbgherat, şl ciobanu di şuerat, aşe si ’ncetedzî şl s! sî alinedzl : tăti obrintiturili, tăti orbălţiturili şî săgetăturili, tâti înflăturili şî tăti roşâţîli, tăti săgeţîli, tăti răutâţîli tăti dureriii sî si lecuîasci şî si si tămăduiascî ! Dl ’NCUlET Sl le o lacati înculeti şî sî puni in apî şl acolu (în apî) si discui. In apî si măi puni şl găinai di pasîri şl sopone- li şî sl dă giti si bei. Cin sî discui lacata, sî dzicl-aşâ : v—' La fintîna lu Adam 9 feti di jidan : ' 3 Incuă 3 discul 3 şlputu slobodzâ!» Dl ŞOPlRLAlŢl (gliei.) Sl freacî gllcili cu usturoiă şi cu unt, da freci ştii coJe... Îndesat, nu şagl şl dzîcl : ŞEZĂTOAREA UI 9 babi, 9 feti, 9 şopîrlăiţl, nici o babl, nici o fatî, nici o şopîrlalţî ; 8 babi, 8 feti, 8 şopîrlalţî. nici o babi, nici o fatî, nici o şopîrlăiţl : 7 babi, 7 feti, 7 şopîrlalţî ; • • « • • 1 ~ • numa o babi, numa o fatî, numa o şopîrlalţî. nici o babî, nici o fatî, nici o şopîrlatţh o 1 h n \jx- Duminici dimineaţa, pi inima goali, aduci di la pîrăil ori di la o fintlnî, ori di la on şiput (zghiab). o ulcâ di api ş-o pul su icoani. Luni dimineaţa torni pişti ie o ulcicî di api din cofi, di cei ramaşi di Duminici sara, şi măi aduci, to Luni, o alţi ulce di apî proaspitî- Marţi lari măi torni pişti ie o ulcicî di c