< Kcviâtă pentru literatură şi tradiţiunl populare Anul HI No. 5 şi 6; Ianuar şi Februar 1895 DIRECŢIA Şl ADMINISTRAŢIA IN FĂLTICENI FĂLTICENI Tipografia şi Librăria M. Saidman ABONAMENTUL 5 LEI PE AN A se adresa ori ce corespondenta D-Iul ARTLJR ROROVEl In Fălticeni CUPRINSUL Legende Populare : Antihlrsu, Cutremurile de pămînl, Pămintul, Apa, Felurile de ape, Potopul lui Noe ..... T. Bâlăşel Hora . . . . , . S. Mihailescu Prcminte-Solomon şi plugul de aur. Cind se tăia oamenii cel bătrlnl, Balaurul din.Ţiclău, de lingă Tătăruşî, De clnd o pustiit Moldova limbile pâ-gîne . . . ' . . R. Marinescu Vulpea şi lupul ... M. Lupescu Moartea - . . . , M. Lupescu Leac contra frigurilor * . C. Teodorescu Cintecul lui Istrail • • M. Lupescu Descintece: de muşcătură de şerpe ; de deochi ; de spăxiet ; de gilcî . . . P. Herescu Superstiţii C. Gherghinescu şi I. N. Constantinescu Strigăte in joc S Mihailescu şi T. C. lonescu Bobii . ... M. Lupescu Bibliografie- LEGENDE POPULARE n ruin re • . * ANTIHlRSU Clod s-o răi lumea dă tot, cînd s-or omorî frate cu frate, cînd or uita oamenii să să mal închine lu Dumnezăti şi s-or abate in voia dracului, atunci s-o supăra rău dă tot şî Dumnezău sfintuleţu, ş-o aduce vremea dapoi peste noi păcătoşii. Da cică Dumnezău ne-o va arăta multe semne cînd s-o apropia vremea dfapoî; aşa cîc-or fi foamete mari pă tot pămlntu, dîn pricina seceLilor; s-or scula limbotetiii peste limbotaiii şl se va bate crucea dreaptă cu crucea dreaptă, (creştin bun cu creştin bun), şî or fi cutremure dese dă pămlnt, şl s-or arata stele cu coadă: şt cînd a fi aproape dă tot, o să fie lumea a Neamţului, o să cază frqnza bradului şî n-o măi fi dă loc ruşinea fetelor1'. Atunci Dum-nezăO o lua apa după pâmint şl vi nu dă nu s-o măi găsi apă dă băui, şî toate dobitoacele or muri dă sete, şî nu sa va măî găsi vin nici pentru sfiuta leturghie. Frunza telului o fi numai cit paraua, şî In locu api va işî bani, şl oameni! or alerga cind or vedea banii, socotind câ e apă, da să vor întoarce Îndărăt plîngînd. şi aşa să va sătura lumea Îl. HnrpOru] ■nlllmtet*. in lloanvi sn compui sji Uf* căinarea nilul, un? u n«w rftcieA violotA in mijloc; nron o ruşinea fotelor. S<- zioe câ tiiAI înainte orn oii paraua, flnaroa vinlotA. Anul III No. 5 şi 6 ,—Ianuar şi Februar 1895. 98 ŞEZĂTOAREA _ dă bani, că preş. îşi pune capu după el. Atunci va fi un chiu şl un vai, cum n-a mă! fost dă cînd lumea şl pămîn- tu ; va şl pruncu in pîntece dă maică. Atunci va işî şi AntMrsu în lume. Şi Anlihîrsu o să fie făcut d’o fală dă ovrei, fără să se culce cu om. Anti-hîrsu va creşte Iute, într’o zi ca înlr’o săptămînă, într'o săptămînă ca într'o lună, într’o lună ca într’un an, intr'un an ca în zece ani, şi cînd o fi dă trei ani; are să fie om mare cu mustăţi şî cu barbă ca toţi oamenii. Şi atunci cînd o fi dă trei ani, o să stringă mul Le spurcăciuni dă ovrei şî e să umble cu el piu lume. Antihîrs o să stringă în saci baligi dă vite şî dă oameni, şi să zică că are pîlnî în saci, şi o să slrîngă în buţl ud dă vită şî dă oameni, şî să zică că are apă, şî o să zică că alor dă s-o închina lui, le dâ pîlne şl apă Atunci mult» oameni slabi dă îngeri o să să închine lui, şî o să le dea băligf, şî ud; atunci el vor plînge şî s-or căi, da Antihîrs o să-I lege şi n-or să mal scape din ghlara lui, şl Dumnezăâ s-o mîniâ pă el, că s-a dat jn partea lu Antihîrs, şî va fi val dă el. Atunci toţi ar trebui să n’asculte dă Antihîrs, şî măi bine să rabde, ca măi bine le o fi lor. DumnezăCi va trimete pă sfete Ilie şî pă sfete Petre să să bată cu Antihîrs; Antihîrs va război pă sfete Ilie şî-1 va tăia capu, şî atunci va lua şi sfete Ilie moarte, că număl el dîu toţi oamenii n’a luat moarte. -Singele Iu Sfete Ilie va fi greti, şi cum va pica pă pămînt, pămîntu să va cutremura: pămtutu să va mal cutremura şi mii tare din temeliile lui, că atunci să va uita Dumnezău asupra Iul, şi-l va blestema, şl el va lua foc şî să va aprinde, şî va arde dă noauâ stinjinl, şî va rămluea curat cum a fost d-înlîl. Atunci va arde şi Antihîrs cu toţi ovreii lui. Dumuezăfl ŞEZĂTOAREA 99 va face altă lume noauă, care să nu mâl mănînre şî să nu măi bea ca noi, şî nici n-o mâl fi păcătoasă ca lumea (Tăcu. Cutremurile de pămînt Pămîntul 6â cutremură cînd Iuda isprăveşte dă ros cile o furcă d’ale pâmînluluî. Să mal cutremură cînd să uită Dumnezăfi pă pămînt. Cind să cutremură uşor şi puţin, atunci Dumnezăfi să uită cu un sfert dă ochlu la el; cînd să uită cu o jumătate dă ochiu, să cutremură măi tare şi măi mult. Dacă s-ar uita cu uu ocliiu. s-ar cutremura tare da tot, s-ar dărîma casele, ar prăpădi lumea. Dacă s’ar uita cu amîndol ochii, ar sări pămîntul dă la locu lui, şl-ar sări din ţUlnl. Număl la vremea dă apoi are să să uite DumnezăQ spre păminl cu amlndol ochii. Pămîntul să mâl cutremură şî cînd nechează caîu Iul Alisandru Machidon, Duclupalu, care a băut apă vie şî nu are moarte. El trâeşte prin oastrovile pustiilor dă mări. şî cînd ii vine dor dă stăplnul lui, nechează dă să cutremură pâmlutu. Cu cit s-or îndesi cutremurile, cu atlt să apropie vremea dă apoi. Cutremurile dă pămînt măi sunt semne că are să să facă războae între împăraţi mari, ori între crai. Tot cutremurile măi suni semne ca are să fie foamete în lume, boale, clumî, holere, şl alte multe răutăp. iSytiĂO de Aiîiudn MihAiţa ilin corn. Şli'fftneţtil, VTlcaa) PĂMÎNTUL P&mintu e rnumâ la lumea întreagă1'. Dar pămlutu nu 1|. Fohoml sul« iitunolc dr 'Itmin*. inţelrţie tor ce «ste supmfaţa pămin-ului. ORClurtnd corpurile cereşti* 100 ŞEZĂTOAREA e mumă ca mumele ăle-lalte, el ce naşte, după ce îl creşte, tot el îl ruănmcă; că, ori om, ori dobitoc, ori copac, ori floare, şî toatc-toate din lume, diu pămînt sini născute, din pămînt cresc şî tot în pâmînt inLrâ. Pămintu pă toate le raăuîncă, d-aîa şi vorba romlnească: «Minca-l-ar pămîn-tu» «L-o niinca pămintu». Pămintu e şi el tot o jiganie mare cu gură. „O ura pă-mlutulur sau „gura pămlntulul l-o ’nghtyp ori „l-o soarbe sorbu mărilor4" unde s’adună toate apele din lume ; are inimă, „inima pămîntulul*, asemenea şî coadă, «coada pămintulul», cum vine vorba. E păcat tare să drăcuî pămintu, că el te ţine, din el te arăneştî şi in el Intri, cînd ţ-o veni sflrşitu. Ş’apol şî el cind te-o apuca, să lasă greu pă tine, şî în Ioc să-ţî fie «plrină uşoară» o să-ţl fie «uşoară ca pealra dă moară». Dar cît ii fi şi-l trăi, să fiî vrenic, să munceşti pămînlu ca pă el, că şî el dăslul te-o freca cînd îl întră în el. Cine sparge hotarele, dâ să întinde să la pămintu dă la altu, e păcat mare, pă lumea ailaltă duce în spinare pă-mîntu luat cu hapca. Pămintu înghite pă tojl blestămalil dă Dumnezâu, cum vine vorba: „Mă mir cum îl rabdă pămînlu, dă nu să crapă să-l înghijă* şi „cum nu se cufundă pămintu subt el*. P’aşişderea şi vorba cîntcculul: „Cine ml a lăsat urîtu „Nu l-ar mâl răbda pămintu, „Şi nu l-ar putrezi trupu..." Pămînlu. pă şarpele care a muşcat vr'un om ori dobitoc, la Pobrejenie* 1' cind intră toţi şărpil în pămînt, nu-1 primeşte să intre in el, şi Invcninalu de şarpe iasă singur la drum să-şi facă dă olovenie. (Culege din Ikigd&neştl şi Ştefineşd. jud. \ ăloea|_ I) Schi in l>arcn in l'nţd (G August). __________________ŞEZĂTOAREA______________________ ICH APA. Apa e făcui ă dă DumuezăU, ca să ude pămînlu şi să-l pe d-asupra el. Apa e soră bună cu focu. dar apa e soră măi mare. câc! birue focu, il stinge. Vai d-ăl dă înjuri i şî drăcue apa, că tace păcat mare, căeî apa e sfintă in lume, că dacă n*ar fî apa. n’ar mai fi nimic in lume, ar fi pustiu. Făr dă foc să zicem, că tot ar măi putea omu.dar făr dă apă nu să poate; apa adapă toată lumea, o curăţă, o spală dă toate înpuţîclunileapa e curăţenia lumii. Chiar şi bă-bâresele, cînd dăscintă, tot cu apa sparie boalele, cînd zice „Cu cuţitu te-oiu tăia, „Cu mătura te-oiQ mătura, „In ape mari te-oiu îneca...." In fundu apelor mari, cum ar 11 d’o pildă .• Oltu, Dunărea, MăriJe-Negre, Îşi au dracii, ăl d*au căzut în apă, casele lor, căci dala le şi zice lor lumea: „ăl din baltă", «fir-ei îu baltă*. Acolo in apă stau el dă să prăsesc, gă tesc bucate. îşi fac mămăligă şi ori-ce, lamau cum facem noi pă uscat. Focu diavolesc e alt-fel; cl nu să stinge dă apă ca al nostru. Tot pin ăle pustietăţi dă mări. unde este număl lişteav l\ dă apă, stau faraonii cu faraonoaicele lor. Apa n-ar primi pă diavoli in ea, dar diavolii au făgăduit să dea apelor mari cile un cap dă om pă toată ziua. Şî d’ala, cum e ia Olt d'o pildă, pă toată ziua Irebue să să înece barim cite un om. Cind trece o zi, in care să nu să înece nici un om, Oltu începe să urle tare, şî atunci trebue să să păzască orau, să nu intre în el, că «cere cap dă_jouL* La ape mari să nu cuteze omu, măî bine să se închine 1]. Liştoav — tot una di aiiă. numai a^a. 103 ŞEZĂTOAREA şi să fugă, că „dracu nu face biserici", el stă iot dă bog-dăşil, iî pune piedică, II împiedică mnniie şi picioarele, ca să să înece. Cind al să treci vr'o apă mare, fâ-ţl crace în margine şi roagă-te Iul sfete Nicolae, că el este măi mare peste ape. La vremea de apoi, are să pice apa după pămînt, a şi început chiar d’acu -să să pitule ; mâl înăinle vreme eraă izvoară pă toate drumurile şi săpa omu un stînjin-doî, şi scotea apă ori unde vrea; da acu, sapi cîte treî-patru slin-jiul, şî abia dai dă cîte un licurici dă apă ; ţine ş’ala un an-doî şl sacă, căci s-ati spurcat şi izvoară şi tot. A început DumnezăO să Ia din toate, şî oamenii tot nu vor să bage dă samă, să [în număî dă rele. Dacă a început lumea să Ia bani şî pă apă, caic e lăsată dă Dumne-zăă sfintuletu pentru tot săracu, cum să nu să niînie şi Duranezâu şl s-o Ia ? Este păcat să scuipi în apă. Cînd baţi cu bîta în apă, ploauă. Apa cît de spurcată âr fi, dacă trece peste noauă petri, se face curată. Apele după pămint să string in „sorbu mărilor". Este apă şl In certă la Dumnezău, că din ala ne ploauă. Felurile de ape. Sint măi multe feluri dă ape: Ape bune dă băut, dă gătit bucate şi spălat rufele ; Ape urite, clocite, puturoase, care sini bune numai pentru unele leacuri. Ape părăsite, cum sint apele din puţurile şi fîntînele părăsite *1. 1]. Aceste «ape pArfisite». se intml»uhiţ«wA du TT*[itoreHQ, DcscîuTâ intru ast-fnl do apa. pentru m $a de-a ctil-va -du unt*. După oo duseiutii într'insa. a ţiuo trei zile in coteţul găinilor. apoi o la şi o d& or) s-o l'un. ori stropeşte lialuclo colul ce vrea să-î dea do urit. ŞEZĂTOAREA 103 Măî sînt un fel de ape, care le zic ape vii% dar nu să ştie unde or fi ; unii cică ar li Ia marginea păraîntulut. Cicâ cine bea din apele alea vii, nu măi îmbătrîneşte şi nu măi moare nici odată. Dîn apă vie n-a băut niminca, doar Dueiupalu Iul Aljsandru Machidon, care traeşte ş’a-cuş, şî-o trăi pînă la vremea d’apoî, şi trei slujnice tot d'ale lui, care cum au băut, s-au urcat lu sus în văzduh, şi ele sînt Sfintele, care pocesc lumea1'!. NOTA. I*. S. Episcop (ihoundie ;il Iţimnicuhiî, Intr-o tiolă din slu-diul I*. S. Sale: t nou. şi pe Preminte-Solomon nu-1 găsia, ca să-l pună Iară. Şi s-o sfătuit împăratu cu boeril lui, ca să facă un plug de aur. Şi. aşa. a tăcut un plug de aur. Apoi o pornit 6-menil împăratului cu plugu de aur prin ţară şi ’ntreba : „ce ar face plugu cel de aurfc? Nimeni nu gicea. Se duseră intr un oraş şi, după ce nu gici nimeni din oraş, ei plecară. Cind la marginea oraşului, văzură câ şedea un om, lingă un gard, pentru dinsul, şi minca o coja de mălaiu. — „Aide, ziseiă ei, câ, iacă colo şede un om jos, să-i întrebăm şi pe dinsu*. Ond ajunseră la om, da el nu se scula de jos, il întrebară: «ce ar face plugu ist de aur?*. El Ie-a respins aşa : „Dacă n-a ploua în luna lui M«Iu, nu face nici dt coaja asta de malalu1* Iar el î-au zis : „Scolă-te de-aicl, câ după tine umblăm ; tu eşti Preminte-Solomon; câ de cind umblăm, nimeni n-a gicit. Şi l-o luat înapoi ia împăratu. Ciad se tăia oamenii cel bătrîqj. Ci-câ a fost o vreme, demult, demult, că stăpinirea poruncise să taie pe oamenii cei bătrînî. Un om avea un tată bătrjn şi de frică ca să nu-1 tale. l-o ascuns intr’o taină, in casă. şi-I da minrare acolo, de nimeni nu ştia. Cind vine o foamete mare, de nu se mal găsîa semînţurl de nici un fel de pine. Omu se duse la tat-so şi-î întrebă: „Eacâ, tată. ce se facem, câ numai e nici un fel de să-mîntâ in ţara*. ŞEZĂTOAREA 11! Tat-so îT zise: «n'avea grijă. Du-te, iea piu ;u şi ară toate drumurile, şi are să răsară fel-de-fel de seminţe: orz, ovăz. griu, ş. a. — EI aşa făcu. După ce ară toate drumurile, prinse a răsări toate felurile de seminţurî. Atunci stăplnirea prinse pe om şi-l Întrebă: «că cine l-a învăţat pe el să are toate drumurilor» ? El a respuns că tat-so l'a Învăţat.—r«Da unde-I tat-o —« L'am ascuns, ca să nu-1 taie," răspunse omul. Şi atuncî sU.pînirea a dat poruncă, ca sâ nu mai taie pe cei bătrini; că dacă nu era bătrinul cela, de unde era să mai aducă ei seminţuii. Balaurul din Ticlaa, de lingă. Tătaruşl SpuneaQ bâtrinil, că in ţiclaul de lingă comuna Tătăruşi, demult o fost un balaur, care şi-astupa coada şi se făcea flăcău, şi venîa la joc de juca cu fetele Da odată. I-o eşit coada, şi un romin i-a zis : „Măi fle-căulel, astupă-ţi coada biciului». El o chemat pe romin de o parte şi-o zis: «Iea toporu şi-l inplintâ la mine după cap». Romin a a luat toporu şi i l-o inplintat după cap. —L-ai inplintat ? o zis smăul — L am Inplintat, a respuns rominuî. — Ei!, cind s-a împlini anul, să vii Tar aici, o zis balaurul.—Şi cind s-a plinit anul, rominu o venit acolo, unde o şi găsit pe balaur. — Ai venit ? — venit, respunse rominul. — Ştii că amu un an, ai implint.it toporu la mine după cap, aşa e că s-a tămăduit?—TămăJuit, respunse rominul. —Vezi, rana din ceafă s’a tămăduit, dar cea din inimă nu s’o tămăduit cind mi-al zis : «astupă-ţl coada biciului» Şi l-o prăpădit smăul pe romin. De cind o pustiit Moldova limbile Dăgine. Zice ,că Moldova 40 de ani o stat pustie. O venit nişte 112 ŞEZĂTOAREA limbi păgine şi o tăiat toată lumea din Moldova- Atiţia de mul[t păgini o venit, câ rădăcinile fagilor erau roase de copitele cailor. lor. Se mal găsesc şi amu ciolane de ale lor. Ion Ungureanu. tatăl lu! Gheorghe Ungureanu, săpind nu de mult in dîmbul de la Gheorghe Suliţă, ca să astupe un bile (lac), a dat peste o groapă arsă. D’asupra gropi era o scindură groasă, şi pe scindură, ipşirate ciolanele unu! om ; Iar iu groapă, o grămadă de mâlaifi tătăresc, pe de-asupra era muced, Iar in jos roşu ca jâratecu. du Coninu n Siminof din lionia ţSacrnvn) R. Marinescu Vulpea şi Lupul Era o-dată un cioban. Intr-o zi de primăvară şi călduţă să apropie cu lurmuşora lu! de un crlng, de-o pădurice.— 0 oae tocmai atunci fătase. Pe cine să pue oaea să-i boteze, că copilul iî era slab. Iacă vede o vulpe; fără multă vorbă, vulpea boteză oael mieluşelul şi donda. donda, tot grăind cumltrele, se treziră jn mijlocul pădure!.—Cumstăteau ele de vorbă, iute şi lupul pe-acoio. — Al da noroc bun cumătră vulpe, ce mai faci pe-aicl? şi dădură labele. — Mulţămesc cumâtre! Ia am venit şi eu cu cumătră oae să maî vorbim cile ceva de-ale noastre, de care D-voastre bărbaţi! nu trebue să aveţi de ştire. — Bine cumătră, bine, da rogu-te dă-mî mie pe finu-ţu să-l iuvăţ carte, că mult bine i-a prinde!. — Baiu, cumătre, ziseră vulpea şî oea ; lasă-1 cum se găseşte, că de-or învăţă toţî carte, cine-a vacsui ciubotele şî-a munci pentru bogaţi. — Bine, bine cumătră, al dreptate ; dar a/.î e lege că ori-cine trebue sâ-şî Înveţe copilul batir ţiră de slovă.— Cine nu se supune, 11 vine pedeapsă !. î ir» _______ ŞEZĂTOAREA — Fie cum o fi cumătre. cu nu-1 dau nimărui: să ştiu că-oiti păţi ce-oiă păţi, di dă pe pielea lupului câ-î trebue pentru tabac. AiiiitA d* Ia Popa S. trţhir oUiv in riii-sn FI-n Ia -«cortIn dm Itrnştml. intr-o leoţir do Islorio. M. Liipescu Moartea Cind zilele omului s-o sfirşit. fie tlnăr ori bătrin, el moare.—Moartea, nici nu ştii cînd vine Ra-J supusă poruncilor lui D-zeu. căci numai de-acolo coseşte suflete, de unde-i porunceşte Cel-de-sus, Moartea se arată bolnavilor sub forma unei babe htde şi urîte, numai ciolane, cu ochii duşi tn fundul capului, cu dinţii mari, cu degete lungi şi subţir) avlntl iti mină o coasă.— Cînd se arată omului, ea-1 pofteşte ■ ă bea dintr-un pahar o băutura amară, cum-i focul. De gusia omul, .1 114 ŞEZĂTOAREA zilele i s-o sflrşît. De nu gustă cu voe, îl face de nevoe să guste din pahar. Ai unei sufletul să dislipeşte de trup, esâ din om ca un fum albastru şi moartea fuge pe pustii.— Pe unia H clopîrteşte cu coasa şi de-aceea, la trei zile după ce moartul s-a scos din casă, trebue să se grijască şi să se sfinţască casa, căci din om ţîşneşte singe pe păreţi, cînd moartea îl tae. De nimeni n-are lrică moartea ca de sf. Haralamp ; el e mai marele ei, şi acolo unde sfintul ii poronceşte să nu se ducă, ea*l ascultă, căci vai şi aiuar de ea, de nu face pe voea sfinlulul. Cînd moartea nu ascultă de el. sfintul o pune la pedeapsă şi o calcă în picioare. Moartea nu vine fără pricină la om ; chiar şi ce! ce se îneacă şi se spînzu-râ, cum şi cel ce mor giabnic, încă trebue să fi fost vre o pricină ca sa le vie moartea ; aceasta credinţă e întărită in popor prin zicerea : „ Nunta fără minciună, şi moarte fără pricină, nu s-o mai auzit*. Sflrşitul zilelor omului, moartea, se exprimă în popor prin o mulţime de zicale: 1 sau sjirşit zilele; a dat felea (hî$-tioaga, ortul) popel; l-a crtat D-zaiadoaimc somnul cel veşnic ; l-a sirius D-zeit de f>e cele cărări, sau de pe cele drumuri ; i s-aii curmat zilele; a adormit înlre Domnul; se d?<> ŞEZĂTOAREA 3f»7. Cinci caile grindina, Întinge un cu|it în pămînt, şi ea va înceta indală. UfiS. Să nu mînîncl splina de animal, căci ţi se pune splina cind vei alerga. (Prin punerea splinei se Înţelege un fel de iunghifll. i‘iP Ciiul cînlă coţofana (ştiriea) aproape de casă, îţi vin rudele. 370. Cind uşa se deschide singura. îţi vine vr-un prietin. ^i71. Pentru a scăpa de pureci, tae In ziua de Paşti, cocoş negru, iar cuţitul mînjit de slnge. înfinge-1 după uşă şi lasA-1 acolo, şi toţi purecii se vor strlnge la el. 37-2. Dacă la masă se varsă vin, e semn bun; ear dacă se varsă rachiu, e pagubă, 373 Cîud paserile au pul mici, nu trebue a vorbi de dintele, căci le minlncă furnicele puii. 37 i Seminţele de castraveţi trebue puse în zî de dulce In pămînt, căci puniudu-le In zi de post, se fac castraveţi amari. 375. Cind iţi ţiuue in ureche, te înjură cineva. 37i». Pentru ca paserile stricătoare să nu vatăme sămă-năturile, să ea la laşa!ui de po*t, resturi de pe masă, şi uşi» i afară, se aruncă clte pu|iu în diferite părţi, cheraind odală cu aruncatul pe rind, fie-care neam de pasere să mlnincc. Tot in acest scop, se mal face la Dsatul de post o aţă de oînepfl, inodunlu se cu mîlucle Ia spate şi cu ochii închişi. Se fac 11 noduri, şi in timpul lucrărel, se descînlă un descîntec ce nu l-am aflat de o cam dală. | UUi (ihiJCiVjtî, Mi'lif'iillţTi CiiintmicaL «lr C. (WlFJtf.HlNESCLI 377. Daca in ziua de Florii, umbli Încins cu salcia dusă Ja biserică, nu le mal doare mijlocul. 37*. In ziua de Rusalii se pune pelin la uşă, la icoana, la fereastră şi in loale părţile, ca să fie cel din casă păziţi de Rusalii. ŞEZĂTOARE A 1-21 379. Cind te doare capul, şi te afumi cu pelin de la Rusalii, îţi trece. 380. Cind urechea vijie cuiva, sA se afume cu baligă lipită in ziua de Mârina. 381. La fete să nu"se pue cercel eînd es plugari la clmp, căci li se rup urechile. 382. Cariea^ să nu fie deschisă cind maniaci, căci uiţi. 383. Ca să scapi de armată, leacul este să măuinci puiu scapat de la cioroiO. 384. Cind fulgeră înlâîu, să ei pae de jos cu ochii închişi, căci sînt bune de fulgerătură^.. 385. Dacă în casă slut greerl, ca să scapi de dlnşii, pul o roată de car In casă. 385.' Copilului mic să uu-î se tac unghiile, căci ese hoţ. 387. Copilului mic, pînă la anul, să nu-I se tundă părul căci e rău de foc. 388. Sara nu e bine să te uiţi in oglindă, căci unt lu-mel te vel face. 389. Ca să nu se poală lua mana de la vilgj de câlră femei fermecătoare, trebue să ungi (iţele şi să leg! la coadă usturoiu. 390. Slea cu coadă roşit de se va vedea, răsboiu mare va ti. 391. Ciţl paîangenl vel omorî, ţi se va erla de fie care clte trei pacate. 392. Copilul care va suge ţlţă de la o ţigancă, uu se va deochia. 393. Spre a nu se deochia un copil, sc eu pămînt de sub lalpa măsel şi-I se face zbenghio in frunte cu această tină, sau zhenghiu cu scrobeală albastră. 394. La ursitori, trebue să fie tot-d-auna masă întinsă ca să albă ce mfiică; la caz de a nu avea, urseşte rău pe noul născut. 395. Galulxare mm^jspitnă, fuge mal iute şi nu osteneşte. 396. Cind te scalzi şi intri in apă, la-ţi cruce ; de nu faci, necuratul pune fiare şi te îneci. 397. Cind un ora cafinl pe urmele pe care au mblat ur-sitorile, rămlne damblagiu. \-2~2 ŞEZĂTOAREA 398. Cind vezi un vîrtej, dai cu lio ! şi el se va risipi. 30g. Cind oua găina ou cu viue îutrînsul, esle o ara tare. 100. Cind lu vre-o uuutâ bel vin saQ rachiu, trebue să bei două pahare căci aîl fel unu din doi moare. 101. Omul care omoară un orbute cu inimile din ilară l, are leac să vindece femeile ce âTfT&r^de |îţe. 402. In sara de st. Vusile se puu linguri pline cu apă intr-o tavă cu tăvile, şi a cui o fi seaca, n-are uoroc. 403. Cind se.bate sprinceana unei fete marT, ea bate în sciudur), Crezi ud că aşa se va usca cel ce se gindeşle la (linsa, 404. Cind fulgeră, să nu stal in uşa casei, 405. Picioare de găina să nu maniaci, căci nu po|î să stăpâneşti vorba. 40l>. Salcie, la. Florii făcută cercuri şi puse la icoane. e bună să sâ aprindă cind fulgeră şi trăsneşte, şi esle cineva singur In casa. . . 407. Asemenea se fac cercuri şi se pune pe pomi ca să dea roade mal multe. 408. Faptul că după ploae se văd broaşte, se atribue sorbului, care pogorindu-se asupra rlulul, ia apă Inpreună cu broaşte. i09. Dacă cineva poate ficsa eîlva timp privirile Ia soare, e somn ca acela este hop 410. Buba rea se vindecă cu prune pasLrate din ziua de Joia mare (săptâmîna mare). 411. Cind mămăliga caldă, resturnată pe masă, se desparte în două sau mal multe pârţî, e semn că vel căJâtori. il2. De pisică să nu te prea îngrijeşti, căci ea se roagă să moară toţi şi să nu remăe de cit o babă bâtrlnă, ca să-I Ta mîncarea din mină. 4f3. Fetele să nu mănînce despletite, căci le cade părul. 314. Clinele care urlă şi se duce ne maî îutorciudu-se' la stăpînul seu, voeşte binele casei. 415. Dacă un mort va fi moale, este semn ca va muri vrem rudă a sa după el. ŞEZĂTOAREA 123 41 C>. Mortul eare va ţine un ochiţi mat deschis, nu se îndură de lumea asta. 417. Cine fură gaina altuia, II nurnerâ fulgii pe cea-1-altă lume. 418. Cînd faci ghem, înşiră aţa pe o bucăţică de pîine, iar nu pe cirpâ, căci pc lumea cealaltă o mănincl. 419. In sâptămlna brinzel să nu te speli la cap, căci se scutură borduluiile cu brînza în cap (adecă faci mătreaţă) şi-ţi albeşte pârul curind." 420. După ce te-aî spa'at la cap, varsă îndată zoile, căci tremurîndu-se în acel moment pămîntul, î|î va tremura capul cît vel trăi. 421. Cine dă aţă de pomană, face punte pe lumea cea laltă şi trece în raîu. 422- Cine plăteşte 5 sărindare preotului, găseşte o casă pe lumea cealaltă. 423. Femeea care moare m poziţie, să-I se dea de pomană un scăunel şi un baston, ca să aibă pe lumea cea laltă pe ce şede şi în ce se sprijini. 424. Cine dă acu cu aţă Intrînsul, îşî dă zilele. 420. Luminarea cind n-o mai poţi ţine in mînă, pune după uşă lumina cea mică, căci e lumina celor înecaţi. 426- Cînd cineva îţi dă lapte, dă-I paharul înapoi cu puţină apă, ca să nu inţerce vaca. 427. Duminică să nu spui că te doare capul, căci te va durea mai rău. 42S- Viuerea să nu coşi căci vel suferi de ochi- 429. Săptămlna mare (cea de lingă Paşti) să nu prea lipeşti sau spoeştl, căci e râu de boală. Tlin H uluiţii [înlouuţflj. Cormminitc de /. .Y. Citn&UtntinesrN Strigate in joc 153. Strigă, strigă inulule, uu tăcea tăcutule, că al gură de strigat şi picioare de-alcrgal. ŞEZĂTOAREA 124 de imlilnl noapli* prin ssil hi noviisi;i cn harlml. Cind cnlr In căpătat tacă dracii do bărbat, vine tiv murind In pat. Fo ii intirl) de sui uitate oi iml dă cu India in spate: un ştiu bnliu-l n:i ii pumn că din spulc-inl esc fum:~. nu şliîl Imliă-î ori ii pn'niă ră din spato-mi ese znrwă * x liii. Vai de mine n-am opinci si drăguţe elfe cinei. Val de ruine n-am nbolo şi drăguţe cile stele. Cile stele silit pe cerii! toate piua iu ziuă pier. mimat Juna şi c-<> slea ştie do patima mea. x 155. Vai de muie u-ani drăguţe numai trei mititeltiţr : uiia-1 slulă. una-l unită urnei ni spinarea ruptă. Trecui Imita luai alta. mal Inimoasă mal gheboasă. nici cu asta nu ţii casă, x 1 *»ti Tnl iml saltă din potcoavă, ca lunarii Jiu iiusUrnw+hă. şi ml-o saltă din călcâi ca moara pe căpătăL x 15". De trei zile beii la viu: las să beii, că suni străin: de Irel zile hon la bere; las să beO că n-am umere. x Io" Cil li Moldova de mare, numai două vaduri are, dar |>o vadul do la vale sainaualc cuişoaro, dar cine le-a snmauat ? tibeorgbieş cel tarmacal. Dar cine l-n fermecat 1 Di mă lele dinlr-un sal ş-n nevastă cu barbut. Dar eu ce l-n fermecat ! (Iu sulmuâ.din grădină şi cu apă din HiiIIikI, cu Irel crengi do liliac, ca să nu-rmrrf Taf de leac. \ I oi». Draga mamei jucăuşă ce-al făcut de şezi la uşă, roză mată do-uu uşor rădicală rie-un picioir.' \ |li«. La răchita răsădită face-o babă^o ursiiâ. Bato babă |m*iicF* să eră pe izmenele, ori să eră pe şi să cheie ori să vio să mă ele. x ICI. Hălsa |alâ la ramară In Iilrhu cu rnmineală. Invirlc mamă Idrbti bine să mu joace şi pe mine. lnvirte imuna liîrhn roată, să Gu de lleeăl jucată. x Hi 2. Fata care se rumeneşte ŞEZĂTOAREA 125 nici o ceapă nu jilăleşle. Do co lot s-a rumeni bntră-wi foiri de l-o plăti. x lliîl. Ardă-I focu, bnlă-l pni*a că iii-o Iubit tontă vara şi lot n zis cii m-n Iun piuă ce-o venii toamna; şi s-o dus şi m-o lasal m-n Insa! de ris in sol. de rlsu femeilor de ura lleeăilnr. \ IliO. Are tata patru hol, şi din palm vinde doT. Vinde Inia jx* inindril. să-mi fac rochii de cosmic. x IH7.—Huna ziua coroslirc. n-ai văzul pe Saha n llrg ? —Am văzul-o in Podu-luiig miim şepte felr’n plug. cu hielnşeă pe curea, cu coadă din cojiră mea. x 1(»H. Haide Inlă la Qirlătt, calare fic-un ciucăloli. x 1 «îl- Două gişlo şi-iiii IioIkk*, hăis Urtau la jioloboc. x 170. Ijurn iiii-I lelea călăi uşă. face patu dupe uşă, cilul mă duc sora la ea. ea mă prinde de curea, lf»i. Ve ilaioru de la 1‘ialră hale-! D-zeti şfl-l liniă, lot a zis că en uu-s lala: En mă (in fală curată, numai odată sini scăpată, o dală după poiată, in dosu pirlazulul cu lihenrghe-a ninaşiilul. \ !(»"». Mililica joacă n joc nud’ să prinde, u-nre loc; şi-l dragă (Iccuilor, ca India găinilor. Comunicate de S. Mihmhsrn şi nul Irage-u pal la ea. x 171. 1'inhlă.inişii prin r.Vhiţi şi msen covijf! coviţî! Moară msu de necaz c-a găsii |>e rusca ii iaz x 172. Măiila-iii-aş şi m-aşduce. iui ştiu face mălinii dulce. Ila nici d ulcer nici dospii, la ce frte să mă mărit l x 17H. La Hal rină la hordejfi. csle-o milă şi-nn cotei, şi u scronlă eu doi purcel. x 17i. Cile fele-s cu cercei, pnreă-s seroale cn purcei. x I7<>. Hei saracn hine sure, şi-acasa nimica n-are. 126 ŞEZĂTOAREA 171». Mal stă! Krta cit |i-n li. rlu le-acasă şi-l rişiii. —I.asă-ml mamă sa jhi. să mă sul la D-zcil. c-o samanal cucu grifi, şi |mpâza dncpa, >■0 culeagă fotele. i Jjiu Jto11iiisi.il. Snoravn) că se rup cămeşile. x 178. Aşa joucă-n alte sale, hi cămeşa mptă’ii spate. x 1711. Nn umbla noapte in sat, că-i veni cu capii spart. Comunicate de T. C. lonescu. Bobii • Bolti, bobgla ori bogi se zice grăun|elor cu care se caută In bobi. In bobi nu se poate ciuta de cit cu grăunţe de popuşol. Grăunţele cu care se caută în boghl, trebue să să desface de ştiulete, să fie curate şi bune. Cind te duci la babă să-ţi caute In bobî, ea coboară din pod un popuşoî şi desface grăunţele ce-I trebuesc. De vine la casa omului, Irebue sâ-I dai un popuşol, să-l desfacft ea de pe cîucălau. Cu grăunţe dejghiocate nu via să caute în bobi. Bobii se alcâtuesc din 41 de grăunţe curate şi mari. Cind baba caută hogi la mal mulţi din casă, schimbă un bob din cel 41 şi apoi caută. In bobî se trage in genere pe sită ; dacă sita I spartă, se caută pe o pernă ; şi dacă nici perne nu-s în casă, pe masă ori pe lalţa. înainte de-a se trage (de a se înşira) bobii, el se menesc.— In menirea lor, baba zice: „41 bobi, bine ştiti, bine giciţî şi mie drept să-mi spuneţi: cum aţi ştiut a răsări, a creşte şi a vâ face boabe, să ştiţi să-mi spuneţi dacă G. are să vie chefos, volnic şi în duşi buni, că de nu. in foc v-olfl arunca*. După menirea aceasta, care variază după localităţi şi b^e, grăunţele se întind în lung şi se despart în trei g ă- ŞEZĂTOAREA 137 mezî. — înainte de a le depărţi in gramăgioare, se sumuţă ca copiii, şi se face pe el semnul cruce!. Din grămăgioara din mijloc se desparte cile 4 lire, pinii ce râmlne 1,2, 3 ori 4 şi se pun sus, In dreptul grăme-zeî. Acelaş lucru se (ace cu grămăgioara din dreapta şi cea dm stingă. Bobii pot să pice p^pe 5 ori 9.—Cînd bobii cad pe 5. cel pentru care se caută, soseşte in dată ; cind cad pe y, ăl stă locului.—După ce s-au scos iutăîul rînd alcăluit din 3 grămezi de 1. I şi 3, ori 2, 1 şi 2 ort 2, 2 şi I, ori 3, 3 şi 3. sau 3, 4 şi 2. ori 2, 3 şi _4 etc.. nrăunţclc se amestecă şi procedindu-se ca iutăl, se scot alte grămăgio-re. Aici el pică şi în S, ori 7, ort 10. ort 12. ş. a. Bobii coprind 3 rîndurî In lung şi lat, fie-care rind alcătuit diu 3 grămăpioare. Unu arată bob sosilor; 2 îndoeală; 3 bucurie şi 4 vorbe; rind urile din stingă e «mina streină* şi partea din dreaptă e «în casă». In bob se caulă fetelor de au să se mările, tlecăilor de a fi să se însoare, ibovnicilor despre drăguţe, drăguţelor deepre ibovnic, femeel cind ii dus barbalu departe, pentru perderî, scirbe ş. a.- Ceea ce fac ţigancele cu cărţile, fac l3abele cu boghil, aşa că am putea zice că cărţile babelor sunt bobii. Obiceiul acesta e foarte vechlu la Romlnî, Bob . sosilor se zice bobului ce vine in dreapta şi e singur. Bob sosilor c o zicală mult întrebuinţată In popor. Din sale sint unele babe, ce glecsc aşa de bine în b; bî, de le mirt. de ele. bura Ic merge ca toaca şi de mnlte ort întîmplarea adevereşte zisele lor. - Cu cit vremea trece şi ştiinţa pătrunde in sale, bobii se răresc şi spre mirarea noastră li îa locul cărţile, după cum şi obiceiurilor bătri-neştl li ieu locul mofţnţăriile de uzi. M. LUPESCU . Bibliografie Achille Millien: Ba la des el cltansons hapuluires Ic/topics el bulgares. Paris. A. Lemerre, 1SW1. — Intr’un frumuşel 128 ŞEZĂTOAREA volum de 129 pagini, D. Millien scrie intr'o franţuzascâ elegantă, cile-va balade şi cîntece populare de ale cehilor şi bulgarilor. AuLorul s-a servit de traducerile D-lor Louis Leger şi A. Dozon, pe care le-a versificat, Iu parte, cu destul succes. lalâ ca specimen un cînlcc bulgăresc în care se vorbeşti de |eară romineascA: II eclate une guerre au pavs des Moldaves; Dans le pays valaque est une guerre aussi: t Les vioux sont egorg^s, Ies jeunes soni esclaves; Vicha, la jeUne grecque, est eminente ainsi. . Le cheval du Sultan, c'est elle qui le m£ne, Qui porte son drapeau, qui levente aujourd'hui; De mal^dictions son âme aigrie est pleine: «Puisses-tu perdre, 6 roi, ton trone el ton appui! «Puisse neprosp&*er pas un jour de ta vie Et le malheur sur toi couler comme un ruisseau ! Car ă raou bel enfant lă-bas tu m’as ravie : Qui donc lui donnera les soios dans son berceauî* Din punct de videre folkloristic, lucrarea D-nuIul Millien prezintă pu|inA importanţă ; iii' bucăţile traduse nu aflăm multe despre psihologia acestor popoare. Apoi un cîutec, tradus chiar literal, nu poate servi tocmai mult ca material de sLudiă ; Iar cind se dă o traducere In versuri, ori dt ar fi de bine alcătuite, originalul perde din importanţă cu cit traducerea are mal multă valoare literară. De aceea cartea D-lu! Millieu nu poate fi consultată in studii folk-lorisUce.