Revistă pentru literatură şi tradiţiunl populare eirectok ARTUR GOROVEI Redactor Jg. ftupwcu, T. Şaniliwcii. X;. Sa^iliu. Anul III No 4 Decembre 1894 DIRECŢIA Şl ADMINISTRAŢIA IN FĂLTICENI FĂLTICENI Tipografia şi Librăria M Saidman CUPRINSUL Legende Populare O sama de cuvinte Nueluţă hută-ma . Cochi! Moşului . . . T. Bălăşel . I. Teodorescu . . M. Lupescu Dobre Ştefănescu LEGENDE POPULARE ^urmare> LEGENDA TURCILOR Nici o naţie nu e spurcată în lume ca turcii; turcu c ca clinele dă spurcat, că neamul lor e din cîînc, şî uite cum e istoria : Cică Ia Ţăligrad, unde-o fi ala, irea un Împărat, care avea doar o fată şî ’ncolo nu maî avea nici un copil din trupu lui. A fată, ii irea dragă ca ş! sufielu; II făcuse o căsuţă numai dă sticlă, şi or-ce cerea îT da: lapte dă pasăre să fi cerut, şî lapte dă pasăre i-ar fi găsit impăraiu. Şl glndea impăraiu s’o mărite după un ficior dă Împărat, şl să-I dea jumătate din scaun şî din impăiătie dă zestre. Da uepartea e rea In lume, şî clnd e să nu fie dă la Dumnezăâ: cică feti ăştia, dă cînd văzuse lumea ’n ochi, îl plăcea grozav dă mult să să joace cu căţăluşi împăratului. Cum face, cum drege, că un zăvod d'ala, înşală pă fata împăratului, şî fata rămine grea cu zăvodu. Tomuâl măi tlrzICk, cînd a început să-l creasca burta, a băgat dă samă Impăratu că fic-sa e grea. Anul III No. 4 ; Decembre 1894. 74 ŞEZĂTOAREA Atmu'I -’n ’ntrNtat Împâratu tare, şi irea cît p'aci s-o nmone; d;t -'a intnrs împâratu, câ*i irea milă sâ-şl omoare siugele Iul. Da i irea ruşine s’o ţie să nască la el, şl a porîneît să facă o corabie mare, sâ pue in ea ţoala zestrea care irea partea feti. Şi după ce a gătit corabia şl a pus zestrea feti în ea, a pus şi pe fată in ea. şi i-a dat drumu pă mare singură singurică, fără nici un om, să să ducă corabia cu ea unde o vrea DumnezâO, şi impăratu şl-a luat gindul da la Corabia a mers, a mers, pinâ s-a oprit la un ostrov; acolo fata s a dat jos şi a legat corabia cu nişte lanţuri 1) dă fler, dă nişte copaci mari. Ş-a făcut un bordei, şi trăia in bordel, şi dă mîncare avea de la la-so. — Peste puţină vreme i s a abătut să nască, şi a născut fata împăratului şcapte zuameniî, jumătate om şi jumătate cîlne. ucigă-l pfe-trile ! Din briu in sus, oameni ca oamenii; şl dîn brIQ, °JinI ca spurcăciunile dă dini, *ftr'ar în bîtă 2|» Da ce să le facă biata fată la atîtea poşldichil dă copil, că ea n’avea şoapte tîţe ca să le dea la toţi ţlţă ? Da taman atunci să brodi dă fâtă şi o scroafă mare. din ăl dâ-I didese ta-so,— că li didese şi dobitoace, cum să dă dă zestre, ce-1 faci! — şl lăpâdă purceii el, şi dete copiii el la scroafă. Şi tot la scroafa aia a tot supt, piuă s-a făcut mari. După ce s a făcut ei mari voinicT, mă-sa le-a spus că ea este fală dă împărat, şî ei nepoţi dă împărat mare şl tare. El cum a auzit aşa, a strîns tot ce aveaă, şî le-a pus în corabie, şi a plecat spre împărăţia Ţărigraduluî. Cum a ajuns, au oprit corabia la mal, a legal-o, şî a plecat spurcăciunile, cile şapte, ia împâratu. Cum a ajuus la poarlă, a inii [ti pla^a Olt din jud. Yilcoa. în loc do lanţuri zic. lanuri. Un lan dă for pentru nai. ' - _ - 2) vFir'el în bîtă- este foarte uzat între eâtonl. ŞEZlTOARKA i .) cepul să dea în chiote d’acolo să le deschiză poarta ; im* paralu I-a întrebat că cine sînl ei, şî ce vor dă la el I— _ _ * El le-a spus rostu, cum sini el nepojî al Iul. Impăratu tamăn să spălase pă mllul şî să ştergea pft mina a dreaptă, şî a stingă irea ştearsă ; a pus mina stingă pă buzdugan, şî l*a repezit în el, da a lovit în stîlpu porii, şi el au scăpat. Atunci împărutu a zis să fie afurisit tot omu care eînd s’o spăla pă miinl, s’o şterge întîl pă mîna a stingă. Şl d’ atunci uu e bine cil omu să să şteargă pă mîna stingă î-nainle.—Impăratu I-a întrebat Iar că ce vrea dă Ia el ? El a zîs că cer pămlnt unde să şază. Impăratu a zis: efi nu vă crez pă voi că sinteţl nepoji miel, pînă nu ml-all aduce corabia cu muma voastră, aici la poarta mea. Eî atunci s-au pus şî aO făcut un şan) adine şi larg, cil să încapă corabia, dă la poarta împăratului, pină la mare, unde irea corabia cu mă-sa; a turnat diavolii raelfl pă şanju ăla şî a împins corabia pînă la poarta împăratului Fie-sa. dă ruşine, şî-a coperit fa|a dinaintea îmoăratulul, şl impăratu a blestemat-o ca uicl o dată niniinl să nu-I mal vază faţa pă lume, şî dala turcoaicele umblă tot Insovonite. Impăratu n’a mâl avut Încotro, şi le a zis că le va da pămînt cît |ine o piele dă bivol. Atunci d, ucigă I toaca, a făcut pielea dâ bivol nojiţe şuierele, şî a cuprins Lot Ţăligradu.—Impăratu dă ciudă şi dă năcaz mare, o*a mal trăit mult şî*a murit dă supărare, biestemlnd ceasu in care s-a născut pă lume, şl nepoţii Iul s-a făcut stăpîul pa Ţăligrad. Din ucigă-I pîetrile ala, să trag turcii ăî dîn ziua dă azi. şî d’ala turci să spală mereu la şezut, că pute tamăn ca clinele, tureiL— Turcu nu înănîncă carne dâ porc. că a 70 - ŞEZĂTOAREA supt la scroafă, şî piâsăsc mulţi ciinl în curie, şî-I imbu-căturese, că clinele e tata lor. Turcu e mănos, că a supt la scroafă, care se îngraşă niăl mult din nimica. E păcat să mănîncT dia mina turcului, să e spurcat, şî mortăciune ce trece prin mina dă turc, că turcu e cîlne gol. NOTA. Spil bălriul şi Ik1Iritm care rm-|i gustă alviţă tist Im:, mimul jicnim cuvintul că e făcută dă turc. Sini ui|ii rari imunii iu pustiiri, cu deosebire Iu păresiml, se feresc să iiiăimice din minn turcului. Spun hătrtnil. că |»e cînd veneau turcii pin casele lor, aveau străchini hă şea ţientru turei, şi ce bucate rămlneati de la el, le lâ-pttdntî ia riliîT: nu le Un nici In porci,' sau in altă lighioană de se înăiiîiică. / Turcu o şi in chipu dracului, că pnnrLă fes ca şi dracu, că dracii ţH.xtrlă Ies roşu ca tichia, de acea şl dracului i-se mai zice l şi «firhiutfit. i v • .Sţiuâ dc mAltişa TuJora I. L&zirolti. din corn. BogdâncştI (Vîlcea) LE6ENDA DRACILOR. L ' Dracii măi înainte vreme şedeati şî el în cer cu Dumne-zăă, şl cu îngerii; da el. ce s o fi glndit, ce s’o fi socotit, a zîs să-şi pue el scaunu cu zece părţi mâl sus ca a lu Dumnezău. Da rfa apucat să isprăvească bine vorba, şl Dumnezăă sfintuleju, a şi priceput gîndu dracilor, şî a po-rîncit la sfete Araughel să-î doboare din cer jos pă pâmînt. Sfete Aranghel a dat ordin îngerilor dă su stăpînirea lui, să dea brîncl dracilor din cer jos. îngeri! ăl d’a fost măi volnici, a dat cu dracii taman in fundu pămîntuluT, aJţil a putut abia dă I-a aruncat în faţa pâmîntulul; alţii măi slăbănogi, abia le-a dat brlQd din cer, şî aă rămas ŞEZĂTOAREA 77 dracii ala în văzduh, şi aşa stau pînă astăzi. Dracii ăl dă sint în fundu pămlntulul, sint cu Tarloru lor cu lot acolo, şî acolo a făcui ladu unde trage suflete-tele oamenilor păcătoşi; al da sint pă pâinînt, căznesc dă povătuese pă oameni la rele, ca să-I bage DumuezăO In iad cu el. El să fac In toate chipurile: cal, bivol, cîlne, pisică, porc, viezure, om, muere şî orl-ce dobitoc, aiul dă-I poate număra perii după el. Oat nu să poate face, că nu-I poate număra perii; şî xixtT'slup nu să poate face, că ele slut sfinte, fac ceara din care să fac luminările ăl dă ard înaintea lu D-zău. ĂI dă a rămas iu văzduh, îvălue nori dă bale grindină şi să face hale (vijelii) mari. El sînt ăl dă etati Ia vămile văzduhului, unde opresc pă oamenii păcătoşi, cînd mor. NOTA. Oamenii nu zii: că dracii sint făcuţi din îngeri prin gre-şală, ci zîc ră Duinnezăă, cind a făcut pă om, a făcut şi pă ingerl ş] pă draci. Pă draci l-a făcut ca să se înfricoşeze oamenii dă ei, şî să să inciţi ne Iu Dumuezăii. iSpus de unciiM. Tapa, din corn. Ştefăncştl. Vilueaj. II. Pă sfete Ilie l-a luai în loagăr (armată) şi ş-a lăsat nevasta—c’a avut şî el nevastă,— acasă tu ta-so şî tu mă sa (al lui sf. Ilie). Dracu, dă mult ii tot cocea lu sfete Ilie, că prea il vedea volnic şi tamău acum î-o făcu : Să dusă la sfete Ilie, unde era iu loagăr şî-I zisă : tiii ei\ poporul node nft locuinţe in Tundu mărilor ţii al apelor. Işi nu caso -.-7. gfit.iso dA minoatr lăciadu-ţţl ci focuri acolo. Focul lor uu -a xtingo du apă, ca nl nostru, 80 ŞEZĂTOAREA lodită şl bolnavă din pricina balelor drăceşti- D’ala nu e bine să bea cineva apă din bulină, pirae, după sfintitu Soarelui pănâ 'n răsărit, că să poate să să brodească vrTo bală drăcească. Pin pîrae pă unde nu prea vede Soarele, balele drăceşti afl putere şl ziua, dă măi puţină ca noaptea. Ciud bel apă din pirae d’al d’astea, ziua, să pui un semn dâ la tine, In apa aiaT după ce ai băut, că boalele de ar fi să să pue pă tine, să pun pă semnu ala. Semn pul: un păr din cap, ori o stramâ din bete, din cămaşă, br!u, etc.—Tot aşa şi cînd şezi unde-va jos pă pâinînt, afară la cîmp, cînd te scoli, pune in locu unde ai şezut, un semn, sau barim scuipă acolo. Şi d’atunci şî pănă azi sfete Ilie nu lasă în pace pă draci; cum s’apucă ei dă zavistii, dă răscolesc norii, Sfete Ilie înhamă caii Ia căruţa, pleacă pin ceri, şl Începe pin el dâ-i trăzneşte. Ei cînd and pă Sfete Ilie cu căruţa, fug dâ să prăpădesc, şi să pitula pă unde pot. Draci să pilulă mai mult pă după cîinl, şl să vlră In capre. D aia, In vreme dă viforniţe, nu e bine să laş! ciini şi capre p'alâturl, nici să stai pă la strîmlori, pă unde poate să treacă vr’un drac, or sâ te pituli pin scorburi dă copaci, că să poate să fie vr’un drac pitulat acolo, şl cînd o trâzni pă dracu, te trăzneşte şi pă tine. Ferestrile şl uşile caselor, In vreme dă viforniţe, să nu lâ Iaşi dâschise, că poate sâ să acioleze vr’o spurcăciune dă diac în casă, şl sâ poate sâ trăznească casa. Dracu trage mâi mult la carpin, d’ala nu e bine să pul Ia casă lemn dâ carpin. ori să te aciolezl su carpin!, in vreme dă viforniţă. Jn vreme dă viforniţă e bine sâ stal ia luminişuri, şî mal bine sâ te ploauăt dâ cit să te duci la adăposturi, că tot la adăposturi trag şl draci!. ŞEZĂTOAREA 81 In vreme dâ viforniţl să-ţi faci des cruce, că Dumnezău a zîs lu Sfete Ilie, cînd î-a dat biciul sâ trăznească pâ drac!: «Ilie, în toate să rîaî, da în cruce neaua să nu dai....> Până cînd a rămas Maica Precista grea cu Domnul Hristos, Sfete Ilie săgeta cu mîua a dreaptă, şî cînd săgeta, sâ cutremura pâmintu, şi sâ dirdila şî ceru din ţiţinile lui; multe vite şl mueri să stărpeaO. şl maie pagubă să făcea in lume ; da cind a rămas Maica-Prfkista grea cu Domnul Hristos, cînd a trăz-nit Sfete Ilie odată, s-a cutremurat şî Domnul Hristos In malcâ-sa, şl atunci Domnul Hristos l-a blestemat sâ-i sa usuce mina a dreaptă, şî sâ nu mai săgeteze dă cit cu a stingă. Şî d’atunc! şî până acum, Sfete Ilie a rămas stîn-gacî, şî înprejurul oamenilor stîngacl nu stă dă loc, că-i e frică că-1 loveşLe. Cind muerea tae ceva cu barda ori cu securea, asemenea fuge din prejuru ei, câ-î e frică câ-1 loveşte, căci ea toi ca omu stîngaci, tot d’andoaselea dă cu unealta; într'un loc li e cu voia să lovească, şî în altă parte nemereşte. Stlngaciu, cîungu, şchlopu, chioru. surdu, mutu. slnt oameni Insămnaţi, şl să te păzăşti dâ ei. Să te păzască Dum-nezâd : dă bătaia mueri. a stingacîului, a ciungului şl a şchiopului, dă puşca chiorului şl dă fapta mutului şî a surdului ; vorba ruminului! A) [Spus dt mătuşa Tudura 1. Lăzăroiu. diu corn. HogdauoşU' - V îlcen (Va anua) Ţ. Bălâşel. h llraeiJ sint supaşi şi fi dftscintirolnr: idnd sa *cot di- Yitijitonuc şi eo tri-mol. pt*utrii oiţe vr‘o slujbă, e! su doseîutâ. Ei zice eh *u tnunc, să fiu? ra mieii, uimi uliii dâiU'intaţi. — Cunosc un descintoc diu trei verauleţo. po can* ii ştiu pin» şî copiii, şi anumo cind perdo cine-va citb-nu obiect-, il di*scîntă cu aceste versuloţe. pin dă trei ori. uăutind «obiectul pierdut:^ «Scoate drace oo-al fuTat. «C4 te bat spinznrat «Cu m&cluca tot în cap». 82 ŞEZĂTOAREA O samă de cuvinte (Din munţii Sucevei.) mornâi—om ce vorbeşte pe nas. mornăi a) —a fomăi, a vorbi pe nas. morofltţ— marţafolu, ciofligarlO, săcătură, pantalonar: trece un ciofligar şi un om. mOfus — cei ce mutuzueşte. v. a mutuzui. Muldwha şl Aîuldtova - Moldova. muliigZn - mult (cantitate mal mare de cît mult). munun&l — mărunţel. muş/uX (a) — a s€ necăji să pască (a da cu botul şi a nu avea ce prinde). mutuzuX (a) - a lucra de mîntuealâ, prost de tot. Napalien — napoleon (moneta). napravell— 1° Boală cu zghihueală; 2° vreme straşnică cu vîntoasă (cumpănă); 3° om năprasnic. năpâa1 (a) — 1° a căpăta fără voea altora; 2° ase ră-pezi şi a pune mina ; 3° a se grămădi ceva prea mult. nârOe — noroc. ndrtîclOs şi nârtxlî — cu nările mari. ndrux (a se) — a cădea rău pe o hrapă, de-a roata. năsâdux (a) — a năvăli. tiâs^lnie şi năfing — îndărătnic şi cu apucături, violent. neUzepcî v. meleatcl nQnea —■- tată. Mea — Ion, Ioana tttoatcz — noduri la glt; v. gigos. 83 ŞEZĂTOAREA niirovntc — netrebnic. # nivict\ (a) — a trece urzala prinjte şi prin spată. 7iOB/in — lină neagră de miel (mfţe), de mioare şi de terţii. nod\c — copil mic. nodîtcOs, v. gigos. Obgfi\rnic — infirm. oblicOri — obicelti. oblojii — o fertură de boz cu stirigie de pe horn. cu sare, etc. cu care se spală cele răni. obloj\ (a) — a spăla cu oblojele. 0b/u—drept ca luminarea, cam tot una de gros în toată întinderea şi far de cioturi, umflături saO strimbâturî. ogt\njx — turiste, cotoarele ce au rămas din fin după ce s-au săturat animalele. oietuX a — a zdrobi, a bate fără milă, fără simţire. opO)ţ -- un hîfb de ceaun ori de fer, în care se pune său şi un tel de fitil [feleştluc) de petică, care se aprinde şi care se numeşte ştcrţ. opin(\ [a) a se sforţa pentru o treabă oare care, pentru a putea vărsa, etc. opinAci — bureţi albi. mititel. opioşx (a) — a adăposti. oricXcî — ceva, oare ce : am sâ-fi spun o oricicî — am să-ţi spun ceva. Otî — ochi. vfârl (a se) — a se încreţi, a se strîraba arătind desplă-cere ciud e vorba de a bea ceva răO la gust. ozvodi (a da) — a răspunde înaintea celor mai mari ori mal bătrini. Padoc — pachet de tutun. ŞEZĂTOAREA 84 O / Pac/iica, Pac/i\(a9 Pacliţa şi /Vi.tî — Paraschiva* padini — pajişte, loc neted şi cu Iarbă paainuţî — diminutiv de la padini. pala-t)\xha—bufniţa ; femce nepeptănată. papa lai — palalae, para focului. Parasca —Paraschiva. pariam — bucata. patrZri — a patra parte. păşiri— organul genital bărbătesc (mal ales la vite bovine) păcubii— oae minzare; lapte di pâiuinx — de oae. paturi — solii, felifi: culoarea şi calitatea unu! lucru ţesut din lină (sumani. plocăzi, lăicere etc. părâdu\ (a) —a risipi. pârbida (n)—a muta dmtr’un loc în altul. pâs/râ£Pţi — guşă mare peste măsură. postura — materia cea neagră şi amară din faguri. pitoni (a) — a întări, a zăbovi. pkclcăluţî şi pkeicu(i9 — pelcică subţire. pP\rci — guşă (la gît). pPisOc — piatra din care se făc arcere. Se găseşte pe malul apelor cu prundiş, ca Moldova, Bistriţa, etc. ” /e//V, — v. gig. pXntru—pentru. pirgăhix (a) — a prăji ceapa cu oloiu, untdelemn, etc. pXrtie — drumuşor deschis prin omăL pir tuş — cu nasul lat. cJL»*c plai — hataş, drum prin pădure pe ^coasta unui munte plăJitoş — mare şi prost. platei—pai tea cămeşel de pe umăr ce ţine loc altiţci. pfegi(i — o bucata de fer clrligată la amîndouă capetele, care se bate cu un drlig de o parte şi cu altul de altă parte ŞEZĂTOAREA 85 a unei crăpături de la o covată spre a se strînge crăpătura. plilşasicd-— un fir, ocordeluţă îngustă cu care se împleteşte părul la vîrful cozeî. phuh&u şi plXtohî — tu Rachiu râu ; 2" căjea (haltă). plturd — surd. — (plur. £ogî) - nişte curele cu cari se leagă tarniţa pe sub coada calului. pocişi1 (a) — a mîntui, a distruge : mi n in ci di pocistcsc— mîulncă să fie să nu li, a foamete. poc\y\mb— ţăruş pocnitu — necuratul ; du-te la pocnitu, du-te ’u pocnitu. pocfu — copil mic. \ podirăţi — groapă, toloacă pe coasta muntelui. Plur. podi-rce. (La pag. 42 s-a dat explicaţia greşită a cu viatului podirec.] pogtel — tuită de mămăligă uscată In cuptor. pohXrlî — cine. poleac — om ce vorbeşte răO, cepeleag. policnl (a) — a abate, a porni într’o parte. penciti — drept in sus, aproape ca păretele pongoros\ (a] — a împunge cu acul, a coasă. ponihes — (copil) bun numai de stricat, de făcut pozne. popinlXc — mititel şi fără astîmpăr. pont — moşie, loc de vecT. popic — pe neaşteptate şi tocmai clnd nu ţi-i gustu : popic inoaşi colac — Iată tocmai acum cînd nici nu mă aşteptam..,. popXrdi -w' fată desmerdată. popree/î — oprea lă. popii (a) — a opri. porbglîlc — mic, Închircit. poşodlc — copil mărunţel. Plur. poşodicnri, polczpit — potcap. potinjX (a) — a coasă răii, ca şi cu andreaua. poverii — povidlă. 86 ŞEZĂTOAREA pOznt — st icăciune, mai ales a unui lucru "străin. prăbăhîx (a) — a prubului, a Încerca, a căuta dovezi. prăg\ [a) — a privi cu luTre aminte. prâş&nă, plur. prăştinî — nişte nuele lungi şl groase, ori nişte vlrfuri de mesteacăn ori de brad, cari se leagă cruciş în vlrful stogului ca să nu ele vîntul finul. prcmdogi — pe legea mea (jurâmint de încredinţare): feti dztc dzăti şi premelegi c oîii iubi şi n oui alegi, PrepenZpîi — crîşmâ cu strînsurl flume multă^. prez\n{î — prevenţie, arest preventiv. pribfag — pribeag. pri\ (a) — a voi binele cuiva. pr\jmi (în) — în cale, împrejur : vine in prijma mea— vine în calea mea, stau în prijma livezex—stau Împrejurul livezel. prinivui — cel intâlu la minte, mintos, înţelept: Pri-minţi Solonion — Solomon ce! înţelept. pripăşi (a)— 1" a îmbllnzi pentru tine un animal străin, 2° a primi un om urmărit, surgunit de alţii. pripor — un suiş de tot poncîu. pripişi — puii animalelor domestice, cit sînt mici. priiQnţî, v. previnŞi. probozi (a) — a sfădi, a face să se supere rău. prOclit—necurat. Iudă; [se z*ee mal a^s la copii obraznic!) provei — proverb. probii — prubâ, încercare. pruj\ (a] — a spune minciuni; -îmbăiaturi, a spune fleacuri, vorbe porcoase, grosolane. puişor — o monetâ (15 parale vechi). pujlbu — om luător în rîs, şi mal fot deauna cu vorbe porcoase. ŞEZĂTOAREA 8? pyilpi — uger. Rkb/î — feroee rea. cui vă, potloagă. radavOÎ — militar. r&îi/it — haină lungă. răcoini — o hurueană. răitl — slăbit răs/o&rî — locul unde se râstoceşte. răstoei (a) — a lua apă de pe o girlă şi a da pe alta, pentru a prinde peşte. râtedz — hntujel. râ^pufici, v. rablî, r&urt — o cusătură, ce se tine de una. râvniţii — uraezală. râziQţ—despicătură In 2, 4, fi şi ptnă Ia 8 sau maî multe bucăţi dintr’un copac. rintedzk [a) — a necheza (calul): rîncheadzî. Tifon — porc (de la rit), rocobii, v. răcoini, rocorit — răcorit. rudi — prăjină pe care se întind straele; oişte. rupturî% v rablî, S&buş — bacşiş. salfo&cu — sâracu !... sătxi&ziă— prepeleac (de pus oale). sclepţ — un fel de tăuni (insecte). scofâA (a) —'a face mîncărl bune. se of Muri — mlncărl bune. scopt — lapte făcut din zer şi brînză de vacă. ser un for — ^urat. s&ciii — un gard făcut din crengi, spini, bolovani, Urşi, etc. cînd seciu/ serveşte pentru coşer la ol se chiamă nimăt. sănun — un copac tăiat ce are pe el un jghlab In care 88 ŞEZĂTOAREA se presară sare ori tarile, pentru a Ie linge caprele şi oile. sdrbuşa— o ml nea re făcută cu zară şi cu hrînză de vacă. S/tti Ilic% S/tti Ghttrghi — Sf. IIic, Sf. Gheorghe. Ahli — pădure foarte densă al cărei copaci sini mici, foarte drepţi şi subţiri. slcrtt — 1 Primejdios ; 2° ceva cu necuratul îo el: loc sîcrct — loc tare rău ; lemn sierd — lemn al dracului ; du-te la stcrelu — du-te !a dracu. Sitxcl — Vasilică (Vasile). Simtdriu — Sf. Dumitru. stmgc&c şi singc&pi — 25 dramuri. slejU — bicisnic, slab. sloâoda (cu) — singur, cu nimic. — Fragment de conversaţie : —Un* I-al fost î —Da la tîrg. —D’apu cu ci î —Cu sloboda. soroc — termen, timp de mal înainte hotărll. soroc\ri—menire, hotârîre, determinare din bună vreme. sorocozfy — â72 lei vechi. spirlkţt (a) — a fugi, a rupe de fugă. sprchu\ (a) — a cădea, a curge intr’un vas lucruri necurate : colb şi alte gimboase. spurikt (a) v. a spirlike. stecl\ (a] — a strălucL stccAt — (om] căruia îl umblă ochii şi-l sticlesc. st teii — şip. slirtgu — cărbune de fum. st irig oa/ — o burueanâ. ştim ti (a) — a înceta, a conteni. ŞEZĂTOAREA $9 ?/it — despicăturl din cari se face drani|a. şf aritmii — plită. şparkuit} - un burete (praJiaghifa). şiiap — o bucală de lemn cu care se zvirle după ol. ^/ea//r/ — o cadă marc unde se puri plocăz\ spre a se face ca sunianil lu piuă. şier{% v. opaiţ, ştimb — schimb. ştimnU — Închircit. ştiob - va» de |iuut spălaturi şi alte mlncărl pentru porci, citii etc. şti olt — gras şi leneş. şt\ri — (temee) stearpă. 90 ŞEZĂTOAREA _____________ __________ ştreaf — amendă, gloabă. stromtoitun — instrumente. şuclfani — vacă cu coarnele mici. şugub&t — primejdios, fără sigura n|ă. şuguş^L (a) v. a sug uşă. şMldur — ungur. şuşan\ţt — o bucată îngustă .şi lungă dc pămint, ori de piele din care se croiesc opincile. şut — fără coarne, ciut. şvar chirZnda — (om) curvar, beţiv şi cu alte răle. Tafta fac — un butuc de 19-20 metri. taJtWji — tehutti. talctoi — mămăligă mare. tatşjftn — italian, ungur. , taraşnMLgi— l" (om) vatăm.it, cu hernie; 2" [copac) cio-turos, cu umflături. tarhdJ — greutate mare. tarşUg — jaşcău. /aşn&u — bilă mare. /a.r// — taxă.______^ taâirci a — a rădica cu greu, a îuloarce, a prăvăli o greutate. tâ/>o&rri —cumpănă devier. ţdfiuci — ţin tari. Tă/ifan — Italian. fafii — chebe haină . Upşu\ a) — v. leafi. tcşfari — cioată. /îar/i, v. chiarfî, tif\nc\ — fluer din care ciută ciobanii. tiohn% v. brahoam\ thij\ a) — a-I merge răii cuiva. ŞEZĂTOAREA 91 (ir$I a — a descoperi, a da în lături unele părţi a unui obiect. /amorQ&eî — vreme a ploae. /onO&si — istorie, poznă, dandana. JroşmWu — mămăligă vîrtoasă, v, crihan. /liji — dupacl, pumni pe la fălci lovituri. /Urij/i — ceea ce rămlne de la mincare la vite. Ţanc — zid natura) de piatră, nalt şi drepl. (ămdzzUorv^Zstri — mul|urnesc D-voastrâ. (ămăzzimîtoJi — mulţumesc d-tale. (toic/tij)) v. lapl, (imnir — mănunchiul de Hori artificiale de la căciula mirelui. (\ri se face — nu ştie ce s-a face de grijă. (îrfoiU — fluerul piciorului. 10&bi — ţinţarl mici. ţughilit — vîrf ascutit de tot : vlrf de stog ascu|il ca vîrful oului etc. (vrQjtî. — v. (ane. Unei — putere mat ales spirituală. urs — bol de mămăligă cu brinză şi prăjit. I\rsi, v. br a ho ani. Vărgaţi — om) de care ţi-l lehamite: îi vargaiiia im D-zeu — nu po)! scăpa de el ca de urgia lui D-zeu. Vâru(a — Vîrvăruta dim. Vîrvava. vestegăhi\ a — a trece, a întrebuinţa ceva odată pentru tot deauna, (ip ui serj. Vianiin şi VinamXn — Veniamin. vintr'xş — curmeziş. vlgkft — om ce merge vig tind. tigîi a) — a umbla vlnturind din mini. iMcid — cu vîoătăî. rflazi — jap, javra bătrlnă. Z&hăi (a) a apuca ceva : un Ioc, un lucru etc. Uneori se întrebuinţează cu Înţeles de : a vizita cam cu de-a sila. 92 ŞEZĂTOAREA sâgtiBa// — impuls : a sili să se coacă sau să fiarbă ceva mal repede. zălud făr de minte zăludz\ ia se) — a-şî perde mintea. zăludztk/;// — o fază a nebuniei zăps\ — a prinde făr de vesbi a surprinde. zburatu\ a — a alunga im animal cu pietre, lemne. zăurd’U — corăslit; lapte zăurdit '— lapte corăslit. zgir faciu — căuş făcui dintr'o viazanac. z ui Ini — slut, pogan. zmomni a — a trage în partea sn; a face pe slugă să se sbîee cu stăpuiul, pe copil cu păruiţii etc., pentru a-I atrage In partea sa. surbaHc — sfadă. zîvri a —a zvlrli, a arunca. azimbri — nişte bube ce se fac în gură la cal, bol. Culese de I. Teodorescu, aranjate de Artur Gorovei. Nueluţâ lniţâ-mă.u Amu cică ora o dată o păsărică. Ea să duce în pădure şi fiind obosită, pune pe o crenguţă. După ce se mai hodineşte, zice crenguţei : —Nuoluţă ! huţă-mă, ori te talfl. —Baio ! Fuga păsa r uita la topor şi-i zice : Toporule ! haî şi tae nuelula. că nueluja nu vrea să mă huţăne. —Baio ! Fuga păsărulca la foc şi-I zice: —Focule ! bal şi-l arde toporu, că toporu nu vra să l i Povestea aceasta o apun iT ou mult drag. El u invaţA cu siguranţa şi o jioveHteuo po întrecute. Ea fi'audf? între oopil «Io Lt 4 ani înainte. T nla îto silesc f'o Bpuo fârft i-A se răsufle. Mal toţi copiii o onucăc. V ŞEZĂTOAREA 93 lae nueluja şi jiueluţa nu vrea sa ina hujene. — Balo ! Fuga păsărulca Ia apă şi! zice: Apa î haî şi-l stinge focul, ca locul nu vrea sa ardă toporul, toporul nu vrea sft tae uuelu|u şi uuclufu nu vrea să mă liujeue. —Baîo î Fuga păsărulca Ia bou şi ) zice : —Boule î hal şi bea apa, ca apa nu vrea sa stingă focu, focu nu vrea să urdă loporu. loporu uu vrea sâ lae uue-luja şi nueluja nu vrea să mă liuţane. —Baîo! Fuga păsărulca la lup şi-î zice : —Lupule î bai de-I mînca bou. ca bou nu vrea se bee apa, şi apa uu vrea sa stiugA Focu, ţ»i Focu nu vrea să ardă toporu, loporu uu vrea să lae nueluja şi nueluja uu vrea să mă huţeue* —Baîo! Fuga păsărulca la puşcă şi zice : —Puşca ! hal şi-î puşcă Jupu, că lupu nu vrea să mi-uiuce bou. bou uu vrea să bee apa, apa uu vrea să stingă focu, focu nu vrea sâ ardă toporu. toporu nu vrea să tae nueluja, nueluja liu vrea să ma hujAue. — Baîo ! Fuga păsărulca la şoarece, şi-i zice : —Şoricujule ! hal de-i roade ojelele la puşcă, că puşca nu vrea să omoare lupu. şi lupu nu vrea sâ miuînce bou, boul uu vrea să bee apa, apa nu vrea să sUuga focul, focul nu vrea să ardâ toporul, toporul uu vrea sâ tae nu-eluja şi nueluja uu vra sa mă huţăne. — Balo ! 94 ŞEZĂTOAREA Fuga păsărulca la miţă şi-I zice : —Mita. halde la şoarece, de-Tminlncă, pentru că şoarecii nu vrea să roadă oţelele la puşcă, şi puşca nu vrea să împuşte lupu, lupu nu vrea să mînînce bou, bou nu vrea să bee apa, apa nu vrea sa stingă focu, focu nu vrea să ardă toporu, toporu nu vrea să tae nueluja şi nueluţa nu vrea să mă huţeue. —Balo Fuga păsărulca la cucoş şi zice : —Cucoşule, hal de scoate ochii miţei, că mî|a nu vrea să mînînce şoarecu, şoarecele nu vrea să roadă oţelele la puşcă, puşca nu vre să omoare lupu, lupu nu vre să mî-nlnce bou, bou nu vre sa bee apa, apa nu vre să stingă focu, focu nu vre să ardă toporu, toporu nu vre să tae nueluţa şi nueluţa nu vre să mă huţene* —Baio i Fuga păsărulca şi la vulpe şi-I zice : — Vulpeo ! hal de-i mîncâ cucoşu, că cucoşu nu vre să scoata ochii miţei, şi mi(a nu vre să mînînce şoarecu, şi şoarecu nu vre să roadă oţelele puştel, puşca nu vre să omoare lupu, lupu uu vre să mînînce bou, bou nu vre să bee apa, apa uu vre să stingă focu, focu nu vre să ardă toporu. toporu nu vre să tae nueluţa şi nueluţa nu vre să mă huţene. Vulpea o ascultat rugămintea păsăruîcel şi-o venit la cucoş ca să-l mînînce; cucoşu fuga la miţă ca să-l scoată ochii, miţa fuga la şoarece sâ-l mînînce; şoarecele fuga la puşcă să-î roadă oţelele; puşca fuga Ia lup să-l împuşte; lupul fuga la boO să-l mînînce; boul fuga lă apă s-o bee; apa fuga la foc să-l stingă, focu fuga la topor să-1 ardă; toporu fuga la nueluţă s’o tae, şi nueluţa dacă o văzut pri- mejdia, o huţanăt-o Culeasă de M. Lupescu ŞEZĂTOAREA 95 Cocfcii Moşiului (basm) Eara odală un moş şi avea doi corbii. Amiudol erau in-surap şi aveau şi el cochiî. El erau toarte sărăci şi u aveai! altă avere de ctt o strachina foarte vechie şi aia, şi o funie de teiO* Et aii Impăr|it această a ere rămasă de la ta latul lor. (lei mare a luat strachina şi a plecat pe un drum, şi mer-glr.d printr’un Urg, a trecut pe dinaintea unei brutării. Brutarul văzlndu-l cu strachina în sub|ioară i-a zis, câ vinde strachina şi cit cere pe ea ? El i-a răspuns, că o vinde şi să-î dea să mănînce piuă s’o sătura şi sâ-şl umple şi traista. Brutarul s-a învoit, a luat strachina şi i-a dat păine de l-a săturat şi-şi traista î a înfundat Apoi s-a întors la co-chil să le dea şl lor să uiânînce, căci eraO prăpădit! de foame şl de sărăcie. Cel mic văzind că frate săfl atîta a capalat pe strachină şi a adu? şl la cochiî, şi-a luat şi el funia şl.a plecat; Insă ajungînd la un lac a începui a Înşira funfa de jur împrejurul lacului. Un drac ce se afla pe marginea lacului vă-zîndu-I Inşirînd teiul l-a întrebat că ce face de înşiră teiul? Cochilul i-a răspuns, că ce să fac ? Ia să iau lacul asta d’ăicl- Şi ce să faci tu cu lacul? îl întrebă necuratul (dracul)* Ce să fac ? Da eti am o mulţime de păsări şi mor de sete , iar ăst lac şeade aici fără nici un folos. Necuratul auzind cele zise de cochilul moşiului, sa făcut nevăzut şl a intrat in fundul lacului unde işl aveau ocaşlul o mulţime nenumărată de necuraţi (draci) şl a spus la top cum cochilul moşiului a venit să le ia Iacul. S’afi sfătuit Intre el să se ducă cu toţii să-l roage să le lăse Iacul şi sâ-1 dea bani mulţi. Apoi ducindu sa la băiat i-a zis dracul ce vorghise mal nâinte cu el : lasăne lacul şl să-|i dăm un burduf cu galbeni. Băiatul a făcut o vreme nazuri 9fi ŞEZĂTOAREA insă In cele după urma primi cele zise de drac. cu chezăşie Insa, ca d (dracul) sâ-l duca burduful cu bani- Dracul primi şi asia chezăşie .şi lua burduful în spinare şi pIccA iu data după bAeat. Bălaie, zise dracul, sa b.»gi «Ic seamă câ ani rochii mul|l şi cind le-o vedea o să ceară sA mAulnce carne de drac, râel n'au mlncal de trei zile şi acum îşi ascul cu|ilele sus pe bordei A. De frica şi de oboseala, dracul sulhi groaznic de la re aşa cA cind răsufla. mina pe bAeat înainte Iii cîl îl băgă pe uşa bordeiului- Coclii i vAzinilu-l. loji şi-n luat cuţitele in mină de frică. Cind dracul îşT trase sullclul, Irase şi pe liAealul moşului la el. Băiatul insă ca SA nu priceapă dracul, se deto locmai la urechea Iul şi-l zise: rnA dusei acasă de am spus cocbiilor să nu facă nimic: dar tu tot să l>agl de seamă. Cind mal răsuflă odată iupinse pe băiat de-1 liftgă tocmai lu fundul bordeiului: iar drul tşi trase răsuflarea, atunci trase pe rochii băeatulul, cari se aflau în uşa bordeiului cu cuţitele tn mină. Dracul vAzîndu i, Irlnti burduful şi o tuli lu fugă şi se făcu nevăzut. Baiului şi cu cocini cară banii lu bordeiu. Pe etnd fugea necuratul se intilm cu n vulpe Ea 11 întrebă. că de ce fuge ? El găflind ii spuse, că a dus un burduf cu bani la cochilu! moşului şi câ el avea o mulţime de rochii care alergă după el cu cuţitele să-l rnănînce- Vulpea zise atunci dracului: hal cu mine. (A ort mănlnc totdeauna gă inele şi şez pe bordeiul Iul. O ascultă, se legă de coada vulpoi şi plecă amlndoî. Cind băiatul văzu pe vulpe că vine, zise : Tuitc iu legân de vulpe : de trei zile te-am trimes şi numai cu unul le-aPălcsT’ Cind necuratul auzi aşa o tuli la fugă prin pădure cu vulpea legată de el, şi fugi şi fugi lovind pe vulpe cu capul do toţi copacii: apoi cmd stătu să rnat răsufle şi se uită la vulpe, o văzu cu gura căscată: îl zise; ort am scos limba d*un cot fugind şi tu rîzi de mine. Şi luă pe vulpe, o trluti (Pun copac în cit plesni: iar ort încăleca! pe o alună şi va spusei o minciună. Oniitlu — Inlum;ţ.i Coules de Dobre Ştefânescu.