V Revistă. pentru literatură şi tradiţiunl populare director ARTUR GOROVEI Redactor 3||. guF ori : iJâ unchoaţul Sl.iirlon. din crom un a ZlălĂrot, Vilcna.) NIUEREA Cînd a făcut Dumnezăă pă rumln, a făcut şî pă macre, şl uite cum : A făcut Dumnczăfi doauă păpuşi dă pămînt şl a suflat în gură-le dă le-a înviat. Dumnezăă avea puse d’opartc o furcă dă tors şi cu fusu el, şi un clumag, şi Dumnezăft a zis: muerea să ş la furca cu fusu, şi omu să-ş ia clumagu. Aluncea s-a ales: omu s-a dus la clumag şî muerea la furcă. Eî măi mult să jucaţi cu furca şt cu clumagu, da dă lucrat nu lucraţi măi nimic, că eî eraţi Inbrăca|l In uu-ghTe peste tot trupu, dă nu-1 lazboa geru. şî mîncati poame dup* in pomelurî şî dă unde luaţi, creştea altu la loc dă-loc şî aşa că număî scădea dăloc. Da muerea ca muerea, ea tot seacă la minte şî la noroc, într'o zi durmea băibat-so şl \ine drneu la ea şl-T zice: „Ia fă mere din pomu ăla care v-a zîs Dumoezăă să nu mincaţî, şî mănîneă. că sînt nişte mere grozav dă bune.* Muerea l-a ascultat, a luat şî a mîncat, da dracu dicolo: l'i Sub tmmolo do nimîu. poporul înţoli*#? pr toţi oamenii ulM. n ŞEZĂTOAREA estoarce, fă, must pă git şî bărbat-to.» Fa proastă şl blestemată. a stors şî bărbat-so pă gît. Da el odată a sim^ît şî a pus mina în beregată şî a strlns cit a putut, ca să nu să ducă mustul pă gît, şî d'atunci rumînu are no du ăla în gtt şî mueriîe uu-1 au. Dumnezăfi cind î-a văzul că î-a calcat porunca, i-a luat la plesnete dă bici şi î-a blestemat pă rumîn să să* arăneascâ cu sapa şî pă muere. cu fui ca să să arănească ; şl pomii unii s-a uscat, al|î a rămas sterpi, şî grădina ala s-a părăsit, şi d’aluneî e rău dă rumîn pîuă în zîua dă azi, număî din pricina mueri. Şî muerea d’aia e blestemată să n'aîbă crucea ’ntreagâ, crucea ei e număî cu trei corn urî, şî al văzut că şî cununia mueri are trei cornuri şi a bărbatului patru, cruce întreagă, şi din muere nici popă nu să face, nici barim in altari n'are voe să între. Ea e mal păcătoasă ca rumînu, or pă unde o fi ea. Şî apăî şî fâptura mueri e măi în chipu dracului, că, la să rămie o muere in pelfa goală, că să sparie şi fuge şî dracu dă ea, ales cind slnt fleicile alea dă ţiţe cît toate zilele ’n pept, Doamne, Doamne ! Şî mintea mueri e măi proastă d’o sută dă nrî fica a bărbatului: ea are mintea copiilor, şî d’aia e şi voi ba cînteculuî, că muerea e Poale lungi şi minte scurtă Muere ne pricepută î Ea n’are nici un curaj, da dă drăcoveni înLrecc şl pă dracu. Nu vezi cîte descîntece, cile fermece dă încheagă apele dă s’o fi minunînd şi draci, tot muerea le face. Şi n’a minţît seracu ăl d'a zis că: «nnţerea a albit şî pa dracu* şî zăti, aşa e! Ba, Doamne păzăşie, d’o fi cum să povesteşte dîn bătrinî, apăl noi zicem că şedem cu muere 33 ŞEZĂTOAREA în oisa. şi noî mu]|î om fi şăzlnd cu gol dracu ; şi ulche ce să spune : SFETI SPIRIDON şi MUEREA. Sfete Spiridon, făcătorii da minuni, cică umbla cu sfete Petre p’o cale. Da sfete Spiridon să abătu într’o leasă dă mărăciuT şi dete peste dracu călare pă muere. Sfete Spiridon, dă mare ciudă, scoase sabia şî le reteză capu la a-mlndoi. şi plecă lăsîndu-I cârăbăniji* Sa dusă sfete Spiridon, ajunsă pă sfete Petre şi-I spusă tărăşenia. Da sfete Petre, îi fu milă şi gzisâ ; *Rău făcuşi, sfete Spiridoane, şi poate să să mînic cum-za DumnezăU păno)% ar fi bine să tc 'n tor ci să te pul capetele la loc\ roagă-tc la Dumnczăil, şî cum eşti făcător dă minună % o să in vieze. > Sfete Spiridon s-a întors iute în dă răi, şl dă dăgrabî a greşit capi Iile, a fus capu dracu uf la mu ere şî pal mucri la trupu dracului. şî I-a înviat aşa; şî d’atuncl toate mue-rile cile să trag din blestemata ala dă muere, sînt cu cap dă drac. da nu să cunosc din âlelalte. Şî ce crezi, că tnuerile ălea lepădate dă suflet, care scoate pă dracu, caro fac vrăji dă învrăbjese oamenilor, face dă sparge casele ruminilor, îşi omoară copiiT, beafi bunieni să nu mal facă copii şl cîte feluri dă lucruri nelegiuite, ce crez! că alei slnt curate? Nu te măi gindi că alea au ceva şi din partea diavolească. ric Nîstni niiimiu, rom. Smfftnn,u, Vilimn.) â4 ŞEZĂTOAREA CUM S A ISCAT CURVIA ? Moş Aclam ci*că a avut măi rnulle fele dă cît băeţi, cu una. Băelî a luat toţi clte uua, şi a măi rămas una stingheră. Ea s-a dus şi s-a plîns la ta-so şî l-a zis că tea ee să facă r > — Moş Adam l-a zîs : <şî tu di colo până colo. pintrc ălelalle». Sî d’aluncl ea umbla ca fleoarţa, fără căpătii di colo pănă colo, taman ca curvele dîn ziua dă azi. Şi după ea s-a luat multe, până s-a umplut lumea da curviş-tine. După cîtă-va vreme, surorile el n’a măi suferit-o, şî a luat-o la goană dintre ele. Ea atunci s-a dus la marginea mărilor, ş-a făcut un bordel acolo şi să ţinea cu un faraon D care işâ in toate nopţile la ea. Ea ţiindu-să cu faraonul, a făcut mulţi copil tot negri şi uri|i în chipu dracului dîn care să trag ţiganii din ziua dă azi. (Rpub do uituşn Tudoru I. LAzâroift. din com. Bogdineştî, Vilcen). CREDINŢE DESPRE ŢfGANl. O altă legendă despre Ţigani este şî aceasta : Un rumîn, măî dă multă vreme, să imbătase şî adur-rnise be.it iu marginea drumului. Cum să întîmplă, trece tomnai un ficior d'aî lui p’a-colo. Cum îl vede beat şî dăs-polat lingă drum, începe să să rîză dă el, Ia o cogemite baligă dă vacă, şî-1 mînjeşte bine frumos pă ta-so cu balega. A păi el să pitulă într’o tufă aproape, ca să să rîză pă’nfundate cînd o trece cineva p’acolo, şî l-o vedea aşa 11 11 Faraonul o sinonim cn dracul. în ociiii poporului. ŞEZĂTOAREA blcscăit cu balega. Trece unu p’acolo, om cum să cade şî ciad văzu pă bletu om aşa bajocorit, să dusă la el, îl deşteptă bine frumos, 11 spălă şî-1 îmbrăcă, ca să nu mâl riză lumea dă el Cum face. cum drege, că vede şî pâ fifi-său pitulat în tufă, şî-1 spune ta-so, ce Ta lucrat. Ta-so atuucî a început să-l blasteme : să să aleagă prafu şî pulberea dă el, să fie de rîs lumi, cum l-a făcut pă el, să fie negru ca un arap in lume. cum l-a mînjit pă el cu baligă. Şî taman aşa e şi ţiganu, rîsu şî batjocura lumi, şi negru ca un arap, paîcâ ar fi mînjit cu cărbuni şi cu baligă. El în lumea asta a făcut numai blestemăţii. Jidovi! l-a pus să facă cuele cu care a pironit pă Domnu Hristos, şî el ca un ticălos ce e, a făcut măi multe cu unu. Şî atunci l-a blestemat şi Dumnezău: cu draci, în Iad cu tartoru să fie in veci, şi pă lumea asta şi p'allaltă să-l arză para focului în cuşniţe şî în iad. Ţîgauu e frate cu dracu, d'ala e aşa tare la frig, nu-1 pirleşte t’ocu, uu-I e urit, etc. Pă ce pune mma ţîganu, să spurcă, şl trebue să lapezî lucru ala dac’o fi lucru dă mîn-care: dac’o fi vr’un vas ori alt-ceva şî vrei să fie curat, să-l izmuoştl cu iazmă dela Bobotează. Cu ţîganu nu e pomană, da ii dai că n’aî ce dracu te face, că cere al dracului, d ala a rămas şl vorba că *ce: ţîgă'ncşie*, *c£f ca la uşa cortulu\*.—Ingeru p'ăl ă cade beleaua să fie tovarăş Ţiganului de la botez, şadc dăparle dă ţigan 40 dă paşi, că pute al nălbi ţîganu. şî cică pîlnge mereu bTetal Înger dă beleaua care a căzut peste capu lui. Cînd moare ţîganu, Dumnezău îî ia miru ăl mare şî botezu, şî-1 bagă d’adreptu în iad. Din tîgan uu să face popă. nijdăcum. doar numai, cînd 3fi ŞEZĂTOAREA Ia cine-va 9 pol după el. Ba cică e rău să fii naş ţiganului, că dacă o muri ţlganu Înainte, ciad al muri şî tu, el IVI Iasă îuăinte, te trage la Iad să te cinstească, s'agajă dă tine şi nu te iasă 'n pace, şl de n’ar G îngeru tău mal tare, te-ar birui-şi le-ar trage la Iad. Cu ţigauu nu e niel-un păcat, po|I să-I faci ce-I vrea Tot! ţigani dîn lume mi fac cit un creştin al lu Dumnezău. (Sjuis unohcaşul Mfttt* 1 I’opn cum. Ştpffcnrştl, Vilcojt]. Notă. Ţiganii sint de mal multe feluri: •ţigani de şatră* saii «ţigani rum hi eşti>, sînt foşti robi; „Ursarii» sau ţiganii cari umblă cu corturile şi lucrează flerul şi t joacă ursul» ; «Zavragii* jîganil cgUdurari, cari afl şi tipare de bani, slnt ţigani! cel măi bogaţi, «zavragioaucU> slnt căr-turârese vestite, de se zice că ghicesc lotul până şi numele; ele îşi au coadele împletite cu bani de argint; ci-eă măi înainte au fost şi alt soiu dă ţigani •nâtoiî» saă lă.eţ4> cari au fost cel mâi răi ţigani, oraoraâ, furati totul, şî umblaă mâl mult dâspolaţl toţi cu rişchitoare 'n miliii. Iarna umblau cu cioburi cu foc în mîlul şi lot dăspolajl. Ciud ciue-va vrea să batjocorească vr’un ţigan, îl zice vorbe de acestea: „Faraoanc /», „cioara !% «Garr rr r r r !» «Crau uuuuuî» «Heua aaaaL.» Iar pă la nunţi, cumetrii, refenele, cîte unu măi «bundă Util> pune pă lăutari (care este ţigan) să cînte din diblă Iar el c ntă •cîntecu ţiganului» : ŞEZĂTOAREA 37 Pleacă ţiganu la moară, C’o căruţă ş’o lepşoară. Da îepşoara vezi cam chioară ! Bone, ţigane, bone, Lua-te-ar dracu mort Cu diplă cu tot !.... Pleacă ţîganu la moară, C’o ploşchiţă sui ţîoară Cu apşoarâ dă la moara, Şî pişat dă Iapă chioară ! Bone, ţigane, bone, Lua-te-ar dracu mort, Cu cobză cu tot!.... Pleacă ţîganu Ia moară, In mină c’o dolnicioară. Cu pişat dă iapă chioară ! Bone, ţigane, bone, Lua-te-ar dracu mori Cu cobză ca tot!.... Să cinstea cioară, cu cioară Cu apşoară dă la moară. Şî pişat da iapă chioară ! Bone, ţîgaue, bone, Lua-te-ar dracu mori Cu dara cu lot!.... Pleacă ţîganu Ia moară, Să-m facă d’o colivioară, Colivioară di păsat Că ta-so a răposat. Bone, ţigane, bone. Lua-te-ar dracu mori Cu dobă cu lot ! ... Pleacă ţiganu’u sal, La părintele proţap* —Bună zîua părinţele! —Lua-lc-ar dracu mai ţigane! I ŞEZĂTOAREA 38 Bone. ţigane» bone Lua-te-ar dracu mort. Cu nădragi cu tot — Să-m fie cu ert&cfune, CVo 9ă-tî tac d’o rugăciune : Să-ţi dafi părinţeie un ort Să-mi ceteşti pă tata mort. Bone, -ţigane, bone, Lua-te-ar dracu mort, Cu opinci cu tot !... — Ba sâ-m dai un leii ş’un zlot Să-t cetesc mortu dă tot. —Ba l-o lua dracu şi mort Nu făcea un leu ş’uu zlot Cind irea el viu, da mort?!.. Bone, ţigane, bone Lua-te-ar dracu mort Cu chimir cu tot! Ş’o tuli tîganu afară Cu căciula subţioară Turtită, făcută pană! Bone, ţigane, bone Lua-te-ar dracu mort Cu urechi cu tot ! In vale ţigane, ’n vale C’a murit o iapă mare, Ocaua patru părale Să faci lu tat-to pomană ! Bone, lîgane, bone Lua-te-ar dracu mort Cu gură cu tot !.... Trage-Î cioară din vioară Că te dafi pă Olt la vale! Bone, ţigane, bone, Lua-te-ar dracu mort Cu limba cu tot! 39 ŞEZĂTOAREA ♦ Ţiganu are piezi bune, fir’ar orb ; cinci te-I întîini cu el în drum îţi merge biue, \\ să înplincşte gîndu-şl voia, şi faci calea cu folos. — Ţiganu dă cînd ş-a mîncat bise rica, ş*a mâncat şi norocu. EI a avut biserică dâ zid d’intil, şi ruminil jjă caş, şi ţiganii a rîmnit la biserica rumtnilor şi le-a zis să şchim-be, şi a şi şchimbat, şi ţiganii s-a şi apucat o ţiră cite o ţiră să mănînce din ea, pănă a isprăvit-o de tot. Biserica irea peste tot dă caş, uşile d’afar şi ăle împărăteşti ireaG dâ slănini dă porc şi lacătul dâ purcel fript. Şi d’atuncl dă clnd ş-afl mincat biserica, Dumnezăo să nu mal auză dâ ţigani. (Spus di Ţinea Ş. O. Stoica, din oom. Ştofftneţjtl. Vilceai T. Bâlâşel (va urmai ŞEZĂTOAREA CONĂCĂRIE Buna ziua, buna ziua llor 1. MOISILU. 56 ŞEZĂTOAREA Omul fără noroc t Pe cînd Dumnezeu umbla cu stîntul Petru pe pămînt, s-au întîlnit cu un om la care gâzduise ei In mai multe rînduri. Acel om era un om fără noroc, aceasta o ştia D-zeu, ca un a-tot ştiutor ce este. D zeu zise câtrâ sflntul Petru: *Petre ! vezi pe acel om ?“ — tVăz, Doamne, zise tovarâşul sâO, acesta este omul care ne-a primit în mal multe rinduri in casa sa»—«Aşa este, zise Dumnezeâ; el este un om fără noroc.» — «Cum, Doamne? zise atunci Petru; Tu ştii aceasta şi nu voeştî să-l ajuţi, şi el de atite ori a lâcut bine cu noi, primindu-ue in casa sa. Oare nu ar fi bine ca să-i dai o pungă cu bani i» Bine, zise atunci D-zeă tovarăşului sau. insă el tot nu va vedea ca să o ea* Aşa să şi întîmplâ. D-zeu trecînd peste pod, puse la mijlocul podului o pungă plină cu bani, peniru ca trecînd omul pe acolo să o ea. Dar ee să vezi? Omul fără noroc, ■ tot fără noroc ; cind Intră pe pod, care era cam strimt, închide ochii pentru ca să cerce dacă poate trece podul cu ochii închişi, şi ast-fel trecu pe lingă pungă fără a o vedea. Nichita Spirlea Avrig ( TransiIvan ia) ŞEZĂTOAREA r>7 DOINE POPULARE Din (ara Oltului, în Transilvania 1. Cînd vif, badeo, pe la noi Pune clopote la boi Şi mi-î leagă, badeo, leagă Cu şinoare de mătasă Să te-aud din şezătoare. 2. De-ar fi mlndruta la cruce De trei ori pe zî m’aş dune; Dară mîndra-I mal departe Nu pot merge fără carte. Carte mlndril nu-i pot face Că notarlul nostru zace; Cu birău-s mânios îmi face cartea pe dos; Şi cu popa m-am sfădit îmi face cartea smintii. 3. Eu mă duc mindro, azi mine, Dorul mefl la tin* râmlne, Grij^şte mi-1 mîndro bine Cum te am grijit eu pe tine Şi mi-1 leagă mindro, leagă In coru do năframă neagră, Şi mi-1 leagă mindro leagă Şi im-1 trimite pe apă. De cum va s’ar cufunda Nu-mî mal trage nădejdea; De s’ar opri după peatrâ, In trei ani mă tot aşteaptă, In trei ani şi jumătate Că le-am Iubit cu dreptate. Culese de Nichita Spîrlea Avrigt 2 o Decembre i8gj. 58 ŞEZĂTOAREA 275. Foae verde de mestec, C’aista paliar l-oîil bea. Bată-1 Dumnezeii pahar Gheorghicş, fecior de grec, A avut case pe temelii Ş'o rămas iu sărăcii, Umblind prin cele pustii Cu nevasta *n negustorii. Pe dînsa n tirg c o ducea, Turcii l-o prins a 'ntreba: —De vinzare-I nevasta? —De vlnzare-I, săleaca! —Da ce cel. bre, pe dînsa? —O sută şi mai ceva. Turcii-o prins a număra, O sută şi mal ceva. Ea o prins a suspina. Cum o vinde pe dînsa* Par-că nu-1 a fost soţiea, Şi o prins a cuvinta: —Foae verde măr bătut, N’am gindit, n’am socotit. C’a avea doru sflrşit Şi dragostele urlt! N’am glndit In vremea mea (Din judeţul Suceava) CA tare-î acru şi amar. — x — 270.—Foae verde matostat Spune liţo-adcvăral, CU am fost eă concentrai. CUI băetl te-o sărutat? —Unu 'nalt şi sprincenat Cu trei semne de vărsai, Nu-1 de-aicî, că-I din alt sat, Ardă-1 focu blăstâmal, La inimă m-o secat. Săracu barbatu meO, El munceşte şi eă beă; A tltea ciomege îefL Măi bărbate blâstămate, Moae fringhia şi mă bale, Ca, zeă, aşa mi se cade; Că de cînd nu m-al bătut Mare curvă m-am făcut, Să mă G bătut iotălG, Aveai gazdă şi copil. OuW* do 0. TEODOKKtiiT 277. Frunzulică de matasâ Eu cu ochii la nevasta, Pornii cu plugu d’acasă, Plugu ml-o eşit din brazdă, Mă suil în deal pe coastă. Eu cu ochii după ea Ca sâ-mî trag şi eu o brazdă; Plugu din brazdă eşla; Scoase dracu o nevastă; EQ cu ochii după dînsa Cînd pornii şi eh o brazdă Mi s-o rupt plazu şi bîrsa. t ŞEZĂTOAREA 6 9 Legea voastră de femei, Ziua hâl! şi noapte li ăl! Pentru voi am dat cinci lc!, Cu punga plină de lei Pluguşorul mi-1 strică). —Frunză verde pipigiol Vină badeo joi la noi Că tu ai vre-o patru boi, Şi din patru vindeom doi Ş'orn tocmi plugu-amindoi Şi va Q halal de noi. — x — Cum lc place Ia femei. — x — •280. Frunza verde peliniţă Cind tocara la clopotniţă Eşii sara ’n cei luncuţâ, Mă 'ntîinil c’o copiliţă Tlnăra ca o mlâdiţâ; Eu am rls şi ea n’o ris 279. Frunza verde trei nuele Foc la inimă mi-o pus. Toi mă cere. maică, cere, A casă dacă m-am dus, Tot ma cere uu cojocar; După cojocari n’oifl mere Că pînă ce trage o pele Staă cu ochii ţintă la stele. Tot mă cere maică cere Şi mă cere-un dâ-SCălaŞL După dascalaş n'olu mere Că ma (ine cu pomene. Cu covrigi • De Ia calici, Şi colaci De la sărăci. Tot ma cere maică, cere Tot mă cerc-un plugaraş; După plugaraş olu mere. {Dorna. Suceava/ rfăicuţa masă ml-o pus, Ş’arn imbuc.il de două ori Ş’am oftat de nouă ori. —Dragul maică! ce oftezi. Ş’a mi nea nu mal cutezi î Dragul maicei nu ofta Că maica te-a însura; Satu-I mare, fetc-s multe Şi mai mari şi mal mărunte Ţi-î alege, c’al de unde? —Of, of, of! maică măicuţă, Ceru-I mare. stele-s multe Şi mai mari. şt mal mărunte, Dara luna-i numai una Şi lumină toată lumea. Culese de V. Pienescu. 282. 281 Noi am fost doi pul iubiţi, Lungu-I drumul prin pădure, Ca doi zarzarl înfloriţi, Dar mal luug pe ceea lume, La izvoare răsădiţi; Cine moare nu mal vine. Isvoarele au şacal, Cărâruşa peste sat, Zarzării că s-aă uscat, Şi la noi cînil nu bat. Noi de Iubit ne-am lasat. Făcui gardu la grădină, 60 ŞEZĂTOAREA Nici de pari, nici de nuele, 2«S0. Cînd eram la mama fata. Numai de cuvinte rele. Miucam turlă coaptă ’n vatra — x — Şl-o râdeam pe râzătoare, 283. Foae verde de cicoare, Fata mea era cai floare; Cită lume-i pe sub soare, Dar de cind n^-am măritat, Minînc turta ca huma, Nu-1 ca crişma ’nşelâtoare. LeşI boii injugrăţel, Şi mergi in crâşmă să bei. Cat la lună. luna-I sus, Cat la jug, boii s-o dus; Dafl cu fuga după el, Pincu mă strigă ’napol. -- x — Fata mea e ca spuma. La mama purtam rochiţă, La barbat n am nici calrinţă. La mama purtam caftan, La barbat n’am nici suman. Frumos amoraş ml-am prins Şi nu l-am prins într*adins. 284. Cine are-un dor pe vale, Ci l-am prins Intr’o cercare: Ştie luna cînd răsare. Cine are un dor pe luncă. Ştie luna cit se urcă. Cine are dor pe şes, Ştie luna cît a mers. Cine are dor pe lume. Ştie luna cînd apune. — x — De-a avea o fire bună, Eiî 1-oiu mal tine vr'o lună. — x — 287. Frunzuliţa earbâ neagră. Tata. mama lot mă ’ntreabă. Care muncă mi-î mal dragă? Munca cea de vitejie, Pistoale de vinăjie 285Frunzâ verde trei crastoane, Şi cal bun de călărie. Cil îl deluţu de mare, Cînd ar fi de faţa ta, Mări albă m-aş purta, Albă ca şi lebăda. Rumănă ca călina, De ţî-ăş strica inima, Să te ’nsori de nouă ori Şi să faci nouă feciori. Să te ’nsori numai odată Şi să faci numai o fată, Să-{1 fie amorezată. —-~x — (Dolhasca, Snceava) Geaba mijlocul îmi strtng Dacă n'am arme $ă ’ncing Şi cal bun sâ mi-1 înching. Voinicelul fără cal, E ca peştele pe mal Şi ca mărul lingă drum, N’are pace nici de cum. Dar voinicul înarmat Şi De un şoim încălecat, Drăgălaş e şi frumos. Ca luceafăr luminos. Culese de T. C. IONESCU ŞEZĂTOAREA fii 588. Frunză verde garofiţă, Ce te-ai suparat puicuţă? —M*am suparat pe barbat, Vine de la crişmâ bat Şi mă ia la cercetat Ca sâ I spulu de-amurizat. Să mă pue pe-un cărbune Amoraşul nu l-oiu spune; Să mă pue pe-o frigare Amoraşul spusă n'are. — Frunză verde trei zmincele Uite cur va de muere Cum să ia pe hătuiele Şi strînge la buruene Şi le fierbe ’n trei ulcele. Buruene otrăvite Pentru Ghiţişor gătite; Ghiţişor cind o gustai. De la uşă pină la pat De trei ori o leşinat. Atunci Ghiţâ o strigat; Aşterne maică crivatu Că curvile m-o mlncatu. — x — 589. Frunză verde merişor M-am Iubit cu-un domnişor; M-am iubit de mare frică Maică mea uu ştia nimica. Vecina-i duşmancă mare; Ea pe atlta mi s-o pus Cu domnişorul m-o prins Măicuţei mele m-o spus. Măicuţa, ca maîeele, M-o spus frăţiorului; Frăţioru-i ca un frate: M-o luat de miouţă Şi m-o dus in pivniţă; La pivniţă-o pus uşuţă, Pe uşuţă-o pus lacată De asupra stîncă de peatrâ. Mă uitai pe-o ferestulcâ, Văzul soare slrălucind Fete su flecăî şăzînd. Numai pulul meG plînglnd. Taci puiule, nu mai plinge C-a da D-zeu ş-a da Ş-a da ploae şi cu vlnt Ş-a da stînca la pămînt, Şi ferele-or rugini Eu de aici că voiu eşi, Tot amîndol vom trăi. — x — * 590. Frunză verde ş’un zamciu, Spune-ml dragă cînd să viti Sau de vreme sad târziii? — Nu veni. biţă, de vreme Că duşmanii tae lemne, Duşmancele strîng ciurcele; Vină biţă, tîrzior C’atuncî toţi duşmanii dorm, Duşmancele pic de somn.— Frunză verde floare-albastrâ Biţă, de dragostea noastră S-o ivit un pom în constă. Ş-o dat D zeu un vint Ş-o dat floarea pe pămînt Şi pomul s-o vestejit. Tu pe mine m-aî unt. Frunză verde lemn de fag lubeşte-mă dacâ-ţt plac, Dacă nu, sila nu-ţl cad. Frunză verde mârăciune, 62 ŞEZĂTOAREA Iubeţe-mi. dacă-ţ] vine, Da nu-ţi bate joc de mine. O^nnniicate de IM. 611. (îiuiunksu , pentru cA se alia acolo şi sora mea Zoe, care pe la •finea acestei luul a murit de holera. Noi fetele eram In salon, dud de odată auzim zgomoL pe strada, şi ulUndu-nc, videtn o mare aglomerare de lume, ce se adunase imintea comisiei, care era tocmai iu fala caselor D-ncI Plitos. De odată auzim pe halrina Plitosonia striglnd: «Nu-J daţi apă. că are se crăpe. *Safla şi Elena, fetele PlitosoâAI, Mândiţa Romaşcu. Raluca Yidraşcu, Ţinea Crâcscu, sorâ-me şi ett alergăm pe stradă şi videm un ora călare pe o trestie. Faţa Iul era abătută, s ar li zis ca dormita; Iar el era numai in câmaş?, cu izmene, desculţi şi cu capul gol Trestia pe care călărea era lungă, şi la capătul de care o ţinea, era împodobită cu peteală, cordele şi flori. Omul tot slriga .Blrlfiî brlrlO!* cuin se face eind vrei să opreşti un cal la hain: apoi -lli! hi! Ia Marghiolita din Cotul-Negru*. (Bîrladui are mal multe mahalale, din care una se numeşte Cotul-Negru) Fiind oraşul mic, îndată din mulţime s-a ştiut cine este acest nostim călăreţ, şi comisariuî a poruncit sa se aducâ pe Marghioliţa. tn adevăr a venit o femee iucâ Unârâ, care a fl fost ca de vre-o trei zeci ani, şi a spus că omul calare pe prăjină, saă mai bine zis pe trestie, era bărbatul el: că era zugrav de biserid, că s-a dus să zugrăvească o biserică In ţinu* De rane se vindeca Sănătos că se făcea, Fraţi de cruce el se prindea Pe şerpi de omora. ŞEZĂTOAREA 67 tul Covurlululul, şi lâsind-o pe ea. nevasta lui, un au fără do veste, ea s-a hotârit a-1 aduce vio saft mort pe trestie. Ce s-a făcui cu el după aceasta, nu-ml aduc aminte; ştiu atît ca după aceasta declaraţie, noi am intrat Iu casă foarte emoţionate, şi ambii soţi aQ fost duşi in cancelaria comisiei; efi am plecat peste clic va zile la Jaşt; sora-me Zoe s-a dus hi Basarabia; murind eu la sfirşitul lunel de holera, durerea cl m*a făcut a uu mă mal gindi la omul calare pe trestie, cind m-ain întors iarăş In Blrlad . . . . «Auzit nM-ful i|o La LMw K. HorvxUiv fuasU a axilnlul KU*nu lXi moşmmgu zise: -sâ-l scoborlm pe belul flăcâti, că tare ostenii trebue si fie, şi de departe trebue să vie aşa de pe sus.* Şi o scos moşneagul cuţitul din chimir, şi o borbo-roşit citu-va cuvinte. §î o Infiipl cuţitul In pâmlnt, s-o sco-borit llccaul cu prăjina drept In jos, d'asupra cuţitului: şi o legal prăjina la o caplpl de fin, pentru ca, zicea el să mană mlnînce belul cal o-leueă de fin câ lare-1 ostenit şi cl». Şi cerînd el apa de băut. fiâcâil o vrut să-l duie, dur moşneagul o oprit ca să nu-l deie, .ca crapă îndată ce a bea o-l ea că de apă*. Şi nu i-o dat; şi l-o înLre-but : .dar de departe vil, flecăule? Hei! e depHrte, tocmai de peste Prut* — .Şi oare departe te duci ?*—.Am sâ merg departe Încă, peste altă grauîtâ.* Ş-apoî o zis moşneagul : „hal bă-I dam drumul sâ sc ducă, că s a hodinit destul." Şi ear o borborosit cite-v*d desclntece şi o scos cuţi- 68 ŞEZĂTOAREA tal din pămîut; şi ilecăul o încălical iar pe prăjina şi s-o ridicat sus şi tot raaî sus, şi s-o dus- (Auzit de la D-I Bonziu Bol Tos diu Botoşani, căruia i-a is-toristi-o Simon Ciuntu). III. • • Sint acum vr-o şeizecî de ani, era cucoana Dolcu|a Mi-siroaia la Schinoasa şi vede de odată pe sus un om venind calare pe prăjină ; şi a eşit toţi feciorii şi slugile şi lot satul afară, să vadă ce uu văzuse oameni bătrînî; dar o e-şit şi un moşneag, şi acela cu descintic l-o scobolrt jos şi se zbatea peptul omului celuia, şi tot apă cerea ; dar el zicea se nu-I deie, că crapă pe loc. Ş-apoi s-o rugat omul sâ-i dea drumu, şi moşneagul iar l-o disclntal şi s-o ridicat mai sus de cit gardu, de nu I ajungea picioarele In el; şi s-o îndreptat în spre cîmpiî, şi s-o dus. Şi se zice că atunci clnd lî duce ibovnica care-l aduce, cu durere şi cu dragoste, îl aduce pe sus, ca să nu se pălească şi vatâme, ajuugtnd prin crengile eopacilor;ear clnd îl duce cu duşmănie, ii duce încă pe jos, de se anină de crengi şi se păleşte de garduri, şi se loveşte, şi zgârie tot prin ele lAnzit do In C-nn Eufrosinn Ciomnc. din Botoşani). ORIGOim: GUTTi.W * * * DE ADUS PE IBOVNICUL Prinde un liliac, puue-I in pâmtnt de putrezeşte ; apoi scoate oasele, şi vel găsi o greblă şi o cociorbă diu ele; se greblă pe vatră şi-l tot chiamâ pe unul pe horn, şi cu cociorba tot trage, de-1 aduce: şi la şi o ulcică, in care bate cu o vărgu(.ă de alun, mereu lot răcnind numele lui, pînâ ce ulcica începe a se lnvirti singură, repede ca sfiricaza ; apoi întoarce ulcica cu gura In jos. şi din ea se aude repede tot uumele lui, bună oară: Petrachi, Petrachi...! piuă ce vine, Clnd ibovnica are ciudă pe el. apoi tot rineşte vatra cu lopata, ocărind şi afurisind, şi tot împinge cu lopata, de ŞEZĂTOAREA C9 sc ia ibovuicul şi se duse pe lumea Iul, peste ape şi ţâri de nu i se mal ştie de urmă : «Să meargă cum s-o dus surdu cu mutu, Şi roata cu iapa.» (Auzit do In C-rm Eufruzinn CtomAc) Grigorie Goilav O samă de cuvinte (Din munţii Suoevotj ju/i— femec cu parul peptănat Indărăpt, de i sc văd timp lele şi fruntea goală; v. bcleujeti. MA V. jufi-ju/> — păr J^aţ—Vasile. '7ă^p£r^1abe: Id/duş—un vierme de apă cam încovrigat. la/oc lăptoc, canalul de scîodurl pe care se duce apa la moară sau la pitiâ. /ea//—lu salar; 2° o lopăţică anume făcută cu care se tcpşueşte (se apasă, se Îndeasă) mămăliga. lehăi (a) —a vorbi mult şi fără rost. Uknnetuv - sătul peste măsură. f&'tba—oid jidovetic, care vorbeşte ca jidanii, e fricos şi bicisnic. /e/™—mămăligă crudă, rea. lc(cdu—V* Par^ veche. fcurdî—usturolu sălbatic. Timpi*i (a) —a mînca. (Se zice numai despre cînl). lioapi—gură. Apei—belea pe cap, bac aii. Aslrl—listă. 70 ŞEZĂTOAREA lineţî—tot solul de linuri (mal ales de culoare) lesturi—un peşte. Macrini—IncâlaU, groasă că de abia se învlrle. maheJ'i—greutate voluminoasă, ceva şi mare ca volum u dar şi greu. vi uneşti—un fel de ingurzîtur'i de o parle şi de alia a gurel câmeşel. mangos\t—om cu toate rălele pe capul lui: curvar, beţiv, tabacar (fumător de tutun), etc. nutrind—vacă mare şi slabă. matahzJî—ceva mare, fioros. mazuu—om puternic, zdravăn, căruia nimeni nu-î poate face nimic. madbi—ciomag, bltâ. mâugălku— un lemn crestat tot pe o lăture şi pe care se zoi esc cămeşile. matăln\c\ (a)—a lucra, ori a merge a lene. merii— prost şi moale. mcjbiî—mezin, copilul cel din mal de pe urmă. mrieetă—vacă ce fata de mînzală. , ' 4 mercesux (a)— a grămădi şi in acelaş timp a se răpezi, a năsădui, la pîntece să spargă cu coarnele, ori să rupă cu gura. mesieeci—rîşînă galbănă ca ceara şi dulce care se mestecă In gură. (Un excitant ca tutunul). mctchfafr— prost de tot. meşinî— fabrică cu maşinării, maşină. Miliien, MitSbna-—nume proprii de oameni. mlglt—grămadă, movila. mileid— (un lemn) plin de apă, şi care Începe a putrezi. milciged. v. mîlrid. 71 ŞEZĂTOAREA mint (a)—a dormi, a fi primii In gazdă (Prez //////, mii, mine: particip, mas]. m\rcid a. mlicid şi mîlcigaiit. vutîfal— mititel. mi ac mici slab. mlaci—copturi, materii albicioase dintr’uu corp în descompunere. mfoşniţi—lapte cu locmagi, ori lapte îngroşat cu făină, w»e—mlelu|ă, mia (fem- cuvintululwfe/). mviaii şi mn&tfî v mn£. mnadzurl.—lîna cea mal bună din canurl ce se boeşte şi se bate In catrinţe. mm ho ha—cal (de la modul calului dc a rîncheza). mnijblci—mijoarca (un joc de ale copiilor^. mnloarci—femeea slabă care abia vorbeşte. mniorcăi a) —a vorbi slab de tot, abia se aude maandi — (femee) moale şi cam prostutâ. mocnit- zăcut, învechit, închis. înăduşii. modai v. bodat. mudoj'Xb—om tăcui, morocănos. mogilfoati, v. matahaiî. moglan—tot un fel de modoroxii. mogoragi -om ce abea vorbeşte. mogorogi a)—a vorbi încet, a lene. mokur&Ji—ceea ce rămîue din flori după ce se ferb pentru a se face ouă ruşii. molfăit—modul de a minca al celor făr de dinţi şi făr dc măsele, safi cu ele slabe de tot. De la verbul: a molfăi. I. |Yji urmaj I. TEGDORESCl 72 ŞEZĂTOAREA BIBLIOGRAFIE I. 6. Bibicesctl Poezii Populare din Transilvania; 1893, Bucureşti. Un frumos volum de LXIX şi oll pegine. Gustav Weigand. Die Aromuneu, Ethnografisch-philolo-gisch-historische Untersuchungen, uber das Volk der so-gennanteu Makedo-Romanen oder Zinzaren. VoL II, Leipzig, Johann Ambrosius Barth, 1894. D. Weigand, care cunoaşte aşa de bine pe romi nil din Macedonia, numiţi de ei Insă-şî Armîni, arămiul sati ară-meni, ni dă. în acest al doilea volum, parte din literatura lor populară. — Asupra acestui volum vom face o dare de samă amărunţită. Or. Gustav Weigand. Ersler lahresbericht des Instituts fOr rumănische Sprache (Rumânisches Seminar) zu Leipzig. In această dară de samă, se arată activitatea seminarului sub conducerea D-lul Weigand.—Elevii s-aQ servit îu cursul anului, de Chrestomatia D-Iuî Dr. Gaster şi de Şezătoarea noastră, pentru studiul limbel romîne. Gaetano Amalfi. Di alcuni verşi populari ricor daţi da Suetonio.— Trani, 1893.