Revistă pentru literatură şi tradiţiuni
                    populare.
DIBUITOR: ARTUR GOROVEI
VOLUMUL III
%
              COSMOGONIA POPORULUI
                              (l rmaro.)
   Amti-o dzls ci făcuşi Dmnâdzăii apa, da n-av£ ciul-o distupâ, cî lara io numa Dmnâdzău şi cu Comaţi im lumi, da apa Tara toma'n fundu pămîntulu. Atuncla ş-o făcut Dmnădzău Savaon pi Apostuh. Lu Sfeii Ilii l-o dat pi samî tunilili, trăsniţi Ii şî fulgirili ; lu Mar iii Vasxli l-o dat apa, l-o pus oari cum chidzfy pişti apî şî Iei o distupat izvoarlli.
   DmnădzâO făcuşi libghioanili es ci zboari şi Vasîli li-o sirius pi tăti şî li-o pus la sapat şi la curăţit cel di’utiî izvor. Tăti s-o supus ş-o lucrat cu dragi inimi, numa caia
   Acum a zis că făcuse Dumnezeii apa, dar n-avea cine-o destupa, căci era tot numai Dumnezeu şi cu ('oman in lume şi apa era tocmai in fundul pămintuluî. Atunci şi-a făcut Dumnezeu Sabaon Apostolii. La toţ.1 le-a dat cîte o treabă: Iul Sfeii (Sfîntul) 11 ie l-a dat în samă tunetele, fulge-rile şi trăsnetele; lui Marele Vasile l-a dat apa, l-a pus oare cum chizeş peste apă. şi el a destupat izvoarele.
   Dumnezeu făcuse lighioaele estea (acestea) cc zboară şi Vasile le*a strîns pe toate şi le-a pus la sapat şi Ia curâ-ţit cel întăîu izvor. Toate s-aQ supus şi afi lucrat cu tra-
  Anul 111. No. i— Septembre 1894.
2_______________________ŞEZĂTOAREA
di loc nu s-o blăznit, într-o una s-o coţobănit pîn cl-o la-sat-o, ci to dzlce : ba d-I urit, ba cl-ş ponoseşti lăbgkili şi penîli— Atunci Marili Vâslii s-o jăluit milostivulu Dmnăd-zad şî mnilostiv-o blastamat-o d <uuma atunci sî bei Ie api şî st-ş stîmpiri sătea, cin a ploUa şi Ie ş-a ţîne clonţu dişlis şl citi api a întră In clonţ, ori a pute-o prindi îm pkicuruş di pi penili i, atîta sî bei.* S! aşe o pornit iz-voarlli, şî făr di Cai,~şl curg şî pinfm dzîua di az.
                                     *
                                    * *
   Marili Vasili larâ măi mari pişti api, da satana făcuşi clrşrnili şi rachiu. Nalba ş-o făcut măsuri ci to ari Iei rachiu, n’ar ci bghini sî alvl şl apa tot In sama lui î cl dă, ştii mneta ci di ci ai, di ci-at mdi ave. Aşe ş! Iei. Şl ca sî agluugî la bun capît, ş-o pus di giud si celuiascl pi
gere de inemâ, numai caia de loc nu s-a blăznit (uu şi-a calcat pe inimă), In una s-a eoţobămt (s-a pus în gură şi cam cu puterea) pînă ce a lasat-o, căci tot zicea: ba că-I urît, ba că-şl ponoseşte (feşteleşte) picioarele şi penele...
   Atunci Marele Vasile s^a jeluit Milostivului Dumnezeâ şi Milostivul a blestemat-o că ,numai atunci să bea ea apii şl să-şi astîmpere setea, cînd a plotia. şi ea-şl va ţinea ciocul deschis şi cita apă a intra In cioc, ori o va putea prinde în picuşl (picuri) de pe penele el, atîta să bea.* Şi aşa a pornit izvoarele, şi făr de cae, şi curg şi pînă’n ziua de azi.
                                     *
                                    « *
   Marele Vasile era mat mare peste apă. Iar Satana făcuse crîşmele şi rachiul. Naiba şi-a făcut măsuri că tot are el rachiul, n-ar fi bine să aibă şi apa tot în socoteala
ŞEZĂTOAREA
3
Marili Vasili :—Vâslii, dzlci luda, hal mini cum s-a crapă di dzlul şî nl-om tîlni la cutări flntlui şl nl-om cinsti: iu cu băuturi dl-a ta şl Ieâ cu dî-a me.
   — Huaî.
   Nalba, şîred di nu raăl av£ margini, s-o sculat di dimiii-nea|! şî s-o dus la locu uni pusest i pont di cu sarî şi aştepta c-om ulcior plin di holirct ca sl vii Vasili sî-1 ce-lulascî. Cum vedi pi Marili Vasili şl toarni 'ntr-o oall ra-chiQ şl Inlindi Mariluî Vasîîi, Iei intll, ca sl-1 poatl pielii.
   Ooom pkic, cît al rupl-om par di n-o fost celuit; numa Dmnădzău l-o dat lm gînd st faci samnu sfinţi Cruci, cu tril deglti şi sl bagoslovtascl. Cin o vădzut cornutu, aşe o sărit lei....,: di trii mnili di loc în sus ş-o râcînit cit l-o luat gura: „A tăă cii şi rachifi şi tăt, ci mâl mai gătit."
Iul ? căci dă, ştii D ta că de ce al, de ce ai mai avea. Aşa şi el.
   Şi ca să ajungă la bun capăt, şî-a pus de gînd să ce-eelulască pe Marele Vasile :
   —Vasile, zice Iuda, hal mini cum s-a crapa de ziuă şi ne-om intilni la cutare fintlnâ şi ne-om cinsti: tu cu băutură de-a ta şi eă cu de-a mea.
   —Haal.
   Nalba, şîrăt de nu mal avea margini, s-a sculat de di-miiineală şi s-a dus la locul unde pusese eî pont [hotă-rîre, înţelegere] de cu sară şi aştepta cu'n ulcior pliu de holircă (rachiu) ca să vie Vasile să-l celulască. Cum vede pe Marele Vasile, şi toarnă ’nlr-o oală rachiti şi întinde Marelui Vasile, el întălu. ca să-l poată păcăli.
   Un pic, cît al rupe-un păr, de n-a fost celuit; numai Dumnczeă l-a dai în gînd să facă semnul Sf. Cruci cu
ŞEZĂTOAREA
4
                   Ceî măî dinţii batai (răzbel) dim lumi.
   DmnădzâO Savaon av£ pi cil doîspreci Apostull făcuţ di lei, da Hîdachi n-av& mnicî. Dzîci di călră Dmnfidzăii:
   —Fîrtati, ca si cii parti drlaptî’ntri noi, dă-m mnii şesi şî tu si al to şSsî şi sî cim doi Imparaţ tot una di vrăjmaşi (tari).
   —Fă-| daci-t trebueşti, ieQ cura mni-am făcut daci ranl-o trebuit, dzîci Bmnădzăti. —Da Caraosti:
   —Bghini, sî-m fac, da cum ?
   —Inga cura, dzîci Mnilostivu : punî-om ciubăr di ap! şl cu doaOî declti to li moai şi zvirli ’napol pişti umiru sting.
   Faci Iei aşe şl cîn o lipăi intîiajdatî apa ’napol s-o şî
trei degete şi să blagoslovească. Clnd a văzut Cornutul, aşa a sărit el, de trei mile de loc în sus, şi a răcnit cît I-a luat gura :         tăti fie şi rachiu şi tot, că mal m-a(
gătit.*
                       Cea mai dintâi batae din lume.
   Dumnezeii Sabaon avea pe cel doisprezece Apostoli făcut! de El, Iar Hidache n-avea uimică. Zice către Dumnezeii : —Firtate, ca să fie parte dreaptă între noi, dă-ml mie şese şi tu să al tot şese, şi să fim 2îrapâra)I totuna de vrăjmaşi.
   —     Fă-tl dacă-tl trebueştc, eu cum mi-ara făcut dacă mi-a Lrebuit, zice Dumnezeii. —Da Scaraoste:
   -  -Bine, să-ml fac, dai- cum ?
   ^-luga cum, zice milostivul, pune un ciubăr cu apă şi cu două degete, tot le moale şi zvîrle înapoi peste umărul sting.
                   ŞEZĂTOAREA                        5
înturnat sî vadî ci isprav-o făcui. Gin si uiţi Iei ing-on drac Ia c... Iul. Fi urmi uni nu ş-o sullicat lei mînicili, mai tătuci, şl uni n-o ’ncepul a hrehni şi-a zvîrii apî’na-poî di gîuel lu cî l-o apucat ţăti bîţîelili. Ş-o zvirlit Inlr-om răstimp tril dzili şî tril nopţi şi ş-o durat la draci citi frundzi şî larbî pl-on hotar, cu tril măi mult.
   Sî duci pi urmi la DmnadzăO : <îa amu slntem drept doi împaraţ, hal nl-om bat; amîndol. Oştili s-or baţi şi noi om prăgi di-o parti.
   —Hal, dzîcl Dmnădzăfi şî pi dindos spuni lu Ilii: „sl-l fulgirl şl sl-l trăsneşti ci prav şi pulbiri sî nu s-allagi dim i.‘
   Satanili lu Caraosti o vrut sî sî ’ncairi cu Apostuli la batai, da uni-o avut kip, cl Ilii cin o ’nceput a tuna ş-a trăsni în i nu s-aleg^ mnicî dim i ca dim colbu di pi drum.
   Face el aşa şi cînd a ţipat întălaş dată apa înapoi, s-a şi întors să vadă ce ispravă a făcut. Cind să uită el îată-un drac la c. . lui. Pe urmă unde nu şi-a suflicat el mî-nicele, măi tătucă, şi unde n-a ’nceput a brehni (sunet ce samănă cu tusa, a animalelor mal ales) şi-a zvîrii apă ’napol de gîndeal lu că l-au apucat toate bfţîelile şî-a zvîr-lit într-uu răstimp trei zile şi trei nopţi şi şi-a durat la draci cită frunză şi Iarbă pe-un hotar cu trei mai mult.
   Se duce pe urmă Ia Dumnezeii: „la acum sîntem drept doi împăraţi, hal ne-om bate amîndol. Oştile s-or bate şi noi om privi de-o parte. “
   —Haî, zice Dumnezeă. Iar pe dindos spune lui Ilie; „să-I fulgeri şi să-I trăsneşti, de praf şi pulbere să nu s-aleagă din el.“
   Satanele lui Scaraoste aă vrut să s&'ncaere cu Apostolii
«
ŞEZĂTOAREA                     ___
   Da nalba di spalmi o bagasî pi mînicî rău, da răti di tăt: si dâdusl in dosu lu Dmnădzăti ca si nud puşti şî pi Tel şi to dzic& : „ Vaită, firtati, da năprasnici Gasti măi aî î
   Cin tuna Uii, sî cutremura ceriu şî pămlnlu şi tă| draci-! ucidfc pi rudi pi sămin|î. DmnădzăG dac-o vădzut aşe, numa cl-o dzîs : „măi~dintrlnşî% llii, cl nu di alţi, da n-om măi ave di cini rldi.
   Ia asta o fost cel măi dinţii batai dim lumi, şl uriciii creştinilor, di-atuncl Infrlngi pi-a ori cărei laliiii spurcaţi.
   Amă s-o făcut tunurli ’m lumi, săbghiili şt alli stro-inenturl di bătălii. Nalba ii-o făcut, cu tip ca sl baţi oştili lu Dmnădzăti; da n-o cşît la fîrşH, n-o scos-o la caplt cu obraz curat; o feştelit băţu di-amîndoauî capîlili. Dmnădzăti i ll-o luat pi tăti cu sflnta cruci şl ca prubî : tesacu, săb-
ia batae, dar undc-aG avut chip. căci Ilie cînd a ’ncepul a tuna ş-a trăsni în el, nu s-alegea nimică din el ca din colbul de pe drum.
   Da naiba de spaimă o bagase pe mluecă răG, da răG de tot.- să dăduse în dosul lui D-zeG oa nu cumva să-l împuşte şi pe el şi tot zicea : «.ValeG, Firtalc, dar năprasnică oaste mal al!“
   Clnd tuna Iiie, să cutremura cerul şi pămintul şi toţi dracii II ucidea pe rudă pe sâmintă. Dumnezeu dac-a văzut aşa, numai ce-a zis: „mal dinlrinşiî. Ilie, căci nu de altă, dai* n-om mal avea cu ce ne lua, n-om mal avea de cine rîde.“
   la aceasta a fost cea mal dintăl batae din lume şi uri-cele (putere izvorllă mal ales din credinţă) creştinilor, de-atuncl Infringe pe-a ori cărei îatinx /'naţie streină, spurcate.
   Acum s-a făcut tunurile tn lume, săbiile şi alte instru-
                  ŞEZĂTOAREA                   â ?
ghiili— aQ cruci la capitu di cari ţU cu mina, şi la ori ci, trebui sl cii macav ceva în chip di cruci.
   Vuşca-i făcut! hăt măi pi urmi di Maica Precista, dim ciarix plntru ci cu saglata pre mult sî uacaje oamini şl nu sî pute omori mai dup'o lalll. Maica Precista o făcut arma asta ca sî cii aşe, lasati di Ie. înăl lndăminoasî. 0 făcut-o cu stratu di lemu şi cu ţegla di ciori, o bagoslo-lovit-o şî dim clari s-o făcut ceru şi di-atuncl şl az avem cer In lumi.
                                *
                               * *
   Dmnădzău ave ol şl Sarsaiii capri.
   —Dmnădzââ îşi păşt£ turma lui di ol şl tătî dzlulica cînla pi celi dlalurl dim flueraş, ca sî sl Iei, îşi fâcus! flue-
mente de bătălie. Naiba le-a făcui, cu chip fin scop) de a bate oştite lui Dumnezeii, dar n-a eşit la bun sflrşit, n-a scos-o la capăt cu obraz curat, a feştelit bălul de araîn-douâ capetele.
   Dumnezeii i le-a luat pe toate (armele) cu sf. cruce şi ca probă: tesacui, săbiele etc. aă cruce la miner şi la ori ce trebue să fie macar ceva la chip de cruce. Puşca-I făcută hăt mal pe urmă de Maica Precista din cearăt pentru că cu săgeata prea mult să necâjeaii oamenii şi nu să puteaă omorî mal după o laltă. Maica Precista a făcut arma asta ca să fie aşa, lasată de ea, mal indăminoasă. A făcut-o cu stratu de lemn şi cu levla de ceară, a blagoslovit-o şi din ceara s-a făcut ferul şi de atunci şi azi avem fer In lume.
                               * •
                                *
   Dumnezeii avea ol şi Sarsailă capre. Dumnezeii îşi păş-
8   «      , ŞEZĂTOAREA
i*aşu dim cari ciuta cltu-î dziulica di mari, dzidc£ di jeli di huuule celi văl: naiba îş păştfc şî el căpriţa Iul şi ca si facî şî Iei larmî, o luflat prubli di la flueraşu lu Dmnădzâu, şl l-o legat dl-om burduv di vălul şî la celalant capit a burduYului l-o pus dirloiu, şi aşe ş-o croit di iznoavi cirib poICL —Nu îarâîm lumi făcut încî omu, Amu n-arî ci lucra nalba ?
  —Firtati, hal ş-om facl-om ramaşag amlndoî: s-ascun-dim unî-om şti noi, tu fluiru taft, leO cimpoili meii. Di l-ol găsî fluiru, si cii a mnleâ: di-I da tu pişti cimpoili meii, a tali sl cii.
  —Hal!
  Şl Dmriădzăti ş-o păscut păscut oili pin la amnladz, ll-o
tea turma Iul de ol şi toată ziulica cînta pe cele dealuri din flueraş; ca să se Ia îşi făcuse flueraşul din care cit e ziulica de mare, zicea (cînta) de jele de hulati cele văl; nalba îşi păştea şi el căpretul (de la capre) lui şi ca să facă şi el larmă, a luat prubă de la flueraşul lui Dumnezeii, şi l-a legat de-un burduf de vătuin (capră de 1 an); Iar la celalalt capăt a burdufului l-a pus dîrlolul (o ţeve mare ce line hangu cimpoeşulu)I.
   Şi aşa şl-a croit de izuoavă (cu totul din nod) cimpoiul. Nu era făcut Încă omul în lume. Acum n-are nalba ce lucra ?:
   —Firtate, hal şî-om face un ramaşag amîndol: .s-ascundem unde vom şti, tu fluerul tăd, eti cimpoiul med.
   De ţî-oiii găsi fluerul, să fie a meu; de-I da tu peste cimpoili mele, a tale să fie.
   —Hal!                                         .
   Şi Dumnezed şî-a păscut oile pînă la amiază, le-a adus
___________ şezAtoauea                                   9
adus pi urmî la strungi, fi-o muls şi dracu to nu măi vi-uisî In căprărila lui cu* capriii.
   Ci sî tîraplasî cu iei ?
   Capriii lui, ta ti plnî’ntr-o una, av6 gleri pi la geuunkl şl si pute sui îm copaci şt acolu sî hrănă. Pin ci naiba coboiă pi uua, dzăci sî sute innapol. Cini şli cin intr-om tîrdzld, o vimt şî iei şî numa cu v*o doauî capri, tăt zgă-rilet şî clolnav di Imblit. Cellalanli capri o vinit singuri îm urmi şt di bun magânu lor.
   Dmnădzău Iş ascunsesî fluiru su lini pi spkinaria unii oi lîuoasî. Iuda ş-ascunsesl cinpoiu su coada unii capri. Cat! dracu fluiru, nu-I găseşti; atunci Dmnădzău le fluiru su sudări şl porneşti sufiri capra cu cimpolu’m Ie şl ÎI dă o tusî di celi răii. începi capra a faci colb, di glnei tu cî
la strungă, le-a muls şi dracu tot nu mal venise în căpră-ria (Urla caprelor) lui cu caprele.
   Ce să’ntîmplase cu el î
   Caprele lui, toate, pină’nlr-uua, avead ghîare pe la genunchi şi să putead sui In copaci şi acolo să krănead. Pină ce nalba scobora pe una, zece se urcad înapoi. Cine ştie clnd intr-un tirzid, a venit şi el şi numai cu vr-o două capre tot zgărilat şi clolnav [lovit, cu răni] de umblet. Celelalte capre ad venii singure in urmă de bun maganul (voea) lor.
   Dumnezed Işî ascunsese Auerul supt Unâ pe spinarea unei ol llnoase. Iuda-ş ascunsese cimpoiul supt coada u-neî capre. Cată dracu tluerul, nu-1 găseşte; atunci Dumnezed ia fluerul supt suoară şi porneşte în spre capra cu cimpoiul în ea şi-î dă o tuşă de cele rele. începe capra a face colb (a tuşi), de gîndeal tu că piere; şî eimpoile un-
Io
ŞEZĂTOAREA
pkeri; şi cimpoili uni nu ’ncep a tipa ş-a eşî dim caprî: pîntru cî capra cin tuşe, sî screme.
   le Dmnădzâu cimpolu— di amu iară a lul.c’aşe li fusăsî prinsoarîa— şl cu fluiru to plesneşti caprili la genunchi di li săre gerili cit colu-ţ iar bghetili capri tremura ca varga di spalml şi di dureri. Cin o vădzut Ibriîan cî fîrtatî-su îl luuasi şî cimpoiu şî-1 sluţeşti şi caprili, li rupi unghiili di nu mâl samîni cu Iei, cari li făcuşi aşe cumu-1 lei, s-o făcut foc pi DmnâdzăQ. Da Iar ş-o făcut măsuri şi dzîci: —Flrtati. dă-m mnii macar una di cimpoi.
   —le-ţi! —Şî cum o luuat-o Michiduţî di coami, s-o to dus ,nu s-o mei uitat înnapoi.
   Cîn o prins îel di vesti, îara numa cu coarnili ’m mini. Dl-atuncî avem capri şuti.
de nu ’ncep a tipa şi-a eşi din capră....: pentru că capra cind tuşea, se scremea. Ia DumnezeQ cimpoiul—- de-acum era a Iul, căci aşa le fusese prinsoarea-, şi curfluerul tot plesneşte caprili la genunchi de le săreaG ghîarele cît colo; Iar bietele capre tremura G ca varga de spaimă şi de durere. Cind a vă^ut Ibriean că Firtată seG ÎI luase şi cimpoiul şi-I sluţeşte şi eaprile— le rupe unghiele de nu mal samănă cu el, care le făcuse aşa cum e el— s-a făcut foc pe Dumnezeu. Dar Iar şl-a făcut măsuri şi zice :
   —Firtate, dă-mi mie macar una de cimpolu (din care să-şî făcă cimpoiu).
   Ia-ţT! şi cum a luat-o Michidută de coarne, s-a tot dus, uu s-a mal uitat iuapol. Cînd a prins el de veste, era numai cu coarnele în mină. De atunci avem capre şute (ciute).
   Să'ntoarce dracu cludos înapoi să ceară altă capră. Pe
11
____               ŞEZÂTOAREA
   Sl-ntoarnî dracu cîudos inapof sî cîarî al li caprî. Pe cela o luat-o di urechi. Cin s-o Lrezît Iei, larâ nuroa cu urechili’m mînurl şî capra uicălurl. Iei di hursudz ci lara, o’mflasî di urekl cu tătî puterla şi cum o’nşfacat-o, mintenaş î-o şl rupt urechili. Şi di-aluncl avem capri ciuli. «A tali sl cii, dzvci Hîdu, cî vad leu bghini cî di-amu nu li mai pol prindi sămînţa.“ Ş-o ramas calic lipkil pămmtulul şt har-gat la Dmnădzău.
acela a lual-o de urechi. Cind s-a trezit el. era numai cu urechile’n mini şî capu nicăirl. El de liursuz ce era, o întlase cu toată puterea şi cum a inşfacat-o. mintenaş (tot atunci, imediat) T-a şi rupt urechile. Şi de atunci avem capre ciule (fâr de urechi).
   „Ale laie să fie, zice Hîdu, că văd eu bine că de-acuma nu le mai pol prinde sămînţa.*
   Şi-a rămas calic lipit pămîntulul, şi hargat la Dumnezeu.
                                                            I. Teodorescu.
12___________ - ŞEZĂTOAREA ___________ __         _
                   Medicina populară
                         XLII. PLESCAIŢA
   Plescaiţa se face de obiceiu la flueiele picioarelor, la locuri acoperite. —Fleşcăită face o mîndirime omului, atît de mare, In cit se scarpină piuă ce dă sînge. O dată rana făcuta, ea doare şi ustură cumplit şi-ti produce o inîncărime in cît îţi vine să tal rana cu cuţitul ori cu briciOL De plescalţă scapi dacă te uttgî cu unt de pojar-ni(âf 1) ori dacă faci oblojele cu zama unei buruene ferte numite plescăită, ce se găseşte cam cu greu. Leşîa de cenuşa de clucalăl şi soponul prost încă face de multe ori vindecarea omului ce are plescaiţa.
                        XLIII. ŞOPlRLAlŢA
   Şopîrlalţa se face la grumaz. Grumazul celui bolnav de şopirlalta se unflă de se face otova (una) cu capul. Şo-pîrlalţa-l primejdioasă tare. De ea scapi şi cu oblejele calde, cu măliguţâ crudă pe care se pre* ură cbiperl şi se unge cu măduvă din falcă de porc, ori cu oblejele de scirnâ de om ferbinte.
   De şopîrlaltă poţi scapa dacă ferbî burueana ce se cheamă ^op ir lai ţa 2) şi zama ei o ţii în gură. Iar tujleuaşil îl pul pe-o petică şi-l leg! în junii gîtuluî. De şopîrlalţă îl bună şi slănină de porc sfinţită în ziua de paşti.
                        XLIV. PÎNTECĂRIA
   Pîntecăria o are ori ce om. Pintecăria o capeţi dacă mî- 1
   1l Pojnrniţa c o bumeaiiA cu lîorea galbenă ce creşte prin nirlnag©; din ale ol boabo se faco untul do pojaniiţa. bun şi |Kuitru ori o© lai do" Seturi. Şopîrlalţa e o liurudiua mică cu floricica uiba : creşte prin fineţe
ŞEZĂTOAREA
13
nînc! curcuşurl crude (poame, fructe). Gind mînîncl popu-şoi mulţi copţi şi bel apă, încă o capeţi. De pîntecărie nu-s descîntece. Leacurile pentru pîntecârie-s multe. Nu le trece la toţi cu acelaş leac. Dacă bei rachiu bun cu chiperiu, cu spuză (cenuşă ferbinte) ori cu cărămidă pisată mărunt, îţi trece une ori. Multora Ie trece dacă bcu zamâ de porumbrele3], ce le strîng toamna cînd sînt coapte. De pîntecărie îi bună şi cafeaăa cu racliiQ, ce se bea numai în cazuri grele. Un bulgara? de chiag cit un fir de cî-nepă, în bucate, încă nu e rău să ei.
                                   XLV. TUSA
   Tusa vine cînd umbli prin frig. De tusa nu-s descîntece : leacurile contra ei însă sînt foarte numeroase. Zama de popuşoi ferţi, mai ales de popuşoî roşi: zama de floare de tei, de soc, de gutăî, de mintă, cum şi laptele ferbinte e bun de tusa.
   Merele coapte'n foc încă te scapă de ea. Usturoiu copt e foarte bun de tuşă. Zama de căline ferte este cel mal
bun leac contra tusei. Zama de tăricloare de grîu cu unt, ori cu untură de gîscă e bună de tuşă. Ciru (zama din
mămăligă) ferbinte e un leac minunat contra tusei. Acestea şi altele cum e vinul fert sbătut cu un ou, sînt leacuri contra tusei, interne. Ca leacuri esterne sînt oblojelele cu taricioare de grîu puse pe pept. sara cînd te culci şi amestecate cu untură de porc, ori hîrtie albastră unsă cu său de oae şi puse pe pept tot cînd te culci, iarăş e bună. Hoştinele ce es din stoarcerea fagurilor de miere cînd se
   Hi I V< ruin lin* Iu) o un eujiâeel spinos ce creşte pe In poaleln padureler : faeo îluaroa albă. Oîutl jmramhreii înfloresc primăvara, e timpul rol mal hui* de sa-înntint popiişoîi. El luce ţK>runthrelo. nişte roade negre ca alunele de mart şi cate cînd Ic mmîncl itl faee pura punga. fiind «stringente.
14
ŞEZĂTOAREA
scoate ceara, Terţe cu lapte dulce şi cu o luminare de său, sint minunate de bune de pus Ia pept cind tuşeşti.
                             XLVI. JlGUL
   Jîgul provine din băutură acră. Femeile groase ad mai tot deauna jîg. Jîgul aduce o arsură acră şi dureroasă pe pept ; de el scapi dacă mînincl humă, un fel de pămînt vinăt ca cenuşa şi cleios, ori dacă bei în apă cridă pisată.
                       XLVII. DUREREA DE CAP
   Durerea de cap provine din grijă multă, ori cind eşti deochet. De durere de cap scapi dacă ţi se descîntă de deochi, ori de pui apă rece cu oţet, la cap. Barabulele tăete felii încâ-s bune de durerea de cap. Pe unla II doare capul straşnic cind aG vermi in cap. Chipul scoaterel lor I-am aratat cu altă ocazie.
   Un preot cind se hirotoniseşte, venind acasă, strînge crucişi pe poporeni de cap, spre a nu-î durea.
   Capul te doare şi cind al făcut vre un huleai (chef) cu prietenii; in acest caz moărea de curechi te răcoreşte. Daca după beţie te doare capul şi eşti mahmur, poţi să te dregi şi sâ-ţl treacă durerea de cap, bînd din nou vin ori rachiu, căci : «cuiu cu culţi se scoate» şi scapi şi de năuceala de cap şi de durere. Durerea de cap prevesteşte
alte boli, mal în totdeauna.
        9 •
                                                              M. Lupescu.
                      ŞEZĂTOAREA                        15
                   O samă de cuvinte
                                \ Tînnaro)
   JJar2im— 1» vita ; 2° pe nedreptul dobînrlit : vită de haram. vita de furat.
   /iar(Ug— rupt de tot. fiâlădnx (a)— a fata, a naşte. kăluQdLΗ greoae.
   hălcâzuX [a]— a vorbi tare şi mult ; a mina vilele răcnind.
   lăly (a)— a fura, a lua pe ascuns.
   JiăndrăluX (a)— a vorbi fără nici un rost. h&ţ— carne slabă (mal ales de miel). k&turi— acareturi în jurul casei.
   Iî\bî - grijă, habar : n am hibă, n’am grija, nici nu-mi pasă.
   hicax (a)— a alunga cu sfadă şi injurii.
   /licfo&n— viclean.
   /tii (a) a apăsa greu pînă la dărâmare ; a hii în bat*e— a rupe în batae. h\lbi— lături.
   hlUi (a)— a bea lacom şi mult. hirc\— zblrcîogi.
/nrftloagî— piele (după ce s-a jupit): iera mai să daQ hîrşlloaga popii, hogliş— şanţ.
   ho\0Z,bi — mare, lungă şi deşirată.
   boit— animal mort, său om gras peste măsură; ce hoît\ hblci— larmă, gălăgie. holcX (a)— a face gălăgie.
16
ŞEZĂTOAREA
   IwjmXc— scurt şi cu mersul şchlopotînd. Cînd cineva cade fără sine se zice : a făcut hojmlc ! hondrăx (a),— v. a hăndr&lui.. hondrobtos— opusul lui neted.
   horităi (a)— a umbla degeaba ; a căta ceva şi a nu găsi. hornd)ttlî— treabă, ocupaţie mare şi cu necaz. hoştXnc— ceea ce râmlne din faguri după ce s-a scos ceara.
   hot— bucată.
      hm
   hotnOgi— om rău la inimă: lucră pînă şi in ziua de Paşti, nu pentru că are nevoe, ci numai să le facă tot pe dos, tot In ciudă.
   hr&i— casă mare şi goală.
   hrăpk'x (a)— se zice despre cinele care latră fără veste, ArBfturi vreascuri. hr\tui— mămăligă prăjită. hrintuU— stricat de tot, hodorogii. hropsX (a)— a spăria pe cineva cu vorba, mal ales pe copil ; a vorbi tare şi mînios la adresa cuiva.
   hudufoţ— un băţ cu care se scoate măduva din ţăvl. Jiuitot— om ce vorbeşte lare ; kueşte veşnic. hxxli— vorbă pe socoteala cuiva.
   htolpi— vulpe. A da huipea— a plăti o vadră ori două de vin la flăcăii ce ţ-ati jucat nevasta cit a fost fală, mal ales cind îţi Iei nevastă din alt sat.
   hulxxba — numele vacelor porumbe la păr.
   htoscl— sare provenită din evaporarea slatinei.
   laiogifi— vacă grasă.
   iapi— cloclrlîe legat pluta).
   ibriv&n— dmcul.
   ijdărixri— naştere. Sudalmă : tu-mi-ti ijdânirca.
17
                                                       ŞEZĂTOAREA
   intir\ (a)— a alunga cu de-a sila pe cineva, sau pe un animal de la mincare tnt\s— nelăsat In pace. irmilxc— o monetă. 14 lei vechi. islaz— slobod : am lăsat oile'n islaz— In slobod. is/âiul— institut. istov [de]— de tot.
   iu eman— dracul; de nu-1 drept dracul, cel puţin pe aproape.
   Iurţ— Gheorghe.
   izârl— (a se)— a se prăbuşi cu pâmînt cu tot.
   iznoavt (de)— din noQ.
   izvodi (a)— a copia, a lua exemplu.
   imbagfoa (a)— a lua cu vorba şi a face să cedeze.
   imbx^ni— mreanâ (peşte).
   hicăfotca— îucaltea.
   încruă (a se)— a nu şti ce să mal facă de necaz şi de ciudă ; a-şî pune minile în cap. ingîta (a)— In tarta. tngurv&n— ungurean. ingurztluri— încreţitură la cămeşi. lntălcUii\ [a]— a uni, a întruni, a stringe la un loc. întingi (a)— a atinge, a mula puţin : mămăliga in brîn* ză, în unt. etc.
   infar(irt — terţii, berbeci de la trei ani in jos. intrămdL (a se)— a se însânătoşa, a se mai îndrepta, a mal prinde la rînză.
   xnirecUt\ (a)— a încremeni, a prelace prin putere divină un corp în bolovan, în sare, etc. cum a păţit Dochia pe Ceahlău.
   Jar— jaratic, cărbuni aprinşi.
18
ŞEZĂTOAREA
   jsrcl— In Femee bătrină. 2° Piele rea, ciuruită.
   jaşc&n— pungă de beşicâ de bou pentru pus tutun.
   jd&ri— bâtrîn.
   jâcuf— executor ; om ce bea şi mînîncă pe socoteala altuTa. Clnd un ţăran nu putea plăti birul, se trimeteau jăcuţl (dorobanţi, calaraşi, etc.) ca să-i execute ; de nu plătea îndată, jă<,u{il dădeau drumu cailor în popuşoiî omului, ii tăiau vitele şi-I făcea multe pagube.
   jdiab— locul cuprins între două picioare de munte.
   jduchili— pojîjîe.
   jăcu\ (a)— a lua cu de-a sila, a prăda.
   jîg— 1° Un fel de materie gălbie şi ceroasă ce se află in lina oilor. 2" Un fel de rîgîealâ ce ustură în git şi în pept.
   jlmbkt— cel ce are două rînduri de dinţi, ori nepotriviţi.
   jhitui (a)—    1° A stoarce caşul de jîntuit; 2 a bate şi
 a stoarce de avere.
   /Intuit— esenţa groasă a caşului din care se scoate untul. După ce caşul a fost stors de zăr, se frâmîntă şi a-pol se stoarce jîntuitul.
   jnMmlt— mormîntul pe care fiecare trecător aruncă ceva (un lemn. o piatră etc.), crezînd că astfel i se Iartă mortului un păcat. Mormintul trebue să fie In pădure sau pe cîmp.
   juft— o mîncare ce se prepară aşa : se pisază sămînţa de cînepă din care se face fapte de sătnînţâ ; se amestecă acest lapt cu crupe, se ferbe, se pune sare şi se mînîncă cu lingura.
                                               Adunate de I. Teodcrescu
         ŞEZĂTOAREA    19
          ClNTECE
   258  Foae verde săleioara cine puşcă şi om oara
   o plecat mălai prin ţară cu st racle sub sunară, să ne siringă grâmăjloara. să ne dee ia o şcoala.
   Foae verde de doi nucT toi atunci maică, atunci, ciiid a creşte grifl in casă şa păli cu spicu'u masă : toi atunci maică, atunci elnd a creşte grifl In tindă ş u păli cu spieu’n grindă : şi lot atunci maică atunci, cind a face plopii nuci, şi răchita mere dulci, ahmcl mamă să noaducî şi ne-om tace doi volnici.
                                           *
   259  Foilijâ de-alărnie nici o poamă nu-1 duJcie ca |K)muţa cea dc vie.
   şi snţioru cel d'inlăl că te pune“pe răpălăe şi cu vorba Ic mingie.
   Foae verde, tone rară. nici o poamă nu-1 amară ca soţu de-a doua oară, că cu vorba te omoară.
   $i Iar mî-o spus Irunza de vie că dragostea nu-1 moşie ci-I nu mal o lăcomie ; şi ml-o spus frunza de fag
că dragostea nu e şag numai lămiuiea’n cap: şi ml-o spus frunza de soc că dragostea nu-! noroc ca numai am stat pe loc.
                                          *
ititl Foae verde miez de im°ă măi hudiţă hădilucă ! dacă-al avui gind de ducă la ce m-aî prins ibovnică 1 Nu mi-I de io bitul Iau da mi-I că mi-a! tăcui rău şi trâesc in lume greu.
—Fa leliţă Iclişoaru ! lasă păn‘la primăvară,
că polii face-o rochi oară. largă'n poale şi subsuori cind o vezi le led fiori, valeţi, valeu, vreu siî mor.
                                          *
2bl Fniuzdlija mărgărint ani un puiuţ prăpădit care inima ml-o fript.
Frunzuliţa de dudăd n ap văzul piilu(u meii !
Spune-mi dragă semnul său! I'uhi uiert-l cu pana verile; •wiu-s negri negnşorl elnd îl Ji'z\ le prind fiori, lără dinsnl valed mor; şi-l la faţă albinei şi cu perişoru creţ;
20
ŞEZĂTOAREA
sprinceana-! scrisă cu pană of! mă doare inimioara şi se lopeşte ca ceara.
                                          *
2G2. Foae verde lemn molidu cit e lumea şi păuiinlu-nu le Ie cine ţi-l girnlu.
Foae verde de maslad înl-am luat un lilastamat de m-o lasat de ris in sat. Eu aşa am tot gîndit că dacă ni-oiu mărita bună poamă ml-oio lua : să-ml leu spicu griului şi pomuţa vinului; aşa poamă ml-am luat de m-o făcut de ris lu sal: mi-ain luat spic de sacară
din Broştent (Suceava)
   şi ce-o fost mal rău în ţară.
                                         *
   203 Foae verde de mohor inare-l focii de amorf : cind se prinde, stal să mori: diiitrVntăl iţi pare blind şi-n urmă şerpe muşcind ; m-o muşcat m-o 'nveninat: m-o muşcat de subsuoară valefi, valeil rău mă doare. Istul şerpe 'nveninat nii-1 găsesc doftor In sat.
' numai pulu eu vederea mT-o luat toată durerea: numai pulu din vedere ml-o dat zile şi putere şi viată de mingîerc.
                             Culese de M. Lupescu.
2f>i. Frunzuleana di sacari. eş aluri Mărioari cl-ţ ardi casa cu pari ! bis-si ardi şi gardu. nud araşi bar ba tu, cM la crişmî, sarmanu !
Ci ş’asar'rT vinii bat şi pi prispi s'o culcat, şi cu faţa in jtâreti cu gura arşi di săli : şi cu ţaţa la (tărnint, cu gura arşi di viul. Dimineaţa s'o sculat.
murgii şl Po înşalat, pi el o in că li cal şi Tar la crişm'o plecat, cum o ugluns o strigat: —Cumătriţi crlşmăriţi. ia dă gin intr’n cociţl, şi racltitt intr'o ocâ. ca si-nl astimpir săteă. cl ni-I twsl inimă di munci şî di nacaz; şi di cil cu botu breaz; di Ijoerl şî di ciocoi, şi di LresTaşîT di sol;
ŞEZĂTOAREA
şi di laţ cit guleral. gliini băuţ şi mineaţ. hodinit şi îmbracaţ ca şl nişti imparal, vide-I-aş cu gitu’n Ia| ! Nilui-l-ar Dunmedzău, după cmn ÎT hlăstăm eb !
                                           *
£(>•> Fnmdzuleana maghenm năcăjesc mal inuit di-uu an si fac pelin u zaliar
şi pelinu-I tot amar.
Fi pelin verdi mă culc
ca s’adorm, si dorm mal mult. celea gindurl si ii uit.
St n'aud copchil pllugind. şi cinil schelălăind, gilili'n ocol rugind şl di uiincari ceriml. Dimineaţa clnd mă scol gitili rag in ocol. copchiit cer di mincari, cinil schelăluesc mat tari. Caut. di mincari nu-!; stccla cu pelin in cui.
(aud nr ci’n stocii otrăvi si fieft si mor mal digrabi!
                                          *
  itili In (ari la Bucureşti pi la curţili domneşti mă rog sl nu zdhăgeşll. c) ili-1 zăhăgi v'o luni mă găsăştl pi cinciil nebuni, dacl-l zăbăgi un an. mă găseşti moartă de-alcan.
ăi
Îmbrobodiţi eu tulpan.
InljKin negru di matasi emu iii-1 inima di arşi; emil ni-1 sullita di urs dl-a lăb dor şi di uacaz.
                                            *
•Î67 Făuniti albî'n peni ti Iubesc di-atila vremi, di cil li luliem pi tini. mal gliini fiigem iu lumi ; mă durein şl nu vinem, mintea uu nl-o prăpădem ; mă ducem şi mă 'iiturnum, mintea nu nl-o mal stricam.
                                            *
it)H Foai verdi merişor colu'11 vali la izvor si 'ntilneşti «lor cu dor. Ş'aşa ciuţi di frumos, lătî Iarba culei glos. şi bucşe pocni li, şl tmmiri frundzili, şi si sli'iug păşiri li s‘asculti eintărili.
                                            *
                        %
ă09. Suni petriciei. suni. suni, suni şl răsuni, colo'n vale la iliiiiiii plingi tinăra copcliili c'o scapat salba din mini, o scapat-o iu tlntini.
Si salba di galbinl mari făcuţi di doi primari, salba di sorocoveţl
22
ŞEZĂTOAREA
tăcut! di doi gludep. . şi salba iii irmilicl, făcuţi di doi voinici, şi salba di gologani lârtlti di doî ciobani.
                                          *
     Frundzuleona lemn di pluti, «■iuti cucu *u verdea lunci, aşa chiti, si roteşti, nici o'creangi nu clinteşti,
Biţa calu potcoveşti, di grea caii ni-l găteşti; puica din prag ni-l prigeşti şl di lăcrinl nu-l zăreşti.
                                            *
2“1 Fruudzi verdi sălcioari. pţl, liţl Mărioarî, ainludoT dzăcein de-o bonţi, eti la tlrg şi tu la ţari ; tu pi-uu pat şi eO pl-un pat, pi dofl] sclndurî di brad. şi n’am pi uimi cu drag ca si Ireaci pişti prag. si-nl pui mina la cap si văd di ci boali dzac : ori di cori. ori di varsat, ori di dor dr-ammizat.
                                            *
     Pe cel deal. |>e cel colnic trece-o puică ş un volnic, volnicu merge călai*e, puica merge pe cărare: voinicu merge şuerîud. puica merge blăstăudud.
Cind cole de către sară. calea lor se ’iipreunară.
—Taci puică nu blăstăma şi htastâmă-ţi mintea la cea nebună şi brudic că mi te-1 potrivit .ime : efl olu fl volnic In ţară tu-1 li lată de ocară ; efl m-olîi duce ş’oIO juca, tu-1 şede şi-l legăna alălurea cu măta.
                                              *
                                             * *
      Foaeliţa liohuluî. pe malul Siretiulul paşte murgu lorgulul. Murgu paşte şi nechează. puica doarme şi visează, lorgu şede şi oftează.
Ce folos de oftul Iul, dacă nu-l şi nu-T şi nu-l. dacă nu-l şi puica Iul.
Fnno verde trei eastale, lorgule mă rog malale, dă-1 cuiva vr’o cinci parale să-ţi tae nucu din cale. şi bradu din chiutoare, şi răchita din tarare, şi plopu di ii lunca mare. să-|I puc punte la mare să treci Dmiineta călare, cu cămeşa nlliă’ii lloare. spălată de fală mare cu sopon de cinci parale, sinilită 11 lăcrămioare.
                                              *
                                             * *
ŞEZĂTOAREA
2*7 < Riilgâruş ilt* gheaţă rece, vara vine, lama frere şi n ani cu rine-o petrece ; cncî i cine-am petreeul, sa «Ins şi r a mal venit,
(Din jud. Suceava)
33
  a pus spate ia pamiiil şi faţa la răsAril şi m'a Iîlsn1 amant, simclumal şi necăjit, ca şi pana dusâ'n vini.
Adunate de C. Teodorescu.
   AO fost odată trei fraţi; doi erati tâlhari şi unul era năzdrăvan, dar se făcea că e prost. Intr’o noapte, se sfă-tuiră tâlharii să fure de la un vecin, un berbece. Prostu s-a dus la omul acela şi i-a spus : bade, s-au sfătuit doi talharî să-ţi fure un berbece; dacă îmi dai mie unu. eu ţl-I păzesc î —Ţi-oiCi da. —Da al un maiă de crăpat lemne? —Am. —El luă maiul şi se băgă de cu vreme in coşarul oilor. Tâlharii pe la mezul-nopţîî veniră, şi unul se vlri In coşar să la un berbece ; prostul nici una nici două, poc cu maiul în capul tâlharului. —Se băgă al doilea tâlhar să fure, dar păţi ca şi cel-lalt. Prostul eşi degrabă din coşar, după ce au fugit tâlharii, şi tudila prin umbra gardurilor ca s’ajungă acasă înaintea fraţilor sel.
   Prostul, văzînd pe fraţii cu capetele legate, II întrebă că ce aă păţit ? —Da am astupat soba şi ne-ati bătut cabla. —Prostu se pune pe somn ; Iar el se sfăluiră să fure de la un alt om o gîscă. Prostu s-a dus şi-I spuse : bade. s-ati sfătuit doi talharî sâ-ţl fure o gîscă; dar îmi dai mie una se ţi le păzesc ? —Ţi-oiu da. —Da al un cleşte
24_______________ŞEZĂTOAREA
de potcovit caii, să mi-1 dai mie? —Am —Să mi-l dai iucuace. Guma inoptat s-a vlrlt In poiata giştelor. —Gînd s’a băgat tâlharii, pe la ralezul-nopţil. să fure gîsca, prostul
hai cu cleştele de nas ; atunci tâlharul a răcnit: fugi, mă, că-mi rupe nasul ? —Bagă-le tu ş’o prinde de glt, zise
celui de afară cel vtrît. Cum s’o viril, păţi ca şi celalalt. Frostu a luat gîsca şi s’a dus acasă. —Şi a doua-zi s’a stătuit să fure uu ştiubelu. Cum a auzit prostu, s’a dus şi a spus omului. Pe inseratele, prostu s’a vîrlt In ştiu-belul gol din margina prisacel. Tâlharii venind, nimeresc tocmai pe acel în care era prostu, adică mal greii, plin cu mere; il leagă la gură şi pleacă cu el. Pe drum prostu cu un cîrlig, începu a trage cînd pe unul cind pe altul de păr. El se luară la ceartă : De ce mă tragi, mă, de cap ? —Cel-lalt \Ă dar tu la ce mă tragi ? —Gîlcevindu-să el aşa, aruncă şliuheiul, care se duse de-a roata pînă de vale ; Iar el se luară la batae, şi eQ cum am văzut asta, am lncălicat pe-o şâ şi vam spus povestea aşă.
(Bor ca, Suceava)
Culeasă dc N. Vasilîu.