începutul cintecelor populare romineşti In relaţie cu începutul cintecelor populare italiene, greceşti, portugheze şi altele, din punct de videre mitic, literar şi psihologe. Kceiicarf. critica. O excelentă formulă a D-lui Staniblns Prato. care îmhrfiţigeazif de odată literatura popular» ţi cca ar-listl. rezumă teza noastră : Ori ce }>oezie vine do la paj or, ţi so reîntoarce In popor.» In adevăr, dio popor os» prima inspiraţie: olanele savante o lu- croazfi : iu fino gcncri«|in o connacrfi «i o lodfi mulţime!, caro o «informoază ţi o transformă pentm a inaugura un ciclu nou. Pielea poato fl comparată ou pă-inînrul, «lin caro soarele ţi ploaen Tac să iasă pădurile măreţe ;^apoi arborii se d^sfrunzoso. ţi frunzele cari cad formează o nouă pătură vegetală, din care în curînd va renagte viaţa ţi frumuseţa. Emile Blemont: Esthetique de ta Tradition, Paris, I. 'WaisonneuveT 1800. paf/ 24—25. Poezia populară este ca şi reflexul momentan al unor puternice emoţiunî personale sau colective. Legenda şi poezia l.şî aâ izvorul in sufletul natiunelor. şi inima unui popor se desvăleşte în cîntecele sale. Au fost epoci cînd sentimentul adînc al rasei şi al patriotismului, a fosl do ajuns pentru a schimba o naţiune Intr’un popor de poeţi (1). 1) La poo.sre populairc de M-mo la Comtos.se Martinengn Cosarcaco : Parib. E. Lochevalior: 18U3. pag. 5. Anul II. No. g—io ; 1894. 169 ŞEZĂTOAREA Fraţii Grimm spun că u’au găsit macar o singură minciună in poeziile populare. Toi aşa observă Goethe: „Valoarea particulară a ceea ce numim noi cîutece şi balade naţionale, constă In aceea că inspirajia emana de a dreptul din natură ; aceste cintece nu sînt fabricate, ci izvoresc din-Ir’un izvor foarte limpede.- „Omul, aşa cum l-a tecul natura, zice acela? poet gprmau, va avea totdeauna la dispoziţia sa expresiuni mult mal potrivite de cît acele ale unul individ cil o cuftură literară complectă2 3 4(*2) Deja Mon-taigne a zis:* Poezia populară'şi cu totul naturală are naivităţi şi graţii cu cari să se compare cu principala fru-museţâ a poeziei perfectă după artă. după cum se vede In vili arul Ies de Gascuigne (Gascogne) şi In cîntecele na-ţiunelor cari nu ştiu nici să scrie.- (3) Deja Lucan. In poemul sâă Piiarsale zisese cu entuziasm: Vos quoque, qui forles animas, belloque pereintas Landibus in longum vatos dimittilis aevum, Pluriraa securi fudistis cârminaNBardi. Barzii deci cintau laudele şefilor şi ale leroilor, şi se poale zice că obiceiul de a avea poeţi pe lingă ei a fost Iu general adoptat de cătră şefi. de la începutul luptelor între rase şi intre triburi. Skateiî din Nord însoţeaţi armatele la războae şi asistat! la toate luptele. „Veţi fi acolo, zice regele Olaf cătră Skalzil săi in ajunul bătăliei de la Stiklastad (1030), pentru a vedea cu ochii voştri faptele mari ale acestei zile, pentru ca mal tărzio, cînd veţi avea a le celebra in cîntecele voastre, să nu spuneţi istorisirile altora, (1) Avea dccî dreptate Herder clnd zicea: „cîntecele populare sint arhivele poporului, comoara ştiinţei, a reli-giuneJ, a teogoniel şi a cosmogoniei sale, a vîeţel părinţilor săi, a fastelor istoriei sale, expresiunea sufletului săă. icoana interiorului săli, in bucurie şi durere. 1 ngă patul soţiei şi alăturea cu mormlntul.* Şi aceasta confirmă ceea 2) Idem, pag. 0. 3) Idem pag. 15. 4) Idem pag. ti—7. 170 ŞEZĂTOAREA ce zice Fauriel despre cîntecele populare neo-greceştî ale Chefţilor ; In aceste cîntece el notează îndrăzneala sălbateca a ideilor şi i magmei or şi simplicitatea 1 im bagi ului. „Autorii şi povestitorii acestor lapte par'cA ar ii inspiraţi de un spirit comun, aşa ca pe clnd unii ştiaâ numai sa cînte cu multa valoare, alţii ştiaîi, diu contra, să se lupte cu tot atita vigoare şi virtute. Nu ştiu dacă iubit ea de patrie e mal puiernicA în cutare vers ori în cutare fapt glorios. In armonia cîntecclor lor simţi aerul munţilor şi inspiraţia venind din fîntînl, din păduri, din stîncT; munţi veseli, neacoperiţi veşnic de zăpadă, nu departe de locul unde s-a născut cerul > Dar dacă toate cîntecele populare sînt frumoase, acele inspirate de iubirea patriei, de iubirea părinţilor cătră fii. şi a acestora cătră autorii vleţel lor, fără îndoială că cele mal mişcătoare sînt acele în cari se cînlă pasiunea amorului către feraee şi acestea formează subiectul cel mai întrebuinţat. Pentru acestea trebue să recunoaştem că a avut dreptate trubadurul Richard de Barbezieux să zică : După cum anul se împodobeşte cu florile primăverei şi cu fruclele toamnei, tot aşa fiecare se împodobeşle cu amorul. Poporul grec are dreptate sâ clnte : „Nici uu lucru nu-1 mal plăcut în lume, ca femeea.4 Totuşi printre cîntecele populare de dragoste a diferitelor popoare sînt fără îndoială acele ale Italiei, Greciei şi României; aceste din urmă. trebue să mărturisim, sînt seducătoare. Cetindu-le par’că guşti armonia aleasă cu care le însoţesc cobzarii, şi vezi rătăcind figurile lor fantastice pe lanurile de păpuşoi, la lumina lunel. Cum zugrăvesc de graţios, aceste cintece pllngâtoare, aceasta mică dar glorioasă naţiune, ale căror destine prezinlă atitea puncte de comparaţie cu Italia noastră : naţiune care ne inspiră sentimente particulare de simpatie, angajiudu-ue să o studiem mal cu îngrijire şi să o cunoaştem mai bine de cît acuma! Fără Indoealâ, oare cari forme şi aluziuni a cîntecelor sale, proprii numai poeziei greceşti, ne arata influenţa spiritului 171___________________ŞEZĂTOAREA clasic al civilizaţie! care insinuîndu-se în obiceiurile, în cultul şi In literatura romîneascâ, trebuiau sâ lese oare cari urme. (5) Aşa antitezile Inlre cer şi păinîut, nunta zilei şi a nopţel în cîntecele : Moartea unui tinăr şi cîntccul jocului (6) sint ca nişte amintiri, inspiratiunl din mitologia greacă, reflectînd. deşi de departe, ideile religioase primitive ale orientului. Mal mult, faptul că unele cîntece, considerate ca proprii a poezie! romîneştî, se raportează la unele din literatura popufrrâ grecească, serveşte pentru a dovedi nu numai influenţa grecească asupra Rominiei. dar mal curînd relaţiunile dintre aceste două popoare, ale căror religiune, legi şi obiceiuri au fost amestecate împreună. S-ar putea zice dar despre România ceea ce Carlo Bini, ilustrul meii concetăţan, a zis deja (jespre Italia. într'un discurs al săâ : «ea e lara memorielor şi geniul etern res-fringe Încă asupra el o flacără divină.* Din aceste observaţii va fi deci, uşor sâ înţelegem că cîntecele populare ale romînilor trebue să aibă un farmec particular; dar ceea ce li dă mai cu sama acest farmec este începutul, lor patetic cu Frunză verde. Invocatiunea frunzei unei plante est^ foarte comună în cîntecele populare romîneştî aşa : fmaiză verde lăcrămioare, frunză verde pitrinjel, frunză verde ajion, frunză verde 5) Aceasta vedere a TVlui r^aro este greaţă. Aţa zisa civilizaţie* grecoaică din epoca Tanâriotă. cînd am venit noi în contact cu grecii, in timpurile mo-dorim, nu a lnsat nieJ o urmi nici in obiceiurile, nici în cultul ţi nici fn literaturi jrn mi noască. Obiceiurile j»oporu]uI nostru, a pSnirrd do jos. singura de caro se v<»rbo;tn airî uu uA suferit nici o modificare sub inllunnţa civilizaţiei greceşti, fiind câ{toporul nu «fost nici odata în contact direct cu ţrooiî.Cultul de asemenea n rămas neatins; cuvintele greceţti din vocabularul bisericesc, cuvinte cunoscute ţi întrebuinţat© de popor, lo avem din timpul coloniştilor ronian'î, < ‘»t despre literaturi nici nu mal este de vorbit : fanarioţii o an venit în ţari oa bi învoţu pr po]»or si cînte, ei sâ—1 dospono. lutiuenţa civilizaţiei fanariote ^e resimte *i astizî puternică în corupţia moravurilor clasei eîrumitoare. A-. tjOROVEL 6) Cbant.s do la valec de Dimbovitza. recueillis de la bouehe du peupk* par le soin d’Helene Vacaresco. 172 ŞEZĂTOAREA floare-albastră. (7); de şi acest început nu are aici o relaţie cu restul cupletului, totuşi sc poate înţelege o comparaţie între frunza copacului şi femeea sad omul iubit. Dati aic! un cintec care poate fi considerat ca o trăsătură de unire între clntecele cari au acelaş început şi între altele, în cari nu numai comparaţia, dar identificarea între arbor şi femee sad om este perfectă; am extras aceste cîntece dintre cele publicate de d. Picot: Cucuruz cu frunza'ii sus sânii ochi] cui le-a pus; cfi le-u pus cu palm !>oI, sârut ochii amlndof. Iată acuma două cîntece cari cuprind sus-zisa comparaţie sad mai bine identificarea arborului cu femeea : Fă-mâ, Doamne, ce mi-T Tace: lă-mă. Doamne Jonm de tufă să-mă toaifâ mindra'u furcii, să mă ducă’n şezătoare să mă ji/n brăţişoare. m m 1 ă-ină. Doamne, ce mi-I face : fâ-mfi trestie pe lialtă. fă-mă subţire şi naltă : să mă cosască cosaşii, să mă stringă jabadoşiL să mă ele boi’n coarne, să mă dcie |>este cap iu poalele cui nii-1 drag. In cîntecele populare greceşti nu sint rare asemeuea comparaţii ; iatâ o prubă, extrasă diu colecţia D-lul N. TonnnasKi: ...Irandalirul meu umbros, tinereţa mea e iu minile laie Iată Începutul unul alt cintec : Zambile şi viii ml de lămil... Alte exemple : •Mac des şi frumos dă-tnl llorile şi roşaţa la.# *Fâ diu mine, nevastă, un arbor nalt cil line, răsădeşte-mă iu curtea ta şi in grădina la şi in toc de apă să nu mă uzi cu lacrimi din ochii tâl.j> 7). E. Ficot, Docnuieiits pour servir â Tetudo dos dialofitrs rnnmainK ; chants pupulaires. pag. 01—88. t. VI. faseicola I din Revuo de lmguÎHtiqut* et philu-logie comp&reo. Iiiiiu 1873. ŞEZĂTOAREA Dorin la poetică a amorezatulul de a fi transformat în un obiect însufleţit sau neînsufleţit, care să fie aproape de femeea iubită, o găsim şi la Anacreon. (8) lată ctteva începuturi de cîutece populare toscane analoage cu cele romîneştî. Salcie piangenle lo vd rifar la pace col mi’ amante E ipiando ini lascio gli era Innocente. * * 4: ~Toglin d’Apnlc, Ora rhe me l'hai fulto licensâare. E gjnnio e noltc mi furai mărire. * * * •« ţ * * L’erhn del mio giardino ha tattn lleiin, Se ti volevo hun, mm li lassavo, E fho tenulo Sempre per ripieno.’ * * * -La loglia dell’nlivo’ la tiv nodi 1 Ik'llo. al mîo tavolino nou ci si mi ; Lkdlu, !a mia persoana mm la godi. * * * Pariipnni e Lralei. E la mia Unix rin imn la concisei : Discorro a te. cpiando non trovo alici. * * * Timo liorito: .Mi lidai (legii amici, c lui ingannalo; Mi lidai deliu doime, o lui tradilo. * * * Pompam e ova. E la mia maimna setnpre Iu dieeva: L amor del forestiera j>oco dura. 9) \ 8] Pontru Italia a so vedea cxoinplcla dmo do profesorul A. ŢTAilcoim Iu cartea sa ; La poosie populare italiana, Livorun. 1878. *J) E. Tigri. Cauţi popolari toscani : Eirfcnze. 1860. ŞEZĂTOAREA 174 Pot să daO şi cîteva exemple de quatrane braziliene : Du pinhciro nnsre n pinii i. Da pinltu nnsre a pinhun ; l)a mulicr nnsre a liniieza. Du liumoiu a ingrnlidfui. * * * Alecrim verile clicirusG,-Mangeroua tlVmlra bunda. Haide. amiiMe, mcniua Ncm que enrru demmida. Variante portugheze A silva nasee $(). * 175 ŞEZĂTOAREA S-ar putea asemenea aminti acest cintec chinezesc, după Su-Tciu : . •'Viatul tnniniH rîfjeşte frunză t*u frunză de |>e ramuri şi le a-rum-ă pe [«mini. şi eil le privesc IUrd amor şi lără în I listare. cad singur slut la sosirea şi la plecarea lor: dur inima meu o iiiluiio-eă umbra ca şi nişte sliuci intrV lagună solitară». începutul frunză verde din cîntecele populare romlneştî, aminteşte cintecele' populare toscane, în cari stornelli amoroase încep totdeauna cu numele vre unei flori, ca ciuri şi ciurctli (flori şi floricele) ale Siciliel, ca unele vo-eero din Corsica, ca şi unele cîntece populare greceşti vechi, cari după Atenefl s-ar fi numit anihimata (fiori) de unde flourctas provensale (începlnd cu numele vre unei flori) importate în Provenţa de colonia foceană a Masalio-ţilor şi răsptndite de el in toata Provenţa. Cred că există o reiaţiune între acestea şi începutul cln-tecelor populare romîneştî, de şi d. SchuchardL a găsit de cuviinţă să tăgăduiască ori ce relaţie istorică Intre In-vocatiunea romînească şi cea italiană, căci ceea ce spune el nu mi se pare suficient pentru a distruge această rela-ţiune. După D. F. 1). Falcuni, această învocajiune comună aminteşte origina comună a acestor două popoare. Fără îndoială geniul şi obiceiurile naţiunilor rezistă cu tărie tuturor schimbărilor-istorice. Colonia dusă de Traian In Dacia a trebuit să ducă cu sine, din vechea patne« acea făptură de poezie care se găsea şi să găseşte încă'iţi Toscana: şi se poate zice că mutual un popor indică origina celuilalt. Dar pentru a nu mal repeta lucruri deja spuse, trimet pe cetitorii mei la lucrarea mea apărută In Tradition, revista D-luI H. Carnoy (an. 2, No. 4, 15 April 1888) Intitulată : La beau te des fe?n?nes dans Ies pobtes provenţaux et dans la tradition populaire, în specie pentru ceea ce se atinge de numeroasele clntece italiene şi străine, literare şi populare, începlnd cu numele vre unei flori, milu-rile greceşti şi vedice asupra florilor, şi mal multe compa- 176 ŞEZĂTOAREA raţii făcute de poeţi Intre suflet şi floare, ceea ce se justifică prin dubiul sens al cuvlntuluî grecesc thumus, care însemnează şi o floare (cimbru) şi suflet şi prin metaforele foarte comune; odoare de virtute, de sănătate, şi schimbul celor două calităţi de frumos şi bun în mal multe limbi : agatkos şi kalos în greceşte, belot în slovoneşte. bello în dialectele Italiei meridionale, temă comună în sla-voneşte a cuvintelor cu sens de frumuseţi, zori, sănătate etc. Cu privire la frunză, la arbor şi Ia om, se poate vedea o strlnsă relaţie Intre ele. reflectlnd miturile relative la arborii cosmogonici şi antropogonicl în mal multe poveşti populare, în cari vedem femei eşind diutr’un arbor (12) sau din fructele unor arbori, ca lămll, portocale etc. (a se vedea La belU des sept citrons din ale mele Quatrc petites nouvelles livournoises, Spoleto, 1880; a se vedea asemenea povestea din colecţiunea inedită turcească a D-luI Camoy publicată de mine în Tradition Le menuisier, le tailleur et le s op kt a, t. Y, an. 1891, No. X-XLjjTn acest studiu v am amintit de asemenea cele trei vieţi pe cari Aristotel şi Danie le-aQ recunoscut în om (viaţa vegetativă, animală şi intelectuală), pedeapsa la care condamnă Dante pe si-nucişî de a fi transformaţi în arbori, transformarea fiinţelor omeneşti în plante, in mitologia greacă. Să ne amintim cele două fete Loto şi Daphne schimbate în două plante omonime, şi pe tînărul Cyparissus schimbat în chiparos, arbor cu acelaş nume ; un mit analog al cehilor; o rugăciune pe care la Dalnos un tlnăr orfan o adresează unul stejar, şi rugăciunea pe care nebunul o adresează unul 12J Asupra origine! oamenilor din arhori, u vrdnu ■ Snot'îa-itV’ila, | 1(\ |h?h- tru tnuliţiunea scandinavi ; pentru cea gioceftsvă ; Hesyohii^ î.-*' ■. 'O. •*. 1! p. 36.ri ; «Hrâiodn Les travaux et led joura. v. 127—S; • TT'Nner- Iljadn XX’! ţi Odisoa. XTX; «ApoUontns lîliotlius Arondau ti con. «:. 11. v, i : j.inlrn L‘$i- sia : «<îorres.- Alythrugekchiehie «lor asintischen AVell. 1. I. pap. ; pentru <'•crrumuia: -Hollnnhagcii. Frose'imeuseler, p. 1. c. 2. 177 ŞEZĂTOAREA trunchio de copac uscat în povestea slavă a Iul Giinski, tradusă de Chodzko. Contes des fiavsaus ct fiâlrcs slana. F ^ ~ _ , - - » mm * i ✓Paris, 1864; cf. cintecuPfioIiem din Loais Leger: Chants luroiqius et chansons poj>nlair£s di?ş slaves de Boltim ?t acest cintec aminteşte pe unul germau şi o haladiî slovaca din colecţia D-luî Meinerl; e vorba despre o fata care nu a ascultat pe mama el şi a fost schimbată în platan, din care eşau cuvinte şi slnge cînd il lovea cu toporul uu tlnăr muzicant care împreună cu un tovarăş voea să facă o vioară ; cf. acelaş episod în Virgil (Eneida, c. III) şi Dante (Divina comedia, Infernul c. XIII). înainte de a isprăvi, să amintesc o superstiţie persistentă încă în Abruzi, după care o frunză de măslin sfinţită, pusă pe foc de o persoană, după modul cum arde arată destinul persoanei care a pus-o pe loc. In Calabria din contra este o plantă numită îarba norocului pe care o suspendă de grinzele podului de la casă; dacă frunzele el se înaltă în sus, de sigur că norocul e aproape : dacă rămîn în jos, prezic întîmplîrl supărăcioase. Oracolul acesta e consultat mal cu samă în ziua de înălţare, cînd norocul a întrebat să sp&e tainele ce i le-a încredinţat Hristos ; Ben truvatu, Fortunella ! Quannu Iesu jia pe'ntera. Che te disse, che te scrisse Fortunnella, che te disse ? Cîteva citaţiuni de poezii literare, vorxjunoe Pentru a confirma pe acele din poeziile populare şi formula mea din bucata d-lul Btemont : Homer (Iliada, c. VI, v. 146—149) : ^Generaţia oamenilor e ca şi generaţia frunzelor; vintul aruncă frunzele pe pămint, dar pădurea fecundă produce altele, şi primăvara revine; tot aşa rasa oamenilor se naşte şi trece». Saint Bernard: «Homo absque gratia est ut arbor fe-rens fructus, quibus porci infernalis, ut Harpyae pas-cuntur. > ŞEZĂTOAREA 178 Virgiliii (Enefda VI, v. 309—313): «Quam mulla in sil vis autumni frigore primo lapsa cadunt folia.... Slabanl oranles primi transmittere cuisura“. Tasso (Ierusalimul liberat, IX), Ne tante vede mai l’autunno al suolo cader co primi freddi aride foglie. hor a (iu, (Arta poetica.): Ut silvae foliis pronos mutantur in annos, Ita verborum vetus interii aetas. Dante> (Infernul, III, 111-11G): Gome d* autunno si levan le foglie L'una appresso dell 'altra, infin che il ramo Rende alia terra tutte le sue spoglie, Similemente ii mal seme d’ Adamo Giltansi di quel lito ad una ad nua.... Milton [Paradisul pierdut, I): Legiunile infernale staCi culcate «ca frunzele de toamna cari acopăr rîuşoarele din Vallombreuse unde pădurile Etrurieî răspîndesc umbra şi groaza*. Kar am sin (poet rus): * Frunzele uscate cad ; vlntul rece a despuiat de gloria lor bosehetele întristate.... IaLă că pe munte călătorul se opreşte privind toamna îngălbenită cure se năpusteşte pe cîmpil.... Tristule călător, nu suspina, nu te Întrista ; natura deşi învălită îu giulgiu, se va deştepta din somn... Dar iarna îngheţată a omului e obscura şi tristă; nici o a doua primăvară nu se va mai Intuim, nu va mnl străluci pentru el. Timpul uu împrăştie nici odată tristeja din sura omului; soarele sâO odată apus, a apus pentru totdeauna.* ippolita Pindcmonie (Cârme di sepolcri); Quando ii cader deU’auWinali foglie Ci avvisa ognl an no che non meno speso Le umane vite cadono e ci manda Sugli estinti a versar lagrime pie. Şi acuma, cu trei frumoase bucăll din poeţii francezi, voih încheia studiul rneCi; una este la Feuille de D. d’Ar- 179 ŞEZĂTOAREA nault, imitată de Giacomo Leopardi. Transcriu originalul francez şi frumoasa imitaţie italiană : De ta tigc delarliee Pauvre teniile ilessednr. Ou viis-lu? Je n'cii sais rirn: L'orage îi lirisi; num clienc Oui seul etiiil num soulien : De mim inconstante iuileiue Le 7X*|»I)yr nu l*aH|uiioii Dcpuis re jour ine jîrnmerie De In lorel « la plaine. De la moiitagnc au valloii. Je vuis ou le veni ine mene Sîiiis me |il;iiinire ou m'elîVayer* Je vais oii va tonte rliose. Oii \a la feuille «le Jn rose Kt la feuille du lauricr. Lungi dai proprio mmo. Dovera togi ia IWile Dove vai Iu*.1 —Dai faggio Li dove in nacqui. mi divise il vento. Kssi. tornando a volo Dai liosi'o alia eampagna, Dalia văile mi j»orla alia înmitngnn Seco perpeluamente Vo pollegriim e (n(to Lallro ignoru. Vo dove ngui alt.ra eosa. Dove nalnralinente Va la loglia di roşu £ la ioglia d'ullom. Voiti raporta aici judicioasele şi subtilile observa) iun] făcute de £)• Pieretti in această privinţă: «După cum frunza abia ruptă din copac e lotdeiuyia în stăpinirea sutlărei nestatornice a vîntuJuI, tot aşa şi onnfl îndată ce esă din sinul mamei sale. e veşnic iu puterea soartel oarbe şi furtunoase. Viului poartă frunza pe văl şi munţi, soarta sălbatecă Urăşte pc om prin mii de intimplărl neprevăzute. Nici frunza nici omul nu ştiu Ja urmă unde vor stlrşi ; nici frunzei, nici omului nu-i este permis să prevadă care va fi sfirşitul acestei lungi, zadarnice şi grozave călătorii pe pămtnt, pe care e numai trecător.» ^ lată dar profunda cugetare filosofică şi singmara frumu-setă artisUcă din Începutul clntccelor populare romîneştî ; Frunză verde, care-şl găseşte confirmarea în următoarele două poezii lirice : ŞEZĂTOAREA 180 Paul Jnillerat : La valse des faiilles Le velit d* aiitonni»* pnsse Emporlanl. ii ia Ibis. I^es niseaux dans l'espare, l.es (V* ml Ies dans Ies finis. , ■ • • • • Oui, îoute l'euille tombe: Ormeau. rliene ou lilleul : Albert Montemont : Ou i|mi\ prinlemps «imahle lleur tjue Iu ine plais, rose clime! M;iis, li el as! a prim* Henrii1, Tu |M‘i‘ds la hrillmile cnuleur. Tnnteiiiis, ipmud le suri funeste V decide la I riale lin. Tem! liomme est â In Ininlie, 1/enl’atd comine l'jiieul. Les reves de re inunde Sunt bientot ellaces: IViiirsuivez voire runde. Pauvres feuilles. valsez. I'rivfc de ton crini divin, 0e toi ipieNjue parfum notis resle* Ainsi, ipiand d'tni snge. Soiidain, la paupiere esl fermee, II tunis ir.sie apr^s son Irepas U? parfum de sn rennmmee Scssa Aurunca, jr Alart iSgj* Dr.Stanislas Prato. C î N T E C E 318. Frundzî verdi larbî ncagrl Iran da cil* crescut in îarbi dragu-mni-î ornu dltreabî cî i cuvin tu digrubi,; clopltkşi— stropurl mari unde şi unde, rari. ctorb— vas stricat şi gol. ciornthl— om negru, ţigănetic. ctoroflbţ —pantalonar, surlucar, lepădătură de-a lirgulul. rforftol (a) a— rîni coastele vctrolor, ale cuptloruluî, ori a rini pe jos tîrînd opincele. doşcot&e— vacă slabă, rea. chirci— vacă slâte^ dubi— un semnal făcut din draniţă în vlrful unui rnunte ‘ori a unul copac; un fel de in ir a, ciul— făr de urechi, ori cu urechile tare mici. ciufTtpîigi— (a) a cimpăvi, a cădea de picioare din cauza drumului obositor. Caii şi boii cimpăvesc de drum. ciuv&l şi duvki— vase de situa de tot solul: găleţi, budăc, Im daci, claune, căldări, bărbtnll etc. nm*Ali— om cu nasul strirnb intr’o parte. cîrnod (a)— a munci, a trage, a necăji pe cineva. ărţî petică, cîrpă. cîtinzl— încetişoi clăbănbs— copil mucos. dabilei— muci. clăn(ăn\ (a se)— a se am sfădi. clcamp— cep lunguşor, ori vreasc. clean— un peşte. clic— mămăligă rea, uemestecată bine. 188 ŞEZĂTOAREA Ţiganul la Sfînta Vinere Era odată un ţigan ; el nu ţinea nicT un post ca creş-linii, şi nici macar lunile oii mercurea, sau vr’o vinere. Temîndu-se să nu moară ca uu cine, s-a rugat cum Atraşii, un ţăran mchenchiu. să-l ducă la Sflnta Vinere ca să să pocăească. Ţaranu il duse înlr’o pădure, unde ştia că-s urşi mul|I şi-l aşază drept înaintea unul bîriog de urs. —Aid şăde Sf. Vinere, cumătre; aşteapt-o că vine amuş ori viri-te să te pocăească, că eu oiu sta id in cărare. Cum a Intrat ţiganul în birlogul ursului, cu smerenie ca într'o casă de sflntă, ursoaica îl prinse în braţe şi începu a-1 izbi de toate cioatele. Bietul |igau răcnea cit putea şi striga : Măăâ rog stlntă mercurală, viuerată, mal fă-ină scapat odată, că de mi-I ajunge pîn la şatră, mi-1 mal da o scarmanată. Cînd s-a văzut ţiganul scapat din labele ursoaicei, a luat-o la fugă prin smidă. Cumâtru-su strigă din carare : *—Măi cumătre, vină pe carare, nu apuca pa acolo că-î greu de mers. —Nu cumătre, pe aid îî drumul cel mare. Şi cum fugea ţiganul prin smidă, vede sub un putre-gaiu dormind un epnraş. Stătu îu Ioc şi să gindea pe cc să-l dee : sâ-1 dee pe O-jQae* oaea piere de galbază : să-l dee pc o vacă, Iarăşi piere de slnge. Da mat bTne să-l dee pe-o purcilică : purculica a faciT purcilel, şi va avea o turmă de porci, şi cînd s-a duce la cărbuni, a striga pe Lazăr : - U! mă Lazăre. ia vină cu porcii încoace ! 189 ŞEZĂTOAREA Epuraşul, auzind strigătul ţiganului, a tulit-o la fugă şi ţiganul a ramas cu buzele umflate. (Au zi fă de la nişte copii din Broşteni, Suceava). M. Lupescu. MEDICINA POPULARA XLII.— HO L ERA Boata aceasta, ce săcerâ mulţime de lume, e privită de sătean ca o pedeapsă dumnezească. „S-o înmul[it lumea peste măsură, şi s-o râit di tăt, de aceea ni cearcă LVzeti cu boali. Agheluţa (abia) esî băetu in lumi şi-i şirăt şi răii di n’are margini. Da ghini faci cel di sus di mal trimeti pedeapsă, că doar s-or mal pocăi di răii » Holera a caracterizat In popor chiar epoce. „De cind eşti moşule, clţl ani al ?“— „Pol dragu nrneu, cînd holera cea mare Ieram flăcău.» Prin holera cea mare el înţelege anul 184S. Holera se arată în unele sate sub formă de femee bă-trină şi urită. Eram copil mic cînd Gh. Blrsanf depozitul de__poveştI^şi superstiţii din ycasa noastră părintească, ne povestea următoarea/povest^: Intr’un sat, la casa unul gospodar, cam pe însarate, vara, cînd gospodarul pe prispă sta în jurul unei mese şi ospata cu toţi casaşil săi, soseşte o babă despletită şi urită, de nu mal era alta pe lume ca ea. —Bună vremea, zisă urâciunea lumeî, cătră meseni; rnlncaţl tn una şi pe mine nu mă poftiţi să'mbuc ceva. —Ba poftim mătuşă, nu-ţl fie cu supărare, zise gospodina, că mal avem de-ale gurel. Poftim şi ospătează, că ŞEZĂTOAREA 190 om gclsi noi la casa noastră atîta samă de bucate. Baba se puse ia masă, mîncă bine, privi crunt pe toţi mesenii, şi apoi se sculă. Drept mulţumită pentru ospăţ, baba zise : Atlall oameni buni că t*u Is Holera\ am venit aici îu salul vostru sa să cer toată suflarea. De voi, fiind că nu m-aţî interii de la masă. nu mă acolisesc. Fiţi pe pace că nara să"VÎ fac nimic, Bagaţi Insă de samă să nu vă fie frică, că do multe on frica face mal mult rău omului ca mine. Şi sfirşlnd vorbele astea, se duse. După vr’o cîte-va zile, popa din sat nu mai avea stare; pe fie-care ceas cara cile fi—7 oameni. Nici casa gospodarului unde ospatasă slu-jenia de babă, nu scăpă de dejmă. Peste vr'o lună satul era pustiu şj baba işi luase catrafusele de acolo. De holeră te umpli. Ca să te fereşti de holeră, bea rachiu cu canforâ. Mîncările chiparate şi sarate te apără de holeră. Holera şi riuma se iscă tn urma bătălielor, de sting pe moşnegi şi babe. Ea se «arată cu circel. Zama de hojer^ o buruiană ce creşte pe lingă drumuri, încă e bună de holeră. Doar şi păsările şi dobitoacele mor de holeră. Cinci D-zeti se mluie, pedepseşte şi pc bietele dobitoace pentru pucatele noastre. Vremea holerei se ;u*ală prin semne pe ceriCt. întunecimile de lună şi de soare, cutremurele de pămînt, stelele cu coadă ş. a. prevestesc timpuri grele, între care şi holera. Ţaranul in vremea boierii nu-şi pune nădejdea de cît în credinţa ca D-zeu Îl va scapa. neştiind că D-zeă nu se va cobor! să-l apere dacă nu-i cu minte să se păzască. Rachiul, chiperiul, sarea, frecăturile cu oţet, mujdeiul ori usturoiul întreg, rachiul cu canforă ş. a. sint leacurile care in cele mal multe cazuri se intrebuiuţază In contra holerei. 191 ŞEZĂTOAREA XLIII. TURBAREA Turbarea" provine la om din trei cauze: a) Ori te muşcă un dobitoc turbat ; b) Ori al mtncat ceva dat pe fcreastă ; c) Ori a dat peste tine un vînt rau. Oii diu care cauză al turba, greu scapi de astă boală primejdioasă. Cînd turbarea provine din mîncarea dată pe fcreastă, oii din vlnt rău, începe aT.e durea capul straşnic şi faci pe dosul limbeî nişte beşicuti pline cu nişte apă galbănă, numite căţel de turbă. Dacă nu găseşti pe cine-va să ţî-I ardă, ei după 3 zile sbor în cap, ş-atuncl e răă de tot. Omul turbai ori din ce cauză, e grozav de spărios ; nu minîncă, nu bea, vrea să omoare, să muşte, să zugrume şi-î umblă prin cap gîndurî răle. Ţaranil nu cred In doftoriile doftorilor din Iaşi ori Bucureşti, el clud îl muşcă etnii lurbaft, mal degrabă preferă să moară nebuni la casa lor, de cit să se dee pe mina doftorilor. M. Lupescu. [ 7 r i e ş i i Asta lamă mă dădusem în vorbă cu moşu Ionită a Preutesel din satul C4iuleşti. îl întrebam cîte una alta din vechime, ară tind u-l şi dragostea mare ce avem de a şti cîte ceva de demult. între altele, istorisindu-mî greutăţi din viţţa lui trecută, dă a-mi spune despre ruinele ce se văd nu departe de sat mal la vale pe şesul Moldovei, numit la «Umilii.» Acolo o fost o biserică de urieşl. La arat s-o scos cu piugu nişte 192 ŞEZĂTOAREA ţirloae (fluerilc picioarelor) lungi, cit ar fi picioru întreg a unul om. Nu sămanau să fie de vr'o juvină ceva. Urieşii a fost tot nişte oameni. Decedata mea mătuşă, Ioana D. PostcLnicu din Dolheştil Mari. fiind in viată, îi plăcea să istorisască cele ce ţinea minte de la alţii bătrluî. Din copilăria mea şi pînă mal în an, o auziam diu cîiul in cind povestind despre urieşl. Memoria el era foarte fidelă ; tut-de-a-uua îmi spunea ne* schimbată companiţiunea următoare : «Urieşii erau aşa de .mari, că păşeau peste vîrfurile copacilor. PuncuO de niă-.măîigă şi se ducea tocma’n Ţara Ungurească (locul natal „al unchilor el) de ’mprumutau sita ca sâ cearnă făină. „O mima dumnezeească. M. Lupescu ŞEZĂTOAREA 1:14 SUPERSTIŢII 215 Cînd te tunzi, strînge-ţî păru şi-l supune unde-va, sâ nu-1 calce oamenii, că capeţi durere do cap;~~sâ nu-1 pul pe foc, ca iar te doare capu ; Iar clnd tai păru la fetele mititele, sâ-1 pul într’o baligă, că creşte lung şi frumos. 2xK Clnd ţ-a pişcă din lina oilor, iţi mor oile. 217 Clnd j-ii Iută meii, n^ăi parte de pripas. 218 Clnd mături dughiana, să nu mături din fund spre uşă, că dai muşteriii afară ; începe a mătura de la uşă şi strînge lntr'un colţ. 219 Cînd vezi vîrtej să nu stupeştl, ci să zici huideo\ că dracu este in vîrtej. El s-apuca la rămăşag cu D-zeu că are să scoată apă din peatră (cică oamenii îs petre) şi dacă sluţeşti, draiu rămîne pe D-zeu. 220 Cind tună şi fulgeră, să goneşti de pe lingă tine cîue. miţă. că în ele sâ bagă dracu ; şi Sfîntu Ilie, cînd săgetează, poate sâ te omoare şi pe tine. 221 Cînd auzi tunînd intiia dată primăvara, să atingi fruntea cu muchea toporului, ca sâ-ţi fie capu tare şi să nu te doară. 222 Clnd fulgeră şi trăsneşte (mai cu samă noaptea) să aprinzi luminarea de la Paşti, că eşti ferit de trăsnet. 223 Cînd plouă cu peatră, infinge toporu sau sapă in pâmînt. că peatra sâ topeşte. 224 Cînd cad negurile şi ţin mult, pune o tivdă în foc, c& pier. 225 Cînd scapără pentru prima oară, să te pleci gios şi să Iei cu ochii închişi pae, că s bune de durere de cap. 226 In noaptea de Paşti ori de sftntul Vasile, dacă-I vedea cînd se deschide cerul, ce-i cere îţi dă D-zeu. (Povestesc oamenii că un om avea ţapul fcaite mititel şi s-o pus de-o păzit toată noaptea şi cînd o văzut că se deschide cerul, o zis : «Dă-mî Doamne un cap mare> 195 ŞEZĂTOAREA şi cum şedea el cu capul scos afară pe fereastă, pintre drugii fereşte!, odată i s-o făcut capul cit o baniţă şi-o şăzut acolo pînâ Ia celalalt an, cind s-o rugat să-î faca capul mal mititel de l-o putut scoate înnapoî). 227 Cînd îţi cere cine-va cărbune, să nu I ţii tu s’ a-prindâ, că-ţi cad dinţii. 228 Cind umple femeea borş şi are vre o fată ori bâc-t răutăcios, să-l ungă pe ia nas cu melesteul cu care a amestecat borş, că atunci să innăcreşte degrabă. 229 Cind îi vedearvr’un lluturaş prin casă. să nu-1 0-mori, că-i sufletul vr’unui copil, etc. ce (-a murit 1). 230.Mirii să mînînce (după ce vin dela cununie) amin-doî dintr un ou. ca să fie amîudoi moi, să se lasă unu după altu. înainte de cununie să nu minînci in ziua aceea. 231 Mireasă cu mireasă să nu să întîlnească la biserică. Daca se întîlnesc, să fugă pe după biserică. 232 Cînd te speli, să nu te ştergi pe picioare, că ştergi norocu. 233 Cînd ia mirele zestrea miresei acasă, mireasa să pue în ladă o păpuşă, să fie mirele mut ca păpuşa. 234 Cînd copilul este muşcat de vre-un cine, să ceară spălător (cîlţii cu cari spală blidele) să pue la muşcătură şi păr de*a cinelul să-l afume. Tot aşa cînd să sparie din pricina vr’unuî om, să-i ceară vr-o stramţă să-l afume. Tot de spăriet 11 bun şi părul de urs. (Auzite prin jude(ul Covurluî). Culese de G. P. Sal viu. 235 Creanga pe care a cîntat cucul, se pune în lăutoa-rea fetelor ca să fie drage la lume, cum il şi cucu de drăgălaş. 1 1) Quan ou voit. Io s'oir. «io potitf papi Uns blancna vnler dana Io maiaoti. cela annouee la mort do quelqa'ua dans la tnalson. F. Siibillot, CVmtumes po-pnlniros de Lu ELaule-Bretague. p. 151.— N. I). ŞEZĂTOAREA 196 237 Primavara se al pani in pungă, cind auzi cucu in-lălu ca să al pesie tot anul. 237 Cînd îţi ciută pupăza întăhl, Iţi merge rău peste an. 238 Cind îţi cîntă eu u din a dreapta saă în faţă, i|I merge bine peste an şi fetele sînt prevestite că sc mărită, dar din partea stingă şi din dos, îţi merge răă. 239 Din funia clopotului bisericeî îl bună de pus In lăutoare ca să fii ascultat de lume, cum îl ascultat clopotul. 240 In Vinerea Paulelor, se sue fetele în clopotniţa bi-sericel şi sună clopotul ca să crească cînepa. 241 Pe cap uu se lă Marţa, câ-î rău de uapaslă. 242 Nu se croeşte cămeşă Simbătă, că moare acel ce a purta-o. 243 Bucăţica de pîne scăpată din mîuă nu se lasă ne mîncată. că Iţi rămlne norocul. 241 Nu se imblă cu un picior încălţat şi cu uuu desculţ, că îmbli mult pînă te însori» 245 Nu se mînincă cevâ uitat, că acela uită degrabă (perde memoria). 246 Cînd eşti plecat unde-va şi îţi ese înainte cu cofa goala ori uu popă, Iţi merge răQ ; iar dacă te Intilneştl cu un jidau ori cu un ţigan, iţi merge bine. 247. Cind îmbraci o haină pe dos, fără se observi, are să te bată cine-va, dar câlcindu-o fn picioare, scapi de batae. 248 Cind vine de unde-va, ca să nu fie ocărit că a stat mult, zice odată cu închiderea porţeî; -Închid poarta, să se închidă gura cutărul....* 249 Cind cucoşul se sue pe poartă şi cîntă cu capul spre drum, are să facă drum cine-va din casă, Iar dacă îl cu capul spre casă, vine cine-va de departe. 250 Cind se coboară p.iingăn Înaintea cuiva, primeşte veste, saă un neam ii vine. Dacă vede puingănul în casă, şi neamul sau vestea Q de aproape. 197 ŞEZĂTOAREA 251 Toamna, cînd găseşti in ghindă de stejar vierme, arată că anul viilor va fi productiv; dacă ÎI muscă, va ii de mijloc, iar de va fi paingăn, prevesteşte foamete. 252 Cînd se sue cucoşu! de vreme In pătul (la culcar) şi cintă, are să se schimbe vremea. 253 Cînd porcul duce pae’n gură şi-şi face bîrlog, vesteşte vreme râ. ^254 Cînd eşti piecat unde-va şi uiţi acasă ceva, nu se vine înapoi ca-ţl merge rău. 255 Cînd se sue mija pe sobă şi se uită spre uşă, face a frig, iar cînd se culcă în mijlocul casei sau la prag, a să- se încălzească. 256 Cînd sarea umezeşte In casă, are să pîoae. 257 Cînd cineîe se dă de a tavalu pe omăt, are să se moae vremea. 258. Cînd vremea râ începe de Sîmbâtă, ţine mult. 259 Cînd intri în o casă cu fete, trebue să şezi jos „cit de puţin, ca să şadă peţitorii. 260 Cînd vine nora întâi în casă soacrei, se nu să uită în cuptor că-! moare soacra. 261 Pe patul unde ştde popa la ajun, se pun sub aşternut grăunţe pe care le dă la cloşte ca să nu înăduşe puii. 262 Fuior de la crucea pope! la Bobotează, îi bun de pus in pînza volaculul saO a mrejei, ca să tragă peştele, cum trag băeţil după popă. 263 In ziua de Alexi-Boji, nu se zice şerpe, că vezi mulţi şerpi ci se zice peşte. 264 Trei zile a Filipilor nu să coasă; ii rău de dihănii. 265 Pin la Sf. Ilie nu să mînîncă mere, cînd se dau de pomană mai întâiO. căci n’au parte sufletele morţilor de pomană. Nici pînă la St. Ilie, n’au voe băeţil să arunce merele în sus, că bate piatra. 266 Pina pe vremea finului, femeile n’ad voe să meargă Cu furca’n brîu torcind, că bate piatra. ŞEZĂTOAREA 198 267. Oala data de sufletul mortului, pe cealaltă lume se udă in"~apâ şi merge de scutur i lina pe focul unde arde stâpinul său. (Din jndtinl Suceava) culese de S. Mihâilescu. »■ t.ripUe iu joc (V. Vi*l. 1. |*a«. 7