Povestea unei fete de împărat Amu cică o fost odată pe cind o fost, că dacă n'ar fi fost du s-ar fi povestit, o fost un moşneag; şi moşneagul n’avea altă avere de cit o scroafa cu trei purcel şi uu bâet. Băetul moşneagului n’avea altă treabă de făcut, fără numai să pască, toată ziulica, scroafa cu purceii. Aşa Intr’o zi, pe cînd băetul umbla cu scroafa la păscut, numai iacătâ şi fata împăratului şî-1 zice: —Măi băete, dă-ml şi mie un purcel de aiştea. —Aracan-di-mini î da cum să-ţl da un purcel, că aiş-tia-s tot comîndul tatei. —Măi "MeleTUă-ml şi mie un purcel, şi spune-mî ce să-tî daă pe dînsul ? Băetul ş-o făcut măsuri şi o zis; — Dacă-I rădica poalele pînă la genunchi. |-oiti daţi un purcel. Fata s-o prins, o rădicat poalele pînă la genunchi, şi băetul l-o dat uu purcel. —Cind s-o dus acasă şi o dat tală-săti că uu-I un purcel, o prins a-1 Întreba ce l-o făcut. Băetul Încurca vorba, spune ba că ceea, ba că- ceealaltă. w Moşneagul se gîndca să-l tragă un puiă de bate, să pomenească el şi Ulîşoara care o supt-o de la mâ-sa; da mal pe urmă ş-o venit şi el în fire şi ş-o zis: «dă. il şi el numai o |irâ de liliac; îmi |in şi eu cu banat: pututu-m-aş fi lasat În nedejdea unul liliac ca aista!» A doua zi far se duce băetul la păscut scroafa cu doi purcel, şi iar vine fata împăiatului: —Mâl băete, buu o fost purcelul cel de erî, mal dă-m! unu, măi! Anul II. No. 8.— 1894. 154 ŞEZĂTOAREA —Dacă-I rădica poalele pînă la brîfl, ţ-oifl da, zise băetul. Fata Împăiatului îşi rădică poalele pînă la brîu şi,băetul II dă al doilea purcel. D'apoî şi clnd s o dus acasă numai cu un purcel Ia scroafă, bataea ce i-o tras tată-său, n'o fost de cele proaste. A treia zi, pe cind păştea baetul scroafa numai cu un purcel, fata împăratului i-1 cere şi pe acela. —Ţi 1-oiti da şi pe aista, zise băetul, dacă ţi-J lepăda cămeşa de tot, şă _gtal aşa jnaintea mea. Fata, nici una nici două, hîrştl ! cămeşa de pe dînsaşi stă înaintea băetul ui cum o făcut-o mămucă-sa, şi apoi hat ■ purcelul, şi na ! pe icT ţi-I drumu. Cind se duce băetul acasă fără nici un purcel, îl înhaţă moşneagul de cînepa dracului, şi-I trage o sfîntă de balac de-I pllngeaă şi pietrele de milă. împăratul cel cu fata, vroia s-o mărite, şi face ştire în toată împărăţia că o dă după acela care-a ti în stare să poată gîci ce semne are fata pe trup, iar cine s-a încerca şi na gîci, aceluia unde-l stau picioarele, are sâ-I stee capul. Se adună, din toată lumea, feciori de Împăraţi şi de domni ca să gîcească ce are pe trup fata împăratului ; dar care cum venea, înapoi nu se mal întorcea, pentru că nimeni nu era în stare să gîcească, şi capetele tuturora stau înşirate in pari, la poarta împăratului. Intr’o zi, băetul moşneagului se duce la tată-său şi-I zice :— Tată băl, mă duc şi eă să videm nolu putea gîci! —Dragul tatei, nu te dace, că ţi-a tăia capul. Nu vezi tu că s-aii încercat feciori de împăraţi şi de domin şi ian te uită cum le staâ capelele în pari, cu ochii boldiţi ia soare ! — Ba mă duc, tată, mă duc. —Ceilalţi ati fost mal cuminţi de cit tine, mâl băete, şi i-o tăet —nu te duce, mâl băete, că eu Is bătrîn şi îfare cine mă ţinea. ŞEZĂTOAREA 155 -Ce-a da Dumuezeu, tată, da efi mă duc, o zis feciorul moşneagului, şi o plecat. Cind o ajuns la împărăţie, l-o întrebat împăratul : —Ce-|J trebue, măi băete ? —Să-ml da! fala, înălţate împărate ! de aceea am venit. —Ţ-oiD da-o, măi, dacă-I glci tu ce are fala mea pe trup. Şi feciorul moşneagului i-o răspuns : —Are soarele in piept, şi luna în spate şi luceferi în umeri. —Aşa este, băete, l-o zis împăratul , a ta să fie fata şi împărăţia mea pe jumătate. Taman pe cind vorbea împăratul cu feciorul moşneagului, iaca şi un ţigan că-I zice : —Iiira ! cucoane, aşa era să zic şi eă. —Auzi ce spune, o zis împăratul câtră feciorul moşneagului, că aşa era să zică şi eî; eî, după care s’o daţi eu acuma, dacă amindol aţi glcit ? Şi o adunat împăratul sfat mare şi o hotârît aşa: ca să culce pe fată Intre amîndoî, şi la care a găsi-o dimineaţa întoarsă cu faţă, după acela s’o deie.— Şi o făcut după chibzuiala sfatului Împărătesc : o culcat pe fată între ţigan şi între feciorul moşneagului. ^ i Amu, aşa vrăjise dracul, să fie ţiganul mal alb la faţă de cit tnulduvanul şi fata, ca fetele, mei degrabă cată în faţa omului de cit în inima lui, s-o şi întors cătră ţigan ca s'o găsască ziua întoarsă cu faţa cătră dlnsul. Da mul-tiu vanul, dacă vede aşa, numai ce se scoală din pat şi dă să Iasă din casă. —Unde te duci, bre ? l-o Întrebat ţiganul. — Ia mă duc şi eO afară, o zis mulduvauul ; da el s-o dus la o dugheană şi o cumpărat covrigi, şi zahar şi zmo-chine, şi s-o inlors Iar înapoi şi s-o culcat la spatele fetei. Mal stă el cc mal stă, şi prinde a roade la covrigi. Cum îl aude ţiganul rozînd, numai ce-1 întieabă: —Da ce mînincl tu, mă, acolo ? 156 ŞEZĂTOAREA % —Ia ml-am tăet şi eO un deget, şi-l mîuinc, i-o răspuns mulduvanul. Ţiganul, ca să nu rămie mal pe jos, tae şi el un deget, şi dă să-l roadă. Da fata împăratului îl zice : —Dă-mî şi mic deget de a tău, să văd bunu-i. Şi viră tata degetul în gură şi începe amolfăişi a trage mortăciunea ceea ; dar de unde dracu să poată mînca vr’o bucăţică, macar cît de cît, că doar era deget de om şi nu covrig. —Ia dă-mî şi" de-a tău, o zis fata împăratului cătră mulduvan. . După ce-o gustat din covrig, i-o dat ţiganului degetul înapoi şi i-o zis : „a tăti tt tare şi apos; aista 1 alt îl bun.6 Mal stă mulduvanul o leacă, şi prinde a roade la zmo-chine. Ţiganu îl întreabă că ce roade ? Da mulduvanul, ca să-l mal pîcîlească pe ţigan : —Mî-am tăet nasul, şi-l mînînc şi eti, că parcă mi-i cam foame. Ţiganul nici una nici două, hîrştî, îşi tae nasul. Fata împăratului îl cere nas de-a lui, şi începe a-1 mozoli, dar pace ! nu era chip să-l dee de dulceaţa zmochi-nelor. Atunci o cerut ea şi de la mulduvan, şi după ce o gustat o zmochină, o prins a se cam întoarce cu îaţa dosului cătră ţigan şi i-o zis mulduvan ului: —A tău ÎI bun; îl dulce. O trecut ce-o mal trecut şi-o prins mulduvanul a mînca la zahar şi l-o amăgit pe ţigan că ş-o tăet urechile. Da ţiganul şi le-o tăet dc-a binele şi o dat şi fetei să guste Ş'apoî cîud o gustat fata împăratului din urechile mul-duvanuluî, şi-o văzut că se topesc în gură şi-s aşa de dulci numai ce se întoarce cu faţa cătră dînsul şi rămîiie ţiganul la spatele el, icnind de usturime. Dimineaţă, cînd întră împăratul în odae, găseşte pe fală cu ţaţa cătră mulduvan, iar pe ţigan cîrn, fără nas şi fără urechi, de-ţl era maî mare groaza să te uiţi la dînsul. ŞEZĂTOAREA 157 împăratul o cununat pe fata lui cu mulduvanul, Iar pe ţigan 1 o dat afară pe poartă, că Aista îl clrn şi ciul, u’are cum să lie bun, 7 T daţi-1 afară pe drum. (PdvefltilA de qd ţăran din MideJii, jud. Su'-ojui) Artur Gorovei. CEEA LUME Prin ceea lume, poporul Înţelege lumea în care va petrece sufletul, după ce se va despărţi de trup. Acolo cel ce-aQ lucrat binele in astă lume, vor primi răsplata faptelor lor, potrecînd Ia uu loc cu îngerii, serafimii şi herovimil şi cu sufletele drepţilor, şi vor duce acea viaţă liniştită, curată, nciulburată şi lipsită de pacato, dorită de năcăjiţi! de pe lumea asta, şi pe care —el cred— că o aă numai bogaţii de pe lumea pămînteană; ori in chinuri şi munci, de-au lucrat fapte rele. «Doar In lumea ceealallă de-mî va fi mal bine, c’aicl tare-s năcăjită şi nevoeşă> ; «te-1 hodini pe ceea lume, lucră uicî» ; «uu ştii cum va fi acolo (in ceea lume) c aici tare-s năcăjit şi urgisit» ; „te-oifl găsi in ceea lume, c’aicl n'am avut parte să fim la un loc» ; „i s’o dus sufletul pe ceea lume, sărăcuţul; o scapat de necazurile lumel iştia rele şi şirele** ; „oare cum va fi aeolo (se îutreabâ mulţi), c^ nimene nu s’o întors de pe ceea lume să ne spue ce’î curn-l acolo ? ■ Acestea şi multe alte zio î>e învederează marea credinţă a poporului despre ceea lume. Multe visuri grele în timpul bolilor, rnulle vedem] a celor slabi de înger din vremea a-ineţelelor, povestirele acestor visuri şi vedenii de cătră ce întristaţi şi amăriţl, ne dau descrierea lumel viitoare. 158 ŞEZĂTOAREA Pînă să ajungă sufletul pe ceea lume, are de trecut prin multe locuri primejdioase, şi de uu devine prada lor, ajunge la locul mult dorit unde, se odihuesc sufletele celor drepţi. Aşa, are de trecut prin 7 vămi ale văzduhului, unde stă cîte un paznic al Iul Dumnezeu şi altul a Iul Scara-oschi şi de ţ-ai plătit vama in viată, treci nesupărat, întovărăşit de îngerul păzitor, pină la puni ea raiului* care-î îngustă ca o sîmcea de cuţit. Puntea aceasta e peste un riu de foc cu smoală şî rîşină. foc uestins, în care ard toţi acel ce-au lucrat răul pe lumea asta. Pe puutea aceasta treci foarte anevoe şi numai acela o poate trece, care in lumea asta a fost ora bun, drept şi a lucrat fapte bune. Trecută asta punte, al scapat de greu, şi petrecerea fericită a lume! fără griji şi nevoi, işl urmează firul. Dacă vămile nu-ţî sini plătite, atunci sufletul stă la porţile vămilor pînă ce rudele de pe lumea asta, ori părinţii le plătesc prin pomene. Ori-ce suflet, lucreze bine ori rău, după ce moare e purtat în ceea lume de un înger ş'un drac pe la toate bunătăţile şi răutăţile, şi după ce sufletul le vede pe toate, uu-mal atunci să trimete la locul ce i se cuvine. Vămile văzduhului, unia le plătesc scump de lol; unia insă le pot răscumpără şi cu greflari dc 2 parale, date săracilor. Credinţa aceasta face pe sătean ca atunci cînd duce mortul la groapă, să împartă în dreapta şi în stingă gologani de 5 bani. dacă n’are de cel dc 2. Ca să duci bine pe ceea lume, trebue să fii om bun. drept şi milostiv. Nu trebue să vocşti răul aproapelui tău, ci să ajuţi pe cine poţi, să n'aî inimă bîrfitoare, ci curată, cu alte cuvinte să nu pofteşti altora ceea ce nu-ţî place ţie. Pomana, ajutarea după putinţă a celor nevoeşî şi săraci, contribue mult la o viaţă bună şi fericită In ceea lume. căci tot ceea ce daî aici, vel avea pe ceea lume însutii. Praznicele, pauahizele, ospăţurile. pomenele de la Ziua moşilor, şi tot ceea ce se dă de pomană după mort, au 159 ŞEZĂTOAREA de scop de-a uşura şi a face mîndră şi voioasă viaţa din ceea lume. Pomaua ajutoră mult la uşurarea păcatelor noastre. Următoarea poveste auzită de la lott Ciobeam din Spă-tăreşti, moşneag de vre-o HO de ani, pe cind învăţam la şcoală» dovedeşte bine-facerile pomenelor pentru cei răposaţi : * Dragii moşului, ne zicea moşu Ion Clobanu, orî-ce dai de pomană, ţie-ţi dai. Tată-meti Im! spunea, eînd eram ca voi, că odată, unul boer bogat tare, ce împărţea pînea slugilor şî argaţilor cu carele, i se ceru de un sarac o pine. Boerul se făcea că ifaude, şi-şî căuta de treabă, căci cu placa ce avea să dea săracului, se hrănea o slugă. Calicul insă, cerea In una : „ Fie-vă milă, luminate şi mărite boerule, de un biet calic; Dumnezei să vă facă parte de cinste şi mărire pe pămînt ! Fie-vă milă, cuconaşule, şî miluiţi un biet calic: că Dam mineut azî.“ Boerul în una îl iu-Un^a^pind vedea că saracul nu se dă dus şi că stărue in rugămintea lui că foamea, dragii moşului, îl cea mai râ boală de pe pămînt; de holeră şi ciumă mori iute, da de foame te chinueştl amarnic,— dar neputind scapa de el ca de rle, luă o pine uscată şi mucedă şi l-o zvîrli ca Ia un cine. Saracul, o luă de jos, o şterse frumos, o mîncă iu cîte-va îmbucături şi făcind cite-va cruci, mulţami lui Dumnezeu că s-a văzut sătul pe ziua aceea. Nu mult după asta, boerul se bolnavi straşnic, de era alăturea cu moartea. Odată, chiar mtmi.se el de-a binele, dar cu rugăciuni şi milostenii scăpă. Insănăloşindu-se povesti la multă lume că fusese pc ceea lume ,• acolo îl înşfâcase nişte draci să-l ducă la munci şi chinuri, dar un flăcău frumos, cu aripi, poronci dracilor să meargă la cumpăna dreptăţeî cu boerul. Aici poronci ca să pue de-o parte pînea boeruluî, ce-o dăduse săracului, şi de acealaltă parte să se'aşeze dracii ce-ar vrea. Diavolii s-au aşezat cu petre de moară în spate, ca să tragă cumpăna în partea lor, insă sfinta dreptate a fost de partea boeruluî. De-atunci boerul numai in bine-lacerl o duce, nu mai 160 ŞEZĂTOAREA alungă sărăcii de la el, făcînd în toate slmbetele milosteuii şi dind de sufletul morţilor, şi pentru sănătatea sa. De u'ar li văzut cu ochii cit preţueşle ajutorul dat săracilor în lumea ceealaltă, n'ar fi aşa milostiv. CEEA LDME cuprinde RAIUL şi IADUL Raiul e întruparea tuturor bunătăţilor şi a tuturor fru-museţclor, a linişte!, şi a mări iilor, locaşul unde se odihnesc sufletele tuturor drepţilor şi a celor care iu lume uu lucrat binele. In raiti sălăşluesc numai ce! ce nu aă făcut pacate pe lume, sfinţii, arhangelil, serafimii şi herovimiî. Mal prc sus de Raiu este scaunul împăratului Ceresc, înconjurat de mărire si frumuseţa cea mal pre sus de fire. CheileRaiului le are sflntul Petru. Numai el e în drept a primi sufletele celor drepţi, în Raiu. Plăcerile şi veselia din RaîQ nu samănă cu cele de pe pămînt. Acolo se veseleşte numai sufletul, dacă trupul a fost urgisit pe pămînt. In raiu doreşte ori-ce muritor să-I sălăşluească sufletul, după moarte. Aici sunt adunaţi toţi drepţii, de la facerea Iumel şi piuă astăzi. Iadul e întruparea pedepselor celor mal crincenc, unde se vor munci sufletele acelor care în viaţa asta, au lucrat fapte răle. Mai marele Iadului e Scaraoschi. El e inconju-rat de-o sumedenie de draci, care sint servitorii lui. Talpa Iadului e însuşi mama lui Scaraoschi, o babă hîdă şi urită, de se spărie şi sfinţii cînd o văd. In Iad se muncesc sufletele celor răi, Aici c focul cel nestins in care se chi-nuesc sufletele păcătoşilor. De Iad vor avea parte necredincioşii şi răii şi toţi păcătoşii. Cu toată puterea sa, Sca-raoschi e supus voinţei împăratului tuturor, fiind făcut tot de, dînsul. In Iad se muncesc sufletele păcătoşilor de la începutul 1 urnei şi pînă azi. La Iad omul nimereşte uşor, căci răul mal uşor 11 face ŞEZĂTOAREA 161 omul de cit binele. La Raiu ca sa ajungi, ţi se cere mai multe condiţii, căci binele greu se mal face azi in lume ! „D’apol soro dragă ! nu ştiu cum va fi acolo (in ceea lume) că nimene nu s-o întors înapoi să ne spue cum e acolo ! Noi sărăcii ş’acolo tot de râu vom avea parte, că numai pacate lucrăm ; bogatul are cu ce plăti şi sărindare şi vămi, şi are cu ce face şi pomene ; numai noi tot fără de legi lucrăm şi cu ce le răsplăti, n’avem». Tot ceea ce poporul ştie despre ceea lume, despre raiu şi iad, le ştie din povestirele celor ce au fost bolnavi şi s-au primblat prin ceea lume. Poveşti despre umblarea sufletelor unor'oameni în lumea viitoare sunt foarte multe. lată două, auzite pe cînd eram copil, una de la un fiu al mamei şi alta de la iîk. Bîrsan din salul Spatăreşti ; Birsaua murit orb în casa noastră. i) Doamne, nînaşă (căci mamei mai tot satul opătâ-reştl îî zicea aşa), am fost tare bolnavi Odată murisem de-a ghinili ! Eram pe-un lan maro şi frumos şi măsurăm cirla i) lui Dămlă Prisacariu. (Finul mamei era ficior boe-resc) Nişte oameni uriţi şi pogani mergeau în urma mea şi mă tot îndemnau s'arunc prăjina. Numai un băetan frumos de nu mai era "altuLca el îmi zise : cîe sama Pe trache! ţine la dreptul ! Nu lua nici de la sarac pentru boer, nici de la boer pentru sarac, căci înaintea lui D-zeii, ei sînt de-o potrivă ! —Vorbele flăcăului erau aşa de blînde şi frumoase, în cit eu l-am ascultat şi i-am făgăduit că în toată viaţa mea, nu voiu măsura de cit la drept. Cînd oamenii ceia o văzut că nu le fac pe gust, o început a se răcadui la mine şi a se răpezi să ma inşfece. Eu însă, făcindu-mi sfinta cruce, am măsurat cirta drept fără să mă tem de uriciunele cele negre şi pogane. ■O Cirtfi se chiutnA porţi* < e fac »fi tenii la boerî. O întindere maro de păunul cultivat ib*gTÎul orz. poruml ctc. ne chijumă Iau. 161 ŞEZĂTOAREA Doamne nînaşă ! mare-î puterea lui D-zcu şi mult ţine el la sfînta dreptate. Cum am făcut aşa, flăcăul cel frumos mî-a mai spu£ încă odată să ţin în viaţa roea la dreptu şi la adever, apoT el s-o făcut nevăzut, iar eu m-am trezit din somnul cel greu, cu mintea curată ca acuma, însă slab tare, şl m-am făcut în cîte-va zile sănătos. De-atuncî să ştiQ bine c’olD primi cea mai mare ocară, ori cea mai Irumoasă răsplată de la boerl, n'oiu |ine de cît Ia dreptu. Mama-i zise : Dă. tine ! ai fost pe ceea lume ! Ceî doi karachl erau ghiavolîT ce te îndemnau la rău, ca să aibă parte de dumeta, iar flăcăul cel frumos, îngerul dumitale. Bine-aî făcut, ca l-al ascultat, că alt-fel te duceai. Să vede că eopchiix iştia au parte de dumeta. Fii drept şi nu umbla după hi eleni*, că ele nu duc departe. Ţine Ia adevăr şi dreptate, şi are să fie bine de dumeta. * °2) Gh. Birsan ne spunea ca o dată fusese tare bolnav, şi adormise intr’o zi de mal era să nu se mal scoale. Pe cînd dormea, a venit la el un băeţel cu părul galbân ca aurul şi creţ, şi cu aripi de înger şi-I zisă : ,HaI Ghior- ghe cu mine*. Şi luîndu-mă de mînă, fără să vreau mă duceam cu el, sburînd ca dînsul. Mergînd aşa. de frică a început a mi se răci tot trupul, de pare că eram de gheaţă „Val mitilelule. i-am zis ! mi-I frig grozav, du-mâ unde-va să mă încălzesc. El mă ascultă şi mă dusă intr’un loc unde of ! Doamne ! ce-mi văzură ochii ! Intro pălalae de foc, ce ţinea cît lumea întreagă, să svîrcolea puzderia pă-mlntului de lume, în chinurile cele mai grozave. Mulţimea pâmintului de bărbaţi, femei, moşnegi, babe, preoţi... pină şi băeţi ca voi ardeau în focul acel cumplit, şi erau nişte ţipete şi nişte vaicăre. de ţi se rupea inima de jale. Era un fum şi uu miros greu de pucioasă şi ri-şină, de nu puteai sta, iar ghiavolil rldeau şi se hîrjoneau de-acolo impîngind sufletele in chinuri, cum aţi împinge voi nişte lemne pe foc. Val drăguţă, am zis băetului. la urit loc m-al adus să ŞEZĂTOAREA l 62 mă încălzesc. M-am Încălzit fără să mă mal ating de foc, cind văd chinurile aste înfricoşate; du-mă te rog de-aicl, că nu mat pot privi durerile şi chinurile celor din foc. Vezi, zise bâetul, aici se va chinui şi sufletul tău lu vecii vecilor, dacă, trăind, vet lucra fără de legi, ca piuă acqm ; că eu dragii moşului, să vă spuîu drept, am fost mare blastamat In tinereţile mele ; căeştc-le ue ce*al făcut, roagă-te lui D-zeu pentru pacate, şi sufleLul tău va petrece biue In astă lume ; alt-fel, focul ista are se ştie de bfetul sufletul tăti.» Şi sfătuindu- mă ce trebue să fac ca să scăp de pacate, m-a lasat să mă încălzesc. De încălzit acolo nu m-am mal încălzit, căci m-am trezit din somn, dar ş'amu tremur de ceea cc-am văzut. Sudori răci eram tot, şi ş'amu, cind îmi aduc aminte, tremur de frica celor ce-am văzut. ŞtiQ, dragii moşului, cum e pe ceea lume, pentru cel ce nu lucră binele, şi de aceea 1nchina(i-vă ca mine şi ziceţi eartă, Doamne păcatele tatei ş’a mamei, ş'a moşilor, ş'a strămoşilor, ş'a bunicului, ş'a bunicâl, ş'a fraţilor ş'a surorilor !... că D-zeu prin rugă-ciunele voastre le uşurează păcatele, şi făcind cu toţii cruci şi metanii ca el. ne închinarăm de frica focului nestins, pe care noi 1J vedeam, întocmai ca şi dinsul.l) M Lupescu. 1). Credinţele acesta despre r.eea lmnc aîul adunata din Spitâreţtî. de linpt Fălticeni, nnde am copilărit ai de care mi-a lecate scumpele amintiiî din co-pilfirie. 163 ŞEZĂTOAREA Hagiografia Poporul ui i. Ştiutul Apostol ÂndTei. Pe sfintu Andrei cică l-o găsit o femee pe o apă, unde era dat de tnă-sa. într-o albiuţă. Femeea aceea leîndu-1 şi crescîndu*-l mare. l-o pus să-i păza3Că păpuşoii din grădină. Andrii s-o culcat acolo in păpuşoi. Sărind tată-său In grădină să vadă păpuşoii, Andrei o luat puşca, şi l-o împuşcat; pe urmă s-o dus ia un popă să să spovădueascâ pentru ca să-şi ispăşească păcatele. Popa i-o zis că e bun de dat în foc. Atunci Andrei o.luat cioinagu, i-o dat pope! una în cap şi l-o oiuorit. Apoi s-o dus la alt popă şi tot aşa o făcut. Pe urmă s-o dus la un călugăr. Călu-găru i-o zis să vie după dînsu, şi l-o dus la n groapă de f întina fără apă, l-o dat în ir Insa şi l-o incuet, iar cheea o aruncat-o inlr-un rimnic. O trecut o sută de ani de atuncea. La o sută dc ani, nişte păscari prinzind peşte din acel rîmuic, i-o dat şi călugărului un peşte. El iuînd peştele şi spiuleclndu-l, ca să-l tacă mincare, o găsit mtrînsu cheea de la fin tină. unde era Închis Andrei. Aducindu-şî aminte dînsu, o luat cheea şi s-o dus să-I dee drumu. Cind colo, Andrei încă era viu. Căluguru i-o scos de acolo şi 1-0 pus în spate o păreohe de desagi mar! cu bolovani, i-o mal dat zece oi: cinci negre şi cinci albe, şi l-o trimes sâ le pască, zicîndu-i: Cind s-or face oile cele negre albe, şi cele albe negre, numai atunci ţi-i ispăşi tu păcatele. El s-o dus cu desagii în spate şi cu oile. La un drum, vede un om calare venind în fuga mare. Era un hoţ. Andrei îl întreabă că unde sâ duce? —«Mă duc, zice hoţu. c-am omorit trei sate, şi mal am să mai 164 ŞEZĂTOAREA omor urni. Atunci Andrei f-o dat cu ciomagu în cap şi l-o omoiit. Oile cele negre îudalâ s-o făcut albe, şi cele albe negre. Andrei şi-o ispăşit păcatele, şi s-o făcut sfint. (Auziţi 1* Co'rtâil s Sittiiiifii din Ha/>îij, Smcits). R. Marinescu. DESCÎNTECE Te muşcătură de şerpe VI 1) Să îaâ trei fire de iarbă crescută printre gard, şi un pahar cu apă. Tot moaie Iarba în apa din pahar şi zice : • Ediţă pestriţă, prinsă de peliţă. peliţa de carne, carnea de os, să fie lui N. de folos. Cine i-a adus vestea sâ-I bee apa, şi şerpele veninul." Din această apă gustă de trei ori, şi cu restul să spală pe partea îmflată. (Auzit de la Catriaa Artioion din Dolhagcx, SucâavA.) De dragoste II 2) Mal cu samă fetele au grija aceasta : es dimineaţă despre soare, cind răsare şi zic : cRăsaî _ soare frăţioare, razele tale în braţele mele; tu al două-zecf“şt'piIrtr'de~raze 1 1) Vezi t«1. I. jiu", 118 ţi 200: voi. II, jifrjr. i*9. 2j AzT roii II. pag. 94. 165 ŞEZĂTOAREA şi două-zeci |i le ţine Vie, şi patru să mi le dărueştl mie. Cu una să mă înbracl şi cu una că mă încaljî; cu una s& mă încingi şi una să mi-o pui In cap; cunună in cap. laudă- in sat. Laudă la cel bătrînl şi dragoste la cel tineri. Cum străluceşte sfîntuî soaie peste toată lumea, aşa să strălucesc eti şi vorba mea la toţi oamenii. Şi cel bălrini cu lauda, şi cel tiuerî cu dragostea.* Auzii toi de la (!alriu:i Artinmii III. Pentru ca cine-va să nu fie urii de lume şi nebagat în samă, se duce la o apă curgătoare, tn zori de ziuă, şi zice ast-fei: «Buna dimineaţă liniţă\—Mulţămesc .... (işî zice pe nume); eH am venit la dumneta: cum curgi lină şi haină, aşa să-mi face mie o voe bună : să mă speli de toate unturile şi gurile râie-—După aceste vorbe dă cu apă pe obraz şi să spală. Ma! merge un pas la deal, şi face ca întâia oară. Tot asemenea face şi a treia oară. Spus pe Purnsrhiva («li. Bardnsu din Drîlcenî, Suceava] IV. Să ia un bulgaraş de sare, îl pune în vatra focului, tot il învîrte cu cleştele şi zice: cum rag vacele după viţel, oile după miel şi epele după mi uzi, aşa să nu poată f cutare) pin nu s-a uîlalamine 3). Sarea ceea o poartă cu sine. Dacă are vre un chip, îi dă în băutură aceluia căruia i-a făcut de dragoste. (Auzii de la Sultana Ylrlau. din Dolliasca) 3) Adici si mfi iubeaicS. ŞEZĂTOAREA 166 De Roşaţa II 4) Cel care descîută, ia toporul în mînă, îl ţine cu tăiuşul la nasul suferindului .şi zice : »Am luat crîsnicul roş-poroş şi m-am dus la baltă roş-poroşă, şi am tăet lemnu roş-poroş, şi am făcut focu roş-poroş, şi am pus borş roş-poroş, în oală roş-poroşă, şi l-am pus la focu roş-poroş, şi am pus peştele roş-poroş, in borşul roş-poroş, şi o fert roş-poroş, am pus masă roş-poroşă şi am poftit pe toţi oamenii la masă; da roşaţa n-am poftit-o, şi roşaţa să să ducă de la N. din dinţii lui din limba lui, din gingina lui. Să să ducă pe unde om nu-1 şi cucoş nu cintă. Eşî roşaţâ de la N., că tc laiu. Din vîrTsă le ustKfrTdin rădăcină să săci. De la N, să săcî ca stupitu in cărare şi rouă de mare". Iu timpul dcscîntecului toi dă cu toporul asupra gureî bolnavului. De Desfăcut i. CU timp omul este tînăr, poporul crede că mal tot-dea-una boalele îi suit trimise de alţii. Mal cu samă acele boa-le care aduc slăbiri şi dureri în organism, se crede că provin din cauză că i-i făcut de ursită. Ursita este soţul ca-re-I menit să fie partea lui. Poporul crede că mai fie care om are mai multe ursite; de aici credinţa că flecâul sati fata stătută (imbătrînită), cînd nu se poate însura, i s-a măritat partea. Partea acelui care şi-a lăcut dc ursită, râmine văduvă, căci partea dintâi i-o omoară vrăjitorii. De la acest soiu de moarte, poa-tl scapat de alţi vrăjitori, care ştiO a desface de ursită. 4] Vezi voi. 1. ]ixg. 91 167 ŞEZĂTOAREA Iată un fel: să iati trei pene de lemn, cu care s au despicat lemne; din fie-care să face clie o ţepuşă, şi bate sul) pata bolnavului~şi zice: «Nu bat. desfac luî N., şi cum nu mal esă asta din pâmînt, aşa să nu mal fie rău lui N.—După asta pune o coasă pe fereastă, al cărei vlrf stă afară; din casă toarnă apă pe coasă şi să prelinge în o strachină de la virful coasei. Apa din strachină o mal toarnă încă de două or! pe coasă, apoi In acea apă să sting trei tieră de găsit şi se_zice: «Cum să stingefocu’de apă. aşa să să stingă durerile lui N., de ursită, de potcă, de răhnă; să să stingă toate durerile lui N- cum să stinge focu de apă.» Cu această apă bolnavul să spală şi bea din ea. Spus dc Catrina Artirnon din Doliiasea: S. Mihailescu Din felurite împrejurări am întârziat scoterea acestei număr. In mare parte sînt vinovaţii şi abonaţii, din cari unii ni datorează încă abonamentul şi pe anul în-tăiu. Rugăm decî pe toţi acel cari voesc să mal primească Revista să-şi plătească, abonamentul. Acesta e ultimul număr ce-1 mai trimet?m abonaţilor mjplaHlicî.