Medicina populara XXXV. DE SPĂRIET Copiii mici, cînd văd bătăi, vuele, urşi, ele. se îmbolnăvesc de spăriet. Boala aceasta face pe copil năuc, sturlubatic, şi rău ; noaptea sare prin somn, tresare, bufgueştc, sîire jos din pat, ţipă, strigă, cere ajutor, se vaetă şi face fel de fel de comedii. De spănet scapă cu greu copilul. Nuniat cu deselidecc si cu alte bongoasă poate copilul scapa. Cel mai huu leac insă c facerea J>apuşc\ de sp&rieţ. Eată cum se face acea păpuşă : să culege pe ascuns, de la X case. uude nu-s copil şi unde-s gospodari curaţi, nj; prcmini|I (adecă unde nu-s însuraţi un flăcăii [*‘o vadană), 8 petice de prin gunoae. Din ele se Tace o păpuşă in chipul celor cu care se joacă copiii: cu mini. eu picioare, capete. şi se ascunde iu horn. Noaptea, după ce bolnavul s'a culcat, se ia păpuşa, se aprinde şi se afumă cel bolnav zicîndu-se : „Cum arde păpuşa şi cum fuge fumul, aşa să fugă şi să ardă boala lui X, şi el să rămie curat, luminai, cum D-zeu sfintu l-o lasat.- Lucrul acesta se face în 3 seri, clte de o ori. In urmă Anul II, No. 7. Decembre 1893 i 30 ŞEZĂTOAREA păpuşa se îngroapă Io răscruceie drumului, zicindu-se de 3 ori; «nujugrop păpuşa. ci iugrop boala Iul X, şi el să rănile curat, luminat, cum D-zeG sftntu l-o Iasat>. De spâriet sini şi desclntece : n-am putui culege însă nici unul. căci babele să iem să nu vie boala pe ele. Ele presupun că spaima e produsă de necuratul, si spunînc descintecele. se tem de el şi de lipsa de leac. XXXVI. PUŞCHELELE Puşchelele slut nişte bcşicuţi dureroase ce se fac pe dungele Iimbel de cătră păreţi! obrazului. Ele să tămă-due prin următoarea înLrebare ce trebue s-o facă mezinul celui bolnav de puşchea : —Ce aî pe limbă ? —O Puşchea. — Ptiu, amu să ehee 1 Puşchelele se fac din cauza blăstărourilor celor răi la gură; numai ce-I auzi hlăstămînd : „Puşchele pe limbă-ti cit bulughenele *. - « - ; c* rn r?'.' XXXVII. ZĂBELELE Zăbelcle slut nişte buhe ce se far la unghiurile gureî. Ele sini dureroase şi urite; de ele ie umpli de la un Ză-hălos% clnd bei apă ori inininri dintr'o lingură cu el, ori cind dai prin gură cu zâbelele calului. De zăbele scapi dacă le freci cu gura cămeşii ori cu coada părului unei femei de 3 ori, in cruciş. XXXVIII. ClUMURLtJEALA Giumurlueala constă In o slăbăciune a trupului, provenită dintr’o muncă forţată sau dintr'o beţie năstruşnică ce 131 ŞEZĂTOAREA ţine 3-4 zile de a-rindul. Omul ciumurluit are trupul gre-oiti, un fel de amorţire a lncheiturilor. o greutate la inimă, o durere de cap şi veşnic cască de somn. Dacă nu te cauţi In pripă, ciumurlueala degenerează în alte boli primejdioase. De ciumurlueală scapi prin frecături cu mujdeiil şi oţet. Dacă ciumurlueala provine din munca necumpatată. ia usturoiO, fă mujdeiti, pune oţet. îneălzeşte-1 puţin şi pune pe cine-va să te frece zdravăn ; după asta bea o litră de vin vechio feri c-o lecuţâ de chiperiu. Dacă ciumurlueala provine din beţie, apoi ţine minte că: «Cuiu cu cuiu se scoate*.—Ia o litră da rachiO, pune In el zahar, ferbe-1 bine, pune şi puţin chiperiu şi Incetu ţi se va lumina înaintea ochilor şi durerea din trup va fugi în grabă XXXIX. INSOMNIA (lipsa de somn). Copiii mici sufer mult de lipsa de somn. Aceasta provine din furatul «omnuluî. Somnul se fură lesne. Clnd vine cine-va şi-ţl ia foc Împrumut, de nu lasă somn, ‘*opi-lul mic nu va dormi uşor. Clnd o femec străină vine cu copil mic la alta, şi-şi culcă copilul său In albia ori leagănul altul copil, copilul străin a furat somnul copilului de gazdă. Clnd săruţi copilul şi el doarme, II furi somnul. Cind Intri tn casa lehuzel, u*ebne să Ieşi ceva. că altfel somnul noului născut merge cu tine. Somnul copiilor să fură şi din depărtare, de babe, clnd mamele n-au grijă de-a astupa fereştele unde doarme copilul. Copilul cc zace de insomnie, veşnic plînge, geme şi In una se trudeşte să adoarmă şi nu poate. Unele mame, pe lînpă des-clntecul de adusul somnului, II mal fac scăldâtori şi cu capete de mac, reuşind prin aşa mijloc a face pe copii să se mal aciueze. 132 ŞEZĂTOAREA XL. DE URSITA Multe clin femeile de tarâ se bolnăvesc de urs Ud; linele din ele se bolnăvesc de moarte şi mor lu dureri îngrozitoare, în junghiuri, daca nu cheamă vr'o mătuşa să-i desfacă de ursită, de făcătură. -De ursită îşi fac fetele bă-Irine ce nu se maî pol mărita şi care ochind pe vre unul din gospodarii frumoşi şi buni. încep cu farmece a-I năuci capul, a-I baga ocniî Iu ulcior ca să nu vadă, iar pc femeea sa, ferin bqngoase, o omoară. Femeea omului a-lund moare de ursită iar fata bâtrîuă şi-a făcut pe ursita. Desciutecele de ursită se mal spun ; cele cu care se face pe urnită greu de lot le poţi capa La, căd coprind în iile farmece şi doftorii, ce babele in ruptul capului nu le *pun. Baba sapă Ia rădăcinele copacilor şi găsind cile o broască, ori altă ligbioae, o descintă piuă o omoară, şi murind broasca. In dureri şi în chinuri ne maî auzite moare şi nevasta omului, ce i se face de ursită. De această boală nevasta nu poate scapa de cit descln-Mndu-I-se în apă de la moară luată din stropii ce sar din rojile morel clnd moara macină, luală pînă a nu răsări soarele, fără să te vadă ci ne-va şi negrăind cu uimene. In acea apă se descintă cu un cuţit ascu(il zicînd : *//on vacă neagră poneagră, hon \na pol, hoei de la casa Iul Ion, de la masa Iul, hoţi de la focul Iul, din tinda lui, din loate lucrurile şi gospodăria lui duceţi-vă din vad In vad pe capu cui v-o minat; hocî înapoi, că de nu boci, fircT de beciu prin cap bate-|i-voI. şi pe ochi scoate-le-voiuPpe gură bale-le- voiu pe chept scoate-le-voiu pînă ce-jl rănii nea numai cit un lir de mac, iu patru despicat, peste mari aruncat, iar Dochiţa să răinie curată, luminată cum D zeu sfintu o lasat, ca soarele în sănin, amin.4 Desclntecul se zice de trei ori, şi din apa descintată se bea lot de trei ori şi se spală cu ea pe unde se simte durerea ; restul se zvirle pe-o apă curgătoare. ŞEZĂTOAREA 133 XLI. FAPTUL Faptul ori făcătura e o boală ce se dă unor anumiţi oameni de ibovnicele lor. sau de duşmani. El poate cădea pe om, pe copil, pe cîneT pe vite In sfirşit, căci fap-lul se aruncă în calea celui deseîntat a cădea pe capul lui ; şi dacă norocul II fereşte de primejdia asta. făcătura cade pe capul unei alte vietăţi, care dacă nu se caută, piere. Cine calcă întăl In descîntece zvîrlite de babe, pe acela să ia faptul. Cel bolnav de fapt are o mulţime de bube pe trup, ct-I aduc ducere şi neputinţa de-a umbla. Dacă nu se caută în pripă, faptul se învecheşte şi n-mul poate muri. De fapt nu-ţl trece de cit deseîntindu-ţi. Eatâ ce face baba spre a te scapa de fapt : Ia un vas cu apă neîncepută şi deseîntă In el cu un cuţit, zicînd : «De-î făcut Iul Ion de barbat, eu ÎI desfac. de-I făcut de lemee, eu II desfac: de-i este făcut de fata mare, eu ii desfac : de-î este făcut de vre-o vecină a lui, eu il desfac ; de-l este făcut de ţigancă, eu ÎI desfac : de-1 este făcut cu apă de lopilă. eu îl desfac ; de-i este făcut cu apă de fln-tinâ. eu îi desfac ; de-i este făcut cu mătrăguna sorocită eu îî desfac ; de-I făcut cu lucru rău, eu îi desfac ; de-i făcut cu ţărnă din mormînt, eu îi desfac, şi nu întorc crin-gu şi pămîntu, ci întorc faptu şi aruncătura şi asvirlitura, ca sa rămîe ele numai cît un fir de mac In patru despicat, peste mare aruncat, şi Ion să lâmîe curat, luminat cum Maica Precista l-o lasat, ca* soarele în sănin. amin. «De-i făcut cu vacă albă. eu îî desfac ; de-î făcut cu vacă roşie, eu îl desfac : de-I făcut cu gg de vaci, eu îi desfac, şi nu întorc datu. ci fac să rămîe dătătura. făcătura numai cît uc fir de mac in patru despicat, peste ma:e aruncat. ca Ion să rămîe curat şi luminat cum D-zeu sfintu l-o lasat, ca soarele in senin amin. „Cel ce i-o făcut c’o mină, eu H desfac cu două: etice i34 ŞEZĂTOAREA i-o făcut cu două mînî, eu îi desfac cu trei ; cel ce i-o făcut cu treî mînî, eu Ii desfac cu patru; cel ce i-o făcut cu patru mînî, eO îi desfac cu cinci ; cel ce i-o făcut cu cinci mînî, eu li desfac cu şese : cel ce i-o făcut cu şese mînî, eU îi desfac cu şepte ; cel ce i-o făcut cu şepte, eu ii desfac cu opt ; cel ce i-o făcut cu opt mini, eu li desfac cu nouă. „Cel ce i-o făcut de nouă ani, eu ii desfac de opt ; cel ce i-o făcut de opt ani, eu îl desfac de şepte : cel ce i-o făcut de şepte ani, -eQ îi desfac de şese ; cel ce i-o tăcut de şese ani. etl îl decfac de cinci; cel ce i-o făcut de cinci anî, eu ii desfac de patru; cel ce i-o lâcut de 5 ani, eu ii desfac de patru; cel ce i-o lâcut de patru ani efi îl desfac de trei ; cel ce i*o făcut de trei ani, eG îi desfac de doi; cel ce i-o făcut de doi ani, eu 11 desfac de unu şi nu întorc cringu şi pămintu, ci dătătura şi făcătura ca să rătnîe Ion curat, luminat, cum Maria Precista l-o iasat, ca soarele in senin, amin. «Eşl dătăturâ şi făcătură de la casa lui Ion, din masa lui, din cofa lui, din toată gospodăria lui şi să rămîT numai cit un fir de mac în patru despicat, peste mari şi ţări aruncat, iar dumnealui să rămîe curat, luminat cum D-/.eu sfîntu l-o lasat, ca soarele din sânin, amin.„ Apa poate fi luată şi din stropii de la moară. Faptul e de gg de feluri. Descîntătoarea de la care am cules acest leac, e o babă de mai bine de 100 ani. Cu greu mi-a spus desclntecul de mal sus, temîndu-se să nu-şî peardă leacul. Numai cu o bucată de franc i-am dezlegat limba, şi după ce i-am spus că eu n’am nevoe se descînt nimănui. Dof-torea aceasta o numesc Broştenarii : Baba dna. M LUPESCU ŞEZĂTOAREA 135 Clatece 2UG. Frundzl vei di di pasat In poarti la ŢaligraJ Un voinic Inţlnţllat Si sfade cu maici-sa : SUI dei pi soru-şa, —Mâi vornici 'nţlnţllah Uni'n lumi sl mâi poaii Si sî iei sor* cu fraţi, Si facî'n lumi pacati ? ! Eî din gur-aşă o dzîs: —Sorî, sori sorioarl, Ţipi naframa’n kilii. Hal cu mini n cununii. —leu naframa oiO ţipa, Dacî mni-f aduci-aşa : Santa luni, Nuni buni: Sfintu soari, Socru mari: Lucefiri vătâjâi, Stelili druşcuţili. El afarl c-o eşît Si din gur-o fişciit-Tăt^acelea co vinit. Ş-apu'n casî c-o intrat Sî din gur-o cuvîntat : —Sori, sori sorioaii Ţipi naframa'n kilii ţ T • • * I 99 Hai cu mim n cununii, -leu năframă oiO ţipa. Dacă mni-1 măi faci-aşa: Pod di-argint Pi su pămînt. Pod di-aramî Pişti vamî. El ai ari c-o eşît Şî din bglucjilciiio pocnit, Tăti-acelîa s-o făcut. Ş-apu'n casi c-o Intrat Şi din gur-o cuvîntat: — Sori, sori, sorioari, Ţipt naframa’n kilii Hai cu mini'n cununii. E naframa o ţipat. Lacrimi ca bob-o vargat. La cununii-o plecat. Cin in biseric-o ’nirat, Sfin\î tâţ o lacramat, Icoanili o pkicat, Lumânării i s-o stins, Maica Domnului o pllns! Da icoana Precisti Din fundu bisărici : -«Noi pi ciţi am cununat Icoanili n o pkicat: Lumânări ci nu s-o stins, Maica Precista n-o pllns!* I-amindoî c-o audzît. Afari ci mni-o eşlt, Ş-amlndol c-o ‘nebunit. Fraţi lor cin o vâdzut. Dupî dinşi o eşit. Da fratili cel mal mari, O scos puşca dintri armi; Fratili cel mnijlociu, O scos pkistolu di su brlu; 136 ŞEZĂTOAREA Da fratili cel mai mic : —Ia staţi fraţi, Mal staţi, Nu daţi, Ci i-amîndol o fost daţi "] I Air/il în <\i1iryaM. Suroav*’) 207. Mâi barbate fii cuminte Ia coasa şi fă. nainte, Şi coseşte cinepa; Ş’o coseşte de suscior Să râmie de-un fuior. Mâl bărbate fii cuminte: Ia cînepa si mi-o vinde, Şi rnl-o vinde fără preţ Că eu {.unea nu lucrez, Maiţa-i zi de sărbătoare, Mercurea-i de fată mare, Jola-i râu de dobitoace, Vinerea cine mat toarce? Sîmbătă e de lăut, Dumineca de petrecut Şi la crîşmâ de băut. 20S. Cite fete-s la strînsura Toate stau cu pipa* n gură. Ese dracu de suB rT^ă : Şi le jţprind^ foc în pipă. Numai una mai bătrinâ A s’o dăm haltă la stină. Sa?! punem zgardă de fer S’o dăm cu ciniî la zar. I. Teodorescu 209. Cind eram copilaş mic Aveam semne de voinic: Cind eram de şăs<: ai Furam bol şi furam cai, Furam calul Statului Tot din fundul grajdiuluî; Tata mă câta Ia curte, Eu eram cu murgu’n munte Tata mă căta acasă. Eu ia crîşmă după masă Număram galbeni pe masă Culft«e din Farcu»* [Suceava]. T. Daniilescu. 210. Frunză verde alămîe Mă şuii în deal la vie Ma ultalu pe slohozie : Văzuiti casele pustie ; Numai una nu-i pustie Ş’acea-I cânţâlărie Unde stau domnii şi scrie. Şi scrie af cătun ie Pe trei coaie deTiărtie. Da-u-ar D-zefi o ceaţă Să ardă cazarma’n faţa 7| t) fo#t daţi tu draţoiia — îudrigiţl 1 ŞEZĂTOAREA 137 Unde stau domni şi ’nvată: Da-u-ar D-zeu un vînt Sa ardă cazarma 'n fund Unde stau domnii şi tund; Da-u-ar D-zeu un foc Să ardă cazarma ’n dos Unde stau domnii şi cos. -Mă duc maică să mă şerifi. -Nu te duce fiul maicei Că în lapte Le-oiii scalda. -Batir scaldâ-mâ *n zahar, Eu tot m-olu duce vr'un an, Ş'oiu veni Ia primăvară De a fi vr'un bine ’n ţara. Iar de-a fi vr’o răutate Eo m-olu duce mai departe Şi ţ-oîO seri ravaş 1n carte. 2t 1. Constantine Bâlăşele Vin la mama de mă cere ; De m-a da, de nu m a da, Scrie’n carte că-s a ta : Ş'oiu trece Dumirea marey Ş’acolu ne-om Cununa ; Ş’oiu trece Dunărea mică De puica n’a şti nimicâ. Frunzuleana trei castale EO mă duc puică n catane, Tu rămîi şi spală haine, Şi le spalâ’n lăcrămioare ; Spală azi şi spală mini, Spalâ'n patru-zecî de luni. Cuiva in Crueeii-Broţteiil (Sureavn. N. Vasiliu 11. Apoi merge*. 2: * ţîrcii — 41. c®I—ce* 3)- — hat*# — Plâiu mal luutnnl plitâ. 212 Frundzuleana bobului Sus la vîrvu muntiluî în spri naltu ceriului. La curţi Ii Sandului, Sandu ari-o fatî mari. De harnici ci Iera. Măi frumoasî nu s-afla, l-o pus numi Ilinca Pi numili mini-sa. Ilincuţa harnica, Dimineaţî sî scula, Pi ochi negri sî spala, La icoani sî ’nchina, La ocol apu merea !), Vacili !i ţîrcîe^,-) ^»i pe-on plaiu a) le răpedza Apu -acasi sî nturna Maicî-sa sî tlnguîa : —Nu ştiu soari răsări. Ori Turcii la noi vin£. Uni sî m-ascund mâmucî ? — Bagî-ti în cămăruţî Din cămăruţî ’n lădiţi Din lădiţî ’n oglinduţl. Nici vorba nu ?-o 'mplinit, Turci la poartî-o sosît: -Sânduleasî cei 4) frumoasî, Cu ochi de curv-allasâ. Dă pi ilinca din casi. —Pi Ilinca nu v-oiu day Ci Ilinca o murit, Su fereast-am îngropat-o Şi i-am pus o floari-albastrî Si-m măi vii dor în casî ; * mulge laptele ţîrîind - Tire!... tîrc !..* ţîre!...ţ un drum prin pădure pe coastele imul munte. v ŞEZĂTOAREA 138 Şl daci nu mă credeţi Hal la mormlnt di videţî. I-aşa nu s-o 'mpacat: —Dâ-nl-on hlrleţ ş-o lopatî S-o găsim batir în groapî. Şi i-acolo c-o sapat Di Ilinca n-o măi dat. —Sinduleasî cel frumoasl, Dă pi Uinca din casî. Pi Einca di nu-î da, THIli tl ll-om tăia, Cu sari ll-om presără. Pi cărbuni ll-om arunca Şl’a tri noi ti ll-om mlnca. E atunci s-o spăTmîntat Şî din gur-o cuvlntat: —Eşi Ilinc! plnil-uşî Ştimbatî ca o păpuşi. E dl-acolu c-o eşlt Turci 'ndată-o năpădit Şl 'n cătuf h) o ’ncătuşet-o, Pi on murg o Incălicat-o, Şl la goanl mnl-o pornit-o. E din gur-aşe o dzls : —Dizlega-tl-m mlnurili sî-m slăbghesc cosiţii i, Ş-olIacl pchicîoarili Ct-m zugrumî vinili. Şî . . . cum Turc-o dizlegat, E îndat-o cuvlntat: — .Di cit roabî Turcilor, Măi bghini rugina pehetrilor Şi mlncarea peştilor, Orî cotlonul racilor * Şî ’n Dunuri * 6) s-o ţipat Iar Turci s-o gîunghiet. 213 Frundzî verdi dl-alunicî Di doru lui Ionici, Răsad ii u o floridei In coşerift- oilor. Buruiana o cuprius, IeQ n-o poclă pligi di plitis. IeQ cin mă duc s-o plige^c, LacrIumili mă orbghesc ; Nici cu-atlta nu mui u samî, Ci 11-oîu ştergi c-o naframl. Di mari-s (lacrimile) ca bobu Şl di cerbintl ca focu. Mni-I măi mnill di obraz, Cî rămlne ... fript şl ars... 214 Frundzî verdi tril agudi Ardi focu’n pai udi. Strig la puica nu m-audi î —Ba tl-aud puiuli bghini, Da nu poelfi vini la tini, Ci-I duşmanu lingi mini. Şî duşmanu-I mort di bat, Şedi cu puşca ’ncarcaf, Cu pchistoali di-a pchicîoari Inţînat 7) sî mă omoari. Nici cuvintu n-o sfîrşlt Duşmanu l-o şî grăit: i) Citaţila «iot un fel de fiară. de ]&n(a>l cm "ncnetori ou cm aă laairA ţî du mî»j şî da picloara. 6) . Dunuri—Danira. 7) . Gata. pregătit. pmţiu trabue iritat ca aa aala an... ŞEZĂTOAREA 139 —Intri1!! casl cnrv-allasi ! — Balo 1) ’n casl n-olii Intra. Că tu capu mui-1 mînca. — Inlrl-n casl curv-allasl !. E în casl c-o Intrat. Pruneu’n braţ! ş*o luat, Cătra prunc o cuvîntat: — .Sugi ţip, dragu raami, Ci di astîdzl In col£... Ţiţî buni, nu-î suge, Nici mălcup nu-I ave! Duşmanu-atuncI mort di bat, Puşca din culă ş-o luat Şi pi dinsao puşcat... Prunc făr di mam-o lasat! D-dzăti l-o ’nvrenicit * 2) Pi pruncuşor di-o grâit : — .Of!.. lătup ce-î făcut!?.. Mămuţa mnt-al omorit, Căsuţa al pustiit, Dmne-ta ti-al vădugit, Pi mini m-al sărăcit ! !.. Frundzî verdi di măr dulci Cuc mîndru cintl di cruci : Scoalî badi di ti-I duci, C*aud pl-afarl vorbghin Şî di noi di rău dztclu ... — Da tot frundzî sâicioarî Tu pulcup Mărioarî Las sl cîntî-a doua oarl Ş-apu vini di mă scoalî. —Audzl cînt-a doua oarl : Măi bădip, di ti scoalî, C-aud pl-afarl vorbghin Şi di noi di răă dzîcln. . . Cin si ’ntllnesc do! cu doi. Nu grăiesc dl-a lor nevoi, Ci li vorba to di noi. Duti badi şi iar vini Totî-î găsi oca plini. Amu mni 3) barbată-acasl, C-ar ci oca plini rasi... 216 Frundzî verdi iarbl nlagrl Coalla'nvalepiu 4)dumbravi Paştî-o păsârulcl 5) iarbl. Treci doru şt mni-o ’ntreabl: —Di ci-i Uniri şî slabi !? —Taci doruli, cl t-olti spuni Citî-am pătimit în lumi : Am fost crudî ca Iarba Şî m-o dobtndit scirba. Ş-am fost iuti la iubit Şt ’utăleaptl la cuvlnt Ş-am pitrecut cu urit Şî de asta am slâbghit!... 217* Frundzişoara măcieş Lungu-I drumu *u glos la Eş! Daa... el., lungu-1 şî bătut! Nu-Î bătut di car cu bol, Nici di ciobănaşi cu oî. l’t Hmio—ni^arc, an linear auriul. Iesle ţi bi-Ieu ex Ha-Ieb uu merg.' for uit ■tid ba ţi leu. 2) Vrenie—vreinia. inrrenicit—învrednicit. 3) *Aeem ml-l; 4) pin—prin ; fi ) pfisirafei — pimlrici- HO ŞEZĂTOAREA Ci-I bătut di ochi mneî. To mai uit amu şî lari To mă uit amu ş-apol Sî ti văd pi prisp-afari !... Sî ti văd viiu la noi. Auzite ilhi Ontirgaţ (Suceava*' I. Teodorescu Solomonarii Solomonarii sînt nişte oameni eari-şî însuşesc puterea de a lega (opri) ploile şi a da direcţiunea ce vreati, mersului grindine!. Poporul le atribue şi alte puteri supranaturale. De obicelQ ei zic că îndreaptă piatra pe cursul apelor şi pe păduri. Mai de înfricoşai este puterea ce zic Solomonarii că aO de a îndrepta piatra peste casa şi locul unde ar vrea. In vara anului 1892, fiind învăţător în satul Giuleştl, am aflat acolo pe toţi sătenii întăriII în această credinţă , avînd angajat pe vestitul Solomonar ion Luciu. Acest om ii din satul Rîşca, unde-ş! are locuinţă. EI s-a angajat mal cu totî sătenii de pe malul Moldovei, plnă 'n hotaru judeţului Neamţ. Fie-care cap de familte trebue sâ-î dea cîte 5O bani şi *n unele sate, cîte un lranc pe vară. In schimb el se obligă a păzi holdele lor de grindină. Pe cel ce se opun a plăti, îi ameninţă. In Giuleştl făcuse angajament cu cîte 5O bani de familie. Le puse şi nişte couditiunî : să sârbătoriască joile pîn la sfintul Ilie, în care zile mai cu samă să nu întindă pîn-ze pe iarbă la soare. Preoţilor le ceru să nu sune clopotele la biserică cînd ar videa o cumpănă (nor cu lunete şi trăsnete.) A cerut sătenilor de i-au arătat margenile ţarinei lor, şi le a însemnat cu nişte steaguri înalte, din draniţă. La înplîntarca acestora, spuneau ce! ce ah fost faţă, că i-a oprit a se apropia de el. In acest timp zicea încetişor din ŞEZĂTOAREA 141 gurâ, scotea ceva din traista de la şold şi răpede o ini-plînta iu pâmintul de pe hotar. La cerinţele sătenilor de a le arăta vr’o minune de puterea sa, le-a spus : să vă păziţi cînd ve|: vedea o greutate (nori cu furtună), că am să tom chlatra pe prund (locul de imaş dintre sat şi malul drept al Moldovei). Ce groază straşnică a bagat şarlatanul In vacarul satului! Cum înoura şi tuna pe aproape, vacarul o tulea în spre sal. Intr'o zi, de-o-dată nişte nouri grozavi de ’ntunecaţl, despre munţii de apus se las răpigior pe deasupra satului vărsîud ploaia ’n două cu pocnete şi fulgere. Vacarul ca şi cuprins de toate boalele, nici se mal gindeşte la vite; le Iasă şi o la la sănătoasa *n spre sat. cătînd scăpare. Credea că acum a venit timpu să se acopere prundul cu piatra făgăduită de prorocul lor. Cum sa Intimplat, că piatra n’a bătut pe locurile acelea nici prin împrejurimi, toată vara. Toată munca mea, de a-I face să nu creadcă aşa uşor in acest Solomonar, a fost zadarnică. Toamna, tot spuneaţi unii că a fost puţină piatră pe prund. Şi cu locuiam in acel sat, dar n1am simţit urme de piatra făgăduită. Sătenii se potrivind la laudele lui din crîşmă : că oamenii din Bogdăneşll nu i-ad plătit şi el a lasat piatra de ll-a fost stricat semânâturele;că in Rişca vr’o ciţl-va l-ad bătut şi el a fost să-I omoare în casă, că a îndreptat piatra peste el. de le-a sfarmat acoperemintui de dranilă. întreb!ud eu pe Gheorgbe Zaharia din Rişca, despre Solomonarul Ion Lucid, îmi spuse: ed ii plătesc încă un franc, ştiu că mie nu mi-o stricat nimică de cănd ii plătesc lui. Da nişte oamenii de la noi, Îs pişti părăd de la mine, l-o apucai Intr’o zi In crlşniâ: măi, da ce eşti tu ? DumnăzâO ? Ba nu, măi. Cărei un prost îmi dă şi mie, care-I cuminte, nu-mi dă nimică. Val mămuculă !.. şi unde-o dat în vara acela o ploaie cu chlatra ca acela, de nu s-o ales nimică dc grădinile lor. Da mie nu mi-o stricat nimică. 143 ŞEZĂTOAREA Dacă se intîmplă se ba15 piatra pe unde s’a angajat, a-poî spune că a scapat-o fiind-că nu ţin oamenii serbâto-rile. Toader Zanahuţă cu uevasta-sa. din Giuleştl, Îmi pră-şiau şi l-am întrebat cum de cred aşa uşor In solomonâ-ria Iul Ion Luciu. Und*' Începe a-ml istorisi la minunaţii, parcâ-ar fi vrut se mA convingă şi pe mine. La cîmp [judeţul Botoşani şi laş!, unde merg vara la lucru) era un boer cu moşi! şi în tot anul îl nătea chiatra, de n'alegea nimic. S-a găsit un Solomonar de s’o dus la el şi l-a zis: cucoane ! să-ml dai 50 de franci şi să-ml faci un ocol mare şi las dacă ţi a mal bate piatra. Boierul i-a dat aşa. El a pindit cind a venit o zloată şi ş-a luat în spate o lopată şi cu-n topor. S-a dus la ocol, şi tot Împrejurul lui (îmbla). Ge-o zis din gură, nu ştiti, da atita a grămădit pia-ra în ocol. că nu mal ţinea gardurile. Cumja stat, răpede teu lopata de dă ’ntr’o parte piatra. Clnd de desubt, numai dă de balaur care mal mişca din coadă. Haţ toporu şi tae capul balaurului. Boierul i-a dat cel 50 de franci şi el s’a dus in drurau lui. Şi din vara aceea n'a mal bătut piatra pe^moşiea boierului. .. Ii spun că asta i-o poveste ca toate poveştile. Atunci mal adaogă romlnul : *Da dumlata n'at văzut Solomonari cari descintă şoareci şi-î scoate de pe unde-or fi, de merg după el pe drum, ca oile. şi-î duce pină-I scoate peste hotar. Mie mi s’a întimplat să iad o aţă de la moară şi aă venit toţi guzaniî acasă la mine, de era să-ml spargă toata casă. N’am găsit să mi-î descînte,da m'ati luvaţat alţii şi-am dus aţa ’napol la moară şi s’aO dus şi guzaniî. S. XihăilescQ. 143 ŞEZĂTOAREA Legenda Maicei Domnului iii >) Luai săcurea mare, Mă ducfiaî-ln pădurea mare, Tăiai lemnu mare, făceai biserica mare Cu noauă uşi, cu noauă altare. Cătră celea mare, Cele mal mici Cătră sfiinţl apostolici. In mijloc de biserică Sta sfînta Maică Precistă, In mîuă dreaptă Cu o carte albă, In mina stingă Cu făclia aprinsă ; Citia şi lăcrăma Pe apa Iordanului să uita : Vedea holdele răsărind, Paserile pciuind, Qile Jătînd, Fiuju nu l-o văzut viind. Da ea, păr galbln despletia, Lacrimi din ochi îl curgea, Mere de aur să făcea, îngerii ?î sfiinţil le culegea, După dinsa le ducea. S-o ’ntălnit cu Ion Sint-Ion, Şî i-o zis: «Maică! ce eşti scîrbită şi supărată Pe nun nu te-am văzut nici odată ? „O ! Iuoane, slut Iuoane ! cum n’ol fi efi scîrbi- tă şi supărată, Pecum nu ra'al văzut nici odată, Că efi numai un fiuţ am avut 1) V#aî TolnmuJ 1 p. 177 şi l7fl. * 144 ŞEZĂTOAREA Şi nu ştiu în care parte de lume s-o dus / Iar Iuon o zis: «Du-te la apa Iordanului, Tc uită pe apă *n jos, Şi-i vedea holdele răsărind, Paserile pciuind, Oile fătînd, Fiulu li-I vede viind.e S-o luat, .păr galbln despletia, Lacrimi din ochi iL curgea, Mere de aur să făcea, îngerii şi ^sfînlTf le 'culegea, După dînsa Ie ducea. Şi să uita pe apă ’n sus. Şi să uita pe apă ’n jos, Şi-o văzut holdele răsărind. Paserile pciuind, * Oile fălind. Fiu tu nu l-o văzut viind. Da ea, păi* galbîn despletia. La eră mi din ochi îl curgea, mere de aur să făcea, Îngerii şi sfinţii le culegea, După dinsa le ducea. S-o 'ntîlnit cu meşter de lemn. El o zis : .Maică, ce eşti scîrbită şi supăraLA Pecum nu te-am văzul uid odală /“ «Da cum n’ol fi eu scirbită şi supărată Pecum nu m-al văzut nici odată. Că numai un tîuţ am avut Şi nu ştiu In care parte de lume s-o dus." Iar el o zis: .0 maică! păgluil de jidovi prinsu-l-o, Pe crucea lui Pilat întinsu-1-6. Piroaue în mini şi în picioare bătutu-i-o. Cu săcurî tălatu-I-o, Cu suliţele împunsu-l-o, 145 ŞEZĂTOAREA Cununî de spin! In cap pusu-l-o, Cu curea de rug incinsu-l-o. Unu diu ostaş! cu suliţa ’n coastă lmpunsu-1-o Şi-o eşti sînge şi apă, Şi-o venit la mine să-i fac crucea Cu-o parte şi doauă maî lungă, Iar eO l-am făcut-o cu o parte şî doauă mal mică“. .0 lucra-u-a! cu anu De abia să-|l capeţi banu“. S-o luat, păr galbîn desplelia, Lacrăm! din ochi II curgea, Mere de aur să făcea, îngeri! şî sfinţii le culegea, După dtnsa le ducea. S-o ’ntllnit cu meşter de fer, El o zis : .0 maică ! ce eşti scîrbită şi supărată, Precum nu te-am văzut nici odată? -«Da cum n'olu fi scîrbită şi supărată Precum nu m-al văzut nici odată, Că eti numa un fiut am avut Şi nu ştiă în care parte de lume s-o dus?» ,0 maică ! paginii de jidovi prinsu-l-o Pe crucea lui Pilat Intinsu-l-o, Piroane In mînl şî in picioare bâtutu-I-o Cu săcurî tălatu-l-o. Cu suliţele împunsu-bo, ŞT-o eşit slnge şi apă. Şl-o venit la mine să-l fac culele Cu-o parte şi doauă mal mari. Şi le-ara făcut cu o parte şi două mal mici*. «O da-u-al cu ciocanu De-abla sâ*tî capeţi banu-. S-o luat, păr palbin desplctia. Lacrimi din ochi îl curgea, Mere de aur să tăcea, îngerii şî sfinţii le culegea, I46 ŞEZĂTOAREA După dlnsa le ducea, Pe munţi de glajă, (sticlă) Pe munţi-cajiscuţitul cuţitului Plnă la o fintînă! S-o plecat să bee apă. O broscuţă-o zis: • AlâlcaTce eşti scîrbită şî supărată Pecum nu te-am văzut nicî-odată ?» «O broscuţă ! muri-u-al şî nu te-al îm- - puţi Şî unde nu-l fi tu, să nu fie apa bună de băut ; Da cum n’ol fi eti scîrbită şi supărată Pecum nu m’aî văzut nicî-odată, Că eă numai un tiuţ am avut Şi nu ştiti în care parte de lume s-o dus». • O ! maică ! că eQ am avut dol-spre-zece Şî-o venit o roată, Forforoată Şî mi-o omorît unsprezece odată. Unu ml-o mal rămas : Toma Tominoace, Struţ de busuioace, Hal la mama ’ncoace» Şî-o venit un broscoiâ, Cu picioarele Ca răşchitoarele, Ochii ca talgerile, O venit la mă-sa. Maica Precista o început a ride. De acolo s-o luat, Păr galbln despletia, Lacrimi din ochi îî curgea, Mere de aur să făcea, îngerii şi sfinţii le culegea, După dinsa le ducea. S-o ’ntălnit cu Iuon Sint-Iuon ŞEZĂTOAREA Şi o zis ; • Maică! ce eşti scîrbilâ şi supărată Pecura au te-am văzut nicl-odată. „Da cum n oi fi scîrbită şi supărată Pecum au m-al văzut nicl-odată, Că că nima-un fiuţ am avut Şi nu stiQ In care parte dc lume s-o dus Dar el o zis: „O maică ! Ţipă hainele negre călugăreşti Şl Iea haine albe îngereşti, Şi te du la ram, Şl dă cu picioru ’n uşa ralului Că s-a deschide şi fiuţu li vedea viind». S-o luat, păr galbln despletia, LacrămI din ochi îl curgea, Mere de aur să făcea, îngerii şi sfinţii le culegea, După dinsa le ducea. Şî-o ţipat haine negre călugăreşti Şl-o luat haine albe Îngereşti Şi s-o dus la ram, Şl-o dat cu picoru ’n uşa ralului: Ralu s-o deschis, Pe fiuţ l-o văzul viind, Şl maica o zis : • O! Isuse! cum teal lăsat, Ca păgînil de jidovi să te chinuească. Să te răstignească, Să te chinuească ?» Iar Isus o zis : ■ 0/ maică! pînă nu mă răstignim eO, N-auziTQ secure lu pădure, N-auzilă glas De volnicaş, Nu lăsa oala mielul său 148 ŞEZĂTOAREA Nici vaca vi|ălul sâO, Eapa mlnzul săd, Nici scroafa purcelul săd, Nici femela pruncul săd. Iar de cind mam răstignii eO Auzi glas De volnicaş, Sacure In pădure, _ Lasă oala mielul săd, Şi vaca vit&lul săd, - Eapa minzul săd, Şl femela pruncul săd. Şî cine a şti asta şl o va spune La lume La sâptămlnă La lună, • La anu, La jumătate de an, II va lua Isus de mina dreaptă Şi-l va' duce tocraa'n raid; Iar cine o şti şi nu o va spune, II va lua de mina stingă Şî pe ulicioara cea strimtă II va arunca, Tocma’n iad“. Cule»*i do It Sîdor Pavolon pKgtor da ol [n NASAUD (Dlalrictnl bistriţi—Ni ilud în TRANSILVANIA) in Vom I«.T. " L Moisilu Profesor La giomaiial raal din Slatina. (Olt). O Samă de cuvinte (Din munpl Sucevil) (armare) Continuăm cu publicarea cuvintelor adunate de d. I. Teodorescu.—In numărul trecut făclndu-se o greşală tipo- ŞEZĂTOAREA 149 grafica în aranjarea formulelor dale la pag. l$4f le reproduc din noii aşa cum trebue să Ge : Tot din cauza prea multelor grcuta|T tipografice pe cari le întimpinăm, sUitem sili|i a înlocui pe â. i şi u (accentuaţi] priu litere îngroşate; ori unde se va găsi. în corpul unul cuvînt, o vocaJă cu litere îngroşate, lnsamnâ că accentul cade pe silaba in care lutră acea vocală. Bătălâe — două instrumente a cosaşului: batea, pe care se pune coasa cu gura, şi ciocanul, cu care se loveşte în coasă. Behehb — berbec}. [De la modul de a zbera al oaeî). Beleufatî —‘ femee ce şî-a peptănat părul îndărăpt, de i se văd timplele şi fruntea goală. Beteag — ori ce boală epidemică de care mor oamenii şi animalele. Beţi u — beţiv. Benei — părăă adine şi cu gropi, pe coastele muuteluJ Bgctu — bîetu !.. Bghigosî, fa) — a grămădi într'un uugherlă BghMl — un brad lung din care se tae *1 ori 3 butuci. Un butuc are 8, 9 şi 10 metri de lungime. Bic\snic — om căruia ort ce i-al face, orî ce I-ai zice, tace şi înghite; om ce nu-şl mal caută dreptul săh. Bikir\ (a| v. bihirXni, Bikirbiî — femee ce bichireşte. adecă lucrează migăe-tic orî şi ce lucru. BHAsuri — buclucuri, măruntuşurl. Bthfu — stătut, învechit şi puLuros, apă stătută într’un vas necurat Bxrdah&n — pintece mare. Blr2o% — nişte Itorî. Bifau l — ţintar!. Bî'zl — gîză, muscă. iu M A G 150 ŞEZĂTOAREA Blazgbnil— nebunii, pozne. Bfaznic — om bun, cu care te înţelegi ori cind în vorba Blâni (a) — a bate cu pumnul saH cu un hăţ. Blăztiu Xs^d) — s-a mulat; ş a călcat pe inemă. Blehtoicî — scroafa cu urechile mari, blegi. Bli o/o că A — a umbla prin apă făcuid zgomot cu apa. BoUr/i — strae vechi, stremţe (mai ales de pinză/ BobZlcî — ua fund de vale aduică sub o bîtcă. Bocotdcn — om chiabur, bogat. Bod3iJt — om căruia nu-I poţi afla nici nici voea nici nevoea ; nici nu vorbeşte, nici nimic, ştie a lui înainte : cînd lucră, tot lucră ; cind doarme, lot doarme. Boiştc&n — pul de peşte BojlAc — om ce vorbeşte râd, bojbăeşte. Se zice mal cu samă despre dascăl. Bolind — greolti, din topor. Bolohtoi — bolovan, piatră. Bolombrili — om prost, greoiu, bolind. Btondrâşf — un fel de tăuni ce înţapă râti vitele. Bo?igo3sî — lucruri necurate, necuviincioase: clte spurcăciuni toate. Bonzălâl v. bondrăşl. Borzî — ceva urît, de spăriet copiii. Boslş — opinca In formă de papuc, scoasă pe la cotele picioarelor de dinapoi a cailor şi vitelor. Această opincă n'are nevoe de îngurzitură ; e făcută gala. ii trebue numai nojiţl. Bozgo3.nl — desclntece de tot solul. Brahotoiî — femee înaltă, grasă şi tare toantă. Braru — instrument cam în forma chilugului, cu care se bate brânza In blrbînţă. Brasfas — slugă la sat (vaear, cioban, bacîti, etc); funcţionar. BrBsli — slujbă, funcţie, om în braslî — în funcţie Brici zi 3riu — 6 şfară, un hîrneţ de lină ce se trece prin bata iţarilor ŞEZĂTOAREA 151 Bricindt\(ă — un beţişor crestat ia capăt cu care se vlră bricinarlul in bată. B/-0jdliî — căpăfină de curechlu închircită. Buburildz — ceva rotund. — 1 Pleava ce rămine după baterea cînepel, a i-nulul; 2. foarte de grabă: să-mi vil întrun buc — cit al bate în palme. Bucalâu — cu un obraz sati cu amîndo! obraji lai (cenuşii). Bucluc — sfadă, vorbă rea. Budi'ift — un vas de lemn mal strimt la fund şi mal larg la gură, in care se strecoară laptele. BuduhaJî — ceva urît şi necunoscut. Se zice mal ales despre boale. Budufac — om ce umblă huclQ marginea, de-a frunza păltiuelutuî. BudzRrf — lumurugi mic! de lemn ori petre ce se pun de o parte şi de alta a focului şi pe cere se pun celniţde. Bu ha, TiU/iuti şi B u/wiţa — bufnita. Bz/Z/aj — brad închircit, buhus. ale căruia crengi se întind numai la pămînt. Bu/iu/iU—pumn. Wjţjrit&rrt— casă pustie. ButicăUux (a]-l~a mormăi ca buhai!. Btf/ttc? — om al cărui pllnset sati răcnet se asamănă cu răgetul vitelor. Buti (a) — a revărsa. CahlcdiO — gura hornului din pod (cînd hornul nu-1 scos afară prin acoperiş, ci se sfirşeşte In pod. Can — un fel dc vultur ce ţipă a ploae. Calabafu — sfadă ; m-am încărcat de calabalic — mi-am aprins pae’n cap. CanUn — canon : Ş-o ispăşit on canun — ş-a făcut canonul ; să câu uneşte — sc chinueşte. va urmi 152 ŞEZĂTOAREA Cârti primite A. C. Gheorghitr. Antologic latină, safi modele de bucăţi alese din prozatorii şi poeţii latini. Voi. I; Iaşi 1893. Felicia Raliu : l 'an dai istmul dc la Furda. Ediţia Ligeî Culturale, secţiunea OH. —Bucureşti, 1893. Raportul Societăţii « Şcoala Ramină in Suceava. Al X. an administrativ, Sept. 1892-Sept. 1893. Cernăuţi, 1893. Teodor l ’inuiv: Istoria 1 "Util mele, autobiografie din 1845, publicată după originalul inedit de Artur Gorm>ct. Ii. Sarat. 1893. Pr. AL Popescu Ccmica : Primele elemente de Istoria Romînilor ; cartea II Ediţia II; Buc., editura «Librăriei şeoalelor» C. Sfetea, 1893. O. Colson : Questionnaire des cnfantines ct jeux, et du blason populaire : Liege, 1891. Eduard Gruber : Experimentelle Unlersuchungen liber die Heligkeit der Farben.— Leipzig, 1893. Ştiri In Noembre 1893 s a inaugural Ia Roma, Societatea AJa-(ionalu dc tradiţinni populare italiano, iollinjată de cunoscutul filo-romîn d. Angelo Dc Gu berna tis şi sub patronajul Reginei Margareta. Societatea, care cuprinde un foarte mare număr de membri scoale o importanţă „Rivista delle tradizioui popolari italiane*. Redacţia Revistei e Ia Boma:via S. Martiuo al Macao, II. D. A. Gorovcl face parte din această Societate. * ♦ * La Chicago a murit d. Fetcber S. Bassett, directorul Revistei The Folk-lorist. şi unul din iniţiatorii Congresului de folkiorişti ce s a ţiuulaolo concizia Expoziţiei.