Ouăle părăsite *> In satul Dobrănoţî de lingă Sadagura (2) era o fenice săracă cu şese copii; ea o luat un ou părăsit şi l-o clocit subsuoară nouă zile ; nici nu s-o spalat, nici nu s-o închinat, nici Ia Dumnezeu n'o gindit. Al noulea zi o eşit un puiu, şi puiul o întrebă : *Stâpînă, ce să-ţî aduc?» Şi ea o răspuns că banT. Şi î-o adus peste noapte parale cît î-o trebuit ei, pînâ ce o spus ea că nu-i mai trebue. Ş’apoi s-o dus cu dinsul în alt sat şi l-o vîndut în Ioc de puiu, şi aşa s-o desfăcut de el, şi o rămas femeea bogată cu toţi copiii el. Tot într’acel sat mai era o femee saracă tot cu mulţi copii, şi se gindea : «Doamne, cumătră mea aiasta, era şi ea saracă tot aşa ca mine, şi amu-i aşa de bogată ; trebue să mă duc s’o întreb ce-o făcut că-î aşa de bogată, să mă’nveţe şi pe mine,» şi s-o dus şi s-o rugat, ş’o plîns ; ş’o învaţat-o să gasască un ou părăsit, şi să-l poarte nouă zile subsuoară, să nu se spele, să nu se’nchine, nici la D-zeu să ginească, ş’atuncî ea a avea un puiu, care puiu sâ-î aducă ceea ce a vrea ea. Ea l-o purtat opt zile, ş’apoî s-o gîndit ce să-l poarte de geaba, că cumătră o amăgit-o, ca să nu se gîndească la D-zeu, şi să nu se spele ; nu-i trebue ; şi l-o azvirlit pe gunoîu. A două zi dimineaţă o 1) Ou |iâri((til chiamS Un •u"i m:ii mic ca Ia, un c.,..!> şfo adormit iar. Dimineaţa s-o trezit cu casa plină de c...., că nu putea să lasă din casă : val de mine, ce-I asta ? Un lucru necurat îi în casă." Şi s-o dus în sat ş’o chemat preutul, şi i-o aratat. Popa o întreabă de mîţă, cine : nu avea în casă: atunci ea ş-aduce aminte de puiul găsit şi popa zice: >aist pulu nu-i curat,» ş'o adunat schinl, ş’o pus puiu sub ei, ş'o dat foc ; s-o strîns satul, ş’o pus oameni cu furci şi ţăpoae împrejur să păzască şi ce-a eşi de acolo, muscă să fie, să-I omoare. N’o eşit nimic din foc, şi cînd focul s-o potolit şi s’o împrăştiat cenuşa, s’o dat de o bortă a-dîncă de nu s-o mal dat de fundul ci cu beţele cele mai lungi. Atunci popa o zis : „Aista n’o fost puiu, o fost dracu.* (Auzit de la moaşa Magdalina din Botoşani, căreia bar-batu său i-a spus că a văzut cu ochii acest lucru). Grigori Goilav. Cosruogonia Poporn 1 ui FACEREA LUMII D. I. 1 todorescu a cules în satul Cotîrgaş (judeţul Suceava) şi a reprodus în graiul poporului de acolo, legenda despre faceiea lumii. O publicăm şi în gra\& şi în transcriere. In privinţa modulul de cetire a Iiterilor. să se vadă explicările ce le dăm în 0„ samă de cuvinte." Pentru moment nu-mi aduc aminte dacă s-a mal publicat, ŞEZĂTOAREA la noi, o asemenea legendă : D. Dragomanov însă afirmă [Melustne, t. IV, p. 218) câ d. /L Vesselovski urma sa publice o versiune romîneascâ a legendei bulgare (care după cum vom videa mai la vale, e aceasta) în ^Jurnalul Ministerului Instrucţiune! publice ruseşti.» 1888, mart, 2ig.» Dacă s-a publicat sau nu, şi cum e această variantă, nu ştiu de o cam dată; sper însă că in curînd voîu căpăta ştiinţă despre aceasta. Iată acuma legenda : lera'ntr-o vremi cin nu iera lumi. nici pomînt, nici dob-ghitoaci, nici pojeUia^ last a.şe di râ şi şugubaţî di oarhini ca az, nici mnicî. Nu îera alţi di cit văzdug şi apî; lari Dumnâdzăii Savaon şi cu Antifurt lăcuit tot în văzdug : aiestla iera singurii, făpturi pi-atunci. In colu, nu îera ţipenii di vo altî făpturi, ori di vo altî Ii&ghioanî. Nicuratu jărfifi pi Mnilostivu; lari Mnilostivu îl nifirtăţe adicîtilîa cin Sartailî dzîce lu Dumnâdzăii «fîrtati», Mnilos tivu îî înturna : «nifirtati.» Imblînd i-aşe, si şi săturase-una-. şî a doilîa, si şi ostini-sî dî-atita îmblit prin vă7duc. Amu ci si facî i. pi ci sî si pui i, sî sî hodiniaset ci dî-om pkic ’ Li trebuii om pă- Era Intr’o vreme cind nu era lume, nic! pâmînt, nici dobitoace, nici poedia asta aşa de rea şi şugubaţă de oameni ca azi, nici nimică. Nu era altă de cit văzduh şi apă ; iară Dumnezeu Savaon .Sabaot) şi cu Antihlrţ locuiau tot in văzduh ;.aestea erau singurele făpturi pe atunci. In colo, nu era ţipenie de vr’o altă făptura, ori de vr’o altă lighioană. Necuratul firtăţa pe Milostivul ; iară Milostivul îl nefir-tâţa, adică: cînd Sarsailă zicea lui Dumnezeu ,fJrtate,** Milostivul li înturna «nefirtate». Umbljnd el aşa se şi saturase* una-si al doilea, sc şi ostenise de atîta umblet prin văzduh. Amu (acuma) ce să facă el, pe ce să se pue ei, să se hodinască cit de-un pic 100 ŞEZĂTOAREA tuţ. or! batir om scâuîeş si mâi poposasci, cii iei cî di râu, numa sî cii. cî: „Rău îi cu răQ, da măi rău târî iâQ.“ — Firtati, si facim om petic di pomint ca on scaun şi ni-om hodini pi iei. —Bghini, nifirtati. da ci-i pomîntu cela, cum şî dim ci si-1 croim noi 1 —Tari măi eşti prost Krtati ! las ci-l fac Teu, numa sî-m măi agiuţ şî tu uni n-oîu pute. — Bghini, bghini*. fă cî ţ-oiu da şî îeu mini di-agiutorl Atunci Hîdachi uni si rapedi măi, şi toma’n fundu marii sî opreşti, imiî-o mînî di nâsîp. şî-amandla’n napoL Cin si Îasî-gk\asupra> catî ’n palmi: nici o ţîrl di nâsîp: apa-i to mâcinasi năsipu din palmi, pin n-o ramas cu mnici. Ci sî faci iei? Cu fîrtatî-su sî prinsesi, şî cîu colu.,.. nâsîp — după cum credzusi el— n-adusesi. Nu măi av£ astîmpîr, iţă din goblei ştii cum iţadzî-ortî cal cîn îl pkişci sclepţî. Mâ rog, uu-ş măi ave asti-m ăr, ca cîn i-ar ci sfîriit cu hîrbu. (cit de puţin) ? Li trebuia un păluţ, ori batir un scâueş sâ mai poposască, fie el cit de rău, numai să he. că : „rău ii cu rău, dar mal rău fără rău»». —Firtate, să facem un petic dt pâmînt, ca un scaun, şi ne-om hodini pe el. —Bine, nelirtate, da ce-î pămintul cela, cum şi din ce să-l croim noi ? —Tare mai eşti prost, firtate ! lasă că-I fac eu. numai sa-mî mai agiuţî şi tu unde n’oiu putea. —Bine, bine, fă că ţ-oîu da şi eu mină de ajutor. Atunci Hidache unde se râpede mâl. şi tocma’n fundul mării se opreşte, imflâ o mină de năsip, şi amandia ina-poi Cînd sâ iasă de-asupra, cată'n palmă : nici o ţiră de nasip : apa-î tot măcinasă nâsipul din palmă, pînă n’a rămas cu nimica. Ce să facă el ? Cu iîrtate-săQ se prinsese, şi cînd colo... năsip —după cum crezuse el — n’adusese. Nu mal avea astimpăr, iţea din goblee (picioare) cura iţea- ŞEZĂTOAREA 101 Fuga iei lari, măi îmfl-o mini di năsîp şî tivaî innapol. Cîn sî iasî, catî’m palmi : ie năsip daci ai di uni. Parei Iera oiT făcut, aşe-i fug£ năsîpu dim palmi şî Iei di simţit., păci ! Ia amu icra amu : năsip, îrablasî di doauî orf şî nu putuşi sî scoatî, pi firtati-su, ar ci vi ul ca to Tel sî cii mă! chitaci şî si-î pui m cofî, da amu nu măi şti6 ci sî faci, drept li gătişi, nu altî, li dasî tâti pi una, şi nici aceia nu iera bunî. îmbla amu năuc in tâti părţili, şî îara crâmăluil. di drept îi vin£ sî sî spîndzuri di ciudî. Iş muşca mînurli şi-ş zmulge păru nu altî! Stă Tel, iş? faci măsuri : «mal mă cumpîn sî mă mâi duc odăii !.. Ori sî nu mă duc ? dă ştiu Teu ci-T di făcut ! Eî, da cl-a da tirgu şî narocu, to mă duc.» Şi «şttobîh* s-oaaana ... ca mâi dus. Ci î-o fost lui a agîungi pînî'm fund : intr’om buc o fost acolu. Ie iei Tari o mini di năsîp, ş-o stringi-aşe di tari. ci I-o’ntrat gerîli’m carma mînurilor ză un cal cînd îl pişcă sclepţiî (tăunii). Mâ rog, nu-şl mai avea astîmpăr, ca cînd î-ar fi sflrîit cu hîrbul (l-ar fi făr-mecat). Fuga cl iară, mal umflă o mînâ de năsip şi tivaî înapoi. Cînd să iasă, catâ’n palmă : îa năsip dacă aî de unde, par'că era un făcut, aşa-I fugea nasipul din palmă,, şi el de simţit, pace ! Ia amu era amu : năsip, umblase de două ori şi nu putuse scoate: pe firtatu-sâu, ar fi vrut ca tot eî să fie mal chitaciu şi să i ptie'n cofă, da amu nu mai ştia ce să facă. drept le gătise, nu altă. Ie dase toate pe una, şi nici aceea nu era bună. Umbla amu năuc în toate părţile, şi era erămăîuit (muncit de gînduri). de drept îî vinea sa se spînzure de ciudă. Îşi muşca mmurile (mlnile) şi-şî zmulgea pârul, nu alta. Stă el. îşi face» masuri : «mai m.i cumpăn (cumpenesc) să mă mai duc odată !.. ori să nu mâ duc? dă. ştiu eu ce-1 102 ŞEZĂTOAREA ş-o le’napol citinel. Meri îel o bucatî huni, catî'm palmt: numa olîac di nâ.sîp: atunci atita r o spăriet ie! di râu, c’o fost mal si-ş st* *i din minţi, o fost mai sî zăludzascî, „Ei, nu-i nici on chip, dzici, s-o ales cî trebi sî mâ rog la îel —Pîrtati-aglută-mni. dzîci naiba, ca şi cum ar ci d/îs ; „Doamnij-aguiti-mni.* Cin. o eşit a tari ş-o catat nâsipu, atita o măi găsit, cîţ tî mâl rămăsesi pi su unghii, şî înci ci?: ş-aista dinu dzîce «firtatî-agîutî-mni «nu l-ar ci ramas, ferifcţu-l-o Dumnâdzău. S-o. dat î-atuncîa măi neni ş-o to scobghit pi su unghii, ş-o to stopchit pi hîdzâniili ci li scote Dumnădzău di pi su unghiili Iul, şî di acu — cruci di aur cu noi— di pi su-a lui, to ll-o stopkit şî ll-o clucluliţît îm pâlmnî. pîn-ci-o putut—cu val nevoi— sî duredzl o turtiţi. Pi turtiţa ceia o to stopkit-o ş-o lăţît-o Dumnădzău în pălmnî pîn cl-o avut cit or şîde amîndoî pi Ie. La o margină o făcut turtiţa în kip di şpatarl, şi Satana de făcut! Ei, dar ce-a da tirgul şi norocul, tot mă duc-. Şi şfwbtic ! s-aaa cam mai dus. Ce i-a fost lui a ajunge pină'n fund? într'un buc a fns acolo. Ia el Iară o mina de nâsip, şi o strlnge aşa de tare, că i-a intrat ghîarele în carnea minurilor şi o ia înapoi cătinel (încet). Merge el o bucată bună, catâ’n palmă : numai o leacâ de nâsip; atunci atîta s-a spăriat el de rău. că a fost mai să-şi sară din minte, a fost mal să zâluzască. «Ei, uu-î nici un chip, zice, s-a ales ce trebue : să mâ rog la el.. —Fiitate, ajută-mi. zice Nalba, ca şi cum ar fi zis: * Doamne, ajută-mi». Cind a eşit afară şi a căutat năsipul, atita a mal găsit, cit îi mai rămâsesâ pe sub unghii, şi încă ce?: şi aista de nu zicea «firtate ajută-mî> nu l-ar fi rămas, feritu-I-a Dumnezeu S-aCi dat el atunci, mâi nene, şi aO tot scobit pe sub unghii, şi au tot stupit pe hizăniiie ce le scotea Dumnezeu de pe sub unghiile lui, şi dracul —cruce de aur cu noi— ŞEZĂTOAREA s-o culcat pi di cătrâ spatarî, Iar Mnilostivu Savaon pi Ia margini. Slin I -aşe, o sfătuit i ci-o sfătuit şi pi Dumnadzău l-o furat somnu şî carruhpjcâ^ Lu Satana ci-î dâ’u gind ? la amu mnî-o vinit şî mnii drăguş la căuş. Cum doar-mi dus. am si mă scap di iei şî Teu rămîi cu pomîntu.» Şî, cum dormn<5 Mnilostivu, pi la margini ooodat' huştîu-liuc!.. îl râpedi'm api. Da’n loc si sî ducî'n apî pomînt-o lugit inăînti cit vedz cu oki şi aşe s-o lăţit pomîntu tari mult la Răsărit. Dumnâdzău dormne dus şl sufla’m borş di-ţ lua urekili. Dracu, dac-o vădzut aşe, l-o tăbîrcit pi sus cum l-o putut şî l-o râpedzit în apî spri Mnedzu-Nopţi, da pomînt-o fugit inăintrea lu Dumnăd/.au, di nu-i măi videi margina, şî tot aşe I-o svîrlit la Soari-apuni, la Mniadzj-Cali fără si poati scapa di Tel, cî’n loc si sî'neci iei, pomîntu fuge cit colu naintrea Mnilostivuluî. Ş-amu nici nu măi av£’ncotro-l z virli. de pe sub ale Iui. Tot le-au stupit şi le-au ciuciuleţit In palme, pină ce au putut cu val ncvoe să dureze o turtiţă. Pe turtiţa ceea a tot stupit-n şi a lăţit-o Dumnezeu in palme plnă ce au avut cit or şidea amlndoî pe ea. La o marginâ au făcut turtiţa în chip de spătar, şi Satana s-a culcat pe de cătră spatar iar Milostivul Savaon pe la marginâ. Stînd el aşa, aii sfătuit ei ce au sfătuit, şi pe D-zeU l a furat somnul şi cam horăîa. Lui Salana ce-I dă In gind ?: „Ia amu mi-a venit şi mie drăguş la căuş. Cum doarme dus am să mă scap de el şi eii râ-miiO cu pâmintul». Şi cum dorm a Milostivul, pe la mar-gină ooodată... huştiulîuc ! il răpede’n apă. Da în loc să se ducâ’n apă. pâmintul a fugit înainte cit vezi cu ochii, şi aşa s-a lăţit pâmintul tare mult Ia răsărit. Dumnezeu dormia dus şi sufla în borş de-ţî lua urechile (horăîa) Dracul, dacă a văzut aşa. I-a tăbîrcit pe sus cum î-a putut şi l-a răpezit in apă spre Miezul-Nopţiî, da pămiu- 104 ŞEZĂTOAREA Hăt într-on tîrdzîu sî trezăşti Dumnădzău Sovaon şi-i dzîei niflrtatului : — sAî vrut sî mă pkerz, nifîrtati, da nici cî mâi putut pkerdi-aş£ cu una cu doauî. Da Sarsailî, nu dzicc nici «circ» tace cum taci porcu'm păpuşoi. Da iera pomint -aşfc di mari, cî nu'mcape'm vaz-dug.—Dzici Dumnădzău : Nifîrtati, d’apupre mult pomint, nu vedz cî nu’ncapi'm văzdug : —-He, hei, fîrtati. to |-am spus leu ci ieşti prost şi n-ai vrut sî mă credz ; dVipu sî facim munţ. dialurl, ci pi urm-a sî cii lumi, oamini. dobghitoâci.... Nalba to mâi meştîr: ori ci, to iei plăzuîe. —Cî bghini dzîci. Şl s-o apucat i, ş-o rădicat munţ. văi, dialurl. rîpkî şi tăti mninunăţîili iestlâ şî aşe pomîntu s-o măi zgîrcit o ţîrî, ci’ncăpe’m văzdug. tul a fugit înaintea lui DumnezcO, de nu-I mai videaî mar-gina, şi tot aşa l-a zvirlit Ia Soare-apune. la Miază- Cale fără să poată scăpa de el, că în loc să se înece el, pă-mintul fugea cît colo înaintea Milostivului. Şi amu nici nu mai avea încotro-1 zvîrli. Hăt lntr'un târziu se trezeşte Dumnezeu Savaon şi-i ^ice nelîrtatului : — «Ai vrut să mă pierzi, nefirtate. dar nici că m-ai putut pierde aşa cu una cu două. Da Sarsailă, nu zicea nici «circ,* tăcea cum tace porcul In păpuşoi. Da era pămintul aşa de mare, că nu încăpea în văzduh ; zice Dumnezeu ; —Nefirtate. d'apoi prea mult pămînt. nu vezi că nu încape în văzduh ? —He, hei. firtate, tot ţ-am spus eu că eşti prost şi n'ai vrut să mă crezi ; d’apoi să facem munţi, dealuri, că pe urmă are să fie lume, oameni, dobitoace.... ŞEZĂTOAREA I Oo Amu am uitat sî vâ spui ci Dumnădzău o pus pomîntu, cîn itra înci turtiţi, pi tri\ scauni şl fii-cari scaun pi spki-narla unui peşti . aşe ci îndati ci om peşti di iştia mnişci o aripi, tăt pomîntu tremuri ; cîn măi dă şi din coadî a-pu-atunci sî struncini şî sî zgiţîi di gineşti tu ci-î prâpăs-tenia pomîntuluî ; şî mari lucru sî nu cil, amu ci di diefrahî, prâpădenia asta. cî ts râ-I lumia şî kizmatariţî ! ori şi’n cotro ti duci, nu vedz tu ollac di dreptati. macar cîtu-i negru su unghii, tooo. .. minciuni, mnişălii, beţii şi curvâ-ril. Dac-o ramas lucru sî ti temni pini şl di frati-tu, apu ci sl măi dzîci di cil străini, cari ti-ar minca sî ti poatl'iî tăt ciasu !? Aşe-î da, dragu mneu, şi s-apropkii vr+m\a dl-apoLşI atunci a si cii-atuncî! Atunci ar si cii vai î di cel d-o luat ru nikiinuluita şl cu hăbăucă muncuşoara altuia! I. Teodorescu. Nalba tot mai meşter : ori ce, tot el plâzuia. — Că bine zici. Şi s-au apucat ei şi au rădicat munţi, văi T dealuri, ripi si toate minunăţiile aestea ; şi aşa pămintul s-a mai zglr-cit o ţirâ, că Încăpea în văzduh. Amu, am uitat să vâ spui că Dumnezeu a pus pămintul, cînd era încă turtiţă. pe trei scaune i1 şi fie care scaun pe spinarea unui peşte, aşa că îndată ce un peşte de aceştia mişcă o aripă, tot pămintul tremură ; cînd mal dă şi din coadă, apoi atunci se struncină şi se zgiţie de gîn-deştî tu câ-1 prăpăstenia pâmîntulul; şi mare lucru să nu fie. acuma cît de degrabă prâpădenia asta, că ea ră-I lumea şî pizmatariţă ! ori şi încotro te duci, nu vezi tu o leacă de dreptate, macar cît e negru sub uughie, tot minciună, mişelie, beţie şi curvărie. Dacă a rămas lucru sate te temi pină şi de fratele tău, apoi ce să ma: zici de cei 1 ). rilir xic oi j«e ire] «tilpi 106 ŞEZĂTOAREA străini, cari te-ar minca, sate poată, in tot ceasul? Aşa-i!.. da, dragul meu, şi se apropie vremea de apoi şi atunci are să fie atunci ! Atunci are să fie vai î de cel ce a luat cu nechimuluita şi cu hăbăucă muncuşoara altuia. Legenda aceasta dualistă despre creaţiunea Iumeî, o găsim la toate popoarele slave. D. M. Dragomanov a dat o importantă bibliografie in Mcluslne (t. IV, p. 218). Tot acolo (p. 194), d-na Lidia Dragomanova a publicat o variantă bulgărească pe care, pentru identitatea eî cu varianta noastră, găsesc de cuviinţă s'o traduc pe romîneşte. Iată acea variantă : „La început pămintul şi oamenii nu existau. Dar apa era pretutindeni. Numai D-zeu şi Dracu erau pe atunci şi trăiau împreună. Odată D-zeu a zis Dracului : -Hai să facem lumea şi pe oameni». «Sâ-I facem, răspunse dracul, dar de unde se luăm pămlnt?» «Este pămînt sub apă, zise Domnul, cufundâ-te şi scoate o leacă». «Bine, răspunse Dracul.“ -Dar înainte de a te cuiunda să zici : «cu puterea Iui D-zeu şi a mea,» «atunci vei ajunge la fund şi veî găsi pâmint» rDracul se cufundă, dar mai intâi nu zise „cu puterea lui D-zeu şi a mea dar *:cu puterea mea şi a lui D-zeu». Şi din cauza aceasta nu ajunse la fund. A doua oară făcu acelaş lucru şi din noii nu atinse fundul. Numai a treia oară cind zise: „cu puterea lui I)-zeu şi a mea‘- atunci ajunse la i'und şi luâ o leacă de păminl sub unghii." „Domnul aruncă această pulbere pe apa şi se crea o bucăţică de pâmint. Cind Dracu văzu aceasta. îşi puse în minte şiretenia următoare : să-l îndemne pe D-zeu să se culce, şi cind va adormi, să-l arunce în apă, ca să rămie singur el şi să se poată mîndri că el însuşi a creat lumea. Domnul il cunoştea gindul, totuşi se culcă şi se prefăcu şezAtoaiiea 107 câ doarme. Atunci Dracu se scula, lua pe D-zeQ in braţe şi se Îndrepta spre apă ca să-l arunce; dar pămîntul se mări. Neputînd să ajungă apa în partea aceea, apucâ spre partea opusă, dar nici într’acolo nu izbuti. Atunci se duse spre a o treia parte şi văzînd că nici într'acolo nu mai dă de apa, 11 lăsâ pe D-zeQ pe pămlnt şî se culca şi el. După ce dormi o leacă. îi veni in minte că a mai ramas încă o parte ; radicâ pe D zeu şi-l duse in direcţia apei, dar nici data asta n'o mai ajunse.*4 De sigur că şi apocriful acesta s-a răspindit la noi prin Bogomill, ca altele multe. In privinţa aceasta sînt de făcut serioase cercetări. A. Gorovei Feciorul Moşneagului şi fata împăratului (Poveste) Era o babă şi un moşneag, şi ei n’aveaă copil. Amu s-au sfătuit ei să se ducă unul pe o cărare şi altul pe aită cărare, ca să vadă nu cumva a găsi vr’un copil. A pornit baba pe o cărare şi moşneagul pe altă cărare, şi-a găsit baba un şoaric şi moşneagul o broască, şi i-a adus a casă. Cind au venit eî acasă, baba întrebă pe moşneag : „Măi moşnege ! ce-ai găsit tu ?“ — Eu am găsit o broască, răspunse moşneagul ; dar tu ce-al găsit, mâi babă ? — Ia şi eu am găsit un şoaric. zise baba. Baba mai zise: «Mâl moşnege, leapădă tu broasca, că broasca e fată, şi fata e cpeatră: să ţinem mal bine şoricuţu. ca el e băet, să-l botezăm şi €'â-î punem numele Yasilică. -—Păi că bine zici tu măi babă, aşa să facem, răspunse moşneagul şi lepădă broasca. După aceia botezară şoricuţu şî-I puseră numele Yasilică; 108 ŞEZĂTOAREA iar baba de bucurie unde nu umplu o putină cu covaşă ! A doua. zi de dimineaţă fiind Duminică, baba şi moş-neagu plecară la biserică ; da baba, îmi nainte de a se duce la biserică, a umplut o oală cu covaşă şi a pus-o la foc ca să fiarbă . Iar pe Vasilică l-a pus sâ pâzascâ covaşa ca să nu dea în fuc Covaşa începînd a fierbe, stropia pe Vasilică. Da Vasilică î-a zis: „Covaşă, covaşă, nu sări'n mine. c’oiu sări şi eu în tine... Covaşa de ce ferbea, ea tot mai tare săria. pînâ ce l-a fript, de l-a ajuns la inimă pe Vasilică : atunci de ciudă ţup! sare şi el în oala cu covaşă şi se opăreşte. Gind vin moşnegii de la biserică baba începe a striga pe Vasilică. De unde era să răspundă Vasilică? El era opărit în oala cu covaşă. Baba văzind că nu e Vasilică, unde prinde a se boci şi a zice Vasilică I Yasilicăăă. dragul mami Vasilicăă! şi se pune la masă plîngînd. Cînd toarnă covaşă din oală In strachină uşliuluc ! şi Vasilică'n strachină. Vezi Moşnege. zise baba, uite Văsllică al nostru a sărit In oala cu covaşă şi s'a opărit săracu.’ amu ce e de făcut, trebui» să ne maî ducem Iar unul pe o cărare şi altul pc aîlă cărare, să mai căutăm, poate că ne-a maî da D-zeă vi*’11 n copil. După ce s'au sculat de la masă, s’a mal luat baba pe o cărare şi moşneagu pe o altă carare. şi moşneagu a mal găsit un purcel, da baba n'a mal găsit nimic. A luat moş-neagu purcelu. l’a adus acasă, lra suit pe cuptior .şi a începui a-1 hrăni cu grăunţe. Cit creştea un porc iutr'un an. purcelul moşneagului creştea numai într'o zi. Creştea ca din apă şi n cite-va zile se făcuse alU de mare, că nu mal încăpea pe cuptior. Într'o dimineaţă, se scula moşneagul şi se duse sa hrănească purcelul. Atunci purcelul, că era coşgogemite porcii de mare, zise : tată! mie mi a venit vremea să mă ’nsor. Biue, dragu tatei, tas' că te-olu însura, răspunse moşneagu, care încremenise auzindu-i efi vorbeşte, şi că-1 Irehue şi Însurătoare. ŞEZĂTOAREA IO9 —Apoi uu laşa, tata, une. să Lrăi|I luminate inipărate, zise moşneagu si plecă acasă. Ciud agunso acasă. îl şi întrebă porcii : —Cum c răspunsu tată ? 110 ŞEZĂTOAREA — Ia cum să 1ie, dragu tateî.%ăspunse moşneagu mălinii ; auzi. fă mai intâiu sâ-î faci un pod de animă de la bordelul noslru şi piuă la palatul Iul. —N'avea grijă, tată. culcă-te şi te odineşle, zise porcu. A doua zi dimineaţă, dud s'a sculat moşneagu. era guta podu cel de aramă. —Du-te, tată, vezi.amu dă împaratu fala după mine, zise porcu. Unde se ia moşneagu şi se duce cu bucurie la impăralu şi-I zice : El, luminate împărate, amu dakv fata după fe-cioru meCi î 1 —Oîu da-o moşule, da să-l spui fecioru-lo, ca să-mî facă mal iniiiti un pod de argint de la bordeiul lău şi pînă la palatul med. răspunse Iar Impăralu. —Bine, Mările împărate, I-oîQ spune, zise moşneagu; şi plecă acasă. Clnd a ajuns acasă moşneagu, porcu Iar l’a întrebat : Ce-a zis, tată, amu, împăratu dă fată după mine. —A zis că ţl-a da-o dacă e-I face un pod de arginl de la bordeiul nostru şi piu’ la palatul lu . —Culcă-te, lată, şi le odiueşte, că nici vint rece nu te-a ajuuge, zise porcu. Şi a doua zi. dimineaţă, podu cel de argint era gata, şi Iar l-a trimis pe moşneag la Împăratu după fată. Da împaratu amu î-a zis că î-a da-o cu orl-ce preţ, numai dacă l-a mal face un pod de aur de la bordelul moşneagulu* şi pin' la palatul Iul, pe marginile podului să fie cu pomi de aur, şi ’n pomi tot felul de poame de aur: unii înfloriţi, la alţii poamele să se coacă, cai* la °ltil să fie coapte; cu paseri printr'inşil tot felul de cîntece să ciute. Veni moşneagu acasă şi spuse fecioru-so, ce-a zis împăratu. —Culcă-te tată şi te odineşte, nici o grijă tiu duce, zise porcu. Dimineaţă clud se trezeşte moşneagu. ce sil vadă ? De 1 bordeiul lui şi pin' la palatul împăratului, Mni lucea ca soarele podu de aur. cu poame de aur şi paserile cintati printr'inşil de-tl luau auzul. 11] ŞEZĂTOAREA — Ia du-te tata iar la împarat şi vezi nici amu nu-şi da fata după mine ? zise porcu. FI « ca numai de cit moşneagu cu bucurie la imparatu pe podu cei de aur şi zise împăratului : «Ei. luminate împărate, nici amu nu dai tata după fecioru-meu i — Ba acum o dau, îi răspunse împăratu, vazînd că după toate minunăţiile care le făcuse fecioru moşneagului, uu e un om de rînd. — Du-te, mai moşnege acasă, că tată! să sui pe mama în trăsură, iar pe mine să mă chemi cu un căuş cu grăunţe: cică cicăj cic^. • şi eu oiu veni după căuşu cu grăunţe pănâ acasă la împăratu. Şi aşa făcură. Nu mult şi ajunseră Ia curtea împăratului. Ce să vadă ? O hircă de babă în trăsura împărătească, nici stupitu să-l dai pe dinsa. aşa era de hîdâ : iar in urma trăsurii, moşneagul chema un porc mare: cică! cică! cică ' şi el venea după căuşu cu grăunţe. împăratu şi nuntaşii erau nedomiriji, că ce să fie asta. şi toţi vorbiaă. uni! câtră alţii, că poate că baba ceea să fie mirele, iar porcu zestrea Iul. Care ţi-i fecioru, moşule ? întreba împăratu, cind fură ajunşi în curtea Împărătească ! Eu ved că ţi-1 baba, aeasta din trăsura, nu fecioru. —Să trăiţi Măria Voastra! uite porcu ista care-1 vedeţi, e fecioru-meu. răspunse moşneagu. Da porcu mereu gemea • Oi / of! of/* cum fac porcii. 112 ŞEZĂTOAREA Tare s-a mal măhnit împăratu, cinci auzi aşa ; dar n-a-vea ce să mal facă, cuvîntu era dat, nuntaşii poftiţi şi nunta pornită ; trebuia s-o scoată amu la un capăt, căci nu era alt chip. A făcut nunta aşa după cum era pornită, a petrecut cu toţii: dar la toţi le era inima rea şi aşteptau cu nerăbdare ce are să iasă diu uăsdrăvănia aiasta, aşa de mare. Mireasa nu mal usca ochit inlr-una pllngea. Şi cum să nu pliugă cind a văzul că după atita aşteptare, mirele său era uu porc mare, şi se şijemea grozav ca să n-o minînce porcu. Pe cind jucaO boeriî, porcu se mal tolănea pe jos gro-haind, gemind „of! of! of!-: se mal lungea pe lîugâ tat-so, pe lingă raâ-sa. S a isprăvit nu.ila şi porcu a ramas cu mireasa inlr’o odae. Ctnd s-a desbracat de pielea cea de porc năsdrăva-nă, in care sta toată puterea lui, ce să vadă mireasa : un Lînăr aşa de frumos, în cil uu te puteai uita la dînsu de frumos ce era. Avea soaiele in piept, luna in spate, şi doi lucefcrel pe umerel La soare ţ«? puteai uita, dar la cfinsu ba.— Cind l-a văzut mireasa, a ramas înmărmurită de frummeţa lui şi şi-a mal venit in fire din mâhnirea de care era cuprinsă mai inainte. EI numai sara se desbraca de pielea de porc, iar dimineaţa se îmbrăca iar cu dinsa şi se Tăcea porc. A jurat-o pe nevasta-sa ca nu cum-va să spue cui-va. că el e al.il dc frumos, că e om păminlean, ci să creadă lumea că e porc, şi că fata împăratului trăeşte cu un porc. Ea i-a făgăduit ca n’a spune nimănui A trăit aşa amîudol o jumătate de au de zile. La o juma late de an, s-a pus o ţigancă, o bucătarijă de-a Împăratului, pe lingă dinsa şi a prins a-I zice: —înălţată împărăteasă ! vă rog să mă erlaţl că vă întreb : Cum trăiţi Măria voastră, dl sînteţl de frumoasă, cu un porc. că toată lumea să rniară ? împărăteasa s-a scăpat de a spus bucălăriţil crezind că n-a mal şti nimeni: linde a pica nuca, să pice si bucăţica.» Şi aşa uu s'a mat văzut uicl harmasaru, nici ţiganca. Pe urină a adus un berar şi pe nevasta-sa, pe fata împăratului, a cercuit-o pe pîutece cu 3 cercuri de fier, i-a făcut opinci de fier şi_cu;[â de oţel şi i-a dat drumu bles-temind-cT: > să te~ducf "şi să1nă"~câuţl de acum pînâ ce s-or roade opincile astea de fier şi clrja de oţel. şi să nu naşti pruncul piuă ce n’oiu pune eu mîna pe pîntecile tău.6 Împărăteasa, cind a plecat, i-aii curs trei picături de siuge diu uas pe cămeşa bărbatu-so: apoi l-a blestămat ea aşa : -cind oiu pune eu mina să-ţî spăl cămeşa, numai atunci să se şteargă aceste picături de sînge de pe cămeşa ta.» Merglnd ea. cuc-iuc se IriLilnea îl întreba : „N’aţI întilnit uu ginere de împărat cu soarele in piept, luna in spate şi doi lu eferel pe doi umere! ? ■ Şi toţi ii răspundea că n-au văzut. A mers aşa InLrebind, plnă ce a ajuns la sfînta Luni, 2 114 ŞEZĂTOAREA şi bătînd în poartă i s-a răspuns : —Care e acolo la chiliuta mea ? —Eu sînt, maică Luni. zise ea. —De e om pâmîutean, aproape de chiliu[a mea ; iar de eoro de pădure, şi mai în fund in pădure, răspunse sfinţi Luni. —Ba sînt om pâmîntean. măicu^L —Bate cu mina dreaptă şi \\ se va deschide, răspunse sflnta Luni. - Bătu cu mina dreaptă, i se deschise uşa şi intră Ia sflnta Luni. Ce cauţi fiică, Întrebă sfinta Luni ? Eaca ce caut: caut un ginere de împărat cu soarele iu piept, luna în spate şi doi lucefereî pe doi umereî, nu cumva l-aţi văzut, maică Luni, că eu am rămas desculţă de dnd îl caut, opincile şi cîrja mi s-aii ros, şi tot nu l-am mal găsit. Sfinta Luni i-a zis că n’a văzut, n'a auzit, da să sc ducă la sfinta Miercuri, poate că ea a fi auzit de dînsu. Şi fâcindu-i-se milă de dînsa. ii dete sfinta Luni o furcă de aur. care torcea singură. Ea a luat furca şi a plecat. A ajuns la sfinta Miercuri şi a bătut în poartă ca şi la sf. Luni. Sfinta Miercuri i-a spus că n’a văzut şi n’a auzit; dar a sfătuit-o ca să se ducă la sfinta Duminică, că ea poate să ştie. Sfintei Miercuri făcîndu-se milă de dinsa, i-a dat şi ea o vîrtelnijă de aur, care depăna singură. Apoi a plecat întins la sfinta Dnminică, a bătut la chiliuţa el, i s-a răspuns ca şi la sf. Luni ; a intrebat-o dacă n’a văzut un ginere de Împăiat cu soarele în piept, luna în spate şi doi lucefereî pe doi umereî. Ba, zice, l-am văzut, e aici. răspunse Sf Duminică, şi vâzînd-o aşa năcăjită şi amărîtă, i s-a făcui mila de dînsa şi i-a dat şi ea o cloşcă de aur ca puişorii de aur. Pe urmă i-a zis sf. Duminică să se ducă acolo la o fintînă unde ghilesc slugile împăratului pinzele ; să pună furca acolo jos, să toarcă singură, iar ea să mal stea de vorbă cu slugile împăratului pînâ ce-a Insera. Ea a făcut aşa cum ŞEZĂTOAREA 115 a învăţat-o sf Duminică : s’a dus la fîntîna aceea unde gliilea slugile impăratuluî, a pus furca să toarcă singură şi ea a stat de vorbă cu dlnsele piuă seară. Seara, cum afi ajuns slugile aâ spus împărătesei cum a venii o fenice încălţată cu opinci de fier şi cu cîrjă de oţel. cum a avui o furcă de «aur şi torcea singură. Da împărăteasa le-a zis slugilor ca să vadă n’a mal veni şi a două zi, să vie s-o vadă şi ea, poate a cumpăra furca aceia de la dînsa. A doua zi, slugile iar se duc la flntină şi ghilesc cămeşile şi albiturile impăratuluî ; lata împăratului învăţată de sf. Duminica, iar a venit la fintînă, dar amu luase şi vîr-telniţa cea de aur. Cum a venit, a pus furca să toarcă singură fire de aur şi virtelniţa să depene singură ; iar ea, s-a pus Ia vorbă cu s ugile împăratului, pînâ ce-a înserat. Cum aă ajuns slugile la iuipărâteasa. i-atl şi spus, că a venit iar femeea ceea, şi acum mal avea şi o vîrtelnită de aur. împărăteasa, cind a auzit, s-a mirat şi a poroueit slugilor că dacă a mal veni. să vină s'o cheme şi pe dinsa ca s’o vadă şi să cumpere ea lucrurile celea. Sfinta Duminică spuse fetei impăratuluî ca să se mal ducă şi a treia zi şi să eie cu dînsa şi cloşca cu puii de aur, că are să vie împărăteasa s'o vadă, şi dacă a cere să le cumpere, să-I spue că le vinde, da nu cere parale, numai pe împăratu ca să se culce în sara aceea cu dinsu. Fata împăratului aşa făcu cum o învăţă sf. Duminică-Se duse la fintînă. puse furca să toarcă, virtelniţa să depene şi cloşca cu puişorii scurmaţi ; şi ea se duse şi să primbla printre albiturile împăratului, cum erafi întinse la soare ; şi numai că zăreşte cămeşa împăratului, a bărbatu-seu cea cu cele 3 picături de sînge; nu se mal şterse nici pi-nă «acum. întrebă slugile că de ce nu se spală cămeşa aceea de e aşa paiaţă de singe ? Slugile II răspunseră că e cămeşa împăratului, şi-a spălat-o cu tel de fel de săpun şi tot nu se duc peLele de pe dînsa. 116 ŞEZĂTOAREA Da ea zit?e : -ia s-o spăl cfi, să văd tot nu s-or duce petele!« A luat-o îndată şi cum a stupit-o oleacă şi a pus mina pe dînsa, s-nfl şi şters petele de singe. Alunei k-h încredinţat ea că adevărat este că e hârbul u sila împărn-lul acela. Si cum a şters petele de pe cămeşă, a şi simţii că i s-afi mai slăbit pnţiu cercurile de la plutea*, şi s-a mai uşurat. 0 slugă se şi dusese să cheme pc ‘împărăteasa, îndată ce ea a venii ia fîntiua Eacn şi împărăteasa viue cu trăsura cu doi cai acolo şi-o întrebă: .fenice hăî. vinde-rn-mie lucrurile cetea; ce să-ţi dau pe dinsele U Ea o trase la o parte pe impărăteasa şi-î spuse că nu primeşte parale, da să lese pe impăratu să doarmă cu dirisa în sără aceea. împărăteasa se găndi ce a ruaî fi dacă l-a laşa să doarmă cu dînsa; l-a adormi cu afion şi nu s-a rnai trezi pină dimineaţă. Şi-i tăgădui că-l lasă pe iuipăialu să doarmă cu dinsa. da ea să vie cînd a dormi Impăratu, şi ea s-a scula şi a veni dînsa lingă itnparal. După ce s-a Învoit aşa împărăteasa. a luat lucrurile şi s-a dus acasă* Iar sara aceea Împărăteasa a adormit pe împărat cu a-fion şi a chemat pe femeea aceia de s-a culcat lingă dînsu. Peste noapte impăratu întinse mina peste pintecite ei şi îndată plesniră cercurile de fier şi născu pruncii. Atunci lrezindu*se şi împâratu, văzu că e foasta lui împărăteasă şi pruncu lui, şi mulţămi lui Dumnezeii că i-a mai dai. o iar de soţie. Iar pe cealaltă împărăteasă o inzestră bine şi o trimise la părinţii ei. Pe urmă au trăit ei foarte bine ca nişte împăraţi.. Iar eu venii pe-o roată, şi vă spuseiu povestea toată i Au/jIS în lleciu, comuti h Le^i» *zî, jii'l (jin'»5«T;i). R. VI^RlNESoU Ii. Povnate* aceasta o puLli-ăm c.n vari*u‘il. fa'ă 1 i<3 o pro-cnliti d« a di realitatea vorbirii |ii»|M>nilnî din ţiărţite umlu a f<»pr C’iluaaă. ••"lin- O Direcţiunea ŞEZĂTOAREA 117 Texte vechi D. Or Gasler a bliie-voit rt-mi trimete, din Londra, pentru n o publica în «Şezătoarea-, c*uLjnaI veche poveste sau snoava cunoscuţii pinii acuma în literatura noastră vechi*. Povesteai scrisă in dialectul moldovenesc, e copiata întocmai, cu ortografia originalului, dinlr’un manuscris al Ştiu de pe la sfirşilul veacului trecut, A. G. Istorie nebunului Pavăl ci era şi pe cât era nebun atâta era şi înţelept, carile au ucis muşte cu buzdugan având ferman de la împârâţie cu volnicie. 'C rtex Om.lor No. ti. f. HI-144-r) Iara un om foarte sărac la (.ara Vodanii carile ave trii feciori şi ave şi o vacA cu uu viţăl. Unul din eii trii feciori ci’l chiema Pavai îafâ foarte nebun şi loaili LnjAlept. lutr’o zi marsi acel nebun la latâ-său, cerând ca sA’I de vîţAlul sA sA‘l tae şi sA facă neguţitorii cu carne sA sâ chivernisascA. Iar tată-sAu au zis : fătul meu ! cum sA poate adastă ? sA’ţi dau eu vijAlul să’l tai să rAmăe vaca fâ-rA vital, starpâ. Iar nebunul a zis : mă rog tată să miT dai cAci nedându’l (i’l voi fura şi tot 1 oi tăe. Ne-avănd ta-tâ-său ce să facă cu el. au zis ca sA'şI ei vitalul şi să'l tae. ^i luând nebunul viţălu! Tau tăet şi bclindu’l au spânzurat carne în câsApie, şi şede el lângă carne pAzindu-o. Au venit vr’o trii câini adecă dulăi au început a să gudura ei ca nişte câini lângă el. Tar nebunul văzăndu-i că fac din coadă au socotit că ei să ut muşterii şi cer ca să li de came. Numai ci sări nebunul şi luâ carne de sus începu a tAe câte o bucată şi a da la câini bucuros că i-au veuit muşterii. După ci au apucat fie-care căni căte uu cţlert de carne au început a fugi fiecare încotr'o ; iar nebunul după Hă uşii zicând : mozicilor ce sănteţi iar nu negustori ! parale daţi pentru câine ci ati luat, eu m’am luat cu alţi muşterii iar voi atunce aţi fugit! Iar cănii au 118 ŞEZĂTOAREA început a să îndârjii şi a hărâi la dănsu. Iar el au zăs ; măi / dar voi vinovaţi şi încă voi dărji ? şi cum apucă pe un câne bau trftntit jos şi 1’au legat şi pe altul ase-mine au legat aşa au legat vr'o trii câni zăcând : cu v’am făcut bini ca unor negutitori v’am dat carne şi acum voi nu vreţi să’rui plătiţi. Şi Îndată au alergat acasă la tată său să viiă sâ’i agiute a duci neguţitorii la zabeţpa sâ să gludici cu dânşii. Şi au venit in dală doi fraţi de ai lui la câsâpie lntrebăndu’l care-sânt acii negii)itoii sa le arăţi. El au zis : aceşti trii legaţi sânt. şi au început a să plângi înainte lor. Iar fraţii lui au zăs: să iip -ascâ nebunul că au prăpădit vitalul l’au dai la câni de Iau mâncat, văzând cănii legali. Atunce nebunul au încărcat pe câni asupra lui in spate, şi s’au dus la zabet, ca să săglu- dici cu el şi intrând înlăuntru la gîudecâlori cu cânii în- cărcat au început a spuni pricina. Gîudecâtori au zis da-ţi’l afară câ acista e un nebun, au venit îa mini să să gîudice cu câni în batjocură. Atunce nebunul văzând câ nu 'şl au aflat nici o dreptate la giudecători iarăşi au încărcat în spate şi s’au dus la împărăţie cu dânşi să se giudece. Iar acel Împărat zisese : cine sâ va afla să mă faca să răd. să’şl clară de la miui trii daruri şi i voi da, £are mulţi s’au ispitit din filosofi şi alţi omeni mari ni mulţi chipuri ca să facă pe împăratul să îăză şi nu l'au putut face să răzâ cu un chip. Iar acel nebun după ci au agluus la poartă împărătească ce dintâi şi vrând să intre in lâuntru portarii nu 1 au lăsat oprindu I la poartă, au începui a’l întreba ci om este şi ci trebuinţă are la ’mpă-ratul vâzându’l cu tri căni încărcat. Au început nebunul a istorisi pricina ci arc cu acii neguţitori legaţi, fiind că el zăce câ sânt neguţitori iar nu câni. Cnnoscu portariu) câ împăratul de aşa lucru a să răză şi i-a da şi celi trii daruri, au zis cătră nebuuu. di va împărţi giumătate cu dănsul din celi ce i-a da împăratul va da drumu. Iar ne-bunu au zis : ci să ’mpârţesc cu tini că eu n'ain uimicâ de la împăratu ci încă am să dau zâcîuială pentru plinire banilor. Iar portarul zise câ dacă a împărţi cu el ce i*a. ŞEZĂTOAREA 119 da împăratu i-a da drumu in nuntru. Iar nebunul neşti-ind pricina au zăs portarului că va împărţi cu el celi ci i va da impăratu făcând contractul la mâna portarului l’au lăsat port ari ui in nuntru. Şi după ci au agîuns la al doi-le poarta iarăşi asemine i-au cerut dobândă în gîumătate şi au făcut contract după cum şi la cel dipi urmă. Dăn-du-i drumu şi acolo s’au dus şi la al treile poartă. Şi acolo şi alţi cu mărturie fau oprit fiind poarta ci mai de pe urmă, şi rerându’i dobândă in parte, Iarăşi s’au primit şi acolo să di; (n parte dobândă, făcăndu’şi contract. Au intrat nebunu iu nuntru suindu-să sus la împăratu cu cănii legali după cap. îndată l’au văzut împăratu că este un cirapoeşi, întrebându’l ci caută cu acii căni legaţi după cap? Iar el înaiuti împăratului zăcăud : aceştienu sânt câni ci sănt neguţitori mari. dar fiiud-că au tăcut ca niş-ti câni, ca uişti căni vor pâţa. Au început a istorisă pricina înainte împăratului precum s’au întâmplat dintru nceput şi cum el i-au legat şi au venit inainti împăraţii sale ?â să gludice cu dânşii, căci la zahel al împărăţii sale au fost şi uicî o dreptate nu şi-au afla!, zăcăud : acum ani venit, inainti împărăţii tale ca să’ini aflu dreptate. Atunce împăratul s’au zâmliit a râde şi a zăs să de cănii afară, zicând cătră nebun : acum ci dar să-ţi dau pentru că m’ai făcut de am râs ? Iar nebunu a zis : împărate ! eu u’am venit să’ţi ceiu dar. cu am venit să’ini faci gîudeeată driaptă cu acişti neguţitori ei’m sănt datori. Iar împăratul au zis : ba cere de la mini un dar sâ-ţi dau. laia nebunul neşliind pricina de ce zace împăratu să’şi ciară un dar de la împărăţie sa. el au cerut de la împăratu ca să’i dea o mie de toegi. împăratul iarăşi s’au zâmbit, a radi zăcând : vezi nebunul uude să’şi ciară milă de la mine el au cerut o mie de toege la tal pe. Şi îndată au poroncit imâpratul să aducă falaugă şi toegi după cum au cerut însuşi nebunu] zăcăud u i să să culce să'l bată. Iară nebunul atunce a zis : pre inălţate împărate ! nu mă baţi căci mai am tovarăşi, trimite să chiame pe porlariul al eile că?mi este tovarăşi, a oi să Impărţesc cu el în glumă- 120 ŞEZĂTOAREA tale bătăile aceste Şi ch iernară pre port ari u înainte împăratului şi i-au zis nebunul: ei aninu portari î acum au venit vremi să impar).im amândoi eeJi ei mi au dai împăratul. Iară portariul zisă : nu trate, eu am şâguit. iar nebunul a zăs: ba nu ţi au losl adastă vorbă in şagă, pentru ci ai luat contrariul de la tuăna mea ? poftim trate, beţi partea ta că şi eu încă oi bea partea mea. Şi îndată luâ pe portariul şi-i dedc cinci sute tociri la talpă. Şi mai rămasă cinci sute. Atunce_ză$ă împăratul să'l bată şi pe dăusu. Iar el lai* au zăs : stai împărate că mai am încă un tovarăşi: şi trimasă de aduseră şi pe portarul al doi-le înainte Împăratului, zăse : ei parte după contractul ci au dat. Şi luâ pe portariul al doile şi-i ded£ doua-sute cinci zeci toegi. Apoi vrând să pue şi pe nebunu, iară el au zăs precum că mai are un tovarăş pre portariul cel mare, pre carile aducăndu’l înainte împăratului i-au dat parte după zapisul că didesâ doa-sute cinci zăci de toegi. Apoi vrând să’i dea şi lui parte ci mai rămăsâsâ, iar el au zăs ; pre 'nălţate împărate ! n'al zăs împărăţia ta ca să ceiu trii daruri de Ia împărăţia ta ? împăratul au răspuns : aşa am zis ! Iar nebunul au zis: pana acum dar am cerut numai un dar şi încă mai am doi; dec» dai pentru rămâ-şăţa bătăilor ci au mai rămas fie pentru darul al doile. Iar pentru al triile dar, ma rog împărăţii tale să'mi dai un ferman cu cari în toată ţara împărăţii tale unde voi merge eu să nu aibă nime voea n izgoni musca ori undt ar fi nici a omora fără numai eu. iar care ar îndrăzni a calea poronca împărâtiascâ să i să tae capul. Şi făcu împăratul după cerere lui poronci logofătului şi i scrisă un ferman după a lui cerne. Deci luînd Pavâî fennanid cu pecete împăratului I au purtat pre cap dizvâlit ca sâ’l ci-tiascâ ori cine ar vide că este poronca împărâtiascâ. Şi purciasă Pavai cu fermanu1 prin oraşă şi prin toată ţară ce este sub stăpânire al acelui împărat şi unde vedea muscă şezând pe cini-va îndată numai ci striga la dânsul, sc nu cum-va îndrăzniascâ a o izgoni de pre dânsul, arătând fermanul cel împărătesc în ce ship scrie, ca nimene să nu ŞEZĂTOAREA i21 îndrâzniascâ a goni musca ori unde ar fi ci numai însuşi nebunul. Vine la om şi gâse musca şezănd pe frunte unui om :fi nime nu pute sâ o goniască de pe a lui frunte, ci vine nebunul şi făcea: Pac ! în cap şi omora şi omul şi musca cu topuzu ; şi i da oamenii şi mai vârtos boerii mulţime de bani ca sâ nu dea tare săi omoare, cu care fer-man nebunul au făcut mulţime de bani soaniă nenumărate, şi atâta s’au îmbogăţit in cât pot sâ zac că nu să putea ca sâ mai fie cine-va bogat asemine lui, carile pe um ‘ au agi uns de au luat iată de împărat şi s’au făcut şi vezin la acel impârat. (M. Gaster. Londra 23. IV. 93.) Povestea mitei Eveî, strămoaşa noastră, cică îl venise odată gust să se dee in dragoste cu Caiaua, care veşnic umbla pe-acolo şi-şl tăcea treabă pentru te mirî-ce. /Jjdam află despre faptele nevejtei Iul, dar ca omul cel paşnic, tace. Ca să scape de Satana, s'apucă şi-şl face o corabie la marginea măre!,ca să treacă cu nevasta in altă parte, şi aşa pe tăcutele sâ despartă pe Eva de Satana. Satana o priceput gindu iui Adam şi dueîndu-se la Eva, o întrebă : —Ce voeşte să facă bărbatu-tu de lucrează în una la scindurile cele ? — Nu ştiu, răspunse Eva. Intreabă-1 numai de cit şi-ral dă de veste, căci împotriva noastră lucră el aşa de cu inimă. Eva ascultă sfatul Satanei, şi ’ntr-o zi, pe cind gospodarii ospatau, zise lui Adam : —Ce al să faci tu din sclndurele celea la cari lucri de dimineaţă şi pînă sara? 1 22 ŞEZĂTOAREA -Nu pol sa-(J -4mHu Orai^vr.mţteiil (Sui’e.ivaN LlipCSC O samă de cuvinte (Din munţii Sucevii) In No. i şi 2 din acest an am publicat o samă de cuvinte întrebuinţate in munţii ţinutului Sucevei; d. 1. Teo-dorescu, un sirguitor elev din şcoala Vasile-Lupu din laşi, a adunat un foarte mare număr de cuvinte din aceleaşi locuri si mi ie-a dat ca să le public in „Şezatoarea* Penii u a b mai sigur despre exactitatea accentului tonic al cuvintelor, am rugat pe D. Teodorcscu şi a stat cu mine cî-te-va ceasuri, piua ce am examinat împreuna cele cîte-va sute de cuvinte cari vor urma, aşa ca data asta dispare un neajuns simţit la cuvintele publicate pină acuma. In privinţa modului cum muntenii noştii rostesc unele sunete, ar fi loarte mult de spus, fiind că există o deosebire fundamentală între fonetica limbagiului populaţiu iei din aceste locuri şi restul ţarii. Au unele sunete pe cari cu toata osteneala ce mi-am dat, şi de şi am fost cît-va timp în contact direct cu oamenii de acolo, îmi este cu neputinţa sa le pot imita. Aşa, sunetul pe care il însemnăm cu litera ă In de obşte, şi pentru transcrierea căruia 124 ŞEZĂTOAREA In aceste cuvinte am adoptat litere e. se rosteşte într’un mod care diferă şi de a obişnuit şi de e curat, şi care cu toate acestea, are ceva din amîndouă aceste sunete. Asupra acestei chestiuni, ar 6 de făcui studii experimentale serioase. precum a făcut, de pildă, abatele Rousselot în Fran-cia. (Les modifications phon£tique* du langage, £tudi£es dans Ie patois d'une tamille de Cedefiouin (Ciiarente), publicat în „Revue des patois Gallo-Romans, No. 14 şi 15 din April — Iulie 1891). Pentru aceasta se cer, însă, mijloace de cari nu dispun acei cari au dragul acestor lucruri. Cîte-va explicări asupra semnelor întrebuinţate în transcrierea acestor cuvinte. Ie cred necesare. Litera â arată nu ă accentuat: ba'igâil are accentul pe silaba ultimă. Pentru î accentuat, neavînd alt caracter tipografic, am adoptat litera i urmată de un apostrof : î'\ badah 'i rcî se va ceti ca şi cind nu ar fi despărţit cuvîntu] prin apostrof, şi accentul e pe silaba penultimă. Am suprimat pe ch pentru c înainte de e şi i şi l-am înlocuit prin k Ori ce e şi o cu un accent (6 sau e şi b) nu se va ceti ca ea saâ oa ci numai ca o silaba accentată : borzl nu se va ceti boarzî. Diftongul iu dă naştere la multe încurcăll : între viii, tiutiun şi ochiii este o mare deosebire. In viii, se aude un i întreg şi un u pe jumătate ; in tiutfuu se aude o jumătate de i şi un n întreg, iar în oikxii [singular nearticulat) se aude şi * şi u numai pe jumătate aşa că am putea scrie aceste fărmule : ni iu 02 = i i- == 1 -Ţ • , ~ 7 | 2 i r u u *1 iu = 1 - u 2 ___ * ___l__ 7/ -- M | U 2 2 2 2 După aceste regule se vor ceti aceşti trei diftongi. ŞEZATOABEA 125 Cinrî ea şi oa sîut accentuaţi, accentul e pus indiferent pe una din litere. Sunetul însemnat prin . se rosteşte intr un mod caie numai prin auz se poate deprinde. Prin mn e însemnat un sunet particular a Iul in ; e un iei de gn din franţuzescul aţineau sau spaniolcscul mim). Tot uumaî prin auz se poate deprinde. A nu se cufunda / şi j : cel întâiu se rosteşte întreg: vii (vie) — vi i; cei al doilea numai pe jumătate : vii. In ^ne mal sînt unele particularităţi despre cari am amintit şi Ia pagina 84—S5 şi voiu mal vorbi clnd va veni ocazia v încep acuma publicarea cuvintelor şi pe urmă voiu da un număr de interjecţii şi expresiuni particulare. înainte de a sfîrşi, mai am de adăugat cîte-va cuvinte. D. Dr. G. Weigand, profesor la Universitatea din Lipsea, bine cunoscut pentru studiile sale solide asupra romi nilor. şi care pune mult interes pentru revista noastra, îmi scrie că cuvintul terţiil (publicat în No. 2) tiebue să fie o greşala tipografică In loc de (erţît. Dacă din anno tertip s-a format an-ţârt, ar trebui să avem forma ţărţiil ■ dar dovada cea mai temeinică cum că nu-î aşa. este că se zice curat terţiil A. Gomei Abagbrui— negustor de sumani şi de alte stole de natura abalei, Abcţadăr — Abecedar. Abraşa ciudat, al dracului ; am abraşa ora căruia nu I , suflă mulţi in borş; anapăda. Aburcă (a) — a rădica. Acapara (a se) — a se agăţa. Acă/ârea — bun de ceva : nu-î acatărea, nu-T nici de o treabă, nu-i bun de nimica. Acolesî' (a se) — a nu se putea apropia. Akipui (a) — a pipăi 126 ŞEZÂTOAKEA AlbeiH — blond, om blond. AmărVt — om amarii — om uscat «le care nu se mai prinde carnea. Anină (a) — a acăţa. Arctrlit — cute de ascuţit coasa Aret — împrejurime, apropiere ; sad In arctu live-d-zît — şed in prijma livezeî. Arşi — biciu cu pleasna. Asturcă (a se) — a se aşeza pentru culcare. Babă — i1 popuşoiu cu grăunţe foarte rari 2) o bortă In pâmînt la jocul -de-a untu». Bacdiî — belea pe cap de care nu te mai poţi disco-■ torosi ; cade bacalî, pkicî bacaii — cade necaz pe capul omului. Baluidi rcî — scurta şi groasa. BaiiaraUcî — femee groasă, încalată. Bakaroăsi v. baharaiicî. . Băio —nu (negaţiune). Un om pe care nu l poţi mulţă-mi cu nimic : Hai în car ! Baio ! Hai In căruţă ! Baio.— Se mal zice : ba \tu n’oiti mai vrea Băii — dihanie, sâlbătâc.ure. Bale spurcate —- lupi, urşi. etc. Banht bănueală : să nu vă fie cu banat — să nu bănuiţi; înt\ (in tu banat — bânuesc. Bandohll — o păpâlugâ de femee care se tot duce i n cotro apucă, unde calcă se cutremură. Bangâu — mare, lung. Latalan — bătăuş. Bătcî v. bă tăiat. Bă ti, şi Bdfuct — balae, blondă; oae băii — cu obrijii albi, curaţi de tot. ~ ffdlţî’t — lăsat, slăbit într’o parte. Rarbl'nţî — putină de bătut brinza, dc pus lapte, sl i-nină, etc. plural : bărbînţ) şi berbiti(t. Bâsâdui (a) — a fi deprins numai cu un fel de lucru, de mlncare. urm#) 127 ŞEZĂTOAREA M răji de invita In volumul I. (pag. 144-146) am publicat 15 vrăji do ursita ; de atunci am mai adunat cîteva. 16. — Pi ntru a şti dacă vor avea bărbaţi beţivi, şi cc anume băutură vor bea, fetele fac următoarea vrajă în a-j nul sflntuluî Vasile : omul de gazdă a care s*au adunat fetele, umple citeva ulcele cu diferite băuturi, precum vin, rachiu şi alte'e, iar unele cu apă ; apoi le duce afară şi le lasă în tindă ori pe rispâ. Fetele es cîte una şi aleg o ulcică, şi ce băutură va găsi, aceea o va bea bai bătui ei; iar fata care va lua ulcica cu apa, nu va avea bărbat beţiv. 17. — Pentru a-şî vedea ursita, iu ajunul sf. Vacile, se duc două fete intr’o odae; una se aşează pe un scaun. Iş» pune o oglir.dâ în faţă şi in dos, iar la capetele oglinzilor pune cite o luminare care să se reflecteze în amindouă oglinzile. Fetele se dcsbracă în pielea goală ; cea de pe scaun, care să uită în oglinzi, nu vorbeşte şi nu face nici n mişcare, fără numai se uită fix în oglindă, iar cealaltă stâ de o pai te. pentru trebuinţă la primejdie. După o lungă vreme de privire, i se arată fetei ceva în oglindă, după care îşi cunoaşte viitorul. Aşa. de vede biserică, are sâ se facă călugăriţă ; de vede preoţi mulţi, are să moară ; de vede un bâetan şi nu-1 cunoaşte, are sâ eie un barbat străin, etc. (1). 18. — Tot în spre sf. Vasile, se pune apă Intr o strachină şi se picură, iu două margenî opuse, cîte o picătură dintr'o luminare de ceară. Fata care vrea sâ ştie daca o va lua cutare, mineşte.picuşurile. şi dacă ele se lipesc lina de alta, nunta se va face. 19. — Flăcăii cari vor sâ-şî cunoască ursita, după ce au urat pi in sat, se duc la trunchiul unde se tae lemne şi se desbracă in pielea goală. Apoi vin in casă. îşi pun îmbrăcămintea sub pernă, -i în somn iş: văd ursita. I). Wă unui îinT coniHnud «I. O. n( cu «‘nttliiru «‘il vrijn at t.M-c ii . ;► a; — I» • l'ui. 128 ŞEZĂTOAREA 20.— Fetele se duc la trunchiu, se desbracă in pielea goală, îşi iau cerceii din urechi şi mărgelele de la glt: samănă, la trunchiu, sâmînţâ de cînepă şi o greblă cu stra-ele ce le ţine in mină, ca si cum ar da cu grebla. Apoi se duce în tinda casai, unde se îmbracă cu cămeşa, iar celelalte strae, după ce întră in casa, Ie pune sub cap, se culcă şi-şl viseaza partea. 2IJ. Flăcăii pun săminţâ de cînepă. in opinci, in ziua de ajunul sf. Vasile dimineaţă, şi o poartă până in ziua de sl. Vasile, iar in ajun se visează culegind cînepă cu aceea pe care are s’o eie 22. — In acelaş scop şi in aceeaşi zi. letele se duc Ia o casă unde ştiu că gospudani au copii, şi deschid poarta cit e de mare ; apoi se duc la fereastâ şi asculta ce zice mama catrâ copii. De va zice : dute // colo ! fata crede că se va mărită curlnd ; iar de va da ceva mama copilului şi i-a zice: şezi acole\ atunci nu se va mărita degrabă. 23. - Se iau două coji de nucă; in fie-cart se pune cite o lumînârică de ceară, aprinsă, şi se lasă să plutească pe o strachină cu apă. Dacă se apropie cojile una de alta. fata se va mărita in cursul anului. In alte sate se pun trei coji de nucă : două reprezintă pe mire şi mireasă, iar una pe preut. Dacă tustrele se adună, fata se va maiita. 24. — In ajunul sf. Vasile, fură de Ia o vecină două fuioare de cînepă de vară; vine cu ele acasă, ie bate, le meliţă, le perie, le toarce şi ţese cu ele, pinâ la ziuă, o cingătoare. Se încinge cu ea şi se culcă. In vis îşi vede partea. 25. — Se pune lata la pâmlnt cu spatele spre uşă şi aruncă papucul peste cap. De va cădea papucul cu virful spre uşă, se va mărita, adică va eşi din casă, 26. — Spre sf. Andrei se măsură bine nouă ceşcuţl cu apă şi se toarnă într'o strachină sub icoane. A doua zi dimineaţă măsură din nou. cu aceeaşi ceaşcă, apa din strachină. Dacă va prisosi apă cit de cit, macar o picătură, a avea noroc; de va fi apa cu scădere, va fi iară noroc. Toate aceste vrăji se obişnuesc în ţinutnl Suceviî. A. GOROVEl