Cei trei feciori ai babei (pQvest#) Amu ci-că a fost odată pe cind a ioât. că dacă n’ar fi fost mi s’ar fi povestit, a fost o babă harnică şi îndemă-uatecă, precum eraţi toate babele pe vremurile acelea. Ia-tr’o zi. pe cînd mătură bal)a prin casă, de unde şi pănă unde dă peste un fir de chiperiu. II ia şi-l pune pe masă, ca o femee strîngătoare ce era : dar n'a apucat bine a se întoarce iar la mătură, şi chiperiu] a căzut dc pe masă. De ciudă—că era eludoasă baba ca toate băbătiile— l-a înghiţit. Cind să isprăvească rle măturat, a mal găsit inca un fir. şi l-a înghiţit şi pe acela. De la o vreme, a purces baba groasă. Intr'o zi, după ce a înserat, a făcut un copil şi i-a pus numele Sărilă; şi cum l-a făcut, a şi zis cătră mă-sa ca să-î puc merinde iu traistă să se ducă. Pe la miezul nopţii a mal făcut baba un copil şi l-a numit Miczilă, şi a zis el cătră mă-sa: pune-mi merinde să rua duc. Şi la zări de ziuă a mal făcut un copil şi l-a numit Zărilâ, şi a zis şi cl să-î pue merinde să se ducă. Vestea desprg aceşti trei fraţi, cari făceaţi toate vitejiile de pe lume, străbătuse peste nouă mări .şi nouă ţări. numai el nu se cunoşteati unul pe altul, pentru că nici odată nu puteau să se intilnească in casa mamei lor. împăratul care stăpinea locurile acele, avea trei fele. şi de frica zmeilor le ţinea închise In casă, şi nici inacar prin grădină nu le Ingâduea să se primble. Fetele au pus Anul al II-lea, No. 3 şi 4, August—Septembre 1893. 50 ŞEZĂTOAREA pe o b^bă, care le purta de grijă, să se duca lu împăratul şi să pue cuvint pentru dlnsele ca să le dee voe să se primble prin grădina palatului. împăratul cu nici un cLiip nu vnia să le împlinească cererea, dar la urma urmei, inţă-legiud şi el cit de greCi vine unor copile să-şi petreacă viata închise în casă, ca ocnaşii in ocnă, şi ademenii de vorbele babei, s’a iuduplecat şi li-a dat voe să se primble prin grădină. Pe cînd se primblafi ele uşa, minunîudu-se de mlndreata copacilor şi de mirozna florilor, eătră sară, numai ce ia-cătă o negurită că se lasă pe grădină. împăratul*, vâzînd că nu li s’a întimplal tetelor nimic, le lăsă şi a doua zi să se primble. A doua zi se puse o altă negură. A treia zi. pe clnd se primblau ele mal vesele şi mai voioase, Iaca numai ce se lasă peste grădină o negură şi mal mare, şi cînd s’a rădicat negura, a luat şi pe fete. Baba, care totdeauna privighea asupra felelor, dă fuga la împăratul şi-I spune ce s’a întimplal. împăratul, înţă-legind că acestea slnt isprăvile zmeilor, s'a mălinii foarte şi s’a pus pe glnduri. A încercat el felin şi chipuri, doar ar da de urma fetelor; n’a rămas ţipenie de oiu nccerce-tat in toata împărăţia, dai* nimeni nu văzuse, nimeni nu aflasă nimic despre felele împăratului. Auzind împăratul despre cel trei feciori al babei şi despre isprăvile ce făceaţi, şi-a închipuit că dacă nici ei nu I-or găsi fetele, apoi poate să-şi eîe ori ce nădejde de Ia dînsele. Şi a minat pe un plăeş după babă ca să se ducă acolo. Şi s’a dus baba şi i-a spus împăratul ce-î şi cum, şi că toata nădejdea II stă numai In feciorii el. Baba l-a spus împăratului că nici odată nu se îiuilnesc la un loc cel trei feciori ai ei, dar de jalea lui. că se frămînta aşa de vajnic de dorul copilelor, l-a făgădui! că a tace pe dra-cu’n patru să izbind cască voinţa împăratului. Şi aşa a cerut ea de la împarat trei pini şi trei pahare de vin de nouă ani. Baba a luat pi nea şi vinul şi s’a dus acasă. După ce a nsărat, a venit Sftrilă şi a zis: «pune-mi merinde să uiă 51 ŞEZĂTOAREA duc.» Atunci baba î-a zis: «na pinea asia şi o mlnîrîcă, şi bea vinul ista, şi te hodineşte o liră.» Cum a băut Sâ-rilă vinul cel de nouă ani, a prins a-I veni moş Ieni pe la gene, s’a lăsal pe laiţă şi a adormit. La miezul nopţii a venit şi Mîezilă şi a zis cătră mă-sa ca să-I pue merinde să să ducă. Mă-sa i-a dat pinea şi vinul, şi s’a culcat şi Mîezilă. La zări de ziuă a venit şi Zăriiă, şi cerindu-î mini-sa merinde să se ducă. I-a dat mă-sa pinea de Ia împăratul şi vinul cel de nouă ani şi cum l-a băut, I-a venit somn. Clnd umbla să se culce, a văzut pe ceilalţi doi dormind în casă Ia el, şi a strigat odată că cine-s el. Atunci s’au sculat şi ceilalţi doi, s'ati luat la luptă şi umblaţi să se omoare. Baba li zise: «staţi, nu vă băieţi, căci sînteţl fraţi. - Pe clnd se împăcaQ eî ca fraţii. Iaca numai că vine un plăeş şi li spune că l-a minat îraparatal şi a zis ca să se ducă el acolo. Dar el n’au vrut să se ducă. Şi a minai împăratul doi plăeşî după dinşii, şi tot nu s’au dus, pănă ce n’a minat trei plăeşî, şi atunci s’au dus. A Întrebat împăratul pe Zăriiă dacă nu i-a văzul fetele, şi el a zis că nu le-a văzut. Atunci a întrebat împăratul pe Mîezilă. şi el tot aşa I-a răspuns, numai Sărilă î-a spus că el le-ar putea găsi. împăratul s’a mal învoîoşatşi a zis cătră cel trei fraţi : „Vă daţi jumătate de împărăţie şi felele de soţie, dacă le-ţi găsi." Sărilă a cerut împăratului să-I dee nouă cară de pine şi nouă butl de vin, ca să albă de merinde, şi apoi cel trei fraţi aQ purces la drum şi a fi ajuns la buricul pămîntului. Aici Sărilă a tăiat uu crac de pomn uscat, l-a ascuţit la un capăt, l-a bătut tn pămint şi a zis : «clnd iţi vedea că o lloarc pică şi uaa se face, şi o poamă pică şi una se coace, atunci să ştiţi că trăesc; dar ciad Iţi vedea că pom-nul s’a uscat, să ştiţi că am murit.» Apoi ş-a făcut Sărilă un leagăn şi şi-a dat drumu pe buricul pămîntului în lumea cealaltă, lăsind pe cel lalţl doi fraţi acolo şi spun in- 52 ŞEZĂTOAREA rîu-le să scoată leagănul afară clnd va clătina el de frlnghie. Poveste, poveste, Înainte mult mal este, că eu nu-s de pe cind poveştile, ci-s de pe clnd se potcovea puricile cu nouâ-zecî şi nouă de oci de fler la un picior, şi sărea pe casă şi i se părea că-I uşor. A mers Sărilă cit a mers pe tărîmul celalt, până ce a dat de nişte curţi mari şi mlndre, să se minuneze o lume. Intrînd înăuntru, a găsit pe fata cea mal mare a Împăratului, care a început a-1 căina şi a-l zice: —Val de mine, da cine te poartă pe aici ? Că nici pasăre priminteană nu Im-bîă pe aice, da încă tu, un volnic de om. câ a veni cinele de zmău şi te-a înghiţi. —Da ce sămn are zmăul tâti clnd vine acasă î o întrebă Sărilă. —Zvlrle buzduganul de cinci mile de loc, păleşte ’n poartă, şi din poartă fn uşă. şi din uşă ’n cuiti, şi din cuiă pe masă, şi de pe masă Iar în cuiă, şi aista-1 sămn ca să-î fie bucatele nici răci nici fierbinţi, numai bune de m încât. —Nu-I voia la zmâă, ci-I voia la Dumnezeă, răspunse el. Nici nu şi-a isprăvit bine vorba, şi numai ce audă odată boac ! şi buzduganul 'zmăulul se izbeşte In poartă, şi din poartă ’u uşă. şi din uşă’u cuiu, şi din cuiQ pe masă, dar Sărilă mi-1 prinde şi cind mi-l face vlnt odată, ţi-I zvirle de opt mile de loc în urma zmăuluî. Atunci a zis zmăul : «Of! grea oaste la casa mea ; du-ce-m'ajş după buzdugan, flămîndu-s; duce-m'aş acasă, grea oaste la casa mea; da m’olă duce după buzdugan, cura a fi.» Şi s'a îndrumat zmăul după buzdugan. Sărilă a eşit înaintea zmăuluî, şi ajunglnd la un pod de aur, a scos o podea şi s’a bagat sub pod. Venind şi zmăul plnă la mijlocul podului, începe calul a fornăi şi a se tot da înapoi. —Dhe cal. zise zmăul Înciudat, da de cine te temi tu ? —Intăiu de tine, al doilea de DumnezeO şi al treilea de cinele de Sărilă, răspunse calul. ŞEZĂTOAREA 53 —Nici pasere priminteană nu s’a abătut prin meleagurile acestea, da Încă picior de om şi un cîne ca Sărila. Atunci ese şi Sărilă de sub pod, şi zice : —Ni hifi, cine de zmâti, că-s pe aici şi eă. —Ce vrei, 11 întrebă zmăul, din luptă să ne luptăm, din puşcă să ne puşcăiu, ori din trîută să ne Irlntim? —Hal la trîntă, că-î mal dreaptă, răspunse Sărilă, şi Inşfăcind pe zinăă, l-a trlntit pînă la glezne ; şi a luat zmăul pe Sărilă şi l-a trlntit pînă la ghenunckî, şi apoi Sărilă pe zmău şi l-a trlntit pînă la briO, şi l-a tăiat capul şi l-a zvlrlit sub pod. A plecat pe urmă Sărilă, şi a mers cît a mers, cale lungă să-l ajungă, şi a dat peste fata cea mijlocie; şi ea, clnd l-a văzut şi a aliat cine-I şi ce caută, mult s’a înfricoşat şi a Început a-1 căina şi a-1 zice: — Val de mine şi de mine, da cine te poartă pe aici, că nici pasăre priminteană nu umblă, da Încă tu, un volnic de^ om; c’a veni cinele de smău şi te-a Înghiţi din-tr’o dată. — Da ce semn are zmăul tău clnd vine? —Zvîrle buzduganul de cinci mile de Ioc, păleşte’n poartă. şi din poartă’n prag, şi din prag in culă, şi din culu pe masă şi de pe masă Iar tn culfi, şi mincarea trebue sâ-I fie nici fierbinte, nici rece, numai bună de mincal. —Nu-I voia Ia zrnăă, ci-I voia la DumnezeQ, zise Sărilă. Şi numai ce aude odată poc ! şi buzduganul se izbi in poartă, şi din poartă’n prag, dar Sărilă mi-1 opri cu piciorul şi-l zvlrli de opt mile de loc in urma zmăulul. A- tuncl zmăul oftă şi zise: «grea oaste la casa mea: duce-m’aş după buzdugan, flămîndu-s; duee-m'aş acasă, grea oaste la casa mea; da m’oltl duce după buzdugan, cum a fi. Dar clnd la mijlocul podului celui de aramă, Iaca începu calul a forăi. —Dhe cal, de cine te temi ? —Intăiă de tine, al doilea de Dumnezeu, şi al treilea 54 ŞEZĂTOAREA de cinele de Sărilă, care a venit pe mlndra lume ca să se lupte cu line; 11 zariîu vi ml-a crescut capul cit un ciubăr. —E hei, calului med. nu calcă prin meleagurile noastre piciorul duelul de Sarilă. —Nihiu, cine de zmău, cAs aici şi eâ, strigă Sărilă, e-şind de sub podul de aramă. —O vrei, îl Întrebă zrnăuJ, din luptă să ne luptăm, din puşcă să ne puşcăni, ori din trlntă să ne trlntira î — Hal la trlntă*. că-I mal dreapta. Şi a luat Sărită pe zmâti şi l-a trîntit pînă la glezne, a-pol zmăul pe Sărilâ l-a trîntit pînă la gbenunchl şi unde nu.ml-a luat Sărilălarăş pe zinăă şi l-a trîntit pînă la hrlO, şi I-u tăiai capul şi l-a zvirlit sub pod. Apoi Sărilâ s’a dus mal departe şi a nimerit la fata cea mal mare, şi l-a căinat şi ea, şi a zvirlit şi acolo buzduganul de opt mile de loc iu urma zmăulul, şi la podul de argint s’a luat la trlntă. cu zmăul, S'dfl luptat el cit s'uă luptat, dar nu s'aft putut dovedi. Văzînd Sărilă că nu-I de chip să-I facă teliul, a zis cătră zmău : —Măi zmăule, dacă lu eşti aşa de voinic, ştii cile lem-ne-s In pădurea asta drepte şi cile sLrîmbe ? —nu. răspunse.zmăul, căruia II era a scăpare de Sărilâ, da rn’olâ duce ş'oiă vedea. Şi s’a înfundat zmăul In pădure, Iar Sărilă s’a dus la fetele Împăratului şi lc-a luat pe toate şi a purces ca să le scoată pe lumea astă laită.— Ajunglnd la locul unde se coborlse el pe buricul pâmiululul, a găsit leagănul, a pus In el pe cele trei fete şi a clătinat frlnghia de care să ţinea leagănul. Fetele aă ajuns tefere pe lumea astalaltâ, Iar cel doi fra|I s’au sfătuit să piardă pe Sărilă, să dee drumu leagănului de pe la jumatatea drumului. După ce aă coborit Iar leagănul pe buricul pămîntulul, Sărilă, pentru ca să încerce credinţa fraţilor lui, a pus In el o piatră mare, şi a făcut sămu să-l rădice. Şi de odată numai ce hodorog! leagănul cu piatra jos. ŞEZĂTOAREA — El, clnilor ce ml-uţl fost ! da nici de asia n’olu muri eu, zise in gind Sărilă. Acuma ce să facă el ca să lasă In lumea albă ? Cum sa scape şi din asta ! Re cind sta el aşa mălinii şi pe gimlurl. aude numai cronc! cronc ! prin văzduh şi un coşcogea corb se lăsa spre ci- SArilA se lungeşte cu faţa'u sus şi se face mort. Corbul se pune pe pieptul lui, iar Sărilă ll şi inhalA bine şi-I zice: «măi corbule, dacă mă-I scoate pe ceea lume, Iţi dau drumu, Iar de nu, nu.» Corbul i-a inâptat ciocul în piept şi fii I fll ! s’a rădicai cu SArilă In sus. Re la o vreme a prins corbul a slăbi din putere, şi Sărilă şi-a tăiat din pulpa piciorului sting şi a dat corbului să mlntnce şi corbul l-a scos pe lumea asta lantâ. Sărilă s'u dus drept la tnftsa şi a aliat de la dlnsa că ta Imparatu este nuntă mare a celor două Fete mal mici cu fiti|il lui, cărora ll-a dat zestre jumătate de Impară |ie —Na, mumă, inelul ista, a zis Sărilă, şi le du şi dnxata la nuntă ta împărăţie, şi clnd 11 fi înaintea împăratului, să te învir|I înti’un picior şi sA-I arăţi inelul. Haha a făcui cum a învăţal-o feeloru-sAO, şi clnd a văzut fala cea mal mare inelul, a început a pllnge şi a spune împăratului că inelul acela l-a fost dat ea lui Sărilă. care le-a scăpat pe toate de la zmei, şi pe care ceilalţi fraţi a fi vrui sâ-1 omoare. împăratul a trimes un plăeş după Sărilă. şi 1-a dat pe fala cea mal mare de soţie şi jumătate de Împărăţie, a u-Imigat pe cellnlp doi fraţi, şi a făcut nuntă mare şi frumoasă, cum nu s'a mal văzut pe lume pănă atunci şi nici de atunci încoace. Şi efl Ineălicălfi pe o şea, şi vă spuselfi povestea aşa; Inrălicălu pe o lingurăscurtă, s’o bag în gura cuî nu m’ascultă. (Amili <)• Im un niuntti*n din Kjircâţii. jnd. Suceava). A. Gorovei 56 ŞEZĂTOAREA Chiuituri din ţara Oltului ÎN TRANSILVANIA 29. Clntă cucu pe pălau, numai trei zile mal am. trei zile ş*o săplămînă. ş’apoî săuătalo bună, c;\ ni¥o luat la număruş; pe inin'm'or duce la G4nj, de la Cluj la Bistriţ şi-ml rămîne mludruţa. 30. Zis-a mintlra cătră mine «mă mărit, te las pe line, că foarte mul|i m'aft cerut tu nici grijA n'al avut ; şi ni'am săturat acuma a-ţl mal crede ţie gluma, rn'al tnşâlat cu scrisori că cît de curînd tc’nsorl: ha eu nu, bădiţă bade, spune-mi dreptul cum se cade: de n’al voe dc’nsural nu-mi ţinea drumul legiit. 31. M’aş duce, că mulţi mă cer, insă după tine pier, şliCi că inorift de mă voi fi duce că ţ'a fost guriţa dulce 32 Mindră mlndrulija mea fă cum le'nvaţă firea, merg! după cine vo^tT numai să nu te căeştl. că eu răspuns uu-ţl pot da. Clînd oft mă voiu însura dorul ţi-1 făgăduesc că pe tine te iubesc, aşteaptă zile puţine de vrei să vii după miue. 33, Frunză verde de răchite mlndra vrea să să mările; măiite-se cu Dumnezeu că tot el l-a părea rău. şi eu alta-ml voiu găsi car’cu credinţă va fi. 34. Bade. pentru ochii tăi, m’au urît părinţii mei; hâde pentru dumniala rri’a urît şi măicuţa : ta fintină nu mă inînă, Iii pirlaz nu-mi dă regaz caută badeo să te las. 35. Lasă-mă mlndruţo zău că |ie l-a părea rău, că-î şedea cu ziua’n prag cu fi rujul tras Iu ac, nici vel coase, nici ini nea, ci-i phnge şi suspina după mine te-î uita doar mă-1 vedea undeva, ori pe mine ori urmuţa şi t-a rupe inimuţa. 57 ŞEZĂTOAREA 86. Foicică lemn uscat, astă seară pe'nsărat badeo mi le-am aşteptai cu cina şi cu lumina. Dac’am văzul că nu vii pus-am donil căpătiio şi urltul aşternut, cu dragul m’ain coperil. Cînd era la miez de noapte ml-am visat un vis de moarte: năfrămuţn la cea noadă am visat-o ruplă’n doauă. Dar bădiţa ce grăia şi la mîndra răspundea : Floricea crescută’n roauă. min|i, că nu e ruptâ’n doauă. Avrig. da-î ruptă inima ta, gindeştl că nu te-oîu lua. 37. Mîndră mindruliţa mea, eu atuncia te-olă lua cind mie mi-i număra Iarba de pe doauă lunci şi banii de pe doi junei, frunzele de pe doî pomi şi banii de pe doi jiol, părul de la do! voinici, bani de pe doauă juninel ; dar atunci să-mi vie jeleT^ floricica mlndri mele, ş atunci In doauă voiăsta: lua-te-voîă, miiulro, sau ba. Nichita Spîrlea. JOACA BĂEŢILOR DIN SATUL DRACENI (Suceava) Intîlnindu-se mai mulţi copil din sat, pe la casele unor părinţi şi mal cu sama pe cîmp, unde păstoresc vitele, îş! petrec timpul cu mal multe joace.— Iată cîteva din ele: I. Dc-a pirta-găia. Aflîndu-se o ceată mârişoară de copil, se aleg doi din cel mal volnici; unul cloşcă şi altul moşneag (care-î uliul rîpitor). De la spatele cloştei în urmă se înşiră copiii (numiţi pui) tot unul la spatele celui alt, ţinînd fie-care cu mînile de cingâtoarea celui de ’naintea sa. Moşneagul se aşează jos. tot scociorînd cu un beţişor in pămînt. 58 ŞEZĂTOAREA Cloşca cu pul începe a se invirti împrejurul moşneagului. Încunjurîndu-l de doauă, trei ori cu lanţul întreg de copii, zice: De trei orî cu puii mei, ce faci moşule-acole ? Fac o gropiţă. După fie-care răspuns tot îl încunjură înainte de cîte-va orî şi-î tot întreabă : De ti el orî cu puii mei, da cu gropiţa ceai să faci?— Am să fac foc.—-De trei orî cu puii mei, da cu focu ce ai se faci?— Am să pun o oală la foc. De_trei ori cu puii mei, da cu oala ceai să faci :— Am să pun apă.- De trei ori cu puii mei, da cu apa ce ai se faci ?— Să spăl puşca.— De trei orî cu puii mei, da cu apa de pe puşcă ce ai să faci ?— Cu apa de pe puşcă am să spăl poliţa.— De trei orî cu puii mei, da cu apa de pe poliţă ce ai să fac! ?— Am se opăresc un puiu de a tăi.— Cloşca zice : Ba de a tăi! Moşneagu Ba de a tăi ! şi se scoală. Moşneagu dă beţişoru din mînă cloştei care, împreună cu puii ei, stupeşte beţişoru. întreabă cloşca pe moşneag : «Din cotro ţi-o cumpărat mă-ta ciubote?» El arată ’ncotrova. Cloşca svîrle băţu şi moşneagu se duce la băţ, unde stă şi se scarpină in cap. Cloşca cu puii se pun jos şi încep a scociorî cu degetele pe jos. Moşneagu se întoarce răpe-zindu-se spre pui şi strigînd tare : cîr, cîr, cîr ! Cloşca cu puii iute se scoală, formînd şiragul de’nain-te începe : clon, clon, clon ! Moşneagu se răpede spre pui. Cloşca-i aţine calea. Tot astfel se luptă amîndoi. Cînd a putut, din rotirea lor, să-î prindă un puiu, îl Ia ca pradă, îl tiînteşte jos şi se face ad mînca cu gura. Cloşca şi puii sar pe moşneag. îl ciupesc cu mînile lor, scoţind din piepturi un zgomot puternic de cîr, cîr, ce nu încetează pîn nu s’aQ desfăcut cu toţii, cu faţa ’nferbîntată de atîta luptă şi rîs. ___________________ŞEZĂTOAREA 59 II. De-a pir os iei le. Un copil înfinge un beţişor în pămint (numit pirostel) şi se culcă lîngă el. închide ochii şi se face a dormi. Unul din copil ce stau înşiraţi cu faţa’n spre cel de jos, se duce tiptil, fură pirosteile. Să'^jntoarce la locul săQ din şirag, înfinge beţişoru liijgâ el. Nu mult şi se scoală stâpînu. Se duce pe la fie care de-1 întreabă: N’aî văzut piiosteile mele ? Fie-care spune : nu. Se opreşte în dreptu celui vinovat şi-l eice : da eă le văd sub vatră Acelea-s a mele.— Ba-s a mele.— Stăpînu îl şi înhaţă/ zicîndu-î: hai la închisoare î— II duce de-o parte, îl lasă de stă cît-va timp şi apoi îl dă drumu. III. De a unlu. Se pun cîţi-va in rînd, umăr la umăr, cu feţele în spre un băţ mare, înfipt în pămînt la o distanţă de şepte paşi înaintea lor. Fie-care ţine cîte un băţ in mină. Aşa în rind, fie-care cu băţul său, îşi sapă în pămînt cîte o gropiţă (numită babă). Lutul sapat (numii untul), îl pun alăturea cu gropiţa. După acea se apuc de asvîrlit pe rînd cu beţele în băţul înfipt înaintea lor. De la cel care n'a putut păli. pin ce'şl aduce băţul înapoi, toţi sapă din baba Iul şi duc ţerna pe la babele lor, pe care şi le astup cu cît au adus şi cu cît mai aveau săpat de’nainte. Groapa acelui din care a sapat, a rămas atît de mare că nu-I cu ee a o împle. Toţi vin Ia acesta, îl iaă de mînî şi picioare, îl trîntesc în groapă zicîr.d că bat untu, pînâ se'n-dură eî de-I lasă. IV. De-a vornicii, Toţi aleg pe un vornic şi-I dau un băţ în mină. El svîrle băţu ’n sus. Ceilalţi svîrl cu beţele să-l pălească I) I) Aceuta ■ <3a preferinţă joaca fetelor. ŞEZĂTOAREA 60 pe al luî din zbor. De cîte ori a căzut jos băţul Iul, fără să fie atins de cele alte, zice că a făcut atîţa ani de slujbă. Care a putut păli băţu vornicului, din azvîrlite, întră el vornic. V. De-a impar atu Doi băeţî să prind de fnînă, ţinînd puternic. Unul se duce departe şi stă in faţa cestor doi. Aceştia îl întreabă: ce vrai Înălţate împărate? Batae ! In fuga mare să râpede groznic peste minele lor. Dacă le-a putut desprinde, zice că i-a ramas. VI. De-a dracu Se aleg doi băeţî mal voinici, unul numit Dumnezeu şi altul dracu. Mai mulţi se aşează jos unul lîngâ altul, cu picioarale înainte, ţinînd mînile pe braţe, cu palmele alăturate una de alta. Dumnezeu îmblă cu un beţişor în mînă pe de’naintea fie căruia şi-I lasă în palmele unuia. în acest timp dracu stă mai în colo, cu dosu spre ei, fără a se uita în urmă.— Dumnezeu îl strigă : * haide drace !» Dracu vine şi chiteşte cam la care-ar fi. Dacă nimereşte dintr-o dată pe acel cu beţişoru'n palme, îl la în partea lui. Dacă n'a gîcit, acel cu beţişor" trece’n partea Iui DumnezeO. Iar se duce de o parte dracu, de unde-1 chiamă Dumnezeu spre a găsi din nou beţişoru. Cu rîndueahi aceasta, se rădică pe rînd toţi de jos. iormind doauă cete, una'n partea dracului şi alta a lui Dumnezeu. Atunci se caută un băţ tare, de care prinde Dumnezeu şi dracu, câpiteniile celor doauă cete. Fie care câpitenie are înşiraţi de la spate'n urmă pe toţi ai săi, ţinînd fie-care cuprins cu braţele mijlocul celui de ’naintea sa. Amîndoauâ cetele smuncesc puternic una de la alta pînâ cînd râmîne una cu băţul în mînă. In timpul acestor lupte, se întîmplă să mai cadă şi pe jos. Ceata cea mai tare tîrîe în toate părţile pe cea căzută, pînălasâ de băţ, râminînd învinsă. Bl ŞEZĂTOAREA VII. De-a âostănica Se aşează mal mulţT copii jos, in rind unul la spatele altuia. Celui din frunte i se zice mătuşă. Unul ia un băţ mal lung, îl pune în briu şi altul scurt pe care îl tot suceşte între degete, imitînd torsul din furcă. Acesta se face că vine de ’ncotrova la ceşti de jos şi zice : Mâtuşâi, m o minat mama să-mi dai un bostănel.— Der-abea am arat. Se duce într’o parte şi iar vine. —M-o minat mama să'mî dai un bostănel.— De-abea am grapat — După fie-care răspuns se duce şi iar vine de cere un bostănel. în atîtea rindurî i! răspunde mătuşa : de abea au răsărit, de abea-s ca nucele ; de abea-s ca un măr ; de abea-s în lapte ; îs copţi, da nu bine. In fine îi dă zicîndu-I: amu-s copţi, du-te şi-ţi alege. Se duce şi caută pe care-I copt, tot ciocănind cu degetul în cap pe fie-care A luat pe unul, l-a dus pîn mai încolo, l-a lasat şi vine după altul de cere.— M-o minat mama să-mi dai un bostănel.— Da cu acela ce al făcut?—L-am pus pe o pQ; Jicioară şi'l-o mîncat o ploşnicloară.— îi mai dă unu, tot după regula'ntăl. Iar vine.-Da cu acela ceai făcut?— L-am pus pe o muche şi l-o mîncat un păduche.— Tot cu acea regulă îl mal dă unu. Tar vine, Iar îl întreabă. Răspunde: L-am pus pe o poarţă şi l-o mîncat o haltă moartă.— Mal vine încă o dată. La întrebare, răspunde : l-am pus pe horn şi l-o mîncat Simion.—Acum îi 2ice să şi-î Ia pe toţi. — iîi Ia şi-I duce la ceilalţi. Mal vine încă o dată şi zice: M’o trimes mama să mergi pînâ la noi ! Mătuşa-i zice: azi îl serbâtoare, la ce torc! ?-- El îşi stupeşte furca şi-o lasă jos.— Aşi merge, da mă tem de cînl.— Hai, că te-olu apara eu. Mătuşa pleacă şi gîrbovă să sprijină in un baf. Hăeţil ce fusese luaţi ca bostănel, se închipuesc cîni, sar la baba şi o trîntesc jos. Cel care purtase furca, strigă: ţibă, ţibâ, hil de acole. Apoi scoate baba de Ia cînl şi aşa s'a terminat joaca. 62 ŞEZĂTOAREA VIII. De-a drac un cînepă Mai mulţi copii se pun roată, unul lîngă altul pe picioare. Unul numit dracu, se ascunde în mijlocul lor. Altul numit Dumnezeu, pe din afară îmblă pe la spatele roţeî de jur în prejur, tot întrebînd «n’aţî văzut pe dracul* Cei din roată rădic cîte un picior şi zic: poate aista-!.* De la o vreme ese dracu din cînepă (din mijloc). Dumnezeu dă fugă după el. Dacă-I“ prinde pînă a nu se ascunde din nou în cînepă, întră el drac Aşa. se continuă şi cu alţii. IX. De-a mingea (de-a kapuca, de-a poarca). Mingea se face din petici cusute la un Ioc şi mal cu samă din j-ăru vitelor cînd năpîrlesc primăvara. Din păr se Tace ast-fel : După ce au smult păru, îl scarmână in mint, formează mai multe pale (pături). Pătura întăl o ia din o marginâ şi o învălătuceşte formînd un mic boţişor Pe boţişor îl moae în apă şi apoi îl tot stringe în palme, aşa fel că se mai strînge lipindu-se mai bine perii unii de alţii. După aceasta, învăle beţişorul în altă pătură pe care o lipeşte iar cu acea regulă. Aşa fel alipeşte mai multe pături una peste alta, făcînd cît de mare vrea pe acel boţ numit minge. Joaca cu mingea este de mai multe feluri : cucut puri-cile, (icu în pafrit% în şese şi in opt. Mingea se poate juca şi de unu singur, dar mai cu baz cînd sînt mai mulţi Unul singur poate să se joace de-a cucu ; svîrle min-gea'n sus puternic şi tot el aleargă de s'aţine cu minele şi-o prinde. Mai mulţi se joacă de-a cucu ast-fel : Unul ia un băţ in mina dreapta şi cu stînga aruncă mingea înaintea sa, cam în sus. Iute o şi loveşte cu băţul, de zboară în sus. Cei alţi se aţin cu mînile în prejurul lui. Care-Î mai ghibaciu şi-o prinde, întră la batae de o loveşte. 63 ŞEZĂTOAREA b) De-a puricile Se face o gropiţă in pămiut, pe malul căreia se pune o plalră sau un băţ gros. Să la n lupăţică pe care opune cu un capăt In gropiţă şi cu mijlocu pe piatra de pe margine. Iu gropiţă peste capătul lopaţelel se pnue mingea. Unul trîn-teştccu un b *ţ peste capătul de sus a lopâţelei. Celalt capăt a lopăţelel îudată a aruucat mingea în sus. Toţlse aţin. Care a prins-o, în trăi a batae. Şi aşa mat departe de cîte ori vroesc. c) Ţtcu n patru Sc fac pal ru gropiţe in pâminL. Doauă într’o parte, la distanţă una de alta de un pas (în uimă). La depărtare de 11 —12 paşi, se fac alte doauă, departe de un pas una in urma celeilalte. Doi îşi iau beţele in mină, niaî cu osebire stăpînul ciingei şi cu tovarăşul său, şi întră la ba-lae. Aceşti doi se aşează faţă’n faţă, cu piciorul drept lu gropifa (baba\ de'nainte. Ceilalţi doi, cite unul la spatele lie-căruia, stind în prijrna babelor de ’udărăt. Unul din cel de Ia spate aruncă mingea la cel-alt. Cel cu băţu din culca ei, dă sa o loviască. Dacă a putut-o lovi şi a aruncat-o departe, de regulă Lrebue să meargă unul la altul şi se loviască o dată beţele unul de altul ; după cum zic : (ir. Dacă mingea n’a fost aruncată pe departe şi u’aă «ă dea ţie, răinin datori ca de atltea ori să loviască beţele de cite ori au lovit mingea. Insă pînă acum nu erau nbligaţi să stea numai de cît la ţie, adică cu câlcăiul pi-• îorului in baba de ’nainte. Acum le poroncesc ceî din urmă : «mă î eşiţi la ţie.» aşa ca să le vie lor bine de pus mingea în baba din urmă, cînd i-au scos pe aceşti dnl de la batae şi intră ei, râmlnnd cei alţi Ia poreărit (alergat). Cînd mingea îi aruncata departe, din lovitura bălului. cel de la porcării înspre care a venit mingea, aleargă după ea. 0 Ia râpede. Dacă crede că-i vine mal Lndă-mliiă, dă fuga şi pune miugea’n babă pin a nu ti sosit cel de la batae să fi pus piciorul. Dacă nu, o răpede la cel alt. care o prinde şi caută să o pue din colo in babă. 64 ŞEZĂTOAREA Aceşti doi de la porcărealâ (alergat) scot de la batae pe ceilalţi, In doauă feluri: sau cind mingea a fost lovită şi a luat-o unul dc-a pus-o in baba din urmă pîn a nu fi apucat a puue piciorul cel de la batae, sad clnd a prins mingea din (ic. Din fie se poate prinde mingea cind aruncata de la unul, ccl ce se aţine o atinge puţin (iiuinindu-se că a ţicnit-o,) aşa că nu i-a putui inpedica mersul. Cel de la spate, de o poate prinde, Intră cu tovarăşul lui la batae. Cel doi, cămin la-porcărealâ. d) Jicu'n şese, îl tot ca cel în patru, cu osebire că acum au opt babe. Pe lingă' rindul intăî de babe (gropiţi) ca la ţicu’n patru, se mal alătură alte patru Rîndul Intăl de gropiţi trebue să fie depărtat de rîndul al doilea atîta ca să nu să pălească cu beţele cel doi băeţl cari stad umăr la umăr, In faţa celorlalţi doi asemenea aşezaţi. La joaca aceasta întră patru la batae şi doi la porcă-reală, cile unul la spatele celor doi de la batae. Unul din ceşti de la porcărealâ asvîrle mingea la cel alt printre aceste doauă rîndurl, cum sc zice: o dă prin beţe. Ce! doi din faţa celui de la porcăreală, care se aţine s’o prindă, daă cu beţele s‘o lovîască. In baba cui poate pune mingea, sau din ţicul cui o poate prinde, acela dinpreună cu pare-chea sini scoşi la porcărealâ. Locul lor li-1 la cei cari-I por-călise pinâ acum. e) Jicun opl este ca cel in şese, cu osebire că s*a mal adaos o păreehe la porcărealâ. Aceştia slut de ajutor celor doi cari stau la spatele celor de prin babe. Ei staO pe departe, păzind mingea, să o prindă din ţîc sau s'alerge in cotro a căzut şi luind-o cu luţală, o asvîrle celui de ’naintea sa care să sileşte să o pue în una din babele celor doi la a căror spate stă. Regula de a-I scoate de la batae îl ca mal înainte, deosebit că acuma es afară tuspatru, cu toate că acuma a prius ţicu sau a pus mingea’n babă numa la unu. S MIHAILESCU ŞEZĂTOAREA 215. Să nu răsădeşti brad, câcî cînd rădăcina luî va fi cît capu tău, vei muri. 2 16. înapoi noaptea şi’n fintînă părăsită, să nu te uiţi, că nu-I bine. 217. Cind fumul se sue drept in sus, ori Ia direcţia nordică, vremea seva îndrepta: dacă se împrăştie şi cade jos, va vremui. 218. Cind brazii fac cucuruzi mulţ! şi ese de pe ci un praf galben numit tuanăy va fi îmbelşugare în toate. 219. Cînd salbătăciur.ele întră în saţ,__nu-î bine. 220. De omu roş, spîn şi însemnat (chior, ciunt etc.) să te fereşti că-i buclucaş. 221. Cînd se cunună doi tineri se observă luminările nanilor ; dacă luminarea unuia e mai trecută ca a celuia lalt. e semn câ unul va muri înaintea celui lalt mal degrabă. 222 De se trag clopotele în ziua de. paşti toată ziua, roadele pâmîntuluî se vor face bine. 223. Cînd te mmincâ urechile are să se strice vremea. 224. Cind cade o stea de pe cer, a murit un om. 225. Cînd se cutremură pamîntul, Dumne^eQ se uită la e! şi el de frică tremură. 226. Cînd peştii pe care stă pămîntul poartă cozile, el se cutremură. 227. Cind mînînci roade noi să zic!, «roadă noauă în gură veche.> 228. Cînd ţarca (coţofana) bate (cîrie ori strigă), îp vor veni musafiri prietini. 229. Cînd copiii rîd prin somn. văd pe Dumnezeii ori pe Maica D-luî. 230. Cînd copii! pîîng prin somr., să Ie zici: «lupşor, lupşor» şi să le faci sâmnu cruce!. 231. Cînd tinerii însurăţel pornesc după zestrea cele-o făgăduesc părinţii, nu-i bine să se’ntoarcă. ŞEZĂTOAREA 66 232. Cine moare în săptămîna luminată (septămînă înviere!) merge în raiu, căci raiul n'are porţi atunci. 233. In cefe trei zile ale invierei ard în văzduh trei candele mari ce nu le vede nimeni. 234. Visurile în spre Duminică nu se izbîndesc. 235* Cind strănuţi e a bine şi ceea ce glndeşti atunci se va izbîndi. 236 Cînd sînt vremi grele (vînturi mari, pohoae) s’a înecat ori s'a spînzurat cine-va 237. Să nu te uiţi prin sită că faci bube. 238. Să nu pul sîta pe cap că faci chelbe. 239. Cînd împrumuţi sîta de la cine-va, cînd o duci a-farâ s’o acoperi, că alt-fel îţi mînîncă dihăniile (lupii) vitele. 240. Cînd e ceaţă mare pe păduri, se va strica vremea 241. Cînd găina cîrcîe, are să se ouă. 242. Cînd cucoşii cîntă în una, se va schimba vremea 243. Foc peste foc să nu pui că-i păcât. 244. Cojile de ouă de la găinele ce scot pui să le dai afară toate o dată, nu pe rînd. 245. Cu mătura să nu baţi pe nimene. 246. Sara prin casă nu să mătură. 247. Cînd coci oti în spuză (cenuşă ferbinte) să nu-1 acoperi de tot, că se înăduşă puii în găoci. 248. Cînd dă laptele în foc, să pui apă peste el, căci să spuzesc ţîţele vacel. 449. Banul de găsit să-l strîngi câ-i cu noroc. 250 Cînd torni cui-va vin ori rachiu în pahar, nu-i bine. 251. Cînd uiţi lingura in oală sara, noaptea nu poţi dormi. 252 Cînd vine uliu la pui, să zvîrlî în el cu o mătură părăsită. 253. Locul oalei cind o iei de la foc să-l astupi, că alt-fel la moarte rămîi cu gura cascată. 254. Cînd femeea înţarcâ copilul, să îmbrace o cămeşă cu gura la spate şi să zică : -Cum am întors cămeşa, aşa să se întoarcă G, de la ţîţă. ŞEZĂTOAREA 67 255. Cînd înţercl copilul să cocî un ou Sîmbătă dimineaţa. să-l puf în gunoi după uşă, să Iei (copilul, să-l pul aproape de gunoi aşa că el să vadă oul spre a-1 lua şi sa zici: «Cum a uitat găina oul, aşa să uite V. ţîţa.» Oul în urmă se curăţă de coajă şi se dă copilului să-l mîrunce. 256. Cînd cucu cîntă apro pe de casă şi e un bolnav în ea. acela va muri. I Z57. Cînd dai puii mici afară să-î pul în poală, să eşî afară cu ochii închişi, şi puindu-I în ogradă să zici: Cum nu văd eu amu, aşa să nu vadă cioara puii. 258. Cînd pul cloşca la clocit, s’o invîrţî de trei ori pe Iîngâ stilpu! hornului şi sâ zici; «Cum şede stîlpu aici, aşa să şezi tu pe ouă. 259. Cînd paserile se izbesc Iarna in fereşti sati se vîrâ prin şuri, are se vremuească. 260. Cînd ai noiţe pe unghii, al să te înoeştl cu ceva. 261. Cînd moare cine-va într'o casă, nu se mătură nici nu se scutură casa pînă ce nu esă mortul din casă. M. Lupescu. TDpa Uimi ‘itoass Intr'un sat se afla un popă aşa de harnic şi evlavios, încît gîndurile îl munciau toată noaptea, şi somnul nu se mal prindea de el. Cînd aţipia cîte o leacă, i se părea că aude tocind ; iute săria ca speriat, şi se îmbrăca repede ca un soldat, apoi pleca la cîntăreţî, îl scula şi pe el, se duceau la biserică, se apucau de tocat, de tras clopotele, şi apoi pe citit, cu toate că noaptea nu era mei jumătate. Pe bieţii cîntâieţi îl luase gîndurile, şi Ie venla să-şi ee lumea în cap, mai nu mai aveau parte de somn. Văzînd că nu o pot scoate la capăt cu popa, se sfatuiră a-I găt 68 ŞEZĂTOAREA ___________ _ o najnă spre a-1 dizbăra de acest obiceiu. Deci cum era aproape de crăciun, un cîntăreţ avea un porc bun, bine hrănit, dar pe care hotărise a nu-1 tăia în ajun. In spre ziua de Crăciun, ştiind că popa are să se scoale mat de dimineaţă de cit altă data, cîntâreţul se sculă mai înainte, şi cu amăgele dusă porcul în biserică. încue uşa şi puse cheia la locul ştiut. Nu trecu mult şi popa veni Ia cînta-care nu era departe de biserică, strigă Ia fereasta să se scoale, căci e atuă, şi au întârziat cu tocatul şi cetitul. Du-te înainte, zisă cîntâreţul fâcîndu-se somnoros, că vin şi eO acuşT îndată. Ajungînd popa Ia biserică, deschide uşa pridvorului. Porcul auzind zgomot, îşi făcu spaimă şi in-cepu a da fuga în dreapta şi in stînga prin biserică. Cînd ajunge popa la uşa bisericei şi pune cheia în broasca uşeî, porcul stă în loc, rădică nasul în sus şi aşteaptă unde are să se de?chidă, ca să poată eşi afară ; cînd popa deschide uşa, porcul să ră'pede, ţîşneşte printre picioarele popii, ia şi pe popă călare, şi nabusna afară ; popa cu o mînă să ţinea de coama porcului, iar cu cu cealaltă facea mereG Ia cruci. Prin ograda bisericei, popa câlăreţu să întîlneşte cu dascălul, care venia să toace, şi din fugă îl strigă : «Dascăle ! Dascale, du-te şi-ţi cată de tocat, că pe mine de acu dracul m’a luat.» Porcul fugind, ajunge la cocină şi trînteşte şi pe popă la hodină. Apoi să aşează cu cei-ianţi sfidează la sfidează, zicînd în limba lor : de acuma cu toţii pănă dimineaţă. Barim să se mai scoale popa aşa de dimineaţă. Perierii (Tutova) G. Popescu ŞEZĂTOAREA 69 Medicina populară XXIX. ROHII (roiîl). Robiile sint oişte bube ce esă pe faţa şi capul copilului cînd e de 3—5 lunî. Ele durează mullă vreme. Bubele acestea se lăţesc, fac punoIG şi produc o mînc&rime ne mal pomenită. Minele băetulul trebue legate ca să nu se zglrie, căci fntr'atit se scarpină, in cît îşi poate face numai o rană. Rofiile slnt produse de necurăţeniile mamei. Femeea îugrecată calcă în ceva. nu-şl grijeşte trupul sau vede oameni cu bube şi nu-şî aduce aminte ; toate aceste ar fi cauzele rohiilor. Rohiile nu se trec prin descîntece, că nu-s. Ele se tămădue cu timpul prin aplicarea diferitelor doftorii băbeşti; intre altele mul Le Iată cîteva : se unge rana cu unt de ou. care se capătă priu arderea unui gălbănuş de ou în luminarea aprinsă; prin spălarea cu oblojele de frunze şi scoarţă de nuc, sovirf, cimbrişor, scoarţă de arin şi smicele de măr dulce, cum şi prin ungerea cu dohot, care se capătă din arderea cojeî de mesteacăn!. Rohiile se trec greti; ele chinuesc copilul vreme lungă. E bine să nu închizi rânele. Muî|I copil sufer de rohil care, de n’aş greşi, slut efectul boalclor sifilitice, XXX. ORBUL GAINELOR Orbul găiuelor e o boală de ocnl; ea face pe om a nu putea vedea noaptea. îndată ce soarele apune, îndată ce găinele se culcă, omul prins de astă boală nu mal vede. Orbul gâinelor n’are leac ; trece de multe ori cu vremea, insă cele mal de multe ori râmîne nevindecat, insotind pe om pînă la moarte, cind scapă de el şi devine cu totul orb ca şi pietrele. Boala aceasta apucă pe om între 20—r>0 ani. 70 ŞEZĂTOAREA XXXI RÎEA. Rîea e o boală foarte cunoscută în popor. De ea te ulipii Imprumutîud cuî-va ciubărul de cămeşi, Imbraclndu-te cu haina rîîosulul, ele. Rîea e de 2 soiuri : rxe curată şi rîea câprcască. Rica căprească e cea mal rea; greu te cu-ră(i de ea, de unde şi proverbul : «nu scapi de el ca de rîe.» Sîut multe leacurile întrebuinţate contra rleî. Untul de oae rinced (iăte şi stricat), praful de puşcă pisat, a-amestecate la un loc, scapă de multe ori pe bolnavi. Le-şia de clueâlel şi doftoriile dc la spiţerie, lucă-s bune. De descîntece rlea nu ştie. Necurăţenia şi contactul cu vitele rîloase, pare a fi isvorul de unde se propagă rîea, care de multe ori, In popor, devine epidemică. XXXII. NEGEI. # Negeii sint nişte umflături mici şi tari ce se fac pe minele ori faţa omului. El nu aduc nici o durere, dar desfigurează fata celor ce-I poarlă, căci uuia din el cresc mari. De negel te umpli, ori îl poţi capata din apa ce esă din broaştele buboase cînd le Iei In inînă. De negel scapi une ori greă. alte ori uşor dc tot. Legi negelul cu şuviţe de păr din cap, porţi legătura trei zile, şi negelu cade. Legătura aceasta se face cînd luna e pe sfirşile. Dacă nu scapi cu asta, apoi cauţi grăunţe de popuşol ce cad din saci cînd ii duci la moară ca să macini, Iei trei grăunţe de-acele. le mesteci in gură dimineaţă, te ungi, cu acele grăuuţe sfaramate, pe negel, şi nici nu ştii cînd scapi dc eî. Uneori poţi lua o aţă, faci pe ea atîtea noduri c!|I negel al, pul aţa In pâmint, şi cînd ea va putrezi, negel nu vel mal avea- T" ŞEZĂTOAREA 71 XXXIII. SOLOMÎZDRELE. Salamandrele, acel soiu de şopîrle molatice şi vargate uue ori cu galbăn şi negru, poporul le cunoaşte sub numele de solomîzdre. De ele poporul are un fel de sleală, de dispreţ, căci se spune că duşmanul ţi le poate da în mîncare, ca să te omoare. Poporul crede că ele se înmulţesc lesne de tot şi se puizesc chiar din cenuşa unei solomîzdre arsă’n foc. Duşmanul ce ar voi să te nenorocească cu solomîzdre, caută o asemenea lighioae, o arde în foc şi cenuşa o pune in rachiu, Prefăclndu-se că se împacă cu tine, te cinteşle din rachiul dres cu cenuşa de solomîzdre. Cum aî băut acea cenuşă, peste cite-va zile solo-mizdrelc se nasc, şi omul îucepe a se umila la pintece, a se îngălbeni, a se simţi slab, a avea o înlncârime la inimă (stomah) şi iucetul cu încetul se trece, se prăpădeşte şi moare. De solomîzdre cu greu poţi scapa. Cele mai de multe ori boala aceasta se sfîrşeşte cu moartea. Numai dacă Iei ceva să le verşi, pot! scapa de moarte. De descintece ele nu vroesc se ştie. XXXIV. GUŞA Guşa uu e atlt o boală, cît o diformitate a grumazului omenesc ; pe uniîa insă guşele ii dor de multe ori. De guşă te umpli. In unele ape se găseşte un fel de rimă subţire ca un fir de păr, de-abca o zăreşti în pahar ; deal băut una din acele vietăţi, guşa e gata. Contra guşel sînt multe leacuri şi descintece.— Cînd popa toacă la biserică, Sîmbătă sara, îa un ac, împunge uşor guşa şi zi dc 11 ori Popa toacă, guşa saeă. Cînd vezi vara curcubăul bînd apă din plrăii, dă-te de trei ori peste cap şi zi : Curcubău, de unde bel ? Bea din guşa mea- 72 ŞEZĂTOAREA Io Vinerea sacă, Vinerea dinaintea Paştelor, înainte dea răsări soarele, la apă neîncepută, spală-te pe guşă, şi vel scapa de ea. Clnd te duci la desgropări de oameni morţi, Ia un ciolan, loveşte guşa de trei ori şi zi : «Cum a putrezit şi a scăzut omul ista, aşa să sca/I şi tu.» De guşă slut şi des-clntece De guşă pop scapa şi aşa : Iei burete de tîrg, faci o lulea de ciucălâu, pul iu ea burete şi cărbune şi fumezi buretele ca tutunul : fumul ii tragi in gll, iar scrumul, cenuşa ce esă din arderea bOVetuluî, se amestecă cu rachiu, se descintă şi-l bei. Tratamentul acesta se face la sfirşi-tul lunel, in trei sfîrşiluil unul după altul, şi scăpl de guşă. (Va urma) M. Lupescu. Zicătorî şi porecle Cind zice că nu-î va da ajutor: te-oîti laşa eu să te baţi ca apa de maluri, să te păleşti cu capu de toţi păreţi!; H vedea tu ziua Domnului. Celui care să aibă previdere : la sama să nu te Îneci ca (iganu la mal. Celui care minineă şi bea multe teluri de-o-dată : toarnă ca in budălul ţiganului. Celui beţiv : face gltul leică şi piatecele balercă. Celui harnic, iute la treabă : ii cum îl focu ; îi cum îl chiperiu. —Acestea sc mal întrebuinţară şi pentru cel ambiţios. Care vorheşte curgător şi la locu Iul. : toarce, nu altă. Celui care ştie a-şl da răspunsurile cuvenite: nu i-a tors nime pe limbă. Celui care ar vrea să-şf facă Interesele şi să nu-1 coste: ar vrea să fie şi cu curechiul uns şi cu slănina’n pod. Celui care doarme greii: poţi să tai lemne la capul lui. 73 ŞEZĂTOAREA Ca să rida de cel ce merge calare în timpu friguros al a) ernel: U mal trebue ş’o căpăţinâ de curechiu in mină. (cind degeră picioarele sau minele, le invălesc iu curechiu verde). Vinovatului care tace la acuzările făcute: tace ca por-cu’n popuşol. Care nu-şT dă pe faţă iuima (săcretele): îl cărbune potolit (acoperit). Că pin ce nu păţeşte nu se ’uvaţă minte : pin nu te păleşti cu capu de pragu de sus, nu vezi pe cel de jos. Slugci pe mina căreia li averea slăpiuulul: ce-i trece printre degete, dă şi stăpinului. Care nu-i statornic şi nu-şl are regulată poziţia lui: derbedeu, om fără eăpătăO. I se mal zice : n*al nici casă, Dicl copii, eşti om fără câpătîi. Omului cu corpu greoiu. desfigurat: dubas scli’nav, bor-foî (de la bor jur r. lucruri din casă, perini, oghial lăicere). Celui de care-I luat in rîs : nu mă lua la vafe; nu mă lua peste picior. Cărui 11 loveşte cu vorba pe de departe: asvîrll cu cliiutra ’n şatră. Ca se spue că a dojenit pe cine-va : i-am bătut eu ob-razu, i-am tras un ibrişin pe la nas, i-am dat un bobir-nac bun. Ca să arăte că a concurat pe altu sau l-a răpus cu vorân: i-am luat eu apa de la moară. Ca să arăte că pricepe pe cel viclean: vrei să mă dud la apă de căpăstru ? vrei să’mi pul funia’n coarne? Cind îl atinge cu ceva in vorbire: nu mă calea pe picior. Şi se mal zice: nu mă calea pe picior, că eu ştiu de ce ţi-i dor (mai cu samă între sexele contrare). Ca să urâte că nu se poate ceva: nu se poate cum nu sînt eu popă ; nu se poate, ca de moarte. Cind nu-i convine ceva să facă : doar nu-s tuns nici ras pe cap. Cind ii dă de grijă să nu-î facă luşinea : să nu-mi pui opinca*u obraz. 74 ŞEZĂTOAREA Că nu-I trebuc mită, sau să fie prins cu ceva : vrei să-mi pul betciugu 'n nas ? Celuî ce-1 acuză : vrei să-mî pul juvă[u ’n gît! Spro a arata că a făcut după capu IuT: a făcut după cum i-a trăsnit prin bostanu lui cel sec. Se uu spue secretu: nu cumva să te muşte şerpclc de limbă. Gospodăria în care femeea face lotul: la casa acea cîntă găina, găina nu cucoşu. Ca să arăte că se va mai deştepta : s’a mai ciopli. Că nu-î deştept: îi cioplit mima din bardă. Îî om cu avere: are sâti la rărunchi. Cînd spune că nu mai găseşte ce-a perdut: dă-i colac şi luminare. Cînd spune că-î slab : ii gras ca cobza : parcă-i o dlimbă ; îi uscat cum II coarna ; parcă-I scripeă ; D cu gîtul ca tortul. Care a păjit o ruşine : parcă-i un cine plouat ; a eşit cu coada ’ litre vine; a pus nasu ’n pămlnt. Desvinovălirea copiilor: ai mai văzut v’un băiet cuminte şi babă frumoasă? Că uu se poate moarte fără a-î se atribui o cauză: se mai poate moarte fără pricină şi nuntă fără minciună ? Că s’a spăriat tare : mi-a sării inima din Ioc. Celui care nu face ce i se porunceşte : ii spui şi el face ureciiea toacă. Cum că ştie multe : ştie şi toaca’n ceriu. Că nu mai vede ce a înprumutat : îi videa la puntea raiului. Că celuî bogat i se fac hatirurî: la cel bogal, merge şi dracul cu colaci. Cărui [ine minie: tare-i rinzos la inimă. Cînd i-a ocărit: a dracului i-am mai pleflurit, (de la pleaftura ferarulul) i-o brufluit, (de la lutu moale ce aruncă zidarul pc părete) de nu făcea doauă parale. Câ-î pătruns de scîrbâ: m'o fript la inimă uu altă; mî-a ars inima. ŞEZĂTOAREA 75 Ciiid cine-va întră pe ne simţite în casă : a Intrat tu-chiluş ca căţclu. Cărui I! stă ’n putere a scoale pe om de la greO: un de-a pus eLmlna^_a_pus şi Dumnezei mila. Neglijent în îmbrăcăminte: foarfa. Care uu-ş! Ia sama ce vorbeşte : foartă la gură. Celui prost: tanău, tont. Desplăcut: smird. Cînd zice că nu-I drag cine-va : miî drag ca sarea ’u ochi; aşa mi'î de drag, de'l-aş baga 'n sin, danu'ncape de urechi. Că nu l-a fost voinţa a face ceva : inii era şi mie, ca şi cineluî a linge sare. Cel intrebat de cum o mal duce : ca cinele n car : ia ca mazărea lingă drumu. ciţi trec toţi o smulg. Ca să lese o afacere, să nu se mal interesezi: las-o baltă, las-o moartă'n popuşoî, las-o moartă'n ciuepă. Trăeşte cu proasta: s'a ’ncurcat cu proasta; s’a ingur-luit cu toanta. Cind a găsit ceva bun : să ti umblat cu opinci de fer şi nu găsea aşa. Din mal multe localităţi a judeţului Suceava. S S MIHAILESCU •*»»>* 76 ŞEZĂTOAREA ClNî igg. BURULEAN Frunză verde izmă creaţă, dnd fu joi de dimineaţă pă^negură şi pă ceaţă luî Burulean îl cade greaţă. Dar Burulean ce-mi făcea ? Dimineaţa să scula' pa ochi negri sâ spăla şi neveste-si-i zicea : >Fa nevastă, fa, fa, fa, ia scoală-te. nu şedea şi fă-mi mie d’o cafea că mai am treabă ceva pînă ’n deal la Neculîa, ca să-mi ascult leturghie cetind-o popa Ilie.« La vizitiu poruncea, el din gură că-i grăia, cai la rădan de punea, ş'acolo că să ducea, în biserică întră, cruce pă pept că-şi tăcea, icoanele săruta, din guriţa ce-mi grăia ? > Părinte, sfinţia ta dă mai tare cu slujba că mai am treabă ceva pîn acilea’n Valea-rea, c’am niţel fin de cosit.« Dar popa cînd auzea, Juî Burulean că-i zicea : > Buruiene, duinnia-ta ce-ai treabă cu slujba mea »? Buruleanul că pleci, nici mai mult că nu mergea, c'un jiîrcalab să ’ntîlnea căruia aşa-î zicea : • Pîrcalabe, dumnia-ta, degrab frate-rai dă ocol ; fă-mi vr’n cincl-zeci cositoij, patru-zeci grămăditori şi trei-zeci de strîngăton, toţi o sută două-zeci, c'o să-î duc în Valea-rea unde cîntă cintesa 9 __i ___* ^ şi mi-o ngina presura ; oraşniţa c'a ’nflorît. iar trifoiul s’a lăţit, ş’am niţei fin de cosit." El degrab câ-i aducea, în Valea-rea că mi-î ducea şi pe coasă s’aşeza ; de la prînz pîn la namezi apă rece n'au băut, de mîncare n’aQ mîncat; n'o fi lucru cu păcat, mult fin că mi-aQ dărâmat. Dar unul din ei vorbia, şi catanei că-I zicea : • Is-Tudore catano, tu degrab frate să mergi, iute, prea Iute să pleci, mîna pe vadră să pui, ŞEZĂTOAREA apă rece să ne-aduci.« Ist Tudor îi asculta, mina pe vadră punea ş’o lua prin bahniţa [ i ) ş’urca la crucea de piatră de multe belele dată, că-i o fîntînă cu apă care muncitori adapă ; el apă că nu lua. să uita cam răti.ti$._[ 2) Cam p’o gurăTcîe colnic vedea tinerel voinic cu struţu ( 8 ] pus pă butuc, de cinci ghinturî ghintuit, de cinci luni nesloboz»t. Dar Is-Tudor ce făcea î Vadra de pămînt trîntea, la Burulean să ducea şi din gură aşa-î zicea : > Buruiene, dumnîa-ta Ia scoală-te, nu şedea, că sînt voinici d’aceia, şi-i şi Bîca catana.* Burulean cum auzea mina pă flintă punea, punea iarbă cu mîna şi gloanţe cu chivără ; să gătea de Valea-rea, doar de-o cîştiga ceva vr’un volnic dintr’aceîa oii pă Bîca catana. Jupîneasa că-I zicea : 77 rBuruIene, dumnîa-ta nu te duce’n Valea-rea, c’averea ta şi a mea s'o mînîncl cu lingura, şi de zăp ( 4 ) să nu-i m ii dai.« Burulean sâ'mpotrivea. Jupîneasa cum putea, cum putea aşa facea, şi flinta că l-o lua, apă'ntrinsa că turna, în mîna lui că î-o da. El în mînâ c'o lua, pamblică verde-I trîntea, verde, verde comânac verde ca foaea de fag, să duce'n codru cu draer. Şi el, frate, c'o pleca ş’o lua prin Valea-rea ; cu foc cînta cintesa şi mi-o ngina presura. Urca la crucea de piatră de multe belele dată ; bun meterez că-şî făcea, flinta'n Bîca că'ndrepta drept în Bîca catana. Ti ase-o dată ş’altă dată : par’că-i fu Iarba udată şi cremenea’n flintă spartă. Atunci îl zise Bîca, Bîca ala catana : ■Buruiene, dumnîa-ta nu vezi frate 1). întuneric mare, 5). împrejur. S). Armă lungi. 4). liprăvit, de fued 78 ŞEZĂTOAREA că n’a! parte, că n'ai parte nici noroc : nu ţ’au luat flinta foc. Du-te, dar, mal bine-acasă du-te-ţi vezi de jupîneasă.41 Burulean să năcăjea ş’înc’o dată câ trăgea, tot flinta foc nu lua. Dar Bîca ce-î mal zicqa : -„Dacă e vorba aşa să-ţî trag eu cu struţul meu;« cînd d'o dată că trăgea, livezi verzi să vesteja, ape reci să tulbura vă! adinei că răsuna, maluri mari că să surpa, presura câ îmi tăcea, presura şi cintesa; şi unde că mi-1 lovea la gura ZâbunuluT la casa sufletului unde ! păs voinicului. Is Tudor ce mal făcea ? La jupîneasa mergea şi din gură-aşa-î grăia : »Jupîneasâ, dumnia-ta ha! de-I Ia pâ Burulean !■ Jupîneasa-î răspundea : „Fie-î rău ori nu aşea, n’a ascultat vorba mea ; şi să-i fie răO, nu bine, că n’ail ascultat de mine.* Apoi ea ce ma! făcea ? Ceţele că le strîngea ş’acolo câ să ducea, pă Burulean că-1 lua, cosciug de ceară-î facea ; cosciug de ceară domnească s’aibâ să să pomenească. Auzit de U M:triTi Inrdielie. lăutur din comuna Ileana, judeţul Ilf .v. Serafim Ionescu. 200 Dragul mame! Vâlenaş, dimineaţa te sculaşi, pe ochi negri te-a! spalat, săceala'n mînă-al luat şi la grajdîu al alergat, murgu tu l-aî săcelat şi la curve al plecat.. Cînd acolo c’a! ajuns curveîe cum te văzură alta te poftea în casă, alta îţî punea pe masă o găină friptă, grasă ; o găină grasă, friptă, pe din’untru otrăvită, pe de-asupra rumenită. Cum din trînsa al gustat, şi moartea te-a săgetat. El îndată c’a simţit, afară a şi eşit, pe murgu a încălicat. la maică sa a plecat ; acasă cînd a ajuns din gură aşa a zis : •Eşi măicuţă din căsuţă şi-mi deschide ast’portiţâ • Şi ma!că-sa c'a eşit şi din gur’-aşa a zis : „Dragul mame! Vălenaş eu bine te-am Învăţat şi tu nu m-ai ascultat." 79 ŞEZĂTOAREA t-- ■ ■ ~ ^ 1 --:- De pe cal cînd l-a luat d a căzut mort în pat. Cînd era la miez de noapte, Vâlenaş trăgea de moarte; cînd era la cîntătorl, Vălenaş vărsa sudori ; cînd era Ia ziuşoară, Vălenaş sub pînzişoară ; cînd soarele răsărea, popa clopotul trăgea ; cînd soarele răsărise, curvele cete venise, să cobească Vâleanu că a murit sâleacu, si maîcă-sa îl plîngea, de lacrimi abia-I vedea, de suspin abia suda, şi din gură cuvînta : »Curvelor, păgînelor, duşmane tinerilor, luaţi pînza de pe obraz, vedeţi moarte cu necaz ; luaţi pînza de subsuori vedeţi moarte cu fiori ; luaţi pînza de pe picioare, vedeţi moarte 'ngrozitoare şi de curve-amăgitoare. ■ Peste doauă delurele erau două curve răle ; una cu vin îl stropea, faţa Iul se rumenea , una îl stropea cu apă şi îl petrecea la groapă ca pe-un om care-I de treabă* De la Vîrvara Tnader Siminuesc» diu Farca/ji [Suceava) Cules de T. Daniilescu 201 Căpitane Solomoane Ia dă-ml drumu din catane să mal port plugu de coaine. De cînd plugu n’am purtat, pită bună n’am mîncăt, numai prifoD nesărat, cu piciorul frămîntat şi cu sînge-amestecat, cu sînge de-a turcului pănă’n coama murgului, sînge de-a muscalului pănă’n pleptu calului. —Căpitane Pavele, unde duci catanele ? —Da Ia foc sărmanele. —Lasă-le săracele că-s catane tinerele nu ştiu rindu la oţele, ş’o trece focu prin ele ca coasa prin buruene. Cătu-ni-m’aş cătuni numai puşca de n’ar fi. şi puşca-I o armă grea că-ml mînîncă viaţa mea ; puşca şi oţelele ne mînîncă şelelt. Măi malore. spete late, nu mi te temi că te-or bate ? Nu te-or bate oştile, te-or bate lacrimile: lacrimile fiilor şi jelea părinţilor; că de cînd le-ai maîorit mulţi flăcăi al cătănit, fete mari al văduvit, copil mici aî sărăcit; ŞEZĂTOAREA 80 copil mici pe lingă vatră, nu ştiu cui or zice tată; copil mici in legănuţ, nu ştin cine li-I ncrnuţ. Din Crucea-KroflAuT (Sueaavn Cules de N. Vasiliu. 202 - Pusclfi pinza cînd dă frunza ş’o tăiî la Sîn-Văsiî; val de mine ce făcu! că prea iute mă pripii. Pe sulul de dinapoi o sută de lăturoî; pe sulul de dinainte dracu le mal ţine minte. Printre iţe, printre spală paşte-o lapă’npedieată; printre iţe şi fuscei paşte o scroafă cu purcel. 203 Luqea, marja n’am lucrat mal de clnd m’am măritat; mercurea n am apucat ; joile îmi sînt oprite : nu lucrez de nu ţin minte; vinerile-ml sînt legate: nu lucrez, că fac păcale ; sîmbătă, ce-o lucra moaşa olă lucra şi eti şi naşa. Din Cernica. Ilfov. Culese de Pr. Al. Popescn 204 Dragu mamei G hi ţi şor, satu-I mare, fete-sTmulte şi mal mari şi mal mărunte, şi mal mari sini, şi mal mici, aî de unde sâ-ţ! alegi. —Stăi maică şi eu ţ-oiu spune: ceru-I mare, stcle-s multe şi mai mici, şi mal mărunte, dai* ca luna uu-l nici una. 205 Foiuleană de-abanos, la luncuta rară’n jos trece Ghiţă cel frumos cu păr galbăn rălezat; trece la Tincuţa’n sat. —Şezi, Ghiţă. dac'al venit, nu-ţî pae locu urii. —Eti n’am venit ca să şed, şam venii ca să te ’ litre h : mergi după mine ori ba ? -Ba, Ghi^ucă, n’olii mai vrtf; casa voastră-I casă gre, şi măta-I femee ră. umblă pin sale şi cere; nu cere pine şi sare, că ştie lumea că are; da cere fărmăcătoare, să te farmece pe tine ca să nu mă ei pe mine. Măta’n două de-a crăpa, tot pe mine mă-I lua. Din satul Bnda, cam. Dulhasc* jud. Suceava Culese de R. Marinescn SI ŞEZĂTOAREA Prube de graîu popular (MOLDOVA) 8 (a Frurulzi verdi lemn pLrlil bali-li crucea urii, la grc vreme mă-î 1) pălit 2): cîn'u-î codru ni-ufrundzil, inurgu nu mni-I potcogit. şi bădiţă nu-i gătii. Tu pu|în de-î paxui 3) murga mni J-oi potcogi bădiţă s-a pregăti. y. Fruudzuleana tril zuiunceli (4) coalca-n glos In vadureii răsăriri doauî sleli, şaiuindoauis suroreli: una pliligi, foeu stingi; una rîdi, focu-aprindi. —Sorioari, da ci plingl î —Sorioarl, cum n-oi plîngi c-o dzis mama ci nl-a da una-n gîos la răsărit, una-n sus la alfinţit. c-aşe uî-o fost impar|it: cin s-a tllni 5] deal cu deal noi si bem diutr-on pahar: cin* s-or Lilni munţ cu munţ.6) Frunză verde lemn plrlit bată-te crucea urit, la grea vreme m-al pălit cindu-î codrul ne’nfrunzit, murgul nu mi-I potcovit şi bădiţa nu-1 gătit. Tu puţin de-î păxui, murgul mi J-oîG potcovi bădiţa s’a pregăti. Frunzuleana trei zmuncele colea-u jos in vădurcle răsăriră două siele. ş'amindouă-s surorele : una plînge, focul stinge; una ride, focu-aprinde. —Sorioară, da ce pllngî r —Sorioară, cum n’oIO plînge c’a zis mama că ne-a da una’n jos la răsărit uua'n sus la asfinţit c’aşa ni-a fost împărţit: cind s-a ’nlilni deal cu deal no! să bem dintr’un pahar ; cîud s-or lîlni munţi cu munţi a Vezi cuiala//V şi toate celelalte cu un a (îngroşat) cuprinse în cintoeele 8, îi şi 10, ni în făfişază o caracteristică a lucalitătel de unde uu fost culese (Farcuşa, jad. Suceava), inlocuiml pe a prin a. De obiceîă moldovenii schimbă p ă îu a in cu-vinle ca bărbat (bărbat), Iinp7cat (imparul) etc. diu- pretutindeni In Moldova, după cit şliti, se zice pălit, gătit, răsărit etc., şi nici o dată pălit, gătit, răsărit, 3) A paxui sau păxu\ in loc de a păsul: a zăbăvi, a întărzia. 5 ) zmun-cele safl zmicele: vlâstărl linere de un au. 5J Tilni in Ioc de întîlni. 6) In cuvintul munţi (pluralul de la munte) şi in celelalte cuvinte terminate cu un ţi, pe cari le scriu cu ( în loc de ţi, acel ţ nu se aude ca un ( urmat de o jumătate de /, adică de un / (scurt), ci sună ca un ( urmat de o jumătate de î, sunet pentru transcrierea căruia de o cum dată nu întrebuinţez vre un semn deosebit. 7). Teptanat iu loc de pieptănat. Despre schimbările suferite de litera ţ> in graiul moldovenesc, am dai o notijă iu vo- 85 ŞEZĂTOAREA lumul I pag. S3. Cu viatul jâeptine. se aude şi sub forma cepcini, în care găsim pe t schimbai in c. 8) Florin în loc de flori. Cred că această formă a fost creată numai pentru a complecta o silabă din vers ; dacă ar fi pus flori, In versul: «creştet! flori cit gardul» ar fi numai şepte silabe in loc de opt. precum au celelalte versuri; ca dovadă ni poate servi al doilea vers de la sfîrşil in care cuvîntul are forma ordinară flori, adiind lipsă de o silabă. 9) Metrica populară romincască cunoaşte cuvinte cu două accente : unu care arată silaba intonată şi altul născut din necesitate metrică. 10) Oii in loc de ochi, Iar la acest vers o/i, dublu accentuat. Schimbarea lui k (ch) în /: cureţi (cure-rhîti), ?/re fi (urechi), vetx (vechlu) oti'ntifx (ochi închişi) ete. fia pildă următoarele versuri. Am o mamucî din vel!', şi ma ţlni cu cureţi şi cu pălrunl pişti uretî. II) I)o multe ori se înlrebuin|ează e în loc de a: aşa mei în loc do mal : cui 7nei vil la noi ? (cînd mal vil la uol ?). 12] Aceaşî observaţie pentru z final ca şi pentru t final. 13) In loc de n (vezi volumul I, pag. 88) am pus un n (îngroşot) din cauza greutăţii tipografice. Clutecul dc sub No. 11 l-am auzit în satul Bîdiliţa din judeţul Suceava, dar femeea care mi l-a spus e din judelui Neamţ, aşa că numai graiul e din Suceava, Iar cinte-ail din Neamţ. A. Gorovei 86 ŞEZĂTOAREA Desclntece DE ALBEAŢĂ II. r) Povaţă : Luni, Miercuri şi Vineri să fie timp frumos, ceriul fără nori. Dimineaţa pe nespălate baba duce pe cel bolnav, fie om sad vită, la un pirău limpede. Să Ia 3 fire de pelin ; la pîrău baba luînd pe rind cite un fir de pelin şi măturind pe apă la vale, zice de 3 ori aceste cuvinte: Cum să spală lemnele şi toate pietrele şi apa rămîne tot curată limpede şi frumoasă, aşa să rămîe ochiul Iul ... . curat şi luminat. După acela dînd cu pelinul în jurul ochiului bolnav zice: „Cum să samănă grîul şi să risipeşte, şi pe urmă s-adună să tae cu secerea, să pune pe arie, să trieră de cai, să sfarmă, să zobeş/e, aşa să să zobească albeaţa; să să tae, să să risipească. Cum să vîntură pltava’n vînt, aşa să să vînture albeaţa, să să ducă ; cum să mătură cu mătura toate ariile, aşa să să măture ochiul lui.... 1 1) V voi «mul I p. ŞEZĂTOAREA 87 de albeaţă şi de ceas răQ, şi de săgetâtură, şi de pocitură ; cum ese soarele cu zarele frumoase, luminoase, aşa sa râmînă ochiul lui,., frumos şi luminos. După acela îa al doilea fir de pelin şi zice din noii aceste vorbe ; tot aşa cu al treilea fir de pelin, după care scuipă (stupeşte) în ochiul bolnav. Culese de Ie n vrăjitoare din Ttiţoni. pi. Teleajon jud. Prahova, ţi romanicii de d-1 D. I. Brezâauu învăţător acolo. DE DIOCHIU III. 2). Pasere albă cudalbă, din cerio al crescut, din cenţi al născut, trei picăture de sînge a picat, piatra în patru'bucăţi s-o crăpat. Crape ochii cui a diochiat pe....; de l-a diochiat o fată mare pice-î fi(a din cosiţă; de-a fi diochiat barbat crapc-î boaşcle curgă-I sîngele ; de-a fi diochiat cîmpu arză-i Iarba ; de-a fi diochiat codru usuce-să frunza j de-a fi diochet vîntu crape calul, să rămîe curat luminat ca maica, ce l-o făcut ca D-nezeu ce î-o lasat. Auzit de le Tofana Serbau şi comunicai tot de 1). I. Brazeaua. Teişenl Prahova. DE JUNGHIC. AQ purces toţi domnii şi toţî împăraţii la vînat ca să vlneze capre şi ciute ; şi toţi aO fost înarmaţi şi înşăuaţl ; şi afi trecut Marea Neagră şi toţi ati avut cu ce să’nărma şi cu ce să mşaua; 2) V. volumul I p. 67 fi 8£* 88 ŞEZĂTOAREA numai junghiul Iui .... n'a-avuî cu ce să’nărma şi cu ce să’nşâua, s-o încâlicat pe cuţit, şi cuţitu o plutit şi junghiu s-o'necat. {Idem) DE SÂGETĂTURĂ O purces (cutare), pe cale pe cărare rasă şi frumoasă ; la jumătate de cale l-o săgetat Q săgetături pocituri umflături 9 strigări g căşgârl ; nimenea nu l-o auzit, de cit numai Maria Sîntămăria. de mîna dreaptă l-o luat, din gură l-o întrebat: ce te văicăreşti ? ce te mişelcşti ? —Cum nu m-oiu văicăra şi nu m-oiii mişela. căci am purces pe cale pe cărare rasă şi frumoasă ; la jumătate de cale de cărare m-o săgetat ll săgetături, 9 pocituri, 9 umflături, 9 strigări şi 9 căşgări: —Nu te văicăra, nu te mişela : la........[cutare]. dusu-te-al bine cîntatu-ţî-a : bine descîntatu-ţî-a; Cu cuţitu de covată a tăia şi-a hăcui, cu mătura de gradină a mătura, cu scaîu voinicesc a grebla, peste 9 mări negre a arunca năsipu a îngropa, acolo să peîe să răspeîe, ca spuma de mare ca rouă de soare sa ramie..... curat ŞEZĂTOAREA S9 luminat ca maica, ce l-o făcut, ca Dumnezeu din ceriu, ce l-o lăsat. . {Idem) DE ŞERPE • • . V. 3) Prin cel codru frumos trece-un şerpe veninos, Iarba călcînd, la marea mergînd, apă bînd, ca o alună plesnind : omul să bea apă şi şerpele venin. (Idem) DE NEVASTUICÂ 114) • Idiţă pestriţa ţine de peliţă, peliţa de os să fie omu sănătos ; Nevăstuica să bea venin şi omu să bea apă. (Idem) DE OBRINTIT II 5) Mocanu şueră în deal şi oaea zbiară in vale : Mocanu o stat din şuerat şi oaea din zbierat (Ide ni) DE PLECATE I Plecate din sete, plecate din foame, din gg de feluri 3 4 din rînză din rînzişoară. din bairele inimei 3) V. val. I p. 118,200 4) V. *n|. 1 p. Iti4 â) V. voi. 1 p. 200 90 ŞEZĂTOAREA acolo sa kee să răskee ca spuma de mare ca rouă de soare să rămîe . . . curat luminat ca maica ce l-o făcui, ca D-zeu ce l-o lăsat. (Idem) II Plecate plăcăcioase eşiţl din aceste oase păcătoase, -* - că vă taiu cu-n maiu cu-n palu cu sabia lui MihaTu. (Idem) DE STRÎNSU CEL MARE Purceseră.... pe calea neagră 1-ajunserâ un om negru cu caVu negru, cu şoimii negri cu ogari negri, cu calu cu gura căscată, cu ochii beliţi cu dinţi rinjiţî, şoimii carnea l-o mîncat, ogarii sîngele i-o băut şi-n drum l-o trîntit; el o lasat glas din ceriO şi pîna vn pămînt, dar nimenea nu l-o văzut, ci Maica Domnului din poarta cerului l-o văzut şi l-o auzit : «nu te vâicăra, nu te mişela, du-te la.......... că ştie a descînta şi Maica Domnului ajutor l-a da.* (Idem) ŞEZĂTOAREA 91 DE ROŞAŢA O purces.... pe cale, pe cărare ; cînd o fost la amează de cale, pe cea baltă lată, l-o întîlnit roşaţă înfocată, roşaţă îmbujorată, roşaţă narangie roşaţă turungie, roşaţă potrocalie roşaţă roşie, roşaţă verzie, roşaţă albăstrie, roşaţă prin dediochiu, roşaţă neagră, roşaţă albă, roşaţă galbenă, roşaţă cu orbalţ, roşaţă cu cel perit, roşaţă înjunghecioasâ roşaţă îmbeşicăcioasă, roşaţă usturicioasă, roşaţă cu junghiuri, şi cu dvrorîy roşaţă cu întîlnitură, roşaţă cu pocitură, roşaţă cu likitură roşaţă cu ceas rău roşaţă de 99 feluri şi de 99 de neamuri. Cum l-o întîlnit, jos l-o trlntit, anume de mort l-o Iasat, el tare o ţipat şi s-o văicărat, nime’n lume nu l-o auzit de cît numai Maria Sintămăria din poarta ceriului, pe scări de argint s-o scoborît în toiag de aur s-o sprijinit, de mînâ dreaptă l-o luat, din gură l-o întrebat —.... Ce te văicăreşti ? ce te mişel eşti ? —Cum nu m-oîu văicăra şi nu m-oIQ mişela, cacî am purces pe cale pe cărare, pe la amiază de cale pe cea baltă lată m-o îndlnit roşaţă înfocată roşaţă îmbujorată, roşaţă narangie, roşaţă turungie, roşaţă portocalie, roşaţă albastră, roşaţă albă, roşaţă neagră, roşaţă înjunghecioasâ, roşaţă beşicoasă, roşaţă usturicioasă, roşaţă cu likitură, roşaţă cu pocitură, roşaţă cu ceas rău, ŞEZĂTOAREA roşajă tic 99 de feluri, şi de*99 de neamuri; Cum m-o’u Uluit. jos 111-0 Inutil, anume tic rnort in-o lăsat, apoi a intrat iu crierii capului iu sflrcul nasului, iu fala obrazului, in bai rele inimii, iu ţevile plămiilor, lu gingimle măselelor, in bra(ele minilor, in ţurluilc picioarelor. Tare am ţipat, tare m-am văicărat. niniene uu ua-a auzit de cîl numai Maria Sintămăria, ■ din poarta ceriului. pe scaii de-argiut s-o scohorll in toiag de aur s*o sprijinit de mina dreapta m-o luat din gură m-o Întrebat : — Ce te văicăreşti ? ce le mişel eşti —Cum nu m-oiu văicara î şi nu m-olu mişelu.! . Să rănile.... curat r luminai ca maica ce l-o fătat ca Dumnezeu diu cerifl, ce l-o lăsat- (Idem) ji Gh. Ghibăncscu \ ŞEZĂTOAREA 03 DE BRÎNCĂ Brîncă turcească, brîncă ovreiască-, brincă romînească, brîncă de întîlnitură, brîncă din receală din osteneală din fulgerătură : brîncă turcească ele. etc. brîncă de 00 feluri de brîncă. să eşî, să pe! să răspeî. __ unde popa lui t on că. j * undo cocos tiu ciută unde pisică- ou calcă unde fată mare cosită nu împleteşte : acolo să risipeşte. Auzii dc la baba Ileana, in etate de 80 ani din comuna Gr indii {Ialomiţa), în anul /Sgo. ,Pocitură de (leseinlătură, pocitură din casă. pocitură de după masă, pocitură prin săgetat ură, pocitură prin -de deochi, poci luni priu strigare, pocitură prin cascsu’o. pocitură prin foame, pocitură prin sele: pocitură prin Irudă. pocitură din fa|ă.r pocitură din dos, pocitură de zi, pocitură de noapte, pocitură diu văzduh, pocitură de 99 de de chipuri, pocitură de 99 de feluri, pocitură din drum. pocitură din da rare. pocitură de pe cuptor, pocitură do sul» cuptor, pocitură de pe vatră, pocitură de sub vatră, pocitură de pe scaun, pocitură dc sub scaun ; pocitură din pat. pocitură de sub pal. pocitură de pe laiţă. pocitură de sub laiţă. pocitură din cofa cu apă, pocitură din blide, pocitură diu prag, pocitură de sub prag. pocitură din tinda, pocitură diu pod. pocitură diu calea violului, pocitură de afară, pocitură de om, pocitură de fenice, pocitură du «liftei, pocitură de fată, pocitură de jidov, pocitură de jidaucă, pocitură de armauj pocitură de anuancă, pocitură de bo-erî, pocitura de cucoană, pocitură de pădure, pocitură dc Culese de Dobre Stefănescu « DE POCITURĂ 94 ŞEZĂTOAREA voi moroi, strigoi, ce-aţî vrut a-I lua iuima din loc, sănătatea din trup. Să puneai inima la loc şi sănătatea în trup, că de nu-tl pune-o de bună voe, îtl pune-o de mare ne-voe, că la mare vă voiâ duce, ocolo este un peşte şi-l volu tala in două şi acolo vă voiâ vlrl, acolo îţi peri şi-|I răs-peri, ca stupitu din carare, ca spuma de pe mare, şi I. să rămîe curat luminat, ca malca-sa ce l-o făcut, ca Dumnezeu ce l-o lăsat, ca _un grăunte de mac In patru despicat, In 3 a crăpat. Desclntecu de la mine şi leacu de la Dumnezeii şi de la Maica Domnului.- Se desclntă intr’o căciulie de usturoi, impunglnd-o cu un ac ori cu un virf de cuţit dimineaţă înainte de răsărita soarelui şi stlnd pe un scaun la gura cuptîorulul Diu cădulie se face mujdeîfi, se amestecă cu apă neîncepută şi se dă de bea bolnavul, Iar cu restul se spală pe tot corpul din vlrful capului pînă în tălpile picioarelor. Ce mal remîne, 11 svirle pe un cine ori intr'un par. De dragoste, de cinste şi de frumuseţe. Am purces pe cale, pe carare, gras, frumos, sănătos şi voios; cînd am fost la miez de cale, mă’ntilnil cu vrajni-cil mei, cu chismaşil mei. De pe loc cum m-aâ văzut, In dos m-aâ întinat, in faţă m-aâ băligat, în mare urlt m-o bagat. Iar eâ m-am luat cu glas mare pînă în cerlâ şi cu lacrimi pînă în pâmînt ; nimeni In lume nu m-o văzut, nime In lume nu m-o auzit ; numai sfîntă Maria, Maica Domnului auzitu-mraâ şi de întrebat Intrebatu-m’aQ : ce te căinezi, ce te văicărezl ? Cum nu m-olu văicăra, cum nu m-oîu căina, că purcese! de la casa mea sănătos, voios, cinstit şi iâbit: cînd am fost la miez de cale. mă’ntllnil cu vrajnicil mei, cu chizmasii mei ; de pe loc cum m-aâ văzut în dos m-au întinat, în faţă m-aâ băligat, în mare urli m-aâ băgat. Taci I. nu te căina, nu te vaera, că sînt harnică de-a te curaţi şi a te apara : că eO oîu striga 9 zori, 9 surori a S-tulul soare, te voîâ lua de mina cea dreaptă, te volţi duce pe cararea (lui Avram, la ftntlna lui ŞEZĂTOAREA 95 Iordan, şi In unda te voîâ arunca, dc urlt te voîâ spala, de toată ura, de ţoală pira: bine spala-te-voîu. bine limpezi-te-voiS_şi în gură~î[T voîâ sufla, glas de rîndunică î)r voîâ da şi iţi voîâ Insamua iu amlndouă umerile obrazului doî luceferi ai S-tulul soare, şi in spate luna, şi împrejur pe Ia poale Biele măruntele, şi Jp voîâ du gîasu cucului şi auzul şoimului; gcnile, sprincenile, pana corbului, şi te voîâ lua pe uliţa, satului cu cal galbăn tropotind, cu frlâ verde zornăind, cu telincă 6) telincind, cu stombla de busuioc ameninţînd, şi cu glas de cuc cîntînd, şi cu auzul şoimului auzind. Toţî sătenii, toţi poporeniî, toţi preoţii, toţi dascălii, toţi cîntăreţil pe garduri se vor surpa şi la mine se vor uita, la vorba mea, la cinsla mea şi se vor uita la mine ca la cuc clnd cîntă, ca la clmp cîud Înverzeşte, ca la măr dulce cînd înfloreşte, ca la codru ciad înfrunzeşte, ca la grîur~îftj vară cîud se coace.-Se întrebau: ce cralu, ce IrnparatT Că nu-1 Dicl un cralu, nîcî un Imparat, cî-T L cel cinstit, cel Iubit. Eâ sâ rămln curat, luminat ca un strat de busuioc, ca un vişin înflorit, ca un pom mlndru rodit, curiere meruTt şi cu agheazină aghezmuil. EşîT afară, cătai !n sus, câutal Iu jos. văzul vişin Înflorit mărgărit; sub vişin înflorit mărgărit, stnl trei surori a S-tuluî soare: cinstea, dragustea şi frumuseţa ; cu cinstua mă cinstesc, cu dragustea mă drâgostcsc şi cu frumuseţa mă înfrumuseţase. “ Să deseîntă In apă neincepntă şi tăcută, şi cu măuun-chiâ de busuioc. Se bea din ea de trei ori şi cu cealaltă se spală pe trup. Diu CmePft-Hroţfenl (SttceaT* ) CldcSt df V. FîlipOVicI. 6 6) Telîuta e un fel (ie fluer far» bort?, din coaja mîăzilor de răchită, primavara cînd da mizga in copac!. In celincă cin ta linii ciobani nişte doine foarte frumoase. 9fi ŞEZĂTOAREA DE POTGĂ IR 1) S-o. luat (cutare] pe calc pe cărare; ciad a fost m dalba calo i-o intiltiit nouă strigoi nouă stngoace; _ nouă pocitori * nouă pocitoare ; nonă fermecători nouă fărmăcătoare; s-o îi itilnil cu Maica 1 recista şi l-o Întrebai : - Ce le căinezi ? ce tc văicărezî (cutare) ? —Cum uu m-oiu căina! cum nu m-olQ văieara ! m-am dus pe o cale carare, mă mUlnil ca nouă poci I on. nouă pocitoîu’o : nouă fermAcăton, nouă fărmăcătoare : nouăsărmol nouă sămccalce; nouă strigoi, nouă sLrigoaice : In timpul rînd se i lesei ut Ir*un iir de usturoi(i pe c; spală jos trîntitu-m-a la strat de moarte pusu-m-a —le vaicara nu te căina ; du-te la cutare ce ştie de potcă destin la» [1 le-a alege, din casa rărunchilor, din bacrile iuiuici. din faţa obrazului, din sglrcu nasului, din crierii capului, . din pele, , de sub pele; din mii de închisurile: şi l-a trimete in munţi crunţi lu petre săci că acojo-i aşteaptă cu buţl de vin, cu pahară pline, cu cuvinte bune: iar (cutare] să rămîc curat şi luminaat, ca de mă-sa care i-o făcui. , Ia un ac si toi impunge îu-e-1 pisază, face mojdei şi se Din Câineşti [ Suceava cules de P. 11 ERE,SCU. h Vtz? Mut)I 1 u*1 ^