Uiieşil erati oameni foarte mari. Capul unui uriaş era cil un munte, picioarele lor erau groase cil poloboacele, şi nu calcau de cil diu munte în munte. Aveau o gură in fi putut face paturi ca sil se culce. El eraţi buni la inimă şi voinici. Ciolane de-a lor greu se găsesc. Uricşil au trăit înaintea noastră, aşa că az! nu se mal găsesc. Unde au trăit şi cum, nu se ştie. Ei puneau de mămăligă ca lu satul nostru, şi se duceau după sită In ţara ungurească, l'ăcind numai -1-5 paşi. O fată a unul tirieş o întîlnil o dată nişte oameni de işti de azi arirnl pe o coastă. Ea I-o luat cu tot cu plug şi cu boii şi i-o dus, in poala el, la rnă-sa. Maîca-sa t-o zis c’aiştea-s oameni cari vor trăi după dinşil, şi să nu-l omoare, ci să-I lese unde i-o găsit. Fata nalbei n*o vrut s’aseultc de rnă-sa, ci I-o dus pe-o coastă Oamenii s’o apucat Iar de arat; atunci fata o eşit cu udul de la deal de el. şi i-o înecat pe toţi. Casele lor erau foarte mari. Intr’uii cuptor de-a lor, pu. teatt să se culce 12 oameni de azi. Uricşil n’nu să se mai ivească pe păiulnt. (^ăpcinil siut nişte oameni cu capul de duc şi foarle rai. El nu se hrănesc de cît cu carne de om, ce le place foarte mult. Ei au trăit de mult şi au fost trimişi de l)-mi spre pedepsirea celor răi. Alexandru Macedon, cind o avut bătălie cu Por mipnml. îro prins şi 1-0 inclus intre Anul al U-lea. No. 2.—Iulie 1893. ŞEZĂTOARE A f>r, nişte dealuri Împreunate, unde ini-I zi nici odată, şi T-o îu-chis acolo de unde nu vor putea c.şi de cit la vremea dc-apol. El o aşezat'de-asupra dealurilor o furcă şi un clopot care se trage singur la suflarea viutuluî: căpcinii cind aud clopotul, soc-ol că-î Alexandru pe-acolo şi-î păzeşte. Ei vor e.şi de-acolo la vremea de-apoi, .şi vor incepe slujba pentru care l-o făcut D-zeu. ET afi uu ocliiu In frunte şi unu in ceafă. Sini iu|l .şi răi pară de foc. Graiul lor e urli Prind oauieni de-al no.şlri, II pun la Ingrăşăt, nude nu le dă de cit jniez de nucă .şi pine, şi apoi il Irig in cuptor şi-I ospătează'. O dată capciuil prinseră mal mul|l oameni de-al noştri, intre care era şi un şmecher de flăcău; după ce i-o pus la cole| ca să-i îngra.şe, şi după ce căpciuil ospătaseră pe tovarăşii lui, li veni riadul său. Ihdja însărcinată cu facerea bucalelor, pofteşte pe tlăcău pe o punte, pe care do se ducea, prin o apasare pe un bumb, puntea se da in jos şi omul cădea in cuptor, unde se rumenea frumos. Flăcăul se se făcea că nu pricepe; baba se duse să-î arăte. .şi şmecherul de băctan apăsă pe bunii), şi Iu loc să cadă el în cuptor. căzu hizania de babă. Cind veniră ca saşii, baba ni-căirî;elnd elcăulară de ininrare, găsiră ^Lei-ful^ babei in cuptor şi-l mincară bine. Cind la cap, văd că lidva arc un loc de ochi in frunte şi unul In ceafă. Se pricepură îndată că el mi nea seră pe baba in locul grasului llăcău, care (Ic teamă, spalasă putina. II cuutară et in toate locurile, jiană şi la buri cu pămintnlul, dară el era ascuns iu nişte sluh diutr'o baltă. Treceau căpciuil pe lingă el şi dc ciudă şi minie nu-1 văzură. Scapat de căutarea lor, se duse şi a-junsc inlr’un sal. Aici ca a un băet pe-o tulpină de fin şi se juca cu ouă roşii in mină. Văzind ouăle şi casele curate şi grijiLe, se pricepu că-s paşlile. Mei*se ce merse şi ajunse şi in satul lm. la casa părinţilor lui, cari cind îl văzură plinseră de bucurie. De câpcinl s’a ferit el apoi in toată vieaţa. 27 ŞEZĂTOAREA Antihirţ La vremea de-apoî, caro nu-I departe, pe lingă multe alte pedepse ce va trimete Dumnezeu asupra lumeî, care-î plina de păcătoşi, va mai eşl şi un Hristos minciunos numit ~ Ănti/iîrţ. -- Antihirţ arc să fie foaitc urit şi rău la inimă. El va umbla înşelînd lumea, şi toţi acei ce vor crede in învăţaturile Iul mincinoase, de iad, de munci grele şi de focul cel nestins vor avea parte. Fiind că la vremea de-apol are să fie secetă mare, el are să umble cu poloboace de urina şi tot acel ce va bea, va fi al lui; ccl ce va putea să rabde setea, acela va avea parte de laiu şi de fericirile IuT. învăţăturile lui Antihirţ, căci e! are să fle propăvăduitorul necredinţei şi minei unei, vor li crezute mai de toată lumea, căci nu vedeţi că lumea astăzi mat uşor crede in minciuni ca in adevăr ? Antihirţ are să se uască şi el tot dintr'o fecioara, întocmai ca Hristos, insa acea fecioară urîtă cc-1 va purta, are să fie talpa iadului. Antihirţ- se crede a fi întruparea duhului rau şi necurat. El va purcede din necuratu care-î dă putere să înşele această lume uşoară. Nu-i departe vremea cînd se va isca el, căci multe semne încep a se arata că vremea de-apni nu-i departe. Vremea de-apoi şi judecata cea din urmă. Prin vremea de-apoi poporul înţelege sfîrşitul lumeî de azi. înainte de a fi vremea de-apoî, vor fi secete mari, pohoae. ploi necurmate, boli în oameni şi vite, cutremure de pămînt, bătălii, holeiă, ciumă şi tot felul de pedepse trimise de D-zeu în lume spre a o %ce să se pocâească, şi să vie la calea adevărului. La vremea de-apoi va veni şi Antihirţ ca să înşele lumea. Cu vremea de-apoi, lumea de azi se mîntue. Greutăţile la vremea de-apoi vor fi aşa de 28 ŞEZĂTOAREA mari, în cit viii se vor duce la mormintele morţilor şi vor zice : «sculaţi voî, să intram noi in locurile voastre, căci tare-! lumea urgisită şi greu îi de trăit ; noi nu mai putem suferi; uşiţl şi suferiţi şi voi.» Dar morţii nu vor auzi glasul necăjiţilor Căpcinii vor eşi din închisoarea lor, paserile cu clonţu de fer se vor ivi în lume, soarele va li întunecos, luna pe cer nu va mai lumina noaptea, stelele n or mal sclipi, şi o înâduşealâ, o greutate, o amărăciune va fi în întreaga lume. După toate aceste pedepse, o ploae de foc va urma şi pămintul va arde de g stînjem in jos (alţii zic de g coţi,) şi se va face alb ca varul, câ de multele pacate făcute de oameni, pămintul s’a inegnt, la începutul facere! fiind tot alb. Intr’un nour alb ce va străluci ca soarele, Cel-a-tot-pu-ternic se va arăta ; îngerii vor trhnbiţa; morţii se vor scula şi judecătorul cel marc va judeca pe om după faptele sale. Cel drepţi vor avea parte de raiu, iar cel răi de Iad. O suflare va îndrepta puternicul stâpînitor asupra pămintul ul şi el va răsări iarăş flori, erburi. copaci şi o altă lume va începe a trăi, Cînd săteanul îşi aduce aminte de vremea de-apol, oftează şi pare că vezi c:t gindurile i se îndreaptă spre acel viitor îndepărtat, pentru a-1 scotoci şi a afla cum are sa (ie. De multe ori, cînd necazurile curg pe sate, cînd bnalde nu se mai curmă dintre e», cind vremi ic s pe doi, fiind m loc de vară iarnă, şi cînd trebue ploae e secată, auzi pc om zicinJ cu grija ; mi se pate ca se apropie vremea dc-apoi, ca tare-i greii de trăit in lume şi Itie-s pe dos mal toate ! Blajinii1) sînt un soiu de oameni, cari trăesc pe lingă apa Simbetei, la margin.i pamîntuluî, ascunşi de lumea noastră, ascunşi ]) lllajîn iiisamns supus «•.rul!:: t>ir, Imn Ia inimă, farnia nu-î pluti* :i •• jionn râu en uirmtie Ce om hlnjluo Ion! ŞEZĂTOAREA •29 de minciimoasa viaţa ce~o ducem noi. Cum vor fi ei: nalţi ori mici, proşti ori cuminţi, diştepţî ori nu, nu se ştie; se spune că-s oameni supuşi, ascultători, plecaţi întru Domnul, religioşi şi buni la inimă. De le-ai zice ori-ce, nu se supară. Ei postesc mult. JSu ştiu cmd sînt paştele, de cit numai dacă văd coji de ouă, lucru ce face pe gospodinele romînce ca la paşti, cojele de ouă să le zvîrle pe ape curgătoare. Cînd ei văd cojile, ştiu că creştinii au avut paşti şi încep a le serba şi ei: de sigur că în credinţa lor sînt buni creştini. Paştele Blajinilor cad totdeauna Luni după Dumineca Tomei. Această zi sărbătorită de Blajini ca paşti, romîncelc o serbează postind. Dacă se mai ştie ceva despre et, rog pe cei ce vor ceti rîndurile de mal sus să le rom plec teze. M. Lupescu. Cîntecdin Basarabia 0 Tot aiasta-mi era-11 gind, hal, hal puiule ! să uii văd rudele băi ud hai, hal puiule ! 2) 1 2 1) In Basarabia, Kt.vista noastră mi a pntnt pătrunde pînă :i-cnma, şi aceasta nici nu-i de mirare, de oare-ce clasa cultă de acolo e eu totul deznaţionalizată, afară poate de rari excepţii. In 1S79 am fost iu l'nsarftbîa la nişte neamuri: băfrînii tot mni ştiau romîocştc. Tar cu copiii a fost cu neputinţă să mă înţeleg în limba lor cea dreaptă. Toată lumea vorbeşte ruseşte, simte şi cugetă ruseşti*: peniru dinşiî nu există rontîni şi rumînism. Şi a-, ceastîl deprindere o păstrează cn y-finţenie, ca nişte pravoslavnici credincioşi, toţi ncei rmiîni basarabenl cari se >tabilesc în Romă-niit. ori c.ît de mult ar trai pe aici. Cintecul ce publicăm a fost căpătat de «1. Serafim Ion eseu. Nu sperăm fă aven» în curind urmare.— \. <î. 2] Se repetă dopa fie-eare vers. M) tl A dce: ŞEZĂTOAREA să mă roage să le clnt; să ie cînt încetişor, să-l închine totişor, clte-o leacă, cîte-uu pkic pîn la degetul cel mic. Tot aş bea şi-aş închina, n-arc cine mă ruga; m-ar ruga surorelc deparlc-s sârm^pele; m-ar ruga cumnatele, dai* mî-aă umplut satele.— -Vinişor, nu tremura, că te-olă bea, nu te-olu mliica. Vinişor de poamă neagră, toarnă-n gură să s-aleagă. Toţi cu fraţi şi cu surori şi cu grădină cu flori, numai eă le mor de dor; toţi cu rude şi cu neam, numai eu pe nimeni n-am. Sanatatea omului In fundul paharului. M-aş luli.(l) şi n-am cu ciue; m-aş luli la măicuţa, mâlculiţa nu mă vrea : —Du-te, du-te fiica mea, du-te, du-te la bar bal că cu dinsa a! jurat. Comunicat de d. Serafim Ionescu. luli— h ,.rlr. .1 a faju t Duitpre im mu trei ut eu liuuluni, se Leit lulea. j ŞEZĂTOAREA 31 Judecata lui Dumnezeu Zice Cîl mergînd odată doi oameni pe un drum, ati găsii. un sac cu gr iu, căzut dintr’un car. Unu din ei zicea că Iul i se cuvine o parte mal mare, fiind-ră el a văzul mal Iul Al sacul: iar eelalt spunea că şi lui i so cuvine parte dreaptă, fiind-că amindol au ajuns in acela? timp la sacul cu griO. Nepntiudu-se Înţelege Intre el, s-aâ dus Ia un judecător. După ce î-afl spus ce pricină ii aduce înaintea Iul, ju decătoruî a stat ce-a stal, a gîndît el ce-a glndit, şi pe urmă a zis culră cel doî oameni că le-a face judecată, precum face Dumnezeii judecăţile pe pătninL. Judecătorul s'a legat la ochi cu o batistă, a luat din sac un pumn de gria. si ocolind de citeva ori prin odae, a nimerit pe unu din cel cu judecata, şi dlndu-I aceluia pumnul de grîfi. i-a zis : —Ţie ţi se cuvine atîta partea ta. iar celâ-lalt să eic toi sacul, — Da ce feliu de judecată î asta? întrebă el minunat. —Asta-! judecata lui D-zcft, răspunse judecătorul ; el dă unora mult, mult că nu mal ştiu co-or face cu avutul lor. tar altora puţin, de nu-şî pol slîmpăru nici foamea. (Auzită în A. Uorovei Făcuse milostivul D-zeu lumea, Rinduea acuma cu Sf. Pctrea pe fie care dobitoc la ce are să fie bun şi ce are să facă In lume. Vine şi rindul peştelui. Lui ii zise Cel-a-lol-putemic —Tu vel trăi in tot feliul de ape, şi te vei hrăni cu gîze. carabeţ.1, rime şi cu alte lighioî ce veî putea prinde; tu pe De ce n'are peştele picioare, ci aripi ? ■H ŞEZĂTOAREA uscat nu vel putea li'ăi şi de t-aş da ori cit de mult*- picioare. omul tot te va prinde şi te va mînca. —Doamne ! zise peştele, nu-mi da picioare ci numai ş<ţse aripi ca să pot înota, şi de mă va prinde omul, să mă arunce pe jar, să mă frigă şi să mă mtu iuce. Dumnezeu ascultă rugăciunea peştelui şi-î dete şese a-ripl. Sbura el destul in sus şi în jos, alergînd, cînd numai ce cade în vîrşa unul pascar, [apoi pascarul îl duce acasă şi face din el un borş bun. de parca era miere, şi mîncă cu casaşi! Iul cogemite mămăligă. Atunci pas-carul zise : «Peşte, peşte mămăliga prăpădeşte» şi dc-atuncl şi pînă in ziua de astăzi, peştele nu mal arc picioare ci aripi, şi omul il prinde cu vîrşa, cu uudiţa, cu volocu, cu leasa, cu crîsnicu, cu mina, cu pînza, cu mreja, cu năvodu ş. a, şi ori il frige, or! il minîncă cu borş. AI. LUPE8CU. BALADE DIN TRANSILVANIA GRUIA LUI NOVAC Muulru ceriu şi slutul soare strălucea o seri>ătoare, dar subt umbra unul fag şedea (iniia Iul Novac. Gruia să cam cugeta Iar Novac îl cuvin tu: — ,Gruio! Gruio! fătul meu. foarte-î rău năravul tău, cu beţivii te 'nso|cşli. cu tllliarî le sfătueşll, numai ţara o prădezl şi nimica nu lucrezi: lasă-te de toate aceastc că aceaste-s foarte rele, că zău şi capul ţi-l mincă sau şezi în temniţ’adlncă.» Gruia toate le-a ascultat şi şedea grefl supărat, iar Novac că î-a grăit : „Doar Iii dor de priveghi! „sau dor do căsătorit?» Nu mi-I dor de însurat ŞEZĂTOAREA ci mi-I dor de Ţăligrad, că prin teri am mal umhlal da’n Ţăligrad n'am călcat.-Şi bătrinul îi grăia şi’u necaz mi să jelea : wDc-a fi bine, de-a fi răfi, fă după cuvintul meu, nu face de capul tău ; lasă-te de privcghime, să nu pui vina pe nnne, că tu poţi încăleca multe buţî a deşerta, şi de moarte a te'mbăta ; apoi turcii te vor şti, peste tine-or năvăli, la’nchisoare te-or băga şi ca rob le vor lega tot cu sfoară de mătasă ca şi mina la de groasă; vei sta anii tinereii! singur în fundul temuijiî, colo la iărmuriî mări! unde-şl hagă turcii robii.» Gruia la asta-a tăcut dar nimica n'a crezut, pe al său tată n’a ascultat ci tre! cal şl-a înşelat, un negru ca un harap, altul eu steaua pe cap, al treilea este cam sur şi face o ţară singur: el pe surul să chiteşte şi-l încoardă impinteneşte. «Bun norocmăl lată dulce.• Şi lăcîndu-şî sflnla cruce, s’opinti, calul sbura şi’napol nu sâ uita. Tot a mers n’a mal cinat mine’n prînz e’n Ţăligrad. • Gruia meu, Novac a zis, im! făcuşi vorba de rîs ; lasă că mă vel dori cind cu turci te-I în Ului.* * * * Gruia inlrâ'n.Ţăligrad şi de-a lungul l-a luai. in cornul piaţuluî la birtu 'mpăratuluî, unde-a fost vinul mai bun, birtăşiţă de romlnj ochîfsăTlşî trăgăna şi pe uşă el întră cătră Ana-aşa grăia : «Tu Aui{.o crîşmărito adă-ml vinul cu vadra să-ţl dau bani cu grămada.» Birtăşiţa-atuncI T-a dat vinul tot nemăsurat, dar nu-1 bea precum să bea: fund odatâ-1 întorcea: bea de trei zile deplin, şi bău trei huţ! de vin, şi-o jnitoană de vinars din Ir'odată că a tras, nici pe fund n’a mal rămas; şi înlucâ o vacă grasă, dar iTa pus un ban pe masă. Cind Ani|a bani cerea să tăcea nu pricepea, palma’n pumn o prefăcea preste faţă o lovea ŞEZĂTOAREA 34 slngclc de-o năpădea. Birlăşi|a s’a onlnlat, şi pe el s’a supărat, haină alhă-a lăpădat şi în negru să ’mbrăca la ’mpărutul alerga. Cînd iu casă a Intrat împăratul o a'ntrehal: »Ced Anită birtăşiţă _ că azi trei ani s’a ’mplinit lu de cind u’ai mai venit» ? «înălţate împărate, mi să face nedreptate poate de la Dumnezeu, c’a picat în birtul meu un voinic ardelenesc cu clăbeţ săcelenesc. in vestminte romîneştî, cu trei cal. moldoveneşti, bea de trei zile deplin, şi bău trei bup de vin şi-o butoană de vinars dinlrodată mi-o a tras nici pe fund u’a mal rămas, şi mîneă o vacă grasă şi n’a pus un ban pe masă; cînd de bani l-am pomenit preste faţă m’a lovit. Împăratul să mira. par* de frică tremura, şi-apol îl puse ’ntrebare : «D’apoî ce făptură are ?• Nud nici nalt, şi nici nu-Igros cum e omul mal frumos, dar o voinic şi osos cum le prinde, cum pici jos; e cam negru roşcoban, cugeti că-I un căpitan, şi se uită pe sub gene lumea de ol rum să teme; de trei păi mi c lat lu frunte, şi nu prea vorbeşte niuHo; pe din sus de gurîşoării are mîndră mustăcioară, şi din şeie în călcîe tot in căltunl de anglie * • Tu Anită birtăşiţă eu de aici nu te-oiu lăsa piuă tu nu-mî vel jura că nu-I spune că’s acasă, că mînin ma|e varsă, că acelad mare drac el e Gruia lui Novac ; corbii de l-ar fl mincat, că uimica n’a lucrat, numai tara a prădat: du-te acasă şi-I dă vin, pune-I vasul cum stă pliu, dăd tu tot ce va pofli şi de bani nu-I pomeni, că eu ţoale le-oiu plăti; şi de II poţi îmbăta turcii să-l poată lega. frumos dar vel căpăta.* • • # Birtăşiţă cînd eşa drept spre casă se ducea şi în bir! cînd se baga Gruia ’udată o’ntrelia : „Unde-a! fost miţă hătrină?* »In vecini, după lumină* ŞEZĂTOAREA 35 >Gaut că eşti de legea mea doar nu şti! cc-o fi a ta ? Şezi acasă, nu umbla, şi adă-nil vin, nu te ’mi)ia> Ana vin îl aducea, voie bună II făcea. Dar el bea viii pipărat», şi curtnd pică de beat, şi pe jos s'a tăvălit şi ca r mort a adormit. Turcii cînd afl. auzit că Gruia a adormit, ca şi turma să strlngca cit p’afară nu ’ncăpea, dai* cel cc ’n luntru întrati, stau şi numai să uitaO că ei, zeu, nu cuteza de Gruila-a s’apuca : cînd veni un turc bătrîn cu bărbia de păgin, călră to|I el să ’ntoareoa şi’n mînie Ie zicea: „Turcilor, nebunilor, sărăcia-1 vorbă multă, haîua lungă-I minte scurtă, da ce staţi de cugetaţi da ce staţi de nu-I legaţi ? nu-I deşlept, dar nu-I nici beat, cum e mal bun de legat. • Ţui cii atunci s’apueară şi pe Gruia mi-1 legară cu o tune de mâlasă împletită ’n trei şiTi şeasă ca şi mlna'n cot de groasă, şi c’o fune de fuior ca flucrul la picior. Cind cu funilc-1 lega Gruia mi să deştepla, să întindea şi mai căsca, lunile să despicai numai ceea de mătasă loală 'ntreagămaî rămasă, căci aşa l-a IilăsLamat tatăl său cel supăra! că ce nu l-a ascultat. «Turcilor, boerilor, desleaga|i-mă un pic căci mal am un lucru mic, să bag mina ’n buzunar să scol pană, călimăr şi să scriu la tata carte ca să ştie din departe că Grui|a e ’nchisoare şi azi mini poate că moare.» Dară turcii să tăceau cum că el nu-1 pricepeati, dai* el zeu nu cutezau ; că de Gruia va scăpa, nu-1 mal pot ci căpăta. Şi pe Gruia că l-au dus ca pe paşa lot pe sus colo la ţărmuril mării unde-şl bagă turcii robii, unde-1 ţapa irnplintată şi temniţa ridicată. Apoi mi-1 desJegaO iu feară mi-1 băgau tot in fere pîn In şei o, Lot in heule în spele, 36 ŞEZĂTOAREA toi in lan| pan în grunuiz. ■ * * • Şepte ani aii şi trecui de el Novac n-a ştiut. • Hei, hei, tu singe de păgin. strigi! Novac od hâtriu, mi-al iQat al med ficiord nu pot sa vorbesc cu el.» Apoi el a fost avui un corb miudrti şi plăcut: Gruia de cind fu mal mic corbul cam vorbia un pic: «Pasăre, pasăre neagră, du-tc sboară lumea ’ntreagă să-ral spui veste de ficior că de dorul lui mal mor; de-al făcut tu cuiva bine, fă tu astăzi şi cu mine; şepte ani s-au împlinit eu de el n’am auzit; nu ştiu e 'n teapă ’nplinlal sau în temui) ă băgat; nu ştiu apoi e 'uecat sau e pe prund,aruncai». Novac corbul ş-a lăsat, corhu \ aer a sburat, din aripi ToT^fii luni din gură foc risipind, in şepte |ărî a zburat, şi do Gruija n‘a dat: cind ajuusă-a opta ţară de-ostonit era să poară : să punea să odihnească ci ud şi cînd să croncănească: cind zbura el cum pe sus dc Gruia nimeni i-a spus; cînd zbura el cam pe jos despre Gruia vesle a scos, că pe-o casă croncănea şi Gruipi-l auzea şi din lemni|ă-l grăia : -ilar ce dor mi le-a luat Iu la mine de-al zburat? doară ochii vrei să-ml mîncî, doară fa|a să mi-o strici,> Corbul atuncea l-a spus ; Gruie- aicia nu m'am pus necl ca ochii să [i-l mine nici ca fala să |i-o slric ci m*a mîuat tatăl tău ca să caut pe Gruia sâfi, şepte ani s-au Împlinii el dc tiu Va auzit. — «Corbule, tu fătul meu, să-ţl ajute Dumuezeil, de al făcut tu cuiva bine fă acuma şi cu mine, că de-aicl dc voiâ scăpa cu singe Le-olu adăpa cu carne tc-olh sătura, zboară tu hi cancdărie adă-mî frunză de hlrtie. * Corbul aluneca zbura şi birlic II căula. iu temniţă I-o băga. Gruia prinse ca să scrie 1 căci mal simte bucurie, lumi ia pana din mănundiiii I si hărlia pe genunchi, Iscrse’n mijloc toi năcazuri ŞEZĂTOAREA / ţi mînia pe delaturi ; apoi cele curnurele le-a umplut cu lăcramele —Corbule, tu fătul meu, să ajungi pe-apus de soare ţi să-i spui câ Gruia moare, căci poîmîne 'n prinzul marc mă vor scoate la perzare. * Corbul atuncca zbura ţi din aripi filfiia, din gură foc arunca şi acasă să'ntorcea. * * *. La Novac lumini ardea, togmai cina ş-o punea ; dar şi corbul a ajuns, pe fereastu luî s-a pus că scrisoare a adus şi ca Gruia-I de perzarc pin poimîni în prinzul mare. Dar Novac să năcăjea ca şi un prunc mic plingea, şi să lăsa de-a cina şi să gătea de-a pleca, şi afara el eşa şi in grajdul lui intra, scoasă un cal minunat in mă Lasă îmbrăcat, şi cu ciucuri de argint cum n’a mai fost pc paniint, şi să'ncinge cu o spada de cinci degete de lata. şi cu una de şiuor • ce străbate şi prin fer: una-i trebe pentru el alta pentru ficiorel. 37 Şi apoi Novac mergea, vintul întrecea, paseri alunga, t par* să prăpădea nu să mai vedea, Cîiul văzu o mănâsliie ii căzu Iul ceva ’n fire, şi’n lăuntru să băga pe călugări ii scula, dar ei să înspăimântau şi să intre nu-1 lăsau: — «Alelei tu moş Novnce, dar ce mai vrei tu a face, vreî tu să ne prăpădeşti mănăstiri să jâfueştl ? — «Nu vrafi să vă prăpădesc minăstiil să jeiuesc, ci-mi daţi port călugăresc; încă azi la Ţâligrad am o treabă la ’mpărat, şi nu vreu să mă cunoască x:a să ţin cu lumea proastă. > Călugării deseuiarâ pe Novac intimpinară, in vestminte îl îmbrăcară in portul călugăresc, aruncind cel romînesc. Dur şerparîul ş-a luat ca e cu galbini îndesat, şi cu armele gătat, în minat s’a depărtat : • Kămineţi cu Dumnezeu căci cu caut ficiorul meu !* Cind e in ţara turcească vede o năpaste drăcească un eroncan urit turcesc 38 ŞEZĂTOAREA general împărătesc ; luî Novac în cale-o stat cu un paloş lung şi lat şi atuncea l-a strigat: «Mâl să şti câ am jurat câ pe cinl nlu întilni in minut 1-oiu prăpădi, să te văd, măi gagâ neagră, de-ai aflat în lumeâTntreaga cine şti bătaie ’ncepe şi la fer ca să pricepe ! • —Turcule, mă lasă ‘n pace şi nimica nu-mi mai face, că-s prost, nu mă ştiu bate, şi am cale, zeu, departe ; eu ştiu numai a cinta, cătrâ ceriu a mă ruga.» Turcul meu care rîdea, paloşul îl întindea, iar Novac că mi-1 primea şi mlnios aşa grăia : —-Alelei, tu turc cinesc, şti câ sînt fiu romînesc, şi eşti pe mîna lui Novac, şi Novac e mare drac, nu-î călugăr de-ăl sînţit, ci e omul cel păţit/ trece mintea turcului, tae-î coaja capului." Şi cu paloşul a dat capul de l-a retezat pe urmă’n drum l-a lăsat. * * * Novac merse ’n a sa cale, şi ajungLid în prînzul mare in cetatea Ţâligrad, de Divan a întrebat, şi-auzi că sfat să ţine pe Gruia sâ-1 peardă mine. Apoi divanul a căutat şi ’ulaunliu a intrat; şepte turci mar! a aflat preste Gruia ţinind sfat. • Bună ziua, măi boeri auzii o veste eri, câ aveţi rob de perit; vreu să moară spovedit." Dar ce vrei tu, gugă neagră, doar vieaţa nu-ţi e dragă; mergi şi-ţi caută de treaba". —»Trebe a şti, turcilor, ce-i dat călugărilor, ca să umble tot prin ţeara să nu iasă ca să peară vr'un creştin nespovedit, poate-I vrednic de eşit.» —>Ci câ-I vrednic de perit căci e viţă de Novac, şi fu ’n ţeara mare drac ; in vieaţă-I n’a lucrat numai ţeara a prădat*. — »Del-aţ! scoate, bine-aţi face căc! l-aş învăţa eu carte, şi de-a fi cam tinerel vă dau galbeni mulţi pe el c'o să-l fac diaconel; vă rog ca pe Dumnezeu* -- „Nu, că-I hoţ ca tatăl seu« c Galbeni mulţi volu dărui. ■ »Ba nu-l vrednic de a-1 iubi!» 39 ŞEZĂTOAREA Şi Novac sâ tulbura; de Ia Divan el pleca, şi de loc încăleca, la temniţă alerga Novac, cînd s’a depărtat, un turc mititel la stat dar a dracului la sfat, cătrâ toU a cuvîntat: —Turcilor, nebunilor, nu pricepeţi chiar nimic nu-l călugăr, ci i volnic, hainele-s călugăreşti dar vorbele novăceştL** Turci atuncea să luau după Novac alergau ; Novac sâ ştiu afla. mina’n şerpar o băga, galbeni mulţi le arunca; turcii ’ncep acum a stringe şi sâ lăsau de a-1 ajunge. Cînd Novac temniţa-a aflat, calul lui a rinchezat temniţa cît s'o crăpat, şi cu spada sa a dat uşa ’n doauâ s’a crăpat, pe Gruia afar l-a scos Avrig. şi-i ţipa fcarele jos ; altă spadă lui i-a dat şi aşa î-a cuvîntat : — Cruio, Gruio fătul meu, uitâ-te la tatăl tău, şi tale Ih turculeţi. că nu-s vrednici nici un preţ. Tu la margini ţine-te şi la mijloc lasă-te, căci de cind eşti in robie ai perdut şi din tărie; dă şi taie ca şi mine nu cruţa tu chiar pe nime.» Cruia stă într’un picior taie n turci ca 1a bujor; pin sta bin'pe amindoauâ a tăiat o sută ’n doauă ; cind să răzima 'n călcie, turcii zac preste o mie. Novac mergea rotogol calea turcii tot ocol, şi pe ui mă-a apucat a zdrobi prin Ţăligrad, şi pe Gruia a scapat şi ntr un ceas şi jumătate i,u avea pe cin’maî bate. Ioan Cîndea. 40 ŞEZĂTOAREA Năsdrăvanul Pîntea Pîntea de băeţel s-a trezit la ol, dar bacTul şi ciobanii se purtau râu cu dînsu şi tot îl bâteati. După ce s-a rădicat mal mărişor, 1-aO pus ceilanţi ca din strungar sâ păzească sterpele. Ce-i veni in gînd intr’o zi, luă o puşcă de-a celorlanţî şi se făcu fugit pe munţi. Cum mergea prin pustietate, se intîlneşte cu necuraiu; cînd întinde puşca să dee, el îi zice : „slăi nu da, căţi voi fi de folos ; cerc de la mine cc-i vrea şi sint gata sa-ţi dan. ■ Pîntea ceru putere, doar va putea bate şi el pe ciobanii ce-I erau stapini, ceia ce i-a dat, mai adăogîndu-I ca sâ nu moară de puşcă de cit atunci cînd il va lovi subsuoară. După ce-şî căpătă putere, se întoarsă la stînă şi trase cite o bă-tae ciobanilor, apoi le luă un cird cu ol şi apucînd in ţara ungurccscă, acolo vinde oile şi-şl cumpără arme, de cind începu a stringe lingă dînsu mai mulţi voinici. El a haiduci t munţiii Şcrba şi Căi imanii; banda Iui umbla pe Câlimanî, iar el îşi avea locuinţă în o hrubă in coasta plaiului Şerba, în care cu anevoc intra prin o stincă. Se înţelegea cu ai săi prin cîntatul din fluer; cînd era bine, ciuta de joc, iar cînd se vestea de poteră, cînta doina. Fluerul iui Pîntea era făcut din doage şi aşa de tare răsuna, în cit el cînta din coasta Şei bei, după care cîntec fetele şi flăcăii jucau pe plaiul Şarului. Adese ori trecea în ţara ungurească de făcea prâdâciuni, dar nici îl puteau ucide, pină cind veni timpu că pe lingă alte taine ce le ţinea ascunse în inima lui, spuse ibovnicei lui ce-o avea mai credincioasă, ca puterea lui stă sub suoarâ^ Nu trecu mult cînd muerea ne mai puţind ţinea" pirămîntul, îl spuse la împărăţie. Pintea, după cum mai de multe ori hoţea singur, se duse şi de astă dală la cetatea Viena. Cum au simţit cei din lâuntru, spâriaţi incue porţile cetăţeî. El s-a suit sus pe porţi, unde a înfipt toporaşu şi începe a cin- 41 ŞEZĂTOARE A tu din fluer, numai se trezeşte cu un glonte subsuoara, de unde cade mort. S. Mihâilescu NB. Muntele Şcrfuz se înlănţue.şte cu Pelrele-roş), Pe irosii din Transilvania şi Cutimanii, formind unghiul de sus al Moldovei. Din acest creştet curg isvoară ce formează apa Neagra, care desparte Căi imanii de Şerha. Culmea Şei bel servă de hotar cu Bucovina ; sub acest munte se află o vale care şi astâ-zî poartă numele de M Valea PtnieîP Locuitorii din aceste părţi cu osebire din A7cagra Şarulul şi Şarul-Domex cîntă din fluer cîntecele numite : Dojna Im Pini ea si Rus as ca lui Phi/ea^J?Yd[u\ Şarului este un munte in comuna Şaru^Borneî, ce se megieşeşte cu comuna Neagra-Şarului, ce se întinde sub coastele Şei bei. Adaogă povestitorii: „Dacă n'ar fi murit, mult bine am fi avut de la el.1 O SAMÂ DE CUVINTE DIN MUNŢII SUCEVEI 0 ruiaro) In ga—Iaca. inii — bucalele de ghlu|a zdrobită priu ciocnirea sloj-lar cind o ger mare. Jaşcău — o pungă imn*, făcuţii din beşică de bou. jeanrirâ—o mimare alcătuită din mămăligă tăetă felii, prăjite pe foc. puse întro strachina In oare se marna apă rece şi sare, şi după ce se mestecă bine cu dosul lingurel, o niînlucă sătenii sărăci iu zilele de fiopâ (post), jîrebghie şi jîrgh uţă—o numărătoare ce lac femeile eălopelor de tort. jneamât o grămădire de de lemne, gunoae, mîl, etc. aduse de apă.’ jneapln— uu feliă de brad mic (eniperul). Lăicez— încreţitură la mlneccle cămeşel cu cusn- 42 ŞEZĂTOAREA tura de lină peste creţi. lehamite—că mal Irăeştl: păcat că mal Încurci lumea, lotru—mindru. lumnină—lumină. Mal—humă. uu folia do pămlnt vînăt ori albiclos ca varul, lucia la pipăit, cu care sătenii sărmani spo-esc casele. maganu om dc maga-nu lui : om fără stăpin sub de capul lui. mazac—necurăţenie, om murdar. mazanae—o umflătură lemnoasă pe brad din care se fac scafe. mărgelare şi mărgică— crestătura ce se face butucilor dnd se string Iu plute. Operaţia se cheamă mărgelare şi crestătura mărgică. mere—merge, mereiu—rotund. mldliaT— un peşte in culoarea şerpelul, vînăt vris-tat. care trăeşte In apele de munte ; aduce Ia trup cu linul de la şes şi-I place să trăiască pe unde e apa liuă şi albia năsipoasă. mintinaş—îndată, modru—chip, felia, munce—munte. Naclad—un butuc pus în partea de la vale a focului şi care-1 ţine să nu se prăvale, dacă focul e făcut pe o coastă dc deal. nahlap val de apă. napci—cartofe, nl mat—gard făcut din Urşi. nimnic - nimic. noji|ă —bortele ,de la o-pincl, Iu cari se viră aţele. Oblicit- aflat, iscodii obrejă uu loc aşezai pc un deal. °j°9— un băţ mare, cu care se răscoleşte focul ca să ardă. opcincl—opinci. Papa —scroh : un fel do mlncare făcută din unt sau diu untnră de porc şi ouă. pclatră—piatră. Pcicîor—picior, pcitâ—pită, piue. piceuce cartofe, pipă -lulea. plev —vasul de tinichea cu care se bea apă. poci—pot (pers I sing). pocî—haragi dc cari se prind fasolele sati mazerea. pocit—hărăgit. podiree—dealuri, pogaclu—turtă de mămăligă presărată cu sare şi 43 ŞEZĂTOAREA coaptă bine în foc. polog—brazde de Iarbă cosită. popă—zi de post; azi e popă: e zis de post. porşor—căpiţă de Iarbă, pomn—pom. punce—punte, prelucâ—poiană de pădure. Răbuş—un bă| pe care se însamnă cît e înălţimea laptelui dat de ol la o mulsoare. răcădueşte (se)—se răsteşte. rîlă— coastă, parte, rînsă - Arinii, mestecenii si alunul fac un fellă de mugur lung tu forma unei omizi; acest mugur se chia-mă rin să ; rlnsa se dă la găini amestecată cu tărîţă, căci se crede că ele ouă mal Ingrab şi mal multe. Sâmăciş—lapte acru de vacă. scafă -strachină de lemn selniţă—un lemn zubţire, rătezat la capete. senune—trunchiu de brad scobit, pe care să dă vitelor sare pisată, slmbrâ—tovărăşie la arat. smidâ—locul unde a rămas tăctură de pădure. spalariu—un gard cu os-treţe în faţa strungel la stină, pe unde îrec oile la muls. \ 8or—saă ; son^c. sor şc\ sau aşa, sati asa. spăcumă—o aţă răsucită In două. speinu— pinu (un fel de brad). strol—rlnd ; ne-a pus la strol: la rlnd. struţ—buchet, mănun-chiă de fiori, supre— spre. Şar—arsenic; de aici numele satelor Şaru-Domcl şi Neagra -Şnruin l. E ridi-cul a se scrie, precum am văzul adese ori: Şara- Doi nei, precum zic străinii cari nu pot rosti cuvintele limbel romîneştl. şculer—învăţător, şîpot—şuhoiă; curgerea repede a unei ape. ştiuldică (se) se cufundă, şuhirie—gutunar. Tar—jumătate rnerţă păpuşoi, cit duce un cal pe tarniţă. tarniţa—şaua dc lemn. tăujeriă —un hăt cu care se mestecă jîntiţa în ceaun. terfitf—berbece de Ia trei ani în jos. 44 ŞEZĂTOAREA tiii pi fi—un copăcel mic care înfloreşte întăl primăvara liiiovâ—loc mlăştinos. tirş—tufe spinoase. ^Jjsă—o măsură lungă tle 9 decimetri. tohoarcă—cojoc mare milos ce poartă ciobănit Iarna. tomnai—tocmai. tomneşte—tocmeşte, drege un lucru stricat. torocală —amestecătură. tretin—cal de trei ani Irctină—Iapă de trei anî. trîwhghiţă— un instrument lung ca de 2-3 metri Iu caresec\ntă cînd II duce la groapă, după oamenii cari în viuja lor. fie de ori ce vrlstă ar fl, n‘au fost însuraţi. tufă—alun tujlenî—strujcnl, hlujonî, trunchiul păpuşoiului. turlaşi—sloi de ghiaţă aduşi de Bistriţ de pe pî- răe şi de pe malurile sale, şi cari uno ori formează maluri de 2 metri, şi silit aşa de mart, că pot încăpea pe un singur sloîu cile i> sau 6 oameni. Fac mari stricăciuni. ţipa (a)—a arunca. ţîră— puţin „Se face ţîră,“ zic de multe ori muntenii cînd caută ceva şi nu găsesc. ţiţliii—lapte acru subţire. Vale— apă curgătoare, Bistriţa, Neagra etc. veriv—venin. voST(a)—a grămădi, a aduna mult la un loc. .zaru—îucuctoarea la aşă (un par sa ti alt-ceva). zabrdnn— prosop cusut cu flori de lîuă. sfcalaş sciipoar. zicală- dnlec din vie un instrument (cimpoiu, lluer, scripcă). zlmzM—ziuibet. Cîteva expresiunî particulare. In butu Im— în ciuda lui. ţipă pciatra pişti vali—aruncă piatra peste rîu. li-o mîncalu-ii—le-a mincat. să-i fie trecută viaţa în t'zlaş—să-şi piardă vremea în zădar. să fie de temelii, da nu in baglocurâ—să fie lucru solid. numai cc iacătâ—numai ce Iată. ŞEZĂTOAREA 45 mâi ţicâ— măi băeţică. pu\u di baţi—putu dc batae, balae zdravănă. s-o dusu-să—s’a dus. timp tindu ~ mă-să acolo—intinipliudu-mă acolo. A. Gorovei Legenda Cucului. Pe cind sfîntul Petrea era şi el gospodar pe pămînt, tivea ca argafi doi Dâcâuanî; pe unul il chema La zar, Iar pe celalt Cucu, Odată Ii Lrimesâ sf. Petrea să are în-tr’un loc depărtat, însă nu le-a dat mîncarc de ajuns. După cc au miniuit mincarea ce le dedesă, şi văzîud că nu ie mal aduce, de foame aă tăiat boi! şi T-au mincat. Venind sf. Petrea şi văzîud beleaua gata, î-a luat la bătae; pe Lazăr l-a scăpat, Tar pe Cucu l-a ferecat păuă l-a ucis In bătae.— Lazăr, (le frică să uu-1 găsească sf. Petrea, s-a pretăcut in pasere, aseminea şi sufletul luî Cucu e lol pasere. Deci Lazăr căutiud pe fratele său prin lume, ll strigă necontenit: Cucu, Cucu, Cucu! Tot ast fel să zice că strigă şi Cucu pe Lazăr din ceriO. f'cricul ( Tu toca). G. Popescu 46 ŞEZĂTOAREA _ = —= BOCET \ - Frunza verde de dudau dragu meă, drăguţu meu, da uîtă-te pe fereastră câ-ţT vine carte domnească1 > de la noi să te pornească. De te-ar duce călăreşte, aş mal trage vr’o nădejde ; da te duc în car cu bol să nu te mal întorci înapoi.*) Cînd aş şti c’al mal veni drumul ţi l-aş şîndiii 3) cu şindilă de matasă, să mal vil la noi pe-a căsă. Crească Iarba cît casa şi otava cît prispa, eu pe-aici n’ol mai umbla. Plînjî tu casă, şi tu masă, plînjeţi trus-patru păreţi că de măicuţă remîneţi. Veniţi fraţi, veniţi surori şi mă’mpodobiţi cu flori ; veniţi fraţi, veniţi mătuşî şi mă’mpodobiţl cu rujl. 4) Mîndrâ casă af avut; aceea nu ţ-o plăcut. Alta nouă ţ-aî făcut * 2 3 4 făr’ de uşi far' de IereştI; nu-î nici uşă de eşit, nici fereastră de privit, numai loc de putrezit. Aleargă la clopotari, să tragăj clopotu tare să facă răsunet mare, să meargă la D-zeu să ştie că-mi pare rău. Bată-te pustia moarte, da aici ce-al căutat ? că nimeni nu te-o chemat. Da aici Ia ce-aî venit, că nimeni nu te-o poftit ? Ş’al venit ple drum prin Iarbă ş'al luat ce-o fost de treabă, ş’aî venit pe drum pe jos ş’aî luat ce-o fost frumos ; ş’al venit pînă Ia prag ş’al luat ce mi-o fost drag, ş-ai venit pînă la masă şi ni-ai luat cinstea din casă. De-ar fi moartea schimbătoare eu cu dragoste-aş schimba, n-aş da pe altu pe nime numai singurel pe mine să nu ştiu de scîrbă ’n lume. Cules din satul Crucea (Suceava) V. FiUpovici ] > Prin carte domnească te înţelege buletinul iii inmarmîataro 2) La nmnte, din cauza depărtare! mari ţi k greutăţilor drumului, de multe nrl mortul a dus în car ori pe nişte draci. 3) şîndiii safi dr&niţi. 4) Rujul e o floare roşie frumoasă, firi miroa. 47 ŞEZĂTOAREA Zicătorî şi porecle Celui care tot cere de multe or! se zice : tare-î ţigănos; H ţigan din cale-afară. '— Celui pricepui: II om ascuţit. Celui vorbăreţ: moară stricată, moară hodorogită, ho-dorogitulc: Ca să arăte că unu-I duşman: clnd ar putea, m'ar bea Inlr’o lingură de apă. Unul cu mintea nestatornică: spulberatic. P Care-I venit din alte părţi şi aşezat între băştinaşi: venetic. Care spune secretele: lung de limbă. limbăd. Care a păţit vre-o daravelă : a feştelil băţu. După a-preciarea faptei, se spune : că a feştelit băţu de-un capăt, de arnîudouă capelele, sad de tot Celui obraznic : II gros de obraz: II cum II porcu. Celui linguşitor : curvă cu două feţe. Celui care nu mai trăcşle rn belşug ca'nainte : i-a chi= cal clin coş. CehriTcare nu ştie a preţui lucrurile: efteu la făină şi scump la tărîţe. Celui care nu se mulţumeşte cu binele ce-1 are; caută pine mal bună de cît de grid : caută pe mama gi lutul. Cărui nu se mal satură de mineareT~sac fără fund. Celui leneş : împuţit, dugliş, ghiduş. Celui slab şi fără sînge ’n obraz : parcă-I fiert In oală, 11 cum II ceara, ce opărit! parcă mlnlncă numai ciuperci fripte. Celui robust: ghidai an, tontaleţ, urs. Celui frumos : bujor, bujorel, luceafăr. Unu care horăeşte clnd doarme : coasă la oboroace. Pentru cari trăesc răd : trăesc ca cînil ; se stupesc ca miţele. [V» urma) Din m*T malta localităţi a judetulo) Suceava g NîihâilC 48 ŞEZĂTOAREA -BIBLIOGRAFIE Simion C. Mîndrcscu : Doina, conferinţa ţinută la A-teueul din Birlad ; o broşură in 32 de 59 pagini. Bîrlad tipografia Caţafany, 1593.— 50 bani. AL Schwarzfeld: Anuar pentru israeliţi pe anul 1*92-93 ; anul al XV-lea.— Bucureşti, 1893. volum In 1(1 de 192 pagini: 3 lei. Intre altele cuprinde, relative la folklor : literatura populară evree spaniolă, studiu de D-r M. Guşter şi Basmul cu papucul\ la evrei, la romlnx şi la alte popoare, studiu folcloristic de AL Schwarzfeld. -Dr. Raimnnd Friedrich Kaitidl* KIeine Studien; No. 5, 1893. Czeruovoilz, 1S93.— 4b p. iu 1G. Intre cele cinci studii publicate in această broşura, este şi unu folkloris-tic: Zauberşlaubc ber der Ilutencn (credinţa in farmece la Ruteni). Sofia Nădejde: Nuvele. (Iaşi, colecţia Şaraga a 1 leu volumul). 1893.— Recomandăm cetitorilor noşLri nuvelele D-ucI Nădejde. Vor găsi frumoase paginc în cari se zugrăvesc cu culori vil mizeriile societăţii noastre. ŞTIRI La congresul folkîori.şlilor din Chicago, Şezâtoarea figurează pe lingă celelalte reviste foîkloristice din toată lumea. D. A. Gorovci a trimes un memoriâ asupra «nunţii la roman,» care se va ceti la şedinţele congresului deD-na Helen M. Basselt. In şedinţa de la 31 MaîQ, Comitetul central al Societăţii de tradiţii populare din Paris, a ales pe d. A. Gorovci, membru titular. < APRECIERI ASUPRA bŞEZATORH- Creînd un centru pentru producţiunile folklorice, se va pune capăt infinitei lor împrăştierî prin ziare şi reviste inaccesibile şi cu totul necunoscute. D. Gorovei ar aduce un adevărat serviciu folklorulul romîn, deschizînd în Şezătoare o rubrică specială pentru înregistrarea bibliografică a numeroaselor contribuţiuni de literatură populară risipite în diferite publicap'unî periodice anterioare. S-ar obţine astfel un material considerabil, în mare parte şi pe nedrept căzut in uitare. Tot de odată atragem atenţiunea editorului asupra importanţei legendelor casmogonice sau a explicaţiuuilor populare despre fenomenele nature! (con-stelaţiuni, eclipse, cutremure etc.). în privinţa cărora ne aflăm intrio ignoranţă aproape complecta. Lazăr Şăinednu, Istoria filologiei romîne, pag. 335. (Bucureşti, 1892. Socec). In Bucow. Rundschau, No. 1219 (1892): Der Gedanke, eine Zeitschrift zu begrQnden, welche vor-zliglich rumănische Volksuberlieferung und Volksdichtung sammlen soli, muss als ein Oberaus glîiklicher bezeichnet werden. Auch der Sitz der Redaction ist gut gewăhlt, wcil man hofien darf, dass in der Zeitschrift die Volks-forscher der Moldau und der Bukowina einander die Hand reichen werden. was fOr die Vollstândigkeit der Stoff-sammlungen unentbehriich ist. Das bisher veroffentliche Material ist sehr reichhaltig und zum Theil treffllich. Mugc die Zeitschrift ausgiebig unterstQtzt werden, damit sic allezeit ihre schone Aufgabe erffllen konne. Wir hoffen auch in Zukunft unseren Lesern iiber die lobenswerten Er-gehnisse derselbcn Bericht erstatten zu konnen. Dr. R. F. Kaindl, d, z. Wien. Universităt, Institut f. bsierr. geschichte.