TEltJ -LEGANAT t! «t- f)i. ^ Km o dată, ci-că, un moşneag şi o babă. Copil nu a-vurtCHc, ş’aşa ar li voii să aibă, de se dădeaă în vînt după el. Baba mal ales, veşnic se ruga lui D-zeu să se inilostivcaseă cu ea şi să-I dăruiască un copil. D-zeO ştie, insă, cind trebue să dec omului ce cere şi cînd nu. Baba copil n‘a mal făcut şi de dor de a avea şi ea, Îşi făcu un leagăn şi în el puse, în loc de băet, un lemn de telti ce-1 înfăşase şi-l îmbrobodise ea pe copii. Se vede că ajunsese baba in mintea copiilor. Legăna baba în una, etnd avea vreme, albia copilului şi-l ciuta : de la o vreme numai ce aude plîns de copil în leagăn. Baba s-a spăriet, dar cînd s-a uitat şi a văzut în locul lemnului un băet mlndru şi frumos cum altul nu mal era în lună şi Însoare, nebuni dc bucurie; plingea biata babă, ridea, alerga pe afară şi nu mal ştia cum sâ mulţămească lui D-zeu că l-a ascultat ruga. Cum vine moşneagu de la lucru, baba ca o zăludă îl ese înainte şi-l arată băetul. Clnd îl văzu moşneagul aşa mlndru şi frumos, cu rivnă şi mare duh plecat ridică ochii în sus, mulţămind lui D-zeă că Iî-a dat sprijin bătrlncţclor. Moşnegii botezară pe băet şi-I puse nume Tetâ-Uganat. Cumătria fu chefoasă şi plină de bunătăţi, căci moşnegii se ţineai! bine, batir că erau singurel. Anul II No. ii —12; 1894. 201 ŞEZĂTOAREA Telit-leganal creştea văzînd cu ochii; cit creşte uu băet dc azi intr’un an, el creştea numai Intr’o zi. Peste vr’o doi ani, el era cogemite milian. ca top flăcăii, cu care se lua la trîntă şi pe cari-1 dovedea pe-un cap. Intr’o zi vede Tclu-leganat înlr’uu culă din eamară, puşca moşneagului, din tinereţe. Nici una, nici două, o Ia, se îmbracă, şi se duce cu ea in pădure la viual. De geaba cerca baba să-I oprească; Telă-leganat îşi căută de drum. Ajungînd In pădure, merge trei zile şi trei nopţi; cum meigea prin codru, dă peste un om care nu făcea alta de cit copacii ce erati drepţi ii strlmba, Iar pe cel strimbl H îndrepta. Cum 11 vede TelO-leganat, 11 înlreabă ce strică copacii? Strimbă-lemney căci el era, îl răspunde că nn-I treaba Iul să ştie, dar dacă vrea, sa se priudă amindol fraţi de cruce, că I-a fi de folos vr’odată. Teîfi-leganal se prinde frate dc cruce cu Strimbă-lemne, şi .amindol se Iau prin pădure. Merg cit merg, şi ajung iu nişte munţi petroşl. lntr’un (ane de munte şedea uu om, şi veşnic sfărma piatră. Telă leganat se prinde frate de cruce şi cu Sfarmă-peatră şi tustrei îşi căutarâ de drum. Ajunseră Intr’o pădure. Aice îşi făcură o colibă şi cile unul cu ziua rămînea la făcut bucate, iar ceilalţi doi se duceau la vînal. In ziua Intăea rămîne Strîmbă-lemne. Face cl nişte bucate bune ca acelea, şi stătea înaintea focului aşteptîndu-şl fraţii. Cum stătea strîmbă lemne pe giudun, numai ce vine o ona7iîc de om mititel ca de*o palmă cu o barbă cit un cot Statu-palmă-barba cot, căci el era, se repede la foc şi diu dte-va înghiţituri soarbe mîncarca lui Strîmbă-lemur din oală. Strimbă-lemne îl prinde de barbă, crapă un lemn, şi-l pune barba acolo. Clnd vine de la vînat Telu-leganat şi Sfarmă-peatră, găsesc pe Slatu-paimă-barba-coi acaţat cu barba în lemnul cel crăpăt şi pe Strîmbâ-lemne suduind şi făcînd alte bucate. 202 ŞEZĂTOAREA Teifl-legauat se duce la Statu-palmă-barba-cot, şi-I da drumu ; el se făcu nevăzut. Strirabă lemne sfîrşi bucatele şi după ce mincură, se odihniră bine. A doua zi rămase să facă bucale Sfarmă-peatră ; dar şi Sfarmă-peatră păţi aceeaşi istorie eu Slatu-palmă-barhă-cot ca şi Strîmbâ-lemue. Ciud se întoarse Teiu-leganat de ia vinal şi văzu pe Statu-palmă-barba-cot cu un stan de peatră pe barbă, ii umflă risu şi dueîndu-se la el. rostogoli stiuca şi dede drumu luî Stătu-pal mă*burba*<:ol, de se făcu Iar nevăzut. A Ireea zi rămase la făcui mlncare TeliVleganal; el pregăti două rlndurl de bucate şi ciad se intoarse fraţii Iul de la vinut, nu mai văzură pe SLaLu-palmă-barbă-cot. căruia Teiu-leganat ii dăduse mincare şi bucatele erau cum silit mal bune, nici răci nici fierbinţi. După ce raincară bine, se luară tustrei şi se duseră prin munţi şi ajunseră pe moşia unul împarat. Paznicii împăratului găsind pe strimbă-lemnc stricînd pădurea, II prinseră pe lustrei şi-i duseră la im parat. împăratul după ce-i probozi urît, incîi era să-i şi bată, le hotări. văzînd pe Teiu-leganat aşa de îndrăzneţ şi frumos, că scapă de el, dacă îl va scoate de la zmei pe cele trei fete ale luî. împăratul le mal spuse că dacă ei scol fetele de la zmei, le da fîe-căruiu din eî clte una de soţie şi împărăţia. TeîG-leganat se prinse să scoată fetele de la zmei. După cc luă de la împaral bani de cheltuealâ şi haine de primi* neală. porni înainte cu D-zeu. Merscrâ vreme multă, ţări, mări şi munţi şi ajunseră la o fin tină. pe unde te puteat duce în lumea neagră, căci zmeii ce furase fetele împăratului acolo vleţuiau. Ca să mergi de pe lumea albă in lumea neagră, trebu-ea sâ-ţl dai drumul prin fintina zmeilor. Se vîră Intăl Strîmbă-lemne. El lasă cuvînt că atunci cîud va scutura funia, să-l scoată înapoi. Nu se dase drumu funiei cu care se roboreau in fintînă nici pe jumătate, şi numai ce vede Telti-leganat că se scutură funia. 203 ŞEZĂTOAREA —Ce al pălit măi Strîmbă-lernne, de aî scuturat funia aşa degrabă ? — Da ce se păţesc î Ia nu poţi să trăeşll în putoarea cea mare care vine din fundul fîntînel. —Las ca mă vîr eu, zise Sfarmă-peatră. Dar şi el păţi ca şi strlmbâ-lemne. Atunci se vîrî şi Teiu-leganat, el lasă cuvlnt că dacă va scutura funia, mai tare sâ-î dee drumul. Merse, merse Telti-leganat trei zile pînă ce ajunse în fundul flntînel. Acolo ce se vadă ? Şerpi, balauri, broaşte cît casele ş. a.—Teîu-leganat să dă cu paloşul printre jivine, şi le omorî pe toate. Scăpînd de acele urîte locuri porni spre curţile zmăului celui mal mare. Vai! mîndru mai era! Alt soare mal frumos ca a nostru strălucea; altă lună mai strălucitoare cum avem noî era acolo, şi nişte grădini mat frumoase ca raiul ! Cum ajunse Teîu-leganat la curţile zmăuluT, se duse le fata împăratului. Ea cum îl văzu zise: —Vai! ce voinic mîndru şi frumos eşti, şi cum are se te omoare cinele de smău cînd te a-vcdea ! —Da unde-I dus el amu ? —Ii dus la vînat. — Si de pe ce-1 cunoşti cînd vine ? —Zvîrle buzduganul de trei mile de loc, şi atunci bucatele trebue să fie nici răci nici ferbinţi. Cum stateaă ei de vorbă, numai ce aude buzduganul in poartă, In uş<*, m casă. Teiu-leganat 11 repede înapoi de cinci mile de loc, şi cînd a trecut pe lingă urechea zmău-luî, î-a rălezat vîrvul urechei. Zmăul a început a da pinteni calului şi a fugi spre casă, dar calul nu voea să meargă ; cînd ajunse la podul de aramă, calul a Început a sforăi şi a cin ciuliţi urechile : Zmăul I-a zis: —Hi! calule. mînca-ţ-ar corbii carnea şi ciolanileroade-ţi-li-ar cîniî, că doar nu-I cinele de Teiă-leganat sub pod ca se te spăriî de el. Atunci numai ce ese Teiu-leganat de sub pod, şi-I spune: ŞEZĂTOAREA 204 Cum vral să ne luptăm? Cu paloşele să ne tăera, ori cu trînta să ne trintim ? Zmău I-o zis : Cu triată să ne Irlnlim, trup la Irup, că-i mal drept. Atunci unde s-a luat Telu-it ganal cu zmăul la Irintă. întâi l-a trîntit zmeul pe Tehl-Ieganat pini la bml. Unde nu se mînie iYnvIcganai, şi ciad l-a izbii odaia pe zmăâ, s-a vlrlt în pâuiîul piuă la gll ; alunei Telu-leganat scoale paloşul şi-I lac giinl. Incâlicâ apoi pe calul zinăulul, şi se duse la eui|ile Iul. Kala împăratului, cînd l-a văzut, nu mat putea de iMU’lirie. <> făcea zmăul cu curiile Iul, cînd se ducea undeva? - Pocnea din biciul ist din culu de trei ori, şi le făcea două mere. Tclâ-Ieganut fa biciul, pocneşte de trei ori, face curţile două mere şi le dă fetei împăratului. După ce-a scapat fata cea mare. se duce la curţile zmău-lul celui de mijloc şi-l birueşte şi pe el ca şi pe cel întâi. II mal rămăsese să scape pe fata cea mică, care-o ţinea smăul cel mic. Scapase el uşor pe fetele cele mari, de la cel doi zmei; pe cea mal mică însă era mult mal greii, căci avea mult de muncă, şi chiar zmăul ist mic era mult mal volnic ca ceilalţi. După ce trece prin nişte păduri urîte, pline cu şerpi, broaşte şi tot felul de dihănii, ajunge la curiile zmăulul. Cum il văzu fata Împăratului, îl zise: —Val ! ce voinic mindru şi frumos eşti. şi cum are să te prăpădească cinele de zmăti cînd te-a vedea ? —Da unde-I dus ? —La vînat. —Şi pe ce semne ştii clnd vine ? — Svirle buzduganul de şepte mile de loc şi atunci bucatele trebue să fie nici răci nici ferbinţl. Şi cum vorblau el, numai ce aude buzduganul în poartă în uşă şi în casă. Telu-leganat 11 răpede de nouă mile de loc, şi cînd a trecut pe lingă urechea zmăulul, l-a răte-zat-o din loc. 205 ŞEZĂTOAREA Ciud era pc la podul de aur, calul zmăulul a început a forăi şi a se da înapoi. Zmău-J zice : — fTaT, minca-|-ar corbii carnea şi c'mil ciolanele, ce crezi ca sub pod e cinele de Teiu-leganat î Atunci numai ce cse Telii-leganat şi-l întreabă : cum vrei să ne luptam ? din trinhî ?ă ne trîntim. ori din paloşe se ne tăem ? — Ba din trintă să ne irinlim, că-î mai dreaptă. Atunci se încep a se-lupta : de dimineaţă şi piuă în sară se trîntiră, şi nu se da nici unul. Amu li era sete şi toarne; zmăul vede o cioară şi-I zice r —Dă-mT o leacă de apă, că |-oiu da boitul lui Teiil-le-ganat să-l mînincî. TelQ-leganat zice cătră cioară : — Dă-ml apă să beti că t oiil da hoitul de la trei zmei să-l mînîncl tu cu toate neamurile tale. Atunci cioara se repede Ia un laz, ia cu clon|ul apă şi picură în gura lui Telâ-lepauat ci leva picuşurî. Teîti-leganaf prinse la putere, şi cînd l-a izbit odată pe zmău, l-a vîrît pămînt pînă la gîl. Apoi cu paloşul l-a tăet capul şi l-a omorlt. Casele zmăulul le a făcut două mere şi le a dat fetei celei mal mici, caro era cea mal frumoasă din fetele împăratului, şi pe care Teiu-leganat îşi pusese ochii. Telă-lcganat luâ fetele împăratului, merse cu ele la fln-Unâ pe unde trebuea să lasă din lumea neagră în lumea albă. Telfi-leganat prinde funia şi o scutură; scuturălura vine înapoi. La gura fintîneî aşteptai! deci cel doi fraţi de cruce al lui Teiu-leganat. El pune in patul ce era acoţat de funie, pe cele trei fete şi scutură funia. Patul începe a se urca şi TelO-leganat ramase singur. Cind văzură Strimbă-lcmne şi Sfarmă-peatră fetele, nu nu mal putură de bucurie. EI dădură drumul patului ca ŞEZĂTOAREA 506 să-J scoată afară şi pe Telft-leganat. Sfarmâ-peatră cu Strlmbă-lemne se sfătuiseră ca să-l urce pînă la jumătatea fintînel pe Telu-leganat, şi să-l dee drumu ca se scape de cl. Telu-leganat însă se temea de aşa ceva, şi ca să-t cerce, pune în pat un bolovan, şi scutura funia. Patul începu a se urca şi după o bucată de vreme numai ce aude o pocnitură. Cei doi duşmani al lui TeUVleganal, dăduseră drumu patului cu'#bolovanul. TebVlepanat văzînrl şiriclicul tovarăşilor lui, porni Tar în lumea neagră. Merge cit merge şi ajunge la curele lui Statu-palmă-barbă-cot. Cînd l-a văzut moşneagul, nu mai putu de bucurie. Ospălurl ca acele iî făcu, şi-l întrebă că ce vinturî il aduc pe acolo? TeiD-leganat povesti lui Stalu-palmă-barba-cot pataraniile luT cu zmeii şi cu cei doi tovarăşi a! lui, şi-l rugă să-l înveţe ce să facă pentru a putea eşi pe lumea albă. —Nimene n’ar să te poată scoate de aici, fătul meti, de cît numai pajura din pădurea zmăuluî cel mare. Pajura aceea pe fie-care an scoate 12 pui, şi nici de unu n'are parte, căci clnd se duce după mlncare, vine un balaur şi-l mînincă. Dacă-i putea să omori balaurul, ea te-a scoate de la tiacaz. Statu-palmă-barbă-cot, mai dăscăli pe Tcîă-legariat cum să se poarte cu pajura, şi pe urmă se despărţiră. —Pentru că n-al fost răfi ca tovarăşii tăi ai scapat bine de la mine ; dar dacă al ti fost şi tu ca ei, apoi cu zile nu scapaî de la mine. Telu-leganat merse iu pădurea zmăuluî cel mare şi ajunse la cuibul pajureî. Tocmai atunci e-şia dintr’un ezăr şi bala'urul ca să miuînce puii pajureî. TeiOleganat scoate paloşul şi dintr'o tăetură rătezâ capul dihăniel de balaur şi scăpă puii de moarte. Clnd 1-afl văzut puii, nu mai puteau de bucurie. —Cînd te-a vedea mama. are să te înghită de bucurie. Atunci ei l-au făcut un fulg şi l-a pus sub aripa celui mai mic. 207 ŞEZĂTOAREA Qnd a venit pajura şi I-a văzul, era sa moară de bucurie. - —Cine v-a scăpat, (Irag'ii mamei ? —Un flăcău voinic şi lrumos, ii răspunseră ei. —In cotro s-a dus ? —-La răsărit, răspunseră cî. Pajura, ca o vîntoasă, se repezi spre răsărit, ca să gă-sascâ pe cei ce i-a scapat puii, dar nu l-a găsit. —In cotro a -apucat, dragii mamei ? —In spre apus. Răpede Iarăşi apucă spre apus, dar nici urmă de tlă-Căă n’a gu '«t. După ce mai fugi spre amiază şi spre mează noapte, puii ziseră : — Noi mamă ţ-om spune unde-I volnicul care ne-a scapat, dacă ne fâgădueştl că nu-1 vel mluca. —Nu-1 mîninc, dragii' mamei. Atunci pulul cel mic scoase de sub aripă o peniţă mică şi-o aruncă jos ; din ea eşi un flăcău mîndru, de nu mal era altul ca el. Pajura îi înghiţi de bucurie, şi cind îl vărsă, Telu legănăt era de-o mie de ori mal frumos ca înainte. —Ce pofteşti de la mine, voinice, pentru binele ce ml-al făcut ? —Să mă scoţi in lumea albă, răspunse Telu-leganat. —Pregăteşte să ai 12 vase de vin şi doî-spre-zece bol fripţi, şi mine mergem. Telil-leganat se duse pe moşia zmăului cel mare, luâ şi şi fripse 12 bol, cumpăra 12 buţî de vin şi în zori de ziuă se puse pe aripile pajureî cu boii fripţi şi cu vinul. Merseră, merseră cale lungă, peste ape şi munţi, văl şi dealuri. De cîte or! il era pajureî foame, Teiă-leganat îî dă cîte un vas de vin şi cîte un bou fript. Atîta drum merseră, In cît cînd era aproape să-l scoată din flntînă nu mai rămăsese Iul TelO-Ieganat de cît un pahar de vin; carne nu mal avea de fel. 208 ŞEZĂTOAREA —Dă-ral să minînc şi să beu, zise pajura, că nu mul pot de foame. —N'avem de cît un pahar dc vin, răspunse el. Dă-ml came se mînînc de unde ştii, că nu mal pot, şi ne prăpădim amin doi. Atunci Telti-leganat lae din La] pa piciorului o bucată de carne ş-o dete pajurcî. De-atunci are omul în talpa piciorului lipsa de carne între chlcăîu şi degetul mare. — Bună-I cariiea de om, zise pajura ; de ştiam mul de mult că e aşa de bună, te mincam plnă acum. Mal merseră cil mai merseră şi după cîtăva vreme Telil-legunat se văzu Iarăşi pe lumea albă. Merse el cit merse şi ajunse la curtea împăratului cel cu fetele. Fetele cele mari se măritase una după Sfarmă-Pealră şi una după Strlmba- lemne. Cea mică, din pricină că n’a ascultat pe tată-săă să se mărite după un fecior de Imparat, o dăduse slugă la curţile lui Strîmbă-lemne. Cînd a auzit împăratul păţeniile lui TeiG-Icganat şi drăciile lui Strîmbă-lemne şi ale lui Sfarmă-peatră, se incruci. însura pe 'Felă-leganal cu fata Iui cea mică, îl dărui ţoală împărăţia lui şi a trîntit o nunta cum n’a mal fost alta pe lume, la care a poftit şi pe moşneagul şi baba ce-a crescut pe Telă-îeganat. La nunta lui Telu-leganat aş fi jucat şi eă dacă eram pe atuucl, că, el nu se ferea de ţaranl ca boeril de azi. Ş-am încălecat pe-o căpşună şi v’am spus şi eu o minciună. V ■ M. Lupescu. 209 ŞEZĂTOAREA în supri Sfeti Vasîli (Verglelu). Ş‘» pi la noi si ari ca şi pi-aTurlîa şl p ugari au cu i iirş brad împodohit), bghicî, pkistoî, fluir, urs, babî, moş-nlag. caprî, jidan şî alţi budMuUi uriti, meniţi ca si spării pi cîcîi copkili şî nevîesti dim sat. După cî-o galidl-arat, sî eu şi sî string cu tăţî’ntr'o casî dim sat, nănuiitî di cu vrlemi di băîetani ci! măi din i) tiamini uni ş-aduc dzua-laş şî băuturi. Sî strîng pi urmî ca la prepcnaţti: barbaţ, fuma, fieti şi ori cini vre şî ari plăceri. Cieli fieti harnici, aduc mîncărl ca acella, gata di-acasî, colaci, plăcinti, pul fripţ;... las cî la noi dî-om timp di vrlemi nu sî mâi aducî-aş6, da in sî ti faci pişti hrăniţi di ceia parti ’m Corditn...y ş-apu sî viedz pilrecanii şî mîncărl, di sî ai dzări pîntîci nu unu. Tot amu mamili ş-aduc copkilili cari n-o mei ieşit în sal (la horă) di loc, şi Ia gioc mni*o aşadzî lingi fata cei măi harnici şî măi di gospodari din sat şi T-o aratî s-o alvl orî şî cin di pildî. Da viditţ mnevuastrî, amu dî-o bucă di vrlemi s-o’nce-putu-sî a sî strica lumia şî pi la noi, batir cî stăm în criili munţilor : ies la gioc tăti poşodicurili ni ’ntrebati di nimi şî aş£ nitam-nisam, far dl-om pkic di ruşlni macar. Nu-i cum Ter pi vremla cîn neni moşi (părinţii şi bunicii) noştri Iera tinirl ca noi. Incepl-a ci şî pi la noi ki-căloşîi şî mnişâlii ca la tirg (oraşe). Duamni. şî numa ci ni-om trlezî’ntr o bunî diminiaţî c-o prâpădlcnila lu Dim-nădzăii, di nu ti şti tu ci ti faci. Ai si cil bucuros sî cii primnit şî-m zăuadza (gaura) şerpilu, sî tl-amnistuî, da şî dl-acola-ai si cil scos cu ţăpişa ! cu (nepusa'n masă), Şî cqm dzîc, după ci sî string, apu sî eu şî s-aleg 2- -3 lj Cimi si întro1>uinţazi 11 în ioc de in. atunci n mal nn s-audc, s-aude cam ]|2 din sunetul lui. (ca un i. aproajtej. ŞEZĂTOAREA 210 flăcăi mâl dim uaminl, mâl cu trîeciri din sat; sî pun la capu miesî şi strîng di pi la fişticari uom cîti-om lucru : o verigi, o mârge, ieî... om şirag di mărgîeli, lei... o pâre bortiti, şî ori ci lucru însamnat, anumi adus, şî sî pun tăti la om Ioc îr.tr-om vas cu api. Amu-i începutu > Ver-glelulut. * După ci-o găti di pus lucrurli, om flăcău ie duauî linguri ori duauî vergieli di la stativi şî dzîci : «Ci suni. ci răsuni?» Altu râspundi: — «Luncili cu gluncili, Văiii cu uoili, Zmnidzîli cu caprili, Vergîelu cu fietili.> Amu dzicf to cel dinţii. — «Da pim vaduri cini trieci ?* — «Trieci Toma cel bogat, cu cinci bghici-l bat. Suni din ineli, baţi din vergieli, Arodiîa (?) DOamni.» Şi clei dintîl scuati-om lucru pus în vas, şî dzîci c-o scos pi Sfeti Va sili,- pi Iei îl scuati’ntn, cî cu Iei sî-nciepi *nu.— Tâtî lumla stă ş-aştiapti si-T lasî norocu şî soro-cirea, A cui o fost lucru scos, di-acîela-î ferici cH ca şi Sfeti Vasîli- Sî scuati pi urmî Boboiîadza, Sfeti Ioan şî pi rind tăţ sfinţi şî cinstiţi Tărinţ, dzlrînu-sî la fiicari sfînt : «Ci suni, ci răsuni,.,» Dupî ci o gâli di sgos tât sfinţi, cleli duaftîspreci praznic! împărăteşti şl tăti sărbâtorili cîtl-s intr-on an, încep a sî scuati : casa. masa, plugu. cuăsa.., şi tăti bichisurli o* mulul din casî şî di pl-afarî, ştîadza, pkiua, moara, bălbcu, ilău, barosu, foi.,.. tlrU oilor, coşSflu, strunga, stîna, trîm-bghija, comâmicu, spătării], budaca, galiata, virtîeju, tău-jerlUj culişdriu, hîrzbbu, străcătoarla, fidilîeşu, zgîrfaciu, 911 ŞEZĂTOAREA claunu, brighideu,... mă rog tăti lucrurili citi trebi omuht ori cin şî lâ ori şî ci. Pi urmî'ncep cu păşiri, întîi cu cîeli dumiesnici şî pi urmi cu cîeli dim tîrş (pădure): găina, raţa, glnsca, pichi* na, găinuşa, uKu, hultănu, Ierunca (fugăi), cîrstielu, vrab-ghiîa, mnlerla, cluarea, buha. huhuriedzu, pupîdza, boudi bălti,... lăţi cielia, dî-a ciru păru pîn şi dihăniili. Amu la mulţ li si pun porecli cum lî-o fost norocu, pi cari l-o scos o dihaiTii urîtî ori cini şti ci dihănii râmtni cit a ci lumla. Numa la sărbători şî dzîcî «ci suni, ci răsuni,...* la alţi cielia, nu. Dupâ ci s-o firşît „Vergîelu" şî pun pi băuţi şî pi gîu-rati. si măi trîaci din năduhurli şî nacazurli omului ci sî duci.— Amu fiican-ş aducl-aminti de vorba cela: cîeli buni sî s-aduni, cîeli reli sî si spleli.» Băietani sî’ nsoţăsc şi au adus! din bun! vremi cinsti (rachiu). II cerb cu mnîeri, cu cafă şi cu chiperî şi sî to bei şi sî clnţ : Holireuţl ş-o răcirii nun ar Imj Ijadla sî cii. Iliilimiţi cu cliiperi. iwun băut di-alaltîlerl. D-apu lari eu dzahar, n-um bău! pul-cl citam an. Si Ltl si li ‘nesăJeşU, inimnluara si-l tonmeştl. singili si-| priminesll. SI l»eî amu ca si-ţ cii şi pî-on au Întreg sî-ţ fii- Tot amu flăcâi-ş duc di mînî ia capu mlesî pi draga inimuloari lor, ş-o cinstesc dimpreunî cu părinţi i ori v-o rudenii di i cu Ie. Pi la cîntători si duc fişti cari pi la casa cui-a ari. Sî ti faci numa di-oparti şi s-audz : Bat-o crucîa băuturi cî mnî-o iega limba’m guri-Cum o beţi mă’nvesăleşti, ŞEZĂTOAREA 212 Limba’m guri sl'ncîlcleşti, şfncep a vorbghi turcîeşti. Ia de îeştia, cîntici cole bătrlneştl, ş’aşadzâti, da nu nişti nimnicurl di Ies (festl) ci ies amu cu hamorî şî citi şî măi citi di ni fac bghîetili copkili sî-ş sai dim minţ du- pî cii guleraţ şt piutinaţ. Ş-apu... marţafoi-ş fac chelu şl _ ■ • • m • • • leii to pi noi cfoncan ni nimeresc- (Cotîrgaş-Broşteni, judeţul Suceava.) I. Teodorescu strigăte iii joc 103 Badea cujcură cu bumbT m-a trlntit asarâ'n uhglTlti de mi s-a stîmit un junghlQ. Vină bade de mi-1 leagă dacă u’al fost om de treabă. î» • 104 Copilită ce nu creşti? Ori cu dracu te Iubeşti ? Mal era una ca tiuc da cu dracu trăia bine. * 105 Pe din sus de cea grădină merge-o tlnără copilă cu drăguţul el de mînâ ; de mină Jiindu-se din gură mustrindu-se. —Lasă-mă bade de mină să mă duc în cea gradină sâ rup două trei crenguţe, busuioc şi tămii{e mestecat? cu trifoi să ma vil bade la noi ; să-mi fac verde cununijă cununijă de turiţă 1) să mal vil badea bădiţă. Nu vil bade sările sâ ascul|î mustrările cit mă mustră maicuta bade pentru dumneta. h Tunţă o o huruonuk 213 ŞEZĂTOAREA lOH Bade dorul «Ic la liue, Peste multe dealuri vine şi nu-1 poate opri uime nici |iganul cu scripca numai cu cu inima * 107 Mult mă mier şi mă de^niicr babele la joc ce mer 1) nevestele la el ce cată de stau cu gura cascată. * 108 FosL-am mic şi n-am perit, ş-amu că-s mare să pici cind sini mal drag la femei? >r< 100 De-ar fl dorul vînzălor face-m-aş neguţător, ncguţa-l-aş uegu(a numai de l-aş capata. Neguţa-l-aş şi l-aş vinde numai de l-aş putea prinde. * 110 Cine mină plugul rău trece pe la fagădad 2) dacă uu-s bani in jaşcăQB) zice că-I rachiul rău. Care mină plugul bine hea’n crîsmă şi mai rămine, şi tot face voe bună. JTj 111 De cil maică ui-al fi făcut mai bine m ai fi perdut sub uu târmurc de apă malurile să mă ml!cască apa să mă limpezască. Matcă matculiţa inea da |-a fost dragă lumea la urît nu mă mai da, da t-a fost drag a trăi la urii nu mă sili * 1 12 Frunză verde trei măsline s-a dus pulul de la mine; tuturor le pare bine. Numai mie-ml pare rad c’a fost puişorul meu. * 113 Pe marginea de pămînt merge badea sămăniml şi din gur’-aşa zicînd: —Să te faci grtuie, faci. şi să stai la sAceral ca puica la sărutat, l) Merg. _'l FţgAdAi] Bau criţink 3) Jaţrfu sau j'Uflgi ŞEZĂTOAREA şi să stal ş: la'mblâtit ca şi puica la Iubit. * 114Mâi barbatc, blastamate, cînepâ mi-al samanat boala’n oase mî-al bagat. Vai : Ia coasa ş-o coseşte de boală mă mîntueşte 4» 115 Cluciulica neteda şăpte ani de tind să la şi lăută nu era : pe tot părul lindena; pe cararea de dinapoi merge ciurda cea de bol. Vină bade joi la noi că mutul mergeja__pb socru se duce la moară soacra zace de lungoare, pînă lumea nu se scoală. * 116 Vaî de-aceala saleacu 1 ] caie-I slugă Ia al tu ; multe rabdă saleacu. Las să răbde dacă şede ; largă-î lumea şi n’o vede, largă-î 1 urnea‘ncornorată de volnici înconjurată : la tot fagul cîte cinci. 11 214 La fâguţu din carare zace-un voinic de lungoare cu mindruţa la picioaie, tot îi muta perină de la cap, de la picioare după umbră, după soare. X * * 117 Ce folos de cuşmă lungă dacă uu-s paraîen pungă; mal bine mal rotunjoară cu punguţa pliuişoară. * * * 118 Hai ! plopuşor cu frun- ză lată te-aş iubi şi-mleşti cumnată. Haal! plopuşor cu frunza'n- gusiă te-aş iubi şi-ml eşti ca cuscră. Haal! plopuşor cu frunza’n- drum te-aş iubi şi nu ştiu cum. te-aş laşa şi nu mă-ndur că mi-al fost odată bun. Iiaal ! plopuşor cu lruuza deasă te-aş iubi şi-mi eşti mireasă. * * * 119 Haal! Uugurcanu dra- cului şede-n virvu scaiului 11 Soloacu sau sfiracu. ŞEZĂTOAREA 215 de doru mălaiului. 1] Haal! unde vede-o rădăcină el gludeşte-că-i slănină; unde vede-un dup 2) de lînă fuge clte-o săptâmînă. * * * 120 'lai Marie’n deal Ia vie ce-o J cîşliga, ţ-olu da |ie ; unu ţie, unu mie -ş’om face tovărăşie. * * * 121 Frunză verde de-un durîăO cine-aude glasul med lasă oile’n pîrău şi vine sâ-I văd şi eQ. Cine-aude glasul miudrel lasă oile pe munte şi vine ca să-l asculte. * * * 122 Foae verde de doi brazi de-aş ajunge pînâ Marţi să privesc pe cei legali rum îi duc la Pin gara ţi, 3) ca să-şi facă pedeapsă pentru una şi alia, numai foae ş’o lalea. * * » 123 Foae-verde de sulcină cîtu-î baba de bătrină tot aşteaptă voe bună de trei ori pe săptâmînă, ş-uu culac, ş-o luminare, ş’un volnic frumos calare. * * * 124 Frunză verde de liămelă eu insăiez la viţei şi vin fără de cercel ; şi Insărez la viţele şi vin fără de~mărgele, şi însărez la fintînâ şi mă’ntorc cu doi de mină. * * * 125 Zup zup zup, de abia \ mă duc să mi-o’nvîrt pe meşteşug pe două roate de plug ; şi de slab de-abla mă trag înlr’o grădina cu mac cu puica pe după cap. * * * 126 Trece rusca prin urzici şi rusul guiţ! guiţ ! * * * 127 Adă mÎQa Ia bătrină 11 Mala ml nu-i fii ni, en.ni se inţnlrgo In Valahi». Malaiul so fa ca din iinâ de jKipnşnl ţi si coaco în cuptor. El poate fi dulce ţi dospit. 2) Dup do lini. sau an tloc ori ghiţ do lînfi. 3) PingaraţiT sîut în jud. Neamţ ; aici ao închid hoţii. ŞEZĂTOAREA să te joc, mlnca-ţ-aş gura : ia nu te teme că-I căd£ pină-i fi sub mina me; Ia nici odată nu-i aşa şi-î invaţată gura mea ca să zică tot aşa. i —x — 128 Bată-te crucea barbat n’aî făcut patu mal lat să’ncapa şi cel sarac, că saracu-i ca şi dracu de ce-i dai, de ce mai cere plnâ prinde'n sin la pele ş’apol scapă la putere. —x— 1 2 9 Foili | a coligkiţă% hai la munte şi fă brinză c-o fatal o haita-n~Trunză ş-om face destulă brinză ; o fatat ş’un cine scurt ş-om face brinză şi unt. —x — 130 Frunză verde trei măs- line - • ■ • •ai-u-aş şi n am cu cine ; inuri-u-aş, moartea nu vine, şi mi-I gîndu tot la tine. —x— 131 Foae verde merişor pe pîrăul repegîor sul-o tarcă’ntr'un picior ; săriR fete s-o prindem 216 să-! luăm unturele să neT ungem buzele. —x— 132 Frunză verde măr din crîng cumătrită hai la tîrg. —Fă nainte că te-ajuug, cu cheile zurăind, cu mina badel facind ; atîta mai zăbovesc pînă ce mâ’mbrobodesc şi după tine pornesc. —x— 13Î Frunză verde de cior ^ chină asta-1 lelea cea fudulă ce-o dat brinz'o dat făină ca să coasă pu! pe mină. Asta-I lelea cea fudulă pe la poale cu |idulă. —x — 134 Frunză verde baraboiă de cit te prindeam cu doi mal bine-mi perea doi boi, o sulă cinzecl de oi, o scroafă cu cinci purcei ş-o haită cu cinci căţei, ş-o găină cu trei pui. —x— 135 Foae verde sălcioară tu leliţă Mărioară ochii tăi mă bagă'n boală şezătoarea 217 ochii şi sprincenele fac toate greşelele: tot le sul şi le cobori sufletul badel 1-omorI; tot le sul şi le ridici sufletul badel l-usucl. —x — 136 Foae verde Iarbă lată stati puluril]] plingla poartă; că c proastă ii raaî poartă ; pling fluturii şi jălesc pe ce proastă strălucesc şi de lucru nici gîndesc. —x— 137 Foae verde Iarbă lată mînza nu-I, capa-I furată, cărunrî de lupi mincatâ ; mînza este, eapa nu-i, o furat-o dumnealui, eti o cat şi dînsanu-I. —x— 138 Foae verde iarbă lată stati flăcăii să se bată pentr’un tăbulţoc dc fată ; siaj,! flăcăii nu vă bătefl că mal vine-un tăbueţ. —x— 139 Frunză verde ş-o lalea 1 harnică-1 nevasta mea: o pus oala să se lea ş-o crescut iarbă sub ea. —x— 140 Foae verde lemn plesnit eu pe dracu l-am jupit, pelea l-am făcut obele lacătă cum joc cu ele. —x— 141 Frunză verde lemn de nuc zis-a lupul cătră cuc: măi volnice hal cu mine că ştiu calea’n codri bine; că ştiu turma cu berbeci, isvoare cu ape răci. şi desagi cu ruminele şi copite oclnşele. —x— 142 Zup î zup ! zup! mere de plop la noi sini, dar nu s-o copl; da de-a fi vr’o toamnă bună s-or coace noaptea pe luni. —x— 143 Foae verde bara bold mai văzut-aţl ca la noi fele mari cu văduvol ? 1) Mnutcnoolo iţî împudohusc cffmeţiit! cu diferite cusături ţi cu fluturi, cc-î cumpără do pe la duplieno. ŞEZĂTOAREA 218 Ş'apo! foae clocotici mai vazut-aţî ca pe-aicî fete mari cu copil mici şi neveste cu voinici ? —x — 144 Foae verde stejărd cîtu-I omul tinerel să {ine dorul_de el; după ce Imbătrlneşte dorul mi |i-l părăseşte şi el să călătoreşte —x— 145 Foae verde lemn plesnit tot am stat şi m-am gîndit cine măi ra’ar fi dorit ? Fraţii şi surorele, struţu 1] cu garofele, stratul cel de busuioc, ş'apoi foae siminoc 146 Foae verde lemn de . plop ungurean cu ştogu’n pod adă fata să ţ’o joc; s’o joc să fie jucată să mă pomeneasc’odatâ şi de mumă şi de lată. -x— 147 Ungurean de pe Silişte şede jos şi puşcă’n gîşte ; 1 de pălea ori nu pălea el zice că nimerea tot a zamă plăzmuea. —x — 148 Foae verde lemn de soc eu la joc, mama la joc, plăciutuţa arde'n foc ; Iară foae Iarbă grasă de-ar fi fost mama pe-a- casă plăcintuţa n’ar fi arsă. —x— 149 Ol săracu fecloraş cum joacă de fudulaş ; după ce s a însura i-1 plăti şi n’a juca. i —x— 150 Frunză verde Iarbă lată bogâţiea şede’n ladă şi tonuta şede pe vatră c’o gură mare cascatâ ; tot aşteaptă căutată bat'o D-zeii s-o bată. —x— 151 Frunzuşoara ş’o lalea ol saraca mîndra mea, cit de bine mă ţinea cu lapte dintr’o lulea mămăliga prin surcea lua-u*ar dracu s’o ia 1) Struţ sau buchet 219 ŞEZĂTOAREA că ea bine mă ţinea. ' —x - 152 Foae verde solz de peşte mergi barbate după peşte : hal volnice de trăeşte, c’acolo traesc şi efl unde-I barbat mctehăti\ unde-I oala spartă’n fund acolo trăesc mal mult. Culese de M. Lupescu. Povestea unul negustor Turc Zice c a fost odată un negustor turc. El venind intr'o zi într’un sat la o casă să găsduiască, şi văzînd acolo o scroafă cu ruaî mulţi purcel mici după dînsa, întrebă pe gazdă ce sînt aceia, fiind-că el nu mal văzuse asemenea animale. Gazda îl răspunse, că aceea este o scroafă cu purcel; 11 mal spuse că şeroafa fată de cîte două şi trei ori pe an, cîte 7, 8 sati 10 purcel de odată. Atunci turcul se miră foarte mult de repeziciunea cu care se înmulţesc aceste animale şi, numai de cît, se hotărî ca de tot capitalul ce avea, să cumpere porci, crezînd că are să sc îmbogăţească tot aşa de repede. Cum zise aşa şi făcu. începu a cumpăra porci de toţi banii cîţl avea, şi in scurt timp strinse o turmă mare de porci. Dar nu trecu multă vreme la mijloc şi dete şi brinca intrinşil, şi muriră de se stinseră, aşa că nu-I mal râmase de cil vre’o cîţlva purcel. Atunci turcul se puse de-I tăia şi pe aceştia şi pielcelcle purceilor le dete ca să-l facă o căciulă. Cîud căciula fu gata, o şi puse în cap şi se duse la lirg. Acolo il intllniră o mulţime de prietini de aî săi şi văzîndu-1, numai de cît îl întrebară ce a păţit dc şl-a făcut o aşa căciulă ? 220 ŞEZĂTOAREA E! le răspunse : ,La aşa cap, aşa căciula Irebue, pentru că a trebuit să-inî vîr Tot capîTalul în porci din care pricină ara ramas calic.* Culeasă de R. Marinescu CÎNTECE 241 —Unde te duci Marinică? —Peste Olt. drăguţă Anică. —Dar Anicăl ce-i aduci? — Fustă albă şi papuci şi-o creacă cu mere dulci şl-o farfurie de nuci. —y— 241 Pe margine de Olteţ răsărit-a nuculeţ, nuca mare, frunza rară. s’ati strîns toţi cucii din ţeară şi cîntă de se omoară. Şi mai sus între smicele cîntă două turturele. Una răsfiră din pene, ca Maria din sprlnccne, şi-ral răsfiră din peniţe ca Maria din rochiţă ; alta suceşte din cioc ca Maria din mijloc. —x— 242 Vine Barbu de la plug, cu doui-spre-ce boi Ia jug. Vine Barba de la fete, cu gura friptă de sete, cu mijlocul plin de bete. —Ce câţi Barbule la nor, ori nu sînt fete la voi ? - Ba sînt multe şi mărunte: ale mici pentru volnici, ale mart pentru bâbarî. —x — 243 Barbule, Bârbuţule, sămana-ţî-aş numele pin toate grădinile, să răsară florile, să le poartă fetele, fetele, nevestele. —x— 244 Colea’n vale la isvoară este un naş şl-o finişoarâ. —Ţine, fină, vin de bea de la mînuşiţa mea. 221 ŞEZĂTOAREA N’o fi, naşule, păcat : pe mine m-al cununat, trei copil mî-ai botezat, două fete ş’un băeat ? —x— 245 Merliţâ, merlită pasere pestriţă, curvă de uliţă si de mahala, mi-al rupt inimâ. —x — 246 Frunză verde mărgărit nu mai pocta am, ostenit, tot umblînd după iubit şi nimic n'am folosit. Şi mă dor picioarele, ocolind pădurile, gonind coţofenile, frămîntînd dragostele. Mi-au căzut şi unghile lovind butuşinele. — x— 247—Aolică. vecinică, să vil de-seară la furcă. —Nu pocta, nu poclu vecinele, că sunt duşmancele rele, ascultă pe la proptele. Ne ascultă vorbele, ne strică dragostele. —x— 248 D'aolicâ. neică frate, numa balta ne desparte şi-o grădină şi-o flntînă, şi-o pustie de saia^ stare-ar pus' e să stea. —x— 249 0 m idră care mi-e dragă, să poarte şi iie neagră, mă duc la ea, că ml-e dragă, barem la iad să mă tragă, tot n'o las, că-mi este draga. —x — 250 La fintîna din buget > mă faci fată să aştept. Aşteptata, cit aşteptata, îmi luata şuba. şi plecata. D'ar fi iost vr’o sărbătoare n'ar fi fost vr’un lucru mare. Dar fu zi bună de lucru, nu ţi-ar mal putrezi trupu, nici trupu, nici oasele, ţi-am purtat ponoasele. Ponosu de vinerea ţi-1 purtaid dumineca. — x— 251 Voi, voi mîndrelor mele, toarceţl şi-mi faceţi izmene, cămaşă cu floricele cu guleru porumbac, ŞEZĂTOAREA 222 c’aşa ml-a fost mie drag. Le-am rupt tot venind la voî, C’am avut izmene noui. pin grădini şi pin zâvoiu. Din Şicfăneştl jud. VUcca culese de T. Balaş el 252 S-o dus popa Ia pădure cu’n topor şi c’o sâcure, să tae un lemn de plop să-i fie de pus pe foc, să tae-un grindeiu de plug să-î fie de meşteşug. S'o’ntllnit cu-o lată mare. —Bună cale fată mare. —Mulţămesc sfinţiei tale. Părinţele und’te duci ? —Mă duc, fată, la pădure cu'n topor şi c'o sâcure sa taiti un grindeiu de plug să-mi fie de meşteşug. —Ia uită-te la ist trup, n'ar fi bun grindeiu de plug? Picioarele coarnele; mlnlîc— tinjâleîe; buzele— circtile; lîţilc— rotiţii e; degitile— cuile. — x— 253 Pe dealul cu florile aman, puiule, drage mi-s copilele aman, puiule, cînd li răsar ţîţîle ţi|ile ca nucile de mă-npung în trînsele. Pe dealul cu floricele aman sufletele, jăluesc nevestele aman, puiule, că Ie’ntrec copilele aman puiule ; jăluesc copilele c'afl rămas nevestele. (Din jud. Roman) 254 Foae verde odolean, cite zile-s întru'un an toate Ie petrec cu-alean, tot cu alean şi grea durere pentru o curvă de muere. M-a făcut din om neom, nici noaptea nu pot să dorm; mi-J somnul la chiotoare şi mîncarea pe cărare. N'am glndit In vremea mea că aist pahar 1-oîu hea : eu am chitit că-I cu zahar, el a fost pelin amar. (Din Btslricioara jud. Neamţ.) ŞEZĂTOAREA 223 255 Frunză verde mazere. mă muncesc, puică de-un an să fac pelinul zahar ; pelinul e tot amar. Pelin beQ. pelin mînînc, sara pe pelin mă culc; dimineaţa cînd mă scol cu pelin pe ochi mă spăl. —Cat îu cofă, apă nu-î, slicla-î cu pelin tn cuiu-De-un amar şi de-un pelin, sufleţelul meu e plin _ (Din jud. Neamţ.) —x— 256 Frunză verde măciueş 1a portijă la cireş ese Catincu(a-n ies şi dă gură lăr de greş. —Catincuţă und'te duci numa’n fustă şi n papuci? —Mă duc, mamă, să mă ’nnec, lumea ’n ochi să nu mai văd; mă duc, mamă, pe pustie lumea □ ochi să nu-mi maî fie: mă duc, mamă, să mă'nnec unde-a fi baltă mai Iată să incap cu zestrea toată c’ara rămas nemăritată. (Din jud. Roman) — x— 257 Frunză verde burueană lleană, lleană, hai lleană la poeană lleană, lleană, să săpăm o burueană să dăm mîni-ta să moară, că de răul mîni-ta nu ne putem însura ; burueana macului ca s-o dăm bărbatului să se ducă dracului. Hal Ileană’n Bucureşti să-ţi fac strae rauschiceştl şi papuci cazaclieşti. culese de A. Gorovol ŞEZĂTOAREA 224 O samă de cuvinte (Tratare» Clit— lucruri puse unul peste altul. r/oa/«//—bătrină şi făr de dinţi. cobe— o boală a gâinelor: cîntă ca cucoşil. coboc— un fel de scafe strimtă şi adîncfl în care se face mujdelu. coc— mălâuţ. coclltzuri— locuri râie, anevoioase de umblat. co<\rti{i— o mîncare ciobănească făcută din jintuit şi caş proaspăt. cocvtţ— v. coc. cQlitş— o bucată de lemn de 2-3 naclazi, ori de 2-3 celniţl. condrâchiţriu— cel ce face condrat (contract) cu boerul pentru întregul sat. cottfij— pricepere : n-am con(ăt ia capu mtieii• nu mă pricep. corcer\(î— bucătăreasă la nunţi, praznice, etc, coropclriu— cel ce umblă cu coropca. eompcî— ladă cu mal multe deschideri, ce se poate purta In circă. costişi— curmeziş, de- a coasta (o cusătura pe mînecă). coş/Wfi— faţa de perină. crzsni— un jug cu un cu!Q lung Înainte pentru o singură vită : i se pune ca să nu sară- cuiul anină. coiozlJi— amestecătură fără să fie lucru gata. cofozux (a) —a mesteca.- o cotozît mămăliga— a început a o mesteca. cotrtonţî— stralu vechlu şi distramat. coţofatidi— cotobatură (pasere). coţobânx (a se)— a se pune cu puterea, a se îndlrji. Nu tc co(obăni— nu te mal pune, nu mai umbla că degeaba ţi-l. 225 ŞEZĂTOAREA covAt— înclrligat (împrejurul hornului or! a focului). cQvru— culcuşul clnelui, a epureluî etc. crâmăluX {a se)— a se munci cu glndul spre a lua o hotărîre intr’un fellu. trămăluM— foarte iritat, f. scîrbil. f. necăjit. crancidi— om care crăîniceşte, crainic. Crancău zice munteanul pădurarilor şi plăeşilor boereştl carl-l cheamă la «boeresc,» fâcînd o gura cît o şură. crănţăi (a se), v. a se clănţăni. cutuzux (a)— a mesteca ; acelaş înţeles cu a cotozui; ,a cotozui" are participiul cofozît; participiul cutuzuit nu se întrebuinţaza nicî odată. crih&n— mămăligă vlrtoasă. cruc\ (a)— a sudui de cruce. cucurUdz— 1° popuşoîii; 2" conuri de brad cari produc sămînţâ. cUjbî— o bucată de lemn cîrjoctâ, care se împlîntă cu un capăt în pămînt lingă foc. Iar în celalt capăt se pune ceaunul cu toarta. curUtiu— curechîu. rllri— curge. custuri— un cuţit cu pînza tare subţirică şi fără plăsele. cU(n— cine ; se şi strigă : nea cuţu\ Dahun— lacom şi urit. darUfia— tragerea, greutatea, ponderea unul obiect. dălUg— capătul ştreangului unul căpăstru. dujmî— taxă, camătă, procent. deparu (a)— a feri, a înlătura cu mînile ori cu picioarele tot de pe lingă ori de pe tine, şi apoi a purta mîni-îe ori picîorele degeaba prin aer. dihocu (a)— 1° A tăia carne, curechîu, etc. 2" a prăda pe cineva. dijdiocft, (a)— a dizghloca: carnea de pe ciolane, grăunţele de pe clucălău, alunele de pe căluş etc. ŞEZĂTOAREA 226 discotorosX (a te)— a scăpa, a te descurca de belea, a te curăţi. dişOnţ— straniu; mi-l dişanţ— îm pare lucru straniu, curios. dişanfat— v. di şanţ. distingi (a)— a descinge. diştiotora [a]- a deschiotora. dişÂs— deschis. . diug— leneş, dugleş. dîrdddî— cal răfl. dîrdîi (a)— a vorbi întrerupt, pe socoteala cuiva. dirjog— cal râu, dirdall dlrî— dîră, urmă făcută prin tîrirea pe jos a unul obiect. dodOc— un boţ de mămăligă frâmîntată cu brînză şi neprăjită ; se dă copiilor în mină ca să tacă. dolurl— umflături la orî-ce şi pe ori ce, dopkl— păr mototolit şi încîlcit. doniţi— vasul mal mult adînc de cît larg în care se mulg vacile. drăcâlui (a)— a da dracului ori şi ce [suduind]; a umbla numai cu dracu'n gură. drohli— nişte bureţi. dric— 1° mijloc, miez lucru potrivit, cum e mai bine : dricii finului, timpul cel mal bun de făcut fin; dricu verif timpul cel mal bun din vară petnru coacerea roadelor; dricu lucrului, mijlocul trebel, timpu cind treaba seŢace mal cu temeîu. 2° centrul de greutate al carului, locul unde se leagă coşul cu roatele de dinainte şi cu proţapul. dAmbi— un instrument de cîntat. drîmboiu— butat, mînios, bosumflat. drod— slrmft. ducucl— (a) a olişnui. a fi deprins cu un fel de lucru. duhului (a)— a mirosi greu ; se zice mai ales despre mort. dufamî— manta. 227 ŞEZĂTOAREA dum&snic— domestic. dupurlu\— (a) zmulge de pene, de păr, etc. durdii— o bîmă pe care se razimă lătunoile pentru corlă. dnrl\gî— picioare lungi şi subţiri. durubtfl— bucăţi de lemn lungi şi groase. F^cfM— o bucată de lemn ţăndurită la un capăt, ori chiar mal multe ţandure de draniţă muete in rîşină topită şi aprinse, cu cari se umblă noaptea după peşte. faldfoi— om cu fălcile mari, saQ om care se făleşte. fâtddi— făptură ;”solu frumos saă urît. JăşcMţl — un vas în care se alege unt; e lung dar strimt. feligfon— ceaşcă. feleşAuc— fitil pentru opaiţ, făcut din o bucată de petică. ferigă— ferica (plantă). feA— (a) a fi fată. fetii— timpul cît o fată a fost fată ; a-şt strica fetica a fi deflorată. J\gliş— bine făcut, frumos. fîr$t— sfîrşit, Gne : la fîrşthi lunii, i s-o firşît dzîlilt, firttgbu— om fără astlmpăr. (fc&curt— nimicuri, lucruri fără importanţă ; luări în rls, minciuni; vorbe grosolane. fltşturl— curvâ, femee rea* Jlinf\c— fată mică şi obrasnică. Fodur— Toader, Teodor. fOTtîş— vîntul (porecla vîntuluî) foltfat— scoarţă de brad cu care se acopere stîna; plur. jolt ăi. foro&g— felluşag. fostofl (a)— a răspunde neîntrebat şi cu încăpăţinare; se zice de un om care chiar bătut fiind, el tot vorbeşte, injură pe cel care*! bate. 226 ŞEZĂTOAREA foşăfbi— cJuptăimşiy peptinî de tras canuri; sînt ia|I şi de formă pătrată şi cu o sumedenie de dinţi mici; pentru tras pâr, sînt alţi pepteni cu cozile lungi şi cu dinţii făcu|i din cuie mari şi lungi- Aceşti din urmă se cheamă cheptim. foşcâ\ (a), şi foşcâlu\— a mişui, a fugi iu toate părţile. Se zice despre vermil din rană. despre şerpii strlnşî la un loc. frtotuifi— capră rllosâ. frUtiţî— sifilis. fumidtoni— desime mare de oameni ori de copaci. funii — ştreang, fringhie ; mi nea-tc ar Juniia, prindete-ar cu funia ca pe hoţi. fuşfot cu pluralul fuşfol— fucei (la ptnză) Gdubur— Gavril; ca poreclă însemnează proslan. godini— paseri. g&dinl— mlnile şi picioarele: cu galdintli'n sus— cu mlnile şi picioarele In sus, pe spate. gZrdini— şanţul, crestătura făcută cu gărdinarul pe margma vaselbr pentru a putea sta fundul. GavrM— ursul (gavril cel prost) gâUU.dzi— bortă, gaură. Se zice mai ales pentru canalul vaginal. gărdinUrfii— compasul butnarului. gătejuli— o mlucare ciobănească. ghujmî— v. dejml. ghiol— apă stătătoare şi adese ori adincâ. ghlorâU— sunetul produs de maţe. ghizKzi— om slab cu ochii mari. gi^rl— ghiare, degete: nu-( implinta gUrtli— nu vlr1 degetele. gig— o roată (un val) de suman! dc 70-100 metri ; 40 metri şi mal bine se zice gîumătate de gig; îar mai puţin se zice petic. 229 ŞEZĂTOAREA ________________ gtgOs— cu gltul nodoros, nodilcos, cu nioatce\ primele începuturi de guşă. g\gul—viscol, vifor, furtună mare. gVolr — v. gigul. gi/ioUn— slăbănog, care nu se mal îngraşă. giurui (a)— a făgădui: cel cuminte glurucşU, Iar cel prost trage nedejde. gtmba (a)— a apuca, a prinde, a ajunge, a pune mina. ghubousi— insecte,-colb, bucăţi mici de lemne, sfărmâ-turi de putregăiţi, ţărnâ. etc. gini (a)— a glndi. gindulu\ (a)—a purta de gînd, de grija cuiva-glZbtî— copil. gUUngînl— păr. lină etc- încheete la un ioc cu glod. rlşlnâ, baligă, etc. gob/ei— mini sau picioare lungi şi goale. gojbbliţi— paseri domestice gotcun— cucoş de munte (masculin). gtUci— găină de munte. groşilor— începutul zmîntînel (cînd începe a se prinde zmîntîna pe lapte). gurgui— nasul opincel. gurM— gîtul garafei, ulciorului etc. Hac— simbrie, salar, leafă. ka/ijtf— lung şi prost. huimîn— pitrecere. hulei— bucată, codru. hundra— fără treabă, degeaba. I. Teodorescu. — 230 — TABLA DE MATERII Bălăşel (T.).— Cintece: 183, 220. Cindea (!.)■— Gruia lui Novac, 32. Daniilescu (T). - Cîntece: 5, 78, 136. FitipovicI (V.).— Cintece, 9. Bocet. 46. Desciutece, 93. Gaster (Dr.).— Istoria nebunului Pavai, 117. Ghibănescu (Gh.).— Desclntecc, 86. Goilav (Gr.).— Ouăle părăsite. 97. Gorovei (Artur).— Onomastica Poporului, 11. O sama de cuvinte: 22, 41. 123, 148, 185, 223. Judecata Iul DumnezeCL 31. Cel trei feciori al babei (poveste), 49. Prube de gralU popular, 81. Vrăji de ursita. 127. Povestea unei fete de Împărat, 153. Cintece, 222. Herescu (P.).— Descîntece 96. lonescu (G.).— Cintece, 6. lonescu (Serafim).— Cîntece: 29, 76. Lupescu (NI.).— Povestea ra!|el: 3, 121. Bocet, t7. U* rieşil. Căpcîniî, 25. Antihlrţ, vremea de apoi, 27, Blajinii, 28. De ce n’are peştele picioare, 31. Medicina Populară: 19, 69, 129, 189. Superstiţii, 65. Ceea lume, 157. Ţiganul la Sf. Vinere. 188’ Stelele, 192. Cutremur de pămlnt, 193. Strigăte In joc : 198. 212 TeiQ-lcganat (poveste), 200. Nlarinescu (R.).— Colindă. 21. Cintece, 80, 184. Feciorul moşneagului şi fata împăratului (poveste), 107. Sf. Apostol Andrei, 163. Povestea unul negustor turc, 219. Mihâilescu (S.).— Năsdrăvanul Pintea, 40. ZicătorI şi — 231 — porecle: 47, 72. Joaca bieţilor din salul Drăcenî. o7. Solomonarii* 140. Desdntece,' 164. Urieşil, 191. Supers-titiî, 195. Mofsilu (I.).— Legenda Malcel Domnului, 143. Popescu (A.).— Cinlece, 80. Popescu (G.).— Legenda Cucului, 45. Popa luai dc dracu, 67. Prato (Dr. Stanislas)- Începutul clntecelor populare ro-mîneşll, 168. Salviu (G. P.).— Superstiţii, 194. Spfrlea (N.).— Chiuituri din Transilvania : 18, 56. Stavri (Râul).— Ctntece 110. LnaloI mamei 17. Ştefănescu (Dobre).— Desctntece. 93. Teodorescu (C ).— Cinlece : 8, 182. Teodorescu (I.).— Cinlece: 4, 135, 137, 180. Facerea lumcl, 98. O sama dc cuviule : n 123, 148, 185, 223. In supri sfeti Vasili (verglelu), 209. Vasiliu (N).— Cinlece: 7, 79, 136.