ŞEZĂTOAREA RevistA pentru literaturi şi tradiţiunl populare director: ARTHUR GOROVEI Redactori: 8. gupcAcu, & ganiileaca, £. 5^^“* Anul II. — Volumul II. 18 9 3 Tipografia şi Librăria M. Saidman Fălticeni Povestea mîţel Făcuse D-zeti lumea : pentru răutatea şi fără do legile oc eraă pe pămînl, Cel-dtvsus s-o hotărî! al piardă pe oameni de pe fa|a Iul. Cu potop hotărî b-zeu sa plarda suflarea de po paiului: pentru păcatele omului trebuia sa sufere şi dobitoacele cele fărâ de pacale. Ei, bine-ar face să-I prăpădească şi-amu pe toţi, ca tare s o răit lumea ! Numa Noo. ora cu credinţă şi fără pacale, era mal bun înaintea milostivului D-zea. Pe dînsul şi pe-ui lui n-o vrut să-I prăpădească D-zeu, câ s-ar fi stins săminta omului din lume; şi Doamne! bine-ar fi mal fost, ca n-ar uial fi suflete de chin şi do nacaz pe pămînl. D-zeă o poruncit luf Noe sâ-şl facă o corabie In care se intre el cu toţi ai lui : Noe o ascultat porunca şi fa-clndu-şi corabia n intrat in ea el cu feciorii şi cu nevestele lor. Iu corabie a mai luat şi eite 7 părechl clin dobitoacele folositoare omului, şi cîte din cele nefolositoare, căci D-zefl nu voia să se stingă nici săminta dobitoacelor. Cum o intrat Noe în corabie, pomit-aă D-zeâ asupra pămlntulul potop. Patruzeci do zile şi 40 de nopji o curs ploîa ca din cofă. Păminlul poate lot o fost copcril cu n-pă aşa că apa, după cum spun strămoşii, trecuse cu 15 coli peste cel mal mari munţi. I.. ra! Maică Precistâ ! cc de vaete şi de plinsetc o fi fost atunci! cum s-o fi minat toate pe pămînl ! Suflare omenească n-o mal rarnas pe păcătosu de pă-mtnt; toate s-au Înecat, toate s-aă prăpădit. Corabia lui Noe umbla ca o pană pe apă dusă de valuri şi de vlnturi. In virfa unul munte Înalt s-o oprit luntrea lui Noe. Nu se irosise încă apa de pe pămînl; corabia lui Noe era tot pe valuri. Se hrănise şi Noe de stat la cuşcă : ar Anul IL No. i. — lunin iSpj, 4 ŞEZĂTOAREA fi voit să iasă. Intr-o zi umbla printre dobitoace. Intr-un colţ al corabie! vede o rosăturâ mare. De- o inuclie de cuţil mal trebuia ros lemnul» şi apa ar fi năpădit în corabie. Noe întreabă dobitoacele să-I spue cine o făcut acea pomă? Toate I-afi răspuns că şoarecele. Nevoind să facă varsare de sîn-ge, Noe svîrli între şoareci o măuuşă ş-o blagoslovi. Din mănuşă să făcu o miţă mare, care ctod se învîrli printre şoareci, fi băgă în tuşă, inghiţindu-I pe vr-o cîţî-va. Să vede că ori n-o fost miţa înainte de potop, de vreme ce Noe n-o luat-o şi pe ea în corabie, ori in graba cu care s-o viril, o- uitat să lee şj miţa în corabie. Ş-aşa s-o iscat mîţa-n iume. Cine crede, D-zeă îl vede. Cine nu crede cum fi spun eă, creadă cum ştie el. Efi aşa o ştiă şi aşa o spun. Cnleifil din Spitfreqtf (Suceava) M- LUPESCU 187 S-o poalî di codru verdi gre turmî di ol sî vedi. Da la di cini şedi ? On fraţi c-o sorî şedi. Pi-on munţi pasc oili, pi unu adăpî-li, pi unu tundu-li, şî pi unu mulgu-li. —Fraţi, fraţi, frăţîoari, sui-ti cole’n bîtcuţî şî-m tai frati-o vărguţi. Mulgi una, mulgi doaul, dă-li drumu citi noauî; mulgi una, mulgi tril, dă-li drumu mniî di mnil. c! ui vinl-on nor di ploai. —Sorî, sorî, sorioarl, bghini vedz! da răti cunoşti, c-acela nu-i nor di ploai, e’acela-î «Leu" cu oZmău* vin la tini sî ti Iei. Da pini capu-n sus mnîa-sta, ieti p! tini nu tl-oîu da. Ll-olu da lei cu cumpîna, galbini cu galeata, ci n-am cîn’de-aî numără, Da di nu s-or împaca, .. le-oiu da mnil de mnloreli l), O înălţime pe eoutele muntelui. ŞEZĂTOAREA 5 cili dl-on ochiii ochişeli. le-olă da ranil di mlndzăruţl gulemti pi la guşi, le-oMi da suli di berbeci cu coarnili prepelecl. Nici vorba nu s-o-mplinit,,.. ,Leu« cu wZraauff-o sosii. —Buna dziua tnăl cumnaţi. —Da di pi ci-m eşll cumnat? cl n-am fraţii di-nsurat, uicl surori di măritat. —Noi nimica n-om lua numa drept pi soru-ta, —Pi soru-mea nu v-oîti da pin ci capu-ii sus mnl-a sta. Singurel. far di datoriu am cu ci di-a v-o plăti. —Sa ui dai tu lumea ta. . . noi nimica n-om lua (Auzit* din Coilrţaş, Suceava] numa drept pi soru-ta. —Fraţi, fraţi, frăţîoari, laî-o gip din coslj.1 şi-tî fit ap la Irîmbghip 2). Mneta 3] cîn'îl trimbghita, oili s-or in turna valii s-or tulbura-Tai-o giţa din ceafi şî-p fa hairl 4) la gaieatl, aţîşoari la sagîalî. Cu c cin ii sageta, munP s-or cutremura, . . $1 vadl şl mămuţa, cl Ied nu-s cu Dumnela. Di-a sta păru gălbior, sl ştii et urni bghinişor. Di-I vide ci s-o negrit, . . . sî ştii fraţi, c-am murit !.. I TEODORE SCO 188 Pe cel deal, pe cel colnic treec-o puică c-un voinic: voinicel tras prin inel şi cu trupu subţirel ; copilită bălăoară cu codiţa gălbioară. EI prin codri cînd mergea, voinicelu-aşa zicea : — Clntă-ţl puică clntecul că mi-î drag ca sufletul. —Eă, bădiţă, l-aş clnta dar codrii s’or răsuna şi pe noi ne-a-ntimpina, voinicul voinicilor păunaşnl codriloC-—Păn*ce-I fi sub bra(ul meă nu te teme de-or! ce rău; pân’cc-l fi sub capul oieu apăra-te-a Dumnezeii. Ea cînlecul l-o clntal, şi pe ei i-o-ntimpinat voinicul voinicilor păunaşul codrilor. El la luptă s-afi luat ‘2). Bac l&nrul ui ciot'âneic pe ftid i ne tic o .trîmhiţi*. 3). Uumnot*. 4J. Hlerf. ţftrile de tare w ţine cu tniua. Apoi bfierile trilul el. bfterile iuime!. ŞEZĂTOAREA ^ ■_ —B 6 cu putere s-afi luptat, dud la vale so* isbca, cîud la pepturl sc strtngca, urnele li se frîngea. hrie'e se dislingea. Voinicel tras prin inel aşa din gură zicea : —Vină puiculi|a mea, vin de strînge brîul mefi apara-te-ar DumnezeG. —Ba nu nu, bădiţă Trate, luplă-p lupta cu dreptate. Voinicel tras prin inel moare-n codru singurel, cela-l-alt o te cu el. Ea cu dinsu clnd mergea tare nu se osLiuea şi din gură-aşu zicea: —Sui-rnă bade caiai'e că nu mal pol de picioare. —Te-aş sui, puicii sui. dar mă tem că voîG greşi, căci mi-I nmrgu tinerel şi-n picioare subţire) abia duce trupul meu, trupul cu păcatele mijlocul cu armele. —Eă bade Le-oIQ .blestăma, ca lemnele te-i usca, ca Iarba te-I legăna, cn-atîta nu te-oftl laşa. De la puiu m~al luat calare nu m-al suit prin codri m-al rătăcii. Să te duci, bădijă, duci pău-ce-î cădea rob la Turci cu picioarde-n butuci. Unde-a li calea rnal rea să to-ajungă jalea mea. şi murgu să-ţi poticnească in creştet să te trîntcască, mina dreaptă să-ţi sclintească mina stingă să t-o frlngă-să te-nsorl de nouă oii şi să faci nouă feciori. Să Ic mal însor! odată şi să mal faci şi o fată. Să-p care cu cofiţa apă Lubure-n temniţă ş-upol te-oIO vedea, bădijă. I Au-sit do la Varvara T Ador Simtnnoacu din Farcaşa. Sucoava) T. Danii!eseu 18ÎJ Poae verde palii sacară dud dă soarele-n de sară două ginii urî mă omoară : unu-I veclilu şi unu I noG. Acel vechlG mă-nbăLriueşte, acel noG mă ngădueşle. Foae verde pală sacură rîe-aş ajunge păn-la vară să-ml lac fustă roşioară şi polcuţă gălbioară, ŞEZĂTOAREA 7 şi pestelca foc şi pară, cine m-a vedea, să moară. * * * 190 Foae verde de matasă vine moartea mlnioasă c-o custură şi c-o coasă, eii la crîşmă după roasă. Poftim moarte şi cinsteşte puţin mă ingădueşte, pan ce-or eşi zorite să-mi cunosc cărările să mă piimhl cu fetele. Am o casă de copil ş-o sută de datorii : copil să căsătoresc, şi datorii să plătesc. Din Sfcolnicenî, ooro. Lespezi jad. Suceava] g, I01BSCD. 191 Fecîoraş de boeriă mare, vineri mă-ta tc-a făcut simbătă tc-a botezau duminică te-a însurat, luni la oaste te-a luat pe nouă ani şi nouă luni şi pe-atîtea săptăminl. El murgu şi l-a gătit şi la oaste a pornit. Cfnd la oaste a plecat ci din gură-a cuvin lat : —Maică, măic uliţa mea, 8ă-ml ţii nevăstuîca bine cu colac şi cu zmodiine, doar ar şîdea lingă tine ; cu colac şi lapLe dulce, de la tine nu s-ar duce. __ _ 9 EI pe murgu-a-ncălicat şi la oaste a plecat El nevasta aă luat-o şi-n temniţă aă bagat*o: de mlncare că I-ad dat toi cojiţă de pe masă, lillbuşoare de prin vasă ce era de dlnşî ramasă. El acolo a«nplmit, Înapoi că a venit, iu ogradă c-a Intrat, pe malcă-sa a aflat şi din gură-a cuvmtat: —Maică, măîculiţa mea, unde mi-i nevasta mea? —Dragu mamei fecîoraş. nevăstuîca ţ-a murit. —Nu e maică de crezut; dară dă-mî cbeiţele să-ruî discută temniţele să mă uit prin trinscle. —Dragu mamei fecîoraş am fost asar-la fînttnă ş-am scapat cbeea din mină. El pe murgu-a-ncălicat 1a flntină a plecai şi cheîţa a aflat, şi-napol cînd a venit temniţa c-a descuiat şi prin Lrlnsa s-a uitat ucvăstulca ş-a aliat ŞEZĂTOAREA 8 ca malu de pe părete Încinsă cu briuţ verde. De mlnută a lual-o şi afară a eşit şi astfel l-a glăsuit : —Nevăstulcă, draga mea, ce moarte vrei maică-ta : 192 Foac verde cireşel sub un vîrf de păltincl frumos doarme-un hrăni cer. cu raniţa căpătîîO, cu puşcuţa lingă el, dă-ma maică după el. —Ase uită-mă draga mea, catana e grea belea, vine-un ordin şi |i-l tea, şi rămâi fetita mea. Vine-un altul şi mal mare şi ti-l te de la mincare, şi rămli fetiţă mare. —Ba eti nu te-olă asculta, catana e viaţa mea ; ori-ce ordin va primi, amindoi l-om împărţi, şi ori unde el va fi, eti nu l-oIO mai părăsi. * * * 193 Foae verde ş-un dudâQ Mărie sufletul meă dc-I muri, să mor şi ed [Drâg&neşti Suceava] ori puşcată, ori junghiată, ori din sabie lălalâ ? —Las-o-n veci ca să trăiască mie să nu-mî bănuiască ; las-o Iu veci ca să fie să nu-ml bănuiască mie N- VASILIU cu capul pe braţul tău. Foae verde castraveţi, Mărie cu ochii verzi vină, de vral să mă vezi, cit mal sunt holdele verzi; că dacă s-or secera, mult 11 pliuge şi-l ofla de călătoria mea ; iar atuncea să mă câţi la Focşănl şi la Galaţi şi mincare să-mi aduci la Bârlad şi la Tecuci. * * * 194 Foaileana floare-aleasâ trecuîu podul pe la leasă, şi m-ujuiis-un dor de-acasă. de copil şi de nevastă. De-a fi dor de la copil, să pun şaua şi să milu ; de-a fi dor de la nevastă, sâ las murgu şi să pască, şi cu sâ mă odihnesc, că neveste mal găsesc. (Din Crucea-Rro^tenl, Snceaval O TEODORESCU ŞEZĂTOAREA 195 Foae verde tiiipin clapă, nori îl şi sânin, după dragoste-! suspin ; după sân in îl şi noii după dragoste ş-amori. Şi de-amurezat ce slut nu văz stele strălucind nid luna pe ceriti mergind nici soarele răsărind. Nu ştiâ stele strălucea ori puica mea să zărea, nu ştiă luna pe ceri îi merge satt puica la apă trece, apă răce din cluşmea să bee şi draga mea, apă răce din isvor să-mi aline ş-al rueâ dor. Dorul meu pe unde umblă nu-l pasere sâ-l ajungă, dorul meu pe unde zboară uu-1 pasere să-l coboare. • * 196 Foae verde-a mărului sus la vîrfu muutelul cint-un pulu de-a cucuiul, ş-aşa clntă de frumos de pică frunza pe jos ; şi tot ciulă şi să pllnge nime nu vre să-l asculte, numai mludra mea din curte es-afarâ să-l asculte. —Cucuşor frumos de munte vină-n curtea mea şi-ml ciută că-u curte de-ml vel ckita frumos te-olu mal deseînta şi ţ-otă fiice de mîncat 9 alior şi grîu spalat. —Zahar dulce de mî-aî dajf în curte nu ţ-oîti ciuta, sus la munte m-olti urca sus la vîrfu muntelui sub poalele codrului la curţile dorului. Acolo cînd am ajuns şi iu poartă am împins dorn m-o văzut ş-o ris. Porţile eraO deschise mîndrele pe tablă scrise, şi mesele loate-ntinse; pe mese făclii aprinse, la mijloc pahare pline şi multe cuvinte bune. La masă frumos am stal ş-a mea dragă m-o-ntrebat: —Bade pe-aicl ce-al catal ? că eu qu t-am fost barbal, ci ţ-arn fost amurezat, de uevastă cu barbat. ■ * * 197 Foae verde măr murit am un puiuţ prăpădit; puişor cu pana verde D-zeti să nu mi-1 răbde, că mâ-nvaţă a Iubi fără el uu pot trăi. Mă pun sara la mincare la dinsu gîndesc mal tare, mă culc sara-n aşternut că la el gîndesc raal mult. Aslă-zl beă şi libovesc tot ia diusu mă gîndesc cum să fac să mal trâesc. 10 ŞEZĂTOAREA —DesfA-ml drăgă ce-al făcut ca eti mor mal dc curtud ca nu pot sa. te mal uit. —Nu ţ-am fAcut ca sa mori, |-am făcut ca sa te-nsorî: nu ţ-am făcut să-ţi desfac ţ-am făcut că ml-al fost drag, şi am gtnd ca să-p mal fac e-o pană de liliac sil umbli din sat In sat piuă ce-I da peste leac. Crucea Broşbeni (8neeava) Culese (fo V. Filipovici. & 198 Top din toate părţile cum ş-or pune slujbele : fteamţiL-ascute armele să bată sus războacle, un ţigau cu scoabele să sape coveţile ; iar alţii cu ciocanele să bată sus potcoavele, Rominul cu plugurile să multească stogurile; dară noi cu verşurilc pe la toate căşile că ni-î drag a căpăta clic-o leaeft holerca. De avep, ouă daţi-nc şi nouă, colaci şi cîmap pe la iştia fraţi, cea chişcă de slnge pe mine mă pltnge, cel cîrnaţ de porc pune-mi-l la foc, cea ocă de vin adă să ţl-o-nchin de ţi-a răm!u£ bine ţi-a păr£: punguţa mi-î gata frăncuţul mi-f plata. A117.it tiu la I. Popovicî. Harosilţa (Botoşani]. Acest cin Lee îl z'« lăutarii pe la nunţi şi chefuri. Râul Stavri. ŞEZĂTOAREA 11 Onomastica Poporului. După cfl. ştiu, plnă acuma nu s'a alcătuit un dicţionar de numele de persoane întrebuinţate în poporul nostru. 0 Hasdeu a publicat in Arhiva Istorică o lista de numele boereştî din vechime, şi atîla e tot ce avem. Lista ce urmează e numai începutul unei anchete. Cele 573 de nume de mat jos, le-am cules în treacăt în cîteva comune diu judeţul Suceava si anume: Baia. Şasea, Bog-dăncştl, Brădăţcl, Rădăşăul, Şoldăneştl, P leş eşti, Boroaca, CiumuleştI* Uldeşll, DolheşLL Drăgăneştî şi Drăguşenl. Am pus întâiti numele de botez. De sigur nu numai aceste publicate se întrebuinţează chiar în aceste comiino pe caii le-am explorat ; dar nu am voit să public de cit ceea ce am aflat prin mine însumi Iu timp de un an şi patru luni. ca judecător de ocol, şi nu am trecut nici un nome despre care mi se spune că ar fi întrebuinţat dai’ nu l-am auzit eu. In privinţa numelor de familii trebue să se ştie că inul I locuitori îşi formează încă numele ca la RuşL adică: dacă Gheorgke e fiul lai loader. el se numeşte Gheorgke al lui Toader. Unc ori işî mai zice şi Gheorgke a Todiresei. Mulţi îşi formează numele de familie din numele de botez al mamei ; aşa. Gheorgke a Cat rinei. Fi-va aceasta o reminiscenţă de matriarcat î Aceasta şi multe alte chestiuni relative la onomastica poporului nostru, işî aşteaptă des-legarea. Nume formate cu sîn: Nită sîn Andrei, nu se mai aud, saO foarte rar, pe la bătiinî. Astăzi sub înriurirea dăunătoare, din toate punctele de videre, a armate! şi sub înrî-urirea adese ori greşită a şcoaleî, ţărann caută a-şl rotunzi numele, de aceea foarte des auzi acuma şi pe la ţară veş* nicul Pofiescu, lenescn. Teodorescu şi atlţî eseu, cari de o dată cu adăugirea acestui sufix îşi leapădă numele şi da-tincle strămoşeşti fşl fac leafa de la stat ca ţintă şi devin lipitori le ţăranului cele mal sugătoare. 12 ŞEZĂTOAREA NUME DE BOTEZ. A. Acsinle Alecu Alecsa AlLxandru Andrei Anton * Acsiniea Aguriţa Ancuta Anghelina Anisiea B. BaL-işa C. Costache Costau Coslaniin Costa chel Costică * Casandra Chira Chiţa Crislina D. Domin te Dumitrachi Dumitri tă Dumitru * Dochi[a E. Enache * * Elena F. Fiiip • Floarea FrăsJna G. Gavril Gheorghi Gheorghieş Cheorghiţă Gherasim Grigoraş Grigori Grigoritd * Gafiţa L Iacob lancu Ion Ionică Ioniţă Iordache Irlmiea Ileana Din ca Ioana Irina Irinuca Irodiea L. Luca M. Maltei Mihal MihalacLc Mh’on Mitriţă Mitru * Maranda Mari ea Mălina Mărioara Măriuca Măriuţa N. Ncculal Nică Nicu Nită * Natali ea Natali ţa Nastasîea P. Pavalachi Pavăl Petrachi PetrăcheL Petru Petrujă * Pachiţa Parasea R. Rariţa Rucsanda S. Safta Sftflica Sofiea Sofilca Sultana Sultănica Sultăniţa 5- Ştefan Ştefanachi T. Tachi Tana*ă Timofti Tnader Tndlrică Todirită Toraa A Aclam Albii AI cesiu Alislari Andrelca Andrieş Audron Audruşca nghelea Aniohi Aramă Arion Arnftutu Arieni B. Bncnldum Barata Baclu lîadalan Balmfl Balan Baltag Bararlu Başalău Băeşu ŞEZĂTOAREA______________13 Tmlose V. Tudurachi Vasilachi * * Vasile Varv ara Tasîca Vasilică Vasllca NUME DE FAMILII Băişanu Baluta 1 Baţuia ! Băzgan Beclca Bojănariti Beleagă Berăriţa Bereudea ! a B^şil 1 Beşleagă Bleu Blrleanu BSrzu Bitlan Blaga B lan ari u Blană Blăguţ Blihan 1 Boambă Boare Boboc Boca Bodolan Bolcu Bogdan Boghîan Bolfâ Bollac Bolohan BordcIQ Bordieanu Borş Bosînceanu B o Urcă Bozoancâ Bradu Brustur eanu Buburuz Buhă Bughîu Bulat Buric Burlacu Burlulfl Bursuc Bunieană Butacu Butnarîu Butulea Bazo C. CalisLru Calu Cantoreanu Cârd aş Carp Capră Catană Cazacu Căerîu Cărăbuş Căşuneanu Căulea Cepolfl Ceprag Cergoaea Chelbosu Chesarîu Chetrăşanu Chichioacă Chifor Chihaea Chihul. Chirap Chirilă Chiri viciu Chiron Chirul eseu Chitan Chiticariu Chişleag H Cicu Cimpolu Cincu Cintelca Clobică Ciocan Clollarlu Cloroîanu Quchiuă Cîuclu Qucluc Gupercă Cîurgăuauu Cîrloţanu Cirueală Clinicoaea Cociorva Cocoloş Coghelcă Colţ. un Coman ConaeLu Condur Corduneanu Costau Coşuleanu Cotin Covatarîd Cozmescu Crăcea Crăciun Creştinii Creţu Cnşmariu Cocoş Curcă Curpân ŞEZĂTOAREA D. Dabija Dumian Darabă Darabană DăniJă Dediu Dehuţit Dîrlonmu Dobrea Dobrilă Poîcu Dolhan Domlnte Donisă Domeanu Doroftelti D umbră veanu Dumbrăviţanu Dragorair Drăcosu Drîngu Drobotft Dron Dronea Drugă E. Edu Euăchioae Enciu Epure F. Fasolă Fatachi Fetica Fiiipanu Flntfnarlti a Flămlndci FI orea Floreiuiu Focşincanu Frijau Furtună 6. Gabur Gagan Gază Găgtoac I Gheniş Gheorgkipinu Ghiban Ghimpi Ghi(ăscu GinglO a Glngelul Gîrieanu Giscă Gltlao Gogu Gorcea Grecu Grigoraş Grincea Grigoruţă Graur GrosariO Grozoaca Grumăzescn Guligă Guşu Guţu H. Hancea Hanţa Harag Murgul a Harbotă Haripca Hăbuc Elîobă Hluj Hiriş Htucu HirLop Hohan Hopu Horea Horga Hoştinâ Hreamătă Hreşcanu Hritcu Hulubuiă Huşanu I. Ichim Tftodi Ignat Ilaşcu nişăscu llişoaea Ionel 15 ŞEZĂTOAREA loniţioael I Isachî Isticioacî Islrati Itu Ivan J. Jaba Jora Jucan L. Lateş Lazăr Lămăşanu Leahu Leonle Leonlescu Leţu Limbaţi bjynaT) Liteanu Ltaţfl Livadarifl Lnghin Lughiniş Luca Lurhian Lungu Lupuşor M. Maenvel Macsîm Mancaş Manea Manolea Mânui Marcu Marian Marin Matcrică Mazilu Măturolîi Meiesteanu Melinte Mercore Mercuş a Merlenceî Micu Mihăilă MihlO Mitocarifl Mitoşărîii Mitrută Mînzat Min7.11 Mlrzan Mlţu Mocanu Moîsa Molsil Moldovanu Monoranu Moroşanu Moscalu Motan Mojoc Mnraraşu Muşăt Muşătoaea Mu|anu N. Natura Nearalu Ncehifor Negru Negură Negul Nemtauu Nistor Nitu a Nilului O. Obreja Onica i Onişor | Ouofrel I Onu Onujă Oprea Oprişanu Osoianu Otrocol Ovăs P. Pândele Parasca Parpalea Pastrama Paşnicu Patrolea Pavaliu Pădurarîu Pastrăvanu Păvăloae Păulică Peliţă Perju Pelcu Petieanu Petroşanu Pincu Pîntea Pînzariu Pîrlea Pîrlog Pirvan Pîsîcă Platou Plăcintă Popa Postolachi Pricop Procovanu Puişor Pupăză Purdea | Putină I Puzderie 1 R. I Radu I Rofailă I Ragazan Răcoare Răuca Rlpauu Roată ŞEZĂTOAREA 16 Roman Romaşeanu Roşea Rugina Rusa S. Sandu Sayin Satu Savu Săftian Sălăgeanu Sâpalucă Sărbătoare Sărghir Scutarîfi Scutelnicu Sibichi Silachi I Siminicariu Sirbu Sofron Solcan Sopon Soroceanu Spătărescu Spiridon Stafie Slamati Stan Stoica Străchinariti Sti*oea Strugarlu Struţ Ş. Şandru Şarga Şchelanu Şoldăneseu Ştefură Şlirbu Şulartu Şuhan Şuţu T. Taraboanjit Tasîea Talani Tftrzîe Teleagă Tesa Teşu Tîoholoaea Tîmpăfi Timpescu Todică Toinăscu Toraegea Tomşa Trifau Troacă Trofin Tudosc Tulghişel Turcu Ţ. Ţann ŢifoIQ Ţilică Ţîncu Ţîrlolă Ţltă Ţuruc U. Ungureanu i Unică Ureche V. Varzarlu Vasian Vata vu Vatamanu a VătămiuiţiI Vărăi*eanu VărgănicI Vicovanu Vindireu Vodă Voîcu Vornicesel Vrăjîtorlu Vrăncenic Z. Zamfirescu Zamoşteanu Zancu Zbancă Zbon Zburlea Zegleanu Zenovi Zgăîan Zimbni Zodierifi Zoriîă. A. Gomei ŞEZĂTOAREA 17 BOCET Foae verde tâmliţă scoală, scoală, mii bădiţă, ca de ciuţi uu-(l este bine nu te-al mal uitat la mine; da te şcoala şi te uită cum te pllng cu jale multă, cum te pllng, cum te jălesc şi de jale mă sfîrşesc. Of! nu pot morge-n picioare că mal mă sflrşese de jăle. şi te-ntoarnă şi te uită cum te plîng cu jăle multă. Of! cum nu te-ndurl de mine de mă laşi să plîng după tiue: vină de mă Ie şi pe mine să fiă la un loc cu line. Cuie* din BroşîonT do M- LUPESCU Luatul manei Trec£ un moşneag cu o tabără de cară pe un drum pe vale. Şi pe deal era o stînâ cu oi. Acum iei s’o dus la stinâ, unu din ei c-un ceaun să le deie lapte. De-acolo da el. baciul, o spus aşa că : el n’are lapte de unde le da. S’o-nturnat Înapoi Ia cară cel cu ceaunul; de-acolo o zis : Măi, baciu nu ne-o dat lapte; da voi puneţi de mămăligă că vă dau ieu lapte. Şi o zis : Măi, aduceţi sfredelii la mine că am ieu lapte. Şi atunci o luat sfredeîu şi o dat bortă In capătu ini mei carului şi o strigat: Haideţi» mâl, cu ceaunul să vă dau ieu lapte. De-acolo o luat laptele şi mămăliga o fost făcută şi s’o pus la mîncare. Oile o prins a sbiera. Un cioban de aceia cînd o prins a sbiera s’o pricepui şi o spus: Măi, o făcut moşneagu la ni de sbiarâ asupra lui. Şi s'o luat şi-o luat ciomagu şi gluga şi s’o dus In muchea dlmbului unde se ved£ la cară şi o pus gluga gios şi o prins a bale cu ciomagu-n glugă. Ceata din vale, moşneagu, şedea la masă şi o prins de la masă.: Valeti, valeă măi, nu mă lăsaţi, cătră tovarăşii lui. Ce să mă fac ? Valeu şi valeu. Bătae vrăşmaşă; dn pe el nu-1 bâtea rumene ; bălea ceala în deal. De-acolo 18 ŞEZĂTOAREA. o strigat: lartă-mă, mar, că mă omorî. —Te ert; da dă laptele oilor înapoi. Atunci ol zice: Dâ laptele oilor iiiapoî că te-olă lăsa de bătut. Şi le-o venii laptele înapoi la oi dacă t-o lăsat pe cealn de bătut şi-o astupat inima carului şi oile n-o mai sbicrat. .AucitS întncm&I de la Iun Pâtrtrţă din Tirgul Nflnmţulnl. Râul StavrL Chiuituri din ţara Oltului în Transilvania. SI Mindmţă gâtată bine mergi la joc nu le ea nime. vii acasă supărată ţipi cing&toarea pe vatră, peplariul cel ţu&tăşil peste poaiiă 1-ai zvirlit. * * * 22 Place-mi popa şi diacul dar dascăl u-rnl pune capul; placu-ml mie felele ca ta ti prescurile. * * ♦ 23 Foae verde liliac dulee-I gura de diac că nu4 dulce nici sălcie numai cum îmi place mi o, şi ms-I dulce nici amară numai cum & fost aseară. * * * 24 Val săraca di acu cum aude clopotu ţipă plugu-n burueul ş-alcargă pe Ia pomeni. * * * 25 Cît trăcştl să nu iubeşti diac in haine nemţeşti să iubeşti in romăneştl cînd îl cauţi îl găseşti, că diacu-I pele rea mincă came Vinerea te-nşnlă şt mu te ia. * * * 26 A sară etnd insera doi cocoşi negri cînta. măicuţa mă judeca să mă las de bădiţa ; cuvintu nu l-aş călca, de badea nu m-aş lăsa că-î e dulce guriţa. * * ■> ŞEZĂTOAREA 19 27 Dorul de la hădiţa de l-aş puLea căpăta l-aş ara, l-aş sâmăna şi l-aş secera cu drag şi l-aş face stog in prag, şi l-aş îmblăti cu drag şi l-aş face stog in şură, şi l-aş imblăti singură A vrip şi l-aş cerne prin inele de dragul inimii mele. « * ■ 28 Vai mfndruţâ cum eşti tu asear*a-i vrut ş-acum nu. aseară mi-al dat guriţă astăzi nu cşî in portiţă. Nechita Spirt ea. ---- i - —- Medicină populară XXIX. U1MA, (udma). Uimele se fac la stinghii, la incheiturî, şi aâ forma bu-boaelor, insă sînt muTl mai dureroase ca buboiul. Ele se lămăduese cu greii, şi dacă sparg, cu greii se închid. Ud-uicle se întorc uşor cu latarcă (un fel de bostan cu ţlţe) rusă pe răzătoarc şi prăjită cu untură de porc ori cu unt-de-leiun, şi se pune pe bubă. Sfecla roşie prăjită tot astfel şi rasă, lncă-î hună. Uimele trebuesc întoarse spureîndu-Ic cind incep a se isca. Dacă uirna a spart, e bine să punem pe rană frunze de ciumafah Dcscintece de uimă na sini. XXX. GALBANAREA. Cind omul e gălbăgios la faţă, are lumina ochilor albă, buget la faţă, e slab şi trîndav, atunci zace de galhanare. Din ce pricină se iscă ea, n-am putut alia. Gal ba narea se lămftdueşte greii. Sînl multe leacuri pentru galhanare: Si-minereu fiert In rachiă şt băut ; nidacină de iuminârieă (iurtă cu rachiu şi băut, ş. a., sini leacurile cele mal buna Ba ana mc că dacă să dă bolnavului, fără să ştie, să 20 şeAtoarea _________________ mlnlnce ori se bec clţl-va păduchi, scapă de boală, Galbauarea numai cu încclu dispare ; la uniu ţine ani Ini regi şi ouiul zace pe picioare. Desclnlece de galbanare nu-s. XXXI DE GUŞTER De multe ori, oamenii şi mal ales copiii, cinci se scol dimineaţa, sini amorţiţi, şi se şiiresc în gil, udecă le vine a tuşi, necăjindu-se a scoate flegmă. Această indispoziţie se cheamă căderea guşterului. Guşleru se ridică la locul săti leglnd, pe cel cu guşleru căzut, de git cu un ştergar şi rldicindu-1 In sus od lmprejurindu-1 cu poala cămeşel şi strlngîndu-1 de glt cît va putea de tare o femee. Aşa făclnd, bolnavul scapă teafăr, XXXII. MĂSELELE „Numai cîte-va ciolane a dat D-zeă omului în gură, şi ş-acele îl năcăjesc* auzi plîngînd şi jâluindu-se mai ales femeele una alteea, cînd sufer de durerea dinţilor ş-a măselelor. Descîntece pentru durerea acestor sîcrete. ciolane nu-s; în schimb însă cîte gîmboase-s pe lume, toate le ţin femeile în gură ca să treacă durerea. Rachiu spirt ţinut în gură, scoarţă de stejar fiartă în rachiu, terebentin, gaz şi cîte şi cîte fleacuri toate le recomandă babele pentru durerea măselelor. Cel mal bun dintre toate însă e măsălăriţa. Unele femei fierb masalanU, şi zama o ţin în gură; altele însă scot viermi din măsele prin ajutorul seminţei de masalar, procedind aşa : Caută sămînţâ de masalar, ia o strachină nouă zmălţu-ită, o pune cu gura peste o gramadă de cărbuni aprinşi, peste care se pune ca o mină de sămînţâ de masalar. In timpul cînd strachina stă pe cărbuni, la foc trebue să clocotească o oală cu apă curată. Cînd oala clocoteşte, cînd strachina s-a mfierbîntat tare, se ia şi se pune strachina _ ŞEZĂTOAREA_______ -21 în mijlocul casei pe-o lespede, cu gura în sus, se toarnă oala cu uncrop, iar bolnavul se pune cu gura in aburii ce es din strachină, acoperindu-se pe cap cu un suman sau o pocladă ; stă cu gura cascată de-asupia strachinei ca o jumătate de ceas, şi cînd se ridică, vede In apă nişte fărâmături mic» în formă de vermi, unia cîte cu două capete. Aceia sint vermiî din măsele, cari pricinueau dure* rea. Unu! om i se pot scoate cu moda asta şi pînă la ioo viermi în două rînduri. Viermii es din măsea, insă durerea tot nu încetează, şi atunci doftoroaea spune că mă* şaua are viermi la rădăcină şi nu pot eşi. (Va arma) M. Lupescu. COLINDA IV. 1) Ian sculaţi boeri, sculaţi, oameni buni, colindători, de v'aprindeţi luminări şî primiţi Ia sfînta rugă cu toţi sfinţii dimpreună. De la uşă pin-la masă, covor verde de mătasă; da la masa cine şede ? şede Crăciun cel bătrin : lingă Crăciun cel bătrin şede Maica Precista, lingă Maica Precista şede Ion Sftnt Ion, nănaşu lui D-zefi, Cu toţi sânţii d-impreunâ. —Tot staQ Doamne să te-ntreb. I) de ce Doamne griul nostru Jidovi» l-o chinuit, pe cruce J-o răstignit trestii-n unghii i-o bătut, sîngele-i s-o pornit in pahar s-o sprijinit ? Dă la D-zeii să bea D-zeă blagoslovea, mirul nostru se făcea. -Iar stau Doamne să te-ntreb. iaste curţi luminate cu lanţuri de fier legate, d* ♦ 9 -înaintea istor curţi s-o născuţi trei pirâuţî: unu-i mir şi unu-i vin şi unu-i apa lui Iordan. I) Vest ▼©!. I. p, 148 fi 188. 22 _________ŞEZĂTOAREA ___ Cu miru ne miruim să vă fie de folos, cu vinu ne veselim. la mulţi ai *) cu sănătate cu apa ne iordânim. că-î mal bună de cît toate. Sus în vestea lui Hristos Auzită de la fii Dumitru FiâMiiel (lui Uutiii cnm. Le»]ifiz{ (8&cosv*\ R. MARINESCU. O SAMÂ DE CUVINTE DIN MUNŢII SUCEVEI. Ţărauul de la munte se deosebeşte mult de fratele său de la cîmp, prin felini Iul de a trăi şi poate prin cugetare chiar, de aceea are şi o samă de .cuvinte necunoscute in alte locuri. Cuvintele ce urmează sini adunate din munţii linutului Sucevei şi anume: in ]3ro$U*ti de prietenul Lupe seu, ln localităţile Donul de tovarăşul Scvasiian Mihăilescu. şi o parte slnt adunate de mine In limpul şederel mele, inlPo iarnă, două luni la Broşlenl, şi in două călătorii ce am făcut, pe pluta de la Dorim la Piatră, şi cu trăsura de la Dorua pe Negre la Broşteul şi peste Slînişoara la Fol liceul. Or mal fi Încă mul Le cuvinte necunoscute de cărturari şi necuprinse In colecţia de faţă. De vom putea, Ie vom culege şi pe acele. De o cam dată cele ce urmează protestează cu energie contra celor cari se pllng de sărăcia liinbel romlneştl...pentru câ n*o cunosc. Ajesfru- o gamădire dc lemne, surcele, butuci, vreascuri, glod, ele. aduse dc ape. dud li se umilă matca, şi grămădite la un loc. 1 ardăă—Ardelean, romln din Ardeal. arşiţă—partea muntelui căLră soaie, astară—desură. 1) Ani. 22 ŞEZĂTOAREA Bereznic—pădurar, bghicaj—bolovani albi cristalini, sarea miţei, bghizunie- bizunio. bltcâ- -un muiitişor. bogat—în dc ajuns, boreasă—nevastă, bota—vas lătăreţ-rotund, făcut diu lemn de brad, nalt ca o cofă şi înfundai la amin-două capetele şi caic serveşte pentru adus apă de băut. brigbidăă —un băţ cu roata bortită, care serveşte la ales untul. buceniş—nume de munte, pîrfiu şi plantă. budacă—vasul In care se face caş. bulugheni— cartofe, bulz—bulgăr, lx>l de caş. bursune— rugina ce bisa linele locuri mlăştinoase la suprafaţa lor. CaprafoiU— copăcel al cărui lemn e greii aproape ca al stejarului. Din el sătenii îşi fac beţe, iar ciobanii bîie In-pistrile. catană - militar. Cătunîe- milijie. cătunit—luat m milijie. caţă—uu băţ lung <*a de î 7* metri {'n un eîrlig la im capăt, cu caie se prind oile. CâţUfli—o specie dc brad. nalt ca 7a metru, creşte pe Călimări. cechie—un par lung cu oare se mină luntrea pc apă. chegorniţa—vasul în care se prepară chiagul. oioclrlie—o nuia cu gîuj la un capăt, pe care plutaşii o anină In cuele de la cîrmă spre a opri pluta. cioflrtă de mniel—picior de miel de dinapoi, cioareci—bernevecî, iţarî. cioflînc — un instrument pentru tras butucii. Se al-cătueşte din trei saă mal multe verigi groase dc fier şi din o pană tot de Oer. care se înfige in capătul butucului. Ciungi— cioate, butuci, copaci uscaţi, a rîtingi un copac, va se zică a-1 a Iaca cu toporul, a-1 jupi ca să se usuce, să se facă ciung. ciupag—guler la cămeşă sau suman. cobghile—beţe puse aproape cruciş in care se face nimătut (gardul din Urşi). coloare—ramură de copac, comarnic— camara în caro se ţine caşul condeiu—lopata ru caro se conduce cîrmn. corlă—şură dc scînduri pentru vite. şezătoarea 24 crivala—un par scurt cu .3 sau 4- ramuri, bătut în p;t-mint, între cari se piiuo drobul do sure po care-I liu^r oile. culeşâ—mămăligă, culeş^riu - molestai, băt cu rare se mestecă mămăliga, cumu ?- cum ( Dâlcauş —ajutorul clrmaci-uluî In plutârie. Dălcăuşul sta în partea opusă ctrrncl şi îndreaptă piui a pe adevăratul drum. deasneaţă—diminea|ă. dihocâ (a) — a slrivi, a jupoi a duh an — tutun ; dukâncşle tabac—fumează tutun : trage ditkan cu pipa- fumează tutun cu luleaua, duhânealâ—lumal. dulce—lapte dulce. Fain—bun. frumos, fansule—fasole, făgâdău - crîşmă. fârinâ —făină. Gatft (să)—se găteşte, găleată— vas In care se mulg oile. gâtejâl— o păsărică, genune—ştioalnă, apă adiu-că şi lină ; genune au îiumai apele mal mari. precum e 13islri(a glnscă—gîseâ (plural : gîn-şte/e). gig—un val de pînză saâ suman. glămîlu—un capăt de lemn gros, rătozat la capete, glie—o brazdă cu iarbă, globit —amendat, guzu—cîrţita. Haitu—o îngrămădire dc apă prin ajutorul căreia se duc plutele. haituri —răcituil din picioare de vacă (piftii). halăii—ti •oara în care să pune zer Ia porci, cînl ele. hascâ brad mare uscat şi bortit pe dinăuntru. basnă—folos ; n'am nici o hastid—n'am nici un folos. helgea—nevăslulca. hîrzob—un cerc legat în diferite direcţii ai fâşii dc teîă, care se pune pe huda-că şi peste care se aşazâ strecurătoarea. holircâ—rachiu, holbură—o parte a unul rîfi unde apa fierbe ca tntr’o oală. horcegl— un felifi de ceapă mică. hrapâ— ripă, roastă prâ-păslioasă. hurelcâ— rachiti. hust - l-a omorîl dc hust, dintrio dală. hrenuit—amărit. (▼a urma] A. Gorovri Aprecieri asupra ŞEZĂTOAREI. Extragem următoarele din foiţa Voinţa Naţionale, din 5 April 1892 : La 1 Martie 1892, cu titlul de > Şezătoarea*. a apărut prima revistă pentru literatură şi tradiţiuul populare. Literatura şi ştiinţa poporului nostru aii fost până acum, In parte, prefirate prin diferite reviste, broşuri şi monografii, dar până astă-ijl o revistă specială, numai Intracect scop, nu am avut, noi Românii. Mărturisesc că dintre toate felurile de publieaţiuul periodice, «Şezătoarea > se cuvine a avea precădere înaintea orl-cărul om cult. literat şi bun Român, căci cel mai suveran mijloc de a !n|elege un popor este acela de al cunoaşte şi aprofunda tradiţiunile, ştiinţa şi creaţiunile sale simple, naive, dar adesea-orl străbătute de un spirit vast şi genial pe care numai mulţimile şi popoarele îl pot avea. Şi noî, Românii, cunoaştem multe, multe de tot, şi citim mult, mult de tot,—şi putem vorbi cu oare-care siguranţă de literatura germană, franceză, engleză şi italiană,— şi mulţi din noi sunt în stare d’a pricepe geniul Germanilor, Francezilor, Italienilor, Grecilor şi Englejilor,—dar foarte putini, puţini de Lot, cunosc foarte puţin, puţin de tot, firea poporului românesc, geniul săft latin, melancolizat de suferinţele seculare şi de lupta titanică pentru păstrarea limbel şi a neamului plămădit din amestecul coloniilor romane cu sfârîmăturile dacice. Dintr’o 1000 de oamenL cu adevărat şi pe deplin culţi, nu se vor găsi nici 10 cari să ştie despre Români atât cât cunosc despre cele-l’alte popoare ale Europei. Noi, sub influenţa, de altmintrelea generoasă, a eulturcl franceze, ne-am Însuşit multe cusururi intre altele şi pe a-coln de a nu ne studia noi pre ttoi înşine. Academia io mână, de cât-va timp, publică un premii! destul de însemnat pentru acela care va izbuti că scrie o bună operă despre psichologja poporului românesc. Premiu! este mare, dar problema este imensă. Şi este tntr’adcvfcr covârşitoare, căci până nstăijl mintea artiştilor, a literaţilor şi oamenilor de ştinţâ, a fost îndreptată mal mult peste hotare de cat in hotarele neamului romanesc. Până şi gramatică nu avei încă, căci nu există la noi de cât încercări de gramatici, generală, dar una profundă şi ştiinţifică, Iu eare român, smul să apară pe d'asupra formalismului şi a clasrficăre artificiale, nu avem, şi ne va trebui raaî mulţi LambrioH, cari să trăiască şi mult şi bine, pentru a ue înzestra cu o ast-fel de operă absohal trebuitoare. Şi pentru a ajunge la o gramatică şi la o lucrare serioasă despre psichologia poporului nostru, se cere neapăra să avem la o laltă toate producţiunile Românilor, de pretutindeni, poesil, basme, legende, păcălituri, glume, proverbe, superstiţii, credinţe, moravuri, noţiuni ştiinţifice, dobândite prin observaţiunea directă a naturef,— In sfârşit tot ceea ce el a creat, a reţinut şi ne-a transmis nouă, cărturarilor de astăijL Oprindu-ne de o cam dală aci, să salutăm cu Încredere şi bucurie prima revistă destinată numai pentru opurile marelui creator, ale poporului nostru care ne-a apărat, cu o energiă extra-ordinară, limba şi individualitatea noastră. Această revistă are de sigur un viitor mare şi o menire escepţionalâ. Iu jurul *Şezâtorei» se vor grupa învăţători de peste tot pămentul româuesc şi ast-fel vor izbuti se a-prinejă o conştiinţă naţională care se treacă peste hotarele impuse de nevoi şi cotropiri. «Şezătoarea» vine la timp, pentru că vine mtr'un timp de amorţire şi literară şi românească. Şi o ast-fel de revistă, apărând o dată pe lună, nu costă de cât cinci Ui pe an. Doue-