PETRE FĂT-FRUMOS (Poveste) A fost un împărat, şi împărăteasa Iui nu făcea copii. Intr'una din zile a plecat împăratul la vinătoare, ca de o-hi- eiu. In tot dea-una cînd pleca el la vînat, trebuia să îa in scris toate cîte avea în casa şi împrejurul casei, căci iilt-fel, ce rămînea ne scris, i le lua zmăul. Pe cînd era in pădure la vînat. l-a cuprins un întuneric de nu ştia el încotro s’apuce. Mai târziu aude un glas strivind : «împărate! îmi dai ce ai uitat ne scris a casă. ca *A te luminez .* Ţi-oTu da, răspunde împăratul. După această făgăduinţă, el s'a luminat. Cînd a venit uchhA, a întrebat pe împărăteasa ce a uitat nescris, şi câu-ttiui toate lucrurile, a văzut că toate erau scrise ; dar lor nu le a venit în minte câ fătul din pîntecelc împărătesei n’ft fost înscris, căci nici nu ştia împăratul câ ea e în-cunată. După ce s’a împlinit timpul, a dat D-zeu şi împărăteasa n m'iMCui un băiat. Ce bucurie nespusă a avut împăratul (I a căpătat şi el un băiat. I n botezat şi i-a pus numele Petre făt-frumos. PcMc vr’o cîte-va zile, iată ca vine un nour mare cu fulgere şi trăsnete şi cuprinde în întuneric toată curtea îm-pAi Alească, şi din nour s’auzea strigind : »Dă-mî, împărate, ■ r ii uitat ne scris a casă !• împăratul avea ^ouă ţigănci roabe, rari născuse cîte un hain! o dată cu împărăteasa. Iea, împăratul, un băiat de pgMM şi-l dă zmăuluî, socotind că s'a plăti cu dînsul. Zmăul 226 ŞEZĂTOAREA il iea îndată şi pleacă cu dînsul ; ajunge într’un şes şi se pune sâ se odihnească pc iarbă. Dar copilul din braţele zmauluî zice . «Aolica ce mai şatre bune am face pe şesul asta.* Zmăul, cind l-a auzit că vorbeşte ţigăneşte, l-a izbit o dată de pămînt, şi s’a făcut bucăţi. Pleacă repede înapoi la împăratul cu fulgere şi trăsnete, şi-i cere să-i dea ce-a uitat ne-scris acasă. Ce sa tacă împăratul ? se duce şi iea şi cel-lalt băiat al ţigancei şi i-1 dă. _ Zmăul îl iea şi pleacă cu dînsul. Ajunge într’o pădure şi «une jos sâ se odihnească. Da băi-tul cel de ţigan zice «Aoleo/ ce mal lemne bune de cărbuni!* Cînd aude zmăul că şi acesta e de ţigan, îl trânteşte şi pleacă înapoi la împăratul tunînd şi fulgerând, şi mai mî-nios cere ca să-i dea ce-a uitat ne-scris acasă. Atunci împăratul a început a plînge, s’a dus la leagănul copilului, i-a tăiat degetul cel mic de la mîna dreaptă ca să-l aibă, şi pe dînsul I-a dat zmâuluî. Zmăul l-a iuut şi a plecat cu din-sul... A ajuns pe un deal şi acolo s’a pus să se odihnească ; da băietul zise : »Ce frumos loc pe dealul ista de făcut un palat împărătesc. Zmăul s’a încredinţat că este fiul împăratului, l-a dus acasă la zmâoaica lui, I-a hrănit bine cu cele mai bune bucate, ca să crească mare şi să se îngraşe bine, căci aveau de gînd sa-1 taie şi să mî-nince zmău carne de fecior de împărat. Băietul se făcuse mare. Acuma zmeii aveau trei fete, şi lata cea mai mică se amurezase de Petre fă*-frumos şi trăiau bine amîndoi. Insă fetele zmeilor erau tustrele asemenea, în cît nu le puteai deosebi una de alta, aşa semănau de bine. Acuma zmăul pusese în gînd să taie pe Făt-frumos şi ca să-î gaseasca pricină, i-a zis: Petre Făt-frumos ! dacă-î gîci tu mîne care este lata cea mai mică, eu nu te-oiu tăia ; dar dacă nu-i gîci, am să te taiu. Dar Rea-Silva, fata cea mai mică a zmăului, îl spusese lui Fât-lrumos. că numai pe atîta o s’o cunoască el că ea este fata cea mai mică, că are să stea atunci o muscă pe nasul ei. ŞEZĂTOAREA 227 A doua zi aduce zmăul pe tus-trele fetele sale, le pune dc lînd şi apoi întreabă pe Făt-frumos :— »Petre făt-fru-mi>s! spune-mi care-i fata cea mai mică? «De unde era s’o cunoască el, dacă erau tot una şi una. Numai ce vede că o muscă stă pe nasul Rea-Silvei; el. atunci şi pune mina j»c dinsa şi zice: »Asta e î» /mâul vazind că a gicit-o, nu l-a tăiat. A doua zi vorbeşte Rea-Silva cu Petre făt-frumos şi-5 zice; «Petre făt-frumos ! tata tot o să te taie pe tine, aidi, mai bine, să fugim la noapte». —Bine, să fugim dar, respunde Petre făt-frumos. Peste noapte se scoală Rea-Silva şi stupeşte în pat o data, în mijlocul casei o dată. şi la uşa o dată ; iese din odaia ei încetişor şi pleacă cu Făt-frumos. Tocmai ea era de rind ca să ducă dimineaţa cafeaua cu lapte la tatăl seu. Dimineaţa, aşteaptă zmâul pe Rea-Silva cu cafeaua, ea nu mai vine. Seduce şi strigă la uşa : > Rea-Silva» ! Stu-pitul cel din pat îi răspunde : -Iacă vin. Vede zmâul că ea nu mai vine, şi mai strigă o dată : ■ Kca-Silva>! Stupitul din mijlocul casei îî răspunde : «Iaca vin, să mă Îmbrac.» O ruai strigă apoi şi a treia oară; stupitul cel de la uşa deschide uşa. Zmăul aşteaptă şi vede că nu mai vine ni-mmcrt. După aceea se scoală zmăoaica, se duce şi o caută iu- tic tot locul şi vede că nu e nici ea nici Petre făt-frumos. Alunei vine înapoi la zmău şi-i zice : —Vezi. că a fugit truiv.t şi tâlharul. Du-te repede după dlnşii şi-i prinde.— Se ■*> nnl.k zmâul şi porneşte după dinşii. Ren-Silva aude tunînd în urmă lor şi zice: Petre făt-i'winn* / Ia uită-te în urma şi vezi, nu se vede vr'un nour' Ma mare negură vine, răspunse Petre făt-frumos. IW e aşa, zise Rea-Silva, eu m’oiu face o mănăstire MMpd'i şi tu fă-te un călugărbătrin cu două toiege de abia n ţi ridici genele ochilor, că tata o să te întrebe: «N-ai «A/ut o fată şi-un flăcău trecind pe aici ' Tu să-i răspunzi 228 ŞEZĂTOAREA că ai văzut trecînd pe aici o fată şi un flăcău, cînd ai fost tînăr.» Cum zise aşa se şi făcură: fata o mănăstire risipită şi băiatul un călugăr bătrîn. Ajungind zmăul pe la mănăstire, întreabă pe călugăr: N-aî văzut, părinte, trecînd pe aici o fată şi-un flăcău? —Ba î-am văzut cînd eram eQ tînăr, răspunse călugărul. —Nu, astăzi dimineaţa, adaogă zmăul. —Apoi n-am văzut, răspunse călugărul. Atunci zmăul se întoarse înapoi ;~iar ei plecară mai nainte. Ajungînd zmăul acasă, spuse zmăoaicei că n-a găsit de cît o mănăstire risipită şi un călugăr bătrîn. Zmăoaica îi zise: «Pleacă înapoi, prostule, că mănăstirea a fost curva şi călugărul a fost tîlharub*. Zmăul porneşte înapoi după dînşii. Rea-Silva iar aude tunind în urma lor şi-î zise lui Petre făt-frumos: — Ia uită-te înapoi şi vezi nu vine vr-un nour.-' —Ba mare nour vine, răspunse Făt-frumos. -Fă-te tu un băieţel mic în pielea goală şi cu o prăjină în mînă, că eu m-oiu face o holdă cu malaiG mărunţel şi să tot alungi vrăbiile din holdă, şi cînd a trece tata pe aici o să te întrebe: «n-ai văzut, băete, trecînd pe aici o fată şi-un flăcău ? şi tu să-i spui: am văzut, cînd a arat tata holda asta1*. Ajunge zmăul la holdă întreabă pe băiat : Măi băiete! n-ai văzut trecînd pe aici o fată şi un flăcău ? —Ba i-am văzut, cînd ara tata Ia holda asta, răspunse băietul. * Zmăul, vâzînd că nu-i găseşte, se întoarce înapoi acasă şi-i spune zmâoaicei că n-a găsit de ci t o holda cu mălaiu mărunţel şi un bâeţel cu prăjina în mină alunga vrăbiile. —Ei prostule ! răspunse zmăoaica ; holda a fost curva, iar băietul a fost tâlharul. Şezi prostule acasă că mă duc eu sa-i iau ochif şi-ai să vezi cum am să-l las chior. Pleacă zmăoaica după dînşii. Rea-Siiva uitîndu-se înapoi, vede venifld asupra lor un nour mare şi-i zice lui Făt-frumos: ŞEZĂTOAREA 229 —Tu, Petre făt-frumos, să nu te uiţi înapoT că acuma vine mama ; căcî cum te-I uita înapoi, îţii^a ochii si ră-mii chior. Şi văzînd că s’apropie mă-sa de dinşii. îl zise lui Fat-frumos: —Fă-te tu un răţoiu cu penele ds aur, şi eu m-oiu face o apă mare. Da tu-săţiî capu în apă şi să nu I scoţi aiară, numai să baţi din aripi. —Şi cum ziseră, aşa se şi făcură: fata se făcu o apă mare, Iar flăcăul un râţoiu cu penele de aur. Ajungînd zmăoalca la apă, zise răţoiu!uî : Drîigul mamei, l'ctre fât-frumos ! scoate căpşorul din apă şi uitâ-te la mama, că mama încă nu s-a uitat în ochişorii matale. Dar lăţoiul nu voia să scoată capul din apă nici de cum. Cind vâzu zmăoalca că el nu vrea să scoată capul din apă, in-ccpu a se văicara zicînd: Dragul mamei Făt-frumos! uitate la mama cît e de supărată, jălitâ şi desplâtită de cînd le-ai dus de la mama. Alunei Petre făt-frumos scoase capul din apă ca s-o vă «In; zmăoalca indată-i fură ochii şi-o lua la fugă înapoi. Rea*Silva ii zise: «Vezi prostule, că acum a! rămas chior! nu ţi-am spus eu, să nu scoţi capul din apă? Acum Mnl ;iicî, să mă duc la fugă după dînsa şi sâ-ţ! aduc ochii. Şi Rea-Silva făcu numai de cît să dea o ploae cu peatrâ «lupă mă-sa, apoi un soare ferbinte şi zmăoalca a adormit l»r cînd era printr'o pădure. Rea-Silva ajungind-o, l-a luat »ndiil dintr’o cutie unde-i pusese mă-sa, pe cînd dormia ea; in locul ochilor a pus o baligă de vacă, şi cutia a pus-o binişor iarăşi la loc.- iar ea a plecat înapoi, i-a dat ochii Ini Fât-frumos şi au plecat amîndo! înainte. Mal pe urmă deşteptîndu-se zmăoalca, s-a sculat şi s-a ■ In. ucasă cu mare bucurie zicînd către zmâu: Ia vezi, pMiNtule, că eu dintr-o dată dueîndu-mă, i-am luat ochii l‘dharuluî: dar tu, de două ori al fost şi n’ai putut să-t iei nimiiă, Inuă cînd deschide cutia, vede o baligă de vaca în locul ■ •• hilor. Atunci de ciudă sar in sus de la pămint şi se n Intcsc de se fac îu bucăţi, şi zmăoaica şi zmăul. l'ctre făt-frumos cu Rea-Silva a mers, a mers... pînâ ce ii njiins la împărăţia tătine-său, şi ajungînd la barieră a in- 230 ŞEZĂTOAREA trebat că acolo este împărăţia cutărui împărat / —Da, i-a i ăspuns unul de la barieră. Rea-Silva zise atunci lui Petre făt-frumos: «Du-te înainte de-ţi vezi părinţii, că eti rămîn aici, şi mai pe urmă vino, şi mă iea şi pe mine. Petre fat-frumos se duse la părinţii sei şi le spuse că el este feciorul lor şi pentru ca să-i încredinţeze de adevăr le arată degetul cel mic de la mina dreaptă care era tăiat de tată-seu. împăratul numai de cît scoase degetul şi pu-nîndu-1 la mîna lui, s-a lipit îndată. împăratul şi împărăteasa, văzind această minune, au rămas înmărmuriţi de bucurie, şi au făcut veselie mare. Mai pe urmă l-a dus în peţit la fete de împărat, căci şi el acuma, de bucuria părinţilor, uitase pe Rea-Silva. Părinţii l-au logodit cu o fată de împărat, a făcut nuntă şi pe cînd se aflaţi cu toţii la masă, mirele, mireasa, păiinţil lor şi o mulţime de împăraţi şi boeri mari, iată că vine şi o biată femeie cu hainele rupte şi cu doi hulubi; îi pune de nain-tea mirelui şi miresei şi se retrage iar Ia uşa. Hulubii au început a se minca pîn;1 la sînge. Atunci împăratul a Întrebat-O: —Femee. de unde ai adus hulubii aceştia, şi pentru ce i-ai pus acolea să se mînînce ? Dar ea îi răspunse: «vezi cum se minîncă hulubii aceştia, tot aşa m’am rnincat eu cu părinţii mei de v-am adus pe feciorul D-voastră a casă. —Petre făt frumos se sculă în picioare şi zise: A! asta e Rea-Silva mireasa mea, care m-a scăpat de la moarte; *luaţi-i haine de mireasă şi-o îmbrăcaţi, că asta e mireasa mea, că eu de bucuria părinţilor am uitat de dinsa» Atunci mireasa cea laltâ a rămas aşa şi Petre făt-frumos s-a însurat cu Rea-Silva, şi or fi trăind şi-acuma, dacă n'or fi murit. Httei Lespezi (Sureava) calenefi de R. MARlNESCU Note.—Asupra aceste poveşti am de făcut cîte-va observaţii. ŞEZĂTOAREA 231 Numele eroineT, Rea-Silva, trebue să surprindă pe ori-şi cine. încă de cînd am primit această poveste de la d. Mari-nescu, am pus la îndoială existenţa acestui cuvînt inlimba ţăranului noastru, cel puţin sub forma aceasta Rea-Silva, formă care — dacă ar fi să presupunem că cuvmtul c o reminiscenţă romană— ar fi în contraziceri- cu regulele fonetice cari cîrmuesc formaţiunea cuvintelor romîneşti din dpţ:- cele latineşti. De aceea îndată am scris d- ui Marines cu rugindu-1 să-mi răspundă dacă această poveste a a zit-o direct d n gura unul ţăran, dacă nu cumva a înlocuit aşa un alt numî prin acel de Rea-Silva şi dacă ea din Rea se pronunţă că diftoug sau ca două vocale deosebite. în caz cînd cuvîntul există în popor. Răspunsul a confirmat in totul îndoiala mea. Povestea a fost auzită de la nişte tîr-goveţl din Lesj^ezi (Suceava) cari o ştiau de la ţara şi cari, sub inriurirea unei culturi fragmentare şi adese ori dăunătoare, au găsii de cuviinţă să înlocuiască numele popular el eroinei, care ar fi fost el, prin acel mai civilizat de de Rea-Silva. Prin urmarecuvintull acesta trebue a fi considerai ca o planta exotică, şi-l menţin în poveste pentru că nu cunosc numele păstrat în popor. Acest singur păcat era sâ Iese această frumoasă poveste nepublicată in «Şezătoarea» dacă nu s’ar fi ivit o altă pricină care m-a hotarit s-o public: asămâqarea el cu o poveste din sudul Franţei, publicată cu două luni mai înainte, în Revue des traditions populaires (anul al 7-lea No. 1, 14 Ianuar 1892). Povestea se numeşte Firjoine, şi e culesâ de d. Louis Morin in Troyes, departamentul l‘ Aube Atrag atenţiunea folkloriştelor no tri asupra acestei HKămânari, A. G. 2 32 ŞEZĂTOAREA Credinţi despre pâmînt, ceriu şi stele. Credinţa poporului despre pămint t ste că D-zeu l-a făcut din început nu rotund ca un mâr, cum spun învăţaţii, ci drept. întocmai ca un şes foarte întins, fără dealuri şi fără vă!; dedesuptul lui e numai apă şi el pluteşte pe apă ca si o scîndurâ pe un lac, dar că el fiind mai greu ca apa, lesne s-ar cofund"a, dacă n-ar sta pe doî peşti foarte mar!, care-1 ţin vecinie în spinare. Munţii, dealurile şi văile s’ u făcut în urmă şi îata cum Intr-o vreme, peşti! care ţin pămîntul în spinare, infuriindu-se. au început să se svîr-colească tare. şi atunci pămîntul clâtindu-se şi cutremuri n-du-se cumplit, pe unele locuri a crăpat tare, formînd văile, iar pe alte locuri valurile mar! de desupt a apel l-a ridicat in sus, formîndu-se munţii şi dealurile. Tot atur-cî se spune că s-ar fi deschis în pămint şi isvoarele, care hrănesc cu apă riurile ce curg prin văi. Dovada cea ma! bună ce o are poporul că pămîntul stă pe apă e, că cu cit să sapă ma! jos în pâmînt. cu atîta se dă de mal multă apă. Pricina cutremurului de pâmînt nu e alta de cît mişcarea peştilor ce ţin pămîntul în spate. Pămîntul are margenî de jur împrejur şi de Ia margenea Iu! încolo îi numai apă. Tot pe apa de la margenea pământului sta bolta cerului. La Ierusalim î! buricul sau centrul pămîntul ui. Cerul este ca o piele întinsă pe care stau stelele, luna şi soarele. Nu e numai ceriul ce-1 vedem, dar ma! sînt încă alte 6 ceriuri. D-zeu locueşte tocmai în al 7-lea ceriu. Pămîntul stă locului, iar soarele luna şi unele stele se invîrtesc împrejurul luî. Ele au calea lor pe ceriu, pe care lunecă, ca o corabie pe apă, dar din porunca lu! D-zeă. Stelele nu-s alta de cit nişte făclii aprinse in ceriu. Să spune că cîte rine pe ceriu, atîtea suflete de oameni sînt pe pămînt, şi tot deauna cînd se naşte un om, răsare şi o , ■ . . * ** stea pe ceriu ; ca prin urmare ne-care om are o stea sau o făclie a luî, care arde in ceriu cît timp trâeşte omul pe 233 ŞEZĂTOAREA pămînt: iar cînd moare, iî cade şi steaua, adică i se stinge făclia şi aceasta-i pricina câdereî stelelor. De aceea chiar, ori de cîte ori noaptea să vede căzînd o stea, poporul zice că a murit un om. Soarele e steaua lui D-zeu, iar luna steaua Maîcel D-luI. Stelele mai mari sînt ale oamenilor mari, înţelepţi, ale împăraţilor şi Domnilor. Stelele cu coadă, cînd să iscă pe ceriQ, însamnă că saG s-a născut un om mare, un împărat buna-oară, saG că are să fie râzboiu.' Dunga mare albicioasă de pe ceriG, numită de învăţaţi ' calea lactee, se cheamă în popor Drumul robilor\ să crede că ea e lăsată de D-zeu pentru călăuzirea înapoi spre ţara lor a oamenilor ce scăpau de la robia păgînilor. Pe această cale se îndreptau de veniaQ şi creştinii noştri Moldoveni, cari se întîmplau de scăpau de la robia Tătarilor. Despre aceasta se provesteşte următoarea istorie : Că tare demult, au intrat Tătarii în ţară aici şi între mulţi robi ce au luat, era şi o fată mare, de loc dintr-un sat din apropierea tîrgului Neamţ. Pe aceşti robi ducîndu-î în ţara tâtărascâ, după ce i-aâ impaiţit între ei, fata şi încă cu alţi cîţi-va au fost luaţi de un tătar, duşi acasă şi aleşi: pe cel tineri puşi In o cuşcă mare de fier, iar bâtrînil lăsaţi pe afară şi întrebuinţaţi la diferite munci. In cuşca unde a fost vîrită fata cu ceilalţi tovarăşi. eraQ deja mal mulţi oameni tineri şi copil. Acolo li da de mîncare numai pine cu miez de nucă, şi lata vede că din timp în timp scotea cîte unul, care era mai gras, şi pe care nu-1 mai aducea înapoi. Pe aceştia-î m ncau, după ce-î frigeau în chipul următor : Aveau un uiptor mare pe care, după ce-1 Înfierbântau, aduceaG un »oh îngrăşat şi punindu-1 pe o teleguţă anume făcută, ca o lopată cu roate, îl repeziaG în cuptor de viu, astupau apoi la gura cuptorului şi după ce se frigea, il scoteau şi-l mincafi. Intr-o zi, ducîndu-se tătarii toţi de a-casă, a rămas nuni.ii o tâtăroaică bătiînă, însărcinată să gătească bucate pe • ind or veni ceilalţi. Baba vine şi scoate tocmai atunci pc acea fată din cuşcă, o duce la cuptor şi-i arată să se pue 234 ŞEZĂTOAREA pe lopată. Fata nu vroeşte. Baba zice : —Pas fată pe lopată ! —Pas babă de-mi arată ! răspunse fata. Baba cre-zînd că fata vroeşte ca ea să-i arăte cum să se aşeze pe lopată, s’a pus să-î arăte. îndată însă ce fata a văzut pe babă pe lopată, repede i-a făcut vînt în cuptor, a astupat la gura cuptorului, apoi eşind de-acolo şi ne văzînd pe nimeni prin casă sau împrejur, a dat drumul la robii din1 cuşcă şi aşa au fugit cu toţii. Tătarii cînd au venit înapoi, n’aU găsit pe babă; dar găsind friptură în cuptor, s-au pus s-o mînînce. Cînd colo ce să vada’?. "Friptura tare de n-o puteau trage în dinţi, îndată s-au priceput ce e pricina şi mai ales că negăsind nici robii în cuşcă, s-a ti apucat să-î caute. Robii aceia care eraţi toţi acef'robiţi de-a ci din ţară, se spune că în fuga lor, şedeau ziua ascunşi prin stuhării, erburi sau desişuri şi numai noaptea mergeau, călauzindu-se în drumul lor după cum auzise, aici din bătrîni, după dunga de pe ceriu şi nu s-ad inşălat. In ascunzătorile lor din stuhării, de multe ori erau sâ fie găsiţi, căci se zice că tătarii se serveau întru aceasta de nişte paseri numite nagîţi, care sburau pe de-asupra bălţilor şi stuhăriilor şi dacă descoperia acolo oameni, se repezafi în jos din sbor spre ei ţipînd, şi atunci cînd tătarii venîau să-î gaseasc-1, robii se cufundaţi in apă. Aşa cu necaz mare şi goi numai în piele, hmnindu-se numai cu rădăcini sau ierburi, au ajuns aceşti scăpaţi de la robi*-, după vr-o 6 sâptămînî, la un riu mare şi lat, care după cel-au trecut, au aflat că e Nistrul. Acolo au aşteptat ma: multă vreme, pîndind noaptea, dor vor vedea vr-o plută sau luntre, să treacă. Cînd într-o noapte pe cînd ceilalţi dormeau intr-un bunget de luncii, tovarăşul ce sta de straja, vede viind o luntre cu cîţi-va oameni spre mal. După statură şi port, i s-a părut că n-ar fi tătari. S-a pus de pîndă la mal şi care nu i-a fost bucuria cînd i-a auzit vorbind in limba moldovenească, şi ctnd i-a cunoscut că sîut moldoveni, s-a dat pe faţă, li-au spus în scurt tot şi luînd şi pe ceilalţi tovarăşi, au trecut cu luntra de cealaltă parte, unde li s’afc dat îmbrăcăminte şi apoi au venit ŞEZĂTOAREA 233 la satele lor. Fata aceea apoi s-a măritat, a avut copii, cărora li-ati istorisit ducerea şi scaparea el din robie şi aşa din copil în copii, prin tradiţie, s-a păstrat şi ajuns astă istorie pînă la aceşti de acuma, care mi-au spus-o şi mie. DrăgăneştX (Suceava) C. Teodorescu CÎNTEC 144. Foae verde earbâ lată de trei zile strig la poarta şi tu dormi, dormi-ai moartă. De trei zile strig la uşă şi tu dormi, dormi-ai dusă. Foae verde de matasă dâ-mî tu soră drumu-n casă c-afarâ ploauâ de varsă, şi nu ploauă cum să" pToauă că-mi rupe cămeşa-n două. Auzi puică ori n-auzl ori nu vrai ca să răspunzi. —Ba aud puiule bine, dar nu pot veni la tine că-î duşmanu lingă mine cu două pistoale pline cînd de cînd să dee-n mine; unu-n tine, unu-n mine să nu fac amor cu tine. m m * Frunzuleana pădureţ oliolio frate răzleţ tu, de cind ne-am răzleţit, înapoi n-al mai venit. Ea te plîng surorile pe toate cărările, te plinge acea mai mare lU lacrimi pînâ-n paftale, te plînge-area mijlocie cu lacrimi pînâ-n călcie, te plînge acea mai mică frunza-n codru sa despică * * * 146. Pe cel deal, pe cel cp.loic merge-o puică c on voinic, şi voinicu şuerînd şi puicuţa suspinînd Taci, puică, nu suspina că te-oîu duce la mata când a face plopu pere şi răchita vişinele. * * * _ 147. Foae verde de vizje-' ici în vale la chilie este-o toantă cu moşie ; locu-1 bun, moşia-ml place, dar cu toantă n-am ce face. S-o dus toanta la ocol disculţă, cu capu gol, 236 ŞEZĂTOAREA şi vacile fug de mor c-o gîndit că-î boala lor; iar viţelul cel balţat o fugit pîn’o crăpat. Foae verde măr domnesc mă duc să mă prăpădesc, că cu toanta nu trăiesc. —-Taci fată, nu mâ-ngîna: cit îmi trăea soţiea beam apa isvoarelor, păşteam earba munţilor, da de cînd ea mî-a perit, beu apa băltoagelor pasc earba priloagelor. * * * * s * 148. Foae verde nalbă albă 150. Frunză verde tămîiţă fuge-o copiliţă-n grabă, coale’n vale'n poeniţâ şi o strigă sfîntu soare : fugi copiliţă mai tare că vine Dunărea mare. Las-să vie să mă mîe că n-am tată să mă ţie mc! mamă să mă mîngie. Nu am sora cu dreptate nici frate să-mi ţie parte. Ia-ţî copilă ziua bună de Ia tată, de la mumă, de la fraţi de la surori de la grădina cu fiori. este-o dalbă garofiţâ ; trece un voinic în grabă şi cu-a lui gură o ’ntrea.bă : ori eşti fată, ori nevastă ori zină din cer picată? —Eu nu-s fată, nici nevastă , nici zină din cer picată, ci-so albă garofiţâ răsă ită-n poeniţă. Ia spune-mi şi D-ta : eşti flecâu ori însurat ori .zinariu. din cer picat —Eti mă chiamă brumărel, dimineaţa pe răcoare 149. Foae verde ş-o gherghină unde pic, stric ori-ce floare, rage-un boii într-o grădină —Eu sunt floarea măzărică es-o fată şi-l îngînă. şi de brumă nu mi-i frică. * * * Farcaşa (Suceava) T. Daniilcscu i5iBunlucru, neicâ7la coasă? ca un trandafir frumos Mulţumesc mîndră frumoasă cînd înflolre veara n dos. ca o viorea din cocstă, ^ ce mi-o tae coasele * * şi i rămîn miroasele. 152. Frunzuliţă foi de dres —Fireai neici, sănătos, rade-te, neică, mai des, SEZÂTOREA 237 că mă ’nţeapâ barba ta şi-mi strică rumeneala şi mă bate maica mea : cu nuele cu smicele peste gîtu cu mărgele, cu peana de răţişoară peste albă feţişoară, cu peana de rîndunea peste dalbă faţa mea. cu stelbâ de busuioc peste subţirel mijloc. * * * 153 Doamne, să nu mă omori, c-am iubit două surori. Una-n vale, alta-n deal a din deal, ca un pahar, a din vale ca o floare. A din deal cere bumbac, a din vale ce-o să-i fac ? s-o sărut o dată bine, să-i ţie două-trei zile. * » * 154. De dragi, să ne avem dragi, dar nădejdea să nu-mi tragi, câ nădejdea de la mine tot ca sîrma de subţire, când o pui pe mărăcine bate vintu, nu 9e ţine. ♦ * * 155. Frunzuliţă trei smicele hai Anico la ceşmele, la ceşmelele din dos c-acolo e loc frumos .• numai sălcii şi rogoz. Sălciile de umbrit rogozu de tăvâliţ.- ■* * * 156. Mai poftim Anico jos. să-ţi fac o coadă ş-un moţ. Să-ţi arăt d’un pol frumos, pol frumos şi ferecat şi pe dungă şi pe lat. 1 | * * 157. De Ia Şit păn la Şitoae, mă bătu vîntu şi ploae. Vintu, ploaea să mă bată şi soarele să mă arză. numai puica să mă vază. » 158 Pe dealu Viişoreanu mi-a înflorit mărgăritaru. Mărgăritar înflorit, cine mi te-a cîumpăvit ? —Flăcăii de la cosit, fete mari de la iubit, neveste de la plivit, dorobanţi de rînd trecînd. * * ♦ 159. D-aşî iubi, cîţi îmi sînt dragi, N-ar mai fi frunză p in fagi, nici guriţă la dănacl Iubesc numai cîte una, frunza par-că-o puj cu mina, dănacii şi-au perdut gura. * * « 160. Pe deal pe la Ialomiţă 238 ŞEZĂTOAREA mă-ntîlnii c-o copiliţă, în mmă c-o garofiţă. de rm-ar da garofa mie. n-ar mai h nici o mime, că mânia îndelungată nu e bună nici o dată. ♦ * * 161. Trăsnite-ar în bot de cal şi pe tine potcovar, nu mă puteţi sui-n deal; nu e vina-calului, nici a potcovarului ; Ştefane şti (Vil cea) ci e vina mîndri mele, c-a pus casa-n coaste grele, nu mă pot lupta cu ele. * « * 162. Costica inima mea, de te-aş prinde unde-va, numai ochii ţî-aş lua, şi î-aş lega-ntr-o basma şi i aş pune la icoane şi m-aş ruga: doamne, doamne, ■ mai dă-mi zile să trăesc, cpe Costica să-l iubesc. T. Bălăşel 163. Cîntă cucu sus pe salce, iubita bădiţii zace; cîntă cucu sus pe poartă iubita bădife-i moartă, cîntă cucu sus pe nuc, iubita bădiţi-o duc, o duc, duc pe năsălie, ca pe-o coală de hârtie, de hârtie sinilită, draga bădiţei iubită. * * * 164. Foae verde aluniţă un’te duci tu Catincută, numai în fustă şi'n papuci: —La grădina cu doi nuci, să dau apă la doi junei şi gură la doi voinici. —Să nu dai gura la toţi, ci să mi-o mai Ieşi şi mie învălită-ntr-o hârtie. —x— 165 Ies din casă după masă, cu străiţe de matasă. La isvoru lui Iordan, este apa lui Troian. Cine tae lem> e-n dos? Dumitrică cel frumos. Cine tae lemne-n faţă ? Dum'trică chică creaţă. Chica creaţă cîte un "fir, gura lui de trandafir. Chica creaţă cîte-un smoc, gura lui de siminoc. Foae verde lemn dubit, mare-î Prutp şi cotit, mult mă mier cum l-am trecut. Trecui Prutu-n jumătate, maica mă plîngea de moarte. ŞEZĂTOAREA 239 Trecui Prutu-n cela mal, maica mă plîngea oştean, trecui Prutu peste tot, maica mă plîngea că-s mort. Prutule apă vioară, face-te-ai neagra cerneală stuhu tău o penişoară, faţa ta o mesişoară, ca să scriu o hîrtioarâ, s-o trimet la maica-n ţară, să-mi dea bani de cheltueală. şi strae de primineaîă, şi-un cal bun de călărie, c-am să plec în bătălie. —x— Doi ha sc a {Suceava) 166. Foae verde de-avra- mească Ia Iaşi la curtea domnească. staO florile să-nfloreascâ, trandafiri să-nbobocească. Staţi flori nu mai înfloriţi, că mie nu-mi trebuiţi, că n-am fraţi să vă-ngră- dească, nici surori să vă plivească, nici parmţi să va privească. Numai lemnu domnului, şi cu floarea soarelui, stafi pe poarta raiului, şi judecă florile, ce-au pierdut mirosnelt. culese de T. C. Ionescu Omul cu noroc (Poveste) Acuma zice că erau odată doi fraţi : unu bogat tare, că de bogat ce era singur nu-şi mat ştia de rostul bogăţiei; cclalt sărac lipit pămîntulut, şi cu o casă de copil, cit nu-si mai da samă ce să facă şi să dreagă, doară i-ar putea hrăni. Şi fratele cel bogat — precum sînt toţi bogaţii — cu nimica nu agiutflni pe cel sărac, ci cînd îl cerea cîte ceva ca să no-1 moară de foame cel flămînzfde pe cuptor, îl punea să-î muncească la casa Iui cît ţi-i ziulica de mare, şi cu vai nevoe îl răsplătea cu un căuş de făină. Fratele cel sărac s-a luat şi el într-o noapte şi s-a dus pe lanul frăţine-său, ca să culeagă spicele căzute, să maî vie de hac foamei care sfredelea pîntecele copiilor. Cînd 240 ŞEZĂTOAREA maî ajungea la capătul lanului, văzu un om îmbrăcat cu strae albe. Şi-I zice omul cela cu straie albe: —Ce cauţi pe aicea, omule ? —Ia culeg şi eu cîte un fir de griu picat, ca sâ-mî hrănesc copiii. —Ulte-te. omule, că fratele tău doarme în pat şi-I îndestulat cu toate şi n’are nici o grijă, pentru că eu sînt norocul lui, şi muncesc pentru dînsul. — Dacă eşti norocul frăţine-meu, spune-mî te rog, unde-! norocul meu ? —Norocul tău ş"ede la crîşmâ, după masă. —Ia ha\deaţt de mi-1 arată şi mie, să-I dau o palmă. _Şi s’au dus amîndol la crîşmă şi i l-a aratat. Şi a zis norocul omului acelui săra": «să te scoli la mlezul-nopţii şi să Iei o traistă, şi să te duci în cutare vîrf de munte, şi să te uiţi în toate părţile, şi unde-î vedea foc. acolo să te duci. Şi are să-ţi zică un om : ce câţi ? şi tu să zici: norocul meu. Si are să te întrebe: al traistă ? 1 * şi tu să spuiam; şi să faci cum te-a învăţă el.» Şi s’a luat omul cel sărac înti-o noapte şi s’a dus în vîrful unul munte, şi s’a uitat în toate părţile şi într-o zare, hăt departe, a zărit un foc. S’a dus acolo la focul acela şi a găsit un om care l-a întrebat ce caută. El î-a spus că-şl caută norocul. Omul l-a întrebat dacă are traistă ; el i-a spus că are. Atunci omul acela î-a pus cărbuni în traistă şi i-a zis : «du-te acasă şi să-î samenl înprejurul casei. S’a dus omul acasă şi a sămănat cărbunii împrejurul casei, precum l-a povăţuit cel de la foc, şi într-o noapte aude afară un huet straşnic: zbierau oile, răgeau vacile, nechezaţi caii, se zburătăceau raţele şi gîştele ; mă rog, ograda lui era plină de tot felul de dobitoace. Şi aşa, omul cel sarac s’a îmbogăţit mai dihai de cit frate-săQ, că dacă are omul noroc, macar să samăne şi cărbuni, şi tot se face. (Auzită de la un muntean din satul Mideiu jad Suceava 1 Arthur Gorovei Ui ŞEZĂTOAREA Dracul, satana, scaraoschi. ucidă-1 crucea, diavolu, necu-rnlu, e duşmanul cel mal neîmpăcat al amu lui şi a luî D-zeâ. Dracu e suflarea cea mai rea de pe pămînt: el nu vrea nici o dată bine omului, ci tot râul: şi chiar dacă pe pămînt ll ajută pe om de se îmbogăţeşte, aceasta o tace cu scopul de a-I lua sulletul, cînd va muri. In dracu slut întnjpate toate relele de pe pămînt. FA nu indeamnă pe om de cit la fapte fele. Unde-s beţii, tălbârii. omoruri etc. dracu e căpitan. Dracu e fâcut tot de D-zeu : lu1 i-a dat D-zefl puterea să chinuească pe cei ce nu lucrează bine. De frica lui D-zefl. diavolu se cutremură. Iadul e întruparea gospodăriei Iul sca-raoscbi, căpitenia tuturor dracilor. Pe dracu l-a făcut D-zefl din nişte îngeri ce se urcau mal sus de el. Dracu locueşte în ori-ce parlo a părninluJuî. căci aşa l-a blastamal D-zeu cînd a căzui clin ceriu. Draci sînt in aer. în apă. pe pămînt şi sub pămînt. Dracu se arată sub multe forme; sub forma tuturor vietăţilor se arată, numai Jn chip de vacă-uu. Dracu, unora se arată [sub forma de motan, unora sub formă de cine, oii berbece etc. Ciud e sub forma de copil, are in cap fes roş. e imbracal in negru, e cu ochii scintee-torl. la labe are unghii mari şi cănc! lungi şi cu o gură cil o şură. Pe dracu greu ll cunoşti une-oii. şi foarte uşor cite-o dată: el se cunoaşte de pe ochi câ-i sînt roşii şi seiuteitori, şi de pe aceea că mal mull noaplca se arată, cînd după el curg seîntei. Dracu de nimic nu se teme. ca de cruce: cind faci cruce, el fuge in codrii şi in pustii. Dar ca să riu-|I poţi face cruce, el iţi Ia puterile şi atunci omul de vrea să scape* de el. trebne să-şî facă cruce cel puţin cu limba, că lot scapă. El se arată omului numai de cu sară şi pînă la miezul nopiii: cum or ciuta c-ucoşil dc miezul nopţii, dracu şi toate slu-gele Iul, părăsesc pâmintul. Tovărăşie cu dracu fac numai vrăjitorii moşnegi ori ba- 242 ŞEZĂTOAREA bele : cu oameni tineri, fără minte, draeu nu face tovărăşie. Dracu face tovărăşie numai cu acei oameni ce-s chiar draci sub forma de om; el le dă în slujbă un drăeuşor mai mititel numit şpLPlaş. Sufletul celor ce fac tovărăşie cu dracu, râmîne dracului : cine face tovărăşie cu dracu, greu scapă de el. Greu ese din trup sufletul celor ce s’au dăruit dracului şi aii făcut tovărăşie cu el. Numai slujbele sfinte şi cetaniile pot desface tovărăşia omului de dracu ; şi chiar şi atunci dracu de ciudă'tot face şotia omului, câ-I sacă o inînă ori un picior, ca să-l pedepsească pentru necredinţă. Dracu întră în ioate locurile pînă şi în biserică, in altar insă nici o dată nu întră. In biserică nu întră cînd mirosă a tămîe. Mirosul tămîeî nu-1 poate suferi. Dracul cînd e în serviciul omului, se hrăneşte cu pîue şi miez de nucă. Dracul e stâpînul tuturor comorilor îngropate de oamenii îubogăţiji prin ajutorul lui. Dacă o comoară arde •— căci comorile trebue să ardă cel puţin odată în an — de la amează pînă la miezul nopţii, atunci stăpinul acelei comori e necuratu: dacă Insă comoara arde de la miezul nopţii înainte, e curată. Dracu are în stăpinire toate duhurile necurate : el e tovarăş cu strigoii, stafiile, mama pădure! ctc. pe care ii împuterniceşte şi-i ajutoră. Poveşti* cu dracu sini ^foarte multe: în multe din ele dracu u picîlit de om. Poporul are obicei ii de zice cînd pomeneşte numele dracului : cruce de aur cu noi. căci dracu de nimic n'arc frică mai mare ca de cruce. Ori unde sini cruci, ori unde e inchilmit semnul cruce!, dracul fuge. Cînd trăsneşte. Sf. Ilit; puşcă după dracu. pe eare-1 urmăreşte. Dai* poponil mai spune cîte-o dată şi această : „Ce drac mai mare, mai răii şi mai fard inimă î[î trebue ca omul? M. Lupescu 243 ŞEZĂTOAREA Mama pădure! îl V) Ci-câ era odată o fată şi se duse în pădure după uscături. ^şi se intilni cu mania pâdurei. Mama pădure! ii zise: ,.fată bună şi frumoasă, vino desară la mine cu furca , că t-oIQ da multe bunătăţi pentru miucat. Fala asculta. Se duse deci acasă. îşî luă furca şi mai multe ea ere, şi duc induse iu pădure, după multe căutări, tiind-că era noapte, dete peste bordeiul iu care şedea mama pădure!. Ea strigă la uşă să-î dee drumul, dar mama pădure! i! răspunse se mal aştepte puţin. Mama pădure! frigea o mină de om pc foc ca s’o mănînce: după ce o fripse, o vîrî sub laiţă. apoi se duse şi-I dete drumul. Intrind fata in bordeiu. mama pădure! ii zise să se Încălzească, că eti mâ duc in pod in pod să-ţ! aduc mere. pere, nuci, alune si alte pentru mîncat. Atunci un şorecuţ eşi dinlr'o bortă şi zise fetei : .. fată mindrâ şi frumoasă, hai cu mine in bortă, câ mama pâdurei s'a suit inpodsa-şl ascute dinţii şi sate mlnince“. Fata-şl luă furca, fusul, caerele şi se duse cu şorocuţul îu in bortă. Fata se duse acasă pe sub păminl, mvr mama pădure! pe de-asupra vroea ca s'o prindă. Atunci fata intră in casă, incue uşa bine şi ca să nu poată Intra mama pădure!, răsturnă toate lucrurile din casă cu gura in jos. Mama pâdurei strigă la multe lucruri să-î dee drumul, dar ele răspundeau : ..nu pot. căci sint răsturnat.'* Ajunse şi la litra de pe poliţă, care o uitase să o răstoarne, dar cind vroi să se ducă să-! dee dnunul, pică jos şi se sfarmă în mi! de bucăţi ; şi att-fel scăpă Iuta de mama pădure!, care vroea s’o mănînce. Din Preuteşti (Suceava) V. Radovicî |) VikI Mo. 5 pagina |61- 244 ŞEZĂTOAREA Balaurii & Sub numele de balauri, poporul Înţelege nişte dihănii de şerpi mari peste măsură, lung! de o prăjină ori două, groşi cît omul. puternic!, tioroşi. ce varsă foc din gură, a-vînd cite douăsprezece limbi, ce trăesc prin codri cît sunt tineri, dai1 cari după ce-şî fac stagiul cerut de condiţiuncle de-a li balauri, se urcă în nour! pe care-! conduc în toate părţile. Poveştile noastre lie spun ma! toate cite-ceva despre balaur!: poporul atribue balaurilor o putere grozav de mare, putînd inghiţi oamen! voinic! cu arme cu tot. unora atribuindu-le puterea de fi nazdravanl, grăind cu feţi-fru-moşiî care se luptă cu el. Chiar şi sf. Gkîorghe avu a se lupta cu un asemenea balaur, izbăvind de moarte pe fata împăiatului, (ie sortii o destinase a fi prada aceste! urite lifte, ce nu se hrănea de cit cu sînge de om. Balauri! se fac din şerpi : într’o anumită zi primavara se strîng la un loc o sumedenie de şerpi şi mal mar! şi ma! mici, şi mai tineri şi mai bătiinî. şi toate aceste jivine îşi amestică babele la uii loc şi alcătuesc o peatră scumpă ce o înghite unul dintre el, cel mal puternic. Operaţia aceasta se numeşte fiertul mărgelei. Şerpele ce-a înghiţit peatra scumpă, după ce a dovedit pe toţi ceilalţi şeipi, fuge prin păduri şi prin codri, şi dacă 7 aul de zile nu vede faţă de om. a-tuncî din şerpe se face balaur. Balaurii sălăşluese în nouri şi mai ales in cel ce aduc peatra. Purtătorii acestor nouri sini balaurii, care de multe ori cad pe pâmînt, rupîndu-se cu el o bucată de nour. Cînd cu vre-un balaur se rupe o bucată de nour. atunci In acele pai*ti vine pohoifi mare de îneacă multă lume. Şerpele nepulindu-se sui iar în nouri, fuge prin munţi, şi îndată ce-1 vede faţă de om. piere*. De multe ori lucrătorii de la cimp, cînd văd nouri negri şi furtunoşi, printre fulgere iţi arată şi coada balaurului ce conduce nourii. Bealu-Şerpuluî de lingă Crucea, corn. Broştenl, judeţul suceava; Dealu-Balaurului de lingă Dobrenl, jud. (Neamţ ; __________________ŞEZĂTOAREA 245 Groapa Serpeluî ele lingă Baea, jud. Suceava ele. ne povestesc istorii despre aceste lighioi urite şi spăirnintătoare. Balaurii pot avea şi aripi: balaurii cu aripi zbor in nouri: unia din ei au cîte 7. 9 şi chiar 12 capete: unii balauri sînt atît de mari în cit din ei poţi încarca şi sute de c;iră de hoit. Unii balauri au guri aşa de mari. de ajung c'o falcă In cer şi cu una in pămint. Poporul, in genere, de aceste iighoî are scîrbă mare, şi cu atît mal mult se teme de el cu cit crede că dracu, cele mai de multe ori. se întrupează sub forma de şerpe. M. Lupescu STRIGOII Oamenii caii nu mâuincă usturoi u, şi se feresc de tămîe In viaţa lor. sînt strigoi. Ei se cunosc, cit sînt in viat a, de pe aceea că au coadă. Iar după ce mor. mprmlntul lor este lasat in jos mai rnull de cit Ia ceilalţi morţi şi are o bortă Ta nn capăb pe'unde esă strigoiul noaptea. Strigoiul şi strigoalcele. in spre ziua de sf. Andrei, se string pe la crucile drumurilor sau pe la hotare şi se bat cu limbele de la meliţol şi'meliţoaice. ori cu coase. Se spune că bataea ince-pefcînd un urzice: usturoi# roş şi încetează cind unul zice: usturoiiZ alb, ori cind cintă cucoşil de miezul nopţii. Ei dnd'se^bat. rostesc cuvintele : dau da nu talii. Oamenii se tem de strigoi şi de aceea in spre ziua de sf. Andrei mîn in că usturoitb $e ung cu el pe la umeri, piept şi gen un cili. ung- pe la ferestre în tomul de cruce, pe la uşi. pe la porţi, pe la ocoalele vitelor, ţiţele vaoelor, coarnele boilor, limbele la melU°t Strigoiul vine şi strigă Iu fereastră: .,al mincat usturoî?” Bacă omu-î răspunde. îl muţeşte, far dacă tace. se duce 11 treabă-şl. Pe cei ce nu mlnincă usturoi spre Andrii, d pocesc strigoii, (liiid intil-neşte strigoiul pe un om. il fugăreşte, dar nu pune mina pe el şi de nu fuge omu. il muţeşte. Strigoii vil. loL deau- 246 ŞEZÂTOARA na spre st. Andrei se culcă afară; Iar cel morţi es din mormmt pînă la trei ani şi vin noaptea pe la casele lor iară să facă ceva celor din casă cu care şi vorbesc, stînd tot deuna pînă la miezu nopţii. Unii povestesc că chiar strigoii vii, nu se duc toţi cu trupul, ci la unii, adormind în spre sf. Andrei, li ese numai sufletu care se preface în fel de fel de animale, şi dacă trupul acestor strigoi este mutai din locul unde s'a culcat, rămîne mort căci sufletul întoicîndu-se şi ne mai găsind trupu in locul în care l-a lasat, se duce pe ceea lume. Iată şi cîte-va poveşti relative la strigoi. Era odată un om care, cît a trăit el, totdeauna în spre ziua de sf. Andrei se culca afară, din care pricină îî şi ziceau oamenii că-i strigolu. Murind omu ista, eşia în toată noaptea din groapă şi venia acasă la nevasta lui, şedea pînă ce cintau cucoşii de miezunopţii şi dispărea. Biata femee îngrozită de astă întîmplare, se plînse la o babă, care-o sfătui aşa : -du-te acasă, aşteaptă pînă a veni el, şi cum l-îl vede că întrâ’n casă, tu te şi-apucă de te spală, te piaptănă, te oglindeşte, te găteşte şi nu-i răspunde nimic plnă ce nu-î fi gata, iar atunci zi că te duci la nunta fra-te-săo, care se însoară şi ia pe soră-sa, atunci el are să zică că nu se poate, dar tu spune-i: ,,nu se poate cei morţi la cei vii. da asta se poate, şi pe loc are să crape.41 Un mulţumim şi bogdaprosti eşi din gura iemeei. care du-cîndu-se acasă şi fâcînd cum a învăţat-o baba, a scapat de strigoiO. * • £ Un biet om sărac se întorcea în spre sf. Andrei, cu un ţăbultoc de la moară, şi trecînd pe la nişte cruci de drum, văzu un joc de oameni ; el aducîndu-şi aminte că-i spre sf. Andrei, şi că acela trebue să fie strigoi, zise: D-zeu să vă înmulţească jocu: iar ei răspunse : D-zeu să-ţi înmul-ţască făina în sac. Şi mergînd omul acasă, multă vreme a mîncat din făină şi nu se mai sfirşia. Femeea şi copiii tot îl întrebau într-una că ce minune-i asta de nu se mai gă- ŞEZĂTOAREA 247 teşte făina din sac ? El Ii spunea că-i bun la D-zeu, dar ei tot nu-I slăbiau cu întrebatu, pînă ce într’o zi î] scoase din sărite de le spune drept, şi din ziua aceea s’a sfîrşît şi făina din sac. * * - Ci-că a fost odată un om care avea femee strigoaicâ şi tocmai de sf. Andrei o păli de copil. Femeea zise bărbatului aşa: măi barbate, du-te de la limba de la meliţoIQ, mergi la crucele drumului, fără să vorbeşti cu cine-va. chiar de te-ar întreba; dă de nouă ori în pămînt cu limba meliţoiului şi zi din gură ,,dau dar nu taifi.» Barbatu ascultă pe femee, se dusă, şi în loc să zică cum îl învăţase de acasă, el a ,,zis dau şi taiă“ şi cînd veni acasă îşi puse minele în cap, căci găsi femeea toată tăietă. * * * Unui om îi muri femeea în pripă şi fiind el întrebat cum şi ce boală a avut femeea Iui, povesti ast-fel: Asarâ (spre sf. Andrei) ca nici odată, nevasta mea, D-zeu s’o erte, s’a culcat mal de vreme: eu am mal stat cît am mai stat dinaintea focului şi de la o vreme, sculindu-mâ să merg să mă culc, oameni buni, Doamne păzeşte, (omul se bătu cil mîna peste gură) cruce de aur in casă, ’) pe gura fem ei eşia o pară (flacără) roşie! Mi-am făcut cruce şi n’am mai văzut nimica. Ain strigat nevasta să se scoale, ea n'a răspuns ; am început a o scutura, am luat-o din locu cela, am pus-o pe ceealaltă laiţâ, dar pace bună, ea era moartă, ca toţi morţii, cum o vedeţi şi acum. Iar babele de prin prejur, după ce mal scoase cîte un suspin, zise: sarace om, dc ştiai tu de mai înainte că femeea ta îi strigoaica, tu n'o mutai din locul în care s’a culcat şi ea nu muria, căci para cea roşă, a fost sufletul ei care cind s’a întors înapoi, n-a găsit trupu unde-1 lasase şi s’a tot dus pe ccca lume. 1 1 1 Komlniî cînd povestesc ceva în care-I Amestecat ucigS-l Crucea, tic : .cm-• de aur In casă” mal des unde sfat copii mici, nu se apropie necurata. 24S ŞEZĂTOAREA Odată muriau oamenii într-un sat de se stingeau, nu alta. şi nimene nu-l tăia' prin cap ca ce ar fi pricina .îşi descintau, işî desfăceau, îşi c ştiau, îşi făceau st. maslu şi tot de geaba. Un moşneag, vorbind într-o sară cu baba lui de mînia asta a lui D-zeu ce căzuse pe sat, fi spune că el de cîte-va nopţi tot aude trăgînd clopotul la biserică. «Ian taci moşnege, îl respunse baba cam supărată, ia ! ţi se pare, unde-1 tot auzi ziua. In vorba asta numai ce intru şi un megieş. — Buna vremea. — Mulţumim. — Da ce se mai aude prin sat, nepoate? Ia râu, moşule, că azi s’a dus şi Gheprghe a lui Ion şi i-a remasocasă de copil. Un D-zeu să-l ierte şi un oftat eşi din peptul tuturora. «Doamne nepoate, hodinit-al astă noapte? Hodinit şi nici pre căci, aşa după ce-a înoptat hăt bine, numai ce-aud cinil bătînd în colo'n jos, şi gîndind că nu cum-va, să dea dihania la poeata cu oile, am eşit afară, dar nu era nimic. Cînd dau eu să intru îri casă, numai ce aud clopotele la biserică. Dar oare ce-a mal fi şi asta r îmi zisei în gîndul meu şi mal stătuîu să văd mult timp a trage. Mi se urîse stînd afară, şi clopotele nu mal încetau. De la o vreme m'am dus in casă şi tot am auzit pînă ce am adormit. Azi dimineaţă m’am în Unit cu vărul N. şi mi-a spus şi el că de cîtă-va vreme tot aude trăgînd clopotele noaptea şi de vr'o două nopţi a ascultat şi el înadins şi zice că numai pînă îa mîezu nopţii s’aude trăgînd şi de-acolo stă. Ori-ce să fie asta, moşule.' Hm, d i ce să fie dragu moşului ? Ia la biserica noastră, trebue să fie îngropat un strigoîu, care în toată noaptea esă din mormînt şi trage clopotele, şi de nu î om pune capăt, are să se stîngă tot satu. Suracu de mine, moşule / Şi ce-î de făcut i Ia mine pînâ'n ziuă să mergem la popa să-T spunem, să luăm cî(i-va oameni, un par de stejar, cîte-va căciulii de ustu-roiu şi să mergem la biserică, să căutam mormîntul care a fi mal lăsat în jos, şi a avea o bortă la cap, c’acela-I cu strigoiu. Vom bate parul dr^pt prin inima strigoiului, i-om da drumu usturoului e borta de la mormînt ra să-I meargă în gură şi aşa ne-om mîntui de strigoiQ.— A doua ŞEZĂTOAREA 249 zi făcu moşneagul precum făgăduise şi de atunci nu s-a mal auzit noaptea trâgind clopotele la biserică, dar nici oameni n'aQ mal murit ca mai nainte. Din Dolhasca (Suceava) T. C. Ionescu Spirituşul Spirituşul snu spiriduşul e un drăcuşor mic, ce-1 au unele babe şi unii vrăjitori, cu care se servesc în săvîrşi-rea farmecelor lor. Spirituşul e un tel de slugă a unul drac ce are în stăpînire pe baba ori vrăjitoarea care face farmecele. Spirituşul e dat unor vrăjitori pe anumit timp, unia au spirituş toată viaţa lor şi aceştia Ia moartea lor se chinu-esc mult de tot. Spirituşul se hrăneşte cu miez de nucă şi alte lucruri bune. Săteanul cu spirituş, in biserică ori la casa pope! nu îrebue să meargă. Cu spirituşul se fac toate farmecele, se aduc calare pe prăjini ibovnicii la drăguţele lor, se omoară ursitele ibovnicilor cu drăguţe, se Ia mana vitelor* se mulge lapte din inima carului, se tămăduesc boaîele ce zghihue pe oameni, etc. Spirituşu se ţine în dilerite locuri dar mal ales în ul-noraşe mici de mar. iură ori pămînt alb. Cind un bolnav e chinuit de necuratu, numai cu ajuto-■ u| 5pirituşulul îl poţi scapa; vrăjitorul atunci pune laîncer-, m c spirituşul său, şi dacă dracu ce chinueşte pe bolnav mid slab ca spirtuşu, acesta îi fagădueşte însânătoşarea i alungarea necuratului din cel bolnav; dacă însă spirituşu v mni slab ca necuratul ce chinueşte pe bolnav, acesta a-Iunei nu fagădueşte bolnavului însănătoşire şi fuge de el, c'i i se teme să nu supere pe necuratn din bolnav. Mnl de mult, erau o mulţime de babe ce aveau spiri-luşî; spirituşu în acele vremi se putea vinde; astăzi insă, şi uccasta nu se poate esplica, spirituşul se găseste foarte rar. 2Ş0_____________________ŞEZĂTOAREA________________________ Şi s’acolo unde este. nu-I tare şi voinic ca în vremile vechi. Cum babele întrebuinţează spirituşu în serviciul lor, nimeni nu poate şti; acesta e un secret foarte mare. Ba faţă cu pantalonaril, şi cele ce cătră altă lume povestesc că au spirituş, cătrâ ei îl tăgăduesc. Poveşti, susţinute de adevarate, în care spirituşu duce călare pe prăjină pe ibovnic la drăguţa lui. sînt foarte multe. Multă lume adevereşte aceste poveşti şi afirmă c’a văzut asemenea întîmplăr! cu ochii lor. Aşa cînd eram copil, de la nişte babe din SpătăreştI [Suceava], am auzit următoarea povestire, ce spuneau c au văzut-o ele însăşi : Intr’un sat era un cioban ce se dăduse în draguste cu fata unei babe. Baba ştiea multe drăcăriî si n’ar fi voit ca ciobanul să se depărteze mult de ea, ca nu cumva să-şi găsească altă drăguţă, şi pe fata ei s-o lese cu buzele umflate. Ciobanul, în tovărăşie cu alţii, se dusese la cîmp, să emeze cu oile acolo, fiind că finul în părţiie acelea e mal eftin, si nu ascultă de rugăminţele babei şi ale fetei spre a nu le părăsi; se vede însă că ciobanului nu-I mai era dragă urâciunea babei, căci nu le ascultă şi se duse. Intr’o sară vine la babă un străin s'o roage de găzduire pe noapte, că I drumeţ şi l-a apucat noaptea pe acolo. Baba îl primeşte, il ospătează cum poate, şi-l culcă pe laiţă sub icoane. Străinul, care observase pe babă şi pe fată că tot şoptesc şi vorbesc de cine-va, temîndu-se ca nu cum-va să fie vorba de el spre a-I face ceva, nu putu adormi. Intr’un tîr-ziă baba scoate din pălămida lăzei un ulcîoraş cu două torţl si-1 pune lîngâ foc începînd a descînta, îl tot învîrtea c’un beţişor de alun: cu cît ulciorul se apropia mal tare de foc, cu atîta striga mal tare «Ştefane ! Ştefane !- şi cu cît îl depărta, cu atîta striga mal rar. Intr’un tîrziu, numai ce aud o zupăiturâ ca cum s’ar scutura cine-va de omăt. şi în casă întră un flecâu nalt şi frumos, care nu era altul de cît ciobanul ce fugise de fata babei, adus de spirituşu babei călare pe băţu lui ciobănesc. ŞEZĂTOAREA 251 Poveştile cu spirituşu, întăresc credinţa în asemenea luciu ; ele sint foarte variate şi tind toate a demonstra puterea babelor ce vrăjesc cu spirituş. M. Lupescu ■1 ■fcrrrrwr" — Medicină populară XX erpi in pmtece Cînd omul mînîncă lapte dulce, să nu se culce în locuri gunoioase, şi prin dcdăe unde trăesc şerpi, căci îndată ce mirosâ şerpelui a lapte dulce, vine şi se vîră în pîntece. Cînd şerpele e în pîntece, cu greu se poate scoate : omul ce are şerpi în pîntece are burtă mare, e galben la faţa, simte o mîncărime la inimă şi tot îi vine să verse. Ca să scoţi şerpele din om, se procedează aşa ; Se pune într’un ceaun lapte dulce şi se lierbe pînâ la clocot; se leagă bolnavul de picioare şi se spînzura cu ciipu în jos aşa ca gura bolnavului se fie în dreptul ceaunului. Omul trebue să stee cu gura cascatâ şi să răsufle aburi de lapte. Cînd şerpelui îi vine aburi de lapte în gură. îşi ia drumul pe gură ca să Iasă la lapte şi slobozîndu-se în jos ckc pe gură în ceaunul cu lapte care fiind fierbinte, se o-pftrcşte. Cu descîntece şerpii nu es afară. Unii oameni mărturisesc că au văzut cu ochii lor cele scrise mai sus. XXI. Ficmgimi Picinginele sînt nişte plete scorţoase pe pelea omului, care atacă pielea, o fac scorţoasă şi produce o mîncărime teribilă de-ţl vine să rupi pielea; une-ori scărpinatul ajunge 252 ŞEZĂTOAREA pînă acolo pă începe să dea sînge din pată. Picinginiî se fac pe părţile descoperite, mal ales pe mini, obraz şi picioare. De picingini te umpli: picinginele se lăţesc aşa că de unde la început era ca o părăluţă, une ori ajunge să se întindă pe tot braţul. De picingini scapi greu ; descîntece n’are. Spălâtura deasă cu zamă de tutun ori cu leşie iute,- ungerea cu scrum de tutun cînd el se- scoate din ciubuc ori ţigaretă, ungerea cu usturoi pisat amesticat cu miere, sînt mai tot deau-na leacurile cele mai nemerite pentru casă scapi de picin~ ginf. Dacă nu te tămădueşti nici aşa, ia praf de puşcă, cărbuni şi unt de oî rînced şi iute. amestecă-Ie la un loc şi unge-te, şi fii sigur de scapare. XXII Şuhăria. (gutunariu, guturaiul Şuhăria e o boală uşoară ce vine cu durere de cap şi curgere de apă pe nas. Şuhăria apucă pe om maT mult iarna cînd umblă prin frig. De şuhărie scapi tragînd pe nas apă rece, ori fum de făină, ori fum de coji de ceapă arse. Trage pe nas şi rachiu, că Incă-i bun. XXIII ■ Trîntitura Trîntitura e o boală de picioare, ce se face în talpa piciorului. Ea se naşte cînd calci în locul unde s’a trîntit ori s’a tăvălit un cal. Trîntitura o fac numai oamenii ce umblă desculţi. Ea se lace obicinuit în călcâiul piciorului şi produce o durere aşa de mare. câ cel bolnav numai o gură ţine. De trîntitură scapi cu greu de nu pui nimic; dacă pui ceapă coaptă în foc, ori ceară de albine, ea coace mai din timp şi scapi. Dacă vral să scâpl mal uşor de ea, pune la picior găinaţ < 253 ŞEZĂTOAREA U‘ ■■ - ---------------------- dc gîscâ, cu rădăcină de brustur *] prăjite pe foc într’un hirb. Cînd ea s’a copt. sparge-o pe ac cu cuţitul. Descîntece de trîntiturfi nu-s. XXIV De potca Potca vine cu durere de cap mare şi cu curgere de sîn-ge din nas ; ea apucă pe om momentan. Poate să de omu sănătos şi cît te-al întoarce în dreapta ori în «tînga te-a şi prins boala. Potca 1 2) se vindecă, prin descîntec ; iată-1 : Intr-un virf de munte nalt o şerpoiacă o fatat: nouă pui o fatat cum o fatat aşa o crăpăt. Aşa să crape să răscrâpe toate pociturile toate deochiturile !din crierii capului din faţa obrazului din zgîrcea nasului din buric de sub buric din băerile inimei, din născut 1) Bruntiiru e o bnrueani. 2) Baba Antaloten di u Broşteni de la i trt am cules mal multe de şcintece nii-a zis Într-D Zî? „1*61 domnule, duimieta via! să şii tăt. Cîte boallşi discintioi ţ-aro apns Ieri si cnm lî-ai *cris şi cum Ieşti şi '•u minte, poţi să te faci doftor; da aî-ţî ajate U-zett că ieşti cu inimă bună. Eată-mă-fi eu licenţa în medicină de ia Ant&joaea ! Bas nevoe de amu de la miue. 254 ŞEZATOREA de sub născut, din picioare, din mînl, ‘ din toate a omului, şi să rămîe I. curat, luminat cum D-zeO sfîntu J-o lasat. Descîntecu de la mine, leacu de la D-zeu sfîntu. Descîntecu se face în căciulie de usturoIO, în care se împunge cu un ac, oii cu un vîrf de cuţit. Usturoiul se pi-sazâ, se face mujdeiul gustă din el bolnavul, se spală cu zama şi, ce ramme, se pune cu vasu mtr un par. XXV De fapt Faptul e o boală ce se declară la om prin eşirea unor bube late pe tot trupul omului, mal ales pe faţă şi pe mini. El produce dureri mari de cap, greutate în tot corpul şi o slăbăciune grozavă. Pe faţă es atîtea bube, în cît cel bolnav abia vede cu ochii. Faptul se dă omului de duşmanii săi ; se dă de ursîtă ursitului, de ibovnică nevestei ibovnicului, ş. a. Faptul se deseîntă într'un vas şi se varsă în calea celui ce ce ţie ciudă pe el, pe unde umblă el mal sigur. Faptul se prinde de-o dată de cel ce-1 Ia ; de se va întîm-pla să treacă pe acolo vre-un dobitoc, faptul se ia pe dînsul. şi dobitocul moare în dureri. De fapt scapi desfaeîndu-ţî în apă neîncepută. Se aduce de la fîntînă apă neîncepută, se deseîntă în ea cu un cuţit, şi pe urmă se toarnă pe cel bolnav din cap pînă în picioare după ce s'a lasat în piele. Descîntece de desfăcut de fapt sînt multe, doftoroaele nu le spun. c’apol îşi pierd leacul. De iapt poţi scapa spălîndu-te şi cu stropi de la moară 1 uaţl dimineaţa înainte de a răsări soarele. Faptul nu e numai de-un soiu, ci de 99 de soluri şi cu multe feluri de meşteşuguri făcut şi daţ. ŞEZĂTOAREA 255 XXVI Răul copiilor De răul copiilor zac numai copiii de la 1—7 ani. Această boală apucă pe copii Ia sfârşitul fie-cărei luni. Cînd boala se arată, copiii ard, sint troînici, bvliguesc. ţipă prin Homn, ba pe unii îi apucă şi neputinţa. Greu scapă copilul de rău! copiilor; orî-ce i s’arface, pînă la 7 ani tot nu c Bcapat de tot. Râul copiilor unor copii le strîmbă trupu, le strică pieptul, le strîmbâ spinarea ş. a. El se iscă din Hpăritt. De răul copiilor scapă prin descîntece şi prin scăldătorT cu buruene negre. Scăldătoarea se face în timpul cînd copilul nu-i bolnav, şi se face dimineaţa înainte de răsăritul soarele. Copilul e dezbrăcat in piele şi i se toarnă scăldătoarea din cap peste tot trupu. De nici o boală nu se feresc babele ca de asta, căci ele cred I că răul copilului e trimes de necuratu. Descîntecuî pentru ori*ce în lume nu ţi-I spune. De răul copiilor mat scapă copiii purtînd la gît 9 zile o hârtie scrisă cu nişte ameninţări contra boalei, care se dă în urmă pe o apă curgătoare. Boala sc scrie numai de oameni mari nu şi de băeţi, de care se crede că se leagă dacă nu scriu bine. Mî-aduc aminte că eram băet în clasa I-a la gimnaziu, cind mama fu nigatâ de o babă să mă lese să-i scriu răul copiilor cum mi-a spune ea, şi mama nu m-a lasat, temîndu-se să nu se ice pe mine boala altora. Rar mai găseşti acum scrisul t oului copiilor. In Bogdan eşti era unu Savu care le scriea. 1- nm văzut eu scriindu-le, însă nu puteam ceti , căci el tx riea boala cu litere vechi 1). l l i Cine cunoaşte scrisul acesta, e rugnt să-l cnleagă şi să-l dea publici tiţeî prin revistă. 256 ŞEZĂTOAREA XXVII ^ V »' u Peri rai Perii răi se fac pe partea de câtră globul ochilor a genelor (pleoapelor). Cînd cresc, ei înghimpă în globul ochilor şi produce o durere foarte mare ; atunci ochiul începe a se înroşi şi nu scapi de durere şi suferinţă pînă ce nu ţi-I scoate cine-va. Perii răi se smulg cu anumite cleştişoare şi numai de anumite doftoroae. In Şoldăneşti, lingă Fălticeni. era o doftoroae renumită pentru zmulgerea perilor răi. Nu toţi oamenii pot să-i cunoască, căci perii răi sînt ioarte mici. Cleştele de smuls samănă cu cimbistra, dacă dacă nu cum-va se zmulg chiar cu cimbistra. Doftoroaea nu-şi arată instrumentele de hirurgie la fie-cine şi mai ales pantalonarilor. XXVIII Buboaele Buboaele se fac la părţile moi ale trupului ; de ele te umpli. Cind încep a se face. dacă le spurci ori le ungi cu ceară din urecht^ atunci scapi de ele. Buboaele dor tare; cînd se fac multe şi mai mici se zic şi funigel. Buboaele nu se descîntă; ele să tămăduesc uşor. înainte de a fi copt, pune pe el ceapă coptă’n foc, ori preserâ cu cenuşă de nod de funie, găsit, ars în foc. Unia ma! pun pe buboae parale, gologani de 2, 5 safi 10 bani, după mărimea buboiului şi după ce-1 ţine o noapte, îl zvîrle’n drum, crezînd că gâsindu-1 cine-va, buboiul se va tămădui şi va trece ast-fel la cel ce-a găsit gologanu. Unia în loc de gologani fac rotiţe de scoarţă de fag, le pun pe buboiQ şi apoi legîndu-le în o cîrpâ, le svîrle’n drum. M. Lupescu.