Inii finul» înmiii r/i« 1-1 n mi miri i>. in firii fiv OId-iii urr runD . ‘DnlIr. Tni £ţr; ar^JSttgăswJîae VfJimoTfTTuo 1$ fit/ f-fig bI— ! ăo/iorm' un mm j;l ni7 ^droîijsjjH— A fqgţs#^ Bft^%ffWOc%olB»P,»j««Hft in pădurea imilAM?!- *»• Şi 1-0 scos in eîin- pu mure, ş-n fAcujţ|.jf^;ij i^ouft uşi. cu nouă uitare, cu ferestelq.,^^ jstjijfltpJ In altarul cel ma* <>« i Mmt&wsd* isflp'H nului de cetea şi slujta. Cala iu câr^^aj* jtfr- iil^ni«it.-Şa VmlftaRe vftfrWv 1# %,uţ^ jt)-zeii iiWJd-Qi-.^WW^nF^V1 4* %* iNşiJW'SHPitefiiPiWfl- De cit loc l-o văzut. iiiqjn^|I-p,r.şjt.^jj^gjJJjjjp chinuiră cluii paginiujţc)af^,n|8p(yrcatî uebotezaţi ; coroană de spini pe cap-ţ^Uf-Ifţţqgi; l^uj^Ie ciulini incinsu-l-o, in uffUf^WlilHil-ftMvi tf8ffi tWgfy <«U»«- i-o, cirul paginii de mare bucure qţţ I$$^ut,$bjţial mult irosit. ! e-iliwu .r^lca anuH— Maica Domnului tind, fllHll^CPâre u«a»Kl...«r ftCutifnâlj^jlqş.rfcţ.lp fif^Lpue topii ca ceara nmtt^p, şjqSf#, sJfittfi-fftOTţ».; S!iJ5015 9j9n O ştiut uu bulătătt*) mah^A^WWÎaâM ft»u^5_£> fost immd, au fost ramas numai o le^.^-jd^.^ialJLil^ j|in care 11 ifli.ffild iţffftŞc&kK fu In iiinn. I înlid/i yJiimni Inj gnl> o-a i% ltU;IM®*i l-tj liirnii!a> o-* abuu -» ^ icc* sau aftjnt S4l î nţituluL . m , .. , ft^b .ra a 4“4n,A* S|tf£ttdA; HiIBDÎL (T* «i 4] Bulătău sau Iaz glodoa cu broaşte limite. :Ii7ofji[ Jb^ 178 ŞEZĂTOAREA -—Of maică ! ce te văicăreşti, ce te tîugueşti aşa tare? —Cum nu m-oiti văicăra şi cum uu m-oiU tîngui după fiul meu. după D-zeu: —Maică î nu- baga sama. nu le văicara aşa tare, că şi eu am avut 12 puişori, ş-o venii o roată forforoată şi i-ocălcat pe toti odată, şi numai unu o \seapat, care-o fost mai mititel şi de drag ce ce mi-o fost. i-am pus numele busuioc. —la să-l văd şl ea, broscuţă. —Busuioace,- vin la mama ’ncoace ! Tare era supărată Maica D-lui, dar clnd l-o văzut ; cu nişte picioare băscăreţele, cu nişte mini lăboşele, cu nişte ochii boldifcî o zimbit a ride, ş-o luai Maica Domnului pe broască, ş-o svîrlit-o cu picioru, ş-o zis : „broască unde n-a fi, apa să nu fie bună de băut." • Şi s’o luai Maica D-lui şi s’o dus înainte; s-o InLilnit pe drum cu meşteru de lemn şi l-o întrebat Maica D-lui: —De unde vii. meştere de lemn ? —Da vin că m-o chemat jidanii să le fac o cruce de răstignit; ei o zis s-o fac uşoară ca s-o putem purta, da eu am făcut-o mare, că este lemn destul. Maica Ddui l-o blăstămat aşa; „să lucri cu anu „şi să capeţi banu~ Ş-o pornit tot înainte Maica Domnului şî s-o lntiln.it cu un ţigan ; ţiganu de departe o zis : —Buna calea, maică! / —De unde riî meştere de fier? —Da vin că m-o pus jidanii să fac! piroane; mi-o dat fier puţintel şi încă am mai furat din el. ca să nu fie piroanele groase să-l doară de tot pe fin-tu. —Să dai odată cu ciocanu '.şi să capeţi banu. I Şi s-o dus tot înainte Maica Dom inului, ş-o ajuns la jid? '| unde s-o chinuit D-l Hristos. ş-o intrat în casă La jidan^ Jidanii tocmai atunci să puneafl l.h. masă. Atunci au strigat jidovii: ŞEZĂTOAREA (> rjiu|î. pe Gu-tu, pe D-zeii ? El l. i*ll slnge l-am băut, cit I-am iro.-il»* unde este de la al 7-a părete, e i i i l\ei*t. ş-a bate din aripi, ş-a ciul IrAvol ista ca este fiert, ş-a uşi «li uitliidU'SC la Maica Domnului, cuc 111111 (strachină) afară si au eintat ,.^1 din blid afară şi au inviet; e Irăvul au dat diu coadă şl i-n sti uri pi ca să ciute şi Iar l-o strop pestriţi au rămas şi el pe obraz, u fost ?i s-o luat pe drum jîdai cu fuga şi svtrlea cu bolobam hanii, şM svirlea mapoi şi * . şiî. Ş-o Inirebat jidanii ce au zis că: sunt ouă roşii şi va G cit a ti lumea. “ Cine ştie povestea i nd * C/nlfl Dv,a <‘l, •a; * %,:;ucrw w n blkl afJa Ta W* °?u o ir ci ei şi w*t«vu/ ţ °eş,t dlu opit; şj -«* iii blid, pâs. . '* cucoşu o bătut din £nV ?Z’ Şi de atuncT Jfld ,nîmM ““ ^ V*Mede poete nn riu ce «r iJ?Pz:° ;”r:: ufenaia ta o sumca de cuţit. 180 '#,J UT/. .. ,,, •«*’ k1 • II-I.VU 'M| .Ul-Jlll •«! 'Q săQ Q.spune, cum^.-u. sM că mai ,to BW«m»&e; .jpeşter dţ ^ SjfH, I-1'';i,,yV»^Veea “ *^1, tatei «- 1 ''u'"aMfV>,^u"e- * M «W »*#6f.1 ia ml .-9l'.lur ifl«r, făcut p-Ujf ^e: ij'rfiiq «îlwniH'iSroîrtWh) * Clnd îl văzu Maica D-luî,.cu toată’’,şcîriiace -av£a,’Lo păli B0UtH?S»l şic-yeUcioaşttUHe „Tu cînO i ţte tdmftP.'toStoqie.J mart «S fetei c< .iof, să ^^morc^ctmţi* n -iifi tu >tn1 ftniîfia J să se facă. apă bună.j Alîftă cij^Wr.PWtftlli^IbWaltoft^^tll^ he apa’ neutru paul*/. t'lr 1,1 ^0* tostotte 9bm» .J89lj, ui w4 s. «H^iieteu .i;i ik> I? Oinlq • b ^ dîii busuio^e,^fi.}a nikrci .Tu uoaaquJ '»I*P Jir- .■ele animalelor Lupul şi erînerăniile cele râie. ^ ... (, *■ ^ r, jîtnjiiuv/ o i* îiift-Mldn 1 ^^cuî omul şi ,<,l9hitQa^vitt.t^idodjdIăl, s’a apucat dracu să-şî facă şi el ceva. A făcut din lut un lup. Numa iacă 'sine şi D-zcu.,care zice dracului: „zi-î să se scoale." Dracu zice: „sal lup şi mîmncă pe D.-zeuL*^ Lupu nu j<^usc|^lăt;np^U>oăFeiiiă‘iD''tibăiluîr,căî '1-a‘JtaWal, Dracu r’ i-^^^jpiZ^^i’apucArde+l raaîii ciopleşte' dfe .^jâcut ^^9-ffil,ideţ-jgtnyrăiiiîi^lei-^i*p(,' l^B^^ŞopirTe.' . . , ^ucut h ,uflbSi ^S!lî.LQiJ#^>**reiJ“Ptt 'Şi- de ^ţoţ 1H*; W"1. .cit ,„„.i ,i-t.Tnr. «f* . • «* „ ....„,i...... ■. «* Ut După aceasta D-zefi zice lupului: „^ai lupu şT mmincâi pe pe „IO, 8b 9)rai« o «< rttKU^n oMU'l 581 j isbninH U>B Kic-care,}i(®pTg'ţ{^[IIpqţîill}ei^ra<5(j|)i^gfS jfeaceea îi fioros.^ nblJ?. i-u. Jihiq in \b uouo „ bi iain , usb‘»u,?- 1 dns £Ul 11 tOQ wm ÎJriirrif q mi Jiorri(cinjrlgd icm iusj niaile R anfi 1VtrHrRfi.«AW>"- sa0 M> Wtt fiUffl flftrfiHTteWP Rus ce ea,M'10' W lntoar- sc cojocu.H£#^i0?fibteui6ll‘pe uşă. Cum jytră D-zeâ.el iiKiElift^î. jiatoaL caiafei SHărie. D-zeii îl‘zice: .Ura te-aJ ipswwî^swn «ftiiay făcut, urs să ni/ şi aşa a rămas din acePjftnp. rit «• V J.\ f inc inoh-feob ibfe9Wf .To! mpe iii"!"'! ajun*la 0 . . ""*«*• WIP11 “'ţWfalli. 0 Jldauca »oî86-o i s^aP.fiP^fî fcJPWWl?-**0 ce-i acolo. .crlto ihn_ 'a un PMqSvq-iif-jfiBairf|fcă C°Wmef§ /? scroafiL ‘ • Hubo m t 8 lfcP$ ftHft.ifl»9*»rFKne de^2rUn Pe?tele care« ijlom iq „ >o elSnino pq nm’Piil -la De are slănina ca porcul. UO23H0QO3T L bninH .s ■b i-un m ib îJîd ir-piqo te _ nif^£-o ic iltnc £m £ Diurn iq ţ<^iîn»0 nil» j{a*_ S. KlImli8SCfl AM3J0H -oq suqirianî ^iuŞPă •yj frtfio «im ej-kd rnr,D o sb îw 1 rtttrikidamdî tff^ihii'caw^Mai rădăcini*» »• cini n-ari dor în lumi, cîn ij îl cat la săpfcă^înX3 $ sf-Fia^df^’^îSi- ftWMfc) -mpluse .grsffife7 sb h% îWd '^Sdbr1 9JÎ#& 4‘a Îffig****«Ş 1» flwnţţ c* *ftn.9M S» ae%)n?PF f; Imiţ)..pw to,e^uasîn?^e^;mner« (?*!E ^.ca«;, la cîmp să rosteşte k, la munte âe^rqnurrt^^ii* \ _\ 'Irf t..!,:. ţlr*‘K) *îr» 'K2ăvl !m<^ ■1= r .kicior (picior), î&e|j (piele). id ini t(„j . ——_ ' â/njn tc ~ _ 1 £ e ( i8â Zl F/Undzi verdi ŞEZĂTOAREA "U'T strein ao ninu ca m; ooari cuca rî* ■' Da niCfUjei d'm P«' G . 1 îeJ nu-f str r, 1 sturdzu văr n ţ ®fei?“«ca surore' ‘ f°a“ toa; Q11 e ’ iracnmi mini iri . in tari, imari * * * 42. Frundzîverdi 1 um nu-î doru mai işti citi dealuri vi iu sî opreşti Ia n* iînî n-agîungi la 1 )oruli t&lllafîti di iu mă. celui4] ţi ru pi mulţi af! îr lAuzH im Cotîrgaş;.^ pi mini nu m’ai lasat. Frundzîşoara lemn pîrlit di cit doru cu unt, măi bghini5) mort îm pămînt; di cit doru cu nacaz, măi bghini mort într’on ceas; di cît doru cu urgii, măi bghinî mortea sî-m vil/.. $ * criî măslini * i cîni 143. Fmndzi verdi doau-aluni .ai i batî-ti pustiea lumi, tmi cini ţ’o zîs ţîi «lumi», . . . nini. n’o ştiut de-aţi puni numi. cîni, Lumi eşti, lumi n’ai ci, 6) mini. lumi di tl-ai prăpădi, alat, cî m’am hrănit de-a trăi. $ *) J TEODORESCU V Lăsăm" porul că. er feliu dt 1 stă Iter D' jtr» * să tf**-teacu^ ^ jte euf r _ tftaS «**, jţtorva cea pisa'- mujdei*'*Vj# \ ■ \r\. sa- mu * Atev a * HOLERA dată să spunem cum îşî închipue po-1 tolera\ de o cam dată iată cam ce rebuinţează pentru a scapa de acea- pîndită este usturoiul, cu care fă-bine. să unge peste tot corpul de ie cît sâ poate mai multe căciulit, cu falcă de cal alb. Numai falca a vindeca această uricioasă boa-prin gardurile ţăranilor să văd Z\ boinav scap v^ AU Wac «te de h , a[b are pate ^ ce ,{e\ se espbca fi inbp'e e 1 tc- - . - , iii adese ort l''^aptâ. pan- ^ b i virful unu. par de Ia gard p'""a»>‘dv* li 0 “■ ?. . .. "f-r-rSS: 5' b^‘“ *"• cal ce\m ŞEZĂTOAREA 183 pentru vreme de holeră. Doamne fereşte. A. Gorovei COLINDE. II. i) Mă uităîti In deal pă mare florile dalbe, tare vine-o corâbioară florile dalbe Corăbioară ce-mi aduce ? Şase jidovi d’aî bălrinl, cu bărbile pîn la briu Corăbioaia-ml mal aduce p’Isus Hristos mititel mititel şi ’ufăşeţel. înfăşăţel in tlorl de măr; nu rni-1 duce să mi-1 crească şi mi-1 duee£să-l muncească: munca ’utăla cc-1 muncise, pahar d'amar ii dedese; munca doua ce-1 muncise, pă cruce mi-1 răstignise, cu piroane-1 puomse. Venii! Sfinţi, veniţi părinţi veniţi din toate părţile, citiţi voi Sfinţi^pă cărţj^albe cetiţi Vineri şi Sîmbâtă Culeasă diii_8ntuI~lIo irt venit a începui aJptoetHj-Pfrţ fie-care ce a făcut şi ce a ciştigat au făcut; unul şchiop insă ati reni as. ,şi-l inlrel^j^iMafth el a zis; «Mfrtfd&S£pMn&Mrol ace A Cin^sfcjBKWlişajhB»! s*Mal«o^-l eie.ii’Pi Fiflpqi-tunce cucot#j»Jv*; lgRuJsi/iii) iM'ip! ifiycyjîigjiffu,!;, Satanile »W» udb aftvpiflnt)toatg0gţTg fV*>i 11 •'Jii, HfVVTWfHiHv > cu cucoşcMtfkMtuiKiRSWndunse ziuă WHawâă^Hff PjwU din acejtu9»Hte;d«^|,j^( babă iuapQjuPAcCIBCQsebMj p«yeslin(yjfilbjjj rjyfljt, q^iţţ^-fjjj ce-o vazufccais-9Eiiî uri ybn/îofe tesjsyio f-im te yjub l-im un ,£sbo9 £gnul bI oau'i jp_:fr)f-js‘j3fimn i-te. naufj I-irn jş hoit itj nii hoiMţ.oo im-te .ssbmmi l-ia tiîfihi' n-itnjtn Era .w»j«t4Stu»B B:qJ;bRtt%;'dfiî-i>/»b lu-jolărmu Flăcăul Yâzîiidu*Jfe (d^ 'de proteteJ Începu a le blestema: „Bată-vă D-zeă1 hvuuM&’JcTuc pe lumea mea, şi de-olă găsi mai proşti de eCiU-«volane CI» olă mal veui înapoi iar de-oîu găsi mal liitri, iâiM5tn^e iacolo; şi a plecat. In amurgul săE^fy-tacău!’ âjuflgfrid' într’un sat, trase la o casă să găzduiască^^iînărthdiiîh-casă zise către femeea de gazdă; „Buna vrewnlealiA Dnlrjjfemeea de gazdă era şi ea proastă şi zise: „ Enfrali‘ ullSa , f,., 0-JifHJ'A b «fiii) dapl omul C^l,, cu ,sfto.ne, | wfd?(; . M J» 1 nml X . %-» ni.d/i Ktltnl AH A Ol £t TL în fi T»t ? m •t*,$ffiîulri Wiftu^efflţjfiWjfc WWW, &°igrm>M 9* u un mm °,>8lW $\ sM» lfH6& l?ÎHP?V;Xii,i Iii 0-JB j-_ ^Bljqny au ijj/l li- LR uf i -îf”:!fr »{®s. Mii fastm-. «w, mz mp îW*i#“¥SiIMa5*?(li 'Jjii SV' iiiB iŞ . ,.................. C.‘> ftd'yiJuî hI Jwj ni luiniift buimiY i< . . Ihfirn mn mn nu te,ţ°fît,?A •?{“ l$i?>u§ft>j»u8£ /şezătoarea nt«9 b-I-E* timDiJsăRbţln'jldaB; ajanâynki :Ut&lIîraraskIJ(^pillfc,^ [3 ^u^-Nu^i^ă3puaastf;işi^6 du&rJai-fiigăijdiăpft'jarij cun siăBlii^roa «ubElăcătil i^eibUjb$:jCoadaij{^ulvQhşXi6 bag& întc’^rfcpăUtfa . Ide i f jiAnibt vlşi i căin îl \ ase undffi; latn-r a# /dofe^i i ^i y el* ipteper na jietriga^^iiiapol.1 ^jumfiire! YfoTepfide cărtSI&^M ItraUtill pă--imînlii«> Aentes^cîudl audfe tbEDcal,_aeiintoai;eeijjepeîijbfîaap(>î. ui IiFd&c&uFaiîi jb&î încetaj Jeiîâiftjdgaj „siDo/xepedje fitialrog ucA^M jiiif#;I jeajunIa -jpiinînir iajVfeJiif^Nii'teratoaîlÂniţebairjefl, -jei b bl>! B2 i'Pe£;^j^yomulLsVigiju3)rJaefifâă: haltă nevasta, iar flă- căul a luat slănină şi calul şi a plecatftoq aHi sat.uica yjă -igăsşsaă jnamemi matfjjeaMnrinll, dâ£bîtjdîii$iiLib mn-ij y3— A doua zi sara ajungînd în alt sat, se dusebJf)3ftdişoruIfeâ6q yi B??nî yjBtBrruq -o«loOmaalude}cfea±(lăj(loci^aî/ atonei wr«i iB4j(deaubajtf0filBiAvite, BfcădottVflfca oytuMrpiA^ Tife Ini /Ogradă^ tţoh" vam,uynirinzatf, şi nu ştiair^mmiîsăjiifyifbc4-ica,Lsa;di(iagajjtiSrtîifjofiiîifi-cĂij9rea, -LttunxaiŢuBănfabi^cab s^toihilitigă,yvU$l^t4Âresnc&cljaia de&tule de la D-zeti. Flăcăul, iea ckdiwi»ţ sensuisl 'ftiipodj âeaggmni drob de sare şi-l .rdăurpupal) deperti irp^uraţakl-dâ la vite să lingă, apoi iea o păcepbfcridel topind idmeeŢ mal ninajfrtkl T^eeifcd pfei Ailiţâeisâi^dijCe da Wînalct toniisacfSăggăzduiască. Acolo, găseşte un car îob^ast şbfeSîaJne®. ©midcfle ng9&dş Qă.li)Wr[prpmiî)Ctt7 toaităi dni®avtdăiî£:Jolăreyîoaiu6ikd-că jjgLcna* ysi i^r ^BÎnftbeiasăjîn i casă ţâqa&cmjjOiJcj ajungea bjniiţiif^icprni^iă^l 5COH^ăiaferâ^fV;OgradAi .«nincla .ioşuqeq bI î^ifelăiilîdv zi^iojo^uliwî IfiQeîljntKl d* rnkHcăBflă tţibinsoot eO afară?- .Iul ylyJeBoiq o 3TŢ-Bfcag(U jHlQŞUUifc ţ^^>(fe/CftnjifuimaIfj3C0Rterl sfenă; mă rog, că la vară mi-oiucjtese ittflr'.$a$qîny0gdî*dftv iş âtiBoq UOe3HlflAM .fl 190 ŞEZĂTOAREA El s’a apucat numai de cît şi a desfăcut carul, şi l-a scos afară bucata cu bucată şi acolo l-a încheiat iar; a pus boii la jug, slănina 'n car, calu l-a legat de car şi s’a dus mal departe unde a găsi oameni maî cuminţi de cît dinsul. Trceînd pe uliţa satului, aude la o casă zuruind şi să duce acolo, ca să vadă ce e. Ce era.-. Doi oameni suia nucile în pod. Aveau tinda plină cu nuci şi se pusese unul cu lopata şi altul cu ţăpoiul ca să le urce în pod; nucile nu să lua de iei in “ţăpoi, de pe lopată iar curgea jos şi astfel tot zurăiau. Flăcăul le zice: Ce mi-ţl da mie că să vi le suîu eu în pod. —Ce ţl-om da? Ţi le dăm pe jumătate numai te rog sui-le in pod. El iea un sac şi numai de cît Ie suie în pod jumătate ; jumătate însă şi le pune ’n car şi pleacă mal departe pe uliţă. Aruncîndu-şi ochii la o casă, vede două babe cu un oboroc şi cu un sac; ele tot eşiau din casă, punea oborocu la soare, îl acopereaQ cu sacu, şi-l duceau în casă. El zice • Buna-ziua mătuşă! Da ce faceţi D-voastrâ acolo? — Ce să facem, dragul mătuşei!... Ia cărâm şi noi cu oborocu. o leacă de lumină ’n casă. Ele tăcuseră o casă nouă şi nu-îA făcuseră fereştre şi acum se năcăjau să care lumină în casa cu oborocu. — Ce mi-ţl da mie să va fac eu lumină în casă?" le zise flăcăul. —Ce să-ţi dăm? Ce-i cere, ţi-om da, dragul mătuşei, numai să ne faci lumină in casă. —Apoi să-mi daţi o merţă de popuşol. —Ţi-om da, dragul mătuşi. S’apucă el numai de cît şi taie vr’o cîte-va bîrne în părete şi le face fereşti. Acum iea flecăul nostru şi merţa de popuşol, o pune ’n car şi pleacă ’napol acasă, că acum avea car cu bol, cal, păpuşoi, slănină, nuci,., avea de toate acestea şi pentru ca oameni mal hîtri de cît dînsul nu găsise, veni iarăşi la proastele lui. Şi eG veniîu pe o şea şi vă spusei aşa, şi încălecaiu pe o poartă şi va spusei povestea toată. R. MARlNfSCU ŞEZĂTOAREA 191 SUPERSTIŢII 156 Cînd se varsă chibriturile,*au să-ţi vie musafiri. 157 Luminarea din ziua de Paşti cînd iese preotul cu învierea, e bună de pastrat pe vară cînd sint furtuni cu tunete. Aprinde-o in casă şi, va fi bine. 158 Cînd auzi întâi cucul în faţă, e a bine; de auzi pupăza întâi, te spurcă. 159 Cînd vezi craiu nou, de ^eşti aiară să zici: «sănătate în casă, şi ploşniţele afară.» De ai asemenea podoabă în casa ta, ori de eşti bolnav, să zici : »Craiu nou, craîU nou! »na un fideleşi) gol >dă-mi unu plin >roş ca căhna2] • gras ca slănina Asemenea să potriveşti tot deauna cînd este craiu nou, să ai parale ’n pungă dacă vrei ca toată luna să te joci cu ele. 160 Pe cine strînge cruciş de cap popă făcut din nou, nu-1 mai doare capu. 161 Cînd îţi mor copiii sâ-i vinzi pe fereastră altora, şi cu banii ce iei pe dînşii să cumperi lucruri de mîncare şi să le dai de pomană. Copii se vînd numai celora ce li trâesc băeţi. 162 Cînd pepenii (ciastaveţl) au floare multă şi nu rodesc, strînge floarea Duminică dimineaţă cînd e popa in biserică, şi bate-o c’un băţ in răscrucele drumului şi atunci vor rodi. 163 Semincerii (sămînţâ de popuşoi] după ce i-ai desfacat, ciucâlăn să-i asvîrli în drum, căci de-i vei pune pe foc, toţi popuşoii vor face tăciune. 164 Cînd e lună nouă, nu se grijeşte casa că se fac ploşniţe şi alte juvine. 165 Cînd e lună n«>uă, nu se samână legume nici nu se răsădesc pomi, că nu fac roadă ci numai floare. 166 De ploşniţe scapi dacă grijeşti casa ş’o vărueşti în lună veche în zile de post, varuind-o îndărăt şi molfâind ceva, 11 Fidtăeşul e im v*«. Iii Călinul io uu copăcei ce face runde roţii stimi roadelor lut ferto poperal le in-trabuinţază ca leac contra tusei. ca coji de plnLI ^ U2 167 Spre Alexi Boj, omu lui D-zeu, cindes jivinile dinpă- mînt de" tanichesL/Du) aoadă -idli Iefer^ prfeutâ^oăd^te) ăfc jaHi]j;$ă;ptrne-}kesţ£ieî ‘tâmfe, 'efe’^îttlp^jtlri^tiu eă^eas^ dJflttţSrrÎJîd dim'dleşter-siaiv Jivinele şi cele rele nil>r8el Vbtf; putea'ă^flcfr&jkropi^.deyaasă -tdfcdfuftimăaî^pădiă ^nde- ai ajuns Ln.'J br 1 168 Femeea îngrecată2[ să nu fure nimicişi sfi. ţp^Je:îîruxsîp, cdpiifc ea sâtfîfi îfrtoctfiaîuoa tocana farart.bniO fJiG$£Qkidj fulgf?P&7^îan&' şi( trăsneşte} să ‘daFaifaifâ .din^casă miţa şi cinele căci în: s^ascutidgl nfccuraUuiişi .tttiaftsşte casa. Asemenea trefeăi î^ă în^hiiîîuşede; jfr ferestrele, să astupi cahla (gura hogeagulte.dirt^^d} ronusfr nu între necuratu în casă. nilq unu Im-ăb« 170 Cînd întri într’o căpfcftfcsşi 3ăĂ bcdfe, să te loveşti la ele de 3 ori c’un ciolan^denflhofl? şi^'ţfiţu trece. 7*o8ă'ifltP oîAon ăVâca-®onini>telf.jeă^i păcat. njiijitijr.L ■3i^a^€int ^moseraJun1 pfihngăn^ îî iurtă jipacateq ru I-$73'®adldvifeFsă^ş|ftî!dp eşfib on-SKoyoQ^fiaitîmjroQ •jf-bşoslftn-ţit din ziua de paşti, pune-1 de o parte, păştreaz&d'pănănla u'anu rkl^>lioai(deJpă^tî,i$i ratwnoi^părge-d: idmvăî fîngAl ţâre, &h’tf ftorauj Tle--Vădi î plin,1 e^ţfncfQ mahţ:r®for©ţ. tei t>o iinnd •ilpjîţ. ^oâffecete' ca$^4rdriî£icdmnăîUTăqta^a^&7I'c^b'to jfle Sâiface^littOaţiKoFî uk (iţdvstefl o) linaqsq bnO irji .ej^eitiîfld dţr>ştiiyiifceri]iakire^;iraf;fjf nii lui b:u i.i-buiiniî;/ ,taon ab. 5lix ni. srfoav. £n 3) Vaca Domnuîuî e o gîzuţă miră şi roşie ce esc primăvara prin locurile grase de pe lăngă cane, şi cara-şî ascuuile laLele eăud o el Jţt-muiă. uiiilofiH | -miiţl fcjttpi Mtfli Oi pj»3r^, io uviut^ *#*<*&*(*» t*q li^gă. Y*nhivR\P !*!#£* hiaericî ţ. a. neumblînd ziua ci numai sara dnpfc ;gîi4*, ş* ‘*r«fS*j Rsa^irindoii ŞEZĂTOARA CIMILITURI LV. CEAPA 125. Roş e. măr nu e; paturi sînt, plăcintă nu-i. Alecs. Bulg. 655, 661. 126. Am un mâr roş, şi măr nu e ; foi are şi plăcintă nu e, Bulg 112 127. Ghici mici ceapa ce e /> [1] 128. Sus pădure jos prescure. Isp. ri6;R. gl. Bulg. 461,66g. LVI. CEARA 129. M-a trimes doamna de sus la cea de jos să-i spăl iia’n apă caldă şi s'o usuc în apă rece. Isp. 78; Bulg. 584. 130. M-a^ trimes doamna de jos la cea de sus să-ml spele un zăbranic în apă rece. R. gl. 310 131. A trimes doamna de sus la doamna de jos sâ-i dea batista spalată în apă caldă, si uscată în apă rece. Bulg. 77. 1 193 1) Calimlar y. basme-» 1875. ŞEZĂTOAREA 9 LVJI. CEASORNICUL 132. Gînganie fără suflare umblă făr’astîmparare, n'are duh nici nu viază toată lumea îndreptează. Stăm ; R. gl. 26 ; Bulg. 390- 133. Ce e mic ŞÎ far’de minte şi’ne’nvaţă la cuvinte ? Isp. 64 ; Bulg. 188. 134. Am o pasere duşmană şi foartâ tirană: n’are suflet, n’are minte ci e plină de cuvinte, ce q’ntrebî, ea spune 2) Isp. 152 ; Bulg. 657. 135. Am o casă mică dc tot mititică, cu pitici şi firfirici, ziua cîntă, noaptea cîntă n’are nici de cum astîmpăr. L. 20 ; Bulg. 121. 136. Am o pară nu prea mare, ea, grăeşte, dar graiu n’are ; ce nu ştii, ea te învaţă ; de-I ghici, ţ-oia da o raţă Bulg. 96. 137. Fată mare, minte n’are, tot umblă şi nu sâ’nvaţă ; de-I ghici, ţ-oifi da o raţă. Bulg. 387. 2 2) La Mulg. lipseşte ultimul vers. 195 ŞEZĂTOAREA LVIII. CEASLOVUL 138. Am o găină pestricioară şede la popa pe lăicloară. R. gl. 295. LIX. CEAŢA 139. Pe o vale cotită vine mierla ’nsovonită. R. gl 140. Ce merge prin pădure şi nu sună? R. gl. 297 140. Mă suiîu pe ca&a, cheile-mi picară, luna le văzu şi nu le luâ, soarele le văzu şi le luâ. Bulg. 583. LX. CEAUNUL 141. Hurduz, burduz din Ţarigrad adus sub laiţă pus. (3) 142. * Am o haita neagră toţi munţi! aleargă (4) 143. " Am o haltă neagră toţi munţii aleargă şi numai urdă fată 144. *Am o vacă neagră şi cînd fată toţi copiii aleargă. (5) II II V«ll şi caUartm ]a No1 1 14 „Sil1» cavirUali hurd*• burdut ng faţelag ilU ori na namai că sperie pe oamem, ci-I fac «2 capete şi ceas 11 IM Marian descintace, p >53. 4 I * 111 klldâiQ {Suceavt] C. favilos^u. *| lila Uroşteni. M. Lnpescu. nişte refl.* ig6 ŞEZĂTOAREA 145,* Am o vacă neagră - în toate zilele lată şi baeţiî stau împrejur gramadă 6) LXI. CERCELUL 146. Usturime cu durime cînd o pui îmi pare bine. _ Isp. 132; Bulg. 759. 147. Incîrligată, învîrligată în ureche de came aninată R. gl. LXII. CERCUL. 148 * Ce-Î rotund şi fără fund? (7) LXIII. CERNUTUL 149. In casă ninge şi afară nu. Bulg. 463. LXIV. CERUL CU STELELE 150. * Am un crin la rădăcină veşted, şi la vîrf înflorit. (8). 151. In vîrf înflorit. Ia mijloc uscat şi la rădăcină verde [g] R. gl. ____ Bulg. 456. 152. Am o sucnâ mirie plină de pozderie Sb. 123. fi). Din Perienî (Tuîova). G. P-ipescti. 7). Cum. de Lnpescu ţi llcrescn B roş te ni ţi Găineşlî Suceava], Cum. 8. * Ciugurele mugurele merg pe drum înşirăţele, Ciugur Mugur cel bătrîn şede jos şi bea tutun, Kli Carul, pamîntul. viatul. 111 In .Gmeia Săteanului." 111 Corn. de T. Daniilcacc. Karca/ia Suceava} \ Ig8 ŞEZĂTOAREA halea, palea ţine calea (Oile, ciobanul şi cinele) 159. * Ciugurele mititele merg pe drum înşirăţele, Ciugur Mugur şede’n drum şi să uită pe’nprejur. Halea, palea ţine calea. (Oile, Ciobanul şi lupul). 160 Ţoţui moţul şede'n drum. ţoaţele moaţele trec pe drum. Isp. 66; Bulg. 741. 161. Picuruşul picură, trepăduşul treapădă, Alea Malea, ţine calea. Sb. 115. Adunate şi rinduite de A. Goroveî Descîntece DE VIFOR După ce mai întâi bolnavul se udă cu apă descîntată, i să mai dîscentâ încă odată in sare, cu care să freacă pe dinţi de treiori. Descîntecul este: Vifîorucu viforoaica buba cu buboaica, brînca cu brîncoaica, îgg ŞEZĂTOAREA dălacu cu dălacioaica soarele cu soroaica; < să piei, să răspiei. ca spuma de mare, ca rouă de soare, ca cucoşul tăiat, ca focul stîmpărat. Să piei de la (Ion): din măsele, de sub măsele, din dinţi, de sub dinţi, din piele, de sub piele, din carne, de sub carne din gingii de sub gingii se rămîe .... curat, luminat, ca maica Precista, ce l-a lăsat. Aurit iu Şerbăueştî Vîlcen Jerb&DfiSCIl. DE BEŞICA CEA REA IV A plecat un om de arin, pe drumul de arin cu boii de arin .* arin a arat, buba s’a uscat a rămas I.... curat ca argintul strecurat. Sft descîntă cu o cîrpă aprinsă în jurul bubei, zicîndu-să dcfti intecul de trei ori. 200 ŞEZĂTOAREA DE ŞERPE IV i) Selivestiţă pestriţă prinde-te de peliţă, peliţa de carne carnea de os. osul de alun alunul de apă, _ apa să fie de leac, să râmie I.... curat luminat - ca argintul curat cum maica precista din cer l-a lăsat Să descîntă în apă neîncepută, cu un băţ de alun şi cu trei fire de boz. zicîndu-sâ de trei ori descîntecul. $ DE OPRINTEALĂ S’a dus Ignat la vînat şi’n trestie s’a înţăpat sîngele n'a dat, nici ..punoiu-n’a curs. Trestie de repreşit (?) făină de obrintit ; sa râmîe I.. curat ca D-zeu care l-a făcut. Să descîntă cu o trestie în faină de porumb (păpuşoiU) cernută cu sita cea deasă, repeţindu-să descîntecul de trei ori ; pe urmă faina să moaie cu apă caldă şi să pune la bubă. DE GlLCI Au plecat nouă gîşte ca să pască Iarbă ; 1) A 8» videa cele trei descînfcece de muşcătura de şerpe in No. 4 pag: 118, ŞEZĂTOAREA 201 dar n'au păscut iarbă ci au păscut gîlcile lui N... s’au dus nouă şi afi venit opt, s'au dus opt şi au venit şepte, s’au dus şepte şi au venit şese, s’au dus şese şi ati venit cinci, s’au dus cinci şi ati venit patru, s’au dus patru şi aO venit trei, s’au dus trei şi aO venit două, s'aă sus două şi a venit una, s’a dus una şi n’a venit nici una, să chele, să răscheîe ca spuma de mare ca rouă de soare ca sămînţa de mac să fie Iul N... de leac. Să freacă bolnavul la locul unde are gîlcile, zicîndu-să descîntecul de trei ori tot. (Extras din revista Buciumul Ins truc faunei, An. I. No, pag. 139. şi 140. Nu se spune de unde şi de cine ati K st culese). Chestionar pentru tradiţiunile populare (urmare) III. OBICEIURI 1. Anul şi călindarul. Cele douăspre-zece luni şi semnele după cari să cunoaşte dacă anul are să fie bun sati râti. Sărbătorile pe cari Ie ţine poporul şi pentru ce serbează fie care sfint sau fie-care zi anume. Ce sînt Filipi\% Blajinii etc. Obiceiulile spre sfintul Vasile, în ziua de anul nou, la Bobotează, la Paşti, la Crăciun etc. Ce este şi cum se face vergelul capra. irozii, steaua, etc. Pentru ce la Paşti să dafi oamenii în scrinciob (dulap) şi ce însemnează pasca şi oule roşii. Cum se fac oule roşii şi ce o - l 202 ŞEZĂTOAREA biceiurl deosebite se observa la Paşti. Ce însemnează turtele de la Crăciun, şi cum se prepară. II. Ce distracţii îşi procură ţăranii în tot cursul anului. Ce jocuri ad copiii : bâeţii şi fetele ; cum să joacă flăcăii şi fetele mari. Ce regule se observă la joc |danţ] Cum, de cine, şi unde se fac.- Işî aleg flăcăii un şef dintre dînşiî, şi cum îl numesc r . III. Construcţiunea. Ce obiceiuri sînt cînd să începe a lucra o casă şi cînd să isprăveşte. Să fură umbra cuiva ? Să sfinţeşte locul ? Ce însămnătate are creanga verde pu-sâi^în vîrful acoperemîntuluî ' De ce în vîrful unor casă stă înfiptă o roată de car. Pe cari casă îşi fac cucostîrcil (berzele)* cuibul. La care casă trag rîndunelele. Şerpii de casă. Cum e împărţită casa la ţară : odaea, tinda, cama-ra^etc. Interiorul unei odăi cu vatra ori soba şi cu mobi-erul el: Iăiţele, paturile, lăzile, mesele, dulapurile, poliţele etc. Cum se numesc şi cum sînt făcute. Ograda cu ham* bar, coşăriu, poiată, corlă, colniţă etc. Numirile fie cărora. Lucrurile de gospodărie : strach nî, oale, pahare, cuţite etc. Inbrăcămii te : cămeşă, îţarl, opinci, oblele, ciubotă, suman, căciulă, pălărie, bondă, bondiţâ, fustă, catrinţâ, fotă, sarică etc.| Podoabe: ştergare, altiţe, cercel, inele, bete, le-gători etc. Numele tuturor lucrurilor acestora, cum se procură şi cum se întrebuinţează Ce lucruri îşi fac gospodinele cu mina lor, şi ce-şl cumpără din tîr'g [oraş]. Cu ce instrumente anume să iace fiecare lucru. IV. Politeţa şi buna cuviinţă. Civilitatea la sate. Formule de scuză cînd să vorbeşte despre animale. Cum să bea în sănătatea cuiva. Ce se spune cînd cineva strănută, cînd cade, cînd se intîlnesc doi oameni etc. Poreclele. V. Mîncarea. Ce mînîncâ ţăranii de obiceiu şi la diferite ocazii. Cum se cheamă fie-care fel de bucate şi cum să pregetăşte : borş, ciorba, plachie, alivenci, meşniţă, etc. Cum se prepară carnea, peştele, legumele, laptele etc. Ce obiceîu se observă înainte de a se pune şi după ce se scoală de la masă. ŞEZĂTOAREA 203 IV. MEŞTEŞUGURILE I. Meşteşuguri despreţuite sau suspecte. După credinţa poporului, ce meşteşuguri anume sînt în cinste şi cari sînt despreţuite. Ce se spune şi ce glume se fac pe socoteala fiecărui meşteşugar. II. Ptmîntul şt lucrătorii Care pămînt e bun de lucrat şi anume pentru ce fel de sămânături. Tovărăşie între lucrători. Femeile muncind la clmp. Instrumentele de muncă. Cîntece şi strigăte in timpul lucrului. Zile cînd nu se lucrează. Sămanatul. Sfinţirea seminţelor ; cîmpurl stropite cu aghlazmă. Zile bune de sămanat. Ceremonii superstiţioase. Idoli, amulete % sau lucruri puse in lan pentru a spâria paserile casă nu mînînce sămînţa. Culesul finului; cosaşii; timp bun de cosit; cositul, adunatul, clăditul etc. Coasa, cutea, teaca etc. Secerişul. Culesul viilor, a livezilor etc. Stîna şi ciobanii. Diieritele obiecte de la o stînă. Fabricaţiunile din lapte : caş, urda, jîntiţă, caimac, etc. Prisaca şi albinele. Feluritele obiecte de Ia o prisaca. Mierea. Credinţi şl superstiţii despre toate din acest capitol. Zilele de tîrg. III. Meşteşugurile în oraşe In oraşe sînt multe soiuri de meşteşugari necunoscuţi prin sate. Mal fie-care^breaslă îşi are obiceiurile şi superstiţiile el. Toate aceste sînt de adunat. Prin oraşele mari din Europa, unde există o mişcare artistică, sînt multe superstiţii de ale pictorilor, buna oară, şi ale altor artişti, de cari nu poate fi vorba în ţară la noi. 204 ŞEZĂTOAREA IV. Minerii In ţările unde se sfredeleşte pămîntul pentru a se scoate avuţiile ascunse în măruntăile Iui, sînt multe superstiţii relative la mine. La noi în ţară s’ar putea cerceta viaţa ocnaşilor, despre cari nu ştim nimic până acuma. Trebue să aibă fie-care ocnă legendele ei, şi multe superstiţii trebue să fie legate de viaţa ocnaşului. V.-Viaga militară Din nenoricire, am început şi noi a avea o »viaţă militară, * *tu totul opusă vechilor noastre tradiţiuni ostăşeşti. E de mare interes pentru psihologia poporului nostru a se aduna tot ce ar mai fi rămas din vechiile tradiţii, şi a se culege obiceiurile de azi. Aşa : mijloacele de a scoate un număr bun la sorţi; cîntecele recruţilor ; plecarea la regiment. Sosirea la cazarmă; glumele ce să fac cu noii veniţi. Poreclile date soldaţilor, ofiţerilor, diferitelor arme şi regimente în particular. Jocuri şi distracţii în cazarmă. Preziceri de războîQ. Auguri consultaţii Bătăliile şi prezicerile de victorii. Arătări în bătălii. Ce se spune despre vechii ostaşi. (Va urma) A. Gorovei Povestea unui beţiv miluit de Dumnezeu Era odată, pe^: cînd lumea era mai tot aşa de rea şi vicleană ca şi acum, dar Dumnezeu încă nu era aşa de supărat pe ea/căci mai putea cîte cine-va să vorbească cu el şi să-i ceară ceva, cînd ajungea la aman. Era cum vă spusăiu pe vremea aceea, un rus anume Ivan, sarac, dar beţiv, cum doar nu s’a mai văzut de cît Ruşii, şi ajunsăse în atîta hal, că isprăvise toate celea de 205 ŞEZĂTOAREA vîndut ; iar femeea şl băeţiî îl puneau pe foc din pricina mîncăriî. Ne ştiind ce să mal facă, să vorbi cu femeea, că alt chip nu-î de cit doar să se ducă la Dumnezeu. Adoua-zi să scoală dis-de-noapte şi pleacă; cînd prin dreptul crîşmei lui Iţic, iaca Iţic afară: »Buna dimineaţă, giupîne» ; „Mîlţinesc dînitale, badi Ivon,- da un-ti duci aşa de noapte, n’aî frichi ? >Apoi dă,... unde să mă duc,... îa la Dumnezeu, nu mal este chip de trăit/... Da ce nu-mi dai un rachiu,.., păn’a-colâ îmi cad picioarele!...» »Haî vinâ’ncoace..., pote-ai sîml plîteşti tot/... După ce Ivan îşî unsa puţin gîtul, plecă Ia DumnezeO... şi merse şi merse, să mai hodini şi iar merse, pănă nimeri la Dumnezeu. II găsi a casă şi în toane bune. Dumnezeu îl dărui o capră roşie şi-i spuse s’o ducă a casă şl să-T zică: «fată capră bani.» Ivan nu mai putea de bucurie, luă capra şi plecă. Cînd să treacă pe lîngă crîşmă, iacă iar Iţic :» Ei, Badi Ivon, asta ţ’o dat Dumnezeu ?» Ivan îi spuse ce i-o zis DumnezeQ ; iar Iţic îl pofti în-nuntru să să mai hodinească puţin şi să cinstească ceva c’a fi tare trudit, şi-I tot cinsti pănă înnopta şi-l îmbătă bine. «Ştii ci badi Ivon ?.. tot n-ai sî te poţi duci-a casă,„ «culcă-ti la noi, cî-i tare'ntuneric şi Mneata eşti obosit...! Cum adormi Ivan, Iţic luă capra, o duse în hrubă, se adunară cu toţi împrejurul ei şi numai ci strigă Iţic: «Acu si fată capră bani!» Şi odată capra făta o mulţime de galbeni. Iar Iţic: »Ia sî mai fată capră bani! >şi iarăşi capra fată o mulţime de galbeni. Numai de cît în noaptea aceia cumpără o altă capră roşie, taman ca cea de la Dumnezeu şi adoua-zi o dete lui Ivao, şi el plecă cu ea acasă. Cum ajunse a casă, spuse îndată toate femeei şi-I zise Hd aştearnă ceva jos. După ce femeia aşternu ce putu, puse capra pe aşternut «şi fată capră bani» să rugă Ivan; dur. . capra de unde era să fete J 206 ŞEZĂTOAREA Şi înciudat cum era Ivan, plecă iar la Dumnezeu. Dumnezeu îl dărui o masă şi-i spuse s'o ducă acasă, să să a-şăze cu toţi împrejurul ei şi atunci să zică : »Deschide-te masă » Ivan o luă în spinare şi plecă. Cînd trecu pe lîngâ crîşmă, Iţic îi eşi înainte: «Ei, badi Ivon, ci ţ’o mai dat Dumnezeu a vostru ?» Şi Ivan iar îi spuse cum l-a învăţat Dumnezeu —Dacă-Î aşa, vin de ie un rachiu înainte di masî,» şi...să nu vă ţin mult de Vorbă, Ivan iar dormi noaptea la Iţic, şi adouă-zt plecă cu altă masă, tot ca cea de la Dumnezeu. Acasă, aşază pe băeţî împrejurul mesei şi după ce-I iâcu să se închine,“zise : deschide-te masă, să mînînce bă-eţiî...!“ Dar masa tot goală a rămas şi băeţiî tot flă* mînzi. Ivan scăpă scurt şi era hăt departe şi tot auzea în urmă : «prostule, beţivule, iar ai mas la crîşmă /» Ivan ţinu tot o fugă pân’la Dumnezeu. Dumnezeu îi dărui acu o dobă şi-l învăţă s’o ducă acasă şi să strige «o dată: »Să Iasă trei din dobă.- Ivan plecă cu ea, zicînd în gindu lui: Ce-a mai fi şi asta !<* Iţic îi eşi iarfînainte cu paharu plin şi tot într’o cinste l’o ţinut pănă’n noapte. Ivan dovedit de tot, zise lui Iţic: Se vede treaba că eu tot aici o să rămîiu; pune doba asta unde-va, da sa nu zici să iasă trei din dobă. N’ai frichi, badi Ivan, doar n’ai mas num-acu la noi. Cind văzu Iţic că Ivan întoarce porcii*) bine, băgă doba în casă şi cum erau cu toţi împrejur, să răţoi odată la dobă strigînd: Să iasă trei din dobă: şi numai iacă tril cu nişte ghioage din dobă şi începură a croi pe Jidani : »0i vei ghivalt,... sai badi Ivon, dau şi masă, dau şi capră dau tot; numa nu sî omoarî pe noi. Ivan alergă şi cînd văzu ce era, pricepu şotia şi după ce lăsă de-î mai bătură ţ* Se obicinneşte a se zice^eă .întoarce porcii,- cînd pe cine-va l-a forat oamnul iar ceilalţi «lin jurai eăn sunt treji. ŞEZĂTOAREA 207 o leacă : Să intre trei în dobă, porunci Ivan ; apoi luă capra, masa şi doba şi plecă a casă. După ce ajunse strigă la capră: »fată capră banî,c Iar capra numai de cit fată o mulţime de galbeni, lntinde-te masă, să rugară băeţil, şi masa să umplu de tot felul de bucate. Şi începură a se veseli, că se duse vestea în tot satul şi începu a năvăli norodu de nu mai încăpea pe la fereşti şi’n prejurul casei privind. Cînd vedea Ivan prea mult zghihăt, numa să uita la dobâ şi striga : Să iasă trei din dobă, şi toţi fugea, care ’ncotro vedea, da pe cine-1 a-gungea şi-l plesnea, să cunoştea, cit trăea... şi de-atunci am şi eu semnu ista la ureche *) Auzită de la Ion Blă?taru din Ganeştl (Govurhu). G. F. SALYIN Meoara cu lina de aur Pe cînd umbla Dumnezeu şi cu sfîntu Petre pe pămînt, flămînzind pe drum şi satul fiind departe, s-au abătut la o stînă, ca să ceară ceva de ale mîncâril. Mocanii toţi au spus că nu li s’a întîmplat nimic, şi deci pot să-şi caute de drum ; numai un ciobănaş flăcău, avea şi el în toată turma o singură meoarâ, şi văzînd pe acel doi oameni pe cari nu-i cunoştea, lihniţi de foame şi de drumu, le zise: Dacă mai îngăduiţi, eu am o singură meoară şi voesc să v-o taiu şi să v-o daâ de mîncare. Dumnezeu şi sflntul Pe-trea primind, ciobanul, prinse mîeluţa, o tăie, o fripsă şi o dete să minînce, ba să pusă şi el împreună cu drumeţii la masă şi mîncară căte-şl trei întreagă mîeluţa friptă. După ce s’au sculat de la masă, Dumnezeu şi sfintul Petre zise ciobanului : Strlnge toate ciolanele, să nu rămînă u- nul şi să le duci în corobana copacului, ce să află în mij- *)Povestitorul arată vr’un semn ce-1 are şi zice că-î de-atuncî. 208 ŞEZĂTOAREA locul cîmpulul, fâr-ă să spui cuî-va şi, după trei zile sâ te duci dis-de-dimineaţă la copac şi să strigi de trei ori ; Bîr meora mea cu lina toată de aur, şi atunci are să-ţT vină altă meoară, în locul celei care ne ai tăet. In urmă îl mulţumiră şi-şi căutară de drum. După plecarea lor, ciobănaşul urmă întocmai cele ce-1 învăţase acei necunoscuţi, şi după trei zile mergînd la copac şi cînd zise : Bîr meoara mea cu lina de aur, de o -dată ese din corobană o mle-luţă cu lina toată de aur, care strălucea cum îl soarele, şi înaintlnd spre cioban zise: stăpîne, poţi sâ faci cu mine ce vrei, şi "Să mă duci unde vei voi, eu te voiu ajuta la toate. Ciobănaşul nu mal putea de bucurie; legă mteluţa de gît, şi plecă la stînă ; spuse ciobanilor celorlalţi, că el s'a mulţumit de ciobănie şi să duce de acum în lume, să-şi găsească bine capului. Aşa şi făcu, plecă el înainte şi meoara după dînsul şi mersă cale lungă sâ-I ajungă; apoi trecînd pe lingă o tîrlă de vite, nişte cîn I voinici sâ repeziră la mieluţă sâ-o facă bucăţi, Insă îndată ce pusără gura pe ea, remasără impetriţl şi cu gurile prinse de lîna meoa-reî. Ea nici nu se simţea şi merse înainte; după o cale îndelungată, întîlniră un turc urît cu luleaua în gură, şi care avea un ciubuc de doi coţi de lung ,• turcul văzînd meoara aşa de frumoasă, sâ repede să smulgă cîteva fire, însă rîmâne încremenit şi aşezat pe meoară. Ciobanul nici nu se uita, îşi căuta de drum; ajungînd printr’o pădure mare, şi pe margina unul colnic, văzură o babă urîtă, despletită, desmaţată, sâpînd mătrăgună ; turcul cum o zări, întinse ciubucul cu luleaua şi cind a plesnit-o, a rămas şi baba lipită în luleaua turcului. Mal mergînd o bucată bună. ajunsa la o arie ,unde vîntura un popă pletos, disculţ, în camaşă şi izmene şi cu un potcap ca val de el în cap. Cînd văzu venind spre el acea mătahala, se spăimînlă, şi zice : ce sâ fie, dracul sau ce ? apoi puse mîna pe lopata şi alergă să tragă una şi el ; dar avu aceeaşi soartă şi remasă lipit cu lopată cu tot. După ce merse ciobanul cu tîrîşul după el, cîte zile în-tr’un an cu pită de un ban, ajunse pe hotarele altei îm- 20Q ŞEZĂTOAREA paraţii, unde se spunea ca împăratul are o fată mare şi cine o va face să ridă, pe acela 11 va lua de bărbat. Mulţi h . i: inieiiat, dai nu ţ intit cu viaţa încercarea lor ; căci i .11 c r.u izbutea, i sâ t? fa şi capul. Ciobanul ajungînd in ornşul unde era împăratul eu fata, trase în gazdă la o ni.-wi aproape de palatul împăratului; lăsă meoara cu inate cele ce avea după ea, iar el să dusă la împărat; nici n’apucă să deschidă poarta, şi slugile au inceput a-1 întreba : ce caută ' Voesc zise ciobanul, sâ cerc şi eu nu vuiu putea face pe Mărita Impar&tiţă. să rida. Ţiganii curteni începură a-1 lua In rîs, insă vâzîndu-1 împăratul şi intrebîud despre venirea lui, îi zise să meargă în odaia fetei de împarat spre a încerca. Mocanul răspunse : eu nu pot întră înăuntru, dar să poftească Dumneaii pînâ pe prispa palatului. Fata eşi; atunci ciobanul ii zise : aşteaptă te rog puţin să-mi aduc şi averea ce am cu mine. El plecă şi fata aşteptă în balconul palatului; eînd apăru ciobanul pe poartă ducînd meora de cap, şi târînd tot după (linsa, îneît nici nu încăpu pe portiţă, şi zise sâ-î deschidă, poarta cea mare, şi cînd zări fata acea comedie după cl, pufni de rîs şi zise : numai dracul nu va ride de astă comedie. Cînd a început a ride şi h zice vorbele astea, etnii au început a lătra, meoara o zbera, popa a ciuta, turcii a injura şi baba a blestema, toţi s’au disamorţit şi despetrit şi au luat la fugă prin curtea palatului apucînd cmc din cotro venise. Numai meoara a rămas pe lingă c ioban, care a luat pe fata 'împăratului şi au făcut o nuntă mare şi frumoasă, incit şi de aci să au/ea cintecul muzicanţilor, şi aşa ciobanul pentru o oae a luat pe fata împăratului. Ptrii ni (Ttiti,v.i) q Popescu --- «' —T Un prost pe . oă o balta Intr-o noapte era lună şi frumos ca ziua. Un prost 2io ŞEZĂTOAREA mergea pe malul unei belţi. Cum sta apa liniştită şi limpede, zăreşte chipu Iuneî în îundu apei şi începe a striga: asăriţi mă! eă sa înecat luna'» Tot el îşi facea socoteală, câ poate de vîrcolacî s’a ascuns. In strigâtu lui se adună oamenii din sat. Kăpede se hotărăşte s‘ o scoată şi bagă băţu’n baltă. Cum căuta se înfingă în lună, dă prin glod şi tulbură apa. ] se pare că a înplîntat în lună, de acela s'a tulburat apa; atunci rădică cu putere şi cade pe spate. Cum veni cufaţa în sus, vede luna pe -ceriu, strigă prostu îngîmfat : »Iaca mă unde-o-am aruncat.» Un" boier întreabă pe un porcar al seu ce era Rus: ■ Măi, de ce-s slabi purceii de Ia scroafe»? Kusu-i spune: «Şi dumeta fi slab, daca n’are mata lapte. Un Rus duse boii la tîrg : dar erau foarte răi. Un Ro-mîn care’l negoţa, întreabă pe Rus: De ce-s aşa mititel?* Rusu zice : Muţiţei, da batrini.» Da de ce-s aşa cufuriţi ? Şi tu cufuri dacă ci rupt. Cel ce au copii mulţi glumesc cu alţii : • Doi la oi, doT la boi, doi cu tata la cimpolu *>Şi Mariţa şi Matei, şi la foc îs mititei. ăl v« /*"t £** - ) S. Mihăilescu Strigăte In joc 70. Iară foae-de alămae ia mai mişcă din câlcăe ca moara din căpătâe. * 3 * 71 Ş-apoi foae de una însura-m-aş însura tocmai hîdă n-aş lua. Hai copilă după mine, că te-olu ţinea foarte bine, că am moară după casă cu piscoaea pe fereastră ; la cTnrlf nu te-oîu mina; nu te-î duce, nu-î mînca. ŞEZĂTOAREA 211 72. Fetele pînă ce-s tete nu le vezi la crîşmă bete, iipoî dacă să mărită clte şepte la o litră, ţi tot beu pînă să-mbată ţi apoi să Teu de cap şi strigă singeap! singeap 1) * • ^ 73. Tu leliţă perpelită ia te strigă badea-n frunze in frunzuca mărului pe malu pîrăului. * 77. Foae verde sălcioarâ la lelea pe ulicioară merg voinicii ca la moară, care-î tînăr şi frumos cum ajunge toarnâ-n coş -------->- * ţ * * 78. Foae verde trei măsline cum nu-î’bine jşi-ndămmă cu ibovnica vecină că te săruţi pe hodină. Cu ibovnica din alt sat umbli sărind din gard în gard ca un cine gulerat. 74. Cumătriţă hai la tirg! la-nainte ca te-ajung cu cheile zurăind cu mina badii fâcînd. * * * 75. Foae verde-a mărului vai da mine rău-mi-î şi leacu departe-mi-I după gardu ţarinii ^ub o tufă de mararî la puiuţu-n buzunarul * £ * * * 79. Ş-api foae fir de linte adă-ţi puişor aminte de-ale noastre dulci cuvinte c-aa ramas neisprăvite; şi noi puica de-om trăi noî toate le-om izbăvi şi tot amîndoi om fi. * * * 80. Care joacă scuturat nu gîndi câ-1 om curat O ci-i cu dracu-amesticat. /b. fvapoi foae mintă creaţă Ini o bate ş-o mustrează >*o-ntreabă unde-nsereazâ, * ui-a Berea za Ia viţei ■ amine fără cercei, inserează Ia viţele iitmine fără mărgele. 81. Foae verde mărgărint bată-te crucea urît la grea vreme m-ai pălit cînd eram mai năcăjit ; de te-ar bate şi pe tine cum m-aQ bătut şivpe mine |) RlBgoaj’ii era maşină ce r<•prind» 5j i Pragu-mi-i oi^t lae i leliţa cea balae, «1. hgu-mi-i oiţa creaţă fi leliţa cea istealâ : iţi ved ţîţele-n sîn\ picioarele nu mă ţin, / tind îţi văd peptuţu tău valeu mor sufletul meu. —x— g2 Fone verde trei lalele cine are orbi i vede fată un mă poate crede, că mi-î faţa ea huma şi inima ca tina. -•••>»♦ *c M. Lupescu ŢIGANII Ţiganul—această fiinţă înjosită, fără loc şi fără pâmînt, liira nici un căpătâi, fără nici un Dumnezeu, trece în o-chil poporului o fiinţă asemenea cu dobitoacele, ce n’are dreptul a se numi om. Ţiganul se trage din blastamatul Ham nemernicul fiu al lui Noc, ce a cutezat a rîde de lată său. El este blestemat de tatal său Noe, ca el şi urmaşii săi să fie sluga, rîsul şi batjo^ra lumej. El este blestemat şi de Dumnezeu, căci jidovii l’au pus să facă piroanele cu care a pironit pe Domnul Christos, şi el ca un blestemat a făcut mal multe cu unu. Ţiganul este negru, căci aşa e blestemat să fie, căci Ham vâzînd pe tatăl său umeţit de vin, l-a minjit cu baligă Iată pentru cc crede poporul că aşa este ursit ţiganul a fi de rîs şi fără căpă-ini pe lume şi negru ca coşul. El este blestemat de Dumnezeu sâ-1 ardă para focului şi aici şi pe lumea cea-l-altâ. ( imanul e frate cu dracu, de aceea e aşa tare la frig, nu-1 mde focu, nu-î e urît, etc. Tot ce întră prin mîna ţiganului, devine spurcat si daca voe tî sa fii curat, de-o fi Iuţi u de mîncare să-l lepezi, iar dacă o fi vr’un vas din care .1 băut ţiganul apă sau a't-ceva. trebue să speli vasul în nouă ape şi să-l stropeşti cu sfinta aghiasml. Cu Ţiganul ou c pomana, de acea nu trebue sa i dai nimic, dar îl ■ Im 1 ca n’al ce te lace, căci cere a draculu , dc aci a rămas p vorba: „eşti obraznic ca un Ţigan,* v ca un Ţigan * *,<4 »a !a uş.i corlulti.* îngerul, pe c.i;c cade beleaua sa /Ic dat ţiganului la botez, sti 40 de paşi departe de el, ■ aci pute ţiganu, şi plinge mereă bietul înger de năpasta 214 ŞEZĂTOAREA ce a căzut pe el de a fi tovarăş ţiganului. Cînd moare ţiganu, Dumnezeu îi ia miru cel mare şi botezu şi îl bagă d’adreptu în îad. Din ţigani nu se poate tace popă nimeni doar numai cînd i-ar lua 9 peî după el. Asemenea trebue ferit, d’a nu fi naş ţiganului, căci cînd îi muri, ţiganul îţi fesă înainte şi te trage la îad ca să te cinstească, crezînd că îţi face bine. Cu ţiganu nu e păcat, poţi sa-î faci ce voeştî. Toţi ţiganii nu plătesc cît un creştin. Şi fiind-că ţiganul este caraghios şi a fost aşa de umilit pană mai acum câţi va ani. poporul a scos pe socoteala lui o mulţime de anecdote, cîntece, etc., cari de cari mai curaghioase. Reproduc aci un cîntec popular, făcut pentru a rîde de ţigani: Pleacă Ţiganu la moară c-o căruţă ş-o epşoară şi epşoara era chioară, bone, ţigane, bone, luate-ar dracu mort cu cobză cu tot! Sta ţiganu’n cărucioară, în mînă c’o doînicioară, cu apşoara de la moară şi p... de iapa chioară, bone, ţigane, bone, luate-ar dracu mort cu diblă cu tot! Piecă ţiganu la moară, cu sacu cu grâuncioarâ. Nu băga ţigane-n coş că te unfli în c.... şi L... bone, ţigane, bone, etc. sâ-mi facă d-o colivioară, c’a murit tat-so aseara, colivioară de păsat, că tat-so a răposat, bone, ţigane, bone, etc.' Plecă ţiganu în sat, la părintele proţap. Bună ziuă părinţele, Luate-ar dracu, măi ţigane. Să-ţi daU părinţele un ort, să-mi aştepţi pe tata mort. Ba să-mi dai un leu ş’un zlot să-ţi cetesc mortu de tot. Bone, ţigane, bone, etc. Ba l-o lua dracu şi mort, n’a plătit un leu ş-un zlot cînd era el viu, dar mort ! Bone, ţigane bone, etc. Plecă ţiganu la moara, Iar cînd văd —mal ales copiii— cîte un ţigan, îi strigă: Cioară, coroîule, haeapule, întăciunatule, spurcăciunea, dia-vole, încornoratule, dihania, încrosmiatule, încărbunatule păngareo, împeliţatule!.... Cioa rrrrrrr !.... Garrrrrr !........... Crau u u u !.... He a a a a a a /...... ŞEZĂTOAREA 215 Ţiganul, însă. are pleze bune, căci cind te-î întâlni cu el in drum, iţi merge bine, ţi se împlineşte gindul. Teodor Bălâşel Congrese şi conferi nţ! CONGRESUL din CHICAGO Cu prilejul expoziţiunei din Chicago din anul 1893, va avea loc, în acel oraş, un congres de tradiţiunî populare, patronal de cel mal însemnaţi folkloriştl din lume. Programul cuprinde patru părţi : I. Mituri şi credinţi tradiţionale. în care întră : Rămăşiţele vechilor mituri în Folklor, şi înrîurirea lor asupra credinţilor m deme ; teoriile asupra origine! miturilor ; rămăşiţele miturilor în istorie : filozofia formaţiune! miturilor ; facultatea de creaţiune a miturilor; miturile americane şi locul lor relativ în Folklor ; mituri relative la forţele na-tureî; mituit relative la ieroî şi la animale ; raporturile între credinţele tradiţionale a negrilor americani şi intre m'turile africane; teorii despre spirite; metempsihosa în Folklor. II. Literatura orală şi muzica populară: difiniţiunea literaturel orale ; formarea, compoziţia şi clasificarea poveş-telor şi legendelor ; tipuri de poveşti; relaţiunea între poveştile Indienilor, a Negrilor, a Mexicanilor şi a celorlalte popoare indigene americane şi între pove.ştele popoarelor europene; dialecte, ziceri populare şî efectul lor asupra limbeî; bibliografia Folklorulul; literatura rimată ; valoarea istorică a cîntecclor populare ; influenţa lor asupra patriotismului ; improvizaţia ; cîntece de muncă; influenţa* instrumentelor asupra* cîntecelor ; variantele cintecelor populare etc. ; filozofia literaturel proverbiale. III. Obiceiuri, instituţii, rituri: Istoria obiceiurilor şi a instituţiilor; influenţa ritului asupn religiunel şi vice versa; 2 16 ŞEZĂTOAREA obiceiuri de ceremonii şi însărcinarea lor ; influenţa obiceiurilor particulare asupra caracterulnî naţional ; influenţa climei şi a localităţi asupra obiceiurilor ; obiceiuri juridice şi raportul lor cu legile : ceremonii .superstiţioase ia raport cu medicina şi higiena ; ceremonii indiene ; rămăşiţi io klorice în ceremoniile moderne şi în jocurile populare, totemism. caste, clanuri şi triburi: obiceiuri matrimoniale şi influenta lor asupra societăţii ; .obiceiurile sociale şi influenţa lor asupra societăţii ; identitatea de obiceiuri şi instituţii la diferitele popoare. IV. F filelor artistic, emblematic* $i economic : Divinităţi, obiecte cari servesc la cult ; tetişe şi amulete ; obiecte în relaţiune cu politica sau afacerile legale, embleme de comandament, embleme de servitute, embleme de stare socială, embleme de pace sau de războiu, embleme juridice, obiecte relative la viaţa civilă : îmbrăcăminte, ornamente şi decoraţp, inele, medalii, icoane fimagerie] populare, jucării, vergi de fărmlcâtorie; instrumente de tortură; reprezentaţii iconografice de superstiţii populare, etc. Direcţiunea »Şezâtoaiil* fiind invitat; a participa la acest congres, se pune la dispoziţia celor interesaţi pentru ori-ce informaţii. Cei ce voesc a se pune direct în comunicaţie cu Comitetul de organizaţiune, să se ad eseze pre-şedintulul acelui comitet * D. Fletchei* S Bassett, 5208 Kimbark Avenue, Chicago. EXPOZIŢIA ARTELOR FEMEEŞTI Uniunea centrală a artelor decorative din Paris, a organizat o Expoziţie internaţională, modernă şi retrospectivă ă artelor femeei. care sa deschis in Palatul Industriei la 1 August st. n. şi a durat patru luni. Direcţiunea «Şezătorii,* a fost înviat 1 a participa la aceast 1 Expoziţie, şi D. Paul Sebillot, secretarul Societăţii tradiţmniior populare din Paris, şi unul din cei mal neobosiţi folclorişti, a ţinut să fie şi Romănia reprezentată. Din nenorocire, invitaţia ni-a sosit abia cu vr’o 12 zile înainte de deschiderea Expoziţiei, aşa în cît chiar obiectele ce s’ar fi putut ŞEZĂTOAREA expune, nu ar fi avut de: tul timp să iacă drumul până la Paris. Iată programul obiectelor caii au figurat. I. Costumul: bonete de femei şi de copile ; pieptănături (coitfes et coiffure" a] popular.- sau vechi, l> purtînd emb.eme de căsătorie, c| amulete, d indicind starea socială, doliul sau văduvia, căsătoria, etc ; colane (incingâtori) si corsete; a) colane de femei măritate. b) pentru lehuze, c) corsete ru-tice ; calţavete (jarreti^res) a| de femei măritate, b) de forme singulare; încălţăminte i sabots) a) tăcute daruri la căsătorie, b purtînd sculpturi ; specimene de stofe fabricate la ţdră a) de catră femei, b; pentru femei; icoane (images), desene, sculpturi, etc., representînd costume rustice femee.şti. II. juvaeruri : braţele rustice făcute din scoici, braţelete amuletice. Inele de logodnă, de căsătorie, de amintire, a-muletice. Broşe şi cercel. Salbe cu embleme, de scoici. Bolduri ace) pentru cap, pentru corsaj. III. Gospodării şi meşteşuguri: § i tipare pentru unt (ornate). Scaune cu trei picioare [tr^pieds] pentru muls vacile. Scău-ele ornate (escabeaux). Cutii pentru sare ornate. Piuliţe (mortiers ă sel) cu sculpturi. Foaie ţsoufFets) ornate. «> Chaufferettes avec oinements.» Lucruri pentru călcat (în faianţă, etc.) Olârie fabricată de femei. § 2. Andrele (affîqucts, aiguilles â tricoter). Maiu (battoir) de care se slujesc femeile la spălat. Foarfece. Rîşchitori. Caţa. Furcă de tors. Vîrtelniţă. Păpuşi. Paneraşe. IV. Scule pentru găteală (ustensiles de toilette)' Pieptene, oglinda. V. Seule şi Meloart tu raport u obiceiurile. VI. Gravuri in făţiş* ut o ’dreiurt iu ari femeile joacă un rol: botezuri, nunţi, jocuri de copii, meşteşuguri *e-tneeşti. ocupaţii speciale lemeilor. După cum se vede din acest program, romînii ar fi avut frumoase lucruri de expus. Să sperăm că măcar de a-cunw înainte vom pur.e mai mult imeres pentru cea ce ne priveşte şi că in eurînd vom putea să avem norocul să 2l8 ŞEZĂTOAREA videm adunate la un loc toate obiectele cari alcătuesc arta poporului nostru. A. G. Proverbe şi zicători 1. Nu îmbla cu mîţa’n sac că i să văd unghiile. 2. îi .şiret ca oaia cea cu jug. 3. Mîncarea de demineaţă şi însuratu de tînăr, nici o dată nu strică. 4. Ş’o mîncat luminarea cu tot cu feştilă. 5. A păţit cinstea mîţăî Ia oala cu smîntînâ. 6. A feştelit băţu de amîndoauă capetele. 7. Un nebun aruncă o piatră’n baltă, şi zece cuminţi să năcăjesc s’o scoată. 8. Om bun ca pînea cea de grîu. g. ÎI om de zahar. 10. îi să-l lipeşti îa rană. 11. Capra se’npute şi oaia trage ruşine. 12. O vacă bajocurită într’o cireada, feşteleşte pe toate celei alte. 13. îi ţine saţiu ca şi calului, care după ce trece dru-mu iar flămînzeşte. 14. Nu bea apă multă, că-î face broască’n pîntece. 15. Păhăruţu-i cit uu cuiu, cînd il pui la gură nu-i. 16. Pe din faţă te linge, pe din dos te frige. 17. Nici n’am frică de furnică,' de Nichita nici atîta. 18. Nu caut în cinstea cînelui, caut a cui e cinele 19. Am mîncat cît un Turc de cei sărăci. 20. Doară nu dau Turcii. 21. Cine mă vede cu’n ochiu, eu îl văd cu doi; cine nu, eu nici atîta, 22. Nedejdea pe fugă, cetatea la tufă. 23. Fuga-i ruşinoasă, da-i sănătoasă. 24. îs deprins cu nevoile, ca ţiganu cu scînteile. 25. Copilu pîn nu plînge. masa nu-i dă ţiţa. ŞEZĂTOAREA 2ig 26. Fie-care ştie unde-1 strînge ciubota. 27. Tot 11 maî aproape cămeşa de cît sumanu. 28. Din ţintar se face armasar. 29. C‘o minciună boerească, incungurî ţara ungurească. 30 Uşor îî a zice plăcinte, da mult îî pîn se fac. 31. La aşa cap, aşa căciulă. 32. Are cap de jidan. 33. Are cap de gîscă. 34. Capu lui a mai fost la o ciotă de răchită. 35. A mai fost unu^aşa ca dînsu volnic, l-a calcat un boboc pe cap şi a murit. 36. Şi a mînca încâ-I greu, că dacă nu-î mesteca, te frig!. 37. Îî într’o ureche. 38. Îî numa’ntr’o doagă. 39. îmbla tot cu gărgăuni în cap. 40. Cumintele făgădueşte, prostu trage nedejde. 41. Hal cumătră cum a fi, că cumătru n’a maî şti. 42 Domnule cu'n bou de funie, să fiî cu doî ţ-aşî zice bade. 43. Cîte ştie satu, nu maî ştie barbatu. 44. Taci barbate! crede ce’ţî spun eu, nu crede ce-ţî spun alţii. 45. -Fie-care trage jar la oala lui. 46. Îşî trage spuză pe turta lui. 47. Pîn nu’î gusta amaru, nu ştii ce-i dulcele. 48. Se poate se îmbie cu miere prin mînă şi să nu’şî lingă degetele ? 4g. Capra, macar că i să vede ruşinea, da tot şede cu coada bîrligată. 30. Limba să vinde maî bine la tîrg. 51. Cînd ţi-î gura amaiâ, atunci se caută cine ţ-o îndulceşte, c’apoi cînd îî dulce ori şi cine o sărută. 52. Nici o dată să nu dai vrabia din mînă, pe cioara din par. 53. Dacă s’ar teme omu de vrăbii, n’ar maî samana malaîti mărunţel. v»i . /■ ' • - 54. Geaba vii, geaba te duci, geaba rupi cele opinci. 55. Îî destul o botă bună, la un car de oale. b c c« 220 ŞEZĂTOAREA 56. Dacă nu-i noroc şi parte, geaba te mal scoli de noapte. 57. De cît ii_ pune la un gard uscat propele verzi de stejar, mat bine taic-le şi :e pune pe foc. 58. Nevoia te duce pe unde nu ţi-i voia. 59. Nevoia vinde, nevoia cumpăra. u •.. 60. Ochii văd, inima cere, dajariţm nici o putere ! 61. Cel tînăr crede cita cioare sboară toate se minincă. 62. Omu cade dintr’un copac şi tot mai sta o leacă. 63. Nu se îeu doaă p^i de pe-un bou. 64- Multe am tras şi nu m’am ras, nici de asta nu m-01 tunde. 65. Capu sâ fie sănătos ; belelele curg gîrlă. 66. Cinele bate,vîntu duce. 67. Apa, vîntu şi gura lumii n’o poţi opri. 68. Ferească Dumnezeu de. gura satului. 6g. Calu bătrîn nu se mai învaţă a merge la îmblet. 70. Calu unde te trînteşte, aoolo bate-1. 71. Vezi gozu din ochiu altuia şi nu vezi bîrna din o-chiu tău. 72. întâi judecă-te pe tine ş’apoi judecă pe altu. 73. Sate apa’n piuă. 74. Bate apa să s'aleagă unt. 75. Barbatu multe zice, da femeia la dos le duce. 76. Calu şi femeia se n’o dai pe mina altuia. 77. Cinele caie bate nu muşcă furiş. 78. Să te ferească Dumnezeu de omu spin şi roş. 70. Ce’i căciulă, nu-I tulpan, căciula poate se cadă şi’n Iod, şi-o ia şi-o scutură şi-i tot căciulă,—da tulpan u cînd cădea, apoi li râu- 80. Fereşte-mă Doamne de prieteni, că de duşmani ştiu eu să mă păzesc. 81. Apa trage la matcă şi omu la teapă. 82. Tot ţiganu îş laudă calu. • 83. Din coadă de cine, nu mai faci sită de matasă. 84. Sa manînca ca cîniî prin gard. 85. Sîngele apă nu se face. 86. Inprumutu se dă cu vîrv şi îndesat. ŞEZĂTOAREA 221 \ 87. Mămăliga de rîşniţă, peşte de undiţă, brînză n’aveni, păpuşoi cumpăram, brava gospodaris:ntem. 88. Femeia nebătută, îl ca şi caîn nesăcelat. 89 Dacă i mai şti de toate, inbătrineştf fără vreme. 90. Aşchia nu sare departe de trunchiu. f » 91 De dcparte-i trandafir şi de aproape borş cu ştir. 92 liate feru cît îi cald. 93. Femeia şi cinele să nu crezi. 94- BarbaLu şi calu să nu-1 crezT, 'cind îţi pare că merge mal bine, tocma atunci te trînteşte. 95. Nu ştiu, acum se fac păduchi) ori nu mai încap. 96. Nu-s rari, da-s mari (păduchi). 07. Nu-î frumos cea ce-î frumos, şi-t frumos cea ce-i plăcut. ' ' V Li N-..~ .7 '• " ' 98. Nu-i frbmoasâ. da-i hâ^.oasă. +G Auzite m mai multe localităţi S. Mihăilescu SFIRŞITUL LUMII ' (Credinţă populară) Pînă se va rnintui lumea, mai este o mie opt sute şi. de ani ; atunci din cauza unei secete mari, va fi o foamete îngrozitoare, cind însuşi copilul va ţipa iu pîntecele mamii sale ; mîncarea şi băutura vor lipsi aproape cu totul ; în acel timp de nevoe va apărea Antihîrs umblînd cu ur. car închis, in care va zice câ este p ne, insă inâuntru nu va fi de cît putregaiuri de ari ori ; şi cu alt tar in care va fi un poloboc ud pe din afara şi sec înăuntru, şi va începe să amăgească lumea, y.icîndu-îe .* veniţi la mine, căci eu sunt mai bun ca Dumnezeu, fiind-că el vă pedepseşte cu foame şi cu sete. pe cind eu vă Jau şi pîne şi apa numai să vă supuneţi mic. Lumea va alerga cu mulţimea ia c numai sa capete pine şi apă; atunci el ii va trimete să-şieie singur], şi vor vedea ca au fost amăgiţi, găsind putregaîu ' 4. I / V .Hfi Al Vi*. - ;i • h A aA r Ini Xi 1 222 ŞEZĂTOAREA în loc de pîne, şi apă din poloboc nu va curge, şi aşa Antihîrs va cutreera pâmîntul, înşelînd popoarele, pînă va ajunge la Ţarigrad, unde vor eşi înaintea lui sfîntul Enoh, sfîntul Ilie şi sfîntul Mina, cari sînt cu trupurile în cer şi vor căuta să oprească pe Antihîrs zicîndu-i. „Ce umbli ne-curatule cu minciunile tale şi înşeli lumea, du-te din naintea noastră în focul cel nestins, unde îţi este dat ţie să Iocu-eştl şi scapă lumea de amăgirile tale*. La aceste cuvinte Antihîrs se va înfuria, va scoate sabia şi va tăia capetele sfinţilor ; sîngele va curge şi va inunda pămîntul pînă în peptul calului; pâmîntul se va aprinde şi va arde pînă la o adîncime de nouă coţi. Dumnezeu va trimite după aceasta un vînt groznic, care va lua coada boului şi o va îndoi pe spate, aşa va fi de mare şi va spulbera cenuşa pa-mîntulul şi o va duce în fundul mărilor, şi mările se vor nărui; în urmă va da o ploae grozavă, care va spala pămîntul şi unde creşte urzica, va 1 creşte portocalul, şi în locul bozului, va creşte chiparosul. După aceasta să va scula Rusul din ţara Rusească, va merge şi va cuprinde Ţari-gradul şi atunci va fi o adeverată turmă şi un păstor. Ferienî iTotova) G, PopeSCU După nuntă In sara zilei de cununie, se face masa cea mare ; cînd se închină paharele, vornicul zice: Să trăiţi jupîne mire la mulţi ani cu fericire, să-ţi dăruească Dumnezeu coronă Crăească şi ştimă împărătească ; să-ţi dăruiască milostivul Dunmezeti putera lui Samson şi mintea lui Solomon, cu fii şi fete să te îmulţeştl şi în bucuria lui Avram prorocul ŞEZĂTOAREA 223 cînd a luat toeag de 12 ani uscat în mînă ş’o înverzit neavînd rădăcină. Acea bucurie să aveţi şi D-vostră jupine Mire, să curgă in casa D-v. griu şi untu-de-lemn mul tu cu multu cum curge Prutu şi Prutu da în dunărea şi Dunărea în Marea şi siărsit nu mal are Aşa şi din casa D-vostră să nu se mai sfîrşească. In sunetul cobzei şi vioreî, în ciocănitul paharilor şi urarea nuntaşilor, trece această noapte a nunţii ; pe feţele tuturor stă zugrăvită bucuria şi dacă mirele ş’a luat mireasă după inima sa, acum el de sigur este mult mai fericit de cît toţi împărăţii păminiuluî. Paţt'jiuî (Sur -aval M. Busuioc BIBLIOGRAFIE Luzar Şaincauv. Istoria filologiei române, studii critice, u o prelaţâ de B. P. Ilasdiu. (Bucureşti, Socec, 1892. S lei), XVI şi 455 p. în 16.0 Cu o competinţă recunoscută deja^D. Şăineanu ni în-l..uşează toata starea filologiei noastre. După ce ni arată cun sint părerile linguiştilor din occident despre origina ji natura limbei şi a naţiune! romîne, limba pe care unii 1 cunfundau cu cea chineză, şi după ce ni vorbeşte de i»digluţiî romîni, ni arată cum se învăţa gramatica în epo-n fanarioţilor 1711—1^12). D. Şâineanu dă dovezi penii 11 a spulbera afirmaţiunile celor după ideea cărora, epoca «iiiilirioţilor reprezintă o mare mişcare intelectuală in ţările mmitieşti. Cu multă dreptate întreabă d. Ş. : »unde este o-jmiu literară sau ştiinţifică, filologică sau istorică prin cari vor fi ilustrat celebrităţile erudite ale grecilor, s omită-(de lor ştiinţificei* Şi acea operă, nu are existenţă. - Mai ŞEZĂTOAREA 224 departe, scoate :n relief pe cei doî gramatici munteni : Ienăcliiţă Vacărescu şi Iordachi Golescu: ni vorbeşte despre şcoala etimologică ardeleană sau curentul latinist despre tendinţa italienistă (Rădulcscu) şi şcoala fonetică buco-Yineanu (Pumnul). După ce Tace o privire critică asupra lexicografici rom:ne, jj după u;i irumc£. studiu despre elementele romine in Jimbele străine, tratează despre starea actuală a filologiei rom ne, capitol de mare însemnătate in care se arată adir : cunoscător. Partea care ne interesează pe noi in special, Folklbrul, o tratează d. Ş. cu tot interesul caie-J merită. Ai trebui să cităm toate cele 46 pagini concise, în care apreciază cn mult destoinicie tot, dar tot ce s’a scris pină acuma in domeniul cel vast al folkloruluî la noi in ţară, pentru a da o idee despre aceas- tă conşt incioasă lucrare. Cai tea e scrisă intr’un stil limpede şi atrăgător şi poate f\ cetită, cu uşurinţă şi cu mult lolos, de ori ce om cult, fără de a ii specialist în filologie. A. G. Periodice şi jurnale Gazeta Săteanului (R. Sarat), an. IX, No. 11 şi 12 (Iuliu 1892) publica 6 cîntece populare din Moldova şi o poveste : »ulciorul nu merge de multe ori la apă că să întoarce odată fără toartă, > de Elena D. O. Sevastos; No. 13 şi 14 (August) : 3 cîntece şi o poveste : >Tălhar pe tâlhar nu-1 fura,» de aceeaş; No. 15 şi 16 (Septembre): 4 cîntece de aceeaş. t Lumină pentru toŞ, (Bucureşti), An. Vil, No. 10, D. Băi şei de Ia Ştefăneşh publică o baladă» Voinicul şi Corbii.- iar d. P. Duifu. publică : »nemulţumitoruluî i să Ia darul; poveste populară* E o versificare uşoară, fără nici o importanţa pentru folklor Revue des tradifiones populaircs. t. I //, A7a. 8-9 (August Septembre .1892) publică : Dtvinettcs ptpuluires rou-maines par Arthur Gorovei O colecţie de cimilituri romî-neştj, traduse in franţuzeşte).