Revistă pentru literatura şi tradiţiim I populare dikgctok : ARTUR GOROVEI Menihri fu u datori: ţţ. $Ta,Mli U, invâţ&tnr. Orne&a-Hmşti'iit; T jDCLfliilciCU. înv. Knronşx; 3fi^. IţUpC^CU, î»»v Hrmjtaul. AddI 1. 1 Iulie 1892 Ho. 5 0 ochire asupra anecdotelor popnlare romine — Schiţă bibliografică — Anecdota este sarea literaturei populare; ea descreţeşte frunţile şi provoacă cînd un zimbet, cînd un vesel ris. A-tît prin forma cît şi prin cuprinsul el picant, atrage luarea aminte a auditorului, se conservă mal lesne in memorie şi se împărtăşeşte cu plăcere la alţii. Astfel aiucdota este populară în adevăratul sens al cuvîntului ; fie-care o cunoaşte şi o are pe buze, orăşanul ca şi săteanul. Sînt, se înţelege, anecdote, ce cu predilecţie se spun la ţară, altele cari par a fi exclusiv orăşeneşti; sint şi anecdote, cari au pre-ferenţa sexului, a vîrstei, etc; dar in acest punct, ca şi in celelalte, anecdota are soarta intregil literaturi populare: înecare îşi apropie ce-i încălzeşte inima şi spiritul, tot ce intră în gusturile şi vederile sale. Numai astfel literatura populară poate avea şi o valoare psihologică, dar ea nu poate fumisa un material de studiu decît celor preparaţi, prin cunoştinţl şi critică, şi dotaţi cu un dar natural de pătrundere şi alegere. Anecdotele fiind, ca şi proverbele, pe buzele tuturor, culegerea lor devine mai uşoară şi ea s’a şi făcut la noi pe o «cară mal întinsă, graţie atracţiunii ce prezintă pentru cetitori. Mal nu e ziar, care să nu ne fi dat, la diverse ocaziuni, 130 ŞEZĂTOAREA anecdote populare maî mult sau mal puţin bine redijate ; dar acestea, mai am putea zice, câ nu există pentru folk-lorist. In adevăr, cine e în stare a răsfoi sutele de volume in folio pentru a da de cîteva anecdote ? Un mare merit ar avea dar acela, caris’ar osteni de-a întrupa toate anecdotele, cînticele, etc., ce se află resfirate în calendarele, revistele şi ziarele noastre. O asemene lucrare, ca să fie cu adevărat de valoare, trebue să fie cit maî complectă. ColecţiunT maî mari nu avem decît 6—8 şi anume cea inedită (ca ms. la Academia romînfu a lui Golescu, din care regretatul P. Ispirescu ne-a dat specimene în ale sale »Basme* Snoave şi Glume*. (Craiova 1884), cum şi neuitatul Lambrior în »Convorbiri literare* (a. VIII); apoi vine însemnata colecţie a lui Anton Panny publicată sub titluri-rile de: »Cînieee populare* (Buc. 1833.), >£abule şi istorioare* Buc. 1841), »Povestea vorbii* (Buc. 1852-54), care cuprinde 100 de anecdote şi povestiri l); apoi alte multe în >Calendarul*, ce l-a scos un şir de ani. Anton Pann, ca om al poporului, a redat acestea aşa cum circulă în popor, insă nu în proză, cum se spun, ci în versuri adesea bine făurite, cu o limbă plăcuta, nepretenţioasă şi naivă. A doua colecţie mare e a neuitatului P. Ispirescu, sub titlul de >Snoave« 2 broş. (Buc. 1873 şi 1874, ed. II. 1879), scrise în acel stil simplu şi atractiv, care era darul acestui merituos şi cinstit culegător. De acelaş ^Pilde şi Ghicitori* (Buc. 1880) şi Ppyeştl-morale* (Buc. 1886), la care se adaugă colecţia Craioveanâ citată mai înainte. —O altă colecţie ceva mal veche e : *Cornicea satelor* (ed. princeps Buc. 187.0) scrisă de sigur de un om eşit din popor şi care are tot parfumul unei flori de cîmp. Colecţia lui far eu, »RomânuI glumeţ* (Buc. 1857! e de o valoare îndoioasă. »Palavre şi anecdote* de E. Baican (Buc. 1882), un amestec de bun şi rău; invenţii personale, cu alte adevărat populare; glume nesărate, cu alte pline de un şic şi spirit viu. l] Fjicojx) deosebire intra anecdotă şi povestire ţi limilfim jerj-ul do auecdnlt Ia acel di glumi {SthwanA]; /wo/w-coo identificăm cu uutrtid (iiiftfivă cu incidente]. ŞEZĂTOAREA 131 »0 sută şi una de mici isterii şi anecdote amuzante, cele maî multe culese din gura ţăranului nostru romîn» de Tk. U'arlik [Buc. 1883) în genere rău povestite, dar cele mal multe adevărat populare; acolo unde a recurs la izvoare străine nu trebue o iscusinţă deosebită, spre a le ghici. —- /. C. Fiauteseu în volumul seu: cBasme, poesiî, păcălituri şi ghicitori» (Buc. 1867) ne dâ cîteva anecdote picante. Acesta este totul ce avem ca colecţii papulare^ căci anecdotele cu conţi şi generali nu ne interesează aci. Mal e o colecţie, ce ne-ar putea seduce prin titlul el, » Anecdote populare» de G. A. Mavrus (Buc. 1883), dar ea n’are popular decît titlul, cum în deobşte nare din anecdotă decît cuvîntul. Colecţia cea maî recentă este a d-luî TJi. D. Speranţă 1], cu care ne vom ocupa mal deaproape. Ea conţine 75 de a-nectode povestite în versuri, mal toate cunoscute lumei cetitoare din > Contemporanul < din Iaşi (anii I-V) şi din Revista nouă» din Bucureşti [anii I şi II). Ca formă, aceste anectode par superioare tuturor celorlalte publicate pană acum, favorizate fiind de un vers elegant, presărate cu observaţii fine şi mai ales pline cu spirit, cu haz ; apoi maî toate anecdotele sînt bine alese, au subiecte atrăgătoare, picante, vioae şi cu şic ; limba e cu totul potrivită genului popular, şi mânuită cu eleganţă. Versul în genere curgător, simplu şi fără nici o afecţie. Cu toate aceste calităţi, anecdotele publicate de d. Speranţă nu sînt in realitate superioare celor publicate de Anton Pann, chiar din punctul de vedere estetic, singurul sub care le-am privit pănă acum. D. Speranţă a neglijat principala condiţie de viaţă a anecdotei : scurtimea. In loc de a-şl concentra, pe cît posibil, povestirea; de a ţinti să ajungă cît maî repede la punctul culminant, ca să se guste mai bine humorul, gluma, înţepătura finală, o trăgănează la nesfirşite, să opreşte, reflectează, revine şi mai mai uităm, că avem a face cu anecdote. Adesea, bucăţi ce nu sunt povestiri, ci anecdote | Auecdote populat®- liucureţti ^18881.12°) 4 -{- 300 2 l*‘ 132 ŞEZĂTOAREA proprifc. zise, ce s'ar putea de-a minune spune în 5—6 versuri, ni le instrunâ în 30, 40, 50 şi chiar 100 şi peste sută de versuri. Astfeliu : Racii boerulul (p. 32-5), Ţiganul la peşte (p. 36-40], Rusul la drum (76-79], care e lipsită şi de ori-ce sare, Căprarul şi Jidanul (82-3), Vulpea Jidanului (90-6], Ţiganul şi cloşca [p. 102-107). Ţiganul împărat (p. 167171), Peţitorii (174-181), Ţiganul la vînat (p. 192-200) şi multe alte. In puţinele anecdote, in care reuşeşte a~şi stăpîni por--nirea spre trăgăniri, ne-a dat bucăţi de însemnată valoare literară. Astfeliu e Beţivul (p. 172-3) şi Pocăinţa beţivului (48-49), Ţiganul cinstit (p. 97-9', Puşca jidanului (p. 141-3), L-al făcut de rîs săracul (86-8g , Boala de căldărar (158-1671, Ţiganul şi ursoaica (126-7), Caii ţiganului (149-5/3), Serbătoarea Ţiganului (151-2.1 şi incâ cîteva, puţine. Anton Pann lucra într’un timp cînd rar să fi dat de un poet liric cu un vers curgător; limba par’că avea, pe atunci, 0-pinteli; nici mirare dar, că versul său şchiopoată de multe ori; dar totuşi el se ceteşte şi acum destul de bine; in stadiul de atunce a limbeî, cred, că cetitorul se desfăta, în mod deplin, cu anecdotele sale versificate. Pann n’are aluzii şi observaţii proprie, fine, dar în schimb o doză mare de bun simţ, care îl opreşte de a călca peste condiţia estetico-psi-hologică a anecdotei şi a povestire!. Din punctul de vedere folkloristic nici vorbă, că anecdotele din colecţiile lui Anton Pann sînt mal preţioase, căci sînt mal pure, mai sincer redate. Mărturisirile d-lui Speranţă sunt formale. D-sa ne zice, în scurta-1 prefaţă că: „I_i anecdotele mele noma! fondul este popular, iar amănuntele. în coa mai mare parte, sînt puse d*i mine. care am încercat să inutez poporul- Deci si se ştie. că de se vor găsi nepotriviri, nu poporul este vinovat, ci eu. Foarte modest, foarte categoric, cu toate acestea fie-ne ertat a pune la îndoială declaraţia d-Iui Speranţă. Pe cît cunoaştem noi o bună parte din anecdotele sale, în variante tipărite şi orale romîne şi străine, ele nu prea au ama- ŞEZĂTOAREA 133 nunte inventate de d-sa. Dacă d-sa înţelege prin amănunte dechisul, înfloririle, prelungirile prin versuri tară folos, ce repetă şi iar repeta irleia, atunci negreşit are dreptate. Mai sînt ale sale: monologurile sau repovestirile celor păţiţi. Aci e partea cea tare a d-lui Speranţă. Adesea ori mono-Ingurit1: sale dau bucăţilor populare un farmec deosebit şi ne fac a-î erta celelalte păcate. Variantele, atît cele interne cîf şi cele externe, ne pot servi ca călăuză, pentru a stabili dacă avem a face cu un material autentic, cu subiecte şi incidente luate din gura poporului. Anecdotele d-lul Speranţă, în cea maî mare parte, au variante cunoscute şi aceste ne adeveresc autenticitatea lor. Foarte puţine sînt, ca subiect, invenţia proprie a d-luî Speranţă ; dar şi in acest caz au un motiv popular, cum în proverbul «Jidanul călare» şi alte cîteva. Din punctul de vedere folkloristic e desigur de preferit ca şi anecdotele să ni se redee întocmai cum se zic; nu putem insă condamna in mod absolut, nici pe acei, cari se cearcă a le repovesti in versuri; totul e să nu se atingă de fond, să respecte incidentele, să nu scadă, şi să nu adauge de la sine nici o gindire, nici o vedere a lor proprie, chiar cînd n'au cules materialul de la un om al poporului, de la un frumos povestitor, înzestrat din natură cu talent şi o puternică memorie, ci de la ori-care altul. Cind nu cunoaştem decît o variantă, acea una trebue s’o reproducem în mod fidel, fie în proză, fie în versuri; cînd cunoaştem mai multe variante, putem alege cea mal complectă, cea mai Irumoasă, dar nu ne e permis a da o combinaţie din mai multe, ci datoria noastră, din consideraţii ştiinţifice, e de a da una drept tip şi a indica celelalalte in notă. In acest mod na vom gena pe cetitorul, ce se indeîet-nîceşte cu anecdota pentru distracţie, şi vom servi şi ştiinţa prin un material autentic şi bogat. La noi, unde literatura e foarte săracă, şi nu avem decît prea puţini scriitori capabili in invenţiunl proprii, literatura populară mai are de împlinit un rol estetic şi mai am putea zice, că are de a suporta toată greutatea ; este aproape singura lectură ce ne satisface. La noi putem dar cu atît mai uşor erta licenţa unei stilizări a literaturei orale pro- 134 ŞEZĂTOAREA zaice dar numai atît; căci, în definitiv, valoarea acestei literaturi constă mal mult în interesul ei ştiinţific, în valoarea ei ca material pentru studii. D. Speranţa are darul incontestabil de a ne reda în versuri elegante anecdotele, ce circulă în popor ; am dori să urmeze a ne îmbogăţi colecţia cît de mult, dar fără a să încerca să inii teze poporul în bucăţile cu subiecte populare, ci să ni-1 fotografieze. Succesul cel mare ce l-au obţinut în public «Anecdotele» d-lul Speranţă a fost un îndemn pentru mulţi de a se cerca şi ei să versifice anecdote populare, fără ca vreunul să fi reuşit, măcar pe departe, de a ajunge pe d. Speranţă sau pe Anton Pann. Nu putem decit condamna în mod energic stîlcirea producţiilor populare fără nici un scop şi a po-văţui pe tinerii diletanţi de versuri ca sâ-şî cerce norocul în alte direcţii. * Din punctul de vedere literar şi folkloristic vor aduce, cu toţii, servicii mai mari dacă se vor nevoi a reda anecdotele întocmai cum le-au auzit, fără vre-o cioplire sau poliere. Bucureşti 1889 M. Schwarzfeld NOTA. AcuAKtâ rei-pnziunc, scrisă, cum se vede, Hpja fie palm an] «di crezul l-A e bine a n pulilit-a fwră uit-» o modificare. de ni a apărut acum uu uou volum tue ne vom ocupado el în, un viitSpaţe late'ngîrjovate, «buze moi dăbalazate ; »puiu de urs tăpălăgos, »ia-l de cap şi-l pune jos, »dâ-î bote de răfiieală *şi dă-i palmi de cheltueală; »mi-l scoate pe prisp'afară »să mi-1 bată vânt de vară. c (Au7.it de lx Gh Ci zan din Nea-jrra-Şarnlni tiucexvÂp " S. Mihăilescu BARBU PLUGARUL 111 Frunzuliţă foi de nuc vine Barbul de la plug cu doisprece boi la jug, cu cămeşa neagră plumb, cu basmaua nespălată, cu chica nepieptânată ; cu ismene de fuior bătute pe la picior. Muma-sa cum îl vedea, înainte u ieşea şi aşa îl întreba : —Barbule, Bărbuţule au de plug ml-aî odorît. ori, merindea ai sfârşit de in sat al coborât ? —Ba de plug n'am odorît, nici merindea am sfirsit ; ci-asară cam însărat m-am întilnit c’un băiat, mi-a spus că e nuntă'n sat. Mumă-sa dacâ-auzea frumuşel mi-1 primenea : cu cămeaşă de bumbac cu gulerul porumbac, 144 ŞEZĂTOAREA cu ismene de fuior hătute pe la picior. Mi-1 gătea, mi-1 premenea şi la nuntă îl pornea. La nuntă cum ajungea şi fetele mi-1 ocheau, bine mi se’nveseleau ; iar băeţiî se’ntristau. Toţi de el s’apropiau şi ast-fel mi-1 întrebau : . —Barbule Bărbuţule ! ce cauţi in sat la noi, orî nu-s fete pe la voi ? —Ba sînt multe şi mărunte şi ne ajunse de minte ; şi sînt multe mărunţel^ să facem schimbul cu ele. —La ceartă atunci s-au luat, şi baiatul lui Baltac, cu bastonul ferecat cum a dat, cum l-a culcat. Muma-sa cum auzea, la Barbu fuga venea şi pe el ast-fel bocea : Pişcălia (Vih-ea) —Ia scoală Barbule’n sus şi alege bete şi le dă la fete, şi cheamă copilele să-sî aleagă bracir’le. Cîntă cucul pe pelin Barbu mi-şl varsă venin. Cîntă cucul sus pe nalbă Barbu mi-şl varsă otravă. Cîntă cucul sus pe moară Barbu mi-şl trage să moară. Cîntă cucul sus pe cruce pe Barbu la groapă-1 duce. Cîntă cucul pe şindilă pe Barbu trage ţârînâ. De jelit cine-1 jelea : mumă-sa şi soru-sa, mal cu foc ibomnica. »Barbule Barbutele, »sămăna-ţ-aşl numele »prin toate grădinile »ca să crească florile, »să le poarte fetele, »fetele, nevestele. Gh. Popescu Vrăji de ursită Pentru a-şî cunoaşte »ursita,« tetele, şi mai rar flăcăii, fac o mulţime de vrăji. Iată unele din ele : I. IN AJUNUL SFÎNTULUI VASILE I. Pentru a şti cînd să va mărita, fata să duce, în puterea nopţii, la coteaţa porcilor şi începe a striga : «Ho ! anul ista ; ho ! la anu ; ho ! la celalt an.» Dacă porcii grohăesc la întâiul ho% fata să va mărita în cursul anului; ŞEZĂTOAREA 145 dacă grohâesc la al doilea ho. să va mărita anul viitor, şi aşa maî departe. 2. Să duce fata în ocolul vitelor ş» găsind vr-un bou culcat, ii loveşte cu piciorul zicînd ; «anul ista, la anul celelalt ...» La a cîtea lovitură să va scula boul, atîţî ani vor trece pănă să va mărita. 3. Să duce fata în ocolul oilor şi râpezindu-se pe necăutate în mijlocul turmei, prinde o oae. De va fi berbece, sa va mărita numai de cît. 4. Să iau doi perl de porc tot una de lungi şi să pun pe vatră după ce s-a stins focul. Dacă perii să înlâtureazâ unul de altul, fata nu să vă mărită ; iar dacă să apropie şi să împleticesc, musai va face nuntă. 5. Pentru a şti care din ele să va mărita mal întâlu, fetele închid un cucoş in camară sau aiurea şi nu-I dau ni-mică de mîncare toată ziua. Sara, cînd să adună toate la un loc, pun în dreptul fiecăreia rite o grâmăgioarâ de grăunţă de opotrivă de mari şi dau drumu cucoşulul în odae. Cucoşul să repede la una din grămăgioare, şi aceia fată să va mărita mal întâi din a căreia grâmăgioarâ va mînca întâi cucoşul. 6. Pentru a şti în cotro are să să mărite, fata merge calare pe melesteu, să sue pe poartă şi zice : »U î partea mea ! unde eşti ?». In cotro vor latra cînii, de acolo să aşteaptă. 7. Ca să ştie cum îl va fi soţul, fata să desbracă numai în cămeşă, să despleteşte, îşi leagă ochii, Iese în ogradă şi pe dibuite începe să numere parii de la gard. La al zecelea par sa opreşte şi după ce-l însamnă, legîndu-1 cu o şuviţă de păr din capu-î, să întoarce în casă. A doua zi caută parul însâmnat şi de va fi drept şi sănătos, va avea parte de un barbat tînâr, voinic şi frumos; iar de va fi strîmb şi cioturos, nici bărbatul nu-î va fi mal de samă. In alte locuri fata lesă afară nedesbrăcată şi parul face alte prevestiri. Aşa dacă parul va fi cioturos, nodoros şi cojos, soţul va fi bogat; de va fi neted şi fără cioturi, el va fi calic. Pe aiurea fetele să leagă una pe alta la ochi şi cea care 10 146 ŞEZĂTOAREA nu-î legată duce pe cealaltă la un gard de numără nouă pari de-a-rîndu, iar la cel de al noulea leagă un fir de busuioc cu ceva roşu. A doua zi să duce de-şf vede parul. Dacă-I drept şi cu coajă, are s'o iee unu frumos şi bogat; de-i strîmb şi fără coajă o va lua unu urît, şchiop şi sărac. 8. Pentru a şti pe cine anume va lua, fata ia faină cit încape în trei degete de trei ori, Ia sare de trei ori cu trei degete ; aduce de la fîntînă trei guri de apă, fără să vorbească cu nimeni, şi face o turtă. Mînîncă jumătate din ea, iar cealaltă jumătate o pune sub perină ; descinge briul, bate nouă mătănî, şi-l pune sub perină. Noaptea visază că partea îi aduce apă. In alte părţi fata cară apă cu gura de la fîntinâ şi face turtă din sare cît încape în o coajă de nucă şi din făină cît încape în două coji de nucă. g. Să iau două luminări de ceară cari s-ati ars numai la înviere, să aprind şi să pun înaintea oglinzii. La miezul nopţii fata să uită ţintă şi îndelung în oglindă, pănă ce vede aidoma pe acel care o va lua. In alte părţi să pune o luminare între două oglinzi 10. Fata merge la fîntînă cu luminarea de la Paşti ; pleacă în fîntînă capul, să acopere cu o prostire, aprinde luminarea şi, dacă are să să mărite în acel an, îşi vede partea. 11. Pentru a şti ce o aşteaptă, fata pune de cu sară un pahar cu apă sub icoane. Dacă dimineaţă va fi prinsă promoroacă pe pahar, va avea noroc în căsnicie. II. IN AJUNUL BOBOTEZEI 12. Fetele şi flăcăii Iau busuioc de Ia popă şi să culcă cu el la cap, şi cu cine să visază că mînîncă, pe acela îl va lua. 13. Fetele pun busuioc în gard şi a căreia va fi dimineaţa cu brumă, aceea va lua barbat bogat, iar dacă nu va fi cu brumă, va lua sarac. 14. Fata pune busuioc pe ghizdelele fintîneî şi să gîn-deşte la flăcăul cu care ar dori să se mărite. Dacă busuiocul va fi dimineaţă cu brumă, îl va lua. ŞEZĂTOAREA 147 III. IN ZIUA DE SÎNZÎENE 15. In ziua de Sînzîene (Sf. IoannoO) să faci o coroană de sînzîene (flori) şi să mergi cu ea în ocolul vitelor, înainte de a răsări soarele. De să va lega de coroană o vită tînâ-râ şi frumoasă, frumos îţi va fi ursitul ; da de să va lega una bătrinâ, bătrîn va fi. !) Artur Gorovei ZAMFIR ACHI*) Trieram la gria. Lâsînd caii în sama tovarăşilor mei, mâ luasăm să mă duc a casă să-mi văd nevasta, care era nebună, sarmana ! Multe nopţi n'am dormit din pricina eî! Ce n’am făcut s’o scap ! Cîte babe nu l-o descîntat şi cîţl popi nu î-o cetit ca să Iasă necuratu din ea, dar pace ! O murit nebună, cu necuratu într’însa. Girezile de griu, orz şi ovăs ale boeruluî eraQ în faţa bisericei. Ca să merg acasă, trebuea să trec pe sub gardul ţinterimuluî, un zaplaz de scînduri nalt şi tare şi pe lingă casa lui Logofătu Ghior-ghe ; în fundul livezei boereştî, în partea standoaleW, era şi bujdeauca mea. Cum mergeam gînditor pe sub zaplazu ţinterimuluî, îmi ieşi înainte un motan mare şi roşcat, ce samana avidoma cu unul ce-1 avusem eu înainte de la nînaşu, logofătu Ghiorghe şi care fugise de vr’o jumătate de an, nu ştiu unde. Cu socotinţa câ-I motanul meu, şi chefos câ-1 găsesc, căci era vînator bun, îl prind şi-l incep a-1 netezi şi a-1 dez-merda ; Zamfiraachi, Zamfiiraachi ! îî ziceam eu, căci aşa-1 chema pe cel care-I pierdusem. Zamfirachi, ori de cîte ori îl netezam, mîrîla şi miona încetişor în tocmai cum îl dezmerdam eu. Trecusem cararea de pe lingă casa logofătului şi mâ al) Comunicată >la H LiO|»c^c-u- 2) l&lârlviren aceasta mii auzii-o de la Gh Uîrsau din «atu Spitâroşfi, care o trăit vr-n fi ani la taift meu, aiurind orb li] fuseso iu tinoreţo uu ban lucrător ce slujise la proprietarul moşiei mulţi ani. Era priceput la trierat ţi la Iu«-m pi-(nrntuInT. El credea că Zamfirachi, despre care ue povestea, nu era altul de cît dracu. 148 ŞEZĂTOAREA propiam de casa mea. Cu cît eram mal aproape de casă. Zamfirachi miona şi miorlăia maî tare. Netezîndu-1, ieşeau acum scîntel din el, şi se făcuse atît de greu în cît nu-1 mai puteam ţinea în braţe. Cu gîndul la maica precistă, îl apucaiu de picioarele de dinapoi, şi cînd l-am izbit de gardu livezei boereştî, praf şi pulbere s-o făcut, şi pînă după casa Logofătului tot scîntei o fost. Mă apucase o frică aşa de mare de nici cruce n'am putut face, aşa-mi erau minele de grele. M -am întors repede cu faţa la răsărit şi cu limba mi-am făcut cruce la gură, ş’atunci m-am uşurat de greutatea ce mă apucase. Pe Zamfirachi de atunci nu l-am mai văzut, dar nici nevasta nu mi-o trăit multă vreme. Ş-aşa, dragii mei, în viaţa mea, am purtat şi pe dracu în braţe. M. Lupescu COLINDĂ LA CRĂCIUN Sculaţi, sculaţi boeri mari, să să scoală slugile, s'aprindă fînarele să măture curţile prin toate ungheţile, s'aştearna divanurile ; la noapte, la cîntâtori, vor veni colindători ; nu vor veni nici cu’n rău, ci v’aduc pe Dumnezău. Dumnezău îi mititel mititel şi ’nfăşeţel, cu fâsuţa de matasă c’o viţa de aur trasă, cu scutec de duşenie din ceriu pînă în pămînt ; în cap are o scufie, şi scufia-i de scumpie ; şi de desupt de scumpie este-o piatră despicată de să vede lumea toată şi Cordunul jumătate Ţâligramu-a treia parte. De desupt de Ţăligram este-un pat mare, rotat ; da pe pat cine-i culcat ? Ia boerul curţilor, curţi înnalte, ferecate cu lanţuri de fier legate ; de la uşă pan’ la pat tot o viţă de bumbac ; de la uşă păn’ la masă tot o viţă de matasă, După masă cine şede ? Ia Crăciunul cel bâtrîn; el tot bea şi veseleşte, din pahar nu mai găteşte; şi’n fundul paharului scrisă-i floarea raiului. Măicuţa cu fiîu ’n braţâ ; ŞEZĂTOAREA 149 şi fiul a prins a plinge măicuţa din gură-iî zice : «Taci, fiiuţule, nu plînge > că ţie ţ-oiu dărui : Crncen Hrpţtei»! Sucenvn) «scaunul judeţului, ,* ciubărul botezului, -cheiţele ralului, 1 luminiţa soarelui» N. VASIL1U Sfatuire între doi mocani -—Da no bunul întîlniş. — N’adaus mulţamim. —Tu nu eşti Stan Stăniş din Aluniş ? —Drept în ţoancă ma lovişi. Dar tu nu eşti Ion Ionad din Alunad ? —Ţot la loc că m'aduseşl. O ! tu, Stan Stăniş din Aluniş, nu cumva al vr o zdreanţă de fată, de măritat ? —Ba am o zdreanţă de fată nemăritată ; dar tu nu aî un ţingău de flăcău de însurat ? —Ba am şi eu un ţingău de flăcău neînsurat; ce-i dai tu Ictul tale de zestre ? Noa, zău, că-I dau : nouă miel, nmift purcel, nouă bcrecl, noufl trăgători, I) nouă opmtitori, nouă ’npingătorl nouă zbong în gaură. *) —Hîncâ, hincă ce-I mal dai? —Să ştiu c‘o posnă 2] şi nu-T mai dau nimic —Dar tu, Ion Ionad din Alunad, ţmgâuluî tăti de flăcău ce îl dai zestre ? —O pereche de iţari . A ^ A stnnşi pe vina cu p .... bătuţi în lină. — Hîncâ, hincă ce-1 mal dai? —O pereche de ochind lungi în dungi şi ’nguste’n vîrf, ca sania croite, de loc netăbăcite. — Hîncâ, hincă ce-î mai dai? —O căciulă surlă din şepte hirşil croită cu p .... ţesută : cînd o bate vîntul o trăsneşte sfîntul. Hîncâ, hîncă ce-î mai dai? —Să ştiu că-1 posnă I) Slujii H) 'I ră*uajt« 150 ŞEZĂTOAREA şi nu-i mal dati nimic. să bem să ne adunăm —E, hai acum să ne rudim pe cochil a) să’npreunâm. Curnii a jllfo*) pr PopeSCU Cintece in graiul moldovenesc Kiatrî, k*atrî. kiatrî sacî lasî pi voinici sî trlacî, si trlaci la ciobănii sî scapi di cătâniî. Câtănila cu-i daţi? Kopkilulul fân tatî 1 Mă duc, maicî, lă catani ’ şî ti lăs spălîndu-nî haini ; şi li spalî’n lăcrănioare, şî li uscî ’n gindureli sî triacî doru prin Teii. Măiculiţî sî mă caţ undi-a ţi steagu plecat c’acolo sînt Teu culcat. Plîngi-mî maicî cu nilî, pî’ nu ţ-oT cosî’n grădini şî ţ-oi mulgi ol la stînî, coasa’n cui s-a rugini galeata s-a risîkî, voinicu nTa mai vini. PIîngi-mî, maicî, cu dor, cî şî leO îţ sînt ficior, ţ-am păscut boi’n ogor. PIîngi-mî, maicî, cu drag cî mă iac nemţîl şirag. Cinî-o stîmit câtăniia minca-i-ar carnea pustila şî kopkiii sărăciia, şî cloarîli cîolanili Piatra, piatră, piatră sacă lasă pe voinici să treacă, să treacă la ciobănie să scape de cătănie. Cătănia cui e dată ? Copilului fără tata! Mă duc, maică, Ia catane şi te las spâlîndu-mi haine, şi le spală’n lăcrămioare şi le usca ’n gîndurele să treacă dorul prin ele. Măîculiţă să mă câţi unde-a fi steagul plecat c’acolo sînt eu culcat. Plînge-mă, maică, cu milă, pan' nu ţ-oiu cosi’n grădină şi ţ-oiG mulge oi Ia stînă, coasa'n cuiu s’a rugini găleata s’a rîsîpi voinicul n'a mal veni. Plînge-mă, maică, cu dor, că şi eu îţi sînt fecior ţ-am păscut boi’n ogor. Plînge-mă, maică, cu drag că mă fac nemţii şirag. Cine-a stîrnit cătănia mînca-î-ar carnea pustia şi copii sărăcia, şi cioarele ciolanele 3) C-.jţ>il ŞEZĂTOAREA ii1 pi tăti ogoarîli. pe toate ogoarele. (Auzit iu «*tu1 IK'Hlit*. jad. Suceam iu !$^2 ] ARTUR GOROVE1 NOTA. Sunetul însărcinat prin litera 9 este particular moldovenilor şi după cît ştiti necunoscut saii, cel mult, ca o rară excepţie, peste Milcov. Acest sunet, li să pare a fi un fel de j, de aceea zic eî că moldovenii rostesc (cine), Fo/tzşe/ii (Folticeni), după cum şi în auzul moldovenilor j al muntenilor pare a fi un ci : cioldan (şoldan). A. G. Mama Pădure! Despre Mama Pădure!, poporul povesteşte următoarele : Mama Pădurel să sălăşlueşte în crierii codrilor, unde desimea este mai întemeiată. Ea să arată în maî multe chipuri : ca babă, ca călugărită cu părul despletit, legănîndu-se pe picioare şi rinpnd veşnic. Să povesteşte de bătrîni, că un puşcaş rătăci umblînd prin pădure, ast-felio că fu silit a să ghemui peste noapte sub un stejar bâtrîn unde şi adormi. Prin somn, numai ce aude că-1 strigă cineva pe nume. Sa trezeşte şi uitîndu-să în toate părţile, nu vede nimică. Culcîndu-să, aude din nou strigindu-1; sâ uită mai cu luare aminte şi vede sus o babă, sluţenie mare, Icgănîndu-să pe picioare mei eu, rîngîndu-se la el, si che-mindu-l 1a dînsa. Aceea era Mama Pădurel. Puşcaşul cercii a pune mîna pe puşca încărcată, dar nu putu căci frica-I ingreulese mina şi degetele îl erau ţapene; îi veni în gînd iiA vîre mîna în sîn pentru a scoate crucea ce purta la jik-pt, pe care cu multă greutate, scoţînd’o o puse deasu-I>r 11 pieptului. Mama Pădure! văzînd crucea, într’o clipă să :.rh»mbA. nu maî rîdea, ci începu a plînge cu hohot, şter-gflndu-şl lacrimile cu părul despletit. Puşcaşul întrebind-o dc ce plinge, ea răspunse: »Dacă tu nu scoteai crucea, a-veal b'o duci cu mine într'o veselie pînă la sfîrşitul lumei; dar fiind-cA ai scos crucea, zile bune nu vel mai avea I< 152 ŞEZĂTOAREA Şi spun, în adevăr, bâtrinil, că acel om zile bune n'a mai avut în' toată a lui viaţă. Paţcauî făurea?*] M BUSUIOC Superstiţii 122. In locuî unde a murit cine-va, în trei nopţi să pune o strachină cu apă, pentru a bea sufletul mortului care vine acolo, pîn la trei zile după îngropare. 123 Luminările de cununie ce să aprind o dată, să în-tîmpla ca una să se treacă mal tare: însamnă că acel soţ, a căruia luminare s’a trecut mai răpede, va muri înaintea celuilalt. 124. Osul de Ia pieptul găineî (edeşul tras de doi, Ia care rămine hirleţul în mînă, are să-I îngroape pe ceialt. 125. Cînd taie porcu la crăciun, după grosimea splinei prevesteşte greutatea Iernel. Cînd peste tot e tot una de groasă, va fi iarna tot una de grea de la început pîn la sfîrşit; dacâ-î la un capăt de nainte sau napoî mai groasă, iama va fi la început sau la sfîrşit grea. De va fi mal înfiată la mijloc, şi iama va fi mal mare la mijloc. 126. Spre sf. Andrei să fac cruci pe la fereşti cu ustu-roiu, să ung coarnele vitelor şi mînîncâ cu toţi usturoîu, de care miros fug strigoii. 127. La lasatu sacului să mînîncă un ou la urmă, ca să pară postu uşor. 118. Cînd cîntă vr’o găină ca cucoşu, moare cine-va la casa acea. 129. Cînd vin vrăbii şi ciocănesc la ferastă, arată vremea grea. 130. Cînd iei ciaunul de pe foc şi ard scîntel pe fundu lui. are se ploaie. 131 Cînd răstornl mămăliga pe masă şi să desface,, al a face drum. [32. Cînd scapi jos bucăţica de mămăligă din mînă, vine cine-va flămînd. 133 Daca primăvara vezi mal întâie miel negru, peste va- ŞEZĂTOAREA 153 râ te minîncâ puricii , iar de vezî miel alb, te supără păduchii. 134 Cînd nivideşte pînza, de vine musafiri un barbat, ajunge bătătură, iar de vine femee, n'ajunge. 135 Cînd se găteşte pînza, copiii cari au rast, înflătură in pîntece) se pun cu pintecele pe sulu de dinapoi şi tăind firele zice : «taîu natra să se taie rastu lui X... 138. La finiţu pînzei. dacă vrea să ştie ce are să nasca vre o vită sau femeia de casă , un băiet merge calare pe fuştei pîn la poartă şi dacă vede pe drum barbat sau femee întâi, tot de acela sex va fi noul născut. 137. Dacă ai închide bine puii unei aricioaice, şi sâ’ncui cu lacata, mama lor îmbla pînâ găseşte iarba ferului cu care atingînd lacata, se sfarmă. Aceea o pun hoţii în palmă. cu care descuie lăcăţile numai atingînd. 138. In zi de post, nu se dă cenuşa din soba afara, că dă uliu în găini. 1 39. Lunea nu se mînîncă frupt ; păţeşti ceva, şi pentru vite îî rău de dihănii. 140 Femeia lehuză trei zile după ce începe a ieşi afară, trebuie să ia cociorva în mînâ, pentru diochlu, cieas rău, şi alte râie să nu se lipească de ea. 141 Lehuza dă moaşei sale. o bucată de pînză cît ar face două mînecî !a cămeşă. De acest petec să şterge după ce să spală în urma operaţiei. Dacă nu i-a dat atunci, vine moaşa pe urmă, să spală şi să şterge de cămeşa lehuzel. ca să dea necurăţenia tot pe dinsa, să nu rămîie necurată şi pe cealaltă lume. 142. Să mai dă moaşei un căuş sa Ci strachină plină cu făină şi sare deasupra. Dacă este fată noul născut, să pune peste toate un fuior de cînepă, ca să aibă păr mare. Căuşul sau strachina plină pentru ca copilu să ţie de grabă capu în sus. S. Mîhăilescu 143. In joia paştelul să Ia un bulgăre de tămîe nefără-mat, să aprinde pe rind cît să ceteşte cele 12 evanghelii şi restul e bun de aprins în casă pe cînd tună, ori trăsneşte, şi de afumat copiii speriaţi. (Bolintinu din Vale, Ilfov) 154 ŞEZĂTOAREA 144 Cînd auzi cucul întâi, să-l auzi pe mîncate ca altfel te spurcă şi-ţi pute gura tot anul. 145 Cînd găseşti ac cu urechi îţi face nevasta o fată ; fără urechi, băet. 146 Pentru că deochiul mînîncă maţele deocheatului, de aceea trec prin el (are diarie). 147. A dormi cu palmele lipite şi puse între picioare, e semn de sărăcie, cobe, piază rea. 148 Cînd luna nouă e cu coarnele în jos, va ploua zilele următoare ; de va fi cu spatele ’n jos, nu va ploua. 149. Cînd un popă hirotonisit vine acasă. îi iese preu-teasa înainte cu sapă şi lopată ca să aibă parte de morţi. 150. Cînd îţi mor copiii, pe cel nou născut aruncă-1 în drum şi cine l-o găsi, sâ-1 boteze. 151 Să aruncă gunoiul de gîndaci de mătasâ în drum ca călcîndu-1 oamenii să se facă firele lungi cît drumul. 152. Să leagă o lingură de gîtul mînzilor casă crească iute şi să nu se dioache. 153 Cînd botezi, nu da bete lungi că nu se mai însoară ori mărită finul ori fina. 154. Castraveţi: să nu-î pui în pămînt mercuri ori vineri, că ies amari. 155. E pacat să omori ariciul pentru că el a urzit pă-mîntul sau l-a măsurat. Maia (Ilfov) Culese de M. Timuş PAPARUDELE In timpul vereî, cînd sunt seceţî mari, să întrebuinţează multe mijloace pentru a porni ploaea; intre acestea sînt paparudele. Consistă într’un joc ce se face mai cu samă de ţigani. Pentru acest scop, cîteva fete (mai adesea 3) mai mici de 12 ani, se desbracă pînă 1a piele, se încing împrejur in loc de fuste cu plante verzi (bojî) înşirate pe o aţă, ast-fel ca de la briu pînă la genunchi sînt acoperite ; ear pe cap poarta o coroană tot de verdeţuri. Fetele pleacă sub con- i55 ŞEZĂTOAREA ducerea unei ţiganei bâtrîne, prin sat, la fie-care casă, şi încep să joace înainte şi înapoi in rînd şi cîntînd ast-fel : Paparudă rudă vino de mă udă cu urcioru cioru se turbure ceru, cu galeata lata peste toata gloata, cu găleata plină, ploile să vină, cu găleata rasă ploile să varsă, cu găleţile să să umple văile tot cu ţuţuroae pămîntul să moaie, cînd a da cu plugul să umble ca untul, cînd a da cu sapa să cure ca apa, să să facă grînele cît bordeele, şi porumbele cît prajinele, drugile cît cotele, spicele cît palmele. cu apă de ploae - In timpul acesta, gazda aduce o vadră pline cu apă, şi toarna peste paparude, care udate cu desăvlrşire, continuă a juca, cîntănd încă de cîteva ori, apoi să opresc. Conducătoarea atunci merge la gazdă, care trebue să le dăruiască cu ceva. Aşa cutreerâ mal tot satul căci rar s~ar gîndi cine-va de a refuza mijlocitoarele ploii. (Oinzeţtfj Mohediuţi q_ Ghergtiinescu Vremea de pe cînd Rominnl îmbla cu dona proţapuri la car. Satul Hîrtoapele ]) se află întins pe malul Şiretului sub o rîpă a dealului Peter. Spun bătrînil că s-a înfiinţat din alte două sătişoare ; unu era la gura părăuluî Bîdiliţa şi altu unde-i Satu-Nou-Hîrtoapele, poreclit de oameni >Pe ţintirim* pentru că s-ati găsit pietrile mormintelor satului de atunci. Aceste două sate s-au strămutat mal la dos din calea paginilor, căci să vedea din drumul mare. ce trecea de la Iaşi la Suceava, unde era scaunu domniei. Pe acel drum era treacătul urdiilor ce veniau să pustilască ţara. Din urmele drumului pe unde arată bătrînil, se cunoaşte şi acum 1 1] Comuna Lespezi judeţul Suceava i56 ŞEZĂTOAREA o curmătură peste dealul Peter, de unde scnborau pe lingă un iezăr adine, care sta nesecat din vechime. Asupra acestui iezăr se povestesc multe, mai cu samă că in fundu Iul stau acufundate multe lifte râie cu armele lor de război. Mai spun că pe vremea cînd s-a înfiinţat satul Hîrtoa-pele din cele două, îmbla Romînul cu două proţapuri la car, unu de’nainte şi altu de’napoi. Iată de ce: aşa de îngrijiţi erau pe atunci, in cît cînd se culcau Sara, intăl e-şiau afară şi ascultau dacă nu s’aude huet de’ncotrova. . Cînd auziau că vine vre-o urdie ră, indată îşi incareau ce aveau mai bun şi apucau la fuga din sat. La intimplare de-i intîlnea, n’aveau vreme sâ mal întoarcă carul inapol ; răpede dejugau boii, îl puneau la proţapul de dinapoi şi apucau în altă parte Se spune că in acele vremi pînă ce venea cîte-un corp de volintiri pentru a da piept cu paginii, sc alegeau cîţl va Romînl voinici şi se aţineau pe la potici, cum este curmătura despre care s-a povestit şi din dosul căreia le venea foarte bine de a îndrepta pe duşmani in Iezăr. Aceste tradiţiunl atît au înrîurit asupra oamenilor vecini în cît cred că peştele din acel Iezăr nu este curat nici acum. Au credinţă că in lăuntru stă necuratul (dracul) şi că noaptea se arată la omenii cel slabi de inger.~ Auzite din sntu. Uirtnujieie § Mihă'leSCU >5» «-CC-*•.— Inceputut fluierului şi a scripcei D-zeu cînd a fost pe pămînt a păscut oile. El a făcut fluierul şi l-a pus sub lîna oel; cînd la tunsu oilor, ciobanii aQ dat de dînsul. Dracul a căutat sâ facă şi el ceva ,• aşa a făcut scripca, dar ca să n'o găsascâ nimeni, a as-cunso într’o capra. Cum capra mergea cu coada bîrligată, un ţigan zări gîtul scripcei şi o scoasă de acolo. Fiind^că fluierul e făcut de D-zeu, aşa’i blagoslovit, cîntecul din el să fie plăcut, iar scripca, lucru dracului, să se bată de la dînsa. S. Mihăilescu ŞEZĂTOAREA 157 Farm eee I. FAPTUL Faptul este o boală, care nu vine de Ia Dumnezeu sau din alte pricini întâmplătoare, ci este cum se crede de popor, resultatul unor fermecătorii sau vrăji femeeştl. Dacă cine-va, şi mai ales vr’o femee, are ciudă pe alta, ca să-şi râsbune, aleargă şi la acest mijloc, adică îi face pe fapt. Şi iată cum ; Femeea ce vrea să dee această boală cuiva, in şepte Duminici, pe cind preotul e in slujba, şi mal ales cînd toaca, stnnge din 7 feluri de seminţuri de oricare plante, cîte 7 boabe de fie-care fel şi punîndu-le în-tr’un săculteţ, le deseîntă, adecă chiar cînd le strînge le mineşte pe omul carul vrea să-î Iacă rău. După ce a împlinit astă lucrare, toate aceste seminţuri le fierbe într’o oală nouă furată, cu apă strinsă tot în acele 7 duminici, sau numai cu apă neîncepută dintr’o Duminecă dimineaţă. O dată fierte, ea singură, sau trimite pe alt-cineva de le duce şi le toarnă în calea omului menit, bunâ-oarâ in pragul uşii, la poartă sau portiţă, in cărarea pe unde ştie că trece mai ades, etc. Cine calea intîiu, acela numai se umple şi dacă curn-va a călcat cel menit, cu atît boala, adecă faptul e mai greu şi mai furios, iar omul mai în greu pericol de a fa scăpat. Dacă faptul e menit şi dat în ziua de paşti, e fără leac ; dacă e dat intr’o duminică, iar e grea, dar cu mijloc de lecuire; şi dacâ-i dat ntr'o zi lucrătoare, e tară pericul. Să mal spune că unele femei vrăjitoare clocesc un ou de parâsitura la subţioara minei, 9 zile şi apoi cînd ciocneşte, atunci ea il meneşte ce să să facă : puiu, vrabie, muscă, gîndac saO. alt-ceva ; iar cind va fi flăm.nd să se poată preface in puiu de găină ca să-l poată hrăni. Să spune că acesta este lucru râu sau dracii, şi are putere mare in râie. Pe acesta îl trimit unele'lemel, care-1 au, să ducă farmecile pentru fapt în calea celui menit. Daca cineva calcă in faptul dus de acest lucru rău, n’are leac şi moaie peste 3 zile. Omul care a călcat in fapt îndată începe să-l mînînce til 158 ŞEZĂTOAREA pielea cumplit peste tot corpul, î! vine durere de cap ; de la o vreme încep sâ-î iasă peste tot corpul mulţime de bube mărunte ca păsatul, sau mari şi late, sau de diferite mărimi ,• unele sunt mari, roşii, late şi rotunde ca nişte gologani de 5 bani. îndată ce a eşit aceste bube, mîncă-rimea pielii e aşa de mare, în cît omul nu mai poate sta pe loc. De la o vreme bubele acele se tot lăţesc pănă să ajung una cu alta şi să face pielea groasă şi tare ca un potlog şi omul are un chin nespus şi o arşiţă cumplită. Să spune~că cel mai bun mijloc de lecuire în acest caz e, să chemi îndată o babă care ştie a desface, adecă a descînta de fapt. Ii descîntă în apă neîncepută, cu 3 fire de busuioc şi în apă pune un ban de argint. Cu acea apă să spală bolnavul peste tot corpul, turnîndu-i-se in cap şi dînd cu mina numai in josul corpului. Spălarea se face dimineaţa, înainte de răsărirea soarelui. Cine nu ştie a des-cinta, poate vindeca de fapt numai spălînd bolnavul cu lapte dulce turnat tot in chipul apei descîntate şi apoi să ie un fes roş, să pune in el sămînţă de păsat sau meiu şi peste tot corpul să şterge cu el în jos din creştet in tălpi. Omul trebue in ast caz pus cu picioarele intr’o covată spurcată, ca laptele de pe bube şi păsatul să curgă in ea şi apoi saO să se toarne intr’o groapă, sau să să svîrle la un dos unde nu umblă nimeni căci să crede că dacă s ar da in calea pe unde trece cine-va, calcînd, indată s’ar umplea. Faptul să zice că este de 12 feluri şi are de fie-car fel cîte un descîntec, şi dacă cel ce descîntă nu cunoaşte bine fîe-care fel de fapt spre a-î aplica descîntecul lui, omul nu să lecueşte. Şi animalele cari calcă intîiu in datăturile de fapt, încă să îmbolnăvesc. Dacă faptul e uşor, descîntatul să lecueşte in 3 zile, căci bubele dispar şi nu rămîn nici urme ; iar de e fapt greu, dar cu leac, poate să sufere omul şi un an. Doftorii, la astă boală, să crede că nu folosesc intru nimic. N’am putut căpăta pînâ acum dese întece de fapt, căci cea ce mi-a dat toate aste informaţii despre fapt, n’a vroit a mi le spune, crezînd câ-şi perde leacul cu asta. Drigăneştî (Suceava) C. TEODORESOU ŞEZĂTOAREA 159 SFÎNTA ANGHINA In No. 3 al * Şezătoarei», la pag. 81, s-a pomenit o credinţă ce este in unele locuri din munţii judeţului Suceava, despre «sfinta anghină». Ne-am procurat o copie de pe un raport al D-iuî medic V. Lazăr, asupra acestei chestiuni. Publicăm partea relativă la »sfinta anghina». A. G. »In cotunul Chirii al Comunei Broştenî am aflat că un oare-care «Sărăcuţă armeanul» un fel de comersant ambulant, a terorizat populaţiunea narînd următoarele: «Intr’un sat Ia un gospodar intr’o sară s’a deschis uşa casei şi a intrat de o dată o fată tînără, frumoasa, cu un păr lung şi despletit, care a declarat că este sfinta Anghină. » »Că de păcatele oamenilor pe pămînt, D-zeu s’a săturat de mult , »Că pînă acum Sfinta anghină a curăţit copiii cu grebla; de acum inainte are să-i curăţe cu mătura». Numitul »Sâ-răcuţăc termină naraţiunea, îndemnind pe locuitori că deva veni sfinta in casa lor, să o ia in braţe, să o ducă la foc să o încălzească şi să-I dea de mîncare. BIBLIOGRAFIE^ Dr. Gustav Weigand, Privat Docent an der Universităt, Leipzig: Vlaho Meglen. Eine etknographisch-philologischc Untersuchu?ig. Mit vier Lichtdruckbildern. Leipzig, Iohann Ambrosius Barth, 1892. De acelaş autor : Die Sprache der Olympo- Walachen nebst einer Einleitung liber Land und Leute. 8° VIII: 142 Seiten. 1888. Preis M. 3. M. Schwarzfeld. Evreii în literatura populara romîna, studio de psihologie populară, cu un anex : Evreii in literatura populară universală, tabloti comparativ. Bucureşti, 1892. Preţul 2 lei; să găseşte la librării. Lazăr Şăineanu. Jidovii, sau tataril sari uriaşii excur-siune istorică linguistică. M. Schwarzfeld Literatura populară israelita, ca element etnico-psihologic. 160 ŞEZĂTOAREA PERIODICE SI JURNALE Literatură populară romînă să publică prin multe reviste şi jurnale. Credem că aducem un mare serviciu cer-tătorilor indicindu-le ce bucăţi şi unde să publică. Gazeta Săteanului revista ilustrată pentru toţi, apare in Rimnicu-Sarat sub direcţiunea D-lui C. CDatculescu. No. 7 şi 8 din 5 şi 20 Maiu 1892 (anul al IX-lea) publică trei cîntece populare culese din moldova dc Ele?ia D. O. Sav as tos. ~ Buciumul instrucţiunei. Director S. Grigoriu . (satul Costea, lingă Galaţi). An I. No. 6, publică : Descîntcce de şcrpc. de buba cea rea. dc oprinteală şi dc gîlci. Lumina pentru toţi, revistă din Bucureşti, publica cîntece populare de D. T. Bâlăşel de la ŞtefăneştL Revue des traditions populaires [Revista tradiţiunilor populare, Paris]. T. VII, No. 6, iuniu 1892 : Munţii, o colecţie de tradiţiunî şi' superstiţii asupra diferiţilor munţi din Alpi şi de aiurea, de Paul Scbillot; Cîntece populare din Chalosse, de /. de Laporterie, cu muzică; Foametea din Rusia in tradiţiunile populare, A. Rammelmeyer ; Cimilituri, G. Le Calvez; Ordalii. XII. Prin cădere, Rene Basset\ înfrăţirea prin sîngciivkţia. de cruce), Rene Bas set; Riturile construcţiunei, Pritice R. Bpnaparte ; Poezii pe teme populare, Pierre Gauthier .• Legenda lui Midas. II. Regele cu cap dc cal, P. S. ; Legende africane asupra origine! omului, Rene Basset; Cu prilejul unul articol bibliografic asupra cîntecelor populare, Maurice Wilnudte şi jMien Tiersot\ Spînzuraţii, A. Cer ten x; Căutătorii de comori, Alfred Haron Superstiţii şi obiceiuri de ale marinarilor, Raoul Bayon » Solim an in legendele muzulmane [urmare], Rene Basset ; Bibliografie ; Note. Melusine, t. VI, No. 3. Un străbun al stâreî a patra (cjuatri&me etat / in icoanele populare, H. Gaidoz ; La Per-nette, cîntec popular, cu musicâ, AI. Van Di&yse. Fata care să pretace moarta pentru a-şî scapa cinstea, cîntec cu muzică : /. Couraye du Parc. Fascinaţiimea I. Tuchmann. Articol de multă insămnătate, in care autorul desvâluie o vastă erudiţie. Numirile dracului; E. Ernault. In dialectul breton găsim cuvîntul diaoul (pronunţă : diaul) şi lucifer. Cîntec? populare din Bretania de jos, E. Ernault. Cucoşul care cîntă, H. G. Decoraţiunile, II. G. Bibliografie.