Revistă pentru literatura şi tradiţiunl populare DIRECTOR: ARTUR GOROVEI Membri fundatori: JSf. ţ^CLMliu, învăţător, Ormusa Broţtciiîî ^aniileACtl) înv. Farcaţ.n; I^upCACU, înv RroştonT. Ano) 1 1 iDQie 1892 No. 4. FATA JIT ARULUI i Poveste) A fost odată cînd a fost, poate pe cînd puricele sărea dintr-o săritură muntele şi ţinţarul sărea maî dihai de cit hărmăsarul. A fost odată într-o ţară tare depărtată, frumoasă şi mănoasă, un împărat mare şi înţălept, pentru care şi era iubit foarte mult de poporul său. Acest împărat avea numai un singur băet, cărui de mic, se înţelege ca la toţi împăraţii, i-a adus pe cei mai vajnici înţălepţi, şi cărturari din ţara lui, ca să-l înveţe să nu mai fie fecior de împărat mai cărturar de cît el ; dar ce folos ! că la urma urmei, după ce băetul a crescut mare de era acum coge-mite om, împăratul a văzut cu mâhnire că fiul său în loc să iasă un om înţălept şi învăţat, după cum el nădăjduia, a eşit un mare prosţ^ împăratul atunci vâzînd una ca aceasta şi mai ales că după cum am spus, nu mai avea şi alţi copii, s-a luat pe gînduri, că fiind şi tare bătrîn şi aşteptîndu-şi cînd de cînd ceasul să moară, nu-î venea de loc la socoteală să lase cîr-muirea unei aşa de mari ţâri, unui prost. Din pricina unor ca aceasta, împăratul să tot socotea şi să frăminta cu gîn-dul, ca cum să facă şi cum să dreagă, doar cît va fi în viaţă să scoată treaba aceasta Ia bun capăt. Aşa socotindu-să el, într-o zi îi vine în gînd să strîngă pe boerii cei mai înţălepţi şi mai de aproape şi să facă sfat Hă vadă ce vor zice şi ei. 98 ŞEZĂTOAREA Aşa a şi făcut şi cînd colo la sfat, pe cind unii zicea într-un feliu, iar alţi! în altul, un boer mai bătrîn să scoală şi zice : — Prea înălţate şi mărite împărate, ori ce s-ar zice despre fiul înălţimei voastre, că e ne priceput şi nu în stare de a rămînea să cîrmuiască o ţara ca aceasta, dar eu tot nu-1 cred aşa de prost. Şi pentru ca să ni încredinţăm încaltea de adevăr, să-l punem la încercare întîiu. De va izbîndi, să rămîe împărat ; îâr de nu, ba. Foarte bine zic!, îl răspunse împăratul, care cu toată în-ţălepciunea lui, nu se gîndise la una ca aceasta ; dar să fi! atunci bun să ni spui cam la ce încercare crez! să-l punem ? — Apo! dă, împărate, încercarea trebue să fie cit ma! grea şi de priceput şi de îndeplinit, că dă, şi a fi împărat încă-i una din greutăţile cele ma! mari ce-ş! poate închipui cine-va şi trebue dar cap bun şi minte ascuţită şi sănătoasă, ca să poată duce trebile * împărăţiei la bun liman, cum numai tu, împărate, ai ştiut să le duc!. Eu dacă-m! daţi voe să îndrăsnesc, v-aşi putea da un sfat în această privinţă. — Vorbeşte, vorbeşte ! răspunse împăratul, că te ascultăm cu toată inima. — Apo! iacă ce era să va spun : sa chemaţi pe băet şi să-î daţi un cîrd de berbeci să-I ducă la tîrg de vînzare şi să-I porunciţi să aducă înapo! carnea lor, banii de pe e! şi berbeci! vii. De va face aceasta, să ştiţi că băetul nu-î prost precum îl credeţi. Aşa s-a şi făcut şi a doua zi chiar, feciorul împăratului şi încă cu alţi do! cioban! mergea, dus pe gînduri, cu berbeci! la iarmaroc în tîrgul cel mai apropiet, să facă ceea ce-î poruncise tatăl său. Eî, da cum să Iacă el aceasta ? De priceput nici vorbă nu ma! era, de oare-ce era prost, sărmanul! Mergînd el aşa, trece pe lingă o jîtărie şi fiindu-î sete, căc! era cald, poposeşte puţin lăsînd pe ce! do! ciobani la berbeci afară, !ar el să duce în bordeiu să-şi stîmpere setea c-o leacă de apă. Cum întră în bordeie, găseşte numai pe o fată a jitaru- 99 ŞEZĂTOAREA luî, care tocmai atunci să la. — Buna ziua, fată. — Mulţâmesc D-tale, flecâule. Ia poftim, şezi puţintel, că uite, m-al găsit tocmai acum lîndu-mă. Doamne! De aceea tare-i rea casa fără ochi şi fara urechi i — Mulţumesc fată, că n-am venit să şed ; te rog numai să-mi dai puţintică apă să beQ. Fata l-a dat, şi după ce a băut, el întreabă pe fată: Da me rog ce însemnează aceasta, câ-I rea casa fără ochi şi fără urechi ? — D-apoI cum nu te pricepi ? Adică îl rea casa fără cî-nex căci dacă este, atunci cînd vine cine-va, aude sau vede ; şi lătrînd, dă de ştire celor din casă, care pană una-alta, dă, mal diritica O cîte ceva prin casă. — Dar tatăl tău e acasă? zise bâetanul. — Nu, îl dus să schimbe numele la griu. — Cum, mă rog, să-i schimbe numele ? — Adică s-a dus la moară sâ prefacă griul în făină. — Dar mama aî ? — Cum nu. am. -— Şi unde-î? — S-a dus să facă din două babe o nevastă tinără. — Dar aceasta, rogu-te, ce însâmneazâ ? — Ei ! s-a dus să facă din două cămeşi vechi, una mal nouă. — Dar surori al ? — Am numai una mal mare de cit mine. — Şi unde-I ? — Şăde în cămară şi plînge risul de astă vară, Ei d-apoi asta pică de coaptă, zise băetanul din ce în te mai mirat, eu unul drept să-ţi spun, că nici asta n-o pricep. — Ei, nici atîta lucru nu pricepi ? Adecă : soră-mea toată vara a rîs şi a şuguit cu un băetan aşa tînăr şi frumuşel ca D-ta, pînă ce la urma urmei a făcut un băeţel, ş-ncum de ruşine, plînge. Da fraţi al ? Am doi. Cel mai mare s’a dus să facă dintr'o că- I I l A direlicA a face treburi in cabA, a gospnd&ri. A. G. ioo ŞEZĂTOAREA rare, două ; iar celelalt s-a dus la vînat ; ce-a vîna sâ lese acolo, şi ce nu, s-aducă acasă. — Bre ! Da posnaşă mai eşti la vorbă ! vorbeşti numai în tîlcuri, să nu te mai priceapă nimeni. — Da cum, nici asta n-o pricepi ? Apoi drept să-ţlspun, că nu eşti tocmai hîtru. Iată ce însămnează : cel maî mare frate s-a dus să închidă o cărare din mijlocul ogorului şi oamenii de bună samă, că vor face altele pe deoparte şi pe de ceelaltă a cărârel vechi şi iată două cărări în loc de unau Celelalt îi în colniţa (şura) vitelor p . . .i*)să er-taţî, cojocul ; pe cel ce-I omoară îi va laşa acolo iar cei ce vor rămînea, îl va aduce cu cojocul în casă. — Dar tatăl tăG are să vie degrabă ? — Dacă va încunjura, vine degrabă ; iar de-a da de-a-dreptul, are să întârzie. — Ei apoi s-a mîntuit,că cu D-ia nu mal poate să vorbească nimeni, zise năcăjit feciorul împăratului. — Şi chiar zău, nici asta n-o pricepi ? Apoi dar nu că nu eşti tocmaî hîtru, cum zisesem adineoarâ, ci că eşti chiar prost cum să cade, zise fata. Adică nu înţelegi că tata de-a încunjura, de bună samă că va veni pe drum bun, nu va păţi nemică şi va ajunge îndată; iar de-a.căuta sâ lese drumul cel bun şi să dee pe unde-va de-adrep-tul, are să dee prin vr-un glod bună-oară, unde are sâ năcăjească, are să strice carul, poate, şi aşa are să întârzie^* — Bun, zise feciorul împăratului, văd că eşti tare pricepută ; pentru asta am să te rog să-mi dai şi mie o lă- murire ceea ce-ţl voiu spune. -Apoi îî istorisi fetei cine este şi pentru ce l-a trimis tatăl său Ia tîrg cu berbecii. Fata îl învăţă atunci sâ să ducă în tîrg, să tundă berbecii şi sa vîndă lîna ; apoi să caute un meşter ca să-I bată [jugănească] şi sa strîngă b ... şi după ce va face aceasta, să ee berbecii aşa tunşl şi bătuţi şi sâ-i aducă împăratului înapoi, împreuna cu banii de pe lină şi b . . . lor, aceasta însâmnînd ceea ce-I spusese să facă. Feciorul împăratului aşa a şi făcut, şi cînd s-a întors înapoi aducînd, după porunca împăratului, berbecii vii, banii de pe ei şi carnea lor, împăratul tare s-a minunat de aceasta şi fiind la^îndoeală ca fiul său să fi făcut din ca- < si!t\ ai* ŞEZĂTOAREA pul Iui aşa-ceva, l-a întrebat dacă nu cumva a fost învăţat de cine-va. Atunci băetul istorisi tată-seti toată patarania petrecută între el şi fata iitarului, spunîndu-i drept că ea I-a învăţat ce să facă cu berbecii. împăratul stătu mult şi să gîndi la cele ce-i spusese fiul sau despre tata jitaruluî, şi ca om socotit şi cuminte ce era, zise în sine : 0 fată dc jitar fără nici o învăţătură şi să aibă atîta pricepere, pe' cînd fiul unul împărat cum e al meu, menit să cîrmuească un popor, să fie aşa de prost şi incâ după atâta învăţătura! Acea fată, faţă de deşteptăciu-nea ei, merită să fie împărăteasă, iar nu fată de jitar. Atunci porunci să-î aducă numai de cît pe tatăl ei cărui, după ce veni, îi vorbi aşa : Moşule, spune fetei D-tale cele! mai mici, că mine să vie de-acasă şi pînă la mine nici călare, nici pe jos; nici pe drum, nici pe cărare ; nici îmbrăcată, nici desbrăcată şi sâ-mi aducă în mînă trei minciuni ş-o nemicâ. De va face aceasta, o fac şi eu împără-” teasă. M-al auzit ? Du-te I — Am auzit înălţate împărate, dar nu înţâleg ce va să /.ică asta. ■— Nu-i nevoe să înţălegî D-ta, spune numai fetei D-tale ţi cred că ea va înţklege. Moşneagul să duse. Pe drum să gîndea şi să resgîndea la ceea ce-i spusese împăratul. Că s-o facă pe fata lui împărăteasă, de asta nici socotea ca să să întîmple ; dar ca ea să vie la împăratul, cum poruncise el, asta nu să pricepea. — Dacă eu om bâtrîn, nu-î dau în cale, apoi cu atîta inaî puţin fata mea. Ştia ei încă că porunca împăratului îi poruncă, nu glumă şi că trebue împlinită. Scîrbă mare; îl pălise un năduf pe bietul moşneag, dc nu putea sa să resufle şi inimea i să bătea, ochii i să pa-enjineau, slăbea din picioare şi-l cuprindeau sudori răci cind să gindea că poate, dacă fata lui nu va şti să facă după porunca împăratului, să nu cum-va s-o tae şi dă, jî-tar, jitar, dar dacă-i copilul lui I In sfirşit ajunse cu vai-ncvoe acasă şi cum ajunsă trase pe fată de-oparte în dosul 102 ŞEZĂTOAREA casei, se puse jos pe prispă şi-i spuse porunca împăratului înnecîndu-sâ în lacrimi, plîngînd ca un copil. — Dar bine tată, pentru ce plîngi? întrebă fata. — Cum să nu pling, draga tatei, cind mă gîndesc că poate asta-I moartea ta ; că poate acum ţ-a sosit şi ţie. aşa de tinâră, veleatul. — Lasă, tată, nu te scîrbi de loc. Ştiu cu ce-am să tac şi despre asta rTavea nici o grijă. Du-te mai bine de-mi caută un ţap şi trei vrăbii vii. - A doua zi des-dimineaţă, fata jîtarului se îmbrăcă peste piele c-un voloc, ca să nu fie nici îmbrăcată, nici desbră-cată ; încălică pe-un ţap, ca să i se tîrîe picioarele de pă-mînt şi să nu fie nic! călare, nici pe jos ; luă in o mină o oală nouă, în care puse cele trei vrăbii şi pomi, mergînd tot pe locul dintre drum şi cărarea de-alături cu drumul, adică nici pe drum, nici pe cărare, şi aşa ajunse Ia împăratul, care o aştepta afară. Foarte bine, zise împăratul. Ai venit cum am spus. Acum fă bine şi-mi dă cele trei minciuni ş-o nemică, cum a fost vorba. Fata vîrî îndată mîna în oală, scoase o vrabie şi-î dete drumul zicînd : asta-i o minciună. — Asta-i a doua, scoţînd şi dînd drumul şi la a doua vrabie. — Asta-î a treia, dînd drumul şi la a treia vrabie. împăratul se uită după vrăbiile, care sburase departe şi apoi zice : Dar nemica unde-î ? — Iat-o în oală, zise fata, arătîndu-î oala goală. Nu maî zise nemică împăratul, de cît poronci s-o îmbrace pe fată cu strae împărăteşti şi s-o aducă aşa înainte-î. Ceea ce sc făcu îndată. Şi cind duse pe fată înaintea*împăratului. care sta pe scaunul împărătesc, alături fiind fiul său şi cu toţ! boerii cei mai de frunte, acesta o luă de mînă, o sărută ş-o îmbrâţoşa ca pe o fiică, o dete apoi fiului său şi zise : •— Ţine fiul meu această comoară scumpă, ce sta bine ascunsă acolo unde era, ca multe altele de felul ei, dar pe care tu singur ai găsit-o, de aceia ţie cuvini-ţi-se. Ţine această copilă ; ea va fi de-acum înainte soţia ta. O cunoşti, căci e fiica jîtarului, despre care mi-aî vorbit. Câ-ţi daţi de 103 ŞEZĂTOAREA soţie o fată de jîtar, aceasta să nu te supere nici pe tine şi nici sLiMţ^pe D-voastră cinstiţi boeri. Căci pe cît tu al o naştere de strălucită, pe atît al o minte de întunecată şi proastă. Şi pe cît ca are o naştere de joasă, pe atît mintea-! este peste fire de deşteaptă şi de înaltă. Şi ceea ce nu te-I pricepe tu să faci ca împărat, să va pricepe ea cu prisos, numai s-o asculţi cum al ascultat-o cînd te-a sfă-. tuit întăiu, şi trebile vor merge bine. Alt-feliu nu aş fi vroit in nici un chip să te las a-mi urma în locu-mî. Nuntă mare să făcu, la care fusese şi moşnegii, părinţii fetii; numai sora cea mare a miresei nu fusese, căci şădea în cămară să plingă risul de atunci vară. Dr&gSneştî (8uce*v«) Culeasă ţi scrisă de C TEODORESCU ■ ->— «—t— Strigăte în joc 16 Foae verde Iarbă grasă nevestei care-I frumoasă nu-I trebui-oglindă-n casă; şâde numai la oglindă şi gunoiu bate-n grindă, şâde numai la fereastră şi gunoiu bate-n casă * * * ' 17 Ş-apoi frunza mârgârint cîte flori-s pe pâmînt toate merg Ia jurămînt, numai dorea crinului şede-n poarta ralului toate* o doboară-n pămînt câ ea n-are jurămînt câ-I o floare aşa lasatâ trăeşte nejudecată. * * 18 Valeu mor de ostenit alergind după iubit, câ iubitul are-un dar : ori ii dulce, orî amar. * m * 19 Foiliţă sălcioară O cîte pâserele zboară toate zic: »bade, î.e-nsoarăU numai biata rîndunea ea din gur-aşa zieea : »bade î nu-ţl lua belea ; »cu beleaua dintr-o sară »nu te-! curâţi-ntr-o vară ] HKlcioară e o salcie tiuără. Salcia e un eoiu de răchită; salcia es1« ţi o bmueanfl ŞEZÂTOAREA 104 »cu beleaua dintr-o zi »nu te curăţ! cît îî fi »de beleaua dintr’o noapte »nu tecurăţl pîn la moarte. « * + * 20 Foiliţă solz de peşte bata-vă hazu neveste gură ca la voi nu este. —Este, este şi mai dulce nu se poate badea duce, este, este şi mai rece da nu poate badea trece. # * * 21 Foae verde de-antonigă^ nevasta care-i urîtâ n’are voe nici să rîdă nu-I pacat s ’o dai de rîpă. t- * * 22 Bunu-î vinu de cît apa şi friptura de cît ceapa. * * * 23 Frunză verde lemn uscat vaî de mine mor de cald şi n’am baltă să mă scald; este-o baltă lîngă noi şi-î plină de lătunoi, este una mai aproape şi-î plină cu broaşte moarte; eu acolo m- aş scalda da mă tem că m-or mînca şi maî bine m-oiu laşa. 1 2 * 24—Nu juca lele ruseşte că făină să găteşte. —Lasa-mă bade să joc că maî am un tăbultoc - ♦ * * 25 Asta-i lelea neteda cu suveica nu ştf da da la joc să şti’ndesa * * * 26 Hai leliţă să fugim c’amîndoî ne potrivim şi Ia ochi şi Ia sprincene ca doi hulubaşî la pene. * * 27 Frunză verde ca nalba uşurelu-s ca pana şi la trup ca catana, uşurelu-s ca gîndu şi la trup ca unguru. * * * 28 Pe dealu cu florile paşte sîrbu oile şi sîrboălcâ Caprele ; sîrboaica s-a mîniet ş-a luat un corn de ţap ş-a pălit pe sîrbu-n cap. $ * * 29 Marita-m-aş, mărita 1) Antonică e o floare de grSdinâ, 2] Partea pa- ului plini de faini. io5 ŞEZĂTOAREA nu ştifi mama ce mi-a da coşarca cu blidele ori traista cu rufele ? * * 30 Vai de mine ce iutăîu ungureasca nu jucăîu; vai de mine ce-am uitat ia leşe_şte n’am jucat. % 31 Busuioc pe la icoane joc frumos ca la cucoane ; busuioc pe la cueriu joc frumos ca la Boen. * x■ * 32—Hai la joc genunche goale. —Las la dracul că mi-i foame : —La pămînt cu talpa goală să îasă zama din oală, rămîe ciolanele să le roadă babele. * w m 33 Strigă, strigă cu gura n are a-te muica ciuma, ciuma-î dusă la Braşău n'are-aţi mînca capTr^tău. -m *- * 34 Frunzuleana iarbă grasă du-mă doamne şi mă lasă unde-i nevasta frumoasă şi barbatu nu-i a casă. 35 Frunză verde baraboio cîte fete'n sat la noi nu plătesc un baraboiu ; 1 * baraboiu-î de mîncat fetele-s de lepadat. * 36 Foiliţă de cicoare dragă-mî eşti ca sfintul soare nu te-aşi mal vedea-n picioare ; dragă-mi eşti ca D-nul sfînt nu te-aş mai vedea trăind, * • * 37 Foiliţă Iarba grasă tot o bate ş-o mustreazâ ş-o’ntreabâ unde’nsârează, că’nsărează la viţei şi vine fără cercei, şi’nsărează la viţele şi vine fără mărgele. * f 38— Liţă frumuşică eşti cu barbatu cum trăeştî ? —Ia trăesc şi eu ca dracu că ş’asară mi a spart capu c5o oală cu lapte acru. * * * 3g Foiliţă trei măsline pentr-un blastamat ca tine n-a ramas inimă-ji mine ; puţintică ce-a ramas ş’aceea de dor a ars, 1) O burueană re samănS la (rânză cn petrenjelol. io6 ŞEZĂTOAREA puţintică- ce maî este ş-aceea mi se topeşte. • -- * 40— Foiliţă iarba grasă, copilă de preuteasă dă-mi drumu degrab în casă c-afarâ plouă de-varsă ; da nu plouă cum să plouă ci plouă cu ^loată’n două.D —Foiliţă şi una drumu-n casă eu ţ-aş da da n-aî unde te culca. —In gunoiu cu mătura şi-n cotruţă cu mîţa. jfc 3jt * 4 41 Foiliţă iarbă grasă m-a trimes mama de-acasă să joc fata cea frumoasă. Oiu juca şi cea maî hîdă2) că-î cu cămeşuica mîndră’ mama-mpunge, fata trage mîndra cămeşuica-şi face. * * * 42 Leliţa cu ochii_ verzi nici o dată să n-o crezi de-aî vedea-o că se jură dă-î o palmă peste gură ; de-î vedea că zice zău dă-i cu una şi maî rău sâ-i curgă sînge-nchegat cu măsele-amestecat. * * 43— Copiliţă und-te duci ? —Pe luncuţa cu doi nuci să dau sare la doi junei guriţă la doi voinici, să daQ sare la cîrlanî guriţă la doî ciobani. * « * 44 Cîte fete-s cu mărgele toate-s drăguţele mele ; cîte fete-s cu cercei toate aşteaptă să le ceîu. s) 63 Frunză verde sălcioară dragă, dragă Mărioară, tu la tîrg şi eu la ţară, pe-amîndoî ne arde-o pară şi-om zăcea pe prispa-afară, M LUPESCU tupe-un pat, şi eupe-unpat de părinţi-s blâstămat. ♦ * * 64 Frunză verde iarbă neagră, ]) Zloată piatră, ^riudini 2) Hîda nrîtă. 3] Să le cer ŞEZĂTOAREA 107 peste deal în valea-sacă, am cerut o puică dragă ; de dragă mî-a fost prea dragă, de-o purtam cu fustă albă şi la gît cu-o basma albă şi cu hurmuz de cel bun de-mî umbla badea nebun. -—Puiculiţa mea cea dragă trece drumul nicî mă-ntreabă. Nici n-o rog nici n-o poftesc, eu ca dînsa mai găsesc. —Frunză verde iarba crudă, ce facî>.mă bădiţă, curvă, că nu-s curva Dumitale, nicî de la uliţa mare, ci-s copilă bălăioarâ, cel ce mă iubeşte, moare, j—Intru-n casă es afară inima-mî sloboade pară, întru-n casă să ma sting Corn. da I Sini» Urfiteoti bate vîntul rău m-aprind. Merg la cofa să beu apă nişte lacrămî mă adapă. Şez la masă să mînînc, bag în gură cu suspin, pun la inimă venin, şi mă scol mai mult oftînd. Şi mă rog la toţi cu milă sâ-ml pue un cuţit in mînă să-mi fac inimoareî Ioc, să-mî Iasă para de foc, sâ-mî curgă sînge-nchegat, mă cunosc că-s vinovat. Frunză verde trei gutăî giaba, puică, mă mingii ca mine o să râmîi. Şi cît e drumul de lat tot îl de mine călcat şi de lacrămî răvărsat. GH GHlBANESCU NOVAC. *) 65. In vremile de de mult n-a fost puşcă nici săbii pe Novac a-1 prăpădi. Sus la munte, la cerdac 1) la cerdacul lui Novac, la masă de os de peşte bea Novac şi liboveşte ; o) numa Gruie-I supărat nebăut şi nemîncat cu clapul 65 * 1 * 3] pe ochi lăsat. Dar Novac îl întreba : —Ce şezi Gruie supărat nebăut şi nemîncat cu clapul pe ochi lăsat? Te-a ajuns dor de ’nsurat au ţi-î dor de Ţărigrad ? —Ba nu mi-I dor de ’nsurat că toate fetele mă bat, * Si se compare acest cîuteo cn acel cules de d. N. Vasiliu «i publicat sub No. 19 la pag. 44 —A, O. 1) Casă. 3) Petrece cu chef 3) PiJfine io8 ŞEZĂTOAREA ci mi-l dor de Ţărigrad. —Gruie, Gruie dragul tatei tu-rv Ţărigrad nu te duce că vinul turcesc îl beţiu. şi tu-i bea, te-i înbăta turcii peste tine-or da păgîneşte te-or lega. Dar Gruie n-a ascultat pe şarga şi-o cesălat, la scara şi-a-alăturat. pe dînsa c-o-ncălecat şi s-o dus în Ţărigrad, sus la birtul satului la crîşma-npăratulul; după masă s-a băgat şi-a cerut vin cu fiiria j] c-a da bani cu chivără. Dar Aniţa crişmăriţa, câtrâ dînsu-aşa zicea: —Măi voinic, voinicule de trei zile bei la birt şi trei vase mi-aî golit şi de bani n-ai pomenit, şi trei vase-aî deşărtat, nici o para nu mi-ai dat. —Tu Âniţă crişmăriţa, fată eşti, nevastă eşti ? —Nici îs fată, nici nevastă ci mi-s floare de pe mare vîr voinicii la-nchisoare. —De eşti floare de pe mare io-s brumarul cel mal mare pune-m-aş pe tire, floare, pîră mîne-n prînzul mare nu m-aş teme de pierzare. Dară ea c-o ascultat foarte rău s-o spăimîntat, poale albe şi-o-nbrăcat, papuci galbeni o-ncălţat şi-o alergat la împărat. Iară ei cît o vedea cîtră dînsa-aşa zicea : —-Tu Aniţă crîşmâriţă, de nouă ani îmi crîşmăreştî şi n-al venit tu nici o dată atîta de spăimîntată. Ori al venit bani de dat oii vinul ţi s-o gătat ? —Vinul nu mi s-o gătat şi n-am venit bani de dat ; ci-o venit un voinicel cu drag să priveşti la el : la stat îl ca şi-o catană şi la faţă ca o doamnă. Da-ncă sa vezi faţa Iul ! că-î ca spuma laptelui ; da-ncă să vezi ochii lui că-s ca mura cîmpulul care coaptă la răcoare ne-ajunsă de pic de soare; care-î coaptă la pămînt ne-ajunsă de pic de vînt ; da să-l vezi sprinceana lui că-i ca pana corbului ! pe din sus de gurişoarâ are neagră mustecioarâ, mustecioară ca de rac de şi-o-noadă după cap. Face noduri cît pumnul şi prisneşte ca ursul de ţi-i groază de dînsul./ —Te rog, pentru Dumnezeu ! să nu-l spui unde şăd eu. Acela-I Gruie al Iul Novac I) Vadra 4 ŞEZĂTOAREA de trei ori ţara-o prădat şi el de s-o mînia şi cu mine-a face aşa. Du-te tu ‘napoi la birt dă-î tu vin cît a pofti şi de bani nu-i pomeni. Dă-î tu vin de nouă aî care beu feciori de crai picurul şi talerul, fiirea şi galbănul, ~ * A _ _ . A ca eu mine mi-oiu mina şepte mii de Turci viteji cari ml-or fi mal aleşi, 1-ur prinde şi l-or lega şi ’n temniţă l-or băga, în temniţa cea mal grea unde n’a fost rob în ea. Gruie-a băut şi s-o’nbătat pe-ostrele l] mărei s-o culcat. Turcii la dînsul vinea vîntul părul i-1 clătea Turcii cu toţii iugea. S-o aflat un turc bătrin cu barbă de păr păgîn, cu o şfară de matasă împletită tot în şasă pe cît mina mea de groasă, şi l-o prins şi l-o legat in temniţă l-o băgat, in temniţa cea mai grea unde n’a fost rob în ea. Pe de-asupra temniţei umbla Coarba croncăind şi Gruie din graîu, grăi: — Alei, Coarbă, draga mea nu ţi-a ajuta Dumnezeu să-mi minincî tu trupul mieii nici să bel sîngele mîeu. —Că n-am venit eâ de-aceea, că m-o trimes tatu-tău sâ-ţî umblu de rindul tău. —De eşti Coarba, cu dreptate vin-o tu pîră la mine, ad-o coală de hârtie şi-un condeîu cu care scrie ca să fac o cărticea s'o trimăt la taica mea s-audă de vestea mea, că tot mini pe la gustare mă scot turcii la pierzare. Ea 'napo: că o plecat pe Novac că l-o aflat şi la masă că şădea; dară Coarba că-i spunea: —Da Novac, de viteaz mare lasă prinzul la focul şi lingura-n trăsnetul că-ţî spînzură feciorul. Pe mîne pe la gustare îl scot turcii la pierzare. El lingura şl-o aruncat, armele şi le-o luat, călugăreşte s-o 'nbrăcat, şi s-o duc în Ţarigrad către-nparatul turcesc; către dînsu aşa zicea : —Da 'nălţate de’mparate am auzit cu-adevărat că aî robi mari de pierzare şi nu-î slobod a-I spînzură pîr’nu i-i cuminica, nici slobod a-I prăpădi pîră nu i-i spovedi. —De spovedit î-oîu spovedi I Ostroavele I IO ŞEZĂTOAREA dar tot nu-t-oiu slobozi. Novac'la temniţă vinea cu pumnul galbeni zvîrlea, turcii cu toţii strîngea. Novac la temniţă vinea şi cu Grule că grăia : Gruie, Grule fătul mieu n’al ascultat sfatul mieu şi te-o bătut Dumnezeu, lî bate tu marginile ori îl bate mijloacele ? —Ba olu bate mijloacele. —Grule, Grule fătul mleâ tu eşti mîncat de robie nu mă pot bizui ţie. II bate tu marginile c-oiti bate eu mijloacele. Pe unde Gruie mergea uliţa-napol râmînea. Pe unde Novac mergea puştă i) ’n urmă-I rămînea. Intr-un ceas şi jumătate n-avea cu cine să bate. Auzit de la I. Popoviel care n gMe de la nn Drâilean Starenlţa (Itutoţani) RÂUL STAVRI — — — 66 Frunză verde Iarbă neagră, Savastiţă dragă, limba-n gură mi se leagă Savastiţă dragă 1 2] c-un fir de matasă neagră. Vin’dragă şi rm'-o desleagă, şl-o desleagă cu limba, sâ-ml potoale inima. « * * 67 Peste deal Ia răsărit, s’aud goarnele cîntînd şi dobele răsunînd, căpitanii comandînd. Of, sărăcii de flecâl, cum vă strînge de pe văl, cu primari, cu vătăjel, şi vă duce d’inapoî, şi vă tunde ca pe ol, şi vă dă păru-n gunolu. OoLluisea (Suceava) * » * 68 Frunzuliţa miez de nucă, vin pandurii să mă ducă, într-un mijloc de oraş, să-mî fac slujba-n calaraşî. Imî las casă, îmi las masă, îmi las nevastă frumoasă, cu doi copilaşi rămasă. Roagă-te la Dumnezeu, pina ce-oiu veni şi eO. —Eu lepăd copiii jos, şi mă duc pe drum în jos, la mâmuca, la tătuca, c-acolo trăiam mal bine, mîncam pîne şi măsline. Dar la tine ce mînînc ? Mămăligă de trei zile, of, bărbate val de tine. T. C. IONESCU 1) Pustiu 2] Se repeţi după fie-care vern. 111 ŞEZĂTOAREA 69 Frunză verde trei lăptuce ah! m-aş duce, m-aş tot duce, dară mi-î calea în cruce şi nici că mai pot răzbate -de neagra străinătate. Amârît sufletul meu ca un şerpe in dudău : şi cînd merge prin otavă, îî curge din gură-otravă. Ş-aşa-mi vine une-orî, să beO otravă, să mor ; dar iar stau şi măgîndesc, Ia ce să mă otrăvesc sufletu să-mi prăpădesc, câ am zile să trăesc pe lume să mă muncesc şi sa mă mal chinuesc. * <72 * * 70 Frunză verde trei zmicele nu te mal însura vere, că m-am însurat si eu ş-am luat un lucru rău. Bată-te crucea nănaş cu cine mă cununaşi ? CAlineştl [Botoşaui] Cu propeaua gardului cu urita satului. Nici nu-i cap de legătoare nici trup de încingâtoare, numai untul cel mare. Bată-te pustia noroc, că te-am pus sub oboroc. Cind îmi văd urita-n casă mare boală-mi întrâ-n oasă. De urît mă duc de-acasă, şi urita nu mă lasă. De urît mă duc la Prut şi urita după gît. De urît mă duc în tindă şi urîta-i scris în grindă. De urît mă duc în lume şi urita după mine. Fugi urite de la mine c-oîu lucra şi pentru tine. Dâ-te urîto ’ntr-o parte, c-oiu aduce ş-a ta parte. Şi muncesc cu mare ah, pîn-ce pic la pat şi zac. Şi nu zac nici de un rău, numai de untul tăă. GR. GHEORGHIU 71 De Ia una păn-Ia două mi-am făcut draguste nouă. De la una pan-la trei mi-e dragustea cu temeiu. * » 72 Dumnezeu să te ferească de dragustea fomeiască, că dragustea fomeiască te usca, te face iască, te bagâ-n boală cîinească * * # 73 Proastă minte ce am d’avut, d’am dat dragustea-nprumut ş-acum cu ochii mă uit. Ş-aş da mită şi-aş da plată, să mai văz dragustea dată, să iubesc ca altă dată. Ş-aş da mită ş-aş da bani, să mi-o iau de la duşmani. 112 ŞEZĂTOAREA vara din busuioc verde. 74 Ce-mi e drag în lumea asta numai l^Iu şi nevasta. Calu mă călătoreşte, nevasta mă premeneşte. * * * 78 Cine-î om şi vra să ştie dragustea nu e moşie, ca să ml-o eî cu chirie. * * * % * 75 Nevasta care Iubeşte, spală noaptea şi cîrpeşte şi ziua se premeneşte, la horă se fandoseşte, din circiumă nu lipseşte. * a * 76 Busuioace nu tea!coace, şi săminţă n’al mal fşce, că din sămîncioara ta s-a scocîorit dragostea. * * *■ 77 De-aî fi om, mi te-aî pricepe dragostea din ce se’ncepe. Din inele şi din bete, ŞtofiinftţtT (Yîlcea) 81 Ş-am zis verde trei zmicele măi mîndruţă mâl, aseara ţ-am dat inele măi mîndruţă, măi, ş-acum te văz fâr de ele, eu te-ntreb ce le ai făcut şi tu-ml spui că le aî perdut Şi am zis verde trei costreî aseară ţi-am dat cercel ş-acum te văz făr de el. Eu te-ntreb ce i-a! făcut, 79 De ţî-ar fi firea’ntr'o fire, te-aî iubi numai cu mine ; dar ţi-e firea'n multe părţi, te iubeşti cu cine poţi. * * * —80 Dumbrâviţă, dumbrăvea lasă-mă la umbra ta, să staO cu mîndruţă mea, să fac draguste cu ea. —Nu te las la umbra mea, că ţi-e mîndra tinerea şi faci păcate cu ea. Şi poate mi-o cădea frunza şi mi-o vesteji Iarba. Ce folos de umbra mea că v-aţl drăgostit la ea. T. BALĂŞEL şi tu-ml pul capu-n pămînt. Şi am zis verde sâlcîoară unde o fi neică diseară, e la Mislea-n gărdioară. Ş-am zis verde şi-o lalea puşca şi cu raniţa pe ce braţe s-or culca ce guriţă o săruta o fi dulce ca ş-a mea ori amară ca fierea Valea Lungă ţVIaijea) ŞEZĂTOAREA 82 Am zis verde ş-o sipică căci n-ai tindă şi cămară Ionică ’) să mă gâsdueştl diseară. cine şuerâ pe luncă? Ş-am zis verde de cos tre i —Maria cu Ionică gura mică ba am tindă şi bordeiu cu talia subţirică, sa gâsduesc doi şi trei; —Zi Ia naiba să se ducă bordeiul cu pari de teiu că mă lasă far de muncă mi-e teamă ca să nu piei şi făr de parale’n pungă cu porumbu nesăpat * % cu orzu netreerat * cu griul nesecerat . 83 Ş-am zis verde sâlcioară cu meiul nevinturat. Mariţico, Marioarâ Ungnreni (Vlaşea) |. V. CÂLlMÂNESCU 84 Ş-am zis verde ş-o lalea cînd eram in floarea mea sburam ca o turturea, tăiam calul cu scara trăgătoarcâ u-mă pe şea să Iau mândrii o viorea ; viorea de peste munţi piciorul aplecîn< tu mîndro să nu mai uiţi d-aîe noastre vorbe dulci. Ş-am zis verde matostat dă m-aş vede cu barbat nu m-aş mal da jos din pat aş sta tot pe sărutat, ţsărutat şi pe muşcat.^ Unonirnin (V|;iţrn) -**»•>* -IORGU 85 Frunză de urmuz, sus pe Cerna’n sus mulţi voinici s-a dus şi toţi au repus ; numai mî-a rămas, lorgu Iorgovan, fecior de mocan, pe EaPpe cârlan, cârlăior d’un an, dc copil sărman. Şculiţa lui tasta smeulul;) 1) Se iL'jiotl Hupfi fie can* vera A. TOMESCU iorgovanA chinguliţa lui două năpîrcele de drăguţ dc ele, de coade nodate de guri încleştate de străinătate ; friuleţul lui Joi bălăurel, de coade’nodaţi de străinătăţi. Frunză ş-o lelea Iovan ce-mi făcea ? 8 ŞEZÂTOAREA 114 la Cerna mergea şi-ast-fel îi vorbea. —Cerneleo, Cerneleo soru-mea Cerneleo, moae-ţî talazul, perde-ţi urletul, să încerc vadul eu cu cîrlanul-; şi să îmi vînez ciute ciuteioare, paseri gălbioare, că-s dulci la mîncare şi uşoare la purtare. Cema p’aia parte de străinătate. —Iovane, Iovane ! du-te mal la vale la coadele mele, câ sînt măruntele _ } şi răvărsăţele, de drăguţ de ele, să treci tu prin ele. Frunză ş-o lalea, Iovan asculta la vale mergea apa o trecea. \T* * ina ce vina : ciute ciuteioare, paseri gălbioare, da din întîmplare şi d o fată mare. Fata-î grăia : —Iovane, Iovane ! nu ţ-o fi păcat, clinilor m-aî dat *, dinii şi curcanii aşa-mi vor duşmanii. Da ştii, ori nu ştii : că ne-am luat dragi din ziua de paşti, şi eu am lugit de-am sălbătăcit, de ruşinea ta, şi de-a maică-ta. Fiiycâlia ţVăleea) --------r G POPESCU * m «• 86 Ş-apoi doina şi doina frunzişoarâ odolean toată lumea-i dintr’un neam. 87 L.egea ta de codru des numa eu pe nime n'am, ca ™e ml s‘° _ales; nicin'am mumă, nici n’am tată că din tine n oiu să es nici soţie ca să-mi placă, nic' caale’ mc' Pe S10S îs o pasere stricată, ™miu Şu Palu!?u sc,os-. n’am nici fraţi nici surorele Ş'aP0Î legea ţa răchită pare că-s picat din stele, tlnd te'a» mal vldef ndamzltâ nici n’am fraţi şi nici surori s*'1™ Pun careaua la fllntă- pare că-s picat din nori; să‘mi iau *«ta de-a, sPmare numa negri streinei aPuc Pe-01t.la vale- ce-mi pitrec lumea cu ei. 01tule- cine turDat' . .......... cc vil mare turburat Anzit de 1a Anifia Llîrir «liu Neagra Sa- . A mini, Shcc*tFT -1 Şi cu singe-amestecat, ŞEZĂTOAREA 11 ş-aduci lemne şi butuci şi câpestre de cai murgi şi capete de voinici ? * * * maica mea de multă-avere mă ţinea de mîngîere. Cînd a fost la măritat, s-a ales un blastamat tot aşa s-a lăudat câ-î ficior de om bogat. Părinţii s-o bucurat şi pe mine că m-o dat, el a fost slugă turcesc greu in lume sa trăesc. 88 Sus la vîrfu muntelui cîntâ-un puiii a cucului aşa cîntă de cu jele de gindeşti că Jiul piere, aşa cîntă de cu~"3or de-o fată şi cu-n ficior cînd 1-aud de jele mor. Ficioru s-o îmbolnăvit din gură aşa mi-o vorbit: —Tot cu maica şi cu nene şi cu fraţi cu surorele s-au sfîrşit zilele mele ; vă rog fraţi şi voi surori că văd bine că eu mor, pe mine să mă’ngropaţi la uşa altarului. Din mormintul mTeu a creşte Dar la fagu cel mai mare creangă verde de doi meri zace un paşă de lungoare go Cînd ii frunza’n doi bani mici plinu-i codru de voinici ; cînd îi frunza’n doi bani mari plinu i codru de tâlhari ; cînd îi iarba cît acu frunzulica cit banu tot voinicu-î ca fagu. cu condeiO cu călămări. Puica mea cînd a muri pe dinsa să-ml o'ngiopaţi la uşa bisericii; din mormîntul ei a creşte creanga verde de alămîe cu masă şi cu hârtie şi cu puica de-a picioare ; iar puica aşa mi-i zice : —Iubitu meu păhărel dragu mieu ibovnicei, ori tu mori, or mi te scoală, ori îmi dă şi mie-o boală c’amu eu m-am îngrozit şi-or şidea domnii şi-or scrie perinutele muţind, cârticicâ’ncornorată cinci la umbră cînd la soare ca prin ţări să mi-o trimată şi tu n’ai loc de-aşezarc. I ca să vadă lumea toată c’a fost dragustea curată. * *■ * 89 Frunză verde ş-o lalea numai eu la maica mea, El din gură aşa-mi vorbea —Iubita mea păhărea draga mea ibovnicea, eâ atunci m-oiu îndrepta cînd tu mie mi-i aduce : mure coapte'n postu mare 116 ŞEZĂTOAERA bulz !) de caş la bobotează, draga mea ibovnicea, sloiu de ghiaţa'n miez de vară.mare eşti, puţin pricepi : Ea din gură aşa vorbea : — Iubitul meu păhărel ori îl fi, ori ii muri de-acestea nu ţi-oiu găsi. El din gurâ-aşa-i zicea : —-Iibita mea păhăreâ” Medicină Populară Boalele ce cunoaşte poporul şi chipul cum le lecuesc babele mure coapte ţi-s ochii, bulz de caş ţi-i inima sloiu de gheaţă ţi-I gura că mă mîngli cu dînsa. i Auzite de la Gli. Kuncauu în Neagra Şaruluî, Suceava i S MIHAILESCU XI ORBALŢUL Orbalţul e o boală ce să arată mal ales la cap ; ea provine din senin (adecă fără pricina], avîndu-1 fie-care. Cind cine-va are orbalţ, i sa umflă capul grozav şi durerile sînt nesuferite ; adese ori nici ochii bolnavului nu să văd din pricina umflătureî. Orbalţul ţine multă vreme dacă nu să cauta. Două-s leacurile contra orbalţuluî : întâiul c legături ori oblojele cu bobovnic -) pisat şi pus pe unflâturl şi celalalt este descîntecul. Descîntecul să face în făină de popuşol, cu un cuţit; făina descîntatâ să moae cu apă neîncepută, să pune pe-o petecă şi să leagă la capul bolnavului. lata şi descîntecul de orbalţ : 1 Purceseiu de-a casă pe cale, pe carare pe drumul cel mare, mîndru şi frumos ; cînd o fost la miez de cale mi-o eşit orbalţu-n caîe. Orbalţ verde orbalţ albastru orbalţ roş orbalţ galbăn orbalţ alb i orbalţ naramgiu 1) Bulz. Boţ de exş înainte de h fi scos din strocătoare- 2] buvnicul e o Inirneauă ce croate prin apă de tupliţă, saft prin gîrlule de isvor Frunza lui n rotundă şi groasă ŞEZĂTOAREA orbalţ negru orbalţ ghivergiu orbalţ de g neamuri orbalţ de g feluri. Nimene în lume nu m-o auzit numai Maica D-lui din poarta cerului. Eu şedeam şi mă căinam şi mă văinam. Maica Domnului din poarta cerului m-o auzit, scară de aur ş-o făcut şi la mine s-o coborit şi m-o întrebat : —Ce te căinezi, ce te văinezi ? —Cum nu m oîu văina cum nu m-oîu căina c-am purces de-acasă mîndră şi frumoasă ; cînd o fost la miez de cale mi-o eşit orbalţu’n cale de mîni, de picioare luatu-m-o la pămînt datu-m-o ! Maica D-lui o zis : —Nu te văina. nu te căina i) că eQ ţie ţ-oiu trimete nouă fete _c£dfitc. cu nouă hîrleţe cu noua sepe cu nouă greble cu nouă măture cu nouă cuţite-; cu hîrleţul 1-oiu sapa cu sapa 1-oiu lua cu grebla 1-oiu grebla cu mătura 1-oiu mătura, cu cuţitul 1-oiu scobi din crierii capului din faţa obrazului din mînî, din picioare din piept şi de sub piept ; cu cuţitul 1-oiu scobi cu mătura I-oiu matura cu grebla 1-oiu grebla cu sapa 1-oiCi lua cu herleţul 1-oiu sapa să rămîe G. curat luminat cum maică-sa l-o lasat. XII DE MUŞCĂTURĂ DE ŞERPE Muşcătura de şerpe aduce moartea; cu atît moartea-î mal repede cu cit şerpele-I mal veninos. Aspida, vipera, năpir-cele, şerpii negri cari-s astfel că nu-î primeşte pămîntul, răi ce-s, sînt şerpii cel mal veninoşi; de şerpii de casă cari-s vineţi ori albi cu urechele galbene nu muşcă dacă le dai pace. De muşcătura de şeq^e nu scapi de cît prin descintece. Descîntecul să face de unele descîntatoare în tărîţe, de altele în apă neîncepută, Tar de altele în usturoiu cu leuş-tean. Ori în ce s-ar descinta, Iată ce să zice: 1] Act fe spune urnitele bolnavului 118 ŞEZĂTOAREA I. Istiţă peştiţă prinsă de peliţă peliţa de os os de sănătos ; Jemn de tufă ’) în patru despicat în pulbere aruncat cine ţ-o adus vestea să-ţi bee veninul. saO II Ederâ pestriţă prins-au de peliţă. peliţa prins-au de os, os sănătos • cine i-a duce vestea soarbă-i veninul şi-ntr-un ceas să fi sănătos şi curat şi luminat cum D-zeu l-o lasat. Descîntec de la mine, leac de la D_zeu. sau III Sus în ceriu tună pe pămlnt fulgeră, iciţă pestriţă de peliţă prinsă, prinsă de os osul sănătos, sa-i pice vennul jos. Cine a auzi povestea să-şi bee apa, şerpele să-şi bee veninul. Descîntecul de la mine leac la D-zeu simţul. XIII POHOELELE . Pohoelele să fac la ochi; ochii celui cuprins de pohoele sînt curaţi. Pohoelilor li se mai zice şi perdea. De pohoele greu găseşti leac. 1.apţii (ficaţii] de mîntuşi -] cîte-o dată fac bine bolnavilor. Pohoelele provin din cauza omului că să jură pe ochi. Pentru pohoele n’am putut afla descîntece. ' ” XIV ALBAŢA Albaţa să face tot la ochi, cînd te dor timp îndelungat. Ea să vindecă ori cu lapte din ţîţîle femeilor curate, întrebuinţat timp îndelungat, ori cu albuşi de ou copt bine peste care să presară peatră vînătă arsă în foc şi mărunţită bine. De albaţă sînt şi descîntece. XV ULCIOARELE Ulcioarele să fac pe genele ochilor ; pricina lor este că te uiţi pe fereastră de aproape. De ele scapi uşor ; n’aî de 1 2 1] Tufă *au alun 2) Uu i'eţie. ŞEZĂTOAREA ng cît să le frig! cu coada lingurel înfierbîntată în foc, ori cu un fund de ulcior l). ori să le stupeascâ un mezîn şi eşti scapat de ele. XVI GiLCELE Gîlcele să fac la git printre vinele gîtului ; ele sâ nasc cînd umbli prin frig. Gîlcele să tâmădue în multe feluri : ori le ungi cu unt-de-naft şi le freci bine, ori le ungi cu fiere de porc, ori cu măduvă din falca porcului, sau pul la gît mămăligă caldă şi crudă, peste care să pune unt-de-naft, ori untură de porc ; aşa făcînd ele să moare şi dispar. De gîlcl poţi scapa şi prin descîntece ; iată un descîntec de gilcî. O venit nouă cocostirci ş-o luat nouă gilcî; o venit opt cocostirci ş-o luat opt gilcî ; o venit şepte cocostirci ş-o luat şepte gîlci ; o venit şese cocostirci ş-o luat şese gilcî ; o venit cinci cocostirci ş-o luat cinci gilcî ; o venit patru cocostirci ş-o luat patru gîlci; ş-o luat trei gilcî; o venit doi cocostirci ş-o luat două gilcî; . ş-o venit un cocostîrc ş-o găsit numa o gîlcă cît un fir de mac în patru despicat în pulbere aruncat ; G. să rămîe curat, luminat cum D-zeu sfintu l-o lasat. Descîntecu de la mine leacu de la D-zeu sfîntul. o venit trei cocostirci In timpul cît să zice discîntecul, gîlcele să freacă cu stupit. Descîntecul să face dimineaţă pînă a nu mînca nimic, pe nespălate; să zice descîntecul de trei ori. XVI VIERMI ÎN CAP Din durere mare de cap, omul poate să capete viermi în cap. Cînd omul are viermi în cap, durerile îî sînt atît de grozave, în cît i să pare că i sâ desface tidva capului. 1 2 1) Clcimru e un fel do oală lungăreaţă in caro sâ pune lapte! 2) Mezîn or mezină e col din din urmă copil al omului. Lui i să dă darul do a tămădui bolnavii prin descîntece ' 120 ŞE2AT0AREA Nici un leac nu-I prieşte în asemenea caz, numai babuca îl poate face bine. Viermii din cap să scot cu meşteşug, pe urechi. Cel ce face treaba asta trebue să fie cu mare bagare de sama ca să nu vatăme cum-va urechea celui bolnav. Viermii din cap să scot aşa : Să leu bcşicurl !) să uscă bine şi să pisează mărunt ; să lac turtiţe de Ceară galbână cu care să întinge în praful eşit din sfarmarea beşicurilor. Din ceară să fac turtiţe. Să Ia apoi un blid, Ori strachină, să borteşte în fund şi să pune în borta aceea o ţevie de cele de la pînză şi să bagă în borta blidului. Să pun în foc şese pietricele de să înfierbîntă. Blidul să aşazâ pe o lespede cu gură în jos ; sub blid, cînd pietrele-s ferbinţî să aşează cîte-o petricică, peste care să pune cîte o turtiţă de ceară amestecată cu beşicurl. Omul bolnav pune atunci ţevia în ureche, ca fumul ce va esi din ceara cu hcşicurile să meargă în ureche. Fumul mergind în cap. omoară viermii şi el cad pe lespede sub strachină, pe ţevie. . hităloaca, una din doftoroaele Broş-tenilor, de la care am cules leacul acesta, spunea: »chiar alalta-eri mie mi-am scos 35 ventil din cap, osebit de cei ce au ars. Lui Ungurenaşu, un sătean din Broştenl, i-a scos altă dată peste 100. Ca să poţi scoate toţi viermii, întrebuinţezi 5 sau 6 turtiţi de ceară ca mal sus. Cum al scos viermii din cap, durerea dispare şi te faci sănătos. XVIII MUŞCĂTURA DE CONOCHIFTIRIŢĂ Conochiftiriţa e o gujulie ce trăeşte pc la locuri băh-noase şi grase ; ea e foarte primejdioasă. Pe lîngă stricăciunea foarte mare ce lace în grădini, ea poate să muşte şi pe om. Val de omul muşcat de ea, că leac nu mal are ; 1 1) Lteiiciirile slut nişte fructe ale» unoî plante ce creşte prin multe locuri ile cÎujji. In SpâtAroşti (Sncosv.il pe coa-Uă la I. Ilr«*a*că. pe la Pivniţa să fac licşi-curî necesare- babelor Ia scontară vermiior din cap. La llieaz j 11 teţui Seunţ, ŞEZĂTOAREA m îndată să umfla ca o bute şi moare în dureri nesuferite. Dacă ar fi cu putinţa ca omul să treacă prin borta prin care intră osia carului în butucul roţii, sau să numeri un slambol de mac ori de năsip, nu mai atunci ai avea leac pentru muşcătura de conochiftiriţâ. XIX PÂDUCELUL Păducelul să lace în talpa piciorului la cei ce umblă discuiţi. El aduce o mîncărime atît de grozavă în cît cel ce ure, îi vine să pue piciorul pe foc. De păducel scapi greu. Măcieşul înferbîntat în foc şi pus pe el să-l ardă, te scapă. Pădureţele coapte şi puse pe el ferbinţi, încă-s bune. (V* arma; M LUPESCU DESClNTECE DE PLÎNSORI Cînd copilul plînge noaptea şi nu să poate odihni, e strins şi are plînsori ; atunci o babă care desculţă ori mama copilului dacă ştie, îî face de plînsori. Şi anume : seara, cînd asfinţeşte soarele, ia copilul în braţe, ese cu dînsul din casă şi să duce în ogradă. Acolo să prepară de trei baligi de cal şi întorcîndu-să cătră asfinţit, ia pe Hnd cîte una din aceste trei baligi, o învîrte de trei ori pe de asupra capului copilului zicînd aşa : Soarele după deaL strlnsul şi pllnsul cutărul (numele copilului] xn baliga asta de cal; îl atinge cu dînsa peste frunte, asvîrlind-o cătră asfinţit. Aşa să face cu toate acele trei baligi de cal. Acest descîntec să repetă în trei sări de-a rindul şi copilul să face bine, scapă de plînsori. Acest descîntec se face la soare. Unele femei rele la inimă, care nu să gîndesc la păcat, fac de plînsori la alte femei cu copil mic, ori Ia ori ce altă casă chiar şi fără de copil. Ast-fel : ia copilul în braţă şi trei boţurele de mămăligă, ese afară şi să întoarce cătră 122 ŞEZĂTOAREA o casă, încotro vede lumina la fereastră, ia pe rînd cîte unu din aceste trei boţuşoare de mămăligă, întinde mîna câtră ferastra casei cu lumina zicînd aşa : »Cutare ?»~numele copilului) vezi luminiţa aceea? Tot ea respunde : o văd mamă. —Du-te acolo şi-ţi încălzeşte mînuţele şi tâlpuţele, lasă-ţi strînsul şi plînsul, ia-ţi somnul şi hodina şi vin la mama şi te culcă, şi dormi ca mielul la oae.-Il atinge în frunte cu boţul de mămăligă asvîrlindu-T' câtră casa aceea. Aşa sa repetă de trei -ori cu fie care din acele trei boţuri de mămăligă în trei seri de-a rîndul şi copilul să face bine. Dar plînsorile fiind trimise acolo la casa aceea, ei nu mai pot avea somn şi odihnă, nu pot dormi în nopţile acelea. De aceea femeile de la ţară, cari au copii mici, cum înserează şi aprinde luminarea sau lampa, pun ţolurî pe fereşti, ca să nu să zărească lumina de afară spre a nu le trimite ci-ne-va plînsorl, căci copilul atunci toată noaptea plînge şi n'are somn. llccin (Suceava) R. MARlNESCU DE BEŞICA CEA REA 111. —Unde vă duceţi voi două fete cu sapele pe spate, cu mînicile suflicate ? —Ne ducem la acel măr roş, din vîrf să-l uscăm, din rădăcină să-I săpăm. —Nu vă duceţi la cel măr roş ; ci vă duceţi Ia cutare om, săpaţi beşica din rădăcină, de vîrf o uscaţi, c^ să nu rămîe cît un fir de mac în patru despicat, peste mare aruncat. Să ia o leacă făină de popuşoî, se udă cu apă neîncepută, se amestică cu un fir de usturoiu şi să leagă buba după ce o descîntă de trei ori în şir. OSincştl (Suceava) p HERESCU l ŞEZĂTOAREA 123 PE GUŞĂ Cînd esă curcubeul, freacă guşele cu mina zicînd : CurcubeQ, beu bea de unde-i bea bea din guşa mea. Guşa ta cît o ulcică guşa jnea cit o mărgică. 11. Purcede guşele pe cale carare ; da o treţă o căţă înaintea lor eşî şi aşa le prinde Uăineţti (Suceava i de icre le curge ; vinele saca şi guşele rămîn cît un fir de mac în patru despicat, peste Mare aruncat. P. HERESCU DE APUCĂTURĂ Leoaica şi smeoaîca a umblat din casă în casă ş'a umblat din masă în masă pănâ a găsit uşa descuiată şi fereastra destupată. A găsit pe ( . . . ] carnea i-a sdrobit sîngele i-a sorbit. Maica precistă a auzit a venit cu gura căscată cu limba lasată cu ochii stilchiţî cu dinţii rinjiţl, de mîna dreaptă l-a luat, in sfîrcul mări l-a aruncat, de toate răutăţile l-a scuturat. DE ÎNTÎLNITURĂ Cu întîlnitură din carare din osteneală din călcătură din spâimîntătură ceas rău de cu seară, din cărare din cîntarea cucoşilor din aşezămîntul oamenilor. Eşî tu nemernicule şi să te duci p'o cărare părăsită la o salcie grăsădită că te aşteaptă cu masa întinsă 124 ŞEZÂTOAREA cu paharele pline că acolo e bine. Auzite. do Ia baba Ileana Ditiu din comuna Grindu jud. Ialomiţa DOBRE STEFANESCU DE MUŞCĂTURĂ DE NEVĂSTUICĂ Să ia piele de nevăstuică, o moae în apă ne începută, ■ spală rana şi o leagă cu aceea piele după ce zice ; Dediţă pestriţă muşcă de peliţă; peliţa-i de os să fie de folos. GAinuştl (Suceava) P HERESCU DE ALBEAŢĂ Prea sf. maică sănătos, gras şi frumos ; sfîntâ Mărie, Mărie, şi m-am întîlnit cu albeaţă, s-a pornit I . . . de-acasă, albeaţă prin potcă, sănătos, gras şi frumos ; albeaţă prin rehnă s-a pornit pe cale, albeaţă prin strigare pe cărare albeaţă prin diochio s-a’ntâlnit cu albeaţă albeaţa s-a pus pe ochi. albeaţă prin potcâ Maica Domnului a văzut albeaţă prin diochî, şepte fete, cu şepte hîrleţe, albeaţa s-a pus pe ochi ; cu şepte ştergare, şi I . . a început şi le-a întrebat: a se văita, ---Unde mergeţi fetelor a se văicara, cu hîrleţele a se căira, şi cu ştergarele ? • • • i • ---Ne ducem la fîntîna lui şi nimenia nu-1 auzia, numai maica D-lui Iordan din portiţa cerului. cu hîrleţele s-o rînim ---Ce te plîng! ? cu ştergarele s-o ştergem. ce te văicărezi, ---Mai bine vă duceţi ce te căirez! ? Ia ochi la I . . . ---Iată m-am pornit cu hîrleţele albeaţa de la casa mea o rîniţi, şi de la masa mea, şi cu ştergarele pe cale, pe carare o ştergeţi, 125 şi lasaţl pe I . . luminat, curat ca D-zeu sfintul Prenteşti (Sucoava) ŞEZĂTOAREA ___ care l-a Iasat, ca argintul cel curat; dea D-zeu să-i fie de leac. V RADOVICI -------------- Superstiţii 62.) Cu spatele înapoi să nu mergi că rîde dracul şi plîn-ge Maica Domnului. 63] . Cu cuţitul asupra altuia sâ nu te răsteşti, că fuge îngerul de tine !) 64] . Cînd botez! copii, sâ le dai faşă 2] lungă. 65] - Cînd scapi mîncarea din mini, ai un neam flămînd. 66] . Cînd te mînîncă nasul, ai să plîngi, ori are să-ţi fie ciudă de ceva. 67 Cînd hainele le îmbraci pe dos, are să te bată cineva ori ai să ai sfadă cu cine-va : calcă sumanul in picioare şi nu ţi să va întîmpla nimic. 68). Cînd te mînîncă palma stingă ai să iei bani, iar cînd te mînîncă cea dreaptă, ai să dai. 6g). Cînd iţi aprinzi ţigara şi pîrîe chibritul, vei lua bani. 70) . Cînd te scuipi pe haine Iară voe, de unde nu gîn-deştî al să iei parale. 71) . Cînd cămeşa mortului să greşeşte prea lungă, are sâ mai moară cine-va din acea casă. 72) . Pe cine strigă bolnavul cînd e aproape să moară, acela va muri îndată după el, 73) . Cînd s-a duce în genunchi sâ bea apă de unde bea şi curcubeul, de va fi fată flăcău să va face, iar de va fi flăcău să va preface în fată. 74) . Curcubeul este brîul lui D-zeu. ll Sătenii Nn credinţa ca fie-care suflet ara pe Hogi el un înger aare-1 apir* * de rele; <*înd sâleuil fac răutăţi şi mai ales cînd sâ răsteşte (adi.-â voestc a da, ridi-c!nd nuna] cu cnţitul. îngerul se depărtează de am. *2) Fnşa e aţa cu care sâ leagă copii când ii îufaşă 126 ŞEZĂTOAREA 75) . Cine are guşă, cînd vede primavara pentru întâia oară curcubău să iee un ac ori un os şi să se bată cu el peste guşă zicînd : Curcubău ! de unde bel Bea din guşa mea 76) . Cînd auzi primavara tunînd întâia oară, să dai în cap de trei or! cu un fier orî cu o peatră şi să zici: - Tunu ca ciurul capu ca fierul. 77) . Cine are guşă, sîmbătă sară, cînd toacă popa de ■vicernie, să îee un băţ de alun, să se bată peste gură cu el de trei orî, dacă vrea sâ-I treacă, şi să zică : Popa toacă guşa sacâ. 78) . Cine să scaldă în Vinerea sacâ (vinerea din naintea paştelor) înainte de a răsări soarele, acela nu mal are boale în oase. 79) . Cine spre ziua de Bobotează stă de priveghiu noaptea, vede cerurile deschizîndu-se şi ori ce-ar cere i să dă de D-zeu. 80) . Cînd splina porcului e mai groasă la un capăt ca la celelalt, iarna va fi mal grea orî la început orî la sfîrşit; dacă e tot una de groasă, Iarna va fi de o potrivă în toată vremea. 81) . Dacă strici cuibul cocostîrcului de pe casă, el îî dă foc. 82) . La sf. Andrei umblă strigoii ; ca să scapi de ei tre-bue să ungi casa pe la uşi şi fereşti cu usturoîu. 83) . Cînd es broaşte şi rîme prin ogradă, va vremui. 84) . Cînd sălbătăciunele intră în sat ziua, nu-i a bine. 85) . La cîne să nu dai mămăligă caldă, că turbă. 86) . Pe fereastră nimârui să nu dai de mîncare, că turbă 87) . FemeeI îngreunate să nu-î grâeşti de mîncârl bune, că pierde. 88) . Cînd tună, puşcă sf. Iiie după dracu. 89) . Cînd tună şi fulgeră să nu ţii mîţa şi cîne în casă că s-ascunde necuratul în ele. go). Cînd bate piatra, înfige toporul în pămînt că-î bine. gi). Ori ce lucru sâ-1 începi lunea, miercurea, joia şi vi- ŞEZĂTOAREA 127 nerea; marţa şi sîmbăta sînt zilele morţilor şi ori ce lucru vei începe în ele, nu es la capăt bun. 92). De omu roş, spin şi însămnat, să fugi cît îl trăi. 93.) Lucruri îngemănate să nu mînîncî, că faci copii gemeni. g4). Cind femeea pune pînză, de-i întră întăiu barbat în casă, are să-i ajungă urzala. 95). Cînd voeşti să scapi de şuhărie (gutunar) sărută pe cine-va in spate fără să ştie, şi scapi. g61. Cînd porneşti în cotro-va, să nu te întorci că nu-ţî merge bine. . 97) . Cînd te muţi dintr-o casă’n alta, să n-o Ieşi nemăturată şi negrijită, că te blastâmă. 98) . Mîţa să n'o iei cu tine cînd te muţi in alta casă că iei sărăcia. 99) . Mămăliga şi pînea să n’o calci în piciore, că-i pacat. 100) . De vel mînca de 7 ori hrean, te curaţi de pacate ca cum te-ai împărtăşi. 101) . Cînd legeni albia copilului fără ca el să fie în ea, copilul moare. 102) . Cînd copilul să scoală din albie, să dă jos şi-şi leagană covata, mama va mai face copii. 103) . In ziua de Alexii Bojî [omul lui D-zeu) învie toate jivinele de pe pămînt. 104) . Cînd vezi primavara pentru prima oară fluture roş, e semn că vei fi sănătos şi roş; de vezi galbăn, toată vară vei fi bolnăvicios. 105) . Cînd primavara vezi întâi miei negri, peste vară te vor mînca puricii; de vei vedea albi, vei avea mulţi păduchi- 106) . Şerpeîe cînd esă în drum şi-l trece, îl doare capul. 107) . Mîţa şi cinele cînd au durere de cap, mînîncâ iarba. 108 .. Spre serbâtorile mari ard comorile^; cine pîndeşte atunci poate găsi bani mulţi. Dacă"comorile ard de cu sară pină la miezul nopţii, sînt comori răle, stăpînite de ne-curatu; de ard de la miezul nopţii pînă în zori de ziuă, sînt curate şi halal de cel ce le găseşte, câ are cu ce trăi în ticnă. 128 ŞEZĂTOAREA îog). In ziua de Maria egipteanca să pun pomii. ii o). In ziua de paşti, cînd ciocneşte ouăle bai bătui cu femeea, a cui nu se va strica, acela va trăi mal mult. 111) . Cojile de ouă cu care să fac paştile să le dai pe vale ') ca să se ducă să dee de ştire şi blajinilor -] că sosesc paştele. 112) . Sprejşf. Gheorghe sâ Ia mana 1 2 3) vitelor ; ciobanii, ca să apere oile de vrăji şi de luatul manei, să scoală în ziua de sf. Gheorghe în zori de ziuă şi buciumă; numai pî-nă unde ajunge buciumul, numai pană acolo merg vrăjile. 113) . In ziua de Arminden (sf. Irimia, 1 Mal) să bei vin roş că să înoeşte sîngele; tot aşa să faci în toată luna lui Mal că să înoeşte şi maiul. 114) . In ziua de moşi (Sîmbăta moşilor) se cearcă lut pe lut (omul cearcă blidele de-s tari) şi D-zeu rîde de toţi. 115) . In ziua de sf. Toader să tund vitele în frunte să să faca frumoase; fetele se Iau cu stroh 4) de la vite ca să le crească părul mare şi frumos. 116) . înainte de sf. Ilie să nu zvîrlî cu mere în sus, că bate piatra, peste ogorul tău, cît merele. 117) , Primavara cînd vezi numai o rîndunică ori numai un cocostârc, singur vei petrece tot anul; de vezi mulţi, cu mulţi vei petrece. 118) . In frntîna unde nu-I broască, apa nu-I bună. 119) , Ori-ce casă are un şerpe; şerpele de casă îi blind şi nu muşcă. El traeşte în păreţil casei. Să nu-1 omori cînd îl vezi, că nu-I bine. 120) . In ziua de Probajinî 5) să probăjănesc frunzele copacilor. 121) Daca tună după Simion Stîlpnicul, e semn de toamnă lungă. (Va urma] M. LUPESCU 1) Pe apă 2) Blajinii se crede că sîut nigte oameni buni şi drepţi. 71 Sub nume de mană sa-nţelefrc lapte bun ai mult, in toate poate ?a fie mană 4] Strohu este finul sfarmat ce rămâne de la vite 5) Probajinele sau Schimbarea la faţă, pica Ia C Augnst; de la Prolajiui începe codru a se probajfini, adică a ) to îngălbeni frurza.