% Revistă pentru literatura şi tradiţiunl populare DIRECTOR: ARTUR GOROVEI Membri fundatori: K. ^ŢciMlill, îuvâţilor, Crmea-Ilroşteu»; Q. îţaVilCACU, iuv. Midom; Ţ BaniilCdCU, înv. Furcaşa. M. gupCĂCU, înv. Uruqteui. Anal I. 1 Maiu 1892 lto. 3- BAETUL moşneagului şi fata împăratului POVESTE 1). , f Era odată un om şi-î murise femeea de la care îî rămăsese doî copii: o fată şi un băet. In scurtă vreme se însura cu altă femee. Femeea zise într-o zi bărbatului el că nu mal trăeşte cu dînsul dacă nu omoară copiii ; ear el îl răspunse : »nevastă, îl pacat să facem o astfel de faptă ; mal bine sâ-i ducem în pădure şi DumnezeQ a face cum a şti». Fata, care dormea pe cuptor, tre/.indu-se, a ascultat sfatul lor şi n’a zis nimic. A doua zi, el spuse copiilor că aU să meargă cu dînsul in pădure. Copiii se sfătuiră ce să facă, şi fata luă cenuşă în sîn şi mergînd în urma carului, tot varsa cenuşa pe jos. Ajungind în pădure, tatăl lor ca să scape de el, li zise: Amantă pov?Rir a spn&ă de un şcolar dlu cin** n dona ţi acrise de juiti din cintfţ a (intra d« ja ţcoaln din Ciumulefti, .judeţul Sm'enva. Mit mi a dat-o destoinicul revizor şcolar d Serafim lonescu. Aţa cum era |m-«esfea rad fcintâ da şcoluf, im se puten tipări, lirzxla a rfcmat aceeaţ. 66 ŞEZĂTOAREA du-î .pe sub fereastră, răcni cît putu : «Iacă dracii ! * şi e-şind afară, îl luâ la batae, până ce cu greu ii putu scoate tatăl lor şi căpăta învoire de la femeea lui să-î aciueze în casă Ea începu Iar să spue că nu mai trăeşte cu dînsul dacă nu-şl omoară copiii, şi el iar îi făgădui să-î ducă a doua zi în pădure şi să-I lepede acolo. Fata de pe cuptor, ascultă sfatul lor_şi se sfătui cu bâetul. Dimineaţă, până ce tatăl lor a înjugat boii, ei găsind un sac cu faină, îşi umplură bine sinul şi pe urmă la drum. Ca şi data trecută, aruncară făina pe jos şi făcură dîrâ pănă în pădure. Cum ajunse în pădure, omul scoasă din cură cremene, amnar şi iască şi le făcu un foc de vreascuri ; apoi se f urişâ şi o plecă la sănătoasa. Copiii pleacă iar pe urma de făină şi cînd la jumătate de cale, se opresc şi încep a plînge : urma dc faină era dusă de vînt. Se întoarseră iară la foc şi răzbiţi de foame, începură a umbla prin pădure căutînd hrană. Fratele zise : «sorioară, dă un fir din cosiţa ta şi eu oiu lua unu de la mine ca să fac arc şi săgeată, şi ce vom [ săgeta, tot vom mînca.» Işî făcu arc şi săgeată şi plecînd Ia vînat, se întîlni cu lupul. —Ce hîrîl ? zise băetul cătră lup. // —Să te mînînc, răspunse lupul. —Nu mă mînca, că te-oiu săgeta. —Nu mă săgeta, că bun cîne ţ-oiu da. Şi lupul dădu un cîne băetulm. Mergînd el mal departe, se întîlni cu ursul. —Ce hîrîl ? îl zise băetul —Să te mînînc, răspunse ursul. —Nu mă mînca, că te-oiu săgeta. —Nu mă săgeta, că bun cîne ţ-oiu da. Şi-I dădu şi ursul un cîne. Mergînd mai încolo, se întîlni cu vulpea. Copilul ÎI zise : «ce hîrîl ?» —Să te mînînc, răspunse vulpea. —Nu mă mînca, că te-oiu săgeta. —Nu mă săgeta, că bun cîne ţ-oiu da. Băetul luâ şi cinele de la vulpe, şi se duse înnainte ca ŞEZĂTOAREA 67 *» «*H|f• o casă de locuit. Ajungînd în faţa unei curţi mîn-il».., ţ»il 11 acolo în ogradă şi se pusă la fereastâ. Innâuntru •rUtf 1 ii /mei: unul cu trei capete, unul cu două şi altul » (1 Uliii I 1 Huila ce vorbiau eî. Cel cu trei capete zise către cel ■ *■ iu» rp : • du-te .şi adă vin din pivniţă. Băetul auzind, 1» in pivniţă şi se ascunse după uşă. Cînd veni ri isc săgeata şi-l omori. \ a/. 1 j 11 ui din casă că nu mai vine, zise cel cu trei ca-1 1. * cel cu două; «du-te tu, mă, că prostul nu mal |iHI p’-'jfete s-a pus Ia băut. Băetul fuga în pivniţă, şi-I 1 ulmi fi acestuia. Cel cu trei capete, văzînd că ceilalţi *îmi vin, se duse şi el în pivniţă. Băetul îl puse şi pe a- t < I» im le, dar pe al treilea cap nu î l-a tăiat bine. Du- ri oiriM sc duse în casă, luă cheile de pe masă, încuia şi • 1 pivniţa şi se duse la soră-sa şi o aduse şi pe ea. In.pa ce ospătară bine, băetul zise câtră fată : «na-ţî I* I. » i eu mă duc la vînat ; în toate odăile al voe să • nUfii, d;ţ| în pivniţă — nu.» 1‘ tj'w re pleca băetul, fata se şi duse in pivniţă, şi cînd p« /mei tăiaţi, ţipă cit îl lua gura. <\u ti teme, zice cel cu trei capete care nu era omo- n'i ii* t i : adă-mi mai bine o ulcică de apă de ziua moşilor. 1* * 1.» ii aduse apă, zmăul o bău şi făcu un cap. Şi tot aşa 1 •• f j'iefi de două ori, şi zmăul făcu trei capete. ( ti I a Ci cşit amîn doi de acolo, zmăul zise fetei : «mergi l*j ,< mine? Fata îi răspunsă; «dar fratele mă omoară im.1 ai nuzi. ()moară-l şi atunci merg.» /'■i.'ifil -c ascunse sub masă cu gînd ca să omoare pe kfttt I >ut i;iud veni bâetul de la vînat. cînii se suiră pe în.. î ,. h cl se puse pe vatră. Apoi plecă iar. Zmăul eşi ■li itib m.isA şi zise câtră fata: cît ai rupe un păr de nu l oh mir.rit.» 1 1 -1 veni băetul de la vînat, zmăul se vîrî sub pat ca I*-! t»mi*;tra cînd s-a culca; dar cînii intrară înaintea bâe-tudjH i v suiră pe pat. \i vinii de acolo, zise fata cătrâ băet. Da el îi răs-i'.n. r -■ Ii»v-i_ cînii unde sc pun el , şi se culcă pe vatră. \ d-Mia zir după ce plecă băetul la vînat, zmăul eşi de 68 ŞEZĂTOAREA sub pat |i-î zise fetei : «cînd a mai veni frate-tău să-î spui să lese cmiî acasă, şi eu oiu eşi după dînsul şi 1-oid omorî.» Cînd veni băetul de Ia vînat şi vru să se ducă iar, fata îl înduplecă să-şî lese cîniî acasă. El o ascultă şi plecă iară cînl. Zmăul se luă după dînsul şi băetul cînd îl văzu, fugi cît putu şi ajunse într-o pădure, se sui într-un copac şi începu a striga: «greul pămîntulul ! greul pămîntulul!» Zmăul a zis câtră băet : «dâ-te jos să te mînînc.» Băe-tul a zis : «maî lasă sâ-mî aduc aminte de cei de pe ceea lume.» Apoi îşi tăe o fărâmiţă de carne de sub suoară, o dete zmăuluî să-i zâbâvească vremea şi începu să-şî strige cînele Griveî. Şi iară a zis zmăul să se dea jos ca să-l mî-nînce, şî băetul zise tot aşa ca să-l mal Iese şi tăe carne de sub genunchii Iui şi dete zmăuluî să mînînce, apoi strigă cît putu : «Lupei ! lupei, !» Cîniî auzind de acasă glasul stâpinului lor, veniră intr-o goană şi apucînd pe zmâu de cap, de picioare, de mîni, de spinare, îl făcură târîţă. Băetul s-a dat jos din copac, s-a dus Ia soră-sa şi a tăiat-o. Apoi ş-a luat trustd cîniî şi s-a dus şi a ajuns într-un sat. In satul acela era numai o fîntină, şi toţi oameni cari bea apă din fîntîna aceea, toţi da cîte un copil unui balaur care era în frntinâ, şi acuma ajunsese şi rîndul împăratului. Tocmai cînd trecea băetul pe lingă fintînă, şedea acolo fata împăratului şi plîngea. S-a apropiat de dînsa şi l-a zis : «ce plîngi fată de domn ?» Iar ea îl zise : «toată lumea din acest sat nu poate bea apă, de răul balaurului, pănă nu-i dărueşte un copil ; toţi din sat au dat, şi acuma a venit rîndul tatălui meu şi neavînd copil alţii, mă dărueşte pc mine, şi nimeni nu se găseşte care să mă scape. Aceluia îl dă jumătate de împărăţie şi pe mine de soţie.» Băetul întreba : cum cunoaşte cînd ese balaurul ? Fata răspunse: »întălu ese pară verde, al doilea pară roşie şi la urmă ese şi el.»— Băetul ascultînd aceste cuvinte, s-a pus pe braţele el cu capul, iar fata văzîndu-1 că a adormit, Iuâ inelul din degetul el şi-l puse în degetul lui. Apoi de odată eşi pară verde din fîntînă ; fata începu să ţipe, iar băetul dormea. De odată eşi pară roşie cu scîntei 6g ŞEZÂTOAREA ui una i A/.înd pe faţa băetulul, îl frige. El sări în picioare; • mii Înaintea lui se azvîrîiră asupra balaurului ; atunci el k ii aguula îl lovi în cap, şi nu se alese nimic de balaur. Humm* un cuţit din brîu şi reteza cele două-spre-zece limbi ide balaurului şi luă vîrfurile ladînsul,îl scoase ochii şi cînd '■* uită jos. vede basmaua fetei, le pune în ea şi le leagă in ufn. l*e urma, lăsînd fata acolo, se duce în marginea l»ulum să vadă ce are să se mal petreacă. lata ca zări o trăsură cu patru cal. Vezeteul, care era pgan> cînd ajunse acolo şi cînd văzu pe fată şi pe balaur mort» strigă cătră fată: «auleu ! poate nu mă cunoşti? mi uu tc-am scapat de la moarte ?> l-’iila fiind ameţită de spaimă şi întinsă ca moartă pe pă-mint, nici nu auzi cuvintele ţiganului. Ţiganul, văzînd că balaurul e fârmat, îi luâ şi el capul, luâ şi pe fată, o puse in trăsură, se puse lingă ea şi dădu goană cailor de nu le culcai copitele. Cum ajunse la împarat, ţiganul, arâtîndu-i capul balau-niUil zise : «iacă Măria voastră, nu sînt viteaz?» Fata, care cunoştea toate, şi cine o scăpase, plîngea, da nu vroea să *puc împăratului şi ţiganului de ce tot plînge. Fata logodi şi In ziua nunţii plîngea în şir. Lăutarii cîntau şi ţiganul îm-hmcat frumos, printre lume se credea că-I Dumnezeii. De mintă un tînar cu trei cînl şi cu o săgeată, făcînd carare printre lume, merse Ia împarat, înşiră cîniî înaintea lui, m oaşe batista din sîn şi o dete împăratului. Cînd văzu îm-pui.itul batista fetei la băet şi inelul pe degetul lui, poron-vi să aducă pe mireasă. Mireasa cînd îî văzu, îl apucă în braţe şi leşină. împăratul zise : «iaca viteazul !», şi porunci sa aducă şi pe ţigan. Ţiganul, cînd văzu pe voinic, se bleu din negru,-—vînăt. împăratul zise cătră băet: »Inelul culc al tău şî fata mea a ta este, căci vitejia ta cu aceşti tini .şi săgeata asta, întrece oştirea mea. Limbele şi ochii ludaurulul încă dovidesc că meriţi a fi stăpîn pe întreaga împărăţie, împreună cu mine ca ajutor.» ÎŞi au făcut nuntă mare care a ţinut trei zile şi trei nopţi, uu pc ţigan l-au ucis. ARTUR GOROVEI yo ŞEZĂTOAREA Strigăte în joc Flăcăii! satelor, şi mal ales ai satelor de munte, cînd fac horă sau joacă pe la clâcî, au obiceiul de-a însoţi tactul piciorului cu strigăte în joc. Aceste strigăte, sînt nişte mici poezioare,~ care variază şi după conţinut şi după localităţi. Prin ele ibovnicii îşi dezmearda iubitele cărora le fac cu ochiu, dacă sînt departe unul de altul, ori le strînge mina de sînt aproape; prin ele se laudă fetele frumoase şi nevestele harnice ; tot prin ele se şfichiueşte lenea, fudulia, etc. Strigătele în joc, cînd au cuprinsul sarcastic, sînt nişte minunate satire populare. Flăcăii lumeţi sînt depozitele cele nvo bogate de strigăte în joc. In unele petreceri, şi numai în unele sate, strigă în joc şi nevestele ; fetele nu strigă în joc nici o dată. La munte, în urma fie-cărul vers se aude şi cuvîntul mă ! ca un refren al versului ; acest refren se aude numai cînd se joacă ruseşte, ungureşte, huţâneasca, leşeasca etc. jocuri râpezl, La hore refrenul final al versului nu se mal spune. Public la vale un număr de strigăte în joc culese de la flăcăii! din satele Holda, Holdiţa şi Cotîrgaş Jud. Suceava.*) i Frunză verde de mohor, 1) şepte fete-s pe-un topor; şi toporu-î de oţel, şepte fetc-s pe-un viţel ; şi viţelu-I fără mamă, şepte fete pe-o cîrlană ; 2) şi cîrlana-I fără miţă 3) şepte fete pe^o căpiţa ; şi câpiţa-I fără virf, şepte fete pe-un sovîiv ; 4 şi sovîrvu-I fără floare şepte fete pe-o cicoare ; şi cicoarea s-a plecat fetele toate-au picat. *) Mai avem si alta colecţii de strigăt** iu joc p« cari Ic v. m publica după cu rom isprăvi colecţia lui Lnpc.scn, 1") Un ful do iarbă ce croate prin păpuţai urule-1 locul era*. 2) Mit-luţa He uu an 3) Lîna do pe cîrlanl sau meii do 4-5 luni «e cliiamă miţa* 4) Sovîrvu e o buruoauâ de cîmp ce creşte pe la rîpi ai ponoare’, ar* miros plăcut. Zajna sovîmilul, eşită din ferberea Iul cu apă e întrebuinţată peulra ob-Jojele la nas cînd suferi de cel porit. ŞEZĂTOAREA 71 « • « I Mii#’ vmle rostopască i) »l» In driiI de casa noastră hi vi* li 1 11 floricic-albastră ; «V Iii drul de floricica ■vii-i Imii lut Toderică ; ih Iii deal de bou lut V*»!' -Ungur dumnealui : mi umiiia vint îşi trage i u 1-tnmua umbră-şi face ■, lrnit)zi» verde solz de peste, tipii u vale nu coti este, nnild prost nu-mbătrîneşte, I II.ii noroc şi sănătate t a n mul bune de cît toate ! liil noroi şi bucurie ■ n ilioil Iu bostănărie. 2) % ( 1 ud a fost mal dragi in lume ? mi Ud •■ut şi haine bune, o«a ,»*l i gătita bîne puti’UiţA prin pădure \|im ilo'dtu cu alune. li \\ dealul cu doi tăciuni fac fetele rugăciuni Sîmbâta, Dumineca că doar s-ar mărita. Cari naiba 3) li-or lua că-s batrine ca tata şi cărunte ca mama ? 7. Ungurene, ungurene samăna griul de vreme ; cel de vreme nu se face, cel tîrziu nu se prea coace. 8. Ungurean cu suman scurt nu şede-n Moldova mult, ci te du la ţara ta de-ţî mînîncă slănina ♦ % * g. Hop na na şi Iar şi Iară unde joacă văr cu vară amiroasă-a primăvară inima sloboade pară ; unde joacă văr cu vâr amiros-a cal apăr 4) ; unde joacă fin cu fin amiroas-a trandafir. » * * 1 o. Ş-apoI frunză de-odolean de cît sluga Ia jidan mal bine la ol cioban ; 1 . li ti. | 11 1 h e n bnmcauă re f-reşle pe la Jororile grase, ţi dud ir rapi luj ti m •• nu inii'l if* rSrnnitzîu. * 1 I . ..il tnirf«t ni] jiislrtii^B lioxlauii fdovlecii} *1 hali ■ ilriMil, Olk| 4*0 . o Ltmiemui ca na mfroa foarte plăcui. el fe ţ&sc-şte prin grfi Im. m »ti flori alo ţăranului. 72 ŞEZĂTOAREA de cît slugă la ciocoi mai bine cioban la ol, că te culci pe pat de flori cu capu pe muşunoîu cu ochii ţintă la ol. * -r-t 11. Foae verde masalarl i) cîţl fecior! de gospodari toţi catane şi caprari; numai eu, fecior de popă, şi m-o pus să bat la dobă. Eu li-oiu lăsa doba’n drum şi m-oî duce’n cel Cordun 2) în Cordunul cel nemţesc cu puicuţa să trâesc, în Cordun de ceea parte că nime să nu mă cate, în Cordun peste Suceavă unde nime nu mă’ntreabă. * * * 12. Foiliţă trei migdale, liţâ, sprincenele tale tare-s făcute cu cale ; tot le sui si le ridici par-că vrei să mă mîruncî; tot le sul şi le cobori par-că vrei să mă omorî. 13. Foiliţa trei văzdoages] la crîşmuţa din pîrloage este vin de trei soroace 4) cine bea copil nu face. Maică-mea dacă ştia se ducea şi ea şi bea pe mine nu mă făcea. * * 14. Foiliţă de pe baltă bine-mî mal era odată cînd eram la mama fată ! de lucram, de nu lucram dragu mamei tot eram. Da de cînd m-am măritat munţii să-I h răsturnat toţi o zis că n'am lucrat. Că mila de la barbăt ca umbra-l de ciung 5] uscat, tu te duci să te umbreşti şi mal tare te soreşti 6) * * * 15. Numai frunză de pelin val de sufletu străin ! că slujeşte cu dreptate şi Ia hac 7] pe jumătate şi slujeşte cu simbrie Uroşteui (Suceava) numai D-zeu îl ştie ! Culese rle M. LUPESCU ]) Ma^alariu e o burueană ce creşte pc la locurile grase şi o intrcluiinţjit de babe ca leac pentru duierea măselelor. 2) Sătenii din Judeţul Suceava numesc Uucoviua şi Cordun 3) Viziloagele sunt nişte Horirale de i-âui|i 4) Soroace-felnri, răstimp, âj Copac Ui cat. 6) Te ardi de soare. 7) Leafă, salar; simbrie. ŞEZĂTOAREA 73 OÎNTECE 1> Cili. Ghibănescu, profesor din Iaşi, cunoscut prin mulţimi ,1 studiilor ce a publicat prin mai multe jurnale, şi mai mi 1 • 11111 ■ 1 in Rominul şi în Arhiva din Iaşi, a bine-voit să ui 11 micuţă spre publicare, mai multe cîntece. Publicam în mmi mil acesta o parte din ele. lăsîndu-ne plăcerea de a -Iu ,1 1 fitul în numerile viitoare. No. 45 până la 49 inclu-.1 r«iut (lin cele trimese de D. Ghibănescu. 1 ) 1 miză verde siminoc •lui», i h-uliţică, of 1 ini .un parte, nici noroc mi t-'U puica’ntr'un loc, la 11 vatră, la un foc. |'‘i 1111/iilica trei măsline t ârâimfJi prin pădure (uiluliiU cu alune im 11 Iutii* mărunţele m.'i încurcă bâţa ,) pe ele şepte bunghi de la manta la tunică tot aşa. Frunzuleană ş-o măslină dragă mi-aî fost, fa Catrină ; satul tău îl mare raiti te iubeşti cu cine vrai. [Comunicate 49. De cit aş prăşi su sapa mai bine-aş bea vin cu vadra căci din furcă şi gherghef nu mai vezi făcînd vre-un chef, dar din ocă şi din litră «toata. lumea-î veselită. —Hai nevastă la prăşit. —Barbate. m-am bolnăvit. Hai nevastă la băut. Bodaproste, mi-o trecut, nainte că te-ajung. Com. da 10RGU SION BrSteşti) 50. Frunzuliţa de matasă, de căt cu uritu-n casă mai bine cu boala-n oasă ; că de boala zaci, te scoli, da de urit zaci şi mori. Mama de la boli mă scoate, de Ia urit nu mă poate. # 51. Pasere de pe harag nu mă blăstâma să zac, că n-am pe nime cu drag să-mi pue mina Ia cap, să mă-ntrebe de ce zac. Pasere de pe ogor nu mă blăstăma să mor, că n-am pe nime cu dor să mă-ntrebe de ce mor. * * 52. Frunzu verde trei măsline măi băete, măi creştine, uit^-te pe lume bine şi nu te-nsura ca mine. Să-ţi ei una ca să-ţi placă, nu cata că e săracă, ori ce-i zice ea să facă şi-napoi să nu-ţi întoarcă. Frunzu verde trei zmicele, orb am fost l-a mea vedere cînd eo te luai pe tine (bis) căci n-am zi, n-am timp cu pace, cum ea vrea, aşa mă face; ŞEZĂTOAREA 75 cu venin oţet mâ face (bis] M:i bucurai la avere l;i străchini şi la ulcele vai de păcatele mele (bis). Doamne doamne mă rog ţie scoate-un suflet din urgie : tae-i viaţa el ori mie. [bis] i' ilc ■» «lin gurn inn*> loc uitări din Giineati (Suceava) de p_ HERESCU 5 ţ. Foae verde măcieş J iai. boghene. hâJU 3 mâ duc cu tata la Ieşi li ăl, boghene, hăi j] krt-mi cumpere papucei şi sa aibă şi călcăiu ca să joc hora cu el. Foae verde baraboiu este horă-n sat la noi şi-s poftiţi mai mulţi flăcăi cu nasturi şi curea late şi cu pletele pe spate, ?i cu pene-n pălărie şi cu pinteni la călcâie ; ş am să joc dc loc cu ei. Foae verde lemn uscat mâ mărit şi-mi iau barbat, sa pun peteala pe cap. Ce frumoasă-am să mai fiu hâî, boghene, hai, nici mă mai uit la flăcăi hăi. boghene, hai. Din Mtrnuei^a judeţul laşi £ * ** 54. Foae verde lemn uscat cînd eram holtelu în sat, aveam cal dc-ncâîecat, şi trei ibovnice-n sat. Cea din deal cu un pahar Gogeşti (Fâl< iu) cu guriţa de zahar, cea din vale cu o floare cu guriţa de migdale şi miros de potrocale. Dar Ileana de pe coastă, şede şi ea ca o proastă, î-am dat batista s-o coasă, nici n-o coasă, nici n-o lasă, nici n-o dă s-o iau acasă s-o dau la alta s-o coasă tot cu fir şi cu mătasă. * # * 55. Foae verde zarzărei, cînd eram mai mititel, unde mă culcam dormeam, dar de cînd m-am făcut mare miji hodina de călare şi mîncarea dîrPpîcToare. * * * 56. Foae verde merişor aşa-mi vine une-ori să iau otravă să mor, şi iar stau şi mă gindesc cum oiu să ma prăpădesc. Ş-aşa-mi vine une-ori să lăs fraţi, să las surori grădina plină de ilorî. Culese (le ST. FILON 76 ŞEZĂTOAREA 57. Frunzu verde de-un măgud Sandu avea o fată mare : m-o făcut, mama, iacut7 m-o făcut mama fecior să-I flu tateî de-ajutor să-T scot boii din ocol şi să-T pun la pluguşor. Şi la plug i-am înjugat, brazdă neagră-am răsturnat potera m-o-ncunjurat-la catane m-o luat. Mama mă chema la masă, nu ştia că nu-s acasă ; mă chema tata la plug, nu ştia că eu mă duc ; mă chema tata la groapă, nu ştia c’atuncî mă leagă. Nu me leagă ca pe boî şi mă tunde ca pe oi, ci mă leagă cot Ia cot şi mă trece peste Olt. Da catana, saraca, cînd îi vine porunca îşi ia drumu de-a-lunga şi îmblă din ţară’n ţară cu prifontu subsuoară; de-ar ploua ploae cu tină şi de-I în ţară rtrăină nu mai are nic! o milă : de-ar ploua ploae cu foc n’are chip de staţ în loc. * * ■< 58. Lată-Î frunza bobului dar mal lată-a plopului sus în naltul cerului la crîşma ’mpăratuluî la curţile Sanduluji, de frumoasă ce era T-a pus nume Catinca pe numele mîne-sa pe porecla moaşă-sa. Dimineaţa s-o sculat pe ochii negri s-o spalat, la icoane s-o ’nehinat papucaşi negri-o’ncâlţat, —Catincuţă, draga mamei Ia cofile, florile, şi pleacă la Dunăre. Apă’n cofe o luat şi pe pod s-o lunecat, peste umăr s-o uitat ş o văzut dealul arzînd ; dară dealul nu ardea ci din arme strălucea, Turcii la dînsa sosea. Ea’n drum cofile-o ţipat 1). şi la poartă o strigat, —Deschide, mamă, poarta că mi-aî isprăvit viaţa. Nici cuvîntul n’a sfîrşit turcii la ea au sosit : — Sănduleasă cea frumoasă cu ochii de curvuleasâ7~ pe Catinca să mi-o daî. —Pe Catinca nu ţ-oift da că Catinca mi-o murit. —Sănduleasă cea frumoasă, cu ochii de curvuleasă, pe Catinca să mi-o dai. - Dc nu-mi credeţi cuvîntul hai să v’arăt mormîntul. Ş’o sapat de un stat de 0111, şi n'o dat de trup de om, 1) Aruncat ŞEZĂTOAREA numai de-un picior de domn. l] şi din gură-o cuvîntat : —Sănduleasă cea frumoasa cu ochii de curvuleasă, pe Catinca să mi-o dai ; că pe ea de nu mi-i da, noi capul ţi-1 vom lua cu-ascuţitul săbiei de’n lume s-a pomeni. O dat fuga’n cămăruţă ş'o luat-o de cosiţă. —Catincuţâ, draga mamei, eu pe tine nu te-aş da, da ei capul mî-or lua şi'n Dunăre l-or ţipa cu ascuţitul săbiei de-n lume s-a pomeni. Ea pe cal o’ncălecat Cmcoa-Broşteuî (Suceava) 59. Frunzişoara macului, pe dealul Răleagului paşte murgu Iancului ; murgu paşte şi rîncfiează lancu doarme şi visazâ ; —Murgule murguţul meu, ce nechezi aşa de greu ? Ori de frîu-ţî cu zăbele ori de scan cu şurubele? Iară ele încă i-o spus : —Rămîi, maică, sănătoasă dacă n’ai fost bucuroasă să mă vezi sara prin casă ca o garofă frumoasă ; rămîi, taică, sănătos dacă n’ai fost bucuros să mă vezi sara pe jos ca un trandafir frumos. Ei ochii că i-au legat şi la Dunăre-au plecat. Ea în apă s-o ţipat şi din gură-o cuvîntat : —De cît roabă turcilor, să fiu hrană peştilor şi rugină petrelor. 2) Cuitee .li N. VASILIU —Nici mi-î greu de trupu tău nici de scări cu şurubele nici de irîu-ţi cu zăbele, ci mi-i greu de vorba ta că tu ai zis câ mi-i da la popa din Brăila, şi-acolo că m-ai vîndut, nici nu-i apă de băut nici nu-i iarbă de păscut ci agă de’ncălecat 1) Prin Domn. in pariez ojuntelni (Suceava! se înţelege ..boer*1 munteni! zio llrpoveţilor „dnmmilG" in loc da „cucoane", precum se zice iu partea cîmpulni-2: In partea muntelui din Jnd. Suceava multă vreme au fost turcii adevăraţi i-ta] iul. ţi făceau colo mai mari nelegiuiri. Ţi su iucrimenă carnea pe trup riud asi nlţi pnv*’jnu talii pînza, ci rastul şi durerile lui Z. «; de multe ori scapi numai aşa. M. LUPESCU DESCÎNTECE DE DIOCHIU IU. *1 In răchită rămurată este-o'o babă supărată, cu’n ochiu de foc şi cu’n ochiu de apă, şl-a luat ochiul cel de foc şi l-a dat în cel de apă şi s-a stins. Se pun trei cărbuni aprinşi in apă neîncepută, şi cu acea apă se spală pe ochi şi pe frunte. Diu Plodeşti (Snceara] V. RADOVICI DE BEŞICA CEA REA II. s] >S-a pornit Sf. Gheorghe pe cale, pe carare, şi pe drum mergînd, tare s-a ostenit şi tare a mal flămînzit. S-a pus apoi la masă şi a chemat pe toate bubele, crăpăturele, pe toate zgîrieturile, dar numai pe beşica cea rea nu a chemat-o. Iar ea tare s-a suparat şi tare s-a mal mîniat: din vîrf a crăpăt, din rădăcină a săcat. Aşa să crăpe şi să să-ce beşica cea rea din închietura minei, a piciorului lui......, 1 1) Rastul e o umflâtnră mitre a pinlecelui la cai bolnavi de friguri «i mai ales la copil. 2) Vezi No. 2 pag. 57 83 ŞEZĂTOAREA iar el sa rămîe curat şi luminat ca argintul strecurat, ca maicâ-sa ce l-a făcut şi D-zeu ce I-a lasat.« Se descîntă luîrîd o bucată de petică, învălătucită în formă de învîrtită, se aprinde şi se învîrte în Jurul bubei de la stînga spre dreapta. După ce s-a descîntat, se scuipa de se stînge petica şi se unge buba cu scrum. Descîntecul se zice de trei ori şi în trei rînduri : dimineaţă, de amează şi sara. Din Stîncn judeţul laţ] | Ţ-. POPOVICl III. * Purces-a omul mare, la pădure mare, cu toporul mare ; tăiat-a nouă răstee, nouă curmee. nouă tînjeie. Venit-a acasă, mai făcut-a plugul lui. Dusu-s-a in cîmpul mare. arat-a şi samanat-a piatră. Cînd va răsări piatra, atunci Să răsară beşica. Cum încremeneşte piatra în pâmînt, aşa să inţăpenească beşica cu tăria ei.« Se descîntă cu o piatră, mal ales cu cea de coasă, şi se tot netezeşte buba cu piatra cît ţine descîntecul. Din Periei» (TuUnr*) Q. POPESCU DE BROASCĂ Broasca e o umflătură ce se formează sub pielea de la pleoapele ochilor sau chiar a obrajilor. Această umflătură nu e dureroasă. Cauza acestei umflaturi e necunoscută ; se i i ede însă că ar fi răceala; iar poporul de aici zice că cel ce are broască, s-a uitat prin fereastră, cînd se ducea un mort la mormînt. Contra acestei umflaturi intrebuinţază ilescidlecuT numit »de broască.« I. Cînd toacă la biserică, cel cu broască să lee o lingură paifirăsită, şi să pue pe pragul uşel şi atingînd broasca cu găvanul lingureî, să zică de nouă ori aceste cuvinte: »Popa loaci'i, broasca sacă.« II. Baba, cînd voeşte a descîntă, ia o broască de la o ladă ••au ilc la uşă şi atingînd cu dînsa umflătura, zice de trei mi aceste cuvinte : 84 ŞEZĂTOAREA Broască, broască, de te-ai-făcut la asfinţit să piei la răsărit; de te-al făcut la răsărit să piei la asfinţit. peste mare te-a arunca unde cucoş negru nu cînta, vacă neagră nu rage şi cine negru nu bate. Acolo să piei, să răspiel, Şi să te duci la malul crăpăt ca rouă de soare, că acolo e o iapă albă, ca spuma de mare cu gura cascată, cu limba scoasă, şi cu coada ridicată. Ea cu gura te-a apuca, cu limba te-a linge, cu coada te-a mătura, şi (cutare) să rămîe teafar sănătos, luminat cum Dumnezeu l-a dat şi maică-sa l-a făcut. Descîntecul de la mine şi leacul de la Dumnezeu. Acest descîntec se face în 3 zile de post numite şi de săc (ca broasca să sece) adică : Luni, Mercur! şi Vineri. Asemenea în ultimele patrare ale luneî. Din Dimăchenî (Doroholii) D. ADAMESCU In numărul viitor vom publica şi alte descîntece, precum: de şopîrlaiţă, dc alb aţă, de înlîlnitură, de apucătură, de pocitură, de muşcătură de şerpey de plînsori etc.—A. G. IARBA FIERULUI Despre iarba fierului poporul povesteşte că ea are puterea de a descuia toate încuetorile, lacăţile, broaştele uşilor, fiarele cailor etc. Cine doreşte a avea această iarbă, o poate căpăta prin femeea ariciului, cînd are pul. Se închide locul unde se afla puii, ca într-o cuşca şi se pune şi o lacată. Femeea ariciului venind şi găsind lacata, aleargă îndată după iarba flerului, şi punind-o pe lacată, o descue îndată. Cine o capătă, face o tăeturâ în palmă, o pune acolo şi lipind pielea la locul el cu nişte doctorii, se vindecă rana şi iarba rămîne înnăuntru. Mina în care este pusă iarba, lovind orî-ce încuetoare, o deschide. După istorisirea poporului, numai vestiţii şi vitejii căpitani de haiduci ca Bujor, Codreanu, Jianuţ Tunsu etc. vor ŞEZĂTOAREA 85 fi avut iarba fierului. Cu pumnul lor, ei nu descueau lăca-ţile, ci le zdrobiau. Iată ce-mi povesteşte un bătrîn despre această iarbă : >Pe la Sînt-Ilie, pe cînd se face finul, m-am dus la cosit. Incepînd a cosi, coasa merse cîteva obraţe şi odată sări din toporîşte cu o mare putere. O împănez din nou, şi incepînd din nou a cosi, iarăşi sări, şi aşa 3e cîteva ori. M-am gîndit că nu poate fi altă pricină de cit că coasa mea s-a lovit de iarba flerului. Astfel am fost silit a lăsa ciţiva paşi necosiţi, am trecut înnainte, după care coasa 11-a mal sărit.* Paţcaui (Suceava) M, BUSUIOC Glume şi pîctliturl I. Un om, nu de mult însurat, întâlnind pe un flăcău ce îmbla după însurătoare înainte de vreme, iî zice : Ia ascultă-mă măi frate, înnoadă-mî cămeşa-n spate, că şi eu ţ-oîG înnoda după ce te-I însura. [Din Neagra-Şaruiai Suceava] II. Un om zice cătrâ altul care făcea căpiţî din iarba cosită : *tot al lucrat?*. Cel întrebat răspunse: *Mult îţi pare, mâl Vasile, »treî căpiţî în şepte zile »cu trei feciori şi cu mine ?« (Din Neagrâ-Şarului) III. Mergea o fată cu mîncare la părinţii săi ce erau la lu-1 ru şi avea în mînă o oală cu lapte acru. Ea întîlneşte pc un ţigan şi-l întreabă pe unde merge drumul că nu ştie. lipanul cere să guste puţin lapte ; fata-I dă. Dar ţiganul bea tot şi zice cînd dă fetei oala: Horpal horpaîala na-ţl fată oala, 86 ŞEZĂTOAREA şi te uită ce te-î uita şi te du pe unde-î vra. (Din Neagra-Şaruhii) IV. Un rus mergea la cosit cu două coase în spate ; un romîn il întreabă: »unde mergi tu, măi rusule ?« —Rusul fudul, răspunde cu glas tare : La nanacoasa tui smoasa cu doi coasă : unu-apucă, unu lasă. - Cînd vine de la cosit, iar îl întreabă rominul : »de unde vil tu, măî rusule ?c Rusul răspunse : De la nanacoasa tui smoasa, cu doi coasă : unu-apucă, unu Iasă ; măzărean şi cu trifan rupt maţele’n Ivan. l>iu Dulhas,* (Suceava» g MIHAlLESCU CÎNTECE IN GRAIUL MOLDOVENESC D. (j. W\'iga?id docent la Universitatea din Lipsea, unde face curs de limba romînă, îmi scrie, relativ la Şezătoarea, că ar fi bine să public şi bucăţi întocmai aşa cum se rostesc în popor, pentru a se putea studia deosebirele dialectale în diferite localităţi. Acelaş lucru m-a îndemnat şi prietenul meu Eduard Gruber, din Lipsea. Public aici şi o parte din scrisoarea D-lui Weigand : Die Lecture der »Şezătoarea* hat mir eine grosse Freu-de bereitet, sehe ich doch, dass Sie auf dem besten Wege sind der folkloristichen Wissenschaft einen ausgezeichneten Dienst zu leisten. Auch die beobachtete Ortographie findet meinen vollen Beifall, wen Sie aber Ihrer Mittarbeiter veran-lassen kbnnten, sich in den dem Volksmunde abgelauschten k ŞEZĂTOAREA 87 htiicken sich auch ganz enge der Aussprache der betreffen-den Gegend anzuschliessen, so wiirden Sie zu gleicher Zeit dic so sehr vernachlassigte Dialektkunde fbrdern, wofiir Sic sich den Dank aller Sprachforscher erwerben wiirden. Pentru a satisface aceste cerinţl, voîu publica o serie de cintece aşa cum se rostesc în diferite localităţi. încep acuma cu graiul moldovenesc, şi în special cu graiul din jurul Folticenilor. In numărul viitor voiu publica de ale tovarăşului M. Lupescu, aşa cum se rostesc în Broştenî, precum şi ale altor tovarăşi Ic lor. I. Frundzî verdi tri zmiceli flori de gioreli, mă Ioani Braşoveni flori de gioreli, Intrî'n casî nu ti temi, ci di cine te-I temut floari di pi Prut, I- am otrăgit ş’o murit floari di kerit. Mă Ioani, di nu crez, intrî’n casî şî îîi-1 vez floari din livez ; Ic-i pînza di pi obraz di-I vez moartia cu nacaz floricicî di pi Iaz ; II- i pînza di pi mînuţî florică de scînteiuţî ; le-I pînza di pi rijloc floriei di bosîioc ; le-l pînza di pi kicloari floricicî di cicoari. i. Frundzî verdi tri măslini Io mă duc, puica rămîni ; 1 i sî fac s’o Io cu mini butir vr’o dou, tri dzîli, cari vor trimete din localităţi- Frunză verde trei zmicele flori de viorele, mă! Ioane Braşovene flori de viorele, întră’n casă, nu te teme, că de cine te-aî temut floare de pe Prut, I-am otrăvit ş’a murit floare de pierit. Măi Ioane, Je nu crezi, întră’n casă şi mi-1 vezi floare din livezi; Ia-I pînza de pe obraz de-î vezi moartea cu năcaz floricică de pe Iaz; îa-î pînză de pe mînuţă floricea de scînteiuţă; Ia-I pînză de pe mijloc floricea de busuioc ; Ia-I pînza de pe picioare floricică de cicoare. * * Frunză verde trei măsline eu mă duc, puica rămîne; ce să fac s’o Iau cu mine batir vr'o două, trei zile, 88 ŞEZĂTOAREA cî iii-î calia dipartatî şî nu poci s’agiung îndată. Iară frundzî tri măslini, da di tini puîcî-i ghini cî mai sînt voinici ca mini. —Cii, badi, cît frundzâ dacî nu eşti dunlatâ ; cii cîtî frundzî’n fagi dacă «lî nu ni-s dragi; cil cîtî frundzî’n tlel cî nu-s puişori dî-a nil. -~Iară frundzî di dudău, da di mini puîcî-I rău, cî mă duc pin ţări străini undi nu cunosc pi nimi, numa Iarba şî frundzâ cî-I pişti tătî lumlâ. că mi-î calea depărtată şi nu pot s’ajung îndată. Iară frunză trei măsline da de tine puică-î bine că mal sînt voinici ca mine. —Fie, bade, cît frunza dacă nu eşti dumneata ; fie cîtă frunză’n fagi dacă mie nu mi-s dragi ; fie cîtă frunză’n tel, că nu-s puişori de-aî miel. —Frunză verde de dudău, da de mine puică-î râu, că mă duc prin ţări străine unde nu cunosc pe nime, numai Iarba şi frunza că-I peste toată lumea. Aceste cîntece sînt culese de la locuitorii din jurul Folticenilor. ARTUR GOROVEl Note. Prin dz am însemnat un sunet deosebit de z şi care numai prin auz se poate deprinde. Sunetul însămnat prin n este gn din franţuzescul agneau sau spaniolul n din nin os. P din cuvintele ca picior, piept etc. se rosteşte în multe chipuri, chiar în judeţul Suceava. Aşa, se poate auzi: kicior, pkiclor, ficior, p ti clor. ciclor. pdclor şi chiar kticlor ori tkiclor. ______ A. G. £72" - w T*e) PROSTUL MAMEI Ci că a fost odată o babă care avea un fecior ; şi feciorul ista pe cînd era copil, l-a trimis mă-sa Ia şcoală ca să înveţe carte, că doar s-a putea face şi el macar un popă ori un profesor. Dar ori cît s-au năcăjit dăscălii şi biata babă să-l popească ori să-l profesârească, tot n-afi putut face nimic, căci bâetul în ruptul capului nu vrea să înveţe carte, ne fiind tocmai hîtru; şi aşa a rămas nepopit. ŞEZĂTOAREA 89 Nu trecu mult şi fecioraşul babei ajunse flăcău. Venindu-i durdură *) de însurătoare, se duse în peţit la o fată, şi până una alta, luă de la fată o naframâ, pe care o flutură tot drumul pînă acasă; ba încă spuse şi mîne-sa de astă vitejie, dar mă-sa, ca feinee cuminte, îi zise : *>dragul mamei, naframa nu se duce aşa ci se strînge binişor şi se pune sub briu ori în sîn«. *Bine mamă, îî răspunse el, aşa oiu face de altă datai. Ducîndu-se a doua oară pe la fată, căpăta un căţaluş ; îşi aduce aminte de sfatul mamei, îl strînge bine, îl pune sub brîu şi porneşte acasă, spre a arăta mamei că i-a îndeplinit povaţa. Mă-sa însă îi zise : »căţălul nu se aduce aşa, dragul mamei, ci se leagă cu o aţişoară, se pune jos şi se strigă cuclft. cuciu, cuciu«. »Bine mamă, aşa oiu face altă dată«. Şi plecă iar la fată, de la care căpăta acum o bucată de slănină, îşi aduce iarăşi aminte de sfatul mamei. leagă slănina cu o aţă, o pune jos şi pleacă strigînd cuciu, cuciu, cuciu*, iar cînii de prin sat, poftiţi la masă gata, 1-aO uşurat de slănină, rămănîndu-i numai aţa. Ajuns acasă, îi spune cu bucurie mîne-sa că i-a făcut iarăşi pe chef, aducînd slănina cum l-a povăţuit, dar ea îî zice : »slănina, dragul mamei, se aduce acasă, se sue în pod şi se pune Ia fum*. »Bine mamă, de acuma aşa oiu face*. Şi ducîndu-se înapoi la fată, din vorbă în vorbă, se făcu pe treabă şi se hotărî şi zestrea, în care întră şi o vacă. El ia vaca, se duce acasă şi vrea s-o sue în pod la fum, dar mă-sa îl zise: »dragu mamei, vaca nu se sue în pod, ci se duce în şură, se leagă la esle şi i se dă fîn«. >Bine mamă, tot aşa oîu face*. Eşi flăcăul din casă, cam mâhnit că nu mai poate mulţumi pe hîrca cea de mă-sa, se duse la fată, făcu nunta şi după ce se sfîrşi toată petrecania, nici una, nici două, îşi ia nevasta şi pleacă cu dînsa acasă, trăgînd-o sub şură ca s-o lege la esle şi să-i dee fîn, după povaţa mîne-sa. Chiu ! Val ! se auzi şi baba vine să-şi scape nora, ducînd-o în casă, unde îndată intra şi însurăţelul; dar biata babă, ajun-gînd-o la os, începu a-1 cetara zicîndu-i: >fugî de-aici ti-câlosule că m-ai oftigit; îa-ţi uşa în cap şi piei d’inaintea 1). ’J ciani, pofti. go ŞEZĂTOAREA mea». Iar hitrul mamei, de cuvînt ca’n tot deauna, eşi, scoase uşa din ţîţînă şi se cam mal duse. IMliAM-ft (Suiţeava) T. C. I0NESCU STAFIA Poporul de pe aici crede că stafia este un fel de umbră în chipul unui om sau animal, ce are puterea a ţine zidurile să nu se dărîme. Ba el mal crede că acea umbră e chiar însufleţită, şi că în fie-care zid, casă de zid, sau be-cifl, cu alte cuvinte în tot ce-î zidire de cărămidă sau piatră, trebue să fie şi o stafie ; căci altfel nici să poate zidi o zidire pănă nu-î se pune de meşterii ce o zidesc, stafie. Această stafie să pune în zid in chipul următor: După ce se incepe zidirea, meşterii zidari pregătesc o nuia, mai lungă ceva da statul unul om, sau chiar o şfa-ră, şi la timpul priincios, de vine un om, un copil sau chiar un animal, atunci pe ascuns, pe cînd unul îl ţine de vorbă, altul din eî cu nuiaua saG şfara. îi Ia măsura umbrei lui. Măsura odată luata, o pun şi o zidesc în zid. De aici înainte zidirea merge bine şi meşterii nu se mal tem câ li se va dărâma ; iar omul sau animalul căruia i s-a luat măsura umbrei lui, pănă în nouă zile, moare numai de cit şi după ce-1 îngroapă, se preface în stafia nedespărţită a zidului, în care i-a fost pusă măsura. Această stafie e-se apoi în toată noaptea, de cum înserează bine şi pănă ce cîntă cucoşiî de miezul nopţii şi umblă peste tot locul acelei zidiri; iar după cîntatul cucoşilor, se duce de se ascunde în locul unde-I e măsură. Dacă zidirea este bună-oa-ră o casă, atunci stafia, la oamenii acelei case. nu li se a-ratâ noaptea şi nici nu Ie face nimica, iar de sînt străini, le esă îrmainte, daca umblă prin prejma eî noaptea şi le face rău, d. es : îl trînteşte de pâmînt, îi ameţeşte şi pe u-niî chiar îi muţeşte sau îl face de rămîn cu neputinţă. Stafia se arată tot deauna sub forma fiinţei de la care s-a luat măsura şi nici odată alt-fel. Tot deauna e mai rea, dacă a fost om, de cît cînd a fost animal. Une ori se în-tîmplâ chiar, dar această cam rar, că stafia să facă râu şi ţ ŞEZĂTOAREA gi casnicilor ce locuesc în zidirea aceea. Atunci sc spune că spre a se feri de aceasta, i se pune tot deauna sara ceva de mîncare în o parte oare-care a zidului, de es : pîne şi sare, mămăligă, etc. Alţii spun că dacă cine-va ştie că în o zidire e stafie, atunci tot deauna cînd va trece pe acolo, să nu se uite nici odată înapoi, nici să şuere, să cînte sau să vorbească, că se zice că atunci o zădărăşt! şi-ţi face rău. Dacă noaptea nu te vel uita înapoi, ea nu ţi se arată nici odată. Dră^ueiftl [fiacouv») C. ŢEODORESCU Baterea a Ivitei In seara zilei de la lăsatul săcului de postul paştelui, este obiceiul a se bate alviţa în satele de pe lingă Dunăre din Judeţul Vlaşca; după cît ştiu, şi pe la oraşe, prin mahalale. Toata ziua femeile gospodine prepară bucatele, plăcintele etc., mînîncă bine, beau şi se veselesc oamenii, căci au sa postească atîta timp. Pe sub seară copiii, adică băeţiî, se adună cirdurî, şi se duc pe unde îî chiâmă; căci femeile eşind Ia poartă cu cî-te un bocal de vin şi cîte o bucată bună de alviţă, chiamâ băeţiî şi le dau Ia fie-care cîte un pahar de rin şi cîte o bucăţică de alviţă. Se chefuesc bine băeţiî şi încep a se juca mai întăiu binişor şi cînd se îngroaşă gluma, adică cînd s-aO ameţit, se mai trîntesc dîndu-se de-a rostogolu pe pâmînt. Cînd s-a înserat bine şi după ce s-au pregătit toate bucatele, stau la masă, adunîndu-se maî mulţi la un loc, neamurile, prietenii etc., de lasă săc împreună. După ce aQ mîncat şi au băut bine toţi, de s-au săturat şi s-au chefuit, atunci bat alviţa copiii. Leagă o şfoarâ de o grindă în dreptul mesei sau alt un-de-va; de capătul sforii leagă un cocoloş bun de alviţă, şi apoi toţi copiii stau roată de jur împrejurul mesei cu gurile căscate ca să poată prinde cocoloşul de alviţă. Unul poartă şfoara de jur împrejur pe la toţi, şi cînd se apro- 92 ŞEZĂTOAREA pie boţul de alviţă pe la gurile lor, eî să răpăd asupra lui ca sâ-1 prindă, căci care îl prinde a lui este toată alviţa aceea. Pe urmă, dacă s-a prins cocoloşul acela, mal pune altul, şi tot aşa pănă se găteşte toată alviţa, care o cumpărase în scopul acestei petreceri. După ce gătesc cu alviţa, aduc o strachină mare adîncă sau un castron, 11 pun pe masă plin cu apă, în care mal toarnă şi un pumn de târîţe, şi în castron dă drumul unei piese de 50 bani sau franc ; şi toţi băeţiT, cari sînt de faţă, pe rînd să cearcă a scoate paraua din fundul castronului, cu gura. Acel care o scoate în dinţi, a lui este. Dar lucrul nu e aşa de uşor căci trebue ca să vîre capul pînă pe la urechi pentru ca să poată ajunge la pară pe fundul castronului ; şi chiar dacă o găseşte, pînă ce o poate apuca cu dinţii, munca e şi mai mare, le mai întră târîţe pe nările nasului; dar, care o poate scoate în dinţi, a lui remî-ne paraua. Şi petrecerile se urmează aşa pînă la miezul nopţii ; mesenii mînîncă, beau, spun, rid şi se veselesc. R. MARINESCU CIMILITURI XLIII. CARTEA g2. Rădăcină împleticină ales voinic o desbină. _____ Isp. 36 93. Rădăcină ’mpleticină rar voinic care-o desbină. Sb. 126 94. Rădăcină împleticină, rari volnici se află de o desbină. St.; R. gl. 29. 95 * * 95. Sînt făcut de mărgele, şi de sînt înşirate. L. W.; Bulg. 701. ŞEZĂTOAREA 93 XLIV. XLV. 96. Găină pestriţă la popa pe poliţă. Ars.; Bulg. 401. 97. Cîmpul alb, Gile negre, cine le paşte, le cunoaşte. Sb. 125 ; R. gl. 98. Am o găină pestriţă o puîu în horn pe poliţă. Bulg. 6g. gg. Am două gheme de matasă le trimit la’mpărăteasă ca să’nceapă ’ncepătură iară leac de tivitură. Sb. 80. CARUL a] cu strujăni 100* An un cîrd de cuconiţe legate cu şuşăniţe l) / b) cu nuiele 101. Vin oile de la munte tot cu stele’n frunte. St.; R. gl. 21. CASA. 102. Sub pădure grămădită şede lumea învălită, ziua de soare fugită, noaptea de lună pitită. Pan; Bar; R. gl.; Bulg. 720. 103 103. Am o vacă mare cu ţiţa’n spinare. Isp. 31 ; Bulg. 22. 1) Şnţftniţa ■ o LmcalK iagnalâ de pînzS. 94 ŞEZĂTOAREA 104. Am o vacă năzdrăvancă, şi vorbesc maţele din ea. _____ Bulg. 83. 105. Cloşca de lemn şi puii de piele. _____ R. gi- 106. Am o cloşcă: noaptea strigă puii ~ şi ziua îl risipeşte. R- gi- 314; Bulg. 75 XLVI. CÂCIULA. 107. Reteveiti rotund strînge pâru'n fund. Isp. 43; R. gl. 294; Bulg. 649. 108. Reteveiu rotund bagă lîna’n fund. R. gl. 109. Rotogol rotund bagă capu’n fund. Bar.; R. gl. 321. 11 o. Bucium rotund strînge păru’n fund. Bulg. 171. XLVII. CAHLIŢA i) 111. * Pe cotîrneaţă şede o mămuiaţă 1 2) XLVIII. CĂLĂREŢUL. 112. Cine are şese picioare, dar numai pe patru umblă ? Sb. 47. 1) Agtapitoarea