V Kevisfft pentru literatura si tradiţiunî populare uiKECTOB: ARTUR GOROVEI Matobrl ftindatorj: ifiî.. 1/^LmHu, învăţiior, Cnufa-Broijte>uî; C. ^avilcAcu. - «•> v • , * ' *i. /»• i ll», Ublviii; 1' ÎEţjniilciCU, înv. l’;irc'i»»: ■JrJ, ÎÎUpCACtl, înv, lii'.'onI tul I. 1 Aprilie 1892 Mo. 2. Obiceiu la luatul miresei Cind merge mirele cu nuntaşii să Ia mireasa, nu i se dă (Irumu în ogradă aşa cu uşurinţă. In gardul de la poartă niA pusă, într-o prăjină, o cămeşă împlută cu fin, făcută In chip de babă. In fruntea nuntaşilor ies cîţi-va vînători cu arme încărcate, silindu-se cu loviturile spre a da jos a-ccn matahală. In acest timp la poartă îl un fel de luptă; nuntaşii miresei ţin de zâvoarc (poarta la ei constă din doi ulilpl dăltuiţi, în care se vîră cu capetele pari de brad, for-mlnd cea ce se zice zâvoare) şi al mirelui de afară trag; uşa tel pînâ nu-I biruesc, nu întră. Intraţi in casă, stau toţi cu căciulele pe cap. Un vâtâjel (In alte părţi numit vornicel) Ia în mînă bjciul mirelui, care da obiceiu stă pe masă, spune la ce au venit şi strigă: *Po-rujnicl de casă, răspunsul să ne iasă» ! Alţi vâtăjeî din parte* miresei, aduc două străchini goale, una cu gura In jos }>CMte cealaltă, pune dinaintea mirelui şi zice:» poftim, luaţî şi ospătaţi».— Din partea mirelui răspund: »tînărul nostru im parat ii cinstit şi ospătat*. Tot aşa se urmează de mai multe ori între vâtăjeî, cari de obiceiu se pun din cei mai Kurişl. 34 ŞEZĂTOAREA Cind îi aproape sâ scoată mireasa din camară unde o gătesc, spre a o aduce mirelui, aduc mal întâi o babă, or; un băiet acoperit pe cap, de amăgesc mirele. Toţî din partea mirelui, strigă: nu ne trebue, îi plătim să se duca. Mirele scoate bani de le plăteşte, apoi ia armele încărcate şi puşcă afară pe fereasta din fundul casei, cart stă deschisă în tot timpul acesta macar să crape lemnek-de frig.— plata şi puşcatu de trei oii pe fereasta, urmează mirele de cîte ori să repetă amâgişagul. Intr-un tîrziu aduce tata pe fiica sa de mină, o duce lingă mire şi după ce-1 mustră că poate a fi rău cu dînsa. a bate-o, nu i-a fi dragă, să se uite bine re face .... a-bîa o pune să şează alăturea cu el.— De aici înainte St aşază la masă. Uitasem— cea mai mare grijă, de la înec put şi pîn la sfîrşitul petrecere! caută să se cinstească ci rachiu din ploşte de lemn. N-au obiceîu a măsura cu pa hare, iau din ploscă. Rachiul îl bea şi fert cu zahar, chi per şi puţină cafe; acest fel îl pun în pahare ca sâ-1 poat lua încă ferbinte. Cel care cinsteşte pe altul, ţine modă r. strămutată de a lua el întălu. In timpul mesei, se dau p: hare dulci cind dă din partea miresei un prosop lung, c care prinde de gît pe un barbat cap de familie, îl caut nişte pretexte în glumă, îl ţine de prosop, aşa că trebui sâ fie iute de mină şi gură acel care ia câcî îl tot scuti: i de gît cind vrea sâ bea. Rădicîndu-se de la masă, ies afară cu toţii şi tinerii i iau Iertăciune de la părinţii fetei astfel: in mijlocul ogră/ pun un scaun pe care stat! părinţii, şi tinerii îngenunche picioarele lor pe nişte plocâzl. Unu rosteşte cu glas tt Iertăciunea, spunînd scopul venirei lor, cere blagosloven părinţilor asupra tinerilor. Din acest timp tinerii se ţin o naframă amîndol, pîn se termină nunta. Dacă se înti: plă că de la casa mirese! nu-I drum de trăsură, nuntaşii mc călări; fie babă, fata, barbat . . , toţi merg pe întrecut-; 35 ŞEZĂTOAREA câlArl pe cai mici munteneşti, şezănd cei mai mulţi pc tar-niţa goală, mai puţini cari pun vre-o plocadă în locul perind; căci la Dorneni nu se văd perini în casă. ci ej ,dorm CU capupe un suman sau cojoc. Mai auzi tot din fugă, ţiuitul cimpoiului. Se mal zabăvesc ici colea cite doi trei cu plosca, ş-apol iar la fugă. Unii îndeamnă p : cimpoieş: »înf]â ledul, mă!> Jocurile lor la nunta sînt: un fel pe lăiţi cuprinşi cu toţii pc după cap, rusasca, moldoveneasca (bora), briul, ungureasca, leşasca, rare ort mărieşul, atitea fiind şi la alte petreceri ale lor. Ş«ral-D*moi 'Sm-o-v:n S. MIHAILESCU \ ^ ^ A. . _ . | » ♦ f * » i • ” *• • ■ * î* l)e cale primară La săptămâna după nuntă, însurăţeii st duc la părinţii fetei de li dau prima vizită ca gospodari; această vizita se chiamă de tale primara. Vizita această ee face obişnuit Simbâtă ori Duminica sara; tinerii îs însoţiţi de socrii nevestei, de naşi şi de alţi vecini de ai tinerilor. Părinţii fetei sînt înştiinţaţi din vreme de timpul cind arc să li se ducă băeţiî de cale primară şi să pregătesc de masă. Une-orî se duc tinerii singuri, însoţiţi de vecini şi oameni bâtrinî. Tinerii duc părinţilor colaci cari coprind 3 pini, închipuind cel trei stîlpl, pe care se razămâ paminfuT şi raiul; cfţl-va colaci, o garafă cu vin, un tulpan ori o casnică, o ploscă cu rachiu ş. a. înainte de a întră in casa socrilor, Însurăţelul sloboade 2, 3 focuri şi socrii eşind afară primesc pe dragalaşii lor oaspeţi cu cuvinte bune şi frumoase. Poftiţi in casă, unde e intinsă masa, după schimbarea mai multor vorbe, oaspeţii sînt rmduiţî la masă, fie-care după cinste şi bătrineţe. Persoanele mal simandicoase, printre care-s 36 ŞEZĂTOAREA socotiţi pantalonaril, se aşază in capul mesei. înainte de a se începe cheful şi cinstea cu hurelcă, unul din săteni, descopere colacii care-s aşezaţi pe masa unde staQ sătenii, cheamă socrii şi le închină colacii zicînd: Buna vremea, bună vremea » . * -- ■ cinstiţi socri; iacă se inchină fiii dumnevoastră şi cu cuscru şi toţi mesenii cu nişte colâcei de griu frumoşi ca faţa lui Hristos, şi c-o buticicâ de vin să va fie cheful deplin. Da-ţl primi şi de horelcâ ca să nu vă fie rău nimica, şi c-o băsmăluţă de matasâ pentru faţa dumnevoastră aleasă. Colăceil îs cam mic! dar voea li e mare asupra feţelor dumnevoastră, d-lor să roagă să-i primiţi şi să nu bănuiţi câ de vor trăi colăceit îl vor mări. De nu credeţi puneţi mina şi videţl de dinşiî parte să aveţi. După închinarea colacilor, mesenii se pun pe cinste; plosca fuge din mînă’n mînă şi cheful începe. Băutura curge, mîncarea se aduce pe mese şi pehlivăniile nu se mai sfirşesc. După mâsâ sătenii se duc pe la casele lor, Iar tinerii şi socrii rămîn spre a pune capăt tîrgului cu zestrea. Hroştuni (Suceava] JV1. LUPESCU COLACII Sătenilor cari botează sau cari cunună, Ii se duc de că- ŞEZĂTOAREA 37 trA cumătri colacii de botez şi de tineri colacii de nun-(A. Ducerea colacilor se sărbătoreşte cu multă curăţenie şi duh plecat de cătrâ săteni. Cei ce nu dau naşilor colacii de botez, cînd mor, sufletul lor e oprit la vămile văzduhu-Jui^ sau pătimeşte rine ştie ce greutăţi in lumea cealaltă. Cam acelaşi lucru se întîmplă si celor ce nu dau colacii de nuntă. Daca părinţii unui copil nu pot da cumătrului colacii de botez, aceştia li lasă cu limbă de moarte sâ-şî dee colacii. Se crede că şi părinţii copiilor ce nu daO colacii de botez sufer pe ceea lume din astă pricină. Acest obiceiu se sărbătoreşte cam in toate locurile Sîm-bâtâ sara sau Duminică, nu se ţine in samă insă adese ori vremea. Cumătrii saii finii duc cumătrilor ori naşilor cam aceste lucruri: doi, trei colaci mari, sau in locul colacilor se poate duce cîte-va ocă de făină de grîu,o bucată de zahar, strafides nmochine, sopon, o păreche ciuboţele femeeşti, o garafă cu vin. o ploscă cu rachiu, o casnică, ori tulpan ş. a. Lucrurile acestea se pun pe o masă, se acopăr şi după cc vorba începe şi găzdaşii îşi mîntue pregătirile pentru primirea colacaşilor, unul din săteni, descoperind colacii, cheamă pe cumătri ori pe naşi şi le închină colacii zicînd: Hună vremea, buna vremea şi o băsmăluţă de matasă cumătre Ioane t) î pentru faţa dumnevoastrâ încă se închină finii aleasă. dumnevoastre Colâceii îs cam mici, CU nişte colacei de grîu dar voea Ii e mare frumoşi asupra feţei dumnevoastrâ, cu fnţa lui Hristos, să roagă să-i primiţi şi c-o buticicâ de vin, şi să nu bănuiţi nu vă fie cheful deplin; că de vor trăi Dn-ţi primi şi de holercă j) colacii vor mări. Hă nu vă fie râu nimica. In dosul colacilor 1 1] Alrlo re (ijniiit' gradai de înrudire ce ar© îuclmiSînrol colacilor cu gazda. t| linierea. Iiovelca sau pliuştâ. a-lică rac Inii. 38 SEZATOAREA este funia vacilor si căpăstrul cailor. In dosul col acei lor stă lunicica viţeilor şi coşaraşul meilor. Unii închinători zic următoarea închinăcinne colacii îi primiţi De nu credeţi puneţi mina şi vedeţi că eu drept nu spun de căt odată în an. Bună vremea, hună vremea d-lor cumâtri mari; iacă sara a inserat şi noi colăcei ca aceştia n-am închinat; iată se arată cumătru dum- nevoastră şi cu finii dumneavoatră cu nişte colăcei mîndri şi frumoşi ca faţa lui Hristos, colăcei! îs cam mititei însă voea îi e bună şi mare asupra feţelor dumnevoastre. Finii şi cumâtrii de-or trăi colăceiii vor mai mări şi voea dumnevoastră vor îndeplini. Dumnevoastră, după cum aţi fost ostenitori şi cheltuitori poftim fiţi buni şi primitorii Poftim de-asupra pe colăcei o basma mîndrâ de şese Ici Ia d-lor li-ar fi fost vremea mai de mult dar ei nu s-au priceput ca nişte tineri zăluzi; d-lor ar fi făcut colacii cît dc mari, da nu au avut griu la hambar. Poftim dumnevoastră şi la fini ceva le dăruiţi; in dosul colăceilor coşaraşul meilor, in dosul' colacilor funicica vacilor. , Poftim că mai avem un butoiu cu vin ca să vă fie cheful deplin. Dar ne şi de horelcă să nu vâ fie de rău nimica Vremea a fost s-aducă acestea mai de mult dar nu s-au priceput bună dreptate au avut c-a trimes carele in jos la Hîrlău şi au fost drumul rău; a fost drumul grunzuros şi au picat buţile din car jos /şi au umplut fundurile un’ ghiurile tei doagele, preloagele şi cercurile, bilcurile; a ramas o buticică oloagă dintr-un fund şi o doagă, am intins mina si am luat şi eu una, am \*enit acasă la cumătri să o ducem să cinstim să ne fie la toţi chefu deplin. CjU-hsÎI .le la I. POPESC U. 3Q ŞEZĂTOAREA Cumetrii ori naşii, primind colacii mulţămesc finilor şi Uiluror colacarilor şi li făgăduesc in faţa tuturor ori o juncă mi'dmift trei "oi şi altele. In urmcTToţr” sătenii se pun la masă şi încep a îndruga Iii verzi şi uscate; glumele încep a curge, pîcîlelele te fac i& lizi dc te ţii de pîntece şi petrecerea creşte din ce în ce: I'Urnea cu horelcă se goleşte şi altele îi iau locul. ■ • • I u aseminea petreceri vin nu se prea trece, cad săteanul dc munte numai rar cînd cinsteşte sîngele Domnului; id cu hurelca bate, căci mai îngrabă îl face cu chef şi hazliu. După masă şi după ce mesenii s-au chefăluit, colacarii piiiMNcsc pe gazdaşî ducind fie-care cu sine veselia şi un i nr cu minciuni. Cumătrilor şi naşilor le pare bine de finii ce au, dacă au M?mnc de buni gospodari, Iar finii duc cu el mîngîerea su-ilt (cască că la vămile văzduhului şi pc ceea lume nu vor li puşi la munci ori opriţi in drumul lumei fericite de colacii dc botez ori de nuntă. IIHiştou] (Suceava) M. L11PKSCI'. Obiceiu la morţi Ca prin mai multe părţi se fac şezător^ în casa mortului pentru a distra pe rudele supărate. In timpu acesta se a-diu două sau. mai multe buciume de stînâ şi din timp în timp, cs afară din barbaţf, cari suflînd în acele buciume, scot iui buciumat jalnic— sălbatic. La cei mai fruntaşi, mai nIc» la tineri, puşcă. De asemenea, unu sau mai mulţi cu litiere mari, cîrită jalnic la capul mortului, sau dacă-i vara, Iu fcrcasta din dreptul mortului, stînd în picioare pe prispă-Dacă-i llecău sau fată, i se înpodobeşte un brăduleţ mic, cu Inc de lînă boită, învălătucind crengile de cari mai atîrnă i,.i cnnnfi.— Cu toate aceste pompe, parte îngrozitoare, se 40 ŞEZĂTOAREA conduce mortul pînă Ia mormînt. Bradul se pune la mor-mînt lingă cruce unde rămîne pînă se usucă. Aii nenorocitul obiceiu, priincios boalelor epidemice, cînd pleacă la biserică şi scot cadavrul afară, straele mortului le pun de asupra lui, începînd a lua cîte una şi le dau de pomană, alăturea cu colac şi luminare..— Din vite caut a da ce-i mai bun popei şi la parte din cei îalţi cîte o oae sau miel. Neagru-Şaralui |Succhva] S. MIUAI1.F.SCU. CUCII La lasatul sâcului de postul Paştelui, în unele părţi este obiceiul cu baterea alviţei care face multă bucurie copiilor. In comunele de pe malul stîng al Dunării, locuite mai cu seamă de Bulgari, este obiceiul să se facă »cucii*, despre cari mi-am propus să vorbesc aci i]. Duminică, toată lumea este plină de veselie; bărbaţii în-tilnindu-se pe la cărciume unii cu alţii se cinstesc cu cîte un vin zicînd: să se erte; finii se duc pe la naşi cu cîte o sticlă cu vin pentru acelaşi scop, asemenea şi copiii căsătoriţi pe la părinţi. După ce s-a însârat bine, flăcăii încep să faca luminăţie prin sat ; leagă de cumpăna puţului cîte o dihoniţă de păcură, îî dau foc şi apoi lasă găleata in puţ ca ast-fel dihoniţă aprinsă să rămîe suspendată în aer, unde se consumă. Această luminăţie este numită de locuitori -iUralie» Acum umblă prin sat in toate părţile, purtînd la spate cîte un clopot mare. toţi aceia care a doua zi se vor face cuci ; totul se termină după miezul' nopţii. Luni încă din zori, se arată cucii ; ei sînt flăcăi şi oameni li In aoin Cu acu, Jud. ialomiţa unde am văzut penlra întâia oară Cocii* cei mai mare parto a comunii o formează Bulgari. 4i ŞEZĂTOAREA căsătoriţi de curînd, fiind îmbrăcaţi ast-fel: în loc de flanel, cu un brîu roşu .bine cusut şi strîns peste corp şi braţe, în jos cu o fustă albă împrumutată de la vre-o fată, în picioare cu opinci, la spate poarta un clopot mare şi în mină poartă o măciucă sau un instrument de lemn în forma unui unghiu obtus, a cărui coadă, tot de lemn, este ca de un metru de lungă, aceasta este ceea ce numesc ei chiu-lichifi, iar în cap poartă o glugă lucrată cu multă iscusinţă şi făcută dintr-o bucată de sarică cusută in forma şi de mărimea unei traiste de cal, fiind acoperită pe de asupra cu hârtie albă sau colorată peste care se face ceva brodă-turi cu diferite feluri de linuri. In dreptul nasului se pune un gît de tigvă găurit ici şi colea, iar în dreptul gurii şi al ochilor se lasă cîte o mică răsuflătoare. De ambele părţi din dreptul uiechilor se ficsază în sus două lemne lungi ca de un metru peste care se pun alte 3-4 orizontal, formînd ast-fel un fel de scară. Toate iau numirea de coarnele glugii şi sînt acoperite peste tot cu fulgi şi pene, iar in vîrf se pune 3-4 fulgi de cocoş sau vîrf de trestie. In acest costum se înfăţişează cucii dimineaţă, cînd este imposibil orf-cui de a cunoaşte cine se ascunde acolo, de cît numai atunci cînd îşi ia gluga din cap. Cu cît timpul înaintează, cu atît numărul lor sporeşte căci la mulţi le vine dorinţa să se facă cuci şi ca să atragă atenţiunea privitorilor, îşi pun în cap cîte o glugă fără coarne sau chiar n traistă de cal ; alţii fără clopot etc. Acela care are costumul mai frumos, clopotul mai mare şi brîul mai roşu, este mai admirat. Prin sat aleargă în toate părţile după oameni, copii, fete etc. şi vai de acela care cade prins, căci nu poate scăpa de cît dînd ceva bani sau alt-fel se alege cu ceva trîntealâ ; aşa este obiceiul şi toţi se supun Iui. Grupe de copii şi oameni fug prin noroiu, sar peste garduri fără sâ le atingă, cînd ii ia cucii la fugă ; unii aleargă după copil şi oameni 42 ŞEZĂTOAREA şi alţii le ese înainte. Cei sfioşi nu părăsesc casa in această zi. Dacă cine-va este prins de cuci, ceea ce se întîmplâ mai adese ori, cu cît stă mai mult pe gin dur! şi nu caută să scape mai lesne, cu atit se vede încunjurat de mai mulţi, fiind atraşi de zgomotul clopotelor. Pe la jumătatea zilei, cucii lasă din mină instrumentele cu care se arată dimineaţa şi iau pămătuful. care este făcut dintr-o nuea lungă îtr vîrful căreia se leagă cu un ştreang o opincă pe care o înmoae in noroiu şi sigilează pe aceia pe care-îl ajunge, şi păreţi! caselor pe unde se află f‘te, ca să le mai dea de lucru în zilele următoare. Tot cam în acest timp se formează şi jujeul pentru cînl, care conduşi de instinctul natural se retrag la cîmp in a-aceastâ zi sau se ascund prin locuri anevoe de găsit. Jujeul se face întocmai ca un leagăn mare, iar în mij1 loc se fixază o funie îndoită unde se pune cinele şi îl învîr-teşte atita timp pănă cînd cade singur ameţit şi de multe ori chiar mort. Spre seară cucii se grupează cate 30-40 şi merg de la o casă la alta, fac horă in curte, iar stăpînul trebue să le dea 10-20 bani. Aceştia le dau băutură in zilele următoare. Cînd soarele apune totul se termină; o linişte complectă domneşte in toate părţile ; cîniî nu-ş! mai îndeplinesc da-toriea lor de cît peste 2-3 zile, cînd mal uită frica ce le a inspirat ziua cucilor. Ca credinţi ale poporului local despre cuci, se aud următoarele : Cel ce se face cuc, trebue să se facă sau de trei ori sau de nouă ori in nouă ani, căci alt-fel se crede că murind se va face diavol. Fulgii luaţi de la gluga cucului îl întrebuinţează femeile, ca să afume pe cei ce sufer de frică. Dacă omul saU alt ori-cine nu primeşte vre o lovitură, de la cuci in această zi, se zice că acela nu va fi sănătos ŞEZĂTOAREA 43 peste an. Bătrinii satului pe care i-am întrebat în amintirea căruî lupt se serbează ziua cucilor au răspuns: nu ştim nici noî, dar facem aşa fiind-că am apucat de la bâtrînî. ’I'iiiica Ini> uiîjji) CÎNTECE S. POPESCU ÎS Sus la vîrlul muntelui, cîntâ puiul cucului ; da acolo cine şede ? Irina şi cu Pîntea. ) Irina s-a culcat, dimineaţă s-a sculat, pc ochi negri s-a spalat, curte nouă a măturat, cu lacrăml a împroşcat, ţii gunoTuTT-sPdusr unde joacă tineri!, şi sfătuesc bătrinii; ■i napoi că a venit, şi-n curte că a întrat, şi din greu cînd a oftat, curtea s-a cutremurat. Draga tatei, Irinucă, dimineaţă te-ai sculat, pe ochi negri te-ai spalat, curte nouă ai măturat şi gunoiul l-ai dus unde joacă tinerii, şi sfătuasc bătrinii. Şi'napoi cînd ai venit, şi din greu cînd ai oftat, curtea s-a cutremurat. I )u eu cum nu voiu ofta, că meu tun o ploae vine. — Draga tatei, Irinucă, acela nu-i tun, de ploae, ci acela-i tun de turci vin la tine să te eie; da eu pe tine, nu te-oiti da păn ce capu-n sus mi-a sta. Nici cuvăntu n-a sfârşit, cînii de turci au sosit, Irinucă s-a în dosit. Ei in casă aii intrat. —Buna ziua moş bâtrîn ! —Hai la masă să prînzim. —Noi n-am venit sâ prînzim ; noi am venit sa peţim. —Da la cine să peţiţî ? că Irina mi-a murit. —Nu-i moşule de crezut. —Haide dară la mormînt; mormântul v-oiu arăta c-am ingropat-o pe ea, Ia fîntîna mâtăsînă unde-i iarba ceâ bătrână. Ei pe cai a -ncălecat, şi de fugă-au apucat, şi-napoi că s-att uitat, şi din gură au cuvântat : —Nu ştiu soarele-a lucit, ori Irina s-a ivit. Ei înapoi că s-a inturnat pe Irina au aflat. , 44 ŞEZĂTOAREA şi pe cai a încălicat, şi de fugă a apucat. Irina din gură a cuvîntat: —Turcilor, paginilor, ia lăsaţi-mă ’nnapoi, că acasă am uitat cusutura in fereastră punga cu galbeni pe masă. Ş-apoi ea a cuvîntat: —De cît roabă turcilor mai bine.lac broaştelor, şi mîncare peştilor soponele fetelor. *■ iy Frunză verde lemn uscat, subt un pom frumos rotăt, şedea Gruia cu Novac, J-şi din gură sfătuia: — Taica taiculiţă, hai de-mi dă murguţul tău, închingat şi’ntâmiţat, sa mă duc la Ţarigrad, şi cu turcii să mă bat. Ear la capul dealului, la crucea medeanului, la crăşma’mparatului trei voinici că mi-a sosit ; trei voinici ardeleneştei, cu caii braşoveneşti, cu puştile tătăreşti, şi cu pistoale turceşti. Jn trei zile şi’n trei nopţi, că-mî luă vadra de torţi. Da Aniţa cri şmăriţa, poale albe suflecînd, cisme roşii încălţînd, şi la împarat alergînd, imparatul intrebînd : —Fa Aniţă crîşmăriţă, de ce-mî vil aşa’nfocată, şi la ochi înspăimîntată ? vinul poate l-ai gătit ? ori altă poznă că-a! păţit ? —Nici vinul nu l-am gătit, şi nici o poznă n’am păţit trei voinici că mi-a sosit trei voinici ardeleneşti, cu caii braşoveneşti, cu puştile tătăreşti, cu pistoale ungureşti, şi cu ciubote turceşti: în trei zile şi’n trei nopţi, că-mi luă vadra de torţi. —Fa Aniţă crîşmăriţă, spune-mî părul cailor, şi stamba voinicilor. —Da voinicul cel mai mare cu păr galben pe spinare ; iară celui mijlociu, bate barba briile, şi părul călcăile; da voinicul cel mai mic, musteţele i-s ca la rac, şi le ’nnoadă după cap; face nodu cît pumnu, de te’ngrozeştl de dînsu ; şi se uită pe sub gene, singur dumneta te-ai teme. —Spune părul cailor ? —Unu-i negru ca corbu, unu-I porumb ca cucu, unu roşu ca focu ; cînd incalicî pe dînsu, fuge iuti ca fulgeru. —Fa Aniţă crîşmăriţă; îs trei fii a lui Novac, de trei ori ţara a pradat, ŞEZĂTOAREA 45 pe unde merg de acele fac; d.i-le vin cît or vra, Unire** Braţ teul (Sneenva.) da de bani nu mai cata. A dnnate dc N. VASIUU 20 Frunză verde măr mărit jumătate m-o’nghiţit, tot cu boii am pornit, m-am scăpat şi-am adormit sub un măr mîndru-nflorit şerpe mare o venit jumătate m-o înghiţit, jumătate nu mă poate de curăle ţintolate de suliţe-npungătoare de puşcuţă vânătoare. Mă duseîQ la maicâ-mea. jumătate nu mă poate de curele ţintolate de suliţă-npungătoare de puşcuţă vânătoare. De-mi eşti soră cu dreptate bagă mina şi mă scoate ; de te tem! că te-a muşca na basmaua-nvăli mina. —Nici basmaua n-oiu lua, nici mina nu oiă băga De-mi eşti maică cu dreptate că mă tem că m-a muşca, bagă mîna şi mă scoate, dar du-te la puică-ta. şi prinde curâlele şi trage oţelele ; de te temi ca te-a muşca na basmaua-nvăli mîna. — Nici basmaua n-oiu lua, nici mîna nu oiu băga că mă tem că m-a muşca : da du-te la sora-ta, de ţii soră cu dreptate bage mîna şi te scoate. Mă duseiu la soră-mea şi ea m-o 'ntrebat aşa .■ -Frăţioare ce eşti scîrbit ? ori boii i-ai prăpădit ? ori opincile le-ai rupt ? — Nici boii n-am prăpădit nici opincile n-am rupt ; frunză verde măr mărit m-am scăpat şi am adormit sub un mâr mîndru-ntlorit ; şerpe mare a venit De ţi-i puica cu dreptate bage mîna şi te scoate. Mă duseiu la puicâ-mea. Puica m-o ’ntrebat aşa : —Puiule ce eşti scîrb it ? ori boii i-ai prăpădit ? ori opincile le-ai rupt ? —Nici boii n-am prăpădit nici opincile n-am rupt; frunză verde măr mărit m-am scăpat ş-am adormit sub un măr mîndru-nflorit, şerpe mare o venit jumătate m-o ’nghiţit, jumătate nu mă poate de curele ţintolate de puşcuţă vânătoare de suliţă-npungătoare. De-mî eşti puică cu dreptate bagă mîna şi mă scoate ; de ';e temi că te-a muşca 46 ŞEZĂTOAREA na basmaua-nvâlî mina. — Nici basmaua n-oiu lua şi mina *ot oiu băga. ♦r 4 * 21 Numai foae iarbă neagră zace merla că-î bolnavă, merge cucul şi o’ntreabă : —Da morîTu soră degrabă? —Ce ai cuce-a mă'ntreba că mor degrabă, ori ba. —Cît aş şti că mi-aî muri, penele mi le-aş cerni şi-aş veni de te-aş jăli. —Cuculeţule năuc cum n-am puşca sa te puşc, sâ scot untura din tine \ să tomesc inima’n mine., * > 22 Frunzuleana trei alune eu mă duc măicuţă-n lume inima aici rămîne. Cată maică strînge-o bine şi mi-o leagă maică, leagă, intr-un corn de basma neagră şi asvîrle-o maică pe apă. De-a sta şi s-a cufunda, maică nu mai aştepta ; dar de-a merge şi n-a sta doru-ndatâ 1-oiu mina; M ădeiu (Suceava) şi-oiu mina dorul cu cartea; carte lata ca masa ~ s-o cetească măicuţa toată ziua de la soare sara de la luminare să nu-I paie cartea mare. * * -* 23 Frunzuliţa trei măsline cum nu-î dorul mare cine? peste multe dealuri vine şi se bagă’n sin la mine ; nicăiri nu poposeşte pînă unde mă găseşte, nicăiri nu trage’n gazdă pînă la mine’n ogradă. De cine dorul se leagă acela de dor nu scapă ; că de mine s-o legat şi de dor n’am mal scăpat. Vai de mine mult dor duc şi de dor drept mă usuc. Mă usuc ca frunza-n nuc ca iarba de pe surduc. Tot aşa işî~zîce dorul că de dor moare tot omul ; latre dorul ca şi-un cine că de dor nu moare nime, că eu mult am mai dorit şi de dor n-am mal murit. Adunate de C. PAVILESCL' 24 Frunzu verde miez de nucă cîntă cucu-n verde luncă, şi-aşa cîntă de frumos c-a căzut frunza pe jos; şi tot cîntă se roteşte, biţa calu-şl potcoveşte, de grea cale mi-1 găteşte, puica-n drum că mi-1 priveşte, din lacrămi de-abîa-1 zăreşte să-l vadă-n cotro porneşte. De-ar fi Moldova la cruce,. de trei ori pe zi m-aş duce, 47 ŞEZĂTOAREA «Iar ini-I drumul prin oraş i mâ-ntreabă de ravaş. Doi mă-ntreabâ. doi mâ leagă, 1,'i mă leagă cot la cot, :?i mâ poartă laşul tot, hi ml dâ Prutul să-l înnot. 1‘rutule apă vioară, face-te^rneagră cerneală spuma ta o mesişoară stuhul tăCi o penişoară, ca să scriu o hărtioară, Vji'o trimet la maica-n ţară să-mî dea bani de cheltueală şi straie de priminealâ. şi dispărţesc dragostile. Pară din ceriu să s-aprindă pe duşmani să ini-i coprindă, de la mic şi păn la mare, pentru-a noastră-nstrăinare. Noi am fost doî la părinţi, ca şi doî meri înfloriţi la isvoare răsădiţi. Cînd merii s-or scutura, noi de iubit ne-om laşa. Este dorul mare cine, peste munte, dealuri vine. Cu doru de la părinţi, faci ce faci şi tot îl uiţi, dar cu dor de-amorizat, curge sîngele-nchegat. 25 Frunzu verde de harbuz vin doi nouraşl din sus cu veste şi cu răspuns de la puiu, că s-o dus. Cine trece luncile ? Gheorghiţă cu slugile. Cine trece pe la iaz ? Gheorghiţă cu calu breaz, şi se şterge de du lamă, Măndiţa să dee samă, că nu i-a cusut naframa, naframâ cu şese florid să se şteargă de sudori. 27 Frunză verde şi-un harbuz cîte flori pe iaz in sus, toate cu puiu le-am pus. Şi le-am pus cu jurămint să nu Iasă din pămînt; da ele mîndre-au mai ieşit. Creşteţi flori şi înfloriţi, că mie nu-mi trebuiţi, creşteţi flori cît gardurile, să vă bate vuiturile. . 28 Frunzuliţa trei smicele, * * mă! băete, băiţele, ‘20 Frunzu verde lemn uscat, vin la maica şi mă cere. cîte lacrimi am varsat aş face-o fintinâ-n sat. Flntîna cu trei isvoara, să bea duşmanii, să moară; duşmanii, duşmantele, cari strică casele De m-a da de nu m-a da, pe lăiţucă m-oiu culca, pe Fereastă m-oiu fura, la lună ne-om cununa, Ia stele ne-om judeca. —Cat la lună, luna-I sus, 48 ŞEZĂTOAREA cat la jug boii s-o dus ; dau cu fuga după boi, puica mă strigâ’n apoi. —Hai puiule înapoi, că are tata patru bol şi ne-a da şi nouă doi. 29 Frunză verde mâr domnesc pe dealul mănăstiresc tot cu puica mă-ntilnesc şi-am pus.gînd ca s-o iubesc. Tot te-ai dus puică te-aldus, nu mi-1 ciudă că te-ai dus, mi-! ciudă că nu mi-al spus cu dragostea ce-aî făcut. —Am strîns-o mănunchiQ-n mină şi-am svîrlit-o într-o grădină, între flori şi-ntre sulcinâ, ca să prindă rădăcină, şi să crească busuioc să ne facem de noroc. 30 Frunză verde măr cireş, de s-ar face dealul şăs, să văd de unde am purces. De la laş! dc la Putna, de la liţa Profira. Inimioara-n mine plînge, cu lacrămî, dragă de sînge. Păpuşoiu bătut de peatră, ca copilul fără tată. Păpuşoiă bătut de brumă, ca copilul fără mumă. Vară, vară-n urma noastră, L)olh isca ţSnceava) lea zapada de pe coastă şi bruma de pe fereastă. De-aş ajunge sfînta vară, să mai văd focuri pe-afară copilaş! în pelea goală. *- * Bl Rîpă rîpă vale adîncâ, valio Iupu mă mînîncă. -’ Lupule nu mă mînca, pîn-a răsări luna, să dau mîna cu puica ; două vorbe să vorbesc, inima să-mi răcoresc. Ţine, Doamne, luna-n ceaţă, macar pînă dimineaţă, să-mi ţin puicuţa pe braţă. Lupule nu fii turbat, de-a mînca omul în sat ; lupule nu fii nebun, de-a mînca omul în drum . l -m I * • B2 Pa Ileana lozioară, m-ai purtat un an şi-o vară, şi-o lună de primăvară. —Dacă eşti tu bun viteaz fă-ţl grădina şi pîrlaz ; şi-n grădini fă-ţl fintînă, şi-o mineşte apă bună. Din fintînă curge gîrlă, spală subţirica lină. Din gîrlă curge părău, spală subţirica grîu, cu poalele albioare, cind o vezi te bagă in boale; cu tulpanu mărginiu, cu catrinţa pînă-n brîu. Cnleao d« T. C. lONESCU ŞEZĂTOAREA 49 fl'l Intru-n casă Ia copile ■ l« vl lac spaimă de mine pui• l ursul din pădure. I >i .iţpiKtca de fată mare i ii lusola din căldare i im! ii torni un pumn de sare; iui dragostea de nevastă, i n garofa din fereastă, i ind bate vîntul din jos umple casa de miros. ori puica_la apă trecea Cînd aş şti câ-î puiculiţa i-aş aţinea poticuţa şi i-aş rupe cobiliţa şi i-aş săruta guriţa. 11 Foae verde mâr mustos M i uitaio pe vale ’n jos v/izuiu dorul mînios. Cum să fac ca să-l desmîniiu, cu pine şi cu măsline i u rachiu de tescovine cu guriţă de la mine. 56 Floricică de pe şes te-am îndrăgit de pe mers că ţi-î mersul legănat trupuşorul dezmerdat. Frunză verde de pelin aşa stau ţiţele ’n sin ca doî pul de căprioară cînd mînîncă frunză afară. 37 Unde-î steluţa de-asară să mi-o văd şi-n astă sară, să o vad, să o privesc inima să-mi răcoresc. !IIi Nu jtiu luna pe cer merge, l'orieni (1‘utova) Adunate de G, TOPESC U. 3H Pe vremea ciupercelor t ind se coc cireşele, frunzişoară şi-un maslad, cită lume-i pe un meleagi) nu-î ca mine supărat, cită lume-î de trăit nu-T ca mine om scîrbit, şi scîrbit pînă la moarte, i ăd un puiu şi le uit toate. Suparatu-s şi-s scîrbit, Huparatu-s de perit, tmî văd gazda2) şi le uit. lV Pin ce-oiu fi cu gazda mea pe cit pot aş mai putea. 33 Ş-apoî frunză trei smincele cine nu-î mîncat de rele nu crede inimei mele, cel ce nu-î mîncat de rău nu crede precum îs eiî. 40 Omule, pămînt şi lut lV împrejurimile jmiio concerte nn cm fie o ţarii mn mai mult ţţ Ca înţeles de soţie şl tine crf gonpodirio 4 50 ŞEZĂTOAREA ce te baţi cu gîndul mult ? ca mîne-T mere în pămînt şi te-î mira ce al făcut. Omule pămînt şi rouă nu-ţi mai bate gînJu-n două a ne strica viaţa nouă : cine strică dragostea scurte-i Dumnezeu viaţa, cine împarte untul, nu-1 primească pămîntul. Dc urît zac pc picioare şi nici capul nu mâ doare, bîîguesc ca de lungoare. De urît mă duc în lume, dragostea capul mi-1 pune; de urît mă duc de-acasâ1 pare-mi bine că mă lasă nu-mi ticneşte că mă duc, ori m-ajunge, ori l-ajung. t ♦ 4 L Plinge-mă mamă cu dor că ţi-am fost fată şi ficior, ţi-am scos boii din ocol pe Galbăn şi pe Bujor, ţi-am arat mîndru ogor. Da-n ogor ce am samanat? Numai gnu şi tămâiţă. S-a făcut mîndră holdiţăj numai grîu şi megerean, să nu vin Ia voi vr-un an; numai grîu şi bosuioc că mă duc depărtat loc. M-oiu duce şi n-oiu veni, să văd cine m-a dori. De m-a dori mîndra mea, s-aştepte să vin la ea ; da de nu ma dori nimtfjH' eii la voiu n-oifi mai veni, că m-am dus loc depărtat, prin straim m-am strainat; da vouă v-a fi pacat că de ce m-aţî alungat; cu vorba nu m-aţi îndulcit, de aceea-s aşa scîrbit. * 42 Ş-apoi frunză de-alior ziua-i nor şi noaptea-i nor lumea trece tot in dor; ziua-i nor, noaptea-i sârin lumea trece tot gîndind, tot gîndind şi socotind cum avem să mai trăim, cu paharul care-1 bem cu pînea care-o mîncăm cu viaţa care o-avem. ♦ * 43 Ş-apoi frunză ş-o lalea maică, mălculiţa mea, de ţi-a fost dragă lumea, după unt nu mâ da. Uritu-i mare pacat, şi de el nu pot să scap. La urît acela-i leac : patru scîndure de brad ş-o peatră mare la cap. De urît mă lecuiesc : îmi pun popii şi citesc. • * 44 Ş-apoi doina şi doina cîntă cucul săleacul de usucă meleagul ; da nu cintă-a haiducie şi cîntă-a ţară pustie, iau voinici la cătunie.1) 1 Miliţie ŞEZĂTOAREA M*ig letele şi se roagă •«* l< lent* ţara întreagă, mini In ic- I prind şi-î leagă, '}» »m I cnră drdurele • i mi i trec la limbi mai yi im I cară cu cîrduţul |iln ic implu Cemăuţuî ; * . ■ * • I* mă şi se uita M «lin ochi că lăcrăma pr Cuzu, blastama : Ani-o focu -mpărăţie •'«■ni l*<-<|l«îl (H(trP*vji) nu-i de nici o omenie, că de cînd _Cuza c-a ieşit toată ţară s-a unit, că de cînd Cuza c-a intrat toată ţară s-a armat, şi la neveste-a văduvit, copil mici a sărăcit, copil mici pe lingă vatră , şi maicâ-sa-i supărată că n-au cui să zică tată. 8. MlUAIl hSCU- Superstiţii 4 7 J. Oua. lapte, brînză —frupt alb— in zile de popă 1) 1111 ne vind. jH) Din seminţurl, primavara să nu dai nimărul, pînă ce mi 1 pune tu intăiu din ele, că-ţl dai norocul la roade şi nu -ic fac. ţg). Din casă cînd ţi se fură din slugi ceva, iţi rod şoa-rc* ii toate lucrurile. ,|<>). Din sare şi ouă de ţi se fură, nu-ţi merge bine. 41). Broaşte in casă de găseşti, nu-i a bine. .ţi). Urechile de ţi se roşesc şi ard, te vorbeşte lumea. I ţ). Cînd sughiţi, te pomeneşte cine-va. 4.|). Cind îţi muşti limba, te vorbeşte cine-va de rău. 45). Legume şi mal ales leuştean de ţi se fură din gră-i|ml, verdeţurile se usucă. 4fi). Cenuşa în zile de post să n-o dai afară din sobă, că ţi minincă uliul gâliţele. 47). Cind în zile de post iei ouă din cuibar, trebue să hcuipl in el. .|N). Cind ii pune cloşcă lunea, îţi scoate numai cucoşei. i )* Zi H««»1i' luliA «« apoalâ şî pune intr-un j*ard n baligă îu &ara Suflnge bonnee am> I «•taruto la rinâriro sh te găsească în gurj. Arestea-s buno de descîi.tal beşi* w ' ' * , h ' «•* roN, 56 ŞEZĂTOAREA dalei poţi scapa uşor. Ele se iscă de obiceiu pe faţă şi pe barbă. Leacurile prescrise de babe cînd ai bube sînt : Tina eşită din fasolele arse, cu care ung bubele; Tina eşită din frecarea a două oale la spate şi unsorile făcute din peatră vînătă arsă în foc şi amestecată după ce se face praf, cu groştioi^fcăimacul laptelui dulce nefert şi neînăcrit); la unia bubele dulci se tămăduesc şi cu drojdii de cafea. Hubele dulci le fac numai copiii. VI. SOARELE IN CAP Cînd ai soare în cap, te doare capul cumplit, simţi o greutate în tot corpul, o năuceală şi te toropeşte somnul. Soarele întră în cap cînd omul stă vara şi-l priveşte prosteşte drept în faţă şi te miri de el; asemenea capeţi soare în cap cînd lucrezi vara pe soare cu capul gol. Ca să te scape de această boală iată ce face baba : Se duce la trunchiu fără să grăiască cu cine-va, bate nouă metanii şi rădică nouă ciurcele. Se duce apoi la fîntînă şi aduce apă neîncepută, pune apa într-un blid şi luînd cîte o ciur-cică o moae in apă dînd de trei ori la fruntea celui bolnav zicînd : »Soarele în apă» »Sănătate în cap» Cu ciurcelele iace apoi foc şi alege trei grămăgioare de cărbuni de cîte trei; cărbunii aprinşi îi pune în blidul cu apă de-i stînge. Dacă cărbunii cad în fundul blidului, e semn pentru cel bolnav că adevarat are soare în cap şi că-î va trece. Din apă bea de trei ori, din trei părţi a blidului cîte trei înghiţituri ; se spală la frunte, la urechi, ochi, tîmple, pe obraz, iar restul îl aruncă într-un par, unde ră-mîne şi blidul. Ast-fel făcînd bolnavul, e lecuit. M. LUPESCU ŞEZĂTOAREA 57 DESCÎNTECE DE BEŞICA CEA REA li< yiifl băşicată, I* t a înfocată, * w t)i) de neamuri, i u ijh de feluri; ‘ ii gura te-oiu descînta, > ii mina te-oiu lua, în patru te-oiu despica, în marea te-oiu arunca. Acolo sâ piei să răspîeî să nu mal rămîl de leac cît un fir de mac. DE POTCA (Diochiu) M nm dus la D. Gh. tu masă grasă şi frumoasă, şi am dat pe cale grasă şi frumoasă. !n luate părţile m-am uitat, In trmtc părţile am căutat, pc nime n-am văzut, fie nime n-am auzit, numul pocitură cu pocitură, mititură cu miritură, iiumiu pe maica precîsta, din porţile ceriului, l.'tilliiist'l fâm’oftvn) cu cîijă de argint scobo- rîndu-se şi-n cîrjă de aur spriiinindu-se. Iar maica precista a zis: duceţi-vă înapoi la fetele Iul Ciliman că au nouă cuţite ascuţite şi nouă topoare colţorate. Capul ţi l-a tăia sîngele ţi I-a bea, să rămîl curat, luminat, ca argintul cel curat, că maica precista a lasat. Cutase de T C ION USC L' DE DIOCHIU Sburat-a paserea albă, dalbă, în cer c-a sburat, peatra In patru a crăpat. De o fi deochiat barbat, moroiG, strigoifi, Ciăpe-I l , curgă-î sîngele, să se mire lumea cum n-fl mirat şi el de cutare. De o fi deochiat femee moroaică, strigoaicâ, crăpe-î ţi-ţclc, cadă-l cosiţele, să se mire lumea, cum s-a mirat şi cu de cutare. De o fi deochiat vîntul, moară-î calul. ^8 ŞEZĂTOAREA De o fi deochiat văile De-o fi deochiat D-zeu săce-T părăile. D-zeu a lecui. De o fi deochiat pădurea Descîntecul de la mine şi pice-f frunza. leacul de la D-zeu sfîntul. Se descîntă pe capul deochiatuluî cu mîna, frecîndu-l tîmplele, de trei ori şi după fie-care descîntec, scuipă şi termină printr-un sumuţat. Dacă baba cască, are convingerea că e deochiat. Periem (Tatova) G. POPESCU De tunchinătură Cînd cine-va e cuprins pe neaşteptate de o durere cumplită de cap, vîjîell, cu pocnituri prin urechi, ori junghiuri prin tot trupul, sau de o durere cumplită prin toate închi-eturile corpului, în cît pare a fi lovit ca de trăsnit şi-l pune chiar în imposibilitate de a se putea mişca, atunci necunoscătorii cauzelor acestei boale, zic că l-a întunchinat ceva (necuratul). Cauza cea inaî de căpetenie a acestei boale, e răceala, cînd lucrează îndelung asupra capului găsindu-1 mal cu samă asudat; asemenea şi un curent puternic de aer rece. In contra acestei boale, poporul de aici, are ca armă descîntecul numit după numele boaleî, vde tunchinătură». Aceasta armă e dată în mîna babelor. Iată cuvintele întrebuinţate Mergea [numele bolnavului) pe Ochii pîngănitu-ţ-au *] drum ori pe cărare, faţa gălbănitu-ţ-au sănătos teafăr şi frumos carnea morţocatu-ţ-au 1 2] şî 1-a-ntunchinat tunchinătorul,sîngele băutu-ţ-au, cu tunchinătoarea; puterea luatu-ţ-au. ori dimineaţă ori de-amiază Taci ! [numele bolnavului! nu . ori sara ori la miezul nopţii te mişeii 1) A pîngâni a paiugăni (pamgăn) 2] A morţoca a framAuta a rope ŞEZĂTOAREA sg iii« i u v&icara; din toate ciolănelele i li (numele babei) cu gura din toate închieturelile, te-a descînta din suta de ciolanele gi iu mina ţ-a lua şi din mia de închieturele, Înmiii, durerile de cintecul de la mine şi leacul de la Dumnezeu. Ai i -te cuvinte le zice baba de 3 ori şi după fie-care dala »uil.i v,i scuipă de 3 ori [alungind pe necurat, ce se cre-ilr cil -u lipit de cel bolnav). In tot timpul descînteculuî upiiMA cu mina capul bolnavului. Ilim>i iDnrnliom) O. AD AME8CU De ce un lacră femeile Vinerea I.ni Vineri, cînd femeea unul gospodar dintr-un sat me-jnr cu satul nostru l], s-a apucat să spele cămeşile. C-o ii mm inainte, bărbatul femeeT pornise la cărăuşie ca să rlştige ceva parale, iar femeea folosindu-se de lipsa bărbatului. care veşnic o cihăia să se lese de spalat cămeşile în /iun dc Sf. Vineri, s-a apucat desdimineaţă să moae tot ce avea negru. Zi di pînâ cătră sară toate cămeşile ce avea, în două Ie-7ii «lupa ce le aşăzâ în ciubăr, s-a apucat de turnat pe «le. v I in vnra cînd s-au întîmplat cele ce vă povestesc ; că-im m adusese multe biata femee şi fiind numa! singură la un vrnv de cămeşi cît o căpiţă, sara o apucase. Copil a-■ ■ m r or podarii numai unul care după ce se ştrengărise toată /iua, căzuse sara ca un trunchiu, de somn. l-n loc mare. înaintea unei case mîndre ardea; maî de-pArţipir pe un scaun mare stătea ciubărul, care mărturi-drept de munca ce adusese biata gospodină. De-o parii*. |>l- un scăunaş cu trei picioare, roşie Ia faţă şi asudată, li Auxlli'i do In Mărim-* lui Gsvril Priaăearin din salul Spiliraatl, care iu-.U nerbitoArea Vinerea cu mare :finţie 6o ŞEZĂTOAREA şedea femeea cu un băţ mare în mîni cu care dregea focul, şf aştepta să fearbă ceaunul ca să-l toarne pe cămeşi. Nu turnase nici două ceaune şi numai ce vede înaintea el o babă aşa de hîdă şi de pocită, de-ţi venea să fugi în toată lumea numai să n-o mal vezi. Fără să zică nimica, baba se aşăzâ pe prispa casei şi se uită la nevastă cum turna în ciubăr. Cum sfirşi de turnat, baba se apropie de ea şi-î zise: —Eşti trudită, draga mătuşei; toată ziua te-al chinuit azi; du-te de te culcă oleacă şi te odineşte că în locul tău oiu turna eu pe cămeşi. Fără să se opue, femeea întră în casă, închide uşa după ea şi în loc să se culce, căci nu ştiu cum o frică o cuprinsese de la venirea babei, o tuli pe uşa din fundul tindei la cumătră sa prin popuşoî, şi-î povesti despre baba ce venise la casa el. —Vai, draga mamei, —căci şi cumătră-sa era tot o cloşcovenie de hîrcă, poate tot aşa de tînără ca şi pe care o lasase acasă, aceea are să fie Sf. Vinere, care-a venit să te prăpădească, căci aî lucrat azi ; am pătimit şi eu odată o nevoe de la ea, de care cu multă umilinţă am scapat. După ce-i povesti asta, de-I mal mări frica, dăscăli pe femee ce e de făcut. Femeea, fuge repede acasă. întră pe uşa pe care ieşise, deschide uşa casei de din faţă şi strigă odată cît putu : —Va! ! . . . cum ard munţii unde şede Sf. Vinere, că li-a dat foc smeiî paralel. Ca prin minune baba nu se mal văzu ; atunci femeea, dă drumul leşie! din ciubăr, stinge focul şi întră în casă, aprinde opaiţul şi s-apucă de întors toate lucrurile din casă de a-ndăretele. In graba cu care lucra, uită să schimbe locul opaiţului. După ce încue uşa, după ce rosti o rugăciune plină de ŞEZĂTOAREA 61 nulii la icoane, fâcînd şi nouă metanii, se culcă lingă băet I■( utre-1 culcase cu capul în locul picioarelor. Somnul n-o pnmlc.i de loc. Intr-un tirziu aude pe cine-va bâtind în u-«.ii, din nu se coboară să-i descue. Atunci hîrca de babă, se iIumc la fereastră şi chemă pe rînd toate lucrurile din casă i m :m-l descue, dar fiecare-i răspundea: Nu pot că sînt întors. Baba să ru^ă opaiţului să-î descue, opaiţul ţup ! de pe piithiciu jos, alergă la uşă ş-o deschise. Cînd baba era pe piagul uşei, un cucoş cinta de miezul nopţeî. Atunci baba /ihc teme el: De ai făcut ce ai făcut din capul tău, bun 4 ap ni avut; iar de te-a învăţat cine-va, bine ţ-a priit. Albi muere ahotnică de lucru şi necinstitoare de zile «linte că eu sînt Sf. Vinere, ce venisem să te ferb in riuliArui cu cămeşi, pentru că de multă vreme îmi feşte-Uşti ziua cu leşie şi zoi; ai scapat acuma dar n-ai să-tltl scapi altă data. Şi cînd cucoşul cînta a treia oară, ba-tm părăsi casa. Tuatâ noaptea femeea nu putu dormi, povesti patarania * i lu tot satul şi bărbatului care o dojeni în tot soiul, de înmiiit cu pumnul nu-î dete şi-l hotărî să n-o mai afle că lucră Vinerea că a eî va fi dracul. Şi de atunci rară femee vezi că îndrăzneşte să pîngâ-nincA ziua Sf. Vinere. M LUPESCU t s-s- - XXXI BRUMA 74 * Vine moşul pe portiţă şi îşi scapă o cbeiţă ; vine luna şi n-o ia, vin stelele'şi n-o ia, vine soarele şi-o ia. 1) 11 C'iiminioni He 1* Ilorescu 62 ŞEZĂTOAREA XXXII BUJORUL 75 Stejar verde vîrfti-i arde. R. gl. 287 XXXIII BURATECUL “ 76 Nu-î pasere, da pe copaci şede; rra-i vacă, da paşte iarbă verde; nu-i peşte, da în baltă înnoatâ; nu-î lăutar, da cîntă noaptea toată Bogdan J) XXXIV BURICUL 77 Cuibul berzei în mijlocul bălţeî . Ars.; Bulg. 228 78 Cuibul ciocî danului în mijlocul Bărăganului Bulg. 291 XXXV BUTEA , 79 Lina Magdalina, la buric calabalîc, la inimă veselie, gîciţî, boeri, ce să fie ? Isp 33; R- g'- 337; Bulg. 496 80 Am o vacă mare . A. V * c-o ţiţa-n spinare şi -mî dâ lapte cît voiesc. Bulg. 97 81 Am o găină cucuiată o ţin în pimniţă încuiată, şi cum întru s-o desculu îi pun mîna pe Cucuiu. Bulg. 130 1 1] Publicată în Gazeta Săteanului ŞEZĂTOAREA 63 XXXVI. CACADIRUL 82 Ce are ţîţâ şi nu-i mîţă, şi-i verde şi nu-i şopirlâ ? *] XXXVII. CALUL 83 In pădure cioca-boca, în tîrg hi- ho - ho, şi acasă treapa-leapa Ars.; Bulg- 483 XXXVIII CALUL, TARNIŢA ŞI CĂLĂREŢUL 84 Deasupra suflet, de desupt suflet şi-n mijloc lemne uscate Sb. 46 XXXIX CANA 85 Am o fetiţă : de aţi veni toţi, la guriţă o sărutaţi Bulg. 135 NI.. CANDELA 8G Dobra subţirica îmi umple ulcica 2) __Isp- 9i 356 XI I CAPRA 87 Cine se naşte cu barbă ? Bulg. 306 XXLII CAPUL 88 La o margine de crîng două blănl de blid, lingă două blănl de blid 11 11 1 .. 1 u ■■■ Lupani i tti< |l Mii OV &4 ŞEZĂTOAREA doi leceferei lingă doi leceferei, o moară ferecată J) Alexandri 8g Moară ferecată, cioară spîrcîitoare, doi. luceferel, două brazde trase pe o poeniţă, şi o clae dărâmată Isp io : R. gl. 275; Bulg. 568. 90 Am o claie, sub o clae o poieniţă, sub o poieniţă două arături, sub două arături, două globuri de aur, sub două globuri de aur o mocirlă, sub o mocirlă o moară, sub o moară o bardă. R. gl. 276. gi Sub o claie de fin două cosişoare; sub două cosişoare doi luceferel sub doi leceferei * w ^ A* o cioara spircntoare; sub o ciaoră spîrcîitoare o moară ferecată, sub o moară ferecată o movilă aridicată. Bulg. 721 Adunata ţi rin dinte do A. GOROVE1 I[ La Bulgăiescn 561 cu Jitlaoa :lăngă o moară ferecată o movilă ridicata