AdqI 1 Februarie Martie 1893 Mo. 11 şi 12 Dumaezsu şi sfîatul Pstrea pe pămîat (Poveste) în vremea de demult, cînd umbla DumnezeG şi cu sfin-tul Petrea pe pămlnt, .sjrăvestjji. în doi moşnegi sermanî şi zdrcu{eroşI îmbrăca[I, cu desagele in spate, se vede pentru ca să nu-i cuuoască oamenii, se povesteşte că a-junglnd el într’uu sat. li-afl eşil în cale. din întimplare. un cine turbai. Atunci sfuitul Petrea a zis către D-zeu : să ne îerim în lături din cale. Doamne, că lată vine asu-pră-ne un cine turbat. — Nu Le teme, Petre, l-a răspuns D-zeă, că acela-! un cine bolnav, nu turbat, care dacă-I vel da pace, nu face rău. Şi chiar aşa a şi fost, căci cinele a trecut pe lingă el, filră a li face nimica. Ajungind eî insă mai încolo, iată ni drum un om beat. care venind spre eî, se tot cumpănea iiurnce şi încolo. —Să ne ferim din cale, Petre, a zis Dumnezeă, că Iută un om turbat. - Nu Doamne, să u’avem teamă, adaose sflntul Petrea, i'ărî ace! om îl beat, nu I turbat. —Bine. Petre, dacă-I beat şi nu turbat cum 'zic eu. te tog atunci, lă tu inaiute. şi c:um ştiutul Petrea mergea înainte, cînd ajunge In drep-fn) omului beat. acesta-l opreşte de-odată, intrebîndu-1 de muie vine. unde se duce şi ce caută pe acolo. --(Ier ertare. om bun, zise sfinlul Petrea cu glas blînd. ilă, Is uu biet bătrîn sărac şi necăjii şi umblu şi eu ce- 1 258 ŞEZĂTOAREA rînd de la mila oamenilor ca s«1 mă miluească cn ce i-a lăsa inima. —Aşa ! pare-eă eu nu ştiu că Lot ce stringeţî voi daji pe băut. javre hiclene ce sînteţî ? —Şi nici una. nici două. haţ pe moşneag de piept. învîrte. suceşte, trage, Întinde, şi după ce i-a dat un iaval cole de tocmală, beţivul ş*a luat drumul iar zicîndu-i f~Na! să tc satur eu de cerul î Ei Petre, il zise Dumnezeii In urmă, după ce s‘a a-propiet de el, ş’aeum vei spune că omul acela lot beat este ? - —Ba nu, Doamne, acum văd că e tare adevărat ce-aî spus mai adineoară, eă-î turbai ;căcî cinele mi-a dat pace, iar acesta nu. De aici mergînd el apoi mal departe, au ajuns la o apă. care fiind mare, nu puteaă a o trece. Iată că tocmai a-tuneî venea de la tîrg un om cu carul cu doi bol rnaii şi frumoşi şi slîntul Petrea s’a rugat la el să-l primească în car, spre a Lreee apa ; însă omul nici n'a vroit măcar a-i asculta, căci dlnd biciu la bol, s’a dus înainte. in urma aceluia venea un alt om cu carul cu doi jun-cănaşi slabi şi mititei, care auzindu-i de ce s’aO rugai celui dinainte şi văzînd că acela nu l-a luat, i-a înghiet să se sue la dînsul. —Mulţumim, om bun„ zise sfîntul Petrea, dar nu îndrăznim a tc supăra, că vedem că junei! D-tale Is mici şi slabi şi poale nu ne-or putea trece pe toţi de eeelaltă parte. —OrI-cum, suiţi-vă că ne-om duce cum om putea, răspunse omul. Şi ei s’att suit. După ce aii necăjit mult prin baltă pină au eşit la mal, acolo s’au dat jos, iar omul cu carul s’a dus înainte. —Doamne, zise Sf. Petrea, nare n'ar fi bine ca să iei boii cei buni de la omul cel de dinainte, care de şi bogat, după cit se vede, d ir e aşi de răă la inimă, şi să-î dai istuilalt sărac, dar bun la inimă? —Nu, Petre, şi încă voiii face din potrivă de cum zîcî tu. adecă, acest sărac şi bun la inimă să-i peardă şi pe juncănaşii cei slabi ce-î are, căci el sărac şi bun la inimă 259 ŞEZĂTOAREA = - ~-------- fiind, nu-i va părea r&ft numai de utila lucru: Iar celuilalt, pe lingă cel doi boî mari şi frumoşi. îl voiu mal da Ircâ n 1(1 doi, şi apoi patru, pină-1 voiu face bogat tare, şi apoi elud îi voiu lua. îl voiţi lua lot. ca să-I rup inima în el şi aşa să se pocăească cum trebue. — Adevărat. Doamne, dreptate al şi acuma, zise sflntul Petru, şi aşa şi-au urmai calea iuainte. pînă ce afi ajuns inr Inlrun sal şi fiind sară, s‘au rugat de unii, şi alfil, de bogaţi şi de sărac! ea să-T primească la gazdă: dar dintre toţi, numai un biet om, care venea de la lucru necăjii şi abătui ca val de el, auzindu-i că se tot roagă ba la cela. ba la celalalt, fără să lîe rugat. T-a luat şi î-a dus acasă Ia dinsul. Cind colo ce să vadă el? 0 cocioabă de casă dărăpănată. Iar iu lăuutru gol_puşcă, sărăcie lucie, împrejurul vetrei insă pe care era o moviliţă de cenuşă ru cărbuni, stau vr’o cinci copil slabi şi gol, care lot mereu scindau şi stau cu ochii ţintă la movila de cenuşă din vatră, par‘-că aşteptau ceva de acolo; iar mama lor lot II mingiea. sputnudu-le ca să mal aibă răbdare puţin piuă s’a coace turta din vatră. Dumnezeii şi cu sflntul I'rlrea, osteniţi fiind de drum, s’au culcat pe-o lalţă, dar nu puteati adormi de pllnsul copiilor, care aşteptau lihniţi *{\ se coacă turla. Ln acea spuză însă, ci-că nu era cu a-ilevArat o turtă de grîu safi popuşol, ci mama lor pusese, «a rrlaţî de cuvinţ prost, o baligă de vită, peutru a li mul amăgi foamea pînă la venirea tatălni lor, ui care uă-dfljduea că li va aduce ceva de mincare. dar care tocmai iriun nu li adu-csc nemica. Atunci Sf. Petrea a zis în luîuă lui D-zeO: Doamue, fă-ţl milă de aceşti mititel nr vinovaţi, că mic mi se rupe inima auzindu-i! Kacâ-se voea ta, Petre, răspunse D-zeu. Şi băejiî pliiu;cau şi cereaîl ile mincare mereu, în vreme ce tatăl Im de necăjit şi scirbît ce ora. ca să nu-I mal audă plîn-■nnii. -i'n dus să se culce afară. Da tle-ţl milă. fomee de aceşti copil şi caută in vatră. ■ i lirlme să se fi copt turta ceea acum. zise sfîntul Pe-in»a mcos oare-cum din răbdare. Fcmoea mal mult de ru- 260 ŞEZĂTOAREA şine, răscoli cenuşa şi scoase turta. Cînd colo, ce să vadă? In loc de ceea ce pusese, ea găsi o adevărată turtă degrîii albă si frumoasă, spre marea bucurie a copiilor, care nu mal puteau de bucurie. Şi încă mirarea fcmeeî I-a fost şi mal mare cind a văzul că. cu toate că rupea din ea, turta ram în ea tot întreagă. —Asta nii-T alta de crt o minune a lui D-zeu, care ş’a făcut milă de aceşti mititel, zise femeca cu glas înăduşit. Băeţilor, dragii mei. faceţi cruce şi metâni! şi mulţumiţi Iul D-nezeu pentru că nu v‘au lăsat să muriţi de foame. A doua zi dimineaţa, moşnegii se sculară si după ee-şî luară ziua bună de la gazdă şi-î mulţumiră pentru găzduire, plecară. Sub sară ajunse In all sat unde, ca şi în cel de maî nainte, de abea găsiră un biet om ca să-î primească. Omul acesta, de breasla lui ciubotar, I-aQ primit foarte bine, î-ati ospătat şi hodinit şi a doua-zi el iar au plecat. Pe drum sfintul Petrea zise lu Dumnezeu : Oare n’ar fi bine, Doamne, să-î dărueştl ceva acestui om pentru că ne-aiî primit în gazdă? —Aşa am socotit şi eti. Petre, şi ş’au urmat calea înainte. Şi D-zeu chiar n’a uitat pe acel om, căci pe clnd trecea pe acolo un boerift, a făcut de i-a picat din trăsură o lădiţă cu bani pe care a găsit-o cîubotarlul. îndată ce dînsul a găsit banii aceia, din sărac, se înţelege că în scurt limp s'a îmbogăţit, ş’a cumpărat moşie, ş’a făcut palaturî ca acele şi aşa se schimbase omul. de nu-1 mal cunoştea! că-i acel ce-a fost, ci cine ştie ce boeriu mare. După o îndelungată vreme, se îutîmplă că D-zeu şi cu sfintu Petrea trec tocmai prin satul unde şedea acum ciubotarul şi se duc întins la palaturile lui, spre a cere găzduire. Se nemerise că chiar atunci ciubotarul era in cerdac şi văzlndu-I. trimite o slugă să-I întrebe ce caută ? —Cer să-I primiţi în astă noapte să găzduiască aici, dacă îţi bine vroi. a fost răspunsul ce a adus sluga. —La hau. la hau, nu aici la mine. zise boerul înciudat. Şi bieţii moşnegi s’au dus şi au mas la han. A doua zi ŞEZĂTOAREA 261 ei s'au prins jitari la oamenii din acel sat şi cătră toamnă, eind se strînge de pe cîmp, eî au adunat la jitărie dejma de la fie-care om. puuind-o in stoguri lie-care fel de pine de-o parte. Apoi în loc s’n triere, l-au dat foc şi ininune mare, că în urma focului nu a rămas cenuşă, ci pînea Lreerată gata. La aceasta aQ fost fată, intre mulţii oameni din sal care veuL-c să stingă focul, şi un vătaf de la moşia ciubotarului. Acesta vâzintl miuunea, s’a dus şi a spus stăpinului săO cele ce văzuse. ‘—Adevărate să fie oare, măî, cele ce-mi spui ? —Tot aşa de adevărat, cum este că te văd şi pe LMa acum cu ochii. răspunse vătavul. —Hui î Marc lucru, zeu, şi mare minune ar fi şi asta, de-ar fi precum spui. Mie unuia, drept sâ-ţî spun, nu-mî prea vine să cred. —Săracu-de-mine, cucoane, dor num venit să pru.jăsc î Dacăjnu crezi. întreabă tot! oamenii din sat. care venind să stingă focul, au văzut miuunea cu ochii. Dacă e adevărat, zise boemi} atunci ii'avem de cit să dăm şi noi foc strînsureT noastre şi cu acest chip uu mal sintcm siliţi să cheltuim, punând oameni să treere. —Aşa gindesc şi eă c’ar fi n emerit, răspunse vătavul. Şi nici una, nici două, ei s'apucară şi dădură foc gire-zilor, care nu erati departe de curie. Focul înliuzindu-se, pe Ungă girezi, ah ars şi curtea cu lot ce se afla in ea şi împrejurul eî. Se înţelege că alta n'a mal rămas in urma focului, de cit cenuşă, aşa că eu modul acesta, bocru) nostru a rămas iarăşi calic lipit pămiutulul, ca şi mal na-inte. Ce să facă acum ? Ş’a luat sula şi acul şi dueindu-se I nu pol la căsuţa Iul ce-o avea întăifiT^s’a apucat far de ciuho tărie. Nu după multă vreme de la aceasta, s’a intimplat de a trecut pe acolo D-zeti şi cu Sf. Petrea iar, şi cerînd găzduire, acum Iar au fost primiţi de ciubotarii! si dacă s’aă ■nilat a doua-zi după ce au plecat, mergînd, ştiutul Petrea ii zis lui D-zeu ca să-l dăruească ceva acestui om milostiv. Danmezeu insă l-a răspuns: Ţii tu minte, Petre, pe boc- 262 ŞEZĂTOAREA rul cel bogat din satul unde am fost jitarî. cărui l-a ars girezile eu tot avutul luî şi care ni-au minat la han cînd l-am cerut ca să ne primească in gazdă? El n’a fost altul de cit ciubotarul acesta care îarăsî nu-I altul, de cit tot acel ciubotar, care ni-au mal primit încă o dată in gazdă, cind şedea tot aici. dacă-ţl maî aduci aminte de atunci, şi pe care eu îl făcusem bogat, penlru ca drept facere de bine să ne liulduească de la poarta lui. Nu, Petre, la-să-1 să trăească aşa în sărăcia lui, căci aşa e mult mal de treabă şi cinstit, precum chiar singur vezi, de cît cînd devenise bogat. Şi dacă am dat foc strînsureî noastre din vremea cind ni pusesem jitarî. aceasta am făcufo numai In privinţă, ca prin minunea ce al văzut-n atunci, sâ-1 fac să-şi dea el singur foc avcrcl luî, ce în dar şi fără osteneală a ciştigat-o şi din care iTa vroit să îee măcar atil de puţin, cît să milueascâ pe nişte bieţi săraci, căci bogatul nu crede nici odată celui sărac, nici sătulul celui flflinhiri. Aşa urmiiid calea Înainte, au ajuns la un han din mijlocul unul cîmp, unde era lingă drum şi o fîutînă. El fiind tare osteniţi şi insătaţl. căci era cald, pe vremea săcerisulul şi vroind a bea apă, s'au opdl drept la acea llnlînă. Tocmai atunci veni din spre lanul de griu de alături şi o lată cu cofiţa in mină, spre a scoate apă, care după ce ş’a umplut cofiţa şi a dat şi moşnegilor să bec, s’a Întors Iar la secerat: Iar eî au rămas spre a se mal odihni puţin. Dinaintea hauulul pe o laiţă, sta un om cc nu era altul de cil crişmarul şi care de somnoros, leneş şi beat ce era, tot moţăea. adică îşi scăpăta capul in toate părţile; Iar sfîntul Petrea cum şedea lingă fmtînă. se uita lung spre lanul de griu, la fata care secera, şi tot da din cap si se mira. Atunci D-zefi il întrebă —Da ce tot dai din cap şi te miri Petre ? —Doamne, îl răspunse el, mă uil la acea fată. care ni-au dat apă adinioară. cîiă vrednicie are la lucru şi gîndesc că după frumusaţa şi hărnicia el, cînd î-aî da şi un bărbat tot aşa. ar fi cel mal ne-merit lucru. —Iată care va fi bărbatul el, zise Dumnezeii ^ŞEZĂTOAREA 263 \ arătîndu-I pe beţivul somnoros, ce sta pe laiţa de dinaintea cTişmei. Acest puturos să fie bărbatul acele! fete ? zise sfintul Petrea minios : atunci dacă este aşa, mă duc să-l văd mal de-aproape. Pe dată chiar să şi scoală şi duciu-dn-se la el, după cc-I trage două palme zdravene, se întoarce înapoi şi apo! plecară pe cale înainte, lăsindu-1 pe bietul crîşmar nedumerit şi cu gura căscată. —Ţine minte, Petre, adaose D-zeti, că pentru acele două jalnic, ce le-ai dat acelui om, care nu ţ-a făcut nemica, xcl suferi o dală două bătăi zdravene. Pupă o trecere îndelungată de vreme, se intîmplă că L-zeu şi cu sfatul Petrea, se vede câ la întoarcerea lor iua-poî, să iuopteze intr’un sat din apropierea acelui han, uu-ili s’au oprit să gâzducască. dar ne vroind nimeni a-1 primi, au :«jins aşa \0-111 pat, Dumnezeu la părete şi s Untul Petrea la mar-giitâ Chiar aşa se îutimplă cum spusese femeea, căci în-tr’m târziu noaptea, vine şi bărbatul beat, mînîucă sudu-iud ii spunînd cîte şi mal multe şi cînd să se culce, dă cu chil de cel doi oameni culcaţi pe pat. -Da acolo cine-î, femee, zise el răstit. 264 ŞEZĂTOAREA —Nişte bîeţ.1 moşnegi sermauî. pe care l-am primit să găzduească in astă noapte aici şi eu gin dese că n'am făcut nici un răă cu asta. răspunse feraee.a —Aşa! Dar cum au îndrăznit să se culce aici cind u’am fost eft acasă? Şi nici una, nici două. Ia ciomagul lui de văcărie, căci era văcar, şi uude prinde a mi4 croi pe cel firltniîargină, adică pe bietul sfinţii Petrea, şi dă! piuă se rupe ciomagul. Te-al rupt şi tu tocmai acum cind era toiul bălăci ? Las că aduc eu altul! Şi eşi afară spre u-1 găsi. Atunci sfiutul Petrea zise : —Doamne, mal dă-te şi tu la margim, că pe mine mia coşit în^ băţae. Şi aşa sfîntul Petrea treiu câtră. părete. Cind .vine omul dc-afară. zice: -->Pe acest de la nur-ginc l’am regulat. Ta să-l judec şi pe celălalt de la părde. şi incepe a bate Iar in sfintul Petrea. Apoi după ce s'a mulţumit de bătut î-aii luat de spate şi l-au dat afară. —Gite-o fost. o fost, Doamne dar acum am păţit-o hăt bine, zise sfiutul Petrea văitîndu-se. Bre ! că autpă-da om ! -—Ba de loc, Petre, că ce-aî căntat intr'o vreme, e cam multişor de-aluucea. al găsit acuma. - Cum aşa. Doamne ? —Ascultă, să-ţî desluşesc, căci văi! că nu pricepi —Mai ţii tu minte ce ţ’am spus intr’o vreme cind ai dat ’ele două palme la crişmarut cel beat. ce sta pe laiţa de dinaintea hanului unde ne oprisem să bem apă ? —Da, îmi aduc parcă aminte, dar ce are a face una şi cu alta ? —Ba are a face tare mult şi iată de ce: Omul acjsta ce te-a bătut, nu-1 altul de cit acel crişmar, Iar femec. Iul acea fată harnică, ce secera atunci la grîu şi despre :are m’ai rugat să-î dau un bărbat după inima el. Aceste două bătăi zdravene, ce tu ai primit acum d la el, uu-s altă-ceva, de cit răsplata Îndoită pentru cele «ouă palme ce tu l-ai dat atunci pe nedrept Ce ? Poate lu-ţl place această dreptate. ŞEZĂTOAREA Î65 —Toate drepte, Doamne, dar numai un lucru în lume îmi pare tare nedrept, şi anume acesta: Că'laşi de se împreună un leneş cu un harnic, un ticălos cu unul de treabă ori un prost cu un cuminte, cum bună-oară e omul şi cu femeea aceasta la care am mas astă-noapte. Eu cred că ar fi mult mal nemerit ca să se împreune în căsătorie totdeauna harnic cu harnic, leneş cu leneş, prost cu prost şt cuminte cu cuminte. — Hei, Petre, zise D-zeO, dacă ar fi aşa cum spui tu, apoi drept să-ţî spun, că ar fi taxe rău in lume, şi iată de ce : că cel harnici şi cuminţi ar face averi de n’ar şti ce-î la casele lor, pe cînd pe leneşi şi proşti, nepu-tîndu-se cirmui şi economisi singuri, i-ar trage cînil pe drumuri. Deosebit că aceşti din urmă ar pizmui pe cei dintâi şi din astă pricină s’ar isca cele mal multe răle. Dar aşa cum este, socot că e mai bine ; căci cel leneş trăeşte pe lingă cel de treabă şi cel prost pe lingă cel cuminte, care poate sâ-I povâţuească; căci judecă bine şi tu ce ar fi, dacă omul acest leneş, ticălos şi beţiv, în locul femeei lui harnică şi cuminte, ce duce tot greul gospodăriei, ar avea alta leneşă, ticăloasă şi beţivă ca şi dînsul? —Adevărat, Doamne, judecind, văd şi efc că e mai bine aşa ; căci tot ce se face prin vroinţa ta, e bine şi nemerit, şi chiar aceste două bătăi zdravene ce am primit, le cred ca o răsplată foarte nemerită, dată de tine pentru un lucru de care am fost vinovat, dar pe care, drept să spun, că nu le-oiu uita nici o dată. DrăgăneştX [Suceava) culeasă şi scrisă de Cost. Teodorescu, învăţător. ■r rfi— ŞEZĂTOAREA Ca variantă la această poveste, avem pe următoarea, foarte pe scurt scrisă şi culeasă din satul Dolhasca (Suceava): P° cînd îmbla Dumnezeu cu Sf. Petru pe pămînt. treceau pe lingi un păr, desuptu căruia sta culcat un om. care striga: Dâ-mi Doamne o par.1 în gură / Dumnezeu ace sai cadă o pară in gura luî cascată. Leneşu zice: estecă-mi-o Doamne î Da Sf, Petru zice: Doamne eu mâ duc sâ-Y trag un ciomag: nici nu’şi mestecă ? ....Petre nu a , că pentru unu vei lua două. Petru n'a ascultat. Nu mult trece şi ajungînd în un sat, trag la gazdă tocma la leneşu, dar iară să ştie. Cînd s’au rugat să-i primează era numa lemeia cu copir acasă şi ea le-a spus că are un barbat r^â| „C11^ v*ne crîşmă face huit. Ei s’aii prins aşa să iămîe. Femeia Ie aşterne pe cuptor, se culcă ef. Inda-ta vme şi leneşu de la crişmă. Cum întră în casă începe huitu. remeea îi zice, mal încet ! câ avem nişte oameni ia gazda. Ce-i vine în gînd, s’apucâ şi trage un ciomag celui de la margene, tocma lui Sf. Petru. El şopti cătră Dumnezeu: mă rog lasă-mâ Ia părete, că de-aveni să-mi mai dee un ciomag, mă găteşte. Se dă la părete. Leneşu mai îmblînd prin casă, într’o vreme, pune mina iar pe ciomag şi zice: celui de Ia părete nu i-am dat nici una; cind şi-ajunge la el şi jap încă una... îndată se scoală a-mîndoi de pe cuptor şi es pe uşă. DumnezeO zice luî I etru. vezi Petre, ţi-am spus eu câ pentru una ai să iei două. S. S. Mihăilescu. ŞEZĂTOAREA^______________ CHIUITURI DIN ŢARA OLTULUI TRANSILVANIA 1. Pus-ara gînd Dumnezăesc ca să mă călugăresc ; m’oiu călugări j?c_dracuL că fetele îmi pun capul. * * * 2. Astă sară-i săptâmină eram cu m ndra de mină şi I tot ziceam sara buna, sara bună mîndro dulce sara bună. că m-oiu duce. —Nu te duce, bade, duce că te ţin cu turtă dulce. De nJai ţine cu zahar ră mi-am pus hainele’n car şi mi-am pus picior in scară să mă duc cernita.* Jucînd, se învîrt de cîte-va ori împrejurul celui de jos, cînd de* o dată se opresc în dreptu lui şi zic toţi o dată .* >Iho Mă! băieţi ! Ce să fie aista la vreme de noapte?.... Să fie yrs^. .. prea’n drum s’a pus. —Să fie ]up?.... prea lung în trup... Poate a fi o cucurigitoare.... Haf s’o cu- curigim. —Să pleacă toţi la urechea lui şi strigă tare .* «cucurigu!! > Se începe cîntecul, pornind şi ei jocul iar împrejurul celui de jos. Nu mult şi stati. Iar zic: Iho!... Măi băeţîl.... ŞEZĂTOAREA 273 Ce să fie aisLa la vreme de noapte?.. Sâ fie urs.... prea’n drum s’a pus.... Sâ fie lup ?.... prea lung în trup... Să fie cucurigitoare !. am cucurigit-o. Poate a fi o bahuitoare ?.. Hai s-o babuini. —Se pleacă toţi la urechile lui şi strigă: «bahu!! • Iar încep jocul, şi după cîte-va înconjurări pe lîngă cel de jos care stă neclintit, se opresc şi zic: Ho1... mâi bă-eţi !.... Ce sâfieaista la vreme de noapte?... Să fie urs?... prea-n drum s*a pus... Sa fie lup?... prea lung în trup.... Să fie cucurigitoare ?.. am cucurigit-o şi n’a fugit.. Să fie bahuitoare am bahuit-o şi n’a fugit... Poate a fi o cioată. Cum se p... lupu pe cioată?.. Hai s’o p... Toţi rădică un picior de asupra celui de jos Acum se scoală şi el de jos, se pune in fruntea jocului, începînd lăpede a spune cuvinte cari dacă nu Ie vor zice bine ceî-alţi, primesc batae. 1. Capră neagră, în peatra calcă, piatra'n patru bucăţi crapă. Aşa sa crape capu căprei, cum a crăpăt piatra’n patru. 2. Vine pîrciu de la muute şi trece pe punte. Puntea pute a pîrci, pîrciu pute a punte. (Să zice de trei ori). 3. Au fost asarâ’n gazdă la popa oaspeţi proaspeţi şi au legat cai de cozi. de coame, de cuile podului popei. j Flutur pe punte, flutur sub punte, cîte de trei ori trei fluturi pe punte, trii su punte. 5. Trecui punte lunecoasă, întîlniî fată frumoasă Unde o'ntîlnil acolo o sărutăi: in isma isnieî, în fruntea chis-mci, şi'n ismuţă şi’n chismuţă. Din Cîivleşh [Suceava) S. Mihăilescu o 274- ŞEZĂTOAREA Poveşti din Banat I. Au fost un împărat, ca toţi împăraţii, tare şi puternic, şi n’au avut copil, numai o fată. Aşa fata au fost la şco I şi aşa au învăţat de bine, în cit nici una n'atl învăţat ca şi ea, şi să fie aşa icleană ca ea. Aşa dară, tata eî au şi dat vestc’n lume că >‘acel care o şti mai multe de cît fata mea, eu îl dau jumătate de împărăţie şi fata de soţie.» Venit-afi domni, crai, împăraţi şi toţi s’au dus buzaţi înapoi. Mal departe, moşul meu Toaică păzea porcii, că aă fost purcariO, dar era pe lingă drum. Iaca un domn : —Bună ziua. purcariuîe! —Mulţlam, domnule! —Care drum mere la împăratul Toşa Mizdroi, cel cu fata cumince? Atunci moşul mea Toaică, adică purcariul, au răspuns : —In cotro porcii cu coada. Domnul se uită la porci, se uită la cozi, se uită la drumuri, că aO fost patru drumuri crucişate. Iar zice domnul: —Cumince eşti tu, purcariu. — Cumince o fost şi tata meti. —Numa mumă-ta-I proastă c’o făcut doi copii. —Aşa se cage : frace după frace. Tatătu o tăiat doi porci. — Aşa se cage : de tot capul porcul. —Şi o pus-o după uşă. —Acolo î-o fost locul. — Şi o mîncat-o bîla (câţaua). —Flămîndâ o fost. —Tatătu o omorit-o. —N-o omorit-o tata, numa vina eî. —Şi o ţipat-o pe gunoiu. —Acolo o dormit şi vie. 275 ŞEZĂTOAREA —Să ce duci tu să-mi peţeşti fata împăratului. —Peţesc mie. nu ţie, mima tu să ţii salca asta cu spatele şi să păzeşti porcii pină viu eQ cu fala. Domnu au zis că şede. Şi s aă dus purcariu la împăratul şi au zis : —Buna ziua înălţate Impfuace. —Mulţiam, purcarule. —Da unde ţi i fata să divânesc eâ cu ea ? —In grâgină. răspunse împăratul. S'au dus purcariu în grăgină, însoţit de doi ginărarl ca marturî. Atunci purcariu au zis : —Buna ziua, fată mică. Fata afl răspuns: —Bună mi-o fost ţîţa. maicei mele ; ziua T do la D-zeu; fata-s eu ; mică-î mincea ta. —Ce păzeşti tu. fată î —Păzesc curechiu să nu-1 mince paserile. —Aşa am păţit-o şi eu cu curechiu, numa l-am bagat să se năcrească. —Aia-Î bine. —Bine pe dracu, că tot s’au stricat. —Aia-Î rău. —RăU şi nu başî, că l-am dus la holdă să o torenesc. —Aia-I bine. —Bine pe dracu, ca am nimerit pe a altuia. -Aia-I rău. —Rău şi nu başî: eu tare —tata tare; eu luăiu de-un capăt, tata de alălalt, şi am astomat pe a noastă. —Aia-î bine. —Bine şi nu başî, că-l prea torenitâ holda şi prea multe lîorl cresc. —Aia-î râu. —Răii şi nu başî, că vin bizile şi lasă miere. -Aia-î bine. — Bine pe dracu, că pe deal îi mierea pînâ'n jenunţî, dn pe vale nici să lingi cu limba. — Ba aia minţişî. I 276 ŞEZĂTOAREA —Că d’aia am venit şi eu, să mint Şi lucru au fost gata, au dat împâratal fata după el. Au ţipat ţoalele purcăreştî şi î-ati dat domneşti, şi s’aO gostit bine. Şi purcariu, adică moşul meQ, a mînat-o bine o vreme vestită viţă a Govosdenilor. Mai pe urmă mi se îngemnă. frace, la rachie şi bău tot ce-au avut, şi astăzi îi viţa noastră, a Govosdenilor, săraci şi beţiei; încă nu le zîc beţiei, numa beţai; şi oamenii noştri şi astăzi zic că viţa noastră aU nâroc, numa mince nu. Şi să credeţi că povestea mea îi istinâ, şi dacă nu mă credeţi, faceţi întrebare sau veniţi pe~jos pînă la popa a nostru, că nu-i în slujbă, îi acasă, vă poate spune mal bine. Numa Sîm-bâta pînă la ameazî să nu vină nime, că el are lucru să şadă la uliţă şi să-i sărute nevestele mîna şi să le întrebe ce-o tîrguit şi acasă-s bărbaţii ? Sarafola [Banatţinutul Torotital) 181. De faci casa pe furnicar, numai ai răgaz de oaspeţi. 182. De pui sare în gunoiul de după uşă, îţi scoate cloşca puice cucuete. 183. De dai sare sau oţet după sfinţitu soarelui, îi cu primejdie pentru vite ,din pricina lupilor. 184. De împrumuţi ciuru sau sita sara în sat, s’o acoperi cu pestelca sau altă ceva, că-i iarăşi cu primejdie. 185. De ai prăpădit o ^vită. pune o peatră In tureatca unei ciobote ş’o leagă la gură, că-î ferită de jiganil. 186. De îmbraci o haină nouă, să te duci îndată la apă că de grabă îţi vei face alta. 187. Să nu mături Duminică dimineaţa în faţa soarelui, că colbăeşti faţa stîntului soare. Govosdian Petru. ŞEZĂTOAREA 277 188. Să nu dormi Duminica dimineaţă cînd auzi clopotele le biserică, că trec şerpi peste tine. iSg. Să nu dai borş cu flori de pomană, că pe ceea lume bel tot apă cu hosgă şi cu flori. 190. Să nu dai de pomană ouă ia ţigani, că-ţi fură cio-ra puii. 191. Cind îţi tai unghiile, să le strîngl în poală şi să Ie pui în sîn, că pe ceea lume le strîngl cu genele ochilor de pe unde-or fi. 192. Cînd ţi-î coasă vr’un bunghiu satl ceva pe tine, să ţii o stranţă în gură, că-ţl coşi mintea. 193. Să nu găteşti hainele Sîmbăta. sa leş! macar o cheotoare ne gata, că nu-i bine pentru sănătate. 194. Cînd pleci unde-va, să nu te întorci înapoi, dacă ai uitat ceva, că nu-ţl merge bine. 190- Să nu ciocneşti ouă în ziua de Paşti, dacă vrei să nu te doară mijlocul la săcere. 196. Dacă s’a spurcat copilul mîncînd de frupt in postu cel mare, mama să nu mînînce de frupt în ziua de Paşti. 197. De vezi primăvara întîîu cocostîrc pe sus (zburînd) nu te doare mijlocul vara la săcere ; de-I vezi şâzind jos, te doare. --------- 198. Cîte cucoarâ h vedea primăvara intîlu, atîtea chite de cînepă ai să faci. 199 Cînd dai cui-va un ac, să nu-1 asvirli, că cît îi-i asvlrli de departe atîta are să-ţi moară un copil de lung. 200. Cind vîjîe focu, atunci te vorbeşte cine-va de rău ; să leT sare să arunci în foc, că-1 dai in ochi aceluia care te vorbeşte. 201. Cînd sa crapă mămăliga, al să faci un drum. (In cotro este crăpătura mămăligeî cînd o torni, într’acolo ai sa pleci). 202. Cînd auzi deL_prima dată pupăză şi n'ai mincat. te-a spurcat, şi tot anu iţi miroase gura a cuibar de pupăza. 203. Cînd ţ’a ci .ta cucu în faţă ori în dreapta, iţi merge bine tot anu; ţ’a cinta din potrivă, îţi merge râu. 278 ŞEZĂTOAREA 204. De-î .avea para’n pungă, cind avzi cucu ’ntîlu cîn-tînd, tot anu nu-ţi şede punga fără parale. 205. De-î vedea miel alb întîîO, ai să fii cu inima bună tot anu ; de-! vedea negru, ai sa ai inimă ră. (Pe aiurea zic că de vez! miel alb, nu te mînîncă puricii; iar de vezi negru, te mînîncă). 306. De-I vedea minz înainte de să fi văzut miel ori pui, ai să fii gol tot anuK; iar de-î vedea miel sau pui, din potrivă. De-î dormi în ziua de sfîntu Gheorghe, îei somnu 208. De-i avea fini mulţi pe ceea lume, te scot de-î fi la întuneric; toţi îţT es cu luminări amină. 2og. Sâ nu te gîuri c’aî să te spînzuri, ori aî sâ te îm- puştî, că dracu te-o şi trecut la condică, şi de acolea nu mal scap!. 207. mieiloi 210. Sâ te păzeşti să nu fii probozit în ziua de pobra-jenî, c'apol tot anu eşti probozit (ţinut de rău, ocărit). 211. Să nu prefaci mămăligă de multe-ori, că găseşti vine de sînge prin trînsa. lî păcat să arzi trupu D-luî de multe ori. 212. Să nu te uiţi noaptea’n oglindă, că-ţi pier vederile. 213. Cind ţ’a eşi noaptea ied_înainte, să ştii că-î dracu, să-î arunci bîmeţu în coarne, că pe urmă nu-ţi mai scapă. Iî dai bîrneţu bine între coarne şi pe urmă ce-î porunci, îţi aduce. 214. De-î cloci ouă de stârchitură (ouăle mici de tot şi cam moi, care le face unele puice întuu) sub-suoară şi-I creşte ce-a eşi din ele, îţi creşti şpiriduşî şi aiştia cîţi bani îi voi, ţ’aduc, şi nimenea nu te poote bate, că numii îî chemi îngînd; da după moarte a lor eşti. [Alţii mal cred că spiriduşu este un ban cu putere de-a aduce banii de la alţii cari au mulţi. Ast-fel de spiriduş zic ei că se cumpără. Cind îi lua niscaiva bani de la cel ce are spi- ŞEZĂTOAREA______________________279 riduş, cind ajungi a casă, nu-î mal găseşti toţi; dar vai de sufletul celui ce-a avut spiriduş}. {Auzite în judeţul Cornerluiu) G. P. Salviu Povestea Oului Ci-că o fost o dată un moşneag ş’o babă aşa de saracl. că n'aveau la casa lor de cit o găinuţă. Dar nici de ouăle găinei n'aveau parte, că nu ştifl ce Ie rninca de sub găină cind le oua. Neputindu-se dumeri moşneagul de ce nu poate atla ouă sub găină, se pusă Intr’o zi de pîndă. Iu dosu poemei. Cind găina făcu oul, odată el începu să fugă. Moşneagu după el să-I prindă ca să-l minince. că nu-şî Îndulcise sutletu cine ştie de clud cu frupt. Oul insă spuse moşneagului: —Lasă-mă lată, că eft mă duc să-ţi aduc avere. Moşneagu vâzind uri ou vorbind, işi făcu cruce. j şi-l Lrâsni îndată prin minte că treime se fie nazdravan. Sfă-luindu-se cu baba. dete dnmiul oului să se ducă. Se ia oul şi se duce pe un drum; cum mergea el gin-dind. se Intilneşte cu un rac. —Da unde te duci măi oulc? —Mă duc la bine, hal şi tu cu mine. —Hal, zice ra£îT ~ Racu se luă după ou şi merseră amindoî sfătuind mal departe: numai de la o vreme iacă se intilnesc ei cu un şoricuj. —Da unde le duci tu măi oule, zice şorecuţu. —Mă duc la bine. hai şi iu cu mine. —Hal î zice şorecuţu : şi lustrei se Ieh la drum, chicotind şi hirjonindu-se. Şi corn ruergeati ei, numai ce se tu-tllncse c-o miţă. —Da und-te duci tu oule. cu cel doi tovarăşi ? —Mă duc la bine, hal şi tu cu mine. 280 ŞEZĂTOAREA Hat, zice mila, şi cu to|ii pornesc lot înainte. După ce merg un popas bun,* se întll nesc la un dimb cu un cucoş. —Buna ziua, măi oule! Da unde te duci cu droaea ceea după tine ? — Ivlă duc la bine. bai şi tu cu mine. —Ilal. zice rucoşu, şi se luară toţi cinci, şi merseră toi înainte spre o pădure. Cind la marginea pădure!, numai ce dan de-un ţap. - Da unde fugi măi ouU*, zice ţapu, cu voinicii ceia după tine ? —Mă duc la bine, hal şi tu cu mine. —Hal br£ omule ! unde te duci tu hal şi eă, că le ştiu că eşti cu cap. Se vede că şi ţapu era o |îră de nazdravan. Nu Intărziară mult la vorbă, şi Intrară In pădure. Şi cum mergeau eî, numai ce zăresc o casă unde stăteau 12 talharl foarte bogaţi. Oul o cotigeşte intr'acolo şi ce face, ce drege numai ce descue aşa, căci tâlharii erau duşi după meşteşugu lor. Cum intră oul, spune celora’alţl : " —Eu măi mă pun in spuză în vatră: tu şorccuţule să te vhl In boita cea de sub pirosliî: Iu racule să tc viri în ceaunu cu apă: tu miţă să sta! pe cuptor; cucoşu sase sue în gura podului, şi tu ţapule să stal ascuns în tindă după citivee. După ce oul II mal dăscăli ce au să facă iie-care, sc aşezară fie-care Ia locul lor şi tăceau cum tace chilicu. Intr’un tlrziă, mumii ce vin tâlharii: după c.e mai umblă el cit umb ă prin casă, unul din eî vrea să facă foc şi se duce In vatră să împrăştie speria. Puf! numa ce pocneşte odată oul şi împroaşcă pe bietul talhar cu cenuşă drept In ochii!. Unul din ei fuga se vlre mina in ceaun se iee apă şi siTdue la ochii celui cc aproape chiorîse de durere. Alunei racu 11 prinde de degete şi il strlnge cit ce poate. Ţi ţi... Jî... face şoarecu «lin horlicică (adecă ţine-1 Înţelese Tâlharul) şi motanul de pe cuptor numai ce-I da; Curmei î curmei (adecă să se aducă funii să-I lege). ^ ‘ ^ Tâlharii spărieţl, dădură busna pe uşă, socotind că-s ŞEZĂTOAREA 281 draci. Cînd să iasă afară numai ce aud : cot î cot! cot cot! daţi (adecă daţr cu coatile, cu parul, înţeleseră ei) şi ţapul atunci numai ce'ncepe a-î bufni cu capu. de-i buşi pe u<ă ca pe nişte snopi. Tâlharii vâzînd drăcia asta la casa lor, şi socotind că»I cuprinsă de necuratu, o părăsiră şi se duseră în lume, iar oul, după ce dete fie-cărui tovarăş cîte ce-va, îşi luă partea lui şi-o duse moşnegilor. Cînd văzură moşnejii atîta bogăţie, era să moară de bucurie. îndată începură alt fel de tralu. Pe ou îl însurară c o fată frumoasă şi la nunta lui o jucat toate gainele din lume. Eac’aşa-I povestea mea : frumuşică mititea, minciunică minciunea^ Broşteni (Suceava) M. Lupescu. GLUME LX i) MpcannLşi Ţiganul Nişte ţigani ursari, din care unii ştia fi să rînte puţin din scripcă, se sfătuiră cum ar putea ei să înşele mocanul şi să fură ciţî-va miei- Aşa ei se înţelesără ca unul cu scrip ca să meargă la mocan, sa-1 ţină de vorbă, şi să-i cînte. iar cei lalţi, cînd oile vor fi într’o vălcică, să cie cîte un miel. Zis şi făcut. Ţiganul cu scripca merse la mocan şi i zise : Bună dimineaţa juplne mocanc. Mulţămesc Dumnitale, jupîne ţigane —Nu vocştî să-ţl fac un tacsîm ? Fă-mi. răspunse mocanul. —Ţiganul începu a cinta: ţimţai, ţimţaî, ţimţai, ţimba, ţimba : iar mocanul a juca şi IVezi pmriii* 85 şi 282 ŞEZĂTOAREA şi a sări peste băţ. In timpul acesta ceilalţi ţigani mergeau tupiluş spre oi, dar se vedeau în zare. Atunci ţiganul începu a cînta din gură : Tupilate, căciulate Că te vezi pe jumătate. De tot Ţiganul. Cîrlanul. Cine o putea, Şi doi să ia. In urmă ţiganul şi-a luat ziua bună, iar mocanul a pierdut cîţl-va miei. Auzite de la Alecu Chiricuţă ( Tăbăceşti) X. Ţiganul şi Nevasta Un ţigan ferar, tot umblînd printr'un sat se amorezază de o nevastă tînâră şi frumoasă, dar nu avea pcaziune ca să-I desfâşure focul inimel sale. Intr'o zi îl păzi pala cînd venea de la apă . smerit ţiganul să apropie de dînsa şi Începu ast fel : Auleo jupinâşică, cîtu-mî eşt de frumuşică ; da frumoasă ! parcă eşti din droghiţele şi din vîzdocele scoasă; la‘ urechi cu cerceluşă şi la gît cu mărgeluşă, parcă eşti o curcuduşă ; sprîncenile, coţofenîle ; ochii ca mura din pădure; de la nas pîn'la guriţă, parcă eşti o pa-vuniţă şi ai şi... La strofa din urmă, femeea începu a zvîrli în el cu ţă-rină şi a-l hîciui, ca pe o cioaiă nespălată. Atunci ţiganul, văzîndu-se aftacarişit in hamurul luî, întoarse foaia lui cea ţigănească şi începu: Auleo! d’apol d’astea mi-ai fost! In ţaranie te-a născut mata, in ţaranie faci mortoş. Ia cautâ-te în cea doniţă cu apă, că eşti o nespălată, o răpănoasă şi o păduchioasă; ŞEZĂTOAREA 263 cu ochii ca de capră mortă şi'n loc de nas, bortă. Ş'incă mai ai: de Ia gură păn la nas, şapte poşte ş’un popas. Comunicată de V. Popescu (PrisecanI) Perieni (Tutova) G. Popescu XI. Intr’un sat se întîmplă că unui ţăran îl moare femeea. Plînse el ce plînse şi se văicară. Trecură vre-o cîte-va săptămînî de la moartea femeeî, în care timp omul nostru muncea ziua la cîmp, şi sara vi-nea de-şi hrânia copiii orfani de mamă ; avea, biet, noroc pentru îndestularea casei, că-î rămăsese o vacă, cu al cărei lrupt astupa mal bine gura copiilor mici şi flămînzl. Nenorocirea cînd vine pe capul omului, nu vine singură, ci mal atrage şi altele după ea. Ast-fcl, după ce că-i murise femeea, că-î râmase şi copil mici, că stare nu avea, iată că întru-o sară întorcîndu-se acasă, găsi şi vaca moartă. Atunci se puse el pe pline şi pe jelit de scula satu'n gura lui pînă’ntr’atîta că oamenii se cam indignase de desperarea lui, de oare-ce cînd îl murise femeea, nu facusă nici pe jumătate atîta^caz. Preutul se însărcina să-î facă oare cum morală, amintindu-i: —Bine bre. Ioane, ţi-a murit femeea, bre î şi tu n’ai plîns şi răcnit atîta cît plîngî acum după un haram de vacă. —Aşa-i ! cinstite părinte, năcăjit respunse Ioan ; dar am dreptate/ că de cînd mi-a murit femeea, nouă starosti au venit să-mi dea cîte una’n loc, dar cu vre-o vacă, să ştii bine că nimeni n’are să mă înghie. XII. Un ţăran avea o fată tînără şi frumuşică şi bine înzestrată, dar alintată peste măsură, aşa că nici părinţii nu-I 284 __________ŞEZĂTOAREA _ stau în protivă, de cum alţii: cu’n cuvînt era chiar harţă-goasă. Din pricina asta nici se mărita, că de vinea vr’un peţitor care se'mpaca cu toate, numai sărea şi ea de colo şi-I spunea verde’n ochi: toate-s bune, dar să şti! că eu am harţag. Care cum auzea, fugea şi-şî zicea dacă ea de pe acum o spune asta aşa de lămurit, apoi cînd o fi femela cul-va, acela trebui să-şi Ia lumea'n cap. Cam se prileji, că'ntru-o zi veni înpeţit un flăcău nalt şi sprincenat de-I plăcea şi Jetişcanei. Toate fură bune, dar la urma urmei ea tot voi sâ’l sperie şi pe acesta, spu-nindu I că are harfag. —Nu-L nimic, răspunse liniştit băiatul nostru, că şi eu am pir fag, Fata stă puţin pe gîndurî ş’apoî întrebă: —Da mă rog cum ţi î pirţagul ? —Las că ţi-oiu spune, cînd mi-I arata har fagul. Culese de uN Răzeş. COMORILE Sub nume de comoară, poporul înţelege o adunătură marc de bani puşi într’un vas de stejar ori într’o caldare de aramă, şi ascunşi în anumite locuri de oamenii bogaţi din vechime. Se vede că pe atunci pămintul era casa de economie a omului. Comori suit foarte multe în pamînt; ferice de cel ce le nimereşte ! Ele-s de două feluri : curate^ adecă care-s juruite omului, şi necurate, a căror stăpîn e necuratul. Ori-ce comoară trebue să ardă o dată în an , de obi-ceiu se aprind spre zile însemnate şi mai ales primavara şi toamna. Cele curate ard de la miezul nopţel pînâ în zori de zi, iar cele necurate de cu sară pînă la miezul nopţel, cînd cîntă cucoşul. ŞEZĂTOAREA -285 Spre Blagovoştene, spre Flori!, spre Paşti, spre Sfîntu Gheorghe, Ispas, Duminica Mare, etc. ani rele mal multe comori. Para comoareî variază : cea a comoareî de aur « gălbue, cea a comoareî de argint e roşcata, Iar a comoa-rel de aramă e albăstrie. Cine vrea să aibă parte de comoară, trebue să fie om cu credinţă în cele sfinte, să fie om curat, bun la inimă, căci nu tuturor păcătoşilor îndreaptă Cel dt sus pasul spre bogăţii, lmbrâcîndu-te în haine curate şi in condiţiile de mal sus, stal de privighere în spre zile mari afară şi cînd vezi comoara arzind, te răpezî acolo şi pul sămn. A doua zi te duci acolo singur singurel, sâpl iu locul unde a ars comoara, Insă aî hagare de samă. a nu cădea ţămă înapoi In groapa ce faci, căci all-fel rămii orb. Dînd de vasul cu 'banii. Iei cîţl-va din el şi-l iaşi in groapă fară a o astupa. Din banii aceştia trebue să dai ciţî-va la văduve “şTlelele sarace. de vrei să aibi parte de el. De comorile ce sînt în stăpînirea necuratului, numai îndeplinind condiţiile ce-ţî spune el, poţi avea parte, alt-tel nu te lasă să pul semn, punlndu-ţî fel de fel de piedecl. Eram copil cînd am auzit povestea cum un om a luat comoara necuratului în chipul urmă! or: Omul se dusese la pădure după lemne. Pe la amurgul sărel, vede arziud o comoară, pe care se alia un spurcat de om. Omul văzînd comoara, s'apucă s‘o sape. O dată i se arată un drăcuşor mic. negru ca ceaunu. cu fes roş in cap, cu ochii ca focu, şi cu nişte căncî la miuă ca colţii pleplenelor de cîlţl, şi-I zice: —Ce faci, măi omule acolo ? Ia sap comoara asta. D’a-poî al împlinit condiţia pusă de st ăp inul ei cînd o îngropat-o în pămint ? —Ce condiţie să împlinesc? —Ca nunind spurcaţii ista, ş’apoi s’o iei. —îl mînînc, bre. —Cînd rtl muica, să vIT' s’b Tel. Şi omul naibeî, şiret şi sucit cum era, Ia spurcatul. 11 în-văle într’un ştergar, îl duce a casă, îl pune in cuptor. 11 usucă bine, îl pisază ca chiperiu şi cînd mînca borş ori 286 ŞEZĂTOAREA lapte dulce cu mămăligă» presera şi cîte puţină, făină din spurcatul uscat. Cind găti de mincat spurcatul, se duse să-şî îee comoara. Nccuratu crapa de ciudă că rămîue şi fără hani şi fără om, şi căuta să pue omului beţe’n roate. Dar omu prin cîte-va cruci făcute cu duh curat, îl izgoni şi-şi luă comoara. Astăzi nu prea sint comori ; şi chiar dacă slut, se găsesc rai* de toL Se spune că comorile vechi, omul trebue să le înlocuiască cu hărnicia şi muma, căci alt-fel rărnix în urmă cU tot. Poveşti cu comori sint foarte multe. Ele sînt variate. Eată una. căria multă lume a vroit să’I dea aparenţă de lucru adevarat. Pe valea Moldovei, în judeţul Neamţ într’un sat, un gospodar s'apucase sâ-şl facă un beciu în pămlnt pentru ţinut zarzavaturi; cum sapă omul, numai ce dă de-o uşă de fer foarte groasă, incuetă c’o Laeată cit o oală de .praznic de mare*. Curios de-a afla omul unde duce acea uşă, dă s,o~spargă ori s’o descue, dar toate silinţile-I fură zadarnice. Văzînd că nu poate reuşi de-a Intra pe uşă, face o bortă pe alăturea de uşă într’un părete de peatră foarte gros şi greu tare de stricat. După o muncă neobosită, omul reuşeşte a sparge părete! e şi a privi în groapa spre care ducea uşa ; dar ce se vază? înăuntru era o casă foarte spaţioasă, luminată de patru stîlpi ce luminau ca ziua, în care erau o mulţime de coşercî cu fel-dc-fel de bani. O bogăţie ne mal pomenită zăcea sub casa omului nostru. Bolta aceasta era păzită de o umbră, ce stătea în dreptul mesei pe care era aşăzată o carte deschisă şi două sfeşnice cu luminări aprinse. Cind omul voea să se ducă în cotrova. umbra se lua după el şi-I arăta cu mîna masa. Omul nofiind prost din fire, şi-a închipuit că în carte trebue să fie scrise condiţiile cu care s’ar putea ridica banii din subterană. Şi aşa şi 287 ŞEZĂTOAREA era. Se duce omul după cărturari iscusiţi, şi nici unul n’a putut dezlega ce era scris, de cit o moaşă din Bacău. Si care era prima condijic ? Că nimeiie să uu Îndrăznească a lua vr’o monetă din acea urieşă comoară, căci e vai şi a-înar de el. Cine vrea să aibă comoara, pe Ungă alte condiţii de milostenii, trebuia să flescue lacata de la uşă cu }arâa ferului. adusă’n potirul de la biserică. Multă lume a umblat după procletu de Iarba ferului, dar pace! Iarba ferului nu s’o găsit şi comoara zace iot acolo unde e. Se mal povesteşte că omul acela, avîud nevoe de bani. s'ar fi dus şi s’a împrumutat Ja umbră cu cite-va parale ; în urmă a uitat să pue banii la loc. Imboluăvindu-se de moarte a visat că nu se face sănătos pînă ce uu va pune banii luaţi diu coşarcă înapoi. Făcînd aşa. s’a însănătoşit. M. Lupescu. /V CIN1 l(î7. Foae verde trei sij>jcl- leloo cu jiţele^micl şi cu sLrungareata'u dinţi. Iu mă faci să viQ p'aicl desculţ şi făr de papuci numai cu ţi gara’n dinţi. Unde-ţl vătTţîţîca’Li piept, dau prin gîrlă să mă'nnec. . şi prin mărăcini mă'nţep să es Ia tine d’adrept. * * * 168. Floricică'n foi mărunte Catincuţă de la munte ce ţl-ai lăsat păi- pă frunte că ţî-a eşit vorbe multe# — Lasă-ml easă că nu'rul pasă m’a făcut maica frumoasă cu chipul, de jupînoasă cu ochii de curv'aleasă se Iubesc zapcil din plasă şi primarii uu mă lasă. Cintă cudl mărutesţe măruteste ciocăneşte, neîca calul potcoveşte, neică călător la Iaşi dar pe mine cui mă laşi ? 288 ŞEZĂTOAREA Lemnelor şi petrelor şi’n gura duşmanelor ? —Foae verde bob năut Duminică plec de rînd, eu de Joi auz oftînd tot de nelcuţu’ntrebînd. Foae verde solzi de peşte de departe abea’l zăreşte mal departe mi’l priveşte. * _ * * 169. Frunzuliţă trei spanace, de bi Bucureşti încoace, este-o circi umă’n pjrloage, in care \indetrel Nemţoaice, trei Nemţoaice trei Jidoafce, ocaua pe trei sl'ănţoaiee, i Din comuna Ileana {Ilfov) cine bea copii nu face, numai maica a băut, ’^şi pe mine m’au făcut. —Arză-te focu de mumă, că nu m’aî făcut ţărînă şi nTaî făcut mărgăritar mă dă satul militar, militai* de poliţie, dardemurgu cin-să-mî ştie? Că taica e om bătrin nu poate cosi la fin ; frete-mefi e dipotat, 1) ea băţu şi pleacă'n sat, murgu’mi remîne legat ne băut şi ncmîncat ca un dobitoc la gard. Serafim Ionescu 170. Frunză verde alunică pe casa Iul Ionică sivit doi pul de rîndunică; uuul zboară şi se duce unul pică jos şi pliuge. Aşteaptă-niă frăjiuare ca să-mî crească aripioare, aripioare de argint ca să sbor pe sub pămînt la măicuţa din îuormînl. Noi prindem a ciripi maica priude-a bîcii 2) * 2 taci maică nu hicii pină nu ţ’om povesti cum trăim cu străinii, de cînd dmneta ne-aî lasat tătuţă s’o însurat şi pe noi ni-o lepadal. * * * 171. Frunzuleana nucului de răul urîtulul trecui malul Prutului şi apa Şiretului ]} Adică pîruklul>. 2) liîciî sau a alunga. ŞEZĂTOAREA ciiul o fost la jumătate iaca urllu la spate; fugi urile fie la spate sa trec şi astă jumătate. Cine’n lume au văzul sâ pi casă cu urii şi boi graşi fără pflinint? Că boii să ţiu cu iarbă şi casa cu om de treabă, şi boii să ţiu cu ftn şi casa cu om blajin nu ca tine c’un păgln. * * * 172. Frunză verde trei măsline vine cucii de trei zile peste văi peste coline-şi n'are unde să pune: s’ar pune pe-o rămurea aproape de casa mea da să teme de-o belea să uu aibă vorbă rea: s’ar pune pe-o rădăcină da să teme de-o pricină că-i iri pilă străină. Eti spun cucului să Iacă, el se sue sus pe cracă tot in ciuda mea să facă : cucuie uu mai ciula c'oîii lua puşca ş’oîU da de ţ’oin rupe aripa uu’î nve cu ce zbura * I 289 pc mine mă-i blastama ; dauiciblăslămu uus'a prinde că-s copil fără de minte. 4 4 A 173. Frunză verde trei alune eu mă duc măîcuţă’n lume inimioara mea rămîne; cată şi mi-o stringe hi ne, cată maică şi mi-o leagă intr’un corn de basma neagră ş'o dă pe apă să meargă; de cum-va s'a cufunda mal mult nu mă aştepta. Da de-a fi vr’o pace*n ţară ue-om vedea măicuţă Iară, da de-a fi vr'o răutate ne-om trimete macar carte *) carte mare cit masa slove late cit palma sâ-I citeşti drept dumneta de nu ziua prin grădină raacar sara la lumină să ştii că slut eu străină. * # 174 Fost-am dragă doi iubiţi rajdol meiijiiindri’nfloriîl la isvoare i’ăsădiţt. duşmanii s’o sfătuit merişoril i-aii ciungit - * şi pe noi iii-o despărţit. l] SrnKOJir*. fii A ciuugi va a ziuu & ţie ţi a jupi un rapac ca b£ as tisuca. \ I s 3 290 ŞEZĂTOAREA Cine, desparte doi dragi sue-l carnea corbiTi fagi ş'acolo s’o orîinpoţască i) pe alţii nu dispărfaseă; cine ni-o despărţit pe noi aibă parte de nevoi albă hrana racului şi casa gîndaculul şi odihna viatului pe vîrvuţu muntelui. _ * * * 175. Cucuie) cu pene verzi ce câţi vara prin livezi! Vara vil, vara te duci mă mîer Iarna ce mînînd ? —Mîninc frunze şi surcele şi cîni codrului cu jâle : inimile frunze şi omag şi cînd codrului cu drag. Eoae verde de răchită cucuie pasere 1)1 iudă sul la munte şi ne cin ta: pe cine ţ’a fi minie blastămă-1. lunin să tie. Culese de M. Lupescu 170. Ioană din Ionele, dă şi nelcăl floiicele. N’are galca flori de dat. c’astă vafîT n’a plouat şi am plătit de le-am udat, cu bani după sărulat. * * * 177. Să tal Iarba fir cu tir. să-ml găsesc d’un trandafir. Trandafir cu foea lată te-aş Iubi şi mî-eştl cumnată, trandafir cu don! boboci te-aş Iubi şi nu te pocni, trandafir cu foaoa crudă 1 Le-aş Iubi şi mi-eştl emn rudă, trandafir cu foaea'ngustă te-aş Iubi şi-mî-eştî cam cuscră. $ 178. La tiuliua cu lipauu Tui-adapă (Jheorghiţă calu. Nu-1 adapă eă-T e sele. ci l-adapă pentru fete. ca să Ia perechi de !»ete. . % * * I 7fl. Kruuză verde măr şi prun, 1) Crtuaj» »{*<;;« * budtţAli. ŞEZĂTOAREA hal la Ioana peste drum, sft gustam vinu de bun şi soba de călduroasă, şi pe ioana de frumoasă. * * * 180 Frunză verde ş’o surcea nu-mi lua neică floricea, că floarea mea nu e floare, ci e floare după mare, ciue m’o săruta moare. M' a să ni lat Nrî ’u u voinic, la trei zile-a şi murit, m'n, sărutai .{Tun băiat, Ia trei zile l-a *îigropat. * * * 181. Frunzuliţă foae fragă, a cu! eşti fetiţă draga ? A- ăluî cu musleaţa neagră şi cu inima Întreagă. » * ♦ IK2. S’a mâniat Mariţa de duminica seara, că î-am luat balistic I)u-mi-le Mărită acasă, câ-ţî iau alta mal frumoasă, singur să mă trag pe braţe, cu firicel de pichet singur să mă lrag pe pept. * * 183. Lasă-le puică de mine. că viu astâ-zl, ori viu mii ne. —Cum foeu o să mă las, că mi e casa de doul paşi. 291 Eu de line m’olu lăsa, cînd mi-o suna sclndmn, cîud ml-oIO lăsa lingura, şi popa m’o tămâia. * * * 184. Pe cel deal, pe cea cărare trece-un voinicel călare, mindruliţa pe picioare, aduuînd la floricele, facindu-le £hiticele. Ciulele mal vestejite să dea la vecini urile, chitele ale alese să dea la vecini frumoase. * * * 185. La podu cu zalele răsărit-a soarele. Nu mi-e soare răsărit, ci ml-e neică împodobit, cu podoabe de argint. Cu miinile’n poznnai^ cu doi-spre-ce lăutari şi cu şease toboşari. ^Lăutarii cînd trăgea, —i Craiova se legăna, boeri mari se minunaţi cocoanele suspinaţi, lăcrăml ilin ochi le picau, cu basmale se şlergeau, mai frumoase se făceau. * st * 186. Hai leliţă să fugim. ŞEZĂTOAREA să fugim să pribegim, numai amîndol să fim. SA fugim, să trecem Oltti, eă p’aicl ne arde focu şi ne prada potropopu şi ne prăpăăîm cu totu. Ştefâneşti I Vil cea) T. Bălăşel In noaptea de SI Vasile In noaptea de Sf. Vasile, ci-că vorbesc vilele, şi cine stă de pîudă, aproape de (linsele. în această noapte, le aude cind vorbesc precum şi ce vorbesc, fără însă ca să fie văzut de dînsele. O dată un om se sfătui cu femeea, ca el să steiede pln-dă în cslea boilor, ca să audă ce vor vorbi el în noaptea de Sf. Vasile. Zise femeel ca ea să deie boit după gard, să nu-1 vadă cînd se va vîrî el în eslc, apoi ea să aducă fin. să puie în esle peste dinsul, pînă ce va încarca-o bine. apoi să lege boii la esle şi ea să se ducă’n casă. După aceasta, eşiră din casă şi aşa făcură. Femeea după ce ’ndosi boii. barbatu-seft se culcă în esle şi stătu acolo. Ea umplu eslea de fin, legă boi! la esle şi veni în casă. lă-slnd pe om ca să audă ce vor vorbi boi! lor. Boii mincară ce mincară. De la o vreme unu se culcă, iar eelalt stătea şi ruguma. Omul sta culcai in esle să asie şi asculta. Dar houl cel culcat, atunci zise cătră tovarăşul săâ : Da culcă-le acum şi te odiucşle. ca înîine o să ducem pe stăpîn la groapă. Omul auzind aşa. se sculă repede din esle, veni în casă şi zise femeel: Du-tc de grabă la popa de-l cheamă să mă spovedească, grijască__ că eă am să inor, Iiind-cA aşa au grăit boii noştri, cînd eram efl în esle. Femeea ii răspunse : „da lasă bărbate, nu le potrivi, cA n’a mal fi aşa. ŞEZĂTOAREA 293 — Ba du-te, fuga. la popa şi-i spune să vie. că eu am să mor. Iu sflrşit feiueea se duse la popă si-i chemă. Iar după ce preotul ii dete împărtăşania, omul muri. Şi a doua zi 1-afi dus boii la groapă, după cum aii sfătuit. Auzită de la Ghearahe Leonte Paho mi, din Ifeciil [Suceava) R. Marinescu Cimilituri LXVII. CIOARA SI PORCUL 162. Ţotoiu Motoiu duce pe Ţoata Moaţa, dar Ţoata Moata nu duce pe ŢojoiO Moţoiă. Isp. 72. 163. Arţira plrtîra încalică pe ailol pirţol, dar Artol pirţoi nu poate să. rncahce pe Arţira plrtîra. Bulg. 155 164. Dau|a manta şede pe Dăntol uiăiilol. etc. eh.— Bulg. 372. i 294 ŞEZĂTOAREA LXVIII. LXIX. LXX. 165. Girza bîrza şcde pe gîrzol bîrzoî etc. etc. Bulg.— 399, CIO CĂLĂUL 16G. De-asupra hârtie, • în mijloc praf şi de desupt pirhaită. Sb. 86. CIMPOIUL 167. * Am două raţe cudulafe, cine-a ghici şepte maţe s’or zgîrci. 168. Belit şi mînecat şi zbiară prin sat.— Isp. 169 Am o ginscă şoaică boaică, dc grumaz şoTu bîrloîti. Sb. 59. 170. Umflă-mi-se îngimfă-mi-se brebeneaua dăî, dăî, şi n’ai ce-î face. Bulg. 764. CIOMAGUL 171. In pădure născuîfi. în pădure cresc ulu, acasă dacă m’aduseră ŞEZĂTOAREA 395 LXXI. LXXII. LXXHI l'< La ttuljg. puie.* vătav mare inii puseră *> Isp. III. 173. Am un lucru: mare Iti cap. subţire în trup. Bulg. 136 173. Nu-iui e fiică, nu-mi e teamă că arn capul ferecat şi piciorul plumbat. Bulg. 617. CIORAPUL de itnă In cizmă 174. Oala de bou. varza de oale şi carnea de romln. Isp. 16. R. pi. 308. Bulg. 630. C1REŞA 175. Ce este Intăi Iubii şi In urmă e neprivit ? Pan. CIUPERCA 176. Mănăstire'ntr’un picior. 177. Mănăstire'utr*un picior, ghici ciuperca ce e? G. D. T.— Bulg. 573. 178. Biserică’ntr*un picior. (42*> „vibiv da curta m'a pu« : «i «475) ,jn<î#ci.V>ml «atnlal mi 296 LXXIV. LXXV. ŞEZĂTOAREA ghici ciuperca ce e ? R. gl. 179. Foişor intrun picior.— Bar. CÎNELE 180. * Ăre tata o oaie lae ş’a fătat doi miel in pale; efi zic bîrr! ea face: hirr! eti zic bîrr ! oaie la tină, şi ea face hap ! hap de mină 181. * Fugi de grabă pină’n tindă vivura să nu te prindă. ClNTARUL 182. * Tata şede’n pod, mama-1 apucă de nod. 183. Mă duseîu pe ici, colea după ciubuc de lulea : nu găsilO ciubuc de lulea, dar găsifl un cuib cu două-spre-ze'-e ouă unde Helgea se ouă. Luăiu două şi lăsâlu nouă. Helgea mă văzură, pe fugă mă luară peste un corn de casă mă petrecură . * —bună calea nâscălărl. ŞEZĂTOAREA —multănmn d-lale ciotcă Lotca. 184. Unghie de gale, coadă de tigaie, creastă de ridichi, G. D. T. Bulg. 763. 18o. Laie bălaie, unghie de gail, creastă de ridichi R. Gl.— Bulg. 651. 186. Ce e mic ca aul şi ţine cît boul ? Bulg 189. 187, Ce e mic ca oul şi poate ca boul ? isp, 68. R. gl. Bulg. 245 188. " Mă luăl pe ist cornişor de casă Intilni patru lărl călări buna ziua patrulări călări. Mulţumim d-tale ciotcă Lotcă adevărat măciucă* 189. Mă duseiu ici colea luăiu ciubuc de lulea luăiu nouă, lăsăiu două. 298 ŞEZĂTOAREA doară helgea să mai ouă. 190. Găinuşă ciuşă cu minciunile’n guşă şi cu dreptatea'n spinare. 191. Am o găinuşă gălhmuşă. cu minciimiţă’n guşă. cu dreptate pe spinare, Isp. 135. 192. Nici moartă nici. vie. numai din coadă adie. Isp. 30.— R. gl. 3O4. Bulg. 64. 193. Am o găinuşă tine dreptatea pe spinare. R. gl. 279. 194. Am o găinuşă gălbinuşă cu minciunele în guşă şi cu dreptatea în spinare Bulg. 3 195. Am o găinuşă cu dreptatea în spinâruşă. Bulg. 73 196. Tata se suie'u pod şi mama-l apucă de nod. G. D. T LXX VI. LXX VII. LXXVIII LXXXI. ŞEZĂTOAREA 299 CÎRLIGUL cu care se smulg paile 197. Am un bou dar tare, Iarna cu nasul în paie şede şi de gros te ca un par şi burtă n'are nici un dram. Bulg. 73. 198. Un bou slab ara foarte Iama tot cu nasul în pale şede şi gras îe ca un fus burtă n’are nici un pic. Bulg. 750. 199. Am un boă : minîncă o şiră de paeşi nu să satură. CÎŞLEGELE de iarnă. Postul şi Paştele 200. * Am şepte răclitl descuete. şepte încuete, şi o mină de bucurie ; gîciţî, boeri, ce să fie ? CHEIA 201. Am o purcicuţă vijneaţă. cînd o prinzi de urechi face fişti In coştireaţă. Sb. 16. CHIOTUL 202. Ce trece peste apă 300 ŞEZĂTOAREA şi nu face valuri ? Isp. 42; B. gl. 338. Bulg. 223. LXXX. CHIŞTELE 203. Mă duseiîu la vorboteosă să-riD incepă ’ncepătură fără leac tivitură. ’ * LXXXI. CHIPĂRUŞUL 204. Cimiliga liga de ţi se leagă limba. LXXXII. CLAIA 205. Intr'un deal rotat şede moşul imflal. LXXXIII. clopotul 206. SuDăI friul in curte şi auzi murgul din munte. Isp. 19: R. gl. 286. Bulg. 664. 207. Sus tună jos răsună toţi copiii s'adună St. Bulg. 668. 719. 208. Rage buha ntre notare saude’ntr’a şeptea Iară Cal. p. basme 1877. Bulg. 660. ŞEZĂTOAREA 301 •209. Pana cocostirculul bate’n poarta lîrgulul Stăm.— Ars.— R. gl. 23. Bulg. 644. 210. Cercelul Doamnei In fundul oalei. R. gl. 211. Pana eocostîrculuî bate fruntea lirgulul. 212. Cerbii zbiară ciutele s’adună. Isp. 22: R. gl. 302. Bulg. 22£. 213. Cerceluşul Doamnei în jurul căldărel Bulg. 206. Adunate şi rîndnitc de Arthur Gorovel BIBLIOGRAFIE Eugene Monseur : Le Folklore waUon (Bruxelles. Charles Rozez. 1892). Un volum in 12 de XXXV şi 144 pagini. D. Monseur, profesor la Universitatea din Bruxelles, îşi îruparte lucrarea iu două părţi. Qu’est-ce que le folklore ] (ce este folklorul ?) ocupa toată partea inlăl. După^oarc care des voi lari ajunge la următoarea definiţie: -folklorul este ştiinţa claselor populare şi înţelegem prin aceasta tot ceea ce poporul ştie oare-euin prin el însuşi, fără ca nici o elită intelectuală recentă: preoţi, învăţători, poeţi, scriitori, să-l fi învăţat direct, adică fabulele, poveştele, legendele, cîute-cele vechi, ghicitorele, etc. lucruri pe cari poporul şi le 302 ŞEZĂTOAREA Lransmitc din generaţie în generaţie prin tradiţie orală, fără intervenţia şi adese ori cu ţoală interveni ia claselor culţi-vale. Ceea ce numim folklor, nu este dar o ştiinţă, ci un total de documente. Este folklor toată viata populară sau sălbatecă, întru cit se desvoltă alăturea sau in afară de acţiunea aristocraţiilor civilizatoare. Folklorul încetează acolo unde apare ştiinţa pozitivă a laboratoarelor, speculatiunea filozofului, preotul purtător de evanghelie sau de teologie, institutorul cu cartea de cetire, legislatorul înarmat cu uu cod sau artislul care se deosebeşte de mulţime." Iu partea a doua ni dă specimene din folklorul valon, in care găsim aşa de multe şi mari asămănăii cu folklorul nostru, in ciuda marel depărtări de la noi pini acolo. Alfred Har ou: Le kolklore de Godarvilie (Hainaut). Anvers, imprimerie I. Vancaneghem, 1893. Un volum format mic de XII şi 148 p. In această lucrare, care complectează pe acee a d-luî Monseur, găsim de asemenea asămănări între folklorul acestor popoare îndepărtate. Simeoti C. Mindresat: Literatură şi obiceiuri poporane din comuna"Ripă-de-jos, comitatul Mureş-Turda (Transilvania). Bucureşti, tipografia curţii regiile, 1892.— 245 p. în 16° Cartea, dedicată (nici nu se putea să nu fie dedicată) d-luî Odobescu, nu-I dintre cele mal bune cite s'au publicat iii cursul anului. Are următoarea împărţire : Prefaţă; Doine safi huli : chiuituri sau strigături : cîntece bătrîneşti; obiceiul*! de la nuntă: Sărbârile Crăciunului; Obiceiuri din presără anului nod: Apendice. Obiceiurile de la nuntă sîntaşa de insuficient tratate, în cit autorul a găsit de cuviinţă să le scrie mai pe larg in -Revista Nonă** unde tot uu a reuşit să ne spue esenţialul. D. Mîndrescu a mai ţinut, luna trecută, in Birlad, o conferinţă despre Doina. Să sperăm că-şi va publica-o în broşură, şi atunci vom da samă despre dînsa. Dumitru Stăncescu: Basme, culese din gura poporului. ŞEZĂTOAREA 303 Bucureşti. Ig. Haimann. 1893. Un volum in 10 de XVI şi 303 pag. Basmele d-luî Stăneescu sint bine alese şi frumos scrise. O carte care merita sa fie cetită. Const. D. Gheorghiu: Calendarul femeilor superstiţioasa; -<‘ret][nfe, superstiţii şi obiceiuri din ţara. Piatra N. 1893. 148 pap. în 10. D. Gheorghiu a adunat de unde a putut şi a anuigat, după zilele anului, n sumă de credinţi, superstiţii şi obiceiuri. Un lucru insă a uitai să facă : să nrăte izvoarele. A pus la contribuite şi Şezătoarea noastră, fără să pomenească macar un cuvîut despre dinsa: din această pricină revista „Săptămina ilustrată"' din Bucureşti, iu No. 9 din 7 Mart 1893 reproduce Cucii, după cartea d-ui Gh. pe cînd această bucată a luat-o d. Gh. din No. 2 al revistei noastre. Ce-1 drept, autorul ni fâgădueşte că într’o viitoare ediţie, va însemna izvoarele de unde şi-a cules materialul. Elena Sevastos . Poveşti. (Din colecţiunea Şaraga.) laşi Poveştile domnişoarei Sevastos sînt, cea inaî mare parte, publicate deja prin reviste, şi mai cu samă în „Gazeta Săteanului.” Autorul u deia cunoscut. N. A. Bogdan : Poveşti şi Anecdote. (Colecţia Şai’aga). E greu de ales ceva buu din aceste 27 2 Pagini. Ţăranii d-lul Bogdan minincă răsolaş (p 14), beau cafele la praznice (p. 43) şi fac multe minunăţii. Tot la d-lul găsim şi" „Ţigan balan ca un ciocan'* (p. 8-2). Tot ce publică d. B. trebue luat sub beneficide inventar. A. G. Dr. /. G. Sbicrca: Un păcat strămoşesc, discurs ţinut inlr’a 12 Octoinvre 1S92 st. n. Cernăuţi 1892. Raportul anual ai societăţii academice soc ia l-literare Romanic fună. în Viena. Al XX 11-lea an administrativ. Viena. 1892. Li Audition colorâe et Ies p/tenomenes similairts. comrnu-p ( 1 i. ‘ '1/| / Iţ\ tyL- V*-h # >»»» 304 ŞEZĂTOAREA nications de M. M. Francis R. S. el Gruber, de Iassv. Loudres, 18113. Periodice si Jurnale Revista Critică-literară\ director Ar. Densuşianu. profesor la Universitatea din Iaşi. Apare o dală pe Jună, cu începere de la Ianuar 18$3. Cele Inlăî două numere, cuprind următoarele relative la folklor: Coli?idele şi htmnele vedice, Refrenul colindelor, studîTcritice