Revistă pentru literatură şi tradiţiunî populare director : ARTUR GOROVKI Membri fundatori: &. VaMlill, învăţător, Orui ea-Broşti us; C. PciY'ilCâCU, înv, Mădeifi: DilIîiilc^CU, înv. Farcafja; îl. jţiupC^CU. înv. Ibvşteni. ARUL I. t Martie 1892 Ho. 1. Fără îndoeală, avem una din cele mal frumoase literaturi populare şi cu toate acestea, pănâ acuma, nici o revista specială. Folkloriştil noştri, dacă nu sînt destul de cuprinşi ca să-şî publice colecţiunile şi studiile lor în volum, sînt nevoiţi a le răzleţi prin felurite reviste şi foi periodice, foarte anevoios de găsit pentru cercetător. Dînd la iveală această revistă, menită numai şi numai pentru literatura populară, credem că îndeplinim aşteptarea multora şi că vom aduce un folos, ori cit de mic ar fi, follcloruluî romin. 4 Revista noastră, deschisă tuturor fără nici o deosebire, şl-a asigurat colaborarea. a multor persoane destoinice în ale poporului, atit din Romănia liberă cît şi din părţile el subjugate, aşa că în ea se va oglindi toată cugetarea şi isteţimea minţii neamului nostru. Mal toate-dacă nu toate-colecţiunile de literatură populară publicate până acuma, păcătuesc prin acea că culegătorii, ori şl-au îngăduit să prefacă, ceea ce au cules, după simţul lor estetic, simţ care de multe ori îl dă de zmin-teală, ori, ceea ce-l mal rău, nu au cules de-adreptul din oara "3îrP5 gura poporului, ci au auzit w li* i V* VI fclAi I. ţmr.inxttfai DOCtllI rNTAlUL •KAŞUL PIATTA KEAMf 2 ŞEZĂTOAREA tre cari cei mal mulţi fiind ţigani, schimonosesc tot ce le vine în auz. Noi ne vom da sîrguinţa să luăm totul de la izvor. Cea mai mare parte din colaboratori fiind învăţători săteşti, avem o chizăşie pentru curăţiea materialului nostru. Şi acuma, cînd am spus ţinta ce urmărim, avem dreptul să tragem nădejdea că năzuinţa noastră va fi luată în bine şi va avea sprijinul tuturora. DIRECŢIUNEA APEL CÂTRĂ ÎNVĂŢĂTORI Ne am unit mai mulţi tovarăşi, spre a scoate o revistă în care să dam la iveală produsele literare ale poporului romin. * Asemenea reviste în alte ţari există de mult; la noi, Insă. nimeni nu s-a gIndii la aşa ceva. Col feţi unite diferiţilor culegători nu sini de cit, aş putea zice cu siguranţă, nişte mici fragmente din marea carte a literatureî poporului, dacă ni-am închipui toată literatura şt ştiinţa poporană strînsâ la un loc. Am vot ca revista noastră •Şezătoarea* pe care o botezăm cu nume ţărănesc şi pe care n-o scoatem în scop fi ciştig. să coprmdă literatura poporului din toate unghiurile ţârei, şi chiar dm toate loturile locuite de romîttf., de va Ji cu putinţă. Am voi ca revista noastră să fie copie credincioasă a Ştiinţei şi a literatureî poporului ,* am voi ca în jurul ei sa grupam pe toţi daseahl rurali, singurii cart st ni în contact direct cu poporul şi singurii cari cunosc şi ar putea culege: cîntece, poveşti, ghifori, credinţi. tradiţii, ştiinţa populară, medicina de la babe zise şidofitoroaele satelor, superstiţii. desczntece, ş. a . cart variază după localităţi. 3 ŞEZĂTOAREA Cătră voi. fraţi învăţători. cari de şi aveţi destule sarcini de îndeplinit, totuşi veţi găsi timp să culegeţi drăguţele produse literare ale poporului, îndreptez un viii şi călduros apel, rugindu-vă a ne da mină de ajutor in întreprinderea noastră şi a ne trimete materie de publicat\ în-ştiinţîndu-vă că jie-căruia din Domnia- Voastră îl sînt deschise coloanele revistei *Şezătoarea* spre a publica ori-ce produs literar din popor. Publicînd produsele literare ale poporului, copiem ştiinţa lui; cerem deci ca orl-ce cîntec, poveste, gicitoare ele. să tic culeasă întocmai cum o ştie poporul. Mari servicii am aduce învăţaţilor cu munca noastră şi mult bine generaţiilor viitoare, cari nu vor mai avea fericirea dc a putea culege ceea ce noi găsim astăzi, căci produsele literare poporane se pierd-, după cum şi geniul lui Em ine seu ne previne în * Doina*: * Toate cîntecele pier*. Cit ne priveşte pe noi, işti cari ne încercăm a scoate o asemenea rezistă, siguri să fiţi, iubiţilor fraţi, că nimic nu vom cruţa spre a ne ajunge la ţinta. La lucru şi să probăm, că ne pricepem şi la alte trebi ca şi în şcoală ! M. LUPESCU învăţător, BroţtcnI [Sac-eari). MO$NEAGUL DE AUR (Poveste) " A fost un împărat ; el umbla în tot deauna Ia vînat. Intr-una din zile a vînat un moşneag de aur. L-a adus acasă şi l-a închis într-0 odaie. In odaia de alăturea şedea 4 ŞEZĂTOAREA şi un băiat al împăratului, care numai pe dînsul îl avea. După ce- a închis pe moşneag în odaie, a pus să facă pregătiri. A făcut bucate, a adus lăutari, şi el a plecat să poftească la dînsul pe toţi prietenii săi, ca să le dea o petrecere şi să vadă şi ei ce lucru scump a vînat el. Băiatul seu, se tot juca cu o suliţă în odaia sa, şi fiind că odaia sa era despărţită numai prin părete de odaia unde era închis moşneagul a scapat suliţa pe fereastră în odaia moşneagului. Băiatul a început a se ruga la moşneag ca sâ-T dea suliţa ; dar moşneagul i-a zis că, dacă i-a da drumul din odaie, el îi dâ suliţa. Băiatul, numai de cit s-a dus şi a dat drumul moşneagului; însă moşneagul cînd a a eşit din odaie, a pus pecetea sa pe călcâiul băiatului, i-a dat suliţa şi el s’a dus în treaba lui. Cînd vine împăratul cu o mulţime de împăraţi şi de bo-eri, iea moşneagu de unde nu-i. începe să bată slugile şi să le întrebe că cine a dat drumu moşneagului ? Dar băiatul respunde: nu mai bate, tată, slugile, că eu i-am dat drumul. împăratul atunci s-a sfătuit cu ceilalţi împăraţi şi boeri, că ce sâ-T facă băiatului ? Să-l omoare, fiind-câ l-a dat de o aşa mare ruşine. Dar un boer mai bătrîn zise : »Nu-l omorî, ci dă-î bani de cheltuială şi haine de preme-nealâ şi trăsură de porneala, si să se ducă să-ţi aducă moşneagul de unde va şti*. împăratul i-a dat două stamboale de galbeni şi i-a înhămat la o trăsură doi cai, i-a dat un ţigan vizitiu şi l-a trimis să-I aducă moşneagul. Atunci băiatul a plecat. A mers, a mers... şi â ajuns într-o pădure mare. De la un loc, ţiganul a pus gînd să omoare pe băiat. Un cal de la trăsură era nâsdravan şi-i spune băiatului : »A pus gînd, să te omoare, ţiganul, dar tu fâgădu-eşte-î că-î dai o stamboală de galbeni*. — Măi ţigane, ştii ce-am gîndit eu ? Să-ţi dau şi ţie o ŞEZĂTOAREA 5 stamboală de galbeni. — Ce-ai gîndit, al gîndit bine, cucoane.. De aici pleacă înainte prin pădurea întunecoasă. Mal merge ce mal merge şi iar pune în gînd ţiganul să omoare pe băiat ; dar calul iar îi spune: »MaI dă-i şi ceea stamboală de galbeni, că ţiganul iar a pus în gînd să te omoare«. Atunci băiatul zice iar : —Măi ţigane, ştii ce am gîndi£ eu ? Sa-ţl dau şi cealaltă stamboală de galbeni. —Vizitiul îi respunde : Ce al gîndit, al gîndit bine cucoane. Şi mergînd mal departe prin pădurea cea deasă şi întunecoasă, ţiganul ear îşi pune în gînd să-l omoare; dar calul iî spune: »A gîndit ţiganul să te omoare, dă-I trăsura cu caii«. Băiatul iar zise cătra ţigan: —Măi ţigane, ştii ce-am gîndit eu ? Să-ţi dau trăsură cu caii. —Ce-ai gîndit, ai gîndit bine, cucoane. Mui merge înainte; pădurea nu se mai găteşte, de ce merge, de ce mai tare se îndeseşte. Ţiganul iar pune gînd să-l omoare. Calul iar îi spune băiatului. Băiatul ne mai avînd acum ce să-i mal dee, îî zice : —Măi ţigane, na-ţi straiele mele şi fii tu boer în locul meu şi eu să mă fac vizitiu în locul tău. —Ce-ai gîndit, ai gîndit bine, cucoane. Se îmbracă ţiganul bine cu straiele băiatului, se face boer şi băiatul se îmbracă cu ale ţiganului, şî se face vizitiu. După aceea mergînd mai inainte, ies din pădure şi ajung la un oraş. Acolo trage în gazdă la un boer mare. Ţiganul se duce sus la boer, vizitiul rămîne la cal. A 5 ŞEZĂTOAREA doua zi era duminica. Boerul de gazdă avea obiceiu ca în toată duminica mal înainte de a se duce la biserică să dea cîte un galben la toate slugile. Boerul dete şi musafirului doi galbeni : unul pentru dînsul şi altul pentru vizitiu, zi-cîndu-i că aşa dă el în toată Duminica mai înainte de a se duce la biserică. Ţiganul iea galbenii şi-I pune în buzunar, şi apucă pe vizitiu la bătaie. Vizitiul începe a se vaita. Boerul de gazdă, auzind, iese afară şi-l întreabă, că de ce bate vizitiul ? El răspunde: »Am vrut să-i dau galbenul care mi l-ai dat să i-1 dau şi el mi-a zis : »El! mie nu-mi trebue galbenul boerulul că eu dacă oiu vrea, îi aduc o vacă de aur cu viţelul de aur«. Atunci boerul i-a poruncit să se ducă sâ-i aducă, că dacă nu, îl taie. " Băiatul a plecat atunci suparat pe drum înainte, şi dînd într-o pădure, acolo se-ntălneşie cu moşneagul cel de aur pe care-1 liberase el. —Unde te duci băete, aşa de trist şi supărat, îl întrebă moşneagul ? —Mă duc că mă bate un talhar de ţigan de geaba; zice ca să-i aduc o vacă cu viţelul de aur. Moşneagul atunci îi zice : »Mai băete ia să vedem n-ai tu vr-un semn la picior? Caută băetul, îl vede cu pecetea la picior şi îi zice: »tu eşti acela care mî-ai dat drumu mie Aide să-ţi dau eu o vacă de aur cu viţelul de aur, de care ţi-a plăcea«. Merge băiatul şi iea vaca şi o duce la boer. Dar moşneagul avînd trei fete, cea mai mare fată îi face băiatului şi un rînd de strat, şi se-mbracă şi pleacă cu vaca la boer. Boerul îl întreabă: >Da de unde ai adus tu, măi băete, vaca asta«? —De unde mi-a dat-o Dumnezeu, răspunse băiatul. Iii a doua Duminică, boerul de gazdă car pleacă la bi- 7 ŞEZĂTOAREA serică, şi mai înainte de a pleca dă la fie-care, după obiceiul lui, cîte un galben, şi dă şi musafirului doi, ca să ducă şi vizitiului unul. El pune bani! în buzunar şi apucă la bataie pe vizitiu. Vizitiul începe a se vaita; iar boerul de gazdă iese afară şi-l întreabă: »Ce-ţî baţi vizitiul, cucoane®? —Cum să nu-1 bat, dacă a zis că nu-î trebuie galbenu D-tale, că el ţi-a aduce o păreche de boi de aur. Atunci boerul îi porunceşte ca să-i aducă o păreche de boi de aur, de unde va şti. Băiatul pleacă supărat şi se intîlneşte iar cu moşneagul de aur. —Ce cauţi băete ? ce eşti aşa de supărat ? îl întreabă moşneagul. —D-apoi cum n-oiii fi supărat, dacă mă bate un tâlhar de ţigan de geaba; zice ca să-i aduc o păreche de boi de aur, că altfel mâ taie. —Nu fi supărat, băete, aide că-ţi dau eu o păreche de boi, care ţi-a plăcea. Fata moşneagului, cea mijlocie, îi mai făcu băiatului un rînd de straie, toate cusute cu fir. Băiatul se îmbracă cu straele, iea boii de aur şi vine la boer. Boerul cînd îl vede, îl întreabă: »De unde ai adus, băiete, boii iştia ? cine ţi i-a dat ? —Dumnezeu mi i-a dat, răspunse băiatul. Dar ţiganul a rămas pe ginduri, cînd a văzut pe băiat aşa de îmbrăcat şi c-a adus şi boii de aur. A treia Duminică, boerul de gazdă mai dă iar doi galbeni musafirului, ca să dea şi vizitiului unu. El pune galbenii iar în buzunar şi se duce la vizitiu şi-l iea la bataie. Vizitiul începe a se vâita. Boerul iese afară şi întreabă : Ce baţi cucoane vizitiul ? —Cum nu 1-oiu bate, dacă nu primeşte galbenul D-tale; zice că el ţi-a aduce un cal de aur şi cu şaua de aur. 8 ŞEZĂTOAREA Boerul de gazdă îl porunceşte, numai de cît, ca să-i aducă un cal de aur cu şaua de aur, c-apoi altmintrelea îl va tăia. Băiatul iar pleacă trist, şi ajunge iar la locul acela, ca să se intîlnească cu moşneagul. Moşneagul iar îl întreabă: *Ce eşti aşa de trist băete ? Ce cauţi?* — Cum să nu fiu trist, dacă mă bate ţiganul; zice ca să-î aduc un cal de aur cu şaua de aur. —Aide, băete, sâ-ţl dau din herghelia mea un cal de aur cu şaua de aur, zise moşneagul. Ii dă calul ; şi fata cea mai mică ii coase un rînd de straie numai cu petre scumpe bătute. Băiatul se îmbracă cu straiele, încalecă pe cal şi vine la boer. Cînd a intrat pe poartă, ţiganul a rămas, încremenit; iar boemi nu mai îndrăznea să vorbeassă cu dînsul de frumuseţa Iui. —Iată că v-am adus şi un cal de aur, zise băiatul, şi povesteşte boerului despre întîmplările lui cu ţiganul. Auzind boemi, puse slugile de prinse pe ţigan; puse un cazan cu lapte să fearbă pe foc şi cînd clocotea, a turnat pe ţigan în cazan. Boerul atunci şi-a dat tata după băiatul cel de împărat. Băiatul s’a dus la tata-seu cu vacă de aur, bol de aur şi cal de aur şi cu mireasa lui. Tatâ-seu, cînd l-a văzut, a făcut şi mai mare petrecere şi s-a înveselit mult timp. Cnleasa de R. MARIHESCO A ___ ___ ______ OINTEOi 1 Frunznşoara treî migdale, oolo-n j<»s puică pe vale este o casă tniudră mare ea uşa de cătra vale cu fereşti de cătră soare merg fefcele-n şezătoare. Toate beu, se libovesc ; numai fiica gazdei, nini nu bea, nici nu raînîn *îS, numai nrnblă şi se primbla, ŞEZĂTOAREA 9 de la aşa pană la masă, c-o năframă de matasă, c-na firuţ de aur trasă. — Da eu, cum nu m-oîu primbla că la mine a venit, fecioraş de împărat, şi tu tată, nu m-ai dat. — Draga tatei, fiica tatei, la cinsti ta-mparăţie, trebne multă avuţie ; la trei cnmuăţeî, trebue trei cal gătăţei; la ciustitu împărat, trebue un cal frumo9 gatat tot cu aur suflat ; la cinstita-mpărateasă, trebue rochii de matasă, c un firuţ de aur trasă. * ♦ *- 2 Frunz uşoara bubovnic de geabă mă ţin voinic, dacă u-am arme să-ncing, şi cal bun sa-1 incalic. Din Şiret şi pănă"n Piatră este-o cale depărtată; 111 tîrgul Focşanilor şatrei» ţiganilor, potcovala cailor. La o ş!»tră mal din coace, badea ealu-şi potcovea, puica şedea şi-l privea, de 1 aeram! abea-1 zărea. Bade unde te găteşti de murgul ţi-1 potcoveşti, cu potcoave de argint, ca si ţie la fugit ; eaele de sîrină groasă, să ţie la piatră deasa ? Taci puică nu ma-ntreba : dă-mî mai bine colanul tău să m-arnuc pe murgul meu. Pnica, colanul şî-a dat el pe murg s-a aruncat, ziua bună şi-a luat : —Rămăî, puică sănătoasă, ca o garofă frumoasă, ca o pară germănoasă. — Dn-te bade sănătos ca un trandafir frumos, ca un măr putregăios, ce pică jos şi putrezeşte, nimărui nu trebneste. Du-te, bade, fătul meu să te-sjungă dorul meu, unde o fi glodul mai rău; să te-ajuguă jalea mea unde a € calea mai grea ; mina stingă să ţî-o frîngă; mina dreapta, să-ţî sclintească Hraba-n gura să-ţi mnţască; să duci friul cu dinţii, sa mii calul ca muţii, să te vadă părinţii; sa-ţi aduci bădiţ-aminte c.ă-i blăstăm de oare-unde ; nu-i blăstăm de la măicuţă că-i blăstăm de la drăguţă, Bade, bade fătul meu sa te-aducă D-zeu, să vii iar în satul med; sa îmbli prin s^t, (lupă căpătat. Să te-aducă Dumnezeii să viî şi la bordeinl med, să-te miluesc şi en: cu carmoaja cea uscată pe cea poliţă-aruncată; cu rufa cea lepădată IO ŞEZĂTOAREA de cînd era moaşa fată ; de cînd era moşn hoîteiîi. c-o păreche de cioareci răi Crucea (Broţtanii Adunate de N. VASlLIU B Frunză verde stejărel ici în vale-n ciritel B-a irit du voinicel,_ nalt la stat şi subţirel, cn meşinîj eu cojocel. cu cuşmă creaţă de miel. Mă duc mamă după el. •ă-I voinic şi tinerel, par-că-î tras printr-nn inel Feţişoara lui spuma laptelui, ochişorii lui mura cîmpulul,. sprinceneîe lui pana corbului, mus teci oara lui spicul griului. —Draga mamei nu te duce, după tine mult oiii plînge; 4 nu-î ficior de mcrean, nu-î trai cu el nici un an; da-i ficior de ardevan peste o suta-I căpitan; şi te-a duce prin pustii, unde uu-s fete, nici copil. — Mă duc mamă. după el-că-î frumos şi tinerel Măicuţă de nu mă-î da. pe fereastă ra-olfi furaj la lună m-oitt cununa, şi la soare m-oiii judeca sub un brad m-a îngropa şi n-oiîi veni la casa ta. — Draga mamei nu te duce, că nu-î vedea părinţi şi rude, ci numai munţi verzi şi cn flori de dorul nostru al Bă mori. —Frunză verde şi-o lalea, amărita-i vieaţa mea, amăriti-i de necaz? n-am inimă să fac haz. Aleanul ce-1 am în mine nu poate sa-1 ştie nime, numai unul Dumnezeu ştie aleanul meă. —Spune maiculiţa, spune, Ce rea boală te răpune ? o ma răpune nici un rău< ci mă răpune dorul tău. jalea şi aleanul meu ce-1 trag pentru tine e«. Frunză verde cimbrişor bate murgul din picior, să mă duc unde mi-i dor. să trec Oltu în tîrguşor, să beu vin de-nn leuşor, rachiu spirt de-un puişor. TI ai mnrgule îu pas mai tare s-ajungem în sat cu soare; hal mnrgule in pas lupeşte, că mi-a dat puica nădejde ; bai mnrgule, murgnleţ. nu-ţî mai face părul creţ. Trage murgu la grăunţe şi voimcu la puicuţa. Trage murgu la sal aş şi voinicu unde-o mas. Hai mnrgule-n pas mai tare s-ajung la puica cu soare. -* * ♦ 5 Frunza verde peliniţă ŞEZĂTOAREA x i şcde paiul Ia portiţi cere apE şi guriţa. A puşoară ea i-oifi da* dar goriţE n-oifi mai vra. că mă tem că m-a muşca, şi rana nu s-a osca. De muşcatura-nveninată nu găsesc doftori îndată, numai paiul cn durere îmi dă leac şi-mi di pubere. —En sînt puiul cel dorita care-aeara n-am venit, ş-am venit în astă sară pîn-laa ta căeăşoară ; te-am găsit făcînd sprincene de di-ai amărît far- de vreme. De n-ar fi ochi, n-ar fi Bprinceuo n-ar mai fi paoate grele. Ochii şi spriucenele ^ac toate pricinele. Adunate de GR. GHEORGHlU Călinejjti (Botoşani) 6 Frunză verde şi-o alună trece voinicul pe lună şi codrul voios răsună ; trece hoţul hăulind din frunziş mereu"pocnind. — Măi voinice, voinicele ia-ţl__tăişul de jdăsele, căci se prirahlă prin poticî trei desagi de iermelici şi de galbeni trei merticî, iară-n urmă-le călare vine-o mîndră fată mare gătită spre măritare. Ea-Î mireasa unul craîu ce se plimbă cu alalu peste munte, peste plaîO. Iar copila-î amărîtă c-o să fie despărţită de Moldova mult iubită. II veni-n gîndurile sale să se roage amar cu jale ca să iasâ-un smeu în cale. Frunză verde de brad mică iese hoţul din poticâ MidcJtl (Suceava - singur, vesel, făr-de frică s’apol zice: >Cale bună ; / ’ unde mergeţi înpreună, dragii mei, noaptea pe lună? de cît la curtea crăiască mai bine lumea hoţască lîngâ-o inimă frăţească. *■ « • 7 Frunză verde liliac aşa mi-î bărbatul drag de-I aştern pe pat un sac şi-I puiQ un petrolu sub cap şi tot zice că nu-î plac; nuş-ce focu să-i mal fac. Dacă-I din semînţa rea nu-I mai place slujba mea. Da ibovnicul săleacu îl aştern un ţol de lînă şi sub cap îî puîu perină, pe perină-I puici o mină, şi-I învîrt cum mi-ndămînâ dacă-i din semînţă bună el nu mal cată pricină. Adunate de Q. PAVELESCU u i ai l •rtffifffir 12 ŞEZĂTOAREA 8 Foae-verde lemn de scaiu cată maică cui mă dai, nu cata argintului şi mă da untului, că argintu şede-n ladă şi urîtu jos pe vatră, şi eu şed tot pe cuptor şi caut ca să mor. Untul vine la mine şi îmi tot spune cu bine : hai puicuţă şi te schimbă şi te cată în oglindă, şi haidem la crîşma-n sat să şezi cu oameni la sfat. Eu cu oameni oiu vorbi, dar cu tine n-oiu grăi. ♦ ♦ 4 9 Foae verde trei castane sui-mă mâl puiu calare că nu mal pot de picioare. Te-aş sui, puicuţă hăl, dar mi-1 murgu dintr’o joi şi nu duce cîte doi. 13a duce puiule bine dar ţi-I ruşine cu mine ; de ţi-I ruşine cu mine, fă-mă brîu pe lîngă tine de ţi-î ruşine cu brîu, fă-mă lumină de său şi mă pune-n sînul tău ; de-I vide că mă topesc Farca^A (SuceavaN -5 - > 11 Frunzu verde bubuşluîu pe malul pîrăuluî, paşte murgu Iorgulul. Murgu paşte-nechează, cată să mă răcoresc. De ţi-I ruşine ş-aşa fă-mă floare de vizie şi mă pune-n pălărie ; pâlăriea cu zgărdiţL, cu puiul sîntem sfădiţi cinc-ar vrea cşfsă nempace mare pomana ş-ar face. -* 10 Frunzişoară papagalâ la Focşani între hotară este un nuc cu frunza rară, unde vin cucii din ţară şi cîntă de se omoară. Sus la vîrful nucului cînt-un puiu de-a cucului, ear mai jos la rădăcină cînt-o păserea străină. Pe de partea cea mai bună păserile se adună numai eu o păserea avui partea cea mai rea; făcui cuibul lîngă drum, într-o crenguţă de-alun, cîţl drumeţi pe drum trecea toţi în cuibu meu zvîrlea şi din gură-aşa zicea: >Păserică, păserea mutâ-ţî cuibu de-acolea câ-olu veni -ntr-o sară bat ţi-I găsi cuibul stricate. Adunate de T. DANIILESCU -<-=rr --V-s. Iorgu doarme şi visază. Ce folos de visul lut, dacă nu-i şi nu-î şi nu-I ca omul la locul lui. ŞEZĂTOAREA 13 Tae lunca de divale şi răchita din carare, ca să se deschidă cale să treacă Iorgu calare, cu cămeşă mîndră floarej spălatâ_clF fată mare, cu sopon de trei parale, uscată Ia ţîţîşoarâ, cu Toc de Ta inimioară. —Iorgule cu calul breaz treci la mine peste iaz. Sui pe cal şi treci la mine, să-ţî dau pine şi măsline şi rachiu de tescovine. -De te-aş mai duce prin moră Dar sub capu-i cei-a pus? nu mai e cum a fost eară. Perinuţă de hurmuz. , Dar Ia capu-i cine şede ? * Mărioara păun verde, 12 Frunzu verde fir de linte, cu basmaua umbră-I face măi bărbate-am prins la minte, cu mînica vîntu-I trage. iar de nu mi s-a plăti, într-o gîrlâ 1-oiCi zvîrli, cu dînsu n-oiu mal veni. 1.3 Sus în naltul ceriului, jos la umbra teiului, la im tina grecului, este-un pat rotat de brad, şi cu stîlpii că-s de fag. Dar pe pat ce-I aşternut ? Iarbă verde de pe Prut. Dar pe pat cine-î culcat ? Vasilică mort de bat. ia cănipa şi ml-o vinde, şi mi-o vinde fără de preţ, că eu lunea nu lucrez; marţi e zi de sărbătoare, atunci capul că te doare ; mercur! e de fată mare, joia pentru dobitoace, vinerea câ nu se toarce, sîmbătâ de amează-n jos mă Iau şi mă spăl frumos. Duminică dimineaţă mă pornesc la iarmaroc, cu barbatu de dîrlog, de mî-o da un leu şi opt 1-oiu da cu curmeiu cu tot; —Măi Vasile, Vasilică, ori te scoală, ori tu mori, că mie-mi vin peţitori. —Eu atuncea m-oîu scula, cind de acestea tu mi-i da: mure coapte-n postu mare, gheaţă rece-n miez de vară, şi caş dulce-n miez de iarnă. —Ori te-I scula tu, ori ba, eu de-acelea nu ţ-oIO da. —Tu proastă nebună hăî, murile ţi-s ochii tăi, şi caşul ţi-î faţa ta, • • » • • iar gheaţa ţi-I inima, tu te temi că te-oifl lăsa. Dolliasea (Sucaldi. 20 ŞEZĂTOAREA însoţesc, deosibindu-se în două cete, cam care se potnv« ir între dînşil, şi fie-care ceată să aibă cel puţin 6, 7, $ îo băeţî. După aceia trag sorţi să vadă care ceată cuA dat vara* Se scoală toţi căzuţii şi se duc pe la locurile lor, şi jocul atunci se ia ca de la început. Cînd sînt căzuţi dintre cei de la vacă, lucru ce se întimplâ cînd vre unul din cel de afară a trecut printre dinşiî, atunci el angurl, se lasă a da vaca, ca să scoale pe al lor. Dar cel de afară, in acest caz, nu vor sa dea vaca, mal ales dacă nu sînt căzuţi dintre al lor tovarăşi. Alte ori sc întîmplă ca să cadă toţi, şi de afară şi de la vacă, şi să nu rămîe de cît cîte unul şi afară şi la vacă. Atunci e atunci! Dacă cel de afară e mal iute de pi- cior şi mai dibaciQ numai de cît înşală pe cel de la vacă **^dă vaca sculindu-i pe toţi pc la locurile lor. Iar dacă * v,. cel de la vacă pe cel de afară atunci cade şi el şi \fost la vacă ies afară.. Şi tot aşa. >«•»▼*) R. MARINE3CU - “t— + -t i- : 22 ŞEZĂTOAREA CIMILITURI Cea maî mare parte din cimiliturile ce vor urma, sînt deja publicate în alte colecţiunî. Unele sînt cu totul inedite, din cari o parte culese de mine însumi şi altele comunicate de prietini. Cimiliturile inedite încă, vor fi însemnate cu un*. Am araoiiil în mod sistematic cimiliturile, şi am găsit de cuviinţă că sistemul cel maî potrivit este de a le pune după alfabet şi a grupa toate variantele aceleiaşi cimilituri Pie-care variantă poartă un număr şi numele colegătoruluî în prescurtare, precum şi numărul din colecţiune la care se găseşte cimilitura. Coîecţiunile de care m-am servit pentru a aduna acest material sînt : i Stăm aii, (Pepelea) Anton Panii, (Şezătoarea, la ţară.) Ispirescu, {Pilde şi ghicitori) Funde seu, (Basme) G. I). Tcodoreseu (Poezii populare) Alexandri. (Poezii populare) Baronzi. (Limba romînă) Romînnl glumeţ ; Sbierca, (Poveşti) ; Bulgăr eseu, (In jurul vetrei) Leon Voi/, (Voinic înflorit) Leon Voi/ (Basme şi poveşti) Liteva mai sînt in S. FI- Marian (Ornitologia poporană] Dr. Geister (Literatura populară). Arsenic (Basme) Afară de aceste colecţiunî, mai este una intitulată din bătrinl\ tipărită in Transilvania de un culegător aLia-nume l-am uitat, şi pe care n-am putut-o dobîndplâ însă cuma. Prin diferite calendare şi foi periodice. a-I băga voios de găsit, sînt publicate multe cimilitur'reiurare : ca î ^or căzuţi, ŞEZĂTOAREA 23 Colecţia ce urmeasă cuprinde peste o mie de variante. I. ACUL 1. * Am un om mititel face gardul frumuşel. 2. Moşneguţul mititel face gardul frumuşel. Sb. 22 3. Mic, Mititel face gardul frumuşel. R. gl. 251 ; Bulg. 575 4. Ce e mic, mititel îngrădeşte frumuşel ? Isp. 58 Bulg. 185 5. Am un moş tare mic, mititel face gardul mărunţel şi frumuşel. R. gl. 6. Mic, mititel înfrumuseţesc lumea cu el. R. gl.; Bulg. 577 7. Am un moş târicel dar îl mic, mititel, face gardul frumuşel. Bulg. 61. 8. Am un par şi o nuea şi îngrădesc cît oiu vrea. L. V. g. Luciu, lucior îî pun coadă de fuior. R. gl. 257. 24 ŞEZĂTOAREA 10. Iliuţă trccc-n cale şi-şi lasă maţele-n vale. * Bulg. 361, 11. Ce fuge mereQ la vale şi-şî lasă maţele-n cale ? _ G. D. T. 12. Am un boii: cu coada sparge, cu capul drege.— Bulg. 124. 13. Dumitrică mititel cu buricul după el. Bulg. 361. 14. Sferendache mititel cu buricul, după el. Bulg. 718. 15. Alecuţă mititel cu buricul după el. Bulg. 125 II. ALBINA 16. Găinuţă galbinuţă trece marea-n picioruţe. R. gl. 17. Cimileaga grava încunjură dumbrava şi face ciuştî in nas la Sava. Sb. 123. III. ALUNA. 18 * Şede-ntr-un vîrf de nuea şi nu se teme c-a cădea __ ŞEZĂTOAREA ig. Sîcîită vai de ea şede-ntr-un vîrf de nuca Isp. 8 ; R. gl. ;G D. T.; Bulg. 662. 20. Cucuiata, val de ea, stă într-un vîrf de nuea. Bar. ; R. gl. 319 ; Bulg.. 244 IV. ANUL; lunile, săptămînile, zilele, şi nopţile. 21. Am un copaciu cu doî-spre-zece craci : şi-n tot cracul cîte patru cuiburi şi-n tot cuibul cîte şepte ouă. Stăm ; R. gl. 22. Am un copaciu. cu două-spre-zece ramuri, în fie-care ramură cîte patru cuiburi, şi în fie-care cuib cîte şepte ouă. Isp. 51 ; Bulg. 7. 23. Am un copaciu cu doî-spre-zece craci : în fie-care crac sînt patru cuiburi în fic-carc cuib sînt şepte ouă, şi fie-care ou are o parte albă şi alta neagră. Ce să fie aceasta ? Sb. 146 24. Am un copaciă cu 12 ramuri, A ' ^ in tie-care ramura cîte patru cuiburi, în fie-care cuib cîte şepte ouă jumătate alb 26 ŞEZĂTOAREA jumătate negre. Bulg. ig, 154. 25- Am un copaciu cu două-spre-zece ramuri jumate.1) verzi, jumate uscate; în fie-care ramură cîte patru cuiburi, în fie-care- cuib cîte şepte oul, jumate albe, jumate negre. G. D. T. V. APA. 26. Dumbră Sumbră face umbră. — Bulg. 353- VI. APA şi GHIAŢA 27. Mama naşte fata şi fata pe mamă. Sb. 147. VII. ARIA 28. Intr-o tavă spoită şede o nucă curăţită. Bulg. 469. VIII. ARICIUL 29. * Merge Paşa pe uliţe cu trei mii de suliţe. 30 Hanţul zbanţul cu o mie de suliţi Sb. 114. I}. JttK&Ut* ŞEZĂTOAREA 27 31. Am un moş bătrîn şi urcă aracii la deal Isp. 136 ; Bulg. 5. 32. Un unchiaş ce e bătrîn tare ^ » • poarta aracii pe spinare R. gl. 330 : Bar. 33. Am un moş; . de bătrîn ce e duce o mie de araci la spinare. _____ R. gl- 34. Am unchiaş mare c’o sută de araci la spinare. G. D. T,; Bulg. 4. IX. ARMA 35. Suflet n-are şi suflet fură. Bar.; R. gl. 311 X. AŢA de la opinci. 36. * Am o nuea lungă lungă, îngrădesc o poeată şi o zahată şi mai rămâne o bucată *)» XI. BALERCA 37. Am o vacă cu buricul în spate. Sb. 18. XII. BANIŢA 38. In pădure născuî, In pădure crescu!, acasă dacă m-adusă curva satului mă puse. Isp. 83 ; R. gl. ; Bulg. 450. 1' Comunicată de P Herescn 28 ŞEZĂTOAREA XIII. BANUL 39. La minte cald, la mînă rece ; îmi schimb stăpîniî ca val de eî, şi n-am odihnă • «. A A . nici m mormrnt. ____ Bulg. 556. XIV. BARABULELE 1T 40. * Ce pul una găseşti două ? ce puî două găseşti nouă ? 1 21 41. De desubt prescure, de-asupra pădure. Sb. g6. 42. Mă dusei in pădure sâpăî ouă de bobice 31 săpâi nouă lăsâl două că bobiciî iar se ouă. XV. BARBA. Bulg. 588 43. Fetele şi femeile n-au şi nici nu doresc să aibă ; bărbaţii o ţin de o podoabă, dar cînd o au cearcă să se cotorosască de ea. XVI. BARZA Sb. 73. 44. Trupul, capul mi-î tot una 1] In partea muutelui din judeţnl Snceava se zic : bnligiiine 2] Comnnieată de P Heresen I). In htroţleni (Suceava} ae zice roviea ŞEZĂTOAREA pe-un picoir staQ totdeuna, cămeşi am nenumărate şi le port toate-mbracate. XVII. BĂŢUL 45.* In pădure naşte, în pădure creşte, vine-n sat şi bate. O Pan. 46. In pădure m-am născut, în pădure am crescut, şi-n oraş cum m-au adus judecător am fost pus. Pan.— R. gl. 27. Nu-mi e frică nu-mi e teamă că am capul de aramă şi piciorul plumbuit. — R. gl. XVIII BERBECELE 48. * Patru bat, opt opintesc mii şi sute se clătesc. 2) 49. Opt opintele şi patru izbele. — R. gl. .XIX BICIUŞCA 50. * Am o gîscă cioantă boantă cu grumaji! ciobîrlan 3J XX. BIRUL 51. Ce e greu pe casă ? XXI. BISERICA 52.*Am o ulcea Bulg. 308 1) Comunicaţi do li Lnpenea din Broţteni 1) Comanicatt de T Danile«eu S) Comunicată de Lapescn 3o ŞEZĂTOAREA pistricea cîntă cucoşil în ea. 4) 53. Am o ulcea petricea, şi cîntă doi cucoşeî in ea. Sb. 148 54. Am- o uîcea pestriţă cîntă cucoşiî în ea. — Bulg. 8g. 55. Tună văgăună ciorile s-adună. — R. gl. 246. 56. Sus tună jos resună ciorile la cuib s-adunâ. Bar.— Bulg. 663. 57. Sus tună jos răsună ciorele s-adună G. D. T.—R. gl, 58. Tărtăcuţă vînătă gurguiată cumătră G. D. T. — Bulg. 733 XXII. BOLOVANUL. “ 59. Bumburel rostogol n-are stare pe ogor.—-Bulg. 178 XXIII. BORCANUL 60. Din pămînt ca Adam sînd zidit, pe roată ca sfintul Gheorghe tras în cuptor ca cei trei cuconi ars ; cînd trăiam, de toţi eram cinstit, mă luaă în mîni şi mă pupa; iar cănd ca toţi şi eu am murit, 4) Comunicat & de P Herascu ŞEZĂTOAREA v * . ■ v A nu s-a găsit cine a ma îngropa. Pan.—R. gl.— Bulg. 322. XYIV. BOSTANUL (Dovleacul) 61. Hurduz burduz, din Ţarigrad adus sub laiţă pus — Sb. 89 62. Gheme strînse funii întinse — Sb. go. 63. Am un bordeiu plin de viţel până nu sparg bordeiul nu se văd viţeii.— Isp. 141. 64. Am un bordeiu cu viţei, pană nu sparg bordeiul nu pot scoate viţelul. — Bulg, 8 XXV. ROUL 65. Mic cît fuseiu din patru fluere ziseiu, dacă muriîQ in hore jucăiu. — Pulg 566. 66. Mic căt fuseio din patru flueră ziseiG ; dacă mare mă facuiu pământul răstumăiu ; dacă murii u în hore jucăiu. — G. D. T. 67. Cînd naşte patru cunoaşte ; l) l) Aceiaq cimilitură ingămneasă harbuz®- ŞEZĂTOAREA dacă moare joaca-n hoare ; cît trăeşte pîmăntuT înegreşte.— Bulg, 289. XXVI. BRADUL 68 In pădure născuiu în pădure cresciti, ac^ă de m-aduse să joc in horă mă puse. Bulg. 475 XXVII. XXVIII. BRAGA 6g. Dobra subţirica umple putinica Isp. —R. gl. 272.— Bulg. 317. BRICIUL. . 70.* Am un bou balan paşte pe munte de ciolan 1) 71. Am un cal de fer paşte pe un munte de os ___ Isp.—Bulg. 15. XXIX. BRIŞCĂ 72. Am o vacă năsdrăvancă, ’ şi prin şolduri îî tot bolduri. Stăm.— R. gl. XXX. BROASCA UŞEI " 73. Ziua in plimbare, mereu mă pornesc, noaptea mă pun iară casa să păzesc.— Bar. Adonite şi rîndnite de A. GOROYLI l] l] Comimiraifi de T Daniileacu