ANULU ALU^DOUE-SPRE-DECKLE. ADMINlSTRATlUNEA PASAGIULU ROWW Ho. n~ RRDACTIUNKa STRADA ACADEMIEI 22 DUMINICA i8 KEVRUARIU 1868. V0IE80E ȘI VEI PUTE PE AMU . . t . PE BĂ SE WKl. . PE TE8Î LUNIU - PEUU LUNA . . CAF1T. . . le? novj 48 ■ • ni ■» .............12 ■ 5 • UNU K8EMTI*AKU 24 BANI PKNTBU FAKIS PE TK1S1E6TBU PE. 20. PSNTBUI AUSTRIA. .... F1OB. 10 VAL. AU8T. D1ST. . 58 29 ■ 15 6 SE adresa in IN DISTRICTE PRIN - Articlele trămise șt nepubhcale se vorâ arde. — Redăctoru respunZeloru Kugeuiu Carmin LUM HJ&ZA-TE Șt VEI FI PENTRU ABONAMENTE, AKUXVWrT RCLAMEA BUCVKBSCl > > «DMIN ? 'RAȚIUNE* la cORESi’uNm.srii DUBIULUI ți LA PAXIH L A D. DAKB^8*.HALLEOBAIN RLE DL L ANCIEXNK COMEDIE NO. 5 A X l S ț J L U, I t E LINIA DE 30 LITERE.............. 10 BANI 1NSBBT1UNI țl KEOLAME, LISli • ■ 2 1I.EÎNJUI SERVITIU TELEGRAFICII A DL l OM ANL LL I. PARIS, 28 Fevruariă. Principele Napoleone plecă di® Paris, pentru a căletori incognito in Germania de Nordu. piariulă Libertatea Zice că Principele este însărcinata c’uă mi- siune pentru Berlin. LONDON, 28 Fevruariă. Regina a apro- bată ministeriulă propusă de Disraeli. (Serviciulă privată ală „Monitorului" j C0NSTANT1N0P0LE. 26 Fevruariă — A- supra ordinului espresu ală Sultanului, Omer- pașa, comandantele de căpâteniă ală trupe- loră de la Dunăre, a plecată la Ruscluc. Ali-pașa este așteptată la Gonstantinopole. Trupele de la Dunăre se voru adaoge întrună chipă simytoru. PETERSBURG, 26 Fevruariă. — Diariulu de Petersburg publică ună articlu fărte vio- linte In contra Patriei. Ei Zice că In 6re cari foi parisiane se manifestă tendințe ațîță- tbre contra Rusiei a căroră semnificare este anevoiă de esplicatu. LONDRA, 2 6 Fevruariă. — Lordulă cance- laria Chalmoferd a demisionată. — Lordulă Cames, președintele curții de apelă, devine lordu cancelariă. — Stanley va intra în Ca- mera pairiloră. — Globulu Zice: Alegerea ministrului de finance e âncă îndouibsă. Bucuresci 29 Făuraru In prescurtarea ce publicarămă, despre interpelarea tăcută eri d-lul ministru ală Culteloră, nu s’a pusă, din erbre, modulă cu care s’a ’n- chisă desbaterea. D. Ion Ghica, lu- ândă cuvântulă țlice, că d. minis- tru . ală Culteloră a dechiaratu că cere amânarea desbaterei pentru trei Zile; ministrulă are dreptulu d’a nu respunde la Interpelări de cătă peste trei (Jile; atătă ministru Culteloră cătă ș’acelu-a ală lucrăriloră Publice, aă repețită cererea d’a li s’acorda acele trei ^ile și prin urmare, ^ise, terminândă d. Ion Ghica, nu ’nțe- legă cumă s’a mal urmatii desba- terea și se facă propuneri. Atunci d. Cogălnicianu ș’a retrasă propune- rea și desbaterea s’a amănatii pen- tru ședința de luni. Acestă rectificare făcendu-ne a re- veni asupra incidintelul de eri, nu’lii putem ii închide ,aci, făr’a Zice și noi căte-va cuvinte. D. Eraclide întrebă pe ministru de este adevărată că pensionatulă de călugărițe din Iași, precumă și celă din Bucuresci, n’aă voită a per- mite a se preda în pensionată pen- tru fetele ortodocse, religiunea ro- mână ? D. Ministru respunde că este a- devârată, daru că peste trei (Iile va aduce uă lege în privința instruo țiunil publice, în care sq reguleză ș’acestă cestiune. Și d’uă dată, în locu d’a trece la ordinea Z^eh pa- tru cinci deputațî ceră cuventulu cu furiă și d. Cogălnicianu, coprinsă d’uă dată de flacăra cea sacră a re- ligiunil s’aprinde și, roșiii ca para focului, dechiară că n’ascâptă pro- iectulă de lege anunciată, că nu este trebuință de lege, și face uă propunere urginte prin care se pare car voi se scape religiunea do- minante de sugrumarea ce’i făcu că- lugărițele și ministrulă Culteloră. In- trebămă la rândulă nostru, pe d. Cogălnicianu, cumă se face că dacă nu este trebuințiă de lege, Consti- tuțiunea prescrie la Art. 23 că „uă lege speciale va determina totii ce privesc^ instrucțiunea publică" ? In- trebămu pe d. Cogălnicenu pentru ce n’a voitu s’ascepte doue sbă trei Zile, spre a vedâ dacă proiectulu ce va aduce ministrulă, dă deplină îndestulare dreptei cereri ce făcuse iaterpelatorele ? Și dacă d. Cogăl- nicianu crede, pe d’uă parte că nu nu este trebuință d’uă lege, eră pe d’alta c’ar fi ună periclu d’a accep- ta chiară cele trei Z^e ce ceruse ministru cumă se face că n’a datu domnia-sea acea sacră și urginte satisfacere religiunii ortodocse? Cum se face c’atuncl căndă era omni- putinte, căndă decreta legi, și ce legi! d’acele ce ’n tbtă lumea numai puterea legiuitbre cuteză a le face, domnia-sea a lăsată ca pensiona- tulă căhigârițeloră catolice din Bu- curesci se țiă ușia închisă preotului ortodocsă? Cumă se face c’acumu numai l’a coprinsu entusiasmulă re~ ligiosă și simpțimîntele de dreptate, și l’aă coprinsă pîn’al face se se siliască a redica incidintele la uă cestiune po- litică și religibsă, fbrte seribsă și fbrte urginte? Precumă în tbte primă-verile su- culu viețel se pune în mișcare și ’ncepe regulata sea producere, totă astă-felă, regulată în fiă-care primă- vbră, Occidintele este îngrijită de frământarea ce se simpte în Oriinte. In anulu acestu-a, tdte foiele străi- ne anunciă uămare frământare, nu numai în Grecia, dară âncă și ’n cele-l-alte părți ale imperiului Oto- mană. Nu scimu, pînă la ce puntă potu fi adeverate cele ce se publi- că despre Bulgaria și Serbia; nu scimu mal cu semă pînă la ce puntă aceste popbre ară fi mișcate de sim- țimântulă naționale și mal cu se- mă întrunite și disciplinate prin a- cestu mare simțimântă, dară scimu chiară după diariele ce se publică în Grecia liberă, că colcăirea sucu- lui viețel este fbrte mare-. Indepen- dența Elenicd spune că misiunea lui Aali-Pașia a remasă fără cea mal mică isbendă în Creta și că întâr- zia plecarea, numai spre a ascunde neisbânda sea ș’a întărdia renouirea înterveniril diplomatice a puteriloru. „Una mie ApocoronioțI, țlice In- dependința Elenică, suptă ordinele bravului Gogoni staă în tabără în fâiea lui Sava-pașia ce este tăbărît la Clina, și-lă oprescă d’a se mișca. Ună corpă de 400' Sphakioți, suptă comanda lui Chionudaki s’a dusă în districtulă Rethymnei. Insurginții, suptă ordi- nii© lui Hagi-Michali, ocupă din nuoă posițiunile cele tari de la Zur- va și Teresos. Pretutindine Cretia- nil suntă nestrămutați în otărîrea loră. Indiferințîâ diplomației nu i-a descuragiată." Pe d’altă parte măcelurile ce facă acolo Turcii suntă în culmea loru. Independința Elenica publică ună actă ală Comitoriloru crescinl din orașiulu Rethymna, și din jură, că- tre aginții consulari ai Franciel, En- gliterei, Rusiei pi Italiei, prin care descriă anume măcelurile și cruZi- mele ce se comită. Diariulă francese le TempI, de la 20 Fevruariă, Zice că corespondin- țele sâle din Atene fi daă soire cari „facă uă luminăîntristătbrie asupra lucruriloru în Creta ș’a situațiunii Greciei, prin prelungirea acestei du- rerbse lupte. „Suntă acumă, în Grecia, ada- ogă ilisnlă Ziariă, aprbpe șbse-ZecI de mii de emigrați cretezl; cmcl- spre-Zece mii se află la Atena sbă în apropiare și la Pireu. Syra, E- gine, Naupli aă primită ună bre- care numeră; restulă © împrăsciată în întrulă țerel. Poporațiunea tota- le a regatului, coprinZându-se și in- sulele Ionice, fiindu de unu milion trei sute de inii de locuitori, nume- rulă emigrațiloră ecivaleză la a dou§- țlecea parte aprbpe: sarcină cu a- tătă mal grea cu cătă se compune mal esclusivamente de femei, de co- pil și de infirmF. Atăte guri de hrănită 1 Nu se pbte atribui uuei simple grbze acestă mișcare de emigrare, care nu pare a fi ajunsă în mo- mentulă d’a se opri. Familiele cre- teze se totă îmbarcă și urmbză d’a sosi cu sutele pe vase grece seă străine, cari le depună seă la Syra, seu la Pireă. De la Pireu suntă îndreptate spre provincie; ele plecă, femei și copil, grămădiți în nisce miserabile căruțe cu nisce mici pa- chete cari conținu vestmintele loră și pucinele obiecte mănunte ce le-a permisă a lua cu dînșii plecarea loru precipit ttă. Copil pbrtă costu- mulă grecescă; femeiele se deosi- besefi prin fularulă ce acopere uă parte din facia loră și după largii șalvari ce portă în locă de fustă. Suntu pucină numeroși bmenii va- li^I; cea mal mare parte remănă în Creta, sbă se remtorcă după ce aă însocită pe familia loră. Comunele și guvernulă grecescă contribuiescă pentru a da refugiți- loră hrană și vestmânte. Ajutoru- rile suntă înpărțite de diferite co- mitate, cari hincțion4ză cu multă activitate la Atena. Se dă adăpostă refugițiloră pe dată ce sosescu s4ă în casele împrumutate de bogațl particolari, s4ă pe la țeranil cari’I primescă ca pe nisce bspl. In în- grijirile ce li se daă, avbntulă e dată mal cu seină de clasele se- race; prin sate, locuitorii carii de cari voiescă a’I ospeta. Unu ba- telă încărcată cu refugițl ce eraă trimiși la Corfu se opri locuitorii se opuseră la rea loră mal departe, și lițl se remâie. Bogății în merii, cari ar fi refusatu la Zante; conduce- suntă si- mică nu- bucurosă de a concura la sacrificie, suntă si- liți a cede la strigătele poporului. OrI-cine sosesce din Grecia la po- porațiunil© grece cari reședă în păr- țile cele mal depărtate ale imperiului turcă, este așediată de cestiunl a- supra Creteziloră. Cătă despre co- loniele grece, stabilite în pieciele de eomerciu din Europa, se ssie că ele aă dată, eădaă âncă cu abundință. Se c ’lculeză că ’n acesta najmentti întreținerea refugițilorD costă Gre- ciei optil sute de mii de drahme pe lună. Dară, cumă se scie, țera este fbrte seracă, și ardbrea patrio- tică a locuitorilor ă pentru a uși ura aceste miserie nu va putea ajunge multă timpă. Așia dară căndu Gre- cil ceru ună grabnică desnodămentu ală cestiunil Creteze, nu este numai dintrună generosă simpțimentă de umanitate, nich cumă s’a din- tr’uă orgolidsă ambițiune: este nece- sitatea cea mal neapărată și cea mal asolută. “ Se nu uitămă că venitulă totale ală Greciei libere este numai de vre 17 miltoue de franci; cheltuindă dar numai pentru hram emigrați- loră 800 mildrachme pe lună. Elada liberă chieltuesce jumetate din veni- tul iei anual numai pentru hrana loră. Uă asemene stare de lucruri se pbte vindeca prin note diplomatice? Nu. Mal pbte dăinui? Nu. Cu cătu dară eroismul este mal mare cu atătă și pe- riclu este mare și d’acea-a puterile Oc- cidintale suntă datore se proclame in- dipendința Cretei dacă voiescă îu ade- veră se mănțiă, pentru cătă-va timpă celă pucină, pacea în Oriinte. Trăniișii "guvernului română la Petersburg, aă fostă primiți în audilnță de Maiestatea Sea Imperatorele Rusiei. La retragerea tra- mișiloră, Maiestatea Sea a bine-voită a’i a- sicura de sentimentele Sâle de amiciă pen- tru Domnitoriulu României și de disposițju- nile Sâle bine-voitbre iientru Statulu Română. (Monitorulă). Citimu în Ziariulă jfrancesă Lintemational. Se confirmă, cu tdte contrazicerile ante- ridre, că Fraucia și cu Austria stăruiescuîn cugetarea d’a acredita unu însărcinata cu a- faceri pe lingă Principele Carolă de România." Se Z*ce că hoiării nu pară prâ partisani ai Principelui Carolă: lise impută nisee sgo- mote de intrigi rusesci cari au fostă puse în circulațiune. Rusia se apără d’a fi avută vre uă dată intențiunea d’a provoca uă mișcară în Principate. In JURIDICȚIUNEA CONSULARA In ROM AN IA. ’) CRIMELE ȘI DELICTELE. virtutea dreptului Convenționale esis- tendă intre Turcia și cele-l-alte puteri Străi- 1) A vedea No, de la 15, ' 16 șl 1 7 Fevruariă. foitii românului LUISA.lf jpm îUZ . i Cănflă îmi veniiă în cunoscință, se lumina de Ziua; me sculaiă fără a privi nici ce se petrecea în mine nici In prejurulă meă; o spaimă vagă me coprinsese și me împingea ca prin instinctu la plecare; me coboriiă. In momentulă de a părăsi pentru totu d’auna acâstă locuință în care îrăiaă scumpele o- biecte ale tandreței mele, rostiiă uă scurtă și căldurOsă rugăciune,, pe urma, strebătândă cu pași mari parcul ă, gasiiă trăsura care me ascepta și mă duse departe de totă ce iubiamă tn lume. bi i. Căndă me găsiiă in locurile unde trăi- semă nepăsătore și liniscită, înțeleseiă schim- barea ce se făcuse în sufletulă meă. Starea de amorțire în care căZuiă ar fi putută se- măna cu repaosulu, dacă în fondă n’așă fi simțită desperarea nescendfl în ănima mea. Precum uă bolnavă coademnată la morte își întbrce cugetările sâle de la viâță, astă-felă Intorceamă eă p’ale mele de la sine-mi și de la trecută. , .„ " ^1) A vedâ No. de la 3 — 4, 5—6 7 și 9 12—13—15 și 16 Fevruariă. Așă fi voită se respundă cu sângele meă la prima scrisbre a Marianei; ea nu’mi vor- bia de întărcere, dară se simția misericor- dia, pietatea iei pentru copila sea culpabilâ, totă iubitâ și deja ertată. Recitiamă acâstă scrisbre udându-o cu lacrimi, spre a-mi mai reintări căința. In monâstire nu urmamă regula. Intre o- fieii, strâbăteamă cu pași rari întinsa împrej- muire, sâă stamă închisâ în chilia mea. In- trunu locu ca și între ziduri, giamii me totă de dânsa; căci și întraltulu, suptă arbori ca imaginea celui de care fu- urmăria. Nu puteamu scăpa căutându cumu acestîî fatală amoră se născuse, se mărise și me coprin- sese, încercăndu de a me lecui de densulă, totă elă îmi împlea singurătatea. Luuile treceaă, căZendă cu încetulă în recea loră monotonie. După ună ană obo- sită de întristare, speramu că sunte tămă- duită; dară de-uă-dată, ună sunetă de orgă, uă frasă dintruă carte sântă, ună efectă de lumină, uă oră de sâra, unu visă . . . Suvenirile mele redesceptate mă incongiuraă de uadată ca ună noră de fantasme deso- iate și durerea mea se ivea âra. Ună ală douilea ană âncă și gejnetulă adormi; ce-va severă și înghiețată Îmi linisci suferinda; ne- greșită otărîrea de a me călugeri, cu totă jurământulă meă, căndă voiă ajuge la majo- rată, me linisci puțină câte puțină; uă cer- titudine de viitoră, ori cătă ar fi de aspră, odihnesce sufletulă. Me pregătiamă de mai mainte le acâsta, gâsindu caritatea fortifică- tbre, ingrijindă de bolnavi, petiecândă nop- țile în rugăciune, ingropăndă morgii, acești scăpati de viâță, pe care-i găsiamu fericiți și ală căroră repausu îlă invidiamu. Intruă diminâță, superiorea imi dete uă scri- sbre; acâsta era totă dâuna uă mare sguduire pentru mine. Era de „Dragă copilă, am suntă forte bolnavă . mâ însenătoșia sâă a te rogă, îți ordonă." la Mariana, ea-mi scria, trebuință de tine, vino, . . vino se-mi ajuți a te părăsi; plCcă îndată, După doue ore, însorită de uă femeiă de serviciu, eramu pe drumă, rugându pe Dum- nezeii cu căldură pentru acea-a pe care o iubiamă mai multă de cătu cerului, nu mâ gândiamă rința și la bunătatea iei. Precipitațiunea mea me pe mine. Grafie de cătu la sufe- făcu se sosescu maj mainte decătu ereamu asceptată. Intrăndu în camera scumpei femei, deschiseiă ușia fără sgomotu. Femeia ce uă păzia Jmî făcu semnă că dormea, ȘeZuiă la căpătâiulu iei asceptăndu prima iei privire. AuZmda-o miș- căndu-se, me plecaiu s’o vedă printre per- dele. Vederea iei me mișcă pînă în fundulu sufletului; era atătă de schimbată semăna cu mama mea'.. — Cine e acolo? Z*se ea. Me retrăseiă înapoi. — Luisa e? urmă dulcea voce. — Da, scumpă Mariano! O îmbrăcișaiă de mai multe ori, șj atătu minunate . . mai scia ce face ce pbte — Șl vei gaiă eu. tendu-me sătura braciele mele. — Cerulu se vei remănea cu ne pu- simți in de fericirea d’a o te bine-cuvinteze, fiica mea! mine pînă la sfîrșit... Pe urmă adaogă: Pbte me voiă însenătoșil — Viâța mea pentru dânsa! strigaiu către Dumnedeu din fundulă ănimei mele. Și cu ce sinceritate făcuiă acâstă rugă- ciunel O opriiă de a vorbi, tnchiseiă.perdelele ca se-i arangieză camera fără sgomotă; dară ea le redeschise, și o veZuiă ca me urmă- resce cu uă privire de satisfacțiune. Câtă o iubiamă! Și surisulă meă, .căndă mc reîn- torseiă lăngă dânsa, cătă. trebuia se fiă maî elocinte de cătă ori ce vorbăomeniască! — Spusu-ți-aă că Danielă lipsesce? me întrebă ea cu iuțială . . Elă s’a dusu se aducă pe unu doctoru mare ce a făcută cure . Betrănulă meii medică nu- se-mi dea. Scumpulă Daniel ca se me scape. fi scăpată, dragă mătușică! stri — Penteu că o dorescă acâsta s’o spe- râmă! 4ise ea cu UD“ surîsă. Da, odorescă sinceră, și acâsta me suspine. Ori și cumă, facă-se voia lui DumneZeă 1 țiua trecu fără a me putea sătura as- cultăndu-o, privindu-o, servindu-o. La celă mai mică șuspină sâă mișcare, eramă lângă dânsa. Chiară de a doua Z¹ de diminâță, mâ duseiu se devastezu grădina, alegândă florile fără profumă, și nisce mari buchete dedură ună aeră de serbare cameriî sale. Eu sciamă se’i vorbescă fără a o obosi, ghiceam ă cea-a ce putea s’o distragă, îmi părea că nu o părăsisemă nici uă dată, și că presing mea erea se-i generâscă băla. Săra somnulă iei liniscită încuragiă speranța mea; ascultamă respirațiunea sea și me rugamă celui ce are pietate de suferinzi și întrisiâri Gonisemă cu statornicie din mintea mea totu ce-mi putea readuce aminte trecutulă dară în umbră și în tăcere, îmi intrebamă conseiința și curagiulă. Peste curăndă, măn ROMANULU 18 FEBRAR.IU 186b / c A*I W- > H | x. "XI A 150 «0 n se Obfia ca „nici unu si asu „§e nu fiă cercetată fără interv. stăinfiJar fi ncj.fexrtatea criminalului, și a da so-. „sulâtt ui de care .mini „casulfi de flagrantă delicte, „ceiareajse. face tatriv „esistă autoritate consulară, Ta .Mat âru jjrsa con- numai de dacă er- nu în acestă dietățu lesată gatisfacUunea cuvenita. Gu tbte a aiea, entru celu din urmă casă- se 'invbcă ' jeridicțiunea cot ,. ' eeț ca actele judiciare adresate supușiloră străini talerii, •, san y- ă și promulgată i a âu 186^ Nogreșite că nu, și numai lipsa de alte din urmă casă autoritatea locală se facă „cunoscută, imediată arestarea celui mai a „prbpe oficiu consulară,“ „Luarea jieseloru de convicțiune și al- „toră obiecte se se facă cu participarea de- „legatului 'consulară. Oficiarii consulari se „aibă libera intrare la supușii loră, arestați „suptă prevențiunea. de crimă.“ „Nici unu supusă străină se nu pbtă fi „îndatorată ia inlerogatoriă de autoritățile „locali de câtă In presința delegatului con- „sulară “ fi fi „ Sentința'condanknațîunei unui supus străină, pronunciaîa de unu tribunală locale, se fiă predată natulă lui." „Nici Consulatului împreună cu condain- pentru a^i primi pedâpsa în țârra In c®!& de decesu alu unui supu . i străinO, se cere ca autoritate co®sulaiă se ib Wie măsurile conservatorii prescrise de legile țâr- rii sâle și se procâdă la administrarea și li- cidarea succeswnei fără ingerința autorității locale. Acbsta cerere nu pbte fi admisibilă. Intradeveru unii supusu străinu,, mortu în țbrra, are după tbte probabilitățile, angagia- mente contractate cu indigenii; autoritățile locale darii au dreptulu și datoria de a par- ticipa la tbte operațiunile conservatorii rela- tive la succesiune. După îndeplinirea acestei formalități, de natură a asicura drepturile eventuale ale in- ponsabilitatea violării legei, și asttî-felu a se digeniloru și după ce se va constata că nu ^ace Paâibde de penalitatea meritată. suntu interese indigene angagiate în succesiu- I*e acestea, pretențiunea In cestiune ne, averea se pbte lăsa în disposițiunea Con- ⁿu Pd*,e avea ⁿ’c* uⁿa avantagiu pentru se fiă comunicate prin canaliile protecțiuneî considerente, justifică egida sub care aă voltă unu supusă străină „espulsată fără uă înțelegere „consulatulă seă. se nu pota fi prealabile cu lorii, 6r- ta ccmpari^uî-ea înaintea autorită- țiloru locale, străinu, se fiă asistați de delegată consulară. Esclusiva juridicțiune a consulateloră pra litigiuriloră între supușii străini eju sintă, credemă, nici uă dificultate. Nu unti asu- pre- pbte fi insa totu astu-felu în ceea ce privesce pre- darea actelorii prin canalulu Consulatului și asistința supușiloru străini de delegatulă con- sularii. Intradeveru, dacă uădată se recunbsce au- toritățiloru locale dreptulă de a judeca, apoi, ele nu pot devia de la procedura stabilită de legislațiunea țerii, fără-a asuma asupră-le res- a se punv comercialii străini Uă civile, va pe se fiă într’uă legătură intimă cu în- st^T scopulu societății Transilvania. ACTELE STAMI CIVILE. greșită interpretațiune a noului codice precumă și esigințe de natură a pri- autoritățile locale de mteresulu ce are societatea In regularea actelorii stării civile,- a provocată conflicte între autoritățile locali și diferitele consulate. Codulă civilă și nici uă altă lege bu con- ține vre uă disposițiune relativă la actele stării civile ale străiniloră. Acâstă cestiune remăne a se formu prmcipiiioră generali ale prin urmare depinde în cea-a regula con- dreplului și ce privesce „Autoritatea locală se „domidliulO unui supusu „venirea Consulatului." „Crimele și delictele „străini între dînșii se nu pbtă i< tra în străină fără inter- comise de supușii aparțina esclusivii „juridi țiunei consulara și se fia judecate de „autoritatea consulara a reclamantului.“ Aceste pretențiuni, și mai cu sâmă cele patru din urmă, suntă de natură a nega su- veranitatea României Suveranitatea unui Stată resede și în dreptulă de a veghia la con- servarea sa. Cumu dară putea ajunge la a- cestu scopă, a se conserva și a se mențină db-ă in sfinulă seă se află omeni cari potă călca legile sâle și turbură liniscea sa? Estradițiunea dară a unui criminală pen- tru delicte comise în țârra, nu pbte fi acor- dată pentru ca ea implică uă calcare a juri- dicțiuijei țârrei ea dovedesce ua încredere ce nu. merita tribunalele locale. Cățrp acestea este unu principiu de dreptă teritorială, consacrată de tbte legislațiunile țe- riloră civilisate că legile de poliției și de șicuranță obligă pe toți cari locuescă te- ritormlă. Din acestă principiă resultă că legile pe- nale trebue a se întinde fără nici uă escep- țiune asupra tutoru persbneloră cari se află pe teritoriu și că prin urmare străinii, ca și indigenii, suntu supuși aplicării loru, sulatulm respectivii, care este singurii com- petinte, conforjnu principiiloră generali ale dreptului ginteloră, respectate pretutindeni, a gera averea mortului supusă străinu, a numi tutori, curatori, șcl. FALIMENTELE. In casă de falimentă ală unui supusă pușii loru respectivi, după cumu însă-și conșuli, suntemă șicuri, o potă declara PATENTELE. In virtutea unui drepții ce ar esiste su- dd. in favPrea supușiloru străini domiciliari în Tur- cia, se învpcă clausele capitulațiuniloră pen- tru aperarea supușiloru străini, cornercianți străinu se refusă de a se recunbsce tribu- ₆n gros, de plata patentei. naleloră române dreptulă de a regula fali- mentulu. Ua aseminea pretențiune este de natură a invalida principiulă consacrată de legislațiu- nea română precumă și de tbte legislațiu- nile țerriloră civilisate, că toți locuitorii, fă- ră deosebise de naționalitate, luntă supuși juridicțiune! locale. Admițândă chiaru aplicarea capituiațiuni- loră străine în România, ună esamenu scru- pulosă ală acestoru acte va dovedi că în- tr’lnsele nu esiste nici ună beneficiă de a- câstă natura în privința comercianțiloru cu ridicata. Prin fisele acte se stipulâză că supușii străini. aginții consulari și dragomani' suntu A admite uă procedură contrariă ar fi asta- apărați de impositele numite Khairatch (capi- bili unii privilegiu contra indigeniloru, con- talie) casabiâ (taxă ordinariă) ttȘiaelif-ourfâ tra guvernului chiaru, efectulu ar fi diame- (imposite arbitrare) cari tbte suntu contribu- tralmente contrariu mănținerei bunei armonii țiuni personali, âră nici de cumu imposite între Români și străini, ar fi vătămătorii co- asupra patenteloru, aceste din urmă ne lo- merciului și, creditului și de natură a espu- ne pe străini se sufere cei d’ântâiă în inte- resele loru pentru că nu s’ar mai bucura de nici uă Încredere din partea indigemloru căndu vindu persbna, ci comerciulu; precwn^u positulu fonciaru lovesce proprietatea. Lăsăndă la uă parte ipotesa aplicării pitulațăUDiloru străine în România, care un- ca- nu -. ... • acești din urmăs’arii încredința că legea ro- Suntu legi fără cari unu Statiî nu pbte ₘ^ₙₐ ₙᵤ p^ₑ pᵣₒtₑgₑ interesele loru apga- ntn u n zKoX t 1 î c 10 CPU V£>V*n 11 1111 • . . « o. esiste", adisn Portalis, oratorele guvernului frâncesă, cu opasiunea discutării art. 3 dîn codulă frâncesă „aceste legi suntu tbte a- „cele cari manținu poliția Stalului și care „veghiază la sicurânța sea. Declarăm eă le- „gile de acâstă importanță obligă fără deo- „sebire pe toți cari locuescă teritoriulă. Nu „pbte existe în acâstă privință nici uă deo- „sebire între cetățiani și străini." Autonomia României este recunoscută în virtutea acestei imunități. Ea ’și a dată uă legislațiune nouă în care a consa- crată principiulă de dreptă teritoriale și nu putea face altă-felă petru Că acestă dreptă este basată pe ordine și pe justiție chiaru. Ori-ce Stată are dreptulu de a judeca acte- le ,cari interesa ordinea sociale, a pedepsi pe culpabilă cu propriele sâle legi ori.-care jate în comerciule loru cu străinii. Judecătorii naturali ai unui Română suntă tribunalele regulate ale țerii și falitulă străinu esersândă comerciulă și stabilindu stabilimen- tulă seă pe teritoriulă română, interesați! români reclamă cu dreptă cuvântă protec- țiunea legiloră loru și ună guvernă demnă și națională ală unui Stată suverană au’i pb- te traanite înaintea unui tribuuală străină» fiu —- LITIGIURILE CIVILE ȘI COMERCIALE. In privința acestora litîgiuri între supușii aceluia-și consulată, sdu între supușii a doue deosebite consulate, se revendică juiidicțiu- nea consulatelor!!, lasându autorității locale judecarea contestațiumloră între indigeni și străini. pbte fi admisibilă în presința imunitățiloru și pnvilegiuriloru ab-anliquo ale Romămiloru, garantate prin tratatulu și Convemțiunea de la Paris, vomă face întrebare dacă este just și demnă pentru unu guvernă ca se creeze supușiloră sei, în propria loră ț6ră, uă po- sițiune inferiori de acea-a a străiniloră și a face astă-felă concurința imposibile între co- mercianții români și străini. In sprijinulu pretențiuniloră de aperare ale comercianțiloru străini cu ridicata de plata patentei, în lipsă de alte considerente ce ară fi putută milita în favbrea loru, se invbcă disposițiunile unui articlu din regulamentulă organică care întradeveră apera pe comer- cianții de disa categorie-de plata patentei. Uitatu-s’a bre că disposițiunile d^^ui ar- ticlu, au fostă abolite de represintațiunea Națională, în plenitudinea drepturiloră slea, prin uă lege generală asupra tutoră imposi- forma esternă, de legile țerii străinului în considerațiunea Statului seă personale. __ iuiuu In asceplarea abolițiunii definitivă a juri- dicțiunei consulare, guvernulă, echoă fidelă alu Națiunei, se sitesce necontenită printr’uă controversă stăruitbre, basată pe principiile generali ale dreptului ginteloră, a îndulci disposițiunile capitulațiuniloru străine, în a- plicarea loră, și a le concilia, pe cătă se pbte, cu instituțiunile Țerii și cu spiritulă de pro- gresă și de justiție pe care suntă basate legile române. Astă-di însă este timpă a ne totulu de clausele umilitâre pitulațiuni a cărora aplicare a nega suveranitatea nbslră. Suntemu șicuri că înaltele ale este ( desface cu unoră ca- de natură Puteri garante voră fi cele d’ântâie cari voră recunbsce nu numai neulilitatea, darii âncă și imposi- bilitatea de a se perpetua uă aseminea sta- re de lucruri, tn facia posițiunei actuale României. (sfîrșită.) 1868, lanuariu 18 M. M. ADUNAREA i SOCIETĂȚII TRANSILVANIA. la a Procesu-verbale. Ședința II, Sâmbătă 3 Fevruariă 1868, 7 ore sâra, tn Sala Ateneului Romanii. Președința d-lui A. Papiu Harian. Adunarea era destulu de numerbsă; pu- blicu fbrte distinse. Președintele onorariu d. Lupașcu âncă era de facia la acâstă ședință. U f I. Se citesce procesulă verbale ală ședințe¹ teecute și se adopta, de adunare. IL W '' * D. Hăjdeă, membru ală comitetului, prp- nunciă următoriulă discursă; Domnele mele și domnit mei! Primindă din partea colegiloră mei însărcinarea de a ține, cu ocasiunea solemnității de astâ-i)I, ună discursă, m’am silită de a alege uă tesă, care Ml-ar fi lesne, d-lorh, de a ve vorbi și eti despre uă mulțime de lucruri fdrte interesante din puntulti de vedere abstracții alu sciințel seu alu literaturel; nal-ar fi lesne de a merge în urmele distinșilorti oratori, c® aii ilustrată deja acestă catedră a Ateneului Romăuu, întiețiuându-vă. la rândulu meii, despre Gdthe și despre Mirabeau, despre lux, despre animalele domestice, despre mitologia indiană, despre poemele lui Ossian; dară atunci d-vostră ați ave țotii drep- tulu de a m6 întreba: ce aii a face tbte aceste cu oaracterulii propriu alu asociațiune în numele căreia sun- temii întruniți aici? Așia da^ lăsăndu lajUă pi^ tote subiectele universale și cosmopolite, bipie pentru alte timpuri și pentru uă altă speciă de adunări, eă voiii mărgini, d-lorii, în discursulă de fa^iă, de a atinge pe-scurtă, forte pe scurtă, uă cestiune curată ro- măn6scă, (aplause) egalmente im-¹ portantă pentru tbte provinciele ro- mâne, și anume, o se me încercă a studia de’mpreună cu dommeie- vdstre, acele jniȚldee seculare și proo vidințiale, prin cari străbunii și frații noștri aă reușită a conserva națio- nalitatea loră, atătă pe țermil Mării Negre, precumă și la cele 2 creștete opuse, la Carpați și la Balcani. . Romănulă din Macedonia, Romă- nulă de pe Dunărea și Romănulă din Arddlă, deși puși fiă-care într’uă situațiune absolutamente diferită, to- tuși aă păstrată de uă potrivă, cu aceași persistință, cu acela-șă focă, limba, obiceiele, tradițiunile, carac- terulă, fisionomia, într’ună cuvântă tbte elementele, din complesulă că- rora se formeză ună corpă com- pactă, numită naționalitate. A cer^ ceta principalile cause ale acestui fenomenu, căci motivele cele secun- darie și accesorie prin numerulă și prin varietatea loră scapă totă-de-una din vederea istoricului, este materia discursului meăde astă-()l. La polele munțiloră Balcani, e- sistă ună poporă,. pe bare Bulgării îlă strîmptorâză pe de uă parte, AI^ banesii îlă strengă pe de alta, eră Grecii îlă rodă tocmai la ănimă și totu-și, închisă la mi<)locă în^ tre aceste trei nemuri atătă de e- terogene, elă a remasă pînă astăzi curată romănescă din tote puntele de vedere^ uișlnibiuni Modulă prin care acești frați al noștri, împrăsciațl nu numai în Ma- cedonia propriă c^isă, ci âncă șim E- piră, în Tesalia, în părțile Ellade^ aă mănținută totă fondulă și tbtă forma naționalității române, « ni se negreșittv eramu se revedu pe acela de cara fugisemu^ ce era se simții bre? Ce nedemnă slăbiciune oprea deja bătăile inimei țnele? Nu puleamd bre, privindu peâcea-a qe repausa lângă mine, se-mi oprescu ori ce enjoțiune? Daca, cu toți cei trei ani de luptu și de expiațiune, rana era âncă simțibile. dulcea strângere a mâinii sale nu’mi pute h de a- junsu ca se- nu o mai simțu?» Aidi, dormi în pace, scumpă și sânta femeie 1 Amu venitu aici numai pentru ține; elu phtț veni, voiu fi lifliseită și fbrte^ gra- ție bune lății, tale. Și cu tote acestea petre eamb oie între- gi rugându-me, indignându-me temându-me de sunetulu unei voci, de fulgerulu unei prime priviri, supărendu-me cu unu felu de agitare care-mi; ținea ochii deschiși și me făcea se tresare la celfi maî micu sgomutu. Către patru ore, erecjuiu că audu desclu- J.âiidu-se portița.. Intracelu momrntu Mariana ie inlorse în palu-i, eu nu me mai găndeamu de cătu la dânsa; ea dormea. Sărutaiq în- cetă marginea proslirei (cearșafu) săi?, pe urmă adormiiu lângă dânsa ca cumu m’arfi bine-cuvântatfy In hmțina.^ilu dițpi, in mogientulu în care ea șe descepla, recunoscuiu pașji tutorelui meu. Elu me ve^u și se opri; eă trebueamă se fiă mai palidă decătă dânsulă. Mariana se uita, n h — Da, Luisa e, ițise ea ,cu gravitate; dă-î mana. Te ai întorsă singură^ Danielă ? urmă ea, pe căndă uă roșâță fugitivă ’mi colora obrajii. — Nu, doctorulă e aici, respunse sociulă iei aplecândt-i-se spre dînsa, și sărutându-o. — Am chiămată pe Luisa, urmă Mariana cu¹ unu sunetă de voce dulbe și liniseitu, pa se-ți ajute a me lecui. — Bine ai făcută, sufletulă me iubitfr! Și celu ce respundea nu-și ardică ochii și urmă a privi pe bolnavă.. Mediculfl ne dete speranță; atunci' simțiiă că-mi vine unu curagiu fără margini și totă ce nu era Mariana dispăru. Binele ) fu și mai simțitoru ia filele următbre; nu o pă- răseamă nici unu minută. și măncamă chiară lângă patulu ier. Căndă sociulă seă era lângă dânsa, citindu-î' ce-va sâă amusăndu-o cu poveștile sele, eă coseamă. întrună colță, nici măcaru uă singură dată ochii lui nu întâlniră pe ai mei. Daca Mariana adormea, cu mâna în măna sociului seu, elu remănea nemișcată privindu-o. Astă-felă, de la sosi- rea mea, nici unu cuvântă, nici uă privire, și cu tbte acestea ve^usemă pînă la ce gradă era de schimbată. Perulă lui cărunțise, tră- seturile sâle se slăbise, dară totă avea acea nobleță de espresiune care nesocotesce anii.. Ne-ar fi luată cine-va de străini unuly de altulu. 91 ni 'i Reserva mpa cea mare, ca și recâla un- chiului meă, treDuea se pară prb ciudate Marianei. Une ori o surprindeamu esaminân- du-ne unulă după altulu, cu ună aeră a- tentivă; acâstă esaminare me turbura pînă ’n fundulă ănimei, dară la prima măngâiare ună bine-voitoră surîsă me reasicura, într’uă di eramu singure amândoue. Ii aședasemă capulă mai comodă pe pernă, și stamă ca și aț|ă dată rezemată pe patulă ei; după o tăcere, ea ’mi d*⁸⁶: — Yeghiările te obosescă, dară se va sfîrși în curândă .... — Nu vorbi astă-felă, dragă mătușică; eă amu speranță mare, ai și d-ta curagiu. — Tu m’ai iubită totă dâuna . ... nu m’am îndouită nici uă dată de acbsta .. . . dise ea încetă. De apeda, după ce m’am gândită multă, te ain elita mată lângă mine . Amă statu !a îndouială-<) căci am su- ferită forte multă . . s Ce voia bre se ^ică ? Și <>e turburare ’.mi causaă vorbele sele! , . . . p urmă : — E prâ tristă a muri la versta,mea 1.... Tu plângi .... dară după prima sfășiare te vei consola pucină că te pucine de per- derea mea. Te vei relntbrce la viâță. . tu escl așa de jună .... poți se speri Vocea et avea aă americiune care me do- bora și me umplea de spaimă și de durere. Nu protestamă .... nu o puteamă face se citescâ în ănima mea .... Apâsta [mi era pedâpsa; de aceea-a tăceamu făr^i a dice unu cuvântă. — Am fostă pentru tine ca mamă. , . Dară și tu ’mi ai plătită îndestulă grijile mele. Dumnedeă se ne ierte și se te bine- cuvinteze ? adăogă ea cu unt» tonă mai dujue. Ea »mi apărea ca ună judecătoră nună, dară teribile; îmi împreunaiă mănele. . Ochii sei, plini de uâ maiestate angelică se opriră asupră-mi. — Consolă-le, dise Dumnedeă are milă de cei ce suferă, și suntu animați de bună- voință; ej,ă ține m mănă ămmele nbslreₜ Ea părea că se rbgă, pe urmă ÎBiorcân- dUîSș din nuoă către mine. ᵢₐ — Copila mea, trebug se ierți bolnavijpră; ei aă vise, amețșli de slăbiciune, egrete, Măne vpiă fi mai bine și j^ă reîncepe a spera, mu „ iș A doua dti m³¹ reă. Din di în dj te- merile nbstre crescură; cu cătu na slăbea mai multă, cu atătă curagiulă și dulcâța ei cresceafi. Ea consola pe sociulă seă pătrunsă de durere; ea găsea ^cuvinte care remănu neuitate. Surîsuri, carp ța mi^ri^dj, sgpț uș, ultimă mângâiere. . , într’uă nbptâ, ua nbpte nâgra, veduiu ca mbrtea se apropia, fără suferințe, dară in- flexibilă. Se audia resuflarea precipitată a bolnavei. Unchiulă meă și cu mine slamă în genuchi la âăppțâiulă iei; afundați întruă durere mută și adencă. Mariana eș£ din W morțirea iei; ea se mișcă murmurânjlu : ? — ■ Daniel! Daniel î aicea es<5 ?. .. Luiso. unde esci tu ? ea- Vedându-ne, ea se maî liniscf și dis® •’ — Deschideți perdelile . . . P'ca se ve vedu în lumină ? ■ i Ancă uă dată* me ajutaj sf moru T ₈ $ ^1 țăpescă < fla? Dⁱel ’r . m Pi » — Iertare, iertare'. strigă elu prosternată. — Fii bine-cuvântată, murmură murinda, și iu aseminea . . fiica mea '.. . Peirtra sinceritatea ănimilorC vbstre strângeți-mi mănele Luiso V ;. . sev flă elă fericituhă Și întrună ultimul murmurp: - Pentru tine.,. jaₜ prin tine fᵢ Q voiescă acbsta. Acestea fură ultimele ei cuvinte.' . . Uâ iertare supremă -înainte de A merge în ceruri, (Sfârșită J A. &ennevray- t ROMANULU ‘8 FEBRUARIU *"68 151 pare la prima vedere a fi & mal ună lucru straordinariă, ci chiar unu miraclu. ⁴In adev^ru, d-loră, suntă peste cin8l secii -de candfi Românii de r ipându-Iu de uă dată prin uă 1 ufeehow’de unde se despărțiră T din Tr’ns vauia, resistându întrebare, !îlă șilia a’l respunde ro- apoi în deșâRfl. .băd fiă care vrea la tdte lovirile inamiciloră străini și manesce. CpU.tisa remaci Română J sa aibă te* ., și Bel, unulă mu se la tete uneltirile trădătorilor! , fă,ră pînă la mărte numai din causa su- âpot în de^HO. ca C fiă vrea la tete lovirile inamiciloră străin! și peste Dunăre a perdută cu < ese- vârșire, orf-ce nbră de indepeudiuță naționale, orl-ce vestigie de libertate sociale, orl-ce suVenirî de esistoȚă politică. Sclavi fiscali al Turcului și sclavi eclesiasticl al propagantel grece, el au purtată și pbrtă ăncă pînă în momentulă de fa^iă jugulă unei robii îndouite. Acesta nu este totulă. Ună po- poru subjugată se apară căte uădată contra asimiiațiunel străine prin arma literaturel naționale. Astă-felă, de rorel sele (aplause Se fi fostă bre totă femeia ins- trumentală salvărel naționatitățil ro- mâne în Moldova și în țera Romă- nescă ? NuT d-loră. îmi pare reu de acestă pucină curteniă pentru sexulă frumosă din România Du- năriană, deră a 'evârulă mal pre- susă de tete! Amă avută și noi fe- mei mari, femei ilustre, femei mulțămia cu uă parte, fără a mai cari n*a fostu nici uădată, nici uă preluhgitd)? | vorbi că Turcia n’a fostă consultata, națiune, precumă n’a fostu nici uă- Apoi în timpii moderni, Austria dată nici unfi cotpfi ori cătu de reuși a sustrage Bucovina și uă frumoșii, fără ca se’lă fi defigurată parte din Banatulă Craiovei, Rusia din căudă îu căndă căte uă bubă răpi Besarabia, dară totu-și îusă-șl Cartea trebue se fiă și de acumă ânima României dunărene remase înainte principala armă a Români- neatinsă, mulțămită eterneloră certe lorfi din Ardâlă. (aplause). In pri- internaționall între cele trei colosurl vința cărel-a sabia și pușca jbcă învecinate, cărora le plăcea de uă rolulă secundarii! ală unul efectfi potrivă gurile Dunării. în facia unei cause. Societatea Tran- VI. Adularea decicîe ca -nii secretari ai Adu- nărei se bine-voiască, h casă de necesit ite, a con.v ■ d-!oră și. cancelariei co- m. -aiului. \II. După acăsta ședința se ridică la 9^ ore, anun^ndu-se cea vcnitbre peste trei luni. Dală in Bu.urvsci, 3 Fevruariu 1868. în sala Alheiieuiui Română. Președintele Societarei, A.Papiu [larian. Secretari, P. C. Cetă^ianu, M, Strajanu, G, Gomsia. esemplu, Boemii nu s’aă germani- stă cu totulă, numii din causa a- vuțiel monumenteloră literarie. El i^iue! Românii de peste Dunăre nu aveaă nici măcară acestu singură refugiă contra influințiloră din afară. Lipsiți de orl-ce literatură, lipsiți de scble, lipsiți chiară de alfabetă, el erau siliți a primi orbesce cultura fanariotă, a căreia primă dogmă a fost totu-de-unai rușineză-te de a fi Ro- mănăl Nici acâsta, d-loră, nu este âncă totă. Grămădiți pe la strimptere în munții loră, supuși unei clime aspro și cultivăndă ună pământă ingrată, Românii de peste Dunăre adese-orl părăsescă cutbulă strămoșescă, caută ună norocă mal bună sub cerulă țeriloră depărtate, se așe^ă în ora- șiele cele comerciale ale Europei, le Viena, la Triest, la Pesta, la Marsilia, la Venezia; și apoi, asicu- răndu-șl printr’ună negoțiă onestă, uă stăricică independinte, se întorcă în patriă, aducândă înapoi aceiași ănimă românâscă, dar totu de uădată uă limbă mal stricată, moravuri mal exotice, simpatie mai străine.... Precumă vedeți, d-loră, sclăvia politică și spirituale, absinția de ori- ce literatură, și obiceiulă emigrația- niloră ară fi trebuită se concurgă într’ună modă puternică a desna- ționalisa cu desevîrșire miculă pumni de Români de peste Dunăre, sepa- rați prin munți, prin fluvie și prin ginți barbare de cătră frații loră din Moldova, dip Țâra Romăneseă și din Ardâlfi. Și cu tete aste,-el nu șl-aă per- dută naționalitatea! Ăngerulă păzi- toră ală Românismului transdanu- biană a fostă femeia. . In călătoria sea la Românii din ^ace4fini^, d-nu Bolintinianu dice: „Femeiele singure țin la națiunea lor. Dacă vr’uădată acestă poporă va șc^pa de a fi cotropită, va avâ uă limbă cultivată, uă literatură, uă ’ to?iă, unu nume în sfîrșită, elă va is- fi datoră acâsta numai femeieloră Române. “ Ăncă pe la începutulă se- ulului presinte, călătorulă anglesă Martin-ieake, carele cunoscuse de aprope pe frații noștri de peste Du- năre, a făcută deja aceiași observa- țiune. „Cele mal multe femeie, — Zice elă,— nu înțelegă nici uă altă limbă afară de cea romăneseă, pe când toți bărbații vorbescăgrecesce." Se-mi mal permiteți, d-loră, de a vă cita ună esemplu isolată, care va servi a completă constatările Iul Martin eroice, ca mama lui Ștefană celu Mare, ca domnița Florica a lui Mi- haiă V itezulă, ca ddmna Roxandra a Lăpușniauulul, ca ddinna Chi ijna a lui Mircea Vodă și mal multe al- tele, între cari ar fi uă crimă din parte-ne de a nu menționa pe acea Aneta Ipătesca, care, într'armată cu două pistdie, încuragia la 1848-po- porulu bucures. iană la apărarea li-, bertățiloră democrată e,| (aplause in- tusiaste) dâră tete aceste virtuți in- dividuali, ori cătă de sublime, to- tu-șT nu puteau avâ de cătă numai influință restrînsă și morpentană a unoră escepțiunl. Mi se va spune, pbte^că inde- pendinția politică a fostă măntui- drea naționalității române pe țer- mil Dunării. Da; însă cumă 6re ună poporu, atătă de mică, a fostă în stare de a se mănține atătu de li- beră în rniZ’loculă atătoră loviri din atătd părți, în cursă de atâția secii ? ’Ml veți spune, d-loră, că acesta se esplică prin vitejia străbuniloră uos- tril? prin minunile Țepeșiloră, Mir- ciloră, Stefaniloră, Rareșiloră, Mi- chailoră? . . . Soluțiunea ni se pare a fi cu totulă ilusoriă. Aă fostă alte popdre totă atătă de brave ca și Românii, avândă în fruntea loră pe nisce principi totă atătă de eroici, mal bucurându-se pe d’asupra de fortificațiunile naturali cele mal ne- abordabill, și totu-șl vitejia cea mal supra-umană n’a putută asicura in- dependința lorfi politică. Albania sub ' Scanderbeg, este în’acestă privință proba cea mal apropiată de situa- ¹ țiunea istorică a României Dună- riană. Astă-felă, nu este de ajunsă de a Zice, că naționalitatea nostră de aicea, sa conservată mulțămită ' independințel politice, ci trebue se căutâmă însă-șl originea raționale a acestei independințe, și numai a- tuncl vomă pute cundsce adeverata ' causă, pentru ce eă și d-vdstră, d-loră jsuntemă Români pînă astă-Zi. Posițiunea geografică, âtă chieia enigmei. Sub acestă cuvântă eă nu. înțelegu munții, pesâerile, pădurile, fluviele, pustietățile, și t6te cele-l-alte unelte strategice naturali, cari potu procura unul poporfi uă scăpare trecâtdre într’ună resbelu, dâră nu voiă fi nici uădată în stare de a garanta în perpetuitate indepen- dința politică a unei țerî. Posițiu- nea geografică a României dună- ₍ rene, vre se dică locșiorulă seu la mid’locă între trei imperie mari, puternice și rivale: d’ântâiă Polo- nia, Ungaria și Turcia; apoi, prin ' scimbarea numeloră, Turcia, Aus- tria și Rusia; dară în ori ce casă j totă dâuna trei, nici mal multă nici Așia dară, precumă femeia sal vâ silvania, destinată a respăndi înve- naționalitatea Română din Macedo- țătura printre frații nostril de peste nia, totă așia posițiunea geografică CarpațI, este una din manifestațlu- ne servi dreptă scută în Moldova nile acestei trebuințe providențiali. INTERNE. Prin decretă cu data 12 Fevrua- riu, Colegială l-iu electorale pentru senatori din județele SucOva, Gorjiu, Bacau și Vasluiu suntu convocate pentru diua de 14 Martiu viitoră, ca se alăga pe senatorii ale cărora și ’n și ’n Țâra Romăneseă. Străbunii Etă de ce, d-îoră, eă nu mă nostril din timpii idolatriei, negre- temă a afirma cu măndriă, că a- șită că ar fi idealisată aceste doue cestă societate va se aibă și ea uă mari couelusiunl istorice, dându-le părticică la mântuirea Romănisinu- locu în religiunea naționale, prin lui din Ardelă, căci cartea este măn- edificarea unui templu în numele tuire^ Se trăiescă Societatea Tran- Zeulul Danubiu pe malurile Dună ^silvania. (aplause prelungite). rii și a unul altară în onbrea Leake și ale d-lul Bd/jatigianu. Se mal pucină, ținându căte-și trele sciă, că celebrulă Colletis, celă 2jal; ochii loră ațintiți asupra țerișibrel mare diplomată alu Eladel moderne nbstre, rivnindă cu lăcomie căte-șl în urma renascerei din 1821, era Română din Macedonia. Crescută printre Greci și adj unsă în nuoulu loră regată la una din posițiunile cele mal ’nalte, elă nu se sfia de nbstre, rîvnindu cu lăcomie căte-șl trele, și astu-felă împedicându-se fiă- care unulă pe altulă în realisarea visului comună. Provedința a mal voită pe d’asupra, ca aceste trei pu- teri se nu se pbtă împâea nici uă- a’șl da în dacia lumei aerulă unul । dată în scopă de a împărți Romă- Elin. Insă Colletis ținea la dânsulă nia dunăriauă în mal multe bu- țel Venus pb culmea Balcanilor &. In Transilvania rolulă femeie! și ală posițiunel geografice l’a jucată Cartea. Da. d-loru. Numai învăță- tura și sacerdoțil sei, sacerdoți în tdtă puterea cuvântului, căci în cea mal mare parte el aă fostă preoți al evangeliulul, aă mântuită națio- nalitatea nostră de peste CarpațI. Pînă la secoluhî XVI Românii din Ardelă, se bucuraă și el. dimpreu- nă cu Sașii, cu Secuii și Ungurii, de tote drepturile civile și politice, în cătă nu este de mirare, că Ro- mămsmulă a trăită pînă atunci. De la secolulă XVI în josu se înce- pură, crescândă cu uă repeziciune infernale, acele monstrubse perse- cuțiunl judiciare, administrative, so- ciali, cari reduseră în fine, pe fra- ții nostril din Transilvania latrepta legale de nisce dobitbee fără cu- vântă și fără voință, supuse biciului unoră stepăni venetici. Naționalita- tea română trebuia se peră în Ar- dâlă; trebuia se peră precumă a perită naționalitatea Lituană în Pru- sia; pusă de cătră cavalerii Teuto- nici, întocmai în acea-șl situațiune curata animale, în care legislațiu- nea. maghiară a pusă pe Românii din Transilvania. Insă ochiulă lui D-^eu veghia de susă asupra Da- ciei lui Traiană, și tocmai atunci când prăpastia desnaționalisări se des- chisese amenințiătbre sub picidrele Ardeleniloru, Provedința le șiopti în taină: „Invățați carte romăneseă și’ți fimăntuiți!" (aplause). De la 1560 se începe mișcarea literariă națio- nale în Transilvania. Cele d’ântâiă cărți tipărite în limba română, aă veZută lumina la Brașiovă și la Orestiă, aprbpe cu ună seclu îna- inte de publicațiunile lui Mateiă Ba- sarabă și ale lui Basiliă Lupulă în Moldova și Țera Romăneseă. Es- trema raritate actuale a Psaltirel Diaconului Coresi, a Paliei lui Vlă- dica Tordasi și a celoră-l-alte tipă- rituri române din seclulă XVI, do- vedesce mal bine dd cătă ori ce altă considerațiune. că acele cărți au trecută în inii de mâni, aă vi- sitată mii de bordeie, și ’n urma unei circulațiunl întinse, s’aă usată și au dispărută ca acele monete ce nu se odihnescă nici uădată în ladă. De atunâl înebee progresulă în- vățăturel în sensulă naționale, nu s a mal întreruptă ună singură mi- nută în Transilvania, și ajunse în fine în seclulă nostru la uă des- voltare atătă de fecundă îu cătă III. La propunerea d-lui Cor vină, d. Gr. Di- mitriade Studentă sș proclama de mambru ală Societății. IV. In virtutea art, 19 ]it. c se proclama de membri ai Adunărei d-nii Șișcu și St. Timolănu. V. D. profesoru St. Michailescu raportorulă comisiuneî însercinate cu verificarea socote- leloru dă citire raportului comisiuneî: Domniloru membri! Subsemnați! onorați cu încrederea d-v. fiindă aleși membri ai comisiuneî pentru verifica- rea socoteleloră „Societăței Transilvania" din trimestrulă II, conformă art. 25 din statute, oe-amă întrunită astă-țli la trei (3) Fevruarie și procedându la esaminarea comptabilitățiî, cu ondre ve supunemu la cunoscința d-vdstră cele constatate. locuri S’aă declarată vacant; în Senată. Goiegiele ală II-lea electorale pentru se- natori din județele N6mțu, Mehedinți, Bol- gradu și Vasluiu suntă convocate tn țjiua de 16 Martiu viitoră și celă du Tutova la 18 Martiu, spre a îndeplini vacantele declarate in Senată. Prin decretă cu data 12 Fcvruariu cm rentă, suntu numite porsbncle urmalbre: D. Ghristea A. ivedeicuvici, aajuloru ală șefului legiunii II, în loculă d-lui Dimitrie Ghica, demisionată și d. C. N. Popișiănu comandantu alu companiei IV, din legiunea V, in loculă d-lui I. Poenaru, demisionată. D. Călin T. Ignată, și Tănase Arghinescu, comandanți de companii în guarda din Brăila , în loculă d-)oră Ștefan Panaiotescu și Ște- fan lorgulescu, demisionați. Prin decretă cu data 9 Fevruariu cu- rentă, d. doctorii în medicină Michailu Po- pescu, se confirmă în postulă de medică se- cundară la secțiunea medicale din spitaiulă centrale din Iași, în care a fostu chemată de epitropia spitaleloiu St. Spiridon din Iași. ERATA. In Romănulu de Vineri 16 Fe bruariu, s’a publicată ședința a patra a con- siliului Comunală, și din greșială s’a cpsu: „Ședința IV, Mercuri 21 lanuariu," căndu trebuia a se ^ice: 24 lanuariu. o soră, care nu scia uă bbbă gre-jcățl, precumu Austria, Rusia și Pru- cesce Astă-felă se întâmpla adesea’: sia împărțiră în seclulă trecută re- ■eă acea soră intra în camera mi- gatulă polonă. Prima încercare în nistrului, tocmai atunci căndă ehî acestă sensă se făcuse âncă în 1494, vorbia cui-va despre patria lut Pe- căndă regele Ungariei și acelă ală ncle și a lui Epaminonda, și inter- Poloniei ținură conferință secretă la tratiî 2) 3) De la membrii societăței aă in- lei 15,457 p. 21 De la donatori a intrată Din vânzare de broșuri și bani primiri de la cons. ju- dețiană de Galați prin d-nu Lupașcu................. 4) Procente de la bonulă de 5000 lei . 5) Idem idem 11000 192 30 4036 125 „ 220 ₙ lei 20031 p. 11 Din acAstă sumă s’a chie] tuită după comp- turile din dosarie pe cari le-amb verificată suma de lei 4863 par. 36 așia că scăpându chieltuiele din venită găsimă că averea so- cietăț-ii formată în trimest-ulă II este: 15168 par 1. Adăogândă la acâsta averea socie- tăț.ii din trimestrulă I, avemă în totală su- ma de lei 27526 par. 7, și anume, în trei bonuri ale tesaurului publică. Bonulă I, No. 738, II, No. 9 40, III, No. 29, de lei 10,947 p. 7 5,125 1 1,220 (Lei nuoi 4155, bani 55.) Și în numerariă lei 234. Se înțelege de sine, d-loră, că d^că co- misiunea a putută termina uă lucrare atătu de delicată într’ună așia scurtă intervală a- căsta a făcutu-o grapă metodicei sisteme de comptabilitate asupra căreia vamă da ase- mine detaliuri dăcă d-vdslră nu le-a^î cu- ndsce din raportulă onor, comisiuni ce a precedată. Observândă rapiditatea cu care societatea paș.asce la realisarea scopului seă, nu ne pu- temu opri de a aduce cele mai viue mulțu- miri onor. D. președinte pentru deosebita în- grijire și eslremulu devolamenlu cu care ur- maresce pasă cu pasă tote lucrările societăți. Nu vomă perde acestă ocasiune, fără a ve relata d-)oră acurateța cu care d-nu ca- sieră și d-nii comptabili își împlinescă mi- siunea d-nhloru astă-felă ca Comisiunea a frații Ardeleni revărsându înjuru-le reinasu incarnată du tdte lucrările cei privescă. prisosulă abundanțel, ne deferă chiar (Semnati) membrii coinisionei, G. Bursan noue, pe Lazară, pe LaUriană, pe Andruiă Adamescu, D. G. Munt^nu, căpitan Bărnuțiă^ pe I. Maiorescuᵣpe Papm... (vil aplausâ^) Astă-felă, d-loră, Cartea a fostă sublimulă instrumentă prin care pro- vedința a perpetuată naționalitatea comisiuni. Horezianu, St. Michailescu prof. Adunarna ascultă și aprobă raportulă in- tre cele maî vii aplause, aretându-șî prin a- cesta mulțămirea sea pentru lucrarea onor. ATENEULU ROMANU Duminică 18 Fevruariu 1868. SERATA MUS1CALAS1L1TERARIA în beneficiulă societățiioră DE INVETATUHA Partea I. 1. IMNULU ATENEULUI, cuvintele de d-Dᵤ V. A. U. Musica de d-nu Fiehtenmaher. 2. Scurtă convorbire Literarii de domnii A. Urechii. V. 3. Partea II. Romanșă nouă, cântată de d-naLUISA Urechiă. 4. BARBU LAUTARU, canțonetă de d-nu Alesandri, esecutată ue d. M. MILLO. 5. A. V. „Pînă căndă FRATE ARDELENERo- man^a nouă, cuvinte’.e de d-nu V. A. U. cântată de d-ra NINIZZA W. ALESAN- DRESCU. 6. LUISA. MILLER, romanșă, cântată de d. Rosemberg. 7. LUNA DE MIERE, Romanșă Franceză, cân- tată de dbmna L. A. Urechii. 8. TROVATORB), romanță, cantată de d-nu Rosemberg. 9. „COPILA MOARTA“ musica de Donizetti* cântată de d-ra N. V. Alesandrescu. Plano va fi ținută de d-nu Gargiulo, profe- sorele Conservatorului. Partea III. NOAPTEA UNEI STELLE Comedie într’ună actă de la Teatru oe Vaudeville. Rolurile voru fi jucate de d-nii M. Pas- caly, St. Velescu și de d-na Mat. Pascaly. Inceputulu la 8 ore săra forte precisă. Prețurile locuriloră suntu; IN CERCU, 1 2 sfanți, loculă 1-iă 5 sfanți loculă ală 2-le 2 sfanți. — Bilete de v^n^are: La d. V. A. Urechii, la librăria Socec și 18 Fevr. la in- trarea saleL P® S» cu chiria st LtHEde la Sf W S» U 3 Gheorghe 1868 înainte, uă casă avândă șese odăii MARJ pentru stepăni, odăi pentru slugi și atenanțe, tete în bu- nă stare și cuă posițiune centrale.— Proprietarulă unei asemenea c^să este rugată a se adresa la domnu IC. A. ROSETTI. .8i .0’4 152 ROMANULU 18 FEBRUARIE 1868 TEATRU CEL OARE I 7M1NICA 18 FEBRUAR 1868 Dupe cererea generală cea mal din urmă reprezentația de ADIO cu program cu totală nuou din câm polii Fiascaî și Chimiei și prin contri- bufrea atâta a «aloră 12 renumiti ARABI câtă și al d-lul S. EPSTE1N junior care s’au întrecută înaiutea mai maltoru capete coronate ale Europei subtă titlu: OSÂNDIT [LA MOARTE SAU TAKilEA CAPULUI eseeutatu de d Dr. SiGMUND El’- STEIN surnumită FERMECĂTO- RUL NQRDULUI cunoscuta și re- unmitu ca uniculu artistă în speci- j alitatea sa la curțile Angliei, Rus- siei, Austriei, Prusiei, Bavariel. Tur- ci®!, Parpieî, etc. etc. etc. © Sigmund Epatam va tăia ca- pulu servitorului cu secara saă sa- bia, îlu va prestata pe ună taleru spre vedere, ori cine va putea veni pe scenă spre a se conving® de a- prdpu, se învi* dl-ni" profesori și medici ca se aibă ocasiune a se convinge chiară din examinare a sân- gelui că faptulă s’a eseutatu. La finele se va esplică publicului chi- pul cum se face acostă tăere de capă. Societatea Dramatică Română J. Caragialy—D. Dragulici. D-nu J. Caragialy între acta va cânta Coriștii Prețurile locuriloru: Logea Be" nuar și Beie-etage 3 galb. Logea rangală III 1 șijam. galb. Loje de I Galerie 10 sf S lă I. 7 sf. Stajă 11 4 sf. Galeria 1 și jum. »f. ÎNCEPUTUL LA 7Jț ORE. Biletele se glssscB la Casa Tea- । frolul ta tdte filele. No. 82. 2Ș. CvASE DE ÎNCHIRIAT. Casele >D-luI Nicolaa T. Opream, lin- gă Biserica Vergulul compuse din 14 încăperi, GrajdE, șopron și 2 pivnițe nuoi solide. Doritorii se vor adresa la D-nu Nicolae Christu et Comp. Hanu cu Teiă No. 24 ' No. 83_______________3—7 | gig ÎNGĂLBENI sunt de dat 8 Vr UVrgu dobândă, cu ipotecă. । Strada Spirea No. 16, vis-a-vis de sta- ' bilementulă de artileria din dealulu ’ Spirei. No. 90. 6—2> »> „ u » 230---236 Metalice»,....... 68 45 ,, eărnău ,, I. , --- Naționale........ 58 60 >< » >> D. ,, 255---295 Loee................ 65 70 ,, amăutu ghircă.......... 310--- 305-310 Creditulu........ 82 40 Secară.................................... 206--- --- 225---230 Acțiu. bâncei 707 --- Porumba................................ 132- --- 160---165 London......... 187 40 Orijă.................................... Argintii......... 117 05 0 văsa....^.............................. Argi. în mărf. 114 76 Meiu...................................... Dueațij........... 5 60 Rapiță ................................... GIURGIU. CORABIE Șl VAPORE. GA Corăbii sosite încărcate „ „ deșerte... „ pornite încărcate „ „ deșerte.. Vapore sosite.......... „ pornite.............. Șlepuri pornite și în- cărcate la Salina..... na. qiu Anu 1868 Mi^il, cald, senin, apele crescă. Giurgiu, timp frumos, cald gr. 11 Vasluiă, senin, calda. Huși, timpu mole, senin, pucin vînt. Leova, cerul senin, cald 7 gr. Cahul, senin, cald. Găeșci, timpul frumos, plus 11 gr. uBSER'VA'rnTivK ’wKrjEniaouomc»^ Calafat, senin, gr. supra