Nr. 358 Arrni V. DSMINIKT. * Voiesce și vei puU\?ₜ 24 DEHEMBRE 186L Lumfne^ă-te \ M vei fi. Vs eși în iote ^c?e âîar£'dL "Luara ți doua-^lr după Serbă^riă. Alinarea pe unu ayu ............... lift? lei. Ș6se luni................................. CI — rf ' eT lină.................... . 32 ■— P? lună.................................. li — Vuu esemplariu............................ 24 par hisciințările linia........, ,. • . -..... 1 leu pi AHia polîm cmw (ARTICLELE TRAMISE ȘI NEPUBLICATE SE VOR ARDE.) Abonarea ae îace în Bucuresci, ia AAmiuisira- țiunea Românului, Pasagiul Român No. 1?. In județe la domnii Administratori, 1< «01 epondinții diariulul și prin poște. Tn Moldova asemene. In Austria și în cele-l-alte țere stiăi ne la direpțiunile poștali și la agințele de ab^naro. Pentru județe și Moldova se adauge costulu portului câte 2 parale de f6iă; dru pentru străinăta- te c&te 12 par. de făiă, peste plata abonamentului. Dfreptoriulti 4^ar^u^uI Romănulă și Redaptoriulu respun^fitoriu: d. A. Rosetti. — Tipografia C. A. Rosetti, (Caiinata) calea Fortunei No. 15. Peutru aloonare și reclamări se vor adresa la Administratoriul (pariulrl d. C. D. Aricescu, Pas. Romăn No. 13. Din causa Serbăloiieloră Krăciu- nului ^iariulu nu va eș! Marți și Mer- cur!. REVISTA POLITICĂ BUCURESCI, ²4 Ctodariu Monitoriul ne a shbs ki „G»Ber- bb! silind ki an Bilimiel de Ia filo- iernii mi-a iiermis si ia de la «n slnin kili’or nin^T sfangikl ssnt nre- tesle ki imbli fin felinar, l’a dai în jsdekaii," M«lgam’m gsBcrnal»! d’aioasli satisfacere dali moratiligiî nablhe; ea însi ne adt.se aminte de nmsele de niiajml în kare ms- mlele cele mici ssnt nrinse mi cele mari trek nrinlre ele; kici daki jss- liyia aceslsl Minister!» ns este ka nmza de niiajm, nenlrs ce n’a dat în jsdekali ne nrefektsl de la Ura— OBa nentrs biolarea ce a fikst mi legilor mi demniligil astorhigil m’a oamenilor în nrin in ga bitiilor do la nom’ie? nenlrs ce n’a fiksl aseme- ne îh nriBinga Biolirilor fiksie în kasa Telegraf’ !»! de la nioiemtl ? Ilenlrs ce n’a dat în jsdekati ne ssnt-nrefektsl ce a komis absssl de 29,000 lei din nlasa SnagOBsi, abss deskoneril de înssui! d. Ministr» de finange mi ne kare Independința din Baksremll îl densogi nekontenit de mal tnsiie zile; mi ne kare este o Ism. de kmd Ministr»! din înlrs îl ksnoamte mi tace, Dentre ce ns face nimik în nriBinga abssslsl de 30 mi! galbeni fikst la nami în uo- staBsl oscirel mi ne kase l’a densa- gial lot Independința, nreksm mi alte absssrl totale Bimel ? llîni se a- flim kassa nenlrs kare ministerial tace desnre loale aceste absssrl se ne mJgBmim ki Bilemelsl din Dlo- iemtl nlilemte nenlrs log! mi se kon- ^lalim ki se nrind cei mici fsrl mi kilki- MEMOBIELE lui ; Giuseppe (1807-1059) Scrise de elu însuși, publicate de d. A. Dumas cu uă introducere și traduse de d-nu D. NEGULICI. UĂ VORBĂ COTRĂ LECTORI.¹) (urmare) Ecă ce a fostă obținută Carbonaris- mulă cinci ani dupd statornicirea sa în Italia: uă eonstituțiune în Spania, una în i Neapole; și alta în Piamonte. । Daru acestă din urmă născuta, căta a ’ fi cea d’ântîiă înnăbușită. îu loca d’a reveni la Genova sau la Milano in locu d’a aproba și d’a consolida libertățile, date de cătră Principele Carig- nan, regele Carlo-Fălici dede următoriulO edictă: "Datoria fiă-cărul supusă credinciosa I "flindu d’a se supune cu voiă bună ordinii “lucruriloră statornicite de D-țleă și eserci- ‘țțiula autorității suverane, declara căₜ atîr- Vt^l No. de ed. lori de lege mi cel mari Irek nri ni re legi. Esuosigisnca din London se Ba deskide la 1 Mlsl Italia ks ai sel 22 milioa- ne loksitorj, s’ar srka anroaue la 2 miliarde mi al Francei ar trebai se atingi ntunersl de 4 miliarde. Grestatea cea mare kare a- nasi stalsrile tianali nrovine mal seami d aci ki gsvernsi, kiar dsa% Castelfidai do mi An- cona, mal nersiste mki ka onimatritate a in- trejjine o armii de 10,000 oameni kare, în nrivinua nonoragisnii staUrilor romane, fak ki smlsl uirinte este fr>r% îndoeali, s«V“- ransl uel mai resbeinik în toati kremline- tatea.¹- — London, 27 Decembre. Darea de seami senteminule a bincei Engliterei a- rati: șirkaiagisnea netelor (biletsrilor de “năndiî numat de D-^eu, noue ne este datu "a aleun mițluloceie ce vomu găsi mal cu- “viincidse spre a ajunge ia binele comune, “șt co prin urmare, voinu. privi ca supusu "necredincioșii p’ăcelu ce va murmura ia “mesurele ce vom& găsi neoesariu a lua; "deci publicăm^ ca regulă de conduită pen- “tru flă-care, cb vomQ recunbsce de su- "pusu credincioșii numai p’acelO ce va sci “a fi îndată supusu. Acăsta este condițiunea “cu care ne vomQ întorce în statele nbstre.,, Și totu d’uă dată regele Carlo-Felice dăndtf acestO edictu, modela d’orbiă, de stupiditate și de încăpeținare, numi și uă comisiune militariă însărcinată a cerceta de- lictele de 'naltă trădare de rebeliune și de nesubordin.are cari pretindea c’au fostu co- misse. Din norocire principalii criminali, adied cel alu căroru nume suntu astăzi numele gloribse a le Piemontelul, fugi- seră deja. Corniăiunea numită de Carlo-Felice nu perdu timpuld. Adesea regiloru le a lipsită călăii, dara nici uă dată judicătorl I. .. tri- bunalulu judică în cinci lune uă sută-șepte- ^ccI-și-optQ de persone, din cari condamnă șepte-țlecl-și-trel la morte și la conliscare, 6rQ pe cele-l-alte la închisbriă și la galere. Dintre condamnațil la mbrte șbse-țlecl ab fosta în lipsă, spînțlurațl in efigiă. pagămă și se-lă punemu în lucrare, și care este «Masca josă.» D. B. Katargiu sciindă bine co lumea este cu dreptă cuvîntă forte se- tdsă d’a vede pe toți Romănil uniți în interesele cele mar! ale țere!, și mai sciindu asemenea co stindariulă suptă care servesce este atătu de pătată, tă- vălită și înegritu încătă nimine nu se mai pune suptă elu, de cătă silită saă de degradările sale morali sau de fri- că d’a nu fi lovită în intereselele sale de betrăna și resbunatdria partită din care face parte d. Katargiu, credu că va pute profita de lacrimele de bucu- riă ce înundaă ochii Romăniloru în ^iua de 11 Decembre ca, sau se spele cu dînsele stindariulă celu întinată alu partitei sale, saă se scamote^e în pro- fitulu seu greua situațiune foră ca ni- mine se bage de sămă învîrtitura ce voia se facă, fora ca se se vețlă în sfîrșitu, cumă mai țliseromă, agele cele albe. Astu-feliă dară, d. Katargiu se urcă la tribună și cere întrunirea tu- tuloru, dară o cere suptă carte de blăstemu eru nu cumu se cere întru- 'nirea între ămeni cugetători și liberi, adico pe ăre cari principie, bine de- finite și cele mat de căpeteniă. De căte ori n’amă făcută noi a- pelă, m aceste colone la toți Românii pentru întrunire ? dară totu deuna amă și țfisn c’acele întruniri nu se potă face și nu trebue a se face de cătă în facia națiunii și pe principie bine definite. Totă deuna amu țlisă co în- trunirile între osebitele partite suntă întocmai ca căssătcriele; acele cari se facă pentru țlestre saă chiară pentru uă iubire a cării-a temeliă este numai termini cari suntă departe d’a admite acea reservă: “Nella fiducia che Sua Majesta îl re “mosso d’al istesse considerazioni, saraper “rivestire questa deliberazioni dela sua so- “vrana approvazione: la conslituzione di “Spagna sara promulgata e osservata come “legge dello- Stato.» De acea-a după primirea epistolei care îl notifica refusulă lui Carlo-Felice, Princi- pele Garignan alergă ia Modena; dară re- gele refusă d’a-lă primi și-I dede ordine d’a părăsi staturile sele. Atunci Principele di Garignan se retrase la Fiorenza pe lîngă marele-duce de Toseana; acesta nu era pentru Carlo-Alberto uă simplă cestiune d’esiliă saă de disgrațiă momentană, ci chiară perderea tronului Piemontelul. Vorba se respăndise că Carlo-Felice va dărui corona Ducelui de Modena, și că acesta, care ri- sicase uă dată tronulă în conspirarea Prin- cipiloră italianl contra Austriei, d’astă dată a s’ajungă neaperată la neîncetatele sele dorințe. Principele de Carignan însă, încre- dința posițiunea sa comitelui dela Maison- fort, ministrului francese la Fiorenza, care și scrise îndată lui Ludovică ală XVIII. Ecă ună fragmentă (Jiu epistola mi- aistrului francese; frumuseța trupului suntă căsătorie ce se potu disolve cu lesnire, căndă cele car! se facă prin legămîntulu unui principiu 'mare ș’ală une! iubire ba? sate pe stimă, pe încredere și pe ună ideale ce amîndou! îlă urmărescă cu amăre și devotamentă, suntă nu nu- mai nedisolubili pe cătu trăiescă a- mendoui soții, daru chiară dupo mor- tea loră se transmite uă mare parte în fii loră și se perpetue astă-felă din generațiune în generațiune. Amu ^isu ănco, totă în aceste coiăne, că este în natura omendscă se fiă oseliire de ve- deri, se fiă dreptă și stângă, și co ar fi uă societate care n’ar mai ave vid- ță într’însa aceea în 'care toți omenii aru merge p’o singură șină de feru, ca uă macină, saă într’uă singură mesură ca unu soldată muscală. Amă Zisă co pu- temă se ne divisămă în cestiuni so- ciali, civili și chiară politice din întru, dară co nu ne este iertată se ne di- visămă în cestiunile politice ce s’atingă d’a dreptulu d’a nostră naționalitate; că putemă se ne divisămă în ideie a- ristocratice și democratice, liberali și despotice, dară atunci numai căndă ne vomu asîcura a năstră naționalitate, a- tunci căndu vomă întruni România și ne vomă asicura uă patriă a nostră, tare, independinte și ne espusă pe to- tă Z>ua a căde suptă invasiunea celoru d’ântîiă bași-buZuci saă casaci, cari voră voi se ne cucerescă și se pro- fane și patria și căminele nâstre. Amu Zisă, chiară în Adunare, protivniciloră noștri co și noi avemă aspirările no- stre politice, utopiele nâstre chiară, dară co amu dată doveZi. câ le-amu împinsă totă dăuna în ănimele nâstre și ne-amă pusă pe terîmulă pratică, pe mi—ii' ii i mu iiii iimâiniiil■^mr»7—| “Spre a deposede pe Principele de “Carignan de moștiănirea sa, este vorba d’a "se ehlăma la tronă ducesa de Modenaj “fia cea mal mâre a regelui Victore. Acesta “ușiurință d’a înlătura pe casa Savoiel de “la ună tronă fundată de dînsa, acăstă in- “gratitudine, semnă ală seclulul în care “trăimă, nu pote II nici împărtășită, nici “sprijinită de cătră capulă unei familie de “opță-spre-Zece ori aliată cu dînsa, și a- “căstă politică nici păte chiară fi a guver- “nulul francese care are, celă puțină, drep- “tulă d’a pretinde deplina independință a ‘‘suveranului care ține chiăia Italiei în măne.» Ludovică ală XVIII fu d’opiniuqea mi- nistrului seă, și scrise Principelui Garignan că-I oferesce ună refugiă la Curtea Frauciel, Acăsta însemna: "Nu te îngriji de ni mică, noi luămă “în mănă interesele d-tale, și nu vomu per- “mite ca altulu, în loculă d-tale, se fiă “rege în Piemonte.,, Și în adeveră regele care dedese șiarta poporului seă, nu putea face uă crimă unul principe care promisese națiunii săle uă eonstituțiune ce nu fusese recunoscută. Dară trebuia ca Principele de Carignan se facă amendă onorabile înaintea ochiloră santel-Aliate. Din căte trețe ccnstituțiunile nâsQuk www.dacoromanlca.ro î 12$ ROMANULUI ?♦ b Iwwariu. care politica Europei ne permitea se sperâmu co vomu isliuti a întruni Ro- mânia, a ne consolida și asicura patria nostră; s’nmQ «Jis’j protivniciluru no- ștrii se facă și el ca noi, se înlăture aspirările și utopiele loru și inlruiiin- du-ne se ne cousolidămu naționalita- tea ș’atuncl liberă va fi fiă care par- partită se-și reie speranțele, aspirările , și chiaru utopiele sale. Principiale a- cele, prin puterea cărora se pole ră dica uă națiune din mormîntulu sclaviei și pe cari se pote așe^a foră temere d'a fi resturnată de sulița unui ca»acu, suntu atătu de bine cunoscute ș’atătu jJe multii desbatute de generațiuni îu- trege încătu ori care omu, cu puține cunoscințc și cu deplină bună voință, le pote cu lesnire găsi, și le pote for- mula- șj așieZa în căte-vp minute în- tr’uă programă, pe care se potă și se |>ă datori șe se întrunescă toți acei, cari voiu, mai ’nainte de totu, uă Ro- înăniă, uă națiune tare, în proporțiunea iiumerului iei, care se trăiescă și se se desvolte prin ea însăși. Pentru ce daru, d. Katargiu, daco în adeveru voia unirea partiteloru pe terimulu naționale — coci ori ce altă unire este impo- sibile și chiaru în contra natureî — na venitu la tribună și se ^ica: sene ițnimu pe cutare și cutare principie, puse în lucrare cu cutare și cutare modu ? Pentru ce, în locu d’a ne spu- ne cuvinte sforaitorie ca acele de „ta- ciuni de discordia, de blestemele stră- buniloru din sînulu veciniciei," și cu- vinte de paracliseri co „înțelepciunea ne vine din ceriu și co înfrățirea este una din comandările bisericei,“ n’a vor- bitu ca Românii liberu și șinceru, co- tră Romăni liberi și sinceri, de inte- resulu ce avemu toți, mari și mici a lăsa d’ua camu dată ori ce cestiuni. civili și sociali, și precumu Italianii, monarcisti și republicani, nobili și po- poru se întruniro suplu stindariulu lui Yittore Emanuele spre a întruni, na- țiunea italiană, totu astu-felu se ne ’n- trunimu suptu stindariulu lui Alesandru loan I pîno ce vomu consolida a no- stră naționalitate, urmăndu negreșitu, aceea-și programă ș’acele-așî principie prin cari Piemontele a ajunsu la unire și la unitate? Pcn ru ce, Z>cemu, daco îm adeveru .voia unirea, partiteloru, nu din CarbonarismO, una, cca din Piemoiite, fusese n ibușită D nâscerea ici prin însuși rnăn. le rebelul Carlo-F. Lee; cea-l-allă, de Li. Neapoh*, se. nimicise prin intervenire» Austriei, a treia,, singura care mal esistea cea dip Spania, urma se fiă sugrumata prin inlervenirea francese. Astufeliă Principele de Carignan că^a în trista alternativă, — alUruativă în care cade ori cinei șiovăivsce din calea adeve- rtilul, — d’a merge se combată la Madrid Constiluțiunea Spaniei ce totă elfi o prochia- inasă .la Turino. Brutura, caută s’o martirimu, era camu amară; daru dacă Parisulă mentă uă litur- giă, de ce Piemontele se nu merite uă cu- rățenia, fiă și camu amară? Așia dară, Principele de Carignan își luă Suim» ’n dinți, ascunse roșeța rușinii suptă lungii perl al unui bonetă de gre- nă|ario, făcu campania din Spania, fu unulă din învingătorii Trocaderulul, și, căndii muri Carlo-belice la 27 Aprile 1821, Principele de Carignan se sui cu chipulă acestu-a,I nu cu multă greutate, pe tronulu Piemon- tului supta numele de Carlo-Alberto. Ausțria insă, care preferia în asta loch fp. arclpdurclo seu do Modena, protestă și pwtllBdQ regUoru pe GwlQ-Alberlo -- * î-a chiâmatu pe toți Romanii, ta omu întf’adeveru liberă și politică, pe terî- mulu iraționale și cu uă programă na- ționale, pe care se liă: datoriu fiă care a merge sau a s'areta 'naintea națiu- nii co nu are uă patria ci numai uuu slindariu individuale? E! tocmai pentru co d. Katargiu însuși nu servesce suptu stindariulu națiunii ci suptu alu unui individă, alu unui pretendinte la Dom- nia, - precumu a doveditu-o însuși când a fostu ministru alu căimăcămîei, — tocmai fiindu co nu voia unirea tutu- roru suptu stindariulu naționale — în care betrănulu boiăru n’a crezuții nici nu este în stare a crede — d’aceea a fostu silitu s’alerge la cuvinte pompo- șe și străine, ca și stindariulu cșe ser- veșce, sperăndu co națiunea este ăncâ orbă și nemerică și, creZindu pe pa- rolă ! pe d, Katargiu, se va lăsa s’o con- ducă dumnialul în mormîntulu spre care o împingea cu atâta tăria și turbare acumu trei ani suptu guvernulu cal- măcămiei sale. Timpulu pe căndu na- țiunea Romănă apăra Europa de inva- siunile păgîniioru, timpulu lui Stefen și Mihai Vite^ulu pe căndu poporulu Romănu era unulu din poporele eroice ale Europei era unu timpu barbaru ne «Jice d. Katargiu dupo tribuna Adună- rii Naționale în ^iua cea mare de la 11 Decembre; acumu, adaogă acellu care a combătută necurmată cuvîntulă suntemu în timpii cuvîntului și, cre^îndă apoi co este atătu de puterică în cătu se facă pe toți se perZă și eugetaree loră și cunoseințele loru, aruncă ș’uă carte de blăstemă contra tutoru ace- loru ce nu-lă voru urma for’a cerceta ș’a cunosce ca omeni liberi și respunZe- tori, pe-cămpulă de ruine și le scla- via, acesta fiindă acumu dupo dumnia- lui spiritulu seclului și înțelepciunea cea mare. Și noi, domnule Katargiu, n’acu- samă ca dumniata cu cuvinte numai si* cu calomnie, ci la fiă-care acusare înfacisiămă îiidata naintea judecătoriloru nostrii și actele autentice, pe dări ră- Zimămu argumentarea noastră și prin care dobmdimu puterea și dreptulă d’a ve Zice masca josă, și d’a v’o și ru- pe căndă voițr se v’ascundeți după acele perdele < ce atătă le iubiți șî le căutați. Amă £isu co nu voiai unirea de CarbonarQ. și, Carbonariloră de tră- dătoriu. Bietă Austriă minția îndoită după o- bicciO. Carlo-Alberto nu era Carbonaro; pen- tru c6 prochiâuiarca prin caro dude cuns- titupu'iica dciuuuslra co elu n’o da de călii Cuuslriiisu, sibrțatii Cario-Aibcrto nu era trădătonu, pen- tru c6 nu luase niCI uă îndatorire perso- nuleș viu nu putea fi prin urmare de câlU unu principe, care, ca toți principii, do- rcscu a deveni regi, lucru cej din noro- cire pentru popore, fi-sc înlîmpla cainuraru. Rușinea d a merge so sfarme la celu- 1-allu capetu alu Europei consliluțiunea ce elU prochiaqiase la Turino se stersese prin curagiulu grenâlariulul; SoldatuiU de- duse aSoluțmnea Principelui. Del Pozzo îl serica din esiliulO seă de la London: „Mcsurele de mi^uloed și „necomplele tiu servescă și nu inaintd^ă „întru nimicii în politică; piemontege vo- „1ESCE S'AIBĂ UNO REGE CONSTITUȚIONALE.‘‘ Unu altu patnotu, care conserva ano- nimplu, ÎI scriea: „Pfine.-le în capulu Națiuni^ scrie pe „stindariulu d~tale: unire, libertate, in- „DEPENDlNȚĂi Ueclară-te resbunatoriuld și „interpretula dreptului poporari^ intitu- । J în i^ioa de 11 decembre ș’amu do- vedit-o arătăndă co daca o voiai tre- buia s’o propui pe uă programă bine definită cumă se propune unoră 6- meni liberi, dru nu prin cuvinte seci și afurisanil cumă se păte propune unoră slugi boiărăscl păte, dară nu u- noră mandatari ai națiunei, care sunt datori a spune comitenților loră pe ce principii și pe ce acte’saă învoită cu voi, cari ați fostă servitorii tutoră guverneloră trecute și sugrumătorii tu- toră libertățiloră publice. Dară mai amă și alte dovetji. ' Oare în țliua de t^ece Decembre ¹ nu sciai, d-ta, domnule Katargiu, ce era se se facă în ^ioa de 11? daca ministeriulă n’a prevenită nici pe dd represintăți ai puteriloră străine de ac- ‘ tulă celă mare ce era să se procla- me în Adunare ca se vie și dinșii dă- ' co ară fî voită, se vadă cei amici cumă suntem demni de amicia și susținerea lor, și cei inimici, cum ne silimă a ne face demni se ne luptămă cu dînșii, ca celă pu- oină daco ne voră birui și ue voră cuce- ri se aibă și ei satisfacerea a putea dice c’aă,învinsă uă națiune eră nu tur- mă de sclavi, care le a esită nainte cu pa- ne și cu sare, cu capetile în măni, în locă de baionete; daco guvernulă n’a vestită nici chiară pe oficiării armatei națio- nale de actulă celă mare și naționa- le ce făcea în ^ioa acei-a Domnulă iei, nu te-a prevestită celă pucină pe dumniata? Ori câtă de certată se fi fostă cu unii din dd. miniștrii, este peste putință se ne faci se credemă co dumniata capulă maiorității Adu- nării nu sciai la 10 Decembre ce era se se facă la 11 ? Sera celă pucină al aflatu-o. Pentru ce daru, dacă voiai în adeveră unirea partiteloră,, lăsat să se tragă în sera de 10 Decembre acelu renumită suplimentă atu Unirii ce era destinată se se împarță în d*oa de 11, cu uă oră două nainte d’a te ur- ca pe tribuna Adunării ș’a te preface co chemi pe toți la înfrățire pe sî- nulă dumitale celă părintescă și ma- re ca ală lui Abram patriarchulu, și noi, rei și căinoșii, mâncătorii de 6- meni și de moșii, nu voimă pacea cea dulce și frăția cea sfântă ce ne oferi cu atâta duțceță și abnegare ? Ore a- celă manifestă este elă unu actă pe care se ni-lă dai șe-lu citimu c’uă oră * „le^ă-te regeneratoriulă Italiei; liberd^ă-o „de barbari, ^idesce viitoriulu, dă unii nu- „me unui seclu, lundtyd uă eră ce se da- „teșle de la d-ta. FU Napoleone alti Li- „bertaȘii italiane. Aruncă Austriei eu mă- „uușia d-tale, numele ltaln.1 în faciă: a- „cublu vechiu nume va face minune; fă „apelu la tutu ce este mare și generosu „iu Peninsulă. Uă junime ardmte, cura- „giosă, mișcată d’ambele pasiuni a făcu pe „Eroi, ura și gluna, trăiesce de multă timpu ,imruă singura cugetare, și nu aspiră de „caiu după momentele, d’a o pune în lu- „crare; chiamă acea junime la arme, pune „urașiele și cetățile suptu aperarea cetă- „țiămloru; și, astufeliu liberu d’orl ce altă „îngrijire, afară d'aceâ-a d'a birui, dă-I im- „puisiunea. Adună împregiuru-țl totu ce „renumele â prochiamatu mare prin inte- „ligință, tafe prin curagiu, puru d’avareță, „nepătata d’injosoritdriele ambițiuni. In fine, „inspiră mulțimii încredere, stergându orl- „ce îndoieiă asupra intențiunilora d-tale și „cerîndâ sprijinula tutoru âmemlora liberi. „Sire I îți șlicu adeverula: omenii liberi as- „teptă respunsula vostru prin fapte; dara „ori care ar pută fi, nu te îndoui cft pos- teritatea va proehiama în pcrsdna vbstră „pe cele d’ăntîiu dintre dmenil, sau pe celd „din urmă dintre tiranii Italiei. Alege 1“’ nainte pentru a ne pregăti la înfrăți- re? îlă reproducemă mai la vale și lumea va judeca. •Atunci (la 24 lanuariă) nu lip- • sia încrederea; mai multe împreju- >rări ce trebue se le dămu uitării slu- •jiseră ăncă a întemeia între noi a- • cea neîncredere.» Acestea suntă cuvintele ce ai țlisă la tribuna Adunării în țliua de 11 De- cembre și ne ai chiămată apoi la în- frățire suptă carte de blestemă. Se lăsămă că noi amă pute se-ți i^icemă îndată c’atunci noî, noi cari fusese- romă cei prigoniți și striviți de dum- niata, ți amă dată dovadă de uitare, și de înfrățire, căci, noi te amă luată din ministeriulă celă întinată și cri- minale ală Căimăcămieî șr te amă tre- cută eră ministru în ministeriulă erei celei noul și frumăse ce națiunea o crease prin a iei voință și credință în ea însă-și; dară acumă celă pu- țină, daco ai fostă sinceră la acelă apelă da înfrățire cumă tipăreai în sera de 10 Decembre și împărțea! în țlioa de 11 cele mai mari injurii, și calomnii în contra acelora cu care voia-i a te înfrăți? Cumă, daco voiai înfrățirea, ^icî în acelă manifestă, — publicată ca suplimentă, ceea ce are uă mare însemnetate — co s’a pu- blicată nisce article în Unirea «cari s’atingă de uă daraveră de bani ore- care dintre d. Ion CantacoZino cu redacțiunea Românului. • E! cine nu vede acum pe boiă- rulă bețrană, de căndă s’a stinsă ori ce schinteia de viață din corpulu boiă- rescă, în acela ce numesce cumpera- rea și vinderea unui omă “daraveră" comerciu! Doui 6meni stau faciă ’n faciă și unulu se sinucide cumpSrăndu și celu-laltu se sinucide vîndîndu-se și tdte acestea suntă ore care daraveri pentru dumniata, stîlpulă părții drepte a Adunării, capulă marei companii de doui-spre-dece I Și mai la vale. „Nu dicu nimicu, dici în manife- stulă dumitale de înfrățire de la 11 Decembre, tn privința d-lui Cantacosi- no, coci NU »ME POQIU OTARi A •CREDE NIMICU. Ună omă care pdr- •tă numele d-lui ș’a cărui-a lealitate e •cunoscută de toți, nu e cu putință Cea-a ce în adeverU, face din regi aleșii Domnului, este cO el sunta indivizi cărora li se pdte adresa aseminea epistole; dacă regele Carlo-Alberto. ar fi urmata consiliele corespondintelul sea anonima, de sigura c’ar fi începută prin Goito, — dara este probabile cd nu putea se finescă prin Novara. Dară Carlo-Alberto făcu ce făcu toți Principi cari devină regi, aruncă epistola îr locu și intră pe strîmpta cale a unei politice șiovăitdrie. Și din momentulă acestu-a despărțirea se consuma între regele Sardiniei și junea Italiă. Junea Italiă! Cbtră acestă epoca fură pentru prima oră, pronunțiate aceste doue vorbe. Și din ce ore se compunea ea a- tuncl? Din Giuseppe Mazzini, neostenitulă promolonă alu unității italiane, pe capulă căruia Italia pusese ăntâiă cordna de laure a Victoriei și astățll pune cordna de spini a ingratitudinii. Giuseppe Mazzini, abia cu- noscută atunci prin nisce publicări patrio- tice, turmentată de câtră poliția din Mila- no, la Marsilia, unde așețlă cele d’ăntîiă petre ale măreței opere întreprinsă de elă, trămițendă în Piemonte ou mii de dificul- tăți numerele junii sJle Italie, •se fi comisă o faptă necalificabilc ca ' • acee-a de care este acusatu.* Cea-a ce va se d’ca curată și limpede, pentru totu omulu care scie citi, cd unu omu care p6rtă unu nu- me atătu de «evgenicos», nu e cu pu- tință se fi comisă uă asemenea fap- tă, însă NU ME P0Q1U OTARI îl I CREDE NIMICU în privința d-lui Can- tacoȘino. Ore nu esle aci uă acu- sare învederată chiaru în privința d-lui CantacoZino? Acea apărare a «evge- niei- care vine după, acelu deslușită •nu me pogiu otări a crede nimicii, nici bine nici reu, de cătu co esle nobile și prin urmare trebui se fiă apărată, nu este cea mai mare acusa- re ce pote face cine-va? Și cu tdte acestea astu-felu d. Catargiu pregătea 1 și publiculu și ănimile nâstre pentru l înfrățire? Lovia cu tăfă ura sa de । boiăru, se silea se ne degrade prin tdte mijldcele ce-4 da mintea și ani« ma sa de boiăru ală companiei do doui-spre-Zece, ș’apoi totă în acea ¹ avu cuteZarea a veni la tribuna Adu- | nării și șerișni printre dinți unu apelă de înfrățire suptu carte de afurisanic! L Amu dovedită, credemă, prin acte ce nu se potă nega joculu ce a voilu se facă d. Catargiă la tribuna Adună- rii prin acelă apelă la înfrățire, și vo- tulă de ne încredere ce adunarea a dată îndată viitoriului minisleriu ne voindă se-î acorde nici unu credită de trei luni este ’d’ajunsă a arăta ce urmăria și d. Katargiu și majoritatea ce tîrasce dupo dumnealui. Mai avemă 1 însă pentru astă-Zi ăncă uă mică de j socotelă de desfăcută cu d. Katargiu: ¹ ănco uă mască de dată josă. dupe far j cia domniei-sale. v J în manjfestulu ce lu-a publicată în I Zioa de 11 Decembre declară co e- ra mădulară ală comitetului Ziariălui | Unirii și că acelă Ziariă are îndatori- rea a nu publica nimică fără voia co- ' mitatului din care spune însu-și d. Catargiu că era parte integrante. A- căstă declarare a domniei-sale o po- te citi ori cine în manifestulă celu reproducemă mai la vale în tătă în- tregimea sa. Se caute acumă ori ci- ne în Monitoriulă No. 136, ședința Adunării de la 13 luniu 1861 și va vedea c’atunci căndă i-am Z’să în a* dunăre co organulă dumnealui aruncă Nobilii și Popii piemontesl, cari sub- jugaseră spiritulă lui Carlo-Alberto tremu- raO auZindu efi suna tocsinulul cugetării; De duol ani de căndu prinsese rade- cină la curte, el avuseseră timpD a-șl me- sura puterea; și deși cunosceafi pe Carlo- Alberto, cunosceau însă și nemărginita să sete de poporaritate, și se temeau ca în~ tr’uă Z'» cu tăte că dedese pe faciă măna Austriei, se nu se deștepte în elă — nu voma Z'ce vr’unu simpțimentii de libera- lismu, de patriotism^, — ci unO fulgeră d’ambițiune. Se sciea că Carlo-Alberto, în nopțile sele agitate, precumă aă toți regii, visa tronulă Italiei. Dară p’acelă tronă elfi nu putea se se scie de cătu dăndă mana re-» voluțiunil, cu alte vorbe, Națiunii; căci nu- mirea la tronulu Italiei era în măna po- părelorO, ârfi nu a regiloră. Prin urmare, el căutaă se puia uă barieră ne ’nvinsă înlne Rege și patrioțl. într’uă Zi uⁿă asasină în haina de judicătoriu. se sculă și Z>se : ¹ — Este timpulă d’a-lă face se guste sănge.i In acea-așl Zi. regele Carlo-Alberto fu prevenită că ună mare complotă se urZise în armiă contra sa; acestă complota, i so țlise, avea de scopQ a-10 detrona, www.dacoromanlca.ro /l^ 1127 BOMANULU “ asupră-ne cele mai înfame calomnii și numindu-ne buruiane rele cere carata a nâstrâ sterminare d. Catargiu a țlisu oficiale în fația națiunii următâriele cu- vinte. „N’aveam de gând se vorbescu de jurnale pentru câ nu amjurnal.“₄ 6re nu are unu jurnalu, acela ce ' este membru alu comitatului Redacțiu-1 nii unui jurnalu, care este fondatoriulu seu, care a datu și 416 galbeni într’unu । and pentru susținerea sa, și care de- f clară acuma fa 1 Ijdecem. 1861 câd^; pareiisis de membru alu comitatului, i fiindu co în filele aceste s’a publicații | doue sau trei article fără aprobarea sa? i Ore acestă pareiisis d’acum nu dove- desce încuviințarea articleloru de mai ’ nainte cu buriăni rele ți sterminarea loru ? Și ceea ce este mai multu, ne- garea ce a făcutu atunci d. Kâtargiu, țlicăndu că n’are unu jurnalu^ nu este doveditu co n’a fostu adeverâtă, și jnu este prinșii asupra faptului și adusu de guleru naintea tribunalului opi- niunii publice ? Și cu tdte acestea, cu tote câ și mai deune-iji îlu prinserămu totu astu felii, ^ice în manifestului seu, publicații in diua în care se prefăcea co ne chiamă la înfrățire că noi scimu “co respunsulu d-lui este desprețiulu celu mai adîncu.» Respundu la răndulu med cinstite boiăriu și ijicu co sciu co celu care vîn^aree și cumpărarea onorii o nu- mesce “âre-care daraveră de bani,, nu mai are de cătu sau a se sinucide fi- sicesce sau a se sinucide moraliceSce desprețuindu adeverulu și virtutea, ș’a- । cesta o dovediiu chiaru cu căte va linie căndu tă am prinșii din noii a- supra faptului. Negreșitu, cinstite bo- iăru betrănu, co daco, dumneta care ai sugrumați! națiunea în timpulu căi- 1' măcămiei, ș’ai violată tote legile, astă felu încătă ai Hdicatu așupra-ți unu vuetă unanimă de protestări, mai ai coragiulu a eși naintea lumii ș’a vorbi, Patrie, dreptate, libertate și înfrățire ai perdutu cu totulă ori ce pudâre și nu-ți mar remăne de cătă a crede co-i desprețuesci pe toți cari te aă uiduitu dupe faptele dumitale precum credu co desprețuiescu societatea toți acei cari aă cutedatu a viola legile iei cele mai sacre. Faptele fură de^naturate, periclele e- sagerate; tdte fibrele omului fi ale Prin- cipeli'I fură alterate spre al pută da rc- șimpțimîntele de mărte de cari aveau tre- buință ămenil ce se întitulați — atunci, ca totu d’auna — mântuitorii monarciloru. Denunțarea, minciunea, calomnia, tote I fură cu iscusințiâ puse în jqcu spre a des- oepta în Rege setea de sânge. ¹ Uă comisiune criminale straordinariă fu creată la Torino pentru- a dirige prin uă impulsiune unica tote supliciurile din Pie- monte . Prin călcare a codicil penale fu de- cisiunea comisiunii d’a supune pe toți acu- sațil, militari sau nu, unul consiliu de resbelă. Asta dede ocasiune unul respunsă memorabile. Unu oficiăriu, membru ală comisiunii citate, îutrebă, pe ună jurisconsulu asupra bre-cart principie de dreptu criminale. Le- gistulă ÎI respunse că prima base a tătă legea, prima regula a orl-care codice este că „ună consiliu de cercetare militariu, că- ,,tă se se declare necompe.tinte d’a judica \pe cetățianl." — Asta nu ne este cu putință res- punse oficiăriulO, fiindă că guvernulu ne-a. pio^rio, H i s t q i r e du p i „ p n t, Scrisoaria d-luî Katargiu adresată fur- nalului Unirea și publicată în su- pliment în țiu a de 11 Decembre. Domnule Redaklor. ₘÎd «nele din namerilo trefle ale foirel, s’a8 Bizui nisne artiksli ne Tiare, mi ka membra al komilee lulul uii ka midalar »l majoriliu- KamerpI, Ic resuing din toate nuîe- rile mei?.. Din aiesle arlikcle, ane- le se ating de o daraBere de bani oare kare dintre D. loan Kanluko-i smo ku redakiția ^omînulul, iar snel, tras difl Monitorul offhiale, de- klami io ko itra unor skrierl nubli- kalo în mai multe jurnale striine. Ns e trebuingi, sokoțesk, domnule redaklor, d’a îokredinaa ne nimeni ki> nu bt» adreses ateste linii, niil ka si mi skus, kilre Rommul, niul k$ si lingumesk ue d. Kantakoziuo, rihi k* si sus^iu tot ie noate si se fi skris în oneste jurnale striine din k^ mul,le uoatetniil am bizui. Sin- gurul sîinutjment de demnitate ie Boesk a nistra în toati Biemea, în toate okasiile îmi dlkteasi aieasti skrisoarie. Ami fi dorit mult dom- nule, ka iui foirea si fi aBut de kîrmi Uli akum ka tot deuna aielam simțiment, duni kum s’a fost anga- jat înaintea komiteluiul. Nu Boesk, nm zis, si mi skus kitre Romi- nul, o, nu! El siio ki resnunsul meS la loale Bolifera(jiile sale nu este alt de kît disuregul iei mal a- dînk; sînt foarte mlxnit de ie iui Soirea nu m’a imitat, ii din kon- ira s’a angajat înlr’o nolemiki k’a- lea kare se urmeazu, de la o Bre- me înkoa, între dînsa mi ate^lejur- naie Inferate. Komiletul ku abonai Qif ci amteanti de la aieasti foai- arlikull do fond desBoltitoare de sta- rea gerel, de msuriie el, de ,go- sigia triști, ie ia fikut în intru mi afari., ncsokptinyl, orbirea selor ie iireiind ki o slujesk ku dragoste mi kredingi., de mijioaiele de a inbu- nitiui aieasli denlorabile-nasîijie; jurnalul Knirea-kita a’mi îmnlini mi akum în aiest mod misia sa, iar nu a imita nini în oare kare grad ne Rom (nul. Ns zik nimik în nri- Binua d-hl Kant'dkosiho, knl nu mi uoiru xotirî o krede nimik. fo om kăre iioarll⁰numele d-Iul mi a ki- rufa lealitate e kxnoskuti de togi, nu e ku nstinyi, de a fi komis o fanți nbkafifikabilb ka aieea de kare esiâ akusat Biă akum domnule, la artikului reurodus din Monitor. lUinisteru! ka si se aliere de aku- datU ordinue d’a ne declara c'ompetinfî. Șj, pentru astă dată ordinea generaru- luî fi basca legii, regula codicil. Celu d’ănteiu care a pătatu cu sân- ge purpura noului rege, fu caporalele Tam- burlie, care a fostu împujeatu pe la spate pentru c’a Comisu crimea d’a citi soldați- loru junea Italia. Celd d’ala doile a fostu locoteninele Folia culposu c’a avutu crățl sedîțidse, și a avută sciințe despre complotă fără se-lă denunțe. Și aceste ca și Tamburelî fu împuș- cată pe la spate. ’Invențiune ihgenidsă a magistraturel piemontese spre a asemeha supliciulu îm- pușcării cu alu spen^urătdrîel. Căci, nu era d’ajuns’ă a omorî, că- taă a încerca se desonore. La 15 luniă aă impușcată totu pe la spate pe sergin- tole Miglio, pe Giusepe Biglia și pe Anto- nio Gavali. Acastia aă murită cu toții cu ună curagiă admirabile. lacopo Rufini era în inchisoriele tur- nului de la Genova. S’a căutată prin tote mi^ildcele a-i-se slăbi .puterile: lipsă de nutrire, lipsă de somnh. Elă simpția că slăbia nu-numai flsicesce, dară și morali- cesce. Oțărî dară a nu aștepta se fiă pusă sașiile Romînulul s’a sokotit în- datorat nrin jurnalul seu offiiiale, o nriien, d’a resnimje aieasti nosi kalomnii a aielil fol; dar în fini- rea ie kauti an aseminea artikui fsri aulorisajjia kcnnTetuluI? j finirea trebuii si kunoaski ki ' nrekum misia sa nu o de a susni'⁰® i un konkurs de defilmirl ku alele ! jurnale ale kiror singuri armi sunt injuria mi defilmarea, aseminea nu e ni^I instiluili d’a se fale eko al jurnalelor ofiiiale, firi înksBiinijarea komitetulul, mai ku seami kind ar- tikulele ie Ba si renroduki, konrind în ele frase riă kibzuile în konlra narlilulsl ie renresinli. în adeBir, ie se ziie între altele în aiel arii— kui al Monitorului? ki arlikslele nu- blikale în jurnalele striine sunt skri- se de nisie nrietenl nerfizl al ma- joritmil. Ei bine, domnule, eu re- sning ku indignare nresununerea ki majoritatea are în sînul ol nrielinl nerfizl, nrekum resuing solidaritatea anelor skrierl din jurnalele striine. Ar fi fost mult mal înuoleul soko- tesk, ka mi Monitorul si so fi mirțjinit intr’o simuli refulanie dem- ni, iar nu, îmnins de un esies de zel nrea reu înyeles, si se lase a merge uîni la ziierl injurioase, kiar mi în konlra amililor sei uoliti'il. Țoale aieste gremele ale finirii, m’au nas domnule Redaklor, în ne- iiutiniii d’a mi mal nrenumira în- tre membrii komitetaluL Bi Bestesk dar ki de azi e8 mi sokotesk re- tras din aiel komitel, mi bi rog tot înlr’o Breme de a da nubliiitale a- leslel skrisorl. Sunt ks osebili stimi. CATARGIU. Serbătoriele Crăciunelui. Eco a sosita timpulu, în care o- menirea creștină celebră în toți anii nascerea mîntuitoriului lumii, care con- centrase t6tă sublimea sa reiiginne în singurulu cuvîntu “iubire.^ Omenirea care nu pre se conformă cu precep- tele divinului legiuitoriu, n’a pututu în- să se uite cu totulu învețăturele sa- le și, celu puginu uă dată pe anu, în epoca actuale își aduce aminte de cu- vintele sale: dubiți-ve unii pe alții' și ca se dovedescă acesta, a contract tatu obiceiulu d’a-și face reciprocă da- ruri maî mari saă mai’mice, mai multă saă mai puțină prețiâse, fiă-care du- pă gradulă iubirii, saă după starea pungii sale. Acea serbare a nașcerh domnu- lui, care a. ^isă: >lăsați copii se viiă între ‘morte și rușine. Și temendu-se că nu va mal avâ puterea d’a-și alege mdrtea în țliua căndă ac6sta va fi se se întemple dezlipi uă limbă de feră de la ușia închi- sorii, o ascuți, și-și taiă cu ea gîtulă. In spasmele agoniei sele, avu ăncă timpulă d’a scrie pe părete cu degetulă și cu sângele seă; „Lasă Italiei mostiănirea resbunăril mele.“ A doua-țll căndă intrară în închisăria sa, îlă găsiră mortu. La Genova fură împușcațl: Luciano, Piacența și Ludovico Turffs. La Alesandria: Domeuico Ferari, Giusepe Minardi, Giusepe Bigano, Amandi Costa, Giovani Mărimi. Apoi, veni răndulă lui Andrea Vo- ehieri. Ca lui Ruffini se consacrămă lu Andrea Vochieri căte-va linie. Ună condamnată de la Alesandria, ea- re a mal trăită după lungele torturi de la Fenestrelle, a lăsată în memoriele sele na- rarea agoniei lui Andrea Vochieri. „Mal ănteiu, țlice vorbindă de elă în- suși, mi s’a luată cărțile cart se compunea din Biblia, uă carte de rugăciune, și din Istoria capuciniloru celebri din Piemonte; după care mi-a pusă ferele la piciore, și i i uimim .ir' ----jl la mine, coci de nu veți fi ca dîn- șii nu veți intra în împerâția cerului,' este mai cu sâmă uâ serbătâriă pen- tru copii. Care părinte de famibă nu se găndesce cu septemăne înainte, pe suprindere, sp gătâscă copiiloru sui, care părinte, fiă cătu de strîmptorată, n’a făcută 6re cari economie, n’a pnsu ceva bani la uă parte destinați pentru acestă scopă, care părinte, care mu- mă mal cu semă, nu se simpte fe- ricită de fericirea copiiloru sei; ve- dîndu inocintea loră plăcere, tatătu și mama redevină inșii copii ca dînșii pentru căteva ore, își aducu aminte de filele copilăriei loru și vedu a- caa-ași priveliște reprodusă, numai cu schimbarea roluriloru, ei nu mai prii- mescu, ci daă acuma la răndulu loru, și acâsta este, dupd cuvîntulu Cristu- lui, uă fericire și mai mare de călii a priimi. Cei cărora sdrtea a refu- satu acestă sublime fericire, cei ce n’au 6opii, ce stau singuri în lume, totu voru ave unu amicu, unu sufletu pe care-lu potu numi alu loru, și da- co n’au pe nimeni în lume, s’adopte, pentru serbătoriele acestea celu ’ pu- țină, dupo doctrina omului-Dum- nedeu, pe cei seraci și suferinți de frați ai loru și se aprindă în ănima loru unu arbure de Crăciune, unde fiă-care facere de bine, fiă-care lacri- mă ștârsă, fiă-care suferință alinată, va străluci în cea mai frumâsă lumină. Fiă-care omu daru, fiă avutu sau se- racu, are negreșitu a face celă puțina căte unu daru. Capitalea României a îngrijită es- timpă maî bine de cată în alți ani pentru copii, afară de magăsii speciali pentru jucărie de copii, vedemă pe strate, pe piățe, suptu porțile caseloru, etalagiuri d’asemeni jucărie eftine un- de cei cari nu potă saă nu voră se facă cheltuiele mai mari se potă a- provisiona c’uă cheltuâlă fârte mică. Pentru copil mai înaintați în vîrstă și’n învețătură găsescă la librărie cărți cu imagini și fără imagini apropiate ju- nii inteligințe. Din nenorocire aceste cărți suntă tâte în limbele străine. Nici unulă din literatorii noștri cu ta- Jentă nu s’a gândită ăncă a compune uă bibliotecă pentru copii; * nu vor- bimă de cărți de învețătură, ci de cărți de petrecere, pe cari copilulu le citesce cu plăcere și din cari, fiindu instrucțiunea amestecată cu petrecerea, învâță adesea mai multă și ori cumă mai bucurosu de cătă din cărțile sa- le scolastice. Intr’adeveră a compu- ne uă asemenea carte, este multă mai greu de cătă pâte crede cineva și, a- m’a dusă într’uă altă temniță mal umedă mal întunecată, mal jniserabile de cătfi cea d’ântîiă cu ferestre cu îndoite grătele, cu ușie cu îndouite încuiătdrie: acesta, tem- niță era lipită bietului Vochieri; căte-va crepăture reu reparate, îmi permitea d’a străbăte cu ochîulă și uă mică lumină, li- curindă la ele, me face se-iu întreve^ă. Era culcătii p’uă miserabile banc cu fdrele la picibre, doul păzitori sau llngd elă cu săbiele scbse ; ună foncționariu armată cu pușcă, pă^ia ușia. Uă tăeere înfiorătdriă do- domnia în aeea întunecată temnițiă: solda- țil păreaă a fi maî consternați de cătă în- suși prisoniăriulă; din timpă în timpă doul capucini veniau se-lu vbțlă și se-lă esor.tețle. Astă-feliă lă-am avută înaintea ochiloră uă septemănă întrbgă, neputîndu-me impie- deca d’a-lu privi cu tbtă durerea ce-ml producea suferința sa. In fine, într’uă lă-a redieată și In-a dusă la mărte/* Dară ceia ce nu spune prisoniăriulă, pentru cd nu putea se sciă, ește că Vo- chiari fu dusă la mdrte pe calea cea mal lungă, și, acesta, pentru că acea cale trecea pe lîngă casa sa unde s’aflaă sora, socia și copil sei. Călii sperau că la vederea a totă ce iubia pe lume, curagiulă condam- natului va scăde, și că va face mărturirl* Elă însă, suri^îndă cu întristare ^sel pol, literațil noștri credu pâte co se înjosescu scriindu pentr'und publicQ a- tătil de micuțu. Numai femeielț suntu, credemO, în stare a compune asemeni scrieri, fiindG câ le vine mai lesne loru, a se identifica cu ideiele și percepțiunile copiilorO, fiindu câ sciu mal bine a găsi limbagiulu ce vor- besce la ănimele juni și inocinți fiindG câ ele nu vorG cădfe, ca bărbații, în greșdla pedantismului și fiindG câ spi- ritulu loru găsesce espresiunile cele mai potrivite cu inteligințele juni. Sun- temu încredințați c8 nisce asemeni scrieri s’aru vinde fârte bine și auto- rii lorO^aru dobîndi, afară de .mulțămi- rea sufletâscă d’a fi produsu uă ope- re de mare utilitate, și unG beneficiG pecuniariu. Cei cari voru avfe se facă ună daru frumosO pentru serbătoriele Cră- ciunelui sau anului nou, adicâ mai toți locuitorii Capitalei, și cari simptu nevoia d’a face uă alegere, nu potu face mai bine, de cătu d’a visita ma- gasinulu englese alu domniloru Grant și companiă pe strata Mogoșâi peste drumu de mănăstirea Serindariului, un- de voru găsi uă varietate fârte mare de cele mâi frumâse obiecte: marmu- rea, bromjulu, cristalulu, porcelanulu, lemnulu, tâte metalurile prețiâse se găsescu acolo prefăcute prin arte în obiectele cele mai variate și tâte d’unu gustu, d’uă perfecțiune aldsă, fiindu câ se cunâsce la ăntîia vedere câ uă inte- ligiuță superiâriă a făcutu alegerea lorO. Aci tâte industriele tutulor țerilorâ pă- mîntului se află espuse: Englitera și Francia, China și Japonulu, Elvejia și Irlandia, untu represintâlc prin ceva ce fiă care produce mai perfectG; arG trebui seîmplemu pagini întrege case enume- răm tâte deferitele article ce se găsescG acolo; pentru âunele menagiare păn- seturele din Irlanda, pentru venători pusei și carabine din fabricele cele mai renumite și tâte trebuincâsele pentru venătâre, alte arme de lusO, revolvere cuțite, pumnarie s; c. 1.; pentru fu- mători port-cigare de chichlibaru pen- tru agronomi, totu felulG de macine agronome, pentru căletori, tâte nece- sariile de călătorie. NeGreșitu fiă care omu va găsi acolo care dupG gustulti lui pînâ și chiarQ productele dulci, confeturele renumitului Boisier de la Parit. Și ce darO mai nemeritG ar putea face cineva în timpulG amara de astăzi de cătfi asemeni confeture spre a-șt îndulci vidța. Cei cari vorG se petrăcâ serbă- toriele în cerculu familiei cari vorOsc salute într’uă companiă veselă anuhi — El aO uitată peoătoșil! cS iubesc u ceva în lume mal multă de câtă sora, stA cia, copil: adică Patria. Trăiescâ Italia 1 Apoi întoreîndu-se cStră păzitorii s- f cari erafi se-lă împusce în looulă solda! loru, le ^ice uă singură vorbă: „Aide !<⁽ După ună cartă d’oră, elă că^u strâ bătută de sâse plumbl. Acumă Carlo Alberto intră în adeveră în familia regiloră Santel-Alianțe, ca rege'p Neapolil, ca Franeiscu IV și ca Ferdinand VII; căci acumă elă îșl muiă mănele Iii sângele poporului seă! iv P'atunol ăncă, era, la Nizza, ună junii care ultănduse la sângele ce curgea, îșl făcuse lul-însușl jurămîntulu d’așl consacra vi6ța la cultulă acestei Libertăți pentru Care cadeaă atâția martiri. Acestă june, atunci tn etate de doue- țlecl și șese am, era Giusepe Garibaldi. Acumă se-lă lăsămu pe elă însuși se ne spuiă minunatele evenimente ale aven- turbrel ele esistințe. Al. Dumas. (va urma.j w** - www.dacoromanlca.ro ROMANUL 54 Decembrie 5 Innne ,e 'I 1 r nou, voru găsi în pivnița d-lui C. A. Rosetti vinu de Champagne de la Moet de cea dăntîiu calitate: Silery, cremant grand vin Imperial, și c’unu prețu în- tru adeveru fabulosu de eftinu: pen- tru înlesnirea loru se potă adresa în pasagiulu Romănu, la Rondelu, unde se vinde restulu fondului de librăriă, putemu i^ice, p’unâ nimicu adicb c’unu rabatu de 60, 70 și 80 la sută; a- colo cei cari voiescu se-și facă însuși loru unu daru de anulu nou sau de Crăciune potu cumpera cărți ce cos- ta 6 sau 6 galbeni și chiaru mai eftinu Daru darulu celu mai nemeritu ce p6te face cineva altui-a, este d’a cumpera uă acțiune sau doue la ad- ministratoriulu acestui țliariu, A fi ac- ționarii! este foră îndoidlă uă dorință fârte generale, și a fi acționarii a unei întreprinderi literale este și unu titlu, dovedesce inteligința posesorului, îlu arată ca sprijinitoriu al literaturei, alu progresului, alu naționalităței. A dărui uă acțiune a farului „Romănulu“ es- te a face unu daru neperitorifi; celu ce a priimitu acțiunea, va tre- bui necontenitu se-și aducă aminte de donatoriu, darulu acelu-a remăne, căndu ori ce altu darii este espusu stricăciu- nii. Dacb donatoriulu voiesce a com pleta darulu seu, se însocescă acțiu- nea c’unu biletu de abonamentu pen- tru anulu viitoriu; celu care nu va voi se dăruiască abonamentu pentru totu anulu; pâte lua unulu pe șbse și chiar pe trei lune. In tâte filele cătu ține abonamentulu, celb ce adobînditii acestu daru sublime, va bine cuvînta p’a- miculu seu care-i lu-a făcutu, chei în tâte filele va citi ceva care se-i pla- că și va fi informatii de ce sc pețre- ce în tâtă lumea. Așia daru cine voiesce să fiă bine cuvîntatu în tâte filele anu- lui se dăruiască uă acțiune a jianului „Romănulu¹¹ însoțită d’unu abonamentă anuale. Iernescu. ~3EnEWE TELEGRAFICE > KhisbI BienI din 3 lansar. st. n. Metalic ... 66 — 50 Nagionale . . . 81 —- 35 Akjjisnele Bmuel 750 — — „ Kredild 178 — 50 London . . . 139 — 50 Silber . . . . 141 — 10 Dakaul . . . 6— 68'o De dnl:cu dobândă. De la 4 — 5 mii galbeni. - St se adreseze la Administrația acestei fol. — No. 778. 3 Spre știința publicatul VEzîndS s8b-skris818 în jsr- nalsls RomEuslu o nsblikagisne din nartea d-lsi MaiorS Dimitrie Ilanazols, nrin kare invita ne do- ritorii d’a kaniUEra uele dost ue- rekl kase din max. St. Ekaterina ksloarea albastra, se se adreseze la D-lsl sa8 la D. SimeonS Ro- manovS îmnsterninitsl din narte!; GrEbeskS a nreveni ne onorabilii doritori, kt trebse a se adressa nentrs kontraktare nsmal la D. SimeonS RomanovS nii D. Niko- lae Hetresks, karii ssnt singsril îmnsteiniuițl nentrs aneasta din nartea momtenitorilor anelor kase. loan IletreskB, No. 777. 4 de VAml^re. ¹ Kasele din s— liga BoteanS, ksloarea galbenE No. 24. Doritorii de a le ksm- nEra vorS bine-voi a se arEta la ssb-skris8l, uronrietarsl lor ue lo- kseskS într’însele. Aueaste okazie, îmi adese a- minte, ks d. Dimitrie ZsgEnesks, s’a nermis a usblika nrin ziarslg RomEU81 No. 335, kE kasele mi momia Kreaga sa8 Lemile, na sînt nromietegl ale mele mi kE sînt trasă în jsdekate, nentrs o enor- niE ssms de bani, mul. — FsrE a’i rEsuende, zikă nsmal kE, daka mi aksma steruemte in ueia ue a usblikat atsnui, noate veni la Tri- bsnalS a urivi SEvîriuirea vînzEril kaselorS; kEul momia ns o aniă de vînzare. I. BErbEtesks I. GRÂNT & COMP •: Calica Mogoșoie »?-.• ₍ în faoia Sărindariuluî. ) S'© ; ■ Deposit generale d’articole de mo- bilare, de a le casei, de călăto- rie, de vSnătdre, de utilitate și de agremente. Mobilări depline mobile miel. O glințll mari ți miel. Paturi de feru ți de bronz, paturi și 16găne de copil, tapete de tot felul ți stofe pentru mobile. Fân^Ari® ș’ascernutărie. Pân^e sim- ple ți imprimate. Pân^e ne’nălbite, messe ți șervete, scergare etc. etc. .Uonetăl'ie, CeorapI și călțuni' de ală, de bumbacu și de lână. Gilete și ismene de lână. Câmâși de pân^lă și de flanelă. Fia nele albe, cu feție și imprimate. Plapăme de lână și de pichet, stofe felurite. Mușamale pentru parchet și scări de fe- lurite lărgimi. Ale venătdrei. Arme de focii, Pistdle Pusei, Carabine, Cuțite, etc. etc. Cuțitărie £uglesă. Brice, bricege, fdr fece, cuțite etc. ete. Parfumerie, de tdte felurile și din cele mal bune fabrice din Paris. Marochinărie. Mese și obiecte felurite de iacii chinesesci etc. etc. Brou{lăriă. Pendule, Lampe, articliî de daruri argint și plaquâ. Ciment, adevărat Englesescii. Vinuri, licăre, cigări, oeai, cio- colată, bombăne, biscoturi. Comisiăae pentru ori ce obiecte din Englitera și din Francia. Macine agricole din cele mal bu- ne fabrice a le Engliterel și mal cu sfemă de Ciayton, și Shu- tleworth, Ransomes și Sims eto. No. 442. au an. » 3'¹' ' LA MAGADIA VW VAS ’ LUI n No. 776 3 MAGASiN UE HAiAE al lui Strada lipscanilor ⁿ vis a-vi de d-nu George loanid librarul. A_sosil din noii mal multe obiecte pentru Precum și următărele articole lucrate în modeluri și decora- țiunl nuol, și cu nrețurl foarte moderate. Porcelanuri, servise pentru masă, pentru Ceaiu, pentru Ca- fea, garnituri de spălat, var^e pentru flori, pentru poame, călimări, farfurioare pentru dulceață, ceșcl, etc. etc. Cristaluri, servise pentru masă, etajere, lămpi de cabinet, păhărărie, cupe pentru dulceață bobese, necesare, flacona- se, etc. etc. Oglindi mari și mici, ramele poleite. Cuțitărie, în garnituri, și deosebit, candelabre, sfeșnice, gar- nituri pentru lichior, 4aharⁿițe de argint de Alpaca, argint de China, arjan-plache, și Pakfon. Tăvărîe, de argint de Alpaka, arjan-plache., alama și în colori. Mușamale pentru parchet. Tuoerîe, pentru cuhne, oale, crătițl, castroane, pecatdre, ca- pace, lingsrl, strecurători, mașini pentru cafea, etc. etc. Pelarie, de Blanc și TeletinarL No. 756, 13 § STOILOSBNTVL BĂILOR. g din sliga Faka, No. 1, mux. Sf. Anostoli, kare konrinde baea de absrS K de nstiuE mi in rî», îmnreBnE ks anartamentele din fagE. 3 3 Doritorii a se adresa la namitai stabilimente. a (No. 7’0) 30 $ Librăria L. ’ioiumi anangE ks în aueste zille a nrii- mit Ilortretele armEtoare. Napoleon, Victor - Emanoil și n Garibaldi, aueste tablosrl ssnt Iskrate ks vEnsell de aleiS întinse ne uînzE nii rams. Hregal snsl Esemnlar este de 9 sfangixi. Librar-Edit. G. loanid. f MI» ORT Se recomandă înaltei ..obîliml și onor. Public, că ’I a sosit un mare asortiment