Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE LIMBI ȘI LITERATURI STRĂINE
ASOCIAȚIA SLAVIȘTILOR DIN ROMÂNIA
Departamentul de filologie rusă și slavă
ROMANOSLAVICA
Vol. XLVIII, nr.3
Volum dedicat celei de-a 80-a aniversări a profesorului Tiberiu Pleter
Editura Universității din București
2012
1
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Referenți științifici: prof.dr. Anca Irina Ionescu
conf.dr. Dagmar Maria Anoca
COLEGIUL DE REDACȚIE:
Prof.dr. Constantin Geambașu, prof.dr. Mihai Mitu, conf.dr. Mariana Mangiulea,
Prof.dr. Antoaneta Olteanu (redactor responsabil)
COMITETUL DE REDACȚIE:
Prof.dr. Virgil Șoptereanu, cercet.dr. Irina Sedakova (Institutul de Slavistică și Balcanistică,
Moscova), prof.dr. Mieczyslaw Dabrowski (Universitatea din Varșovia), prof.dr. Panaiot
Karaghiozov (Universitatea „Kliment Ohridski”, Sofia), conf.dr. Antoni Moisei (Universitatea
din Cernăuți), prof.dr. Corneliu Barborică, prof.dr. Dorin Gămulescu, prof.dr. Jiva Milin, prof.dr.
Onufrie Vințeler, asist. Camelia Dinu (secretar de redacție)
Tehnoredactare: prof.dr. Antoaneta Olteanu
© Asociația Slaviștilor din România (Romanian Association of Slavic Studies)
kgeambasu@yahoo.com
mariana.slave@yahoo.fr
antoaneta_o@yahoo.com
IMPORTANT:
Materialele nepublicate nu se înapoiază.
2
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
PROFESORUL TIBERIU PLETER
LA A 80-A ANIVERSARE
3
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
4
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
PROFESORUL TIBERIU PLETER LA 80 DE ANI
La 2 mai 1912, profesorul Tiberiu Pleter, Tibi, cum îi spun colegii și prietenii, a
împlinit venerabila vârstă de 80 de ani. Născut și crescut pe meleaguri ardelene la
Simeria, (jud. Hunedoara), de unde și-a extras și spiritul temeinic și atitudinea profund
serioasă în tot ceea ce a întreprins, a venit în anul 1951 la București, unde s-a înscris la
Facultatea de Filologie a Universității din București, la recent înființata secție de limba
și literatura cehă, condusă pe atunci de Elena Eftimiu, cunoscută publicistă, licențiată în
istorie și geografie, cu studii de doctorat la Praga, una dintre primele noastre specialiste
în bohemistică din perioada postbelică.
Tiberiu Pleter și-a încheiat cu brio studiile în anul 1957 și din toamna aceluiași
an a devenit preparator la Catedra de limbi slave a Facultății de Filologie. În 1963, fostul
Institut de limba și literatura rusă „Maxim Gorki” a fost desființat, iar cadrele didactice
ale acestuia, împreună cu cele ale catedrelor de limbi străine de la Facultatea de
Filologie au format noul Institut de limbi și literaturi străine, unde a activat și Tiberiu
Pleter, care promovase între timp la funcția de lector. În această perioadă i se
conturaseră deja preocupările didactice îndreptate în special spre studiul și predarea
limbii cehe sub diversele ei aspecte, ținând ore de limba cehă contemporană, cursul
opțional de limba cehă la care s-a concentrat în special pe problemele de dialectologie
cehă, cursul de istoria limbii cehe cu accent special pe fonetică și fonologie, precum și
cursul practic, în special conversație și fonetică. Tot acum elaborează și publică (în
colaborare cu Anca Irina Ionescu) primele manuale ale secției de limba cehă: Culegere
de texte literare cehe vechi (sec. XIV - XVII), Centrul de multiplicare al Universității,
1971 și Curs practic de fonetică a limbii cehe, Centrul de multiplicare al Universității,
1971, iar trei ani mai târziu Manual de conversație în limba cehă, Centrul de
multiplicare al Universității, 1974. În anul 1976 și-a susținut teza de doctorat intitulată
Fonetica și fonologia graiului ceh din Peregul Mare, județul Arad, elaborată sub
îndrumarea renumitului slavist clujean Ioan Pătruț și a obținut titlul de doctor în
filologie. Câteva fragmente din teza de doctorat au fost publicate sub formă de articole:
în „Analele Universității din București”, XIV, 1967, p. 369 ș.u.; Câteva particularități
fonetice ale graiurilor cehe din Banatul de sud, „Romanoslavica”, XIV, 1967, p. 259-
268; Particularități ale sistemului fonologic al graiului ceh din Peregul Mare,
comunicare prezentată la Sesiunea Științifică jubiliară a Facultății de limbi slave, 16-18
februarie 1972, cu prilejul împlinirii a 80 de ani de la înființarea Catedrei de limbi slave
la Universitatea din București, publicată în AUB, XXII, 1973, 2; AUB XXV, 1976, p.
83 ș.u.
5
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Tot în această perioadă a participat la elaborarea lucrării colective a Catedrei de
slavistică, intitulată L’influence roumaine sur le lexique des langues slaves, prezentată la
cel de-al Vl-lea Congres Internațional al Slaviștilor de la Praga în 1968 și publicată
ulterior în „Romanoslavica”, XVI, 1968, p. 59-121. Lucrarea s-a bucurat de un mare
interes în rândul participanților la dezbaterea internațională și a fost premiată în anul
următor de Ministerul Educației și Cercetării din România.
Beneficiind de o formare științifică temeinică și de spiritul ordonat și meticulos
al intelectualului ardelean, Tiberiu Pleter a elaborat în perioada următoare câteva lucrări
fundamentale pentru studiul limbii cehe, și anume: Curs de istoria limbii cehe. Partea I:
Introducere, fonetica istorică, Universitatea din București, multigrafiat, 1973. Cursul
descrie sistematic și în detaliu sistemul fonetic și fonologic al limbii cehe în evoluția sa
istorică. Lucrarea este elaborată în limba cehă și se adresează în special bohemiștilor,
dar prezintă un interes incontestabil și pentru alte specializări ale slavisticii, mai ales
prin metodologia de prezentare adoptată.
A urmat apoi Fonetica și fonologia limbii cehe contemporane, Universitatea din
București, multigrafiat 1981, o continuare a cursului anterior, tratând despre aspectul
actual al limbii cehe din punct de vedere fonetic și fonologic. Autorul, cunoscător al
contribuțiilor remarcabile în domeniu ale Cercului lingvistic de la Praga (Prazsky
lingvisticky krouzek) și ale principalilor săi reprezentanți - Vilem Mathesius, Bohumil
Trnka, Bohuslav Havranek, Jan Mukafovsky - reia în lucrarea sa principiile
fundamentale ale Cercului lingvistic de la Praga în domeniul fonologiei, introducând în
studiul sunetelor limbii noțiunea de funcție, conform căreia două sunete fonetic diferite
pot fi considerate din punct de vedere funcțional un singur fonem, dacă în anumite
contexte lingvistice se află în opoziție și reprezintă elementul deosebitor al sensurilor
respectivelor contexte.
În cadrul acelorași preocupări pentru studiul limbii cehe, Tiberiu Pleter a
elaborat și publicat Gramatica limbii cehe. Curs. Partea I. Universitatea din București,
multigrafiat, 1986 și, în continuarea acestuia, Gramatica limbii cehe. II. Morfologia
verbului. Părțile de vorbire neflexibile, EUB, 1989. Cele două lucrări sunt elaborate în
limba română, ceea ce le face larg accesibile unui număr mare de lingviști, nu numai
slaviști, având totodată meritul de a fi prima expunere sistematică a gramaticii limbii
cehe în limba română. Autorul pornește de la experiența sa în predarea acestei discipline
la secția de limba și literatură cehă, motiv pentru care a recurs în permanență la metoda
contrastivă și se bazează pe o extrem de bogată literatură de specialitate, folosită cu
multă acribie științifică.
Studierea temeinică a istoriei limbii cehe l-a condus în mod obligatoriu pe
Tiberiu Pleter la cea mai veche variantă scrisă a unei limbi slave, limba slavă veche,
aceasta reprezentând încă unul din domeniile slavisticii în care s-a distins colegul nostru.
Astfel, începând din 1986, a condus seminarii de limba slavă veche și slavonă
românească atât la secțiile Facultății de limbi străine, precum și la Facultățile de
Filologie și de Istorie.
6
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
O altă direcție de cercetare spre care s-au canalizat eforturile lui Tiberiu Pleter
în aceeași perioadă a fost studiul literaturii cehe vechi, strădanii materializate în studii
precum Epoca umanistă în Țările Cehe, apărut în volumul Arte Poetice. Renașterea,
Editura Univers, București, 1986, p. 613-616, în care ni se prezintă principalii
reprezentanți ai Renașterii din Cehia și din Moravia, urmată de traducerea unui fragment
ilustrativ din opera lui Viktorin Kornel din Vsehrdy (1460 - 1520) din Prefața la Cărțile
Sfântului Ioan Gură-de-Aur despre îndreptarea celui căzut (p. 617-619).
În anul 1990 a ocupat prin concurs postul de conferențiar, iar cinci ani mai
târziu a devenit profesor universitar.
Lărgindu-și aria preocupărilor didactice și științifice, în această a doua perioadă
a activității sale, Tiberiu Pleter s-a aplecat cu multă dăruire asupra unui domeniu extrem
de generos, și anume acela al literaturii cehe vechi, care, așa cum se știe, este cea mai
veche și cea mai bogată dintre literaturile slave. Rodul acestor studii a fost Istoria
literaturii cehe vechi, Universitatea din București, multigrafiat 1992; ed. a 2-a, EUB,
2010. Autorul precizează conceptul de literatură cehă veche și prezintă periodizarea
literaturii cehe vechi, după care inserează un foarte util capitol referitor la stadiul actual
al cercetărilor din acest domeniu, astfel încât orice alt cercetător va găsi aici lucrări de
referință de la care să pornească în munca sa de investigare. Se acordă o atenție
deosebită, cum era și firesc, capitolelor referitoare la literatura epocii husite, apoi a
umanismului din perioada de mare înflorire cunoscută sub numele de epoca rudolfină și,
în sfârșit, perioadei contrareformei, în care se remarcă în mod deosebit activitatea și
opera lui Comenius. Lucrarea se încheie cu o trecere în revistă a începuturilor literaturii
cehe moderne, reprezentând, de fapt, perioada cunoscută sub numele de Renașterea
Națională, în care au reînviat limba cehă și, implicit, activitatea culturală și creația
literară în limba cehă. Lucrarea este redactată în limba română și una din contribuțiile
cele mai prețioase este traducerea în românește a câtorva fragmente ilustrative din cele
mai reprezentative opere literare ale perioadei cehe vechi, pe care astfel cititorul român
are posibilitatea pentru prima oară să le cunoască în limba sa maternă.
Din preocupările mai vechi pentru studiul limbii slave vechi și al relațiilor
acestora cu slavona românească, au luat naștere două culegeri de texte slave vechi cu
comentarii și glosar explicativ, elaborate în colaborare cu Ruxandra Lambru și Cătălina
Puiu: Slavona românească. Culegere de texte, EUB, 2002, și Limba slavă veche,
Culegere de texte, EUB, 2003; ed. 2, 2005; ed. 3, revizuită și adăugită, 2008; și un
manual de slavă veche, în colaborare cu Ruxandra Lambru: Elemente de gramatică a
limbii slave vechi. Partea 1. Morfosintaxa numelui, București, EUB, 2008. Toate aceste
trei lucrări sunt considerate instrumente de bază în predarea și studierea limbii slave
vechi și a slavonei românești și sunt utilizate la toate secțiile din facultatea noastră și de
la alte facultăți ale Universității din București, unde se studiază limba slavă veche.
În afară de lucrările menționate mai sus, profesorul Tiberiu Pleter a mai publicat
numeroase articole și studii în revistele de specialitate - „Limba română”, „Studii și
cercetări lingvistice”, Analele Universității din București”, „Romanoslavica”, așa cum
se poate vedea din bibliografia selectivă de la sfârșit.
7
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Un domeniu în care profesorul Tiberiu Pleter a avut o contribuție absolut
remarcabilă este acela al elaborării de manuale și materiale didactice pentru
învățământul preuniversitar. Din 1964, la solicitarea departamentului pentru minorități
din cadrul Ministerului Educației și Cercetării, a elaborat programe de învățământ pentru
predarea limbii cehe ca limbă maternă în învățământul elementar, iar din 1966 a elaborat
și revizuit periodic Abecedarul, Cartea de citire și compunere, Manualul de citire și
gramatică cehă pentru clasele I-V: C^tanka a Cesky jazyk pro treti rocnik. Citire și
gramatică pentru clasa a IlI-a, București, EDP, 1966; 1970. Slabikăr. Abecedar,
București, EDP, 1994; 1999; 2002. Un loc aparte printre materialele didactice elaborate
de Tiberiu Pleter îl ocupă Antologia de texte din literatura cehă pentru clasele V-VIII,
care reunește fragmente ilustrative din creația celor mai renumiți poeți și prozatori cehi,
începând cu reprezentanții Renașterii Naționale, respectiv, Jan Kollar (1793-1852) și
încheind cu perioada contemporană, Josef Vcromîr Pleva (1899-1985). Textele
ilustrative sunt precedate de scurte prezentări ale autorilor respectivi, ceea ce a făcut ca
lucrarea să fie frecvent utilizată și în cadrul procesului de predare a literaturii cehe de la
facultatea noastră.
Tiberiu Pleter a desfășurat, pe parcursul celor peste 50 de ani cât a fost și este
prezent la catedra noastră o bogată activitate științifică, a participat la diferite sesiuni de
comunicări, la colocvii și simpozioane naționale și internaționale, a condus lucrări de
licență și de masterat, astfel că toți actualii bohemiști, dar nu numai, au beneficiat de
îndrumarea lui atentă și competentă și puțini sunt membrii de astăzi ai catedrei noastre
care să poată spune că nu au avut nimic de învățat de la iubitul nostru coleg și prieten,
căruia îi aducem un cald omagiu și îi urăm „La mulți și fructuoși ani!” pentru a ne
bucura împreună de prezența lui, de zâmbetul lui binevoitor și adesea glumeț, de
irepetabilele lui calități de om.
LA MULȚI ANI SĂ NE TRĂIEȘTI CU DRAG!
Anca Irina Ionescu
8
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
LISTA SELECTIVĂ A LUCRĂRILOR
PROF. DR. TIBERIU PLETER
Manuale și cursuri universitare
Curs de istoria limbii cehe. Partea I: Introducere, fonetica istorică,
Universitatea din București, multigrafiat, 1973
Fonetica și fonologia limbii cehe contemporane, Universitatea din București,
multigrafiat, 1981
Gramatica limbii cehe. Curs. Partea I. Morfologia numelui, Universitatea din
București, multigrafiat, 1986
Gramatica limbii cehe. II. Morfologia verbului. Părțile de vorbire neflexibile,
EUB, 1989
Elemente de gramatică a limbii slave vechi. Partea 1. Morfosintaxa numelui,
București, EUB, 2008 (în colaborare cu Ruxandra Lambru)
Istoria literaturii cehe vechi. Universitatea din București, multigrafiat 1992; ed.
a 2-a, EUB, 2010
Culegere de texte literare cehe vechi (sec. XIV-XVII), Centrul de multiplicare al
Universității, 1971 (în colaborare cu Anca Irina lonescu)
Slavona românească. Culegere de texte, EUB, 2002 (în colaborare cu Ruxandra
Lambru și Cătălina Puiu)
Limba slavă veche, Culegere de texte, EUB, 2003; ed. 2, 2005; ed. 3, revizuită
și adăugită, 2008 (în colaborare cu Ruxandra Lambru și Cătălina Puiu).
Curs practic de fonetică a limbii cehe, Centrul de multiplicare al Universității,
1971 (în colaborare cu Anca Irina Ionescu)
Manual de conversație în limba cehă, Centrul de multiplicare al Universității,
1974 (în colaborare cu Anca Irina Ionescu)
Manuale școlare pentru învățământul preuniversitar:
C^tanka a Cesky jazyk pro treti rocnik. Citire și gramatică pentru clasa a IlI-a,
București, EDP, 1966; 1970
C^tanka a Cesky jazyk pro IV. rocnik. Citire și gramatică pentru clasa a IV-a,
București, EDP, 1966; 1967
9
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Cttanka a Cesky jazyk. Căst prvm pro 2. tridu. Citire și gramatică pentru clasa
a II-a, București, EDP, 1967
Cttanka a Cesky jazyk. Ucebnice pro 2. tridu, București, EDP, 1969
Slabikăr. Abecedar, București, EDP, 1970, 1975, 1979, 1983, 1990 (în
colaborare cu Olga Freundova); 1994; 1999; 2002.
Ceskă cttanka a sloh pro IV. rocnik. Citire și compunere pentru clasa a IV-a,
București, EDP, 1971 (în colaborare cu Jana Pleter)
Cesky jazyk pro IV. rocnik. Gramatica limbii cehe. Manual pentru clasa a IV-a,
București, EDP, 1971; 1979; 1985; 1987 (în colaborare cu Jana Pleter)
Cesky jazyk a sloh pro II. rocnik. Gramatică și compunere cehă. Manual pentru
clasa a II-a, București, EDP, 1975; 1979; 1984 (în colaborare cu Jana Pleter)
Cesky jazyk a sloh pro III. rocnik. Gramatică și compunere cehă. Manual
pentru clasa a III-a, București, EDP, 1975; 1987 (în colaborare cu Jana Pleter)
Cttanka. Ucebnice pro II. rocnik. Citire. Manual pentru clasa a II-a, București,
EDP, 1975; 1979 (în colaborare cu Jana Pleter)
Cttanka a Cesky jazyk pro 5. rocnik. Citire și gramatică cehă pentru clasa a V-
a, București, EDP, 1975 (în colaborare cu Jana Pleter)
C^tanka pro IV rocnik. Citire. Manual pentru clasa a IV-a, București, EDP,
1979 (în colaborare cu Jana Pleter)
Cesky jazyk a sloh pro III. rocnik. Gramatică și compunere cehă. Manual
pentru clasa a III-a, București, EDP, 1980 (în colaborare cu Jana Pleter)
Cttanka. Ucebnice pro III. rocnik. Citire. Manual pentru clasa a III-a,
București, EDP, 1981 (în colaborare cu Jana Pleter)
Vybor z moderni' ceske literatury pro ceske zăky V-VIII rocniku rumunskych
skol. Antologie de texte literare cehe în limba cehă pentru clasele V-VIII din școlile
românești, București, EDP, 1993; 1999
Vybor textu z novodobe ceske literatury. pro 5.-8. rocnik, București, EDP, 2004
Articole în reviste de specialitate
Cuvinte expresive în proza lui Karel Capek, „Analele Universității București.
Seria Științe Sociale. Filologie”, anul XV, 1966
Câteva particularități fonetice ale graiurilor cehe din Banatul de sud,
„Romanoslavica”, XIV, 1967
Cu privire la etimologia cuvântului „grindei” din dacoromână, „Limba
română”, XVII, 1968, 4
Silvia Niță-Armaș (coord.), Nicolae Pavliuc, Dorin Gămulescu, Tiberiu Pleter,
Mihai Mitu, Elena Timofte, Maria Osma-Zavera, Ion Rebușapcă, Teodora Alexandru,
Dumitru Zavera, Anton Tănăsescu, L’influence roumaine sur le lexique des langues
slaves, „Romanoslavica”, XVI, 1968
10
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Ghiduri de conversație
Ghid de conversație român-ceh, de Tiberiu Pleter și Jaromir Damek, București,
Ed. Sport-turism, 1981
Ghid de conversație român-ceh, București, Editura Niculescu, 2003
Cesko-rumunskă konverzace. Ghid de conversație ceh-român, București, Ed.
Sport-turism, 1983
Traduceri din literatura cehă
Capek, Karel, Război cu salamandrele. Roman. Traducere de Mihai Pop și
Constantin Țoiu. Prefață de Ov. S. Crohmălniceanu. Tabel cronologic de Cornel
Barborică și Tiberiu Pleter, București, Editura pentru literatură, 1964
Konecny, Zdenek, Prietenia cehoslovaco-română. File din cronici de război.
Culegere de documente și studiu introductiv de istoricii cehoslovaci Zdenek Konecny și
Frantisek Nainus. Traducere de T. Pleter, București, Ed. Militară, 1969
Prochazka, Jan, Zările verzi. În românește de Al. Ștefanescu-Medeleni și
Tiberiu Pleter, București, Editura pentru Literatură Universală, 1963
11
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
12
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
NUMELE PERSONAJELOR DIN LITERATURA SLOVACĂ
ÎN SLUJBA UMORULUI1
Dagmar Maria ANOCA
In this paper, the author illustrates the different types of humor by means of the names of
characters taken from representative works written in Slovak, starting from classicism and ending
in the interwar period. In conclusion, humor and names-related irony are found out to change
their substance because of the literary, extraliterary, linguistic and extralinguistic space. The
tension between these spheres, but also changes that occur in the real world with changing
ideologies, social and political context are converted in aesthetic values. Characters' names are
therefore a source of humor and also characterize their age. In fact, the kind, the quality of humor
has its roots in the autdooors and is symptomatic. Thus, characters' names may be
simultaneously a source of humor and knowledge of their age.
Key-words - humor, Slovak literature
Umorul - valoare estetică, formă a categoriei comicului pătrunde în corpul
operei literare și devine parte intrinsecă a planului ideatic, de conținut, (și) datorită
mijloacelor poetice/ stilistice, mai ales în cazul a ceea ce se numește comicul verbal. Dar
nici comicul de caracter sau cel de situație nu se sustrage efectelor lingvistice, mai ales
în cazul numelor personajelor (acestea intrând în categoria numelor desemnate în teoria
lingvistică slovacă drept literaronime2) care pot fi sursa comicului, respectiv a umorului
verbal, de caracter sau chiar și de situație.
1 Articolul de față constituie versiunea română, revăzută a celui publicat de noi, Dagmar Maria,
ANOCA A szereploi nevadăs es a umor kapcsolata a szlovăk irodalomban, în vol. „Humor,
ironia, parodia ”, Szerkesztette Bănyai Eva. RHT Kiado, Bukarest-Sepsiszentgyorgy, 2009,
p.141-151.
2 O abordare de acest gen v. la Pavol Odalos, Literăronymă druheho (palănskeho) obdobia
tvorby Ladislava Balleka, „Romanoslavica”, XLVII, nr.4, p. 87-111.
13
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
În lucrarea noastră vom ilustra aceasta cu ajutorul numelor personajelor din
operele reprezentative1 (evident, o trecere în revistă a tuturor operelor, respectiv
numelor care stau în slujba umorului ar fi imposibilă și la urma urmei, neproductivă)
scrise în limba slovacă2, exemple care au făcut carieră în cultura slovacă și sunt
asemenea celor din Caragiale la români, definitorii întrucâtva pentru modul în care se
văd slovacii pe ei înșiși.
Numele personajelor sunt creații ale autorilor, alcătuite fiind cu ajutorul
mijloacelor de formare proprii limbii slovace prin derivare (cu precădere diminutivare),
compunere, juxtapunere, în componența acestora intrând apelative sau nume proprii.
Din punct de vedere gramatical ele se încadrează în diferite părți de vorbire (substantive,
adjective, verbe, adverbe, interjecții etc.) iar sintactic constituie sintagme determinative,
eventual coordonatoare, exploatând, din punct de vedere semantic, mai mult sau mai
puțin, sensul principal, fie cel figurat, fie ambele (v. mai jos Tesnosil, Il’a-krâl’ovna). Din
punct de vedere stilistic și literar, ele aparțin autorului (dacă ele apar în indicațiile
regizorale sau în comentariul auctorial), naratorului sau apar în registrul personajelor.
În mai multe cazuri se recurge la împrumuturi lexicale, îndeosebi în perioade
mai îndepărtate, din timpul imperiului sau al Austro-Ungariei, când acest gen de
„creolizare” (marele poet și ideolog slav/ slovac Jan Kollar denumea fenomenul
„macaronism”) era gustat, întrucât populația, în genere, cunoștea limbile implicate
(slovaca, maghiara, germana, latina, ceha). Se găsesc și cazuri în care planul fonetic este
cel care furnizează, prin modificări funcționale, vibrația subtilă a unei nuanțe ironice.
La prima vedere umorul se generează mai lesne în operele dramatice, dar
vigoarea umorului, ironia, mergând până la sarcasm nu-i e străină nici prozei sau
poeziei, după cum vom vedea. Numele personajelor sunt mijlocul predilect pentru a
sugera trăsăturile de caracter, iar de aici ele devin sursa umorului.
În perioada clasicistă, Juraj Fandly (1750-1811) în lucrarea sa (dialog-satiric),
Duvernă zmluva medzi mmchom a diablom (1789, Conversație confidențială dintre un
călugăr și diavol), inspirată de reformele împăratului Josif al II-lea, ca bază ideologică
din Voltaire și mișcarea iluministă în general, iar ca formă din operele lui Diderot și
1 Evident, slovacii dau dovadă de simțul umorului chiar în unele specii de folclor - ghicitori,
zicale, proverbe, basme, cântece care, de altfel, vor fi exploatate ca sursă de umor și în literatura
cultă. Astfel, în basmele realiste apar personaje cu nume menite a stârni râsul, pe lângă funcția
principală de caracterizare a profilului mental, de exemplu personaje ca Duro Trul’o sau Hruby
Duro (un fel de Dănilă Prepeleac sau Păcală), Popolvar -hnusna tvar (Cenușarul-față urâtă),
Gasparko - întruchipare a umorului cu zâmbetul pe buze - atât de specific slovacilor. În lucrarea
noastră însă ne vom ocupa numai de literatura cultă.
2 Facem această precizare, întrucât în cultura slovacă s-au succedat mai multe limbi literare. Abia
din secolul al XVIII-lea funcția limbii literare a fost preluată de limba națională, trecând și ea
prin mai multe faze de elaborare. Literatura cultă slovacă scrisă în limba maternă datează abia
din perioada luminilor, a literaturii clasiciste, în perioadele anterioare limba literară fiind slavona,
latina, ceha, „ceha slovacizată”, v. Corneliu Barborică, Istoria literaturii slovace, București,
1999, p.5-16.
14
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Voltaire, pune sub semnul umorului și chiar al satirei, realitățile din vremea sa, existente
în mediul monahal, dar și în societate, cu ajutorul jocului semantic aplicat numelui
personajului reprezentativ. După ce diavolul Titinillus se prezintă interlocutorului său, îi
cere acestuia să-i spună, la rândul său, numele. Acesta, Atanazius Blaskovic, este
răstălmăcit de diavol, care îl înțelege în mod intenționat „pocit” ca fiind Atenasinus
Flaskovic - forma aceasta fiind o aluzie clară la însușirile și îndeletnicirile predilecte
care li se reproșau călugărilor: prostia și beția. Prenumele este, de fapt, compus din
elementele „A-ten-asinus“ - îmbinând elementele limbii slovace cu un cuvânt latin -
rezultatul fiind desemnarea celui în cauză ca fiind „prostănac“ - asin. Numele
călugărului este o formațiune derivată de la flaska - sticlă/ flacon, cu ajutorul sufixului -
ovic caracteristic prenumelor. Astfel, autorul, prin intermediul a două trăsături, pune în
evidență, atribuie în spirit iluminist, condamnând indirect obtuzitatea, trândăvia
spirituală, dar și cea fizică. Autorul recurge deci și la alt cod lingvistic, tehnică /metodă
care nu rămâne solitară, ci se va regăsi începând cu folclorul1 până la sfârșitul secolului
al XIX-lea.
Metoda constituie sursa umorului coroborată în subsidiar cu seriozitatea
conținutului și a mesajului ideatic, întruchipează de fapt intenția autorului de a instrui și
a răspândi cunoștințe “luminând” mintea contemporanilor în mod plăcut, în spiritul
dictonului “utile dulci” care caracterizează paradigma literară/ culturală a epocii și a fost
exprimată la modul explicit în programul său publicat în introducerea la scrierile sale de
culturalizare a maselor2.
În perioada preromantică, perioadă în care persistau elemente clasiciste și se
întrezăreau cele romantice, unul din marii maeștri ai râsului bonom dar și usturător a
fost întemeietorul tradiției teatrale și al dramaturgiei slovace naționale, Jan Chalupka
(1791-1871)3. Numit de slavistul Bartolomej Kopitar „Voltaire al slovacilor”, autorul
primei piese în limba maternă montată și jucată într-un spectacol teatral în 1830 la
Liptovsky Mikulas, Kocurkovo (în traducere aproximativă Motănei - urbanonimul
acesta fiind și el o sursă de umor, grație discrepanței dintre pretențiile personajelor de a
fi considerate superioare, ele de fapt fiind declasate), își populează piesa cu personaje a
căror nume este elocvent. Astfel eroul principal, meșter cizmar, se numește Tesnosil,
nume alcătuit prin compunere din lexemele tesno - strâmt, îngust, neîncăpător și
lexemul sil de la verbul sif a coase. Astfel, numele servește pentru a-l caracteriza drept
ceea ce este și nu ce pretinde a fi, un incapabil atât din punct de vedere profesional, ca
1 După cum am mai menționat, Jan Kollar, în culegerea sa monumentală de cântece populare
Nărodnie zpievanky, 1834, înregistrează cântece makaronske, macaronice, cum le denumește
el.V. Nărodnie spievanky, ll.diel. Texty pripravil a poznamkami doplnil Eugen Paulini. Ilustracie
a obalku navrhol Vaclav Sivko. Slovenske vydavatel’stvo krasnej literatury, N.P., Bratislava,
1953, p. 949.
2 V. Pavol Mazak și col, Dejiny slovenskej literatury, Bratislava, 1988, p.22-28; Stanislav
Smatlak, Dejiny slovenskej literatury, Bratislava, 1999.
3 ldem, p.71-74.
15
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
meșteșugar, ci și ca om, ca tată și, în cele din urmă, ca slovac. Umorul, râsul și satira
rezultată din contradicția dintre pretenții și nume pun în evidență parvenitismul,
materialismul, meschinăria, grandomania, umflarea în pene, conservatorismul, lipsa
spiritului de inițiativă, tabieturi și preocupări vicioase - alcoolismul și cartoforia. De
asemenea trăsăturile asociate numelui explică comportamentul personajului, lipsit de
personalitate, el îi imită pe cei ce dețin puterea, se gudură pe lângă aceștia, încearcă să le
intre în grații. Vanitos, își dă aere, semidoct, încearcă să vorbească în maghiară, dar
stâlcește limba, făcându-se de râs.
Soția sa, Magdalena Tesnosilova este falsă, invidioasă, ipocrită, bârfitoare,
amândoi dezvăluindu-și vidul sufletesc datorită unor ticuri verbale.
Pan z ChudoMc - numele fiind o construcție alcătuită din mai multe elemente:
Păn - din apelativul însemnând domn, stăpân, jupân; z - după modelul numelor
aristocrate, predicatul nobiliar „de”; Chudobice - nume inventat de autor, semantica
acestuia trimite la apelativul chudoba - sărăcie, derivat cu sufixul -ice, care este
perceput în slovacă ca unul expresiv, chiar cu valențe negative. Astfel Jupânul de
Sărăcei1 face aluzie la decăderea clasei aristocratice a micilor aristocrați (boiernași)
numiți în Slovacia zeman (sg.), zemania (pl.)2. Contrastul dintre pretențiile de mare
aristocrat, trufia sa și numele său conotând sărăcia, dar și prostia, constituie, fără
îndoială, o sursă sigură de umor, poate chiar de sarcasm.
Discrepanța dintre mândria originii sale aristocratice și situația reală a conacului
său despre care din piesă aflăm că are geamuri lipite cu hârtie, și că acest „castel“ al său
se află în mijlocul unei grămezi de bălegar, pe de o parte, iar, pe de alta, dintre aerele
cum că s-ar trage din spița lui Arpad, dar nici nu știe ungurește, potențează umorul și
chiar îl transformă în satira clasei decăzute a micilor „boiernași“ deznaționalizați.
Numele sunt alcătuite din mijloacele proprii ale limbii slovace care prin
conținutul semantic intrinsec ajung în contrast cu pretențiile, fiind oglinda adevărată a
trăsăturilor de caracter, în concordanță cu gesturile, acțiunile. Umorul verbal datorită
numelor este concertat cu cel al limbajului eroilor, cu cel de situație, constituind baza
tradiției ulterioare în dramaturgie, dar și în proză, ticul verbal (v. la scriitorul Jozef
Gregor-Tajovsky), lipsa gândirii proprii compensată prin repetarea acelorași cuvinte; sau
utilizarea unor idiomuri (devenind chiar subtitlul piesei, Len aby sme v hanbe nezostali/
Măcar să nu ne facem de rușine), a făcut carieră în perioada postromantică, de asemenea
în perioada realismului literar3. Diminutivele „Anicka, Jan^k“ nu comportă, în sine,
încărcătură hazlie, dar, raportat la conduită, personajele fiind oameni în toată firea cu
mofturi de copii, dobândesc expresivitate cu tentă umoristică.
1 C. Barborică propune varianta „Domnul de Vaideei”, v. Barborică, Op.cit., p. 163.
2 Despre această clasă v. Elena Mannova și col., Scurtă istorie a Slovaciei. Traducere Eva și
Radu Mârza, Editura Enciclopedică, 2011, p.110 și urm.
3 În proza scurtă scrisă de Jan Kalinciak (1822-1871), Restavrăcia (Restaurație, 1856), de
asemenea în perioada realismului literar, la scriitorul Martin Kukucm (1860-1928) în nuvela
Rysavă jalovica (1885), avându-l protagonist pe Adam Krt (Adam Cârtiță). V. mai jos.
16
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Menționăm și alte piese, comedii și farse, precum și lucrări de proză în care
numele devine sursa umorului la Jan Chalupka: Huk a Fuk (1862, nume onomatopeice),
Trasoritka (1833, apelativul, nume de pasăre, coțofană, devenind nume propriu ca
trimiteri conotative), Bendeguz (1841), Starus plesnivec(1837) - A ven szerelmes1,
distinsă cu mențiune din partea Academiei Maghiare și jucată pe scenele maghiare.
În perioada romantismului dramaturgia nu a dat opere remarcabile în literatura
slovacă, iar poezia și proza care nici ea nu a ajuns la cotele la care s-a ridicat poezia,
tratau teme grave în registru grav. Totuși, în speciile de proză scurtă, începe să apară
observația de tip realist care face uz de inserții umoristice.
Astfel, Jozef Miloslav Hurban (1817-1888), corifeul național, publică proză
satirică, dintre care se evidențiază „nuveleta” (cum însuși autorul o denumește) cu titlul
Od Silvestra do Troch Krăl’ov (1883, De la Sf.Vasile până la Bobotează2), unde
personajul principal caracterizat de autor drept „primul capitalist slovac“, Suplata Dord,
poartă un nume care trimite la trăsăturile sale, iar combinat cu tehnica și strategia
auctorială de „imagine în imagine“ - bătrânul „admirându-se“ în oglindă, pe lângă
ironie devin evidente intențiile satirice. Suplata Dord este avar, așa cum numele lui de
familie (Suplata) trimite cu gândul la „petic, solz, foaie“ - materialist, meschin.
Prenumele, cu forma maghiarizată arată opțiunile politice ale hapsânului care vrea să
scoată profit din toate. De altfel și aici asistăm la amestecul limbilor, umorul trăgându-și
seva și din această sursă, melanjul însă dovedește lipsa de cultură și pură fanfaronadă
neacoperită de cunoașterea reală a limbilor utilizate (maghiara, germana), totul e de
spoială.
Personajele secundare: Hovorkova (în traducere aproximativă „Vorbuleasa“) și
Hurdalkova („Zdronculeasa“), chiar dacă purtătoare a unor nume proprii existente în
realitate, în contextul operei trimit cu gândul la bârfă, la zgomot „pentru nimic“.
Urbanonimul de „Bruchoslavice “ - locul acțiunii, o formațiune lexicală
inventată de autor (după modelul văzut și la Chalupka) derivată din apelativul brucho -
burtă, vintre, abdomen”, și componenta slavice - la rândul său o formațiune derivată de
la cuvântul slăvit’/ oslavovat’ - a slăvi, a proslăvi, a lăuda, a elogia”, cu sufixul pentru
nume de locuri -ice, adaugă un spor de ironie, lăsând să se înțeleagă că este vorba
despre „orașul celor care-și venerează burta”.
Nuvela amplă Restavrăcia (Restaurație3 , apărută în revista „Sokol“, 1860) de
Jan Kalinciak (1822-1871), devine un fel de parodie a schemei romantice4 și, chiar dacă
numele personajelor nu sunt ieșite din comun, ele sunt trimiteri la comic. Matias
Besenovsky - un cunoscut mic nobil scăpătat cu prenume pretențios - de rege (sub
forma Matias este cunoscut în cultura slovacă Matei Corvinul), este un om coruptibil,
1 V. Chalupka Janos, în A Pallas Nagy Lexikona, vol. IV, Budapesta, Pallas Irodalmi es Nyomdai
Reszvenytărsosăg, 1893, p.264-265.
2 Traducerea titlului îi aparține profesorului C. Barborică, v. op.cit., p.159.
3 În traducerea profesorului Barborică, Alegerile, op.cit., p. 160.
4 Smatlak, op.cit., p.116-117, 135.
17
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
nestatornic, poltron. Este cel care face „lobby”, „campanie electorală” pentru cel care-l
plătește mai bine. Personajul aparent pozitiv, Peter Barina, are un nume care dă de
gândit, apelativul barina însemnând „mocirlă”. Secondat cu măiestrie de limbajul
personajelor plin de frazeologisme care fac nu numai dovada plasticității limbii vorbite,
ci și a gândirii lipsite de originalitate, de incapacitatea de a-și formula gândurile proprii.
Umorul lui Kalinciak este unul condescendent, înțelegător, sine ira et studio1, de aceea
nici numele personajelor nu au nimic ostentativ.
Perioada postromantică, epigonică în poezie, mai puțin în proză, se
caracterizează prin revigorarea abordării comice, explicabilă în mai multe feluri, și care
chiar se acutizează. În proză umorul frizează satira, iar în dramaturgia care se dezvoltă
mai puternic comparativ cu perioada anterioară, se mai adaugă și dimensiunea tragi-
comică.
Eudov^t Kubani (1830-1869), în povestirea emblematică Mend^k (1860, slugă la
dascălul satului) își numește eroul negativ (Andreas Volovec), îmbinând o formă
elevată, latinizată a prenumelui - ca dovadă a pretențiilor de om de vază - Andreas, cu
nume peiorativ Volovec - alcătuită din apelativul vol, însemnând „bou”, subliniind
astfel, ca și în cazul lui Suplata (v. mai sus Od Silvestra..., de J.M.-Hurban) raportul
dintre bogăția materială și trivialitatea caracterului noului căpătuit, măcelar de meserie
care cumpără totul; până și pe „aleasa inimii“ o evaluează ca pe un animal ce urmează să
fie achiziționat pentru sacrificare. Are chiar blazon (cap de bou) care denunță
vulgaritatea lui, opacitatea , lipsa de cultură și maniere, subliniate și de ostentația cu care
își etalează bijuteriile. În final, aflăm că, nemaiavând răbdare să intre în posesia zestrei,
aranjează furtul animalelor din grajdul socrului - convins fiind că oricum i se cuvin -,
astfel deznodământul provoacă un râs amar, satira dobândind un gust tragicomic.
Slujbașul care evoluează în lucrare, contribuind la „înnodarea ițelor“, se
numește Gaspar Kura - Gașpar Puișor/ Puiul, autorul ironizându-l, vorbind despre
„genialitatea“ acestui orfan al cărui destin, în mod normal, ar stârni compasiune, tânărul
însă este de-acum atât de feroce, viclean, arivist pus pe căpătuială, încât contrazice
inocența asociată cu numele său de „pui“.
Mijloace lexicale menite să ironizeze, provenite din alte limbi, de data aceasta
maghiară, apar în lucrările lui Gustav Kazim^r Zechenter Laskomersky (1824-908)2.
Una dintre cele mai cunoscute povestiri ale sale, Lipovianska masa (Furnalul din Lipa,
1874 , în revista „Orol“) unde personajul negativ, inginer, slovac maghiarizat și rival în
dragoste al frumosului, statornicului și onestului slovac Janko Dubec (în numele căruia
rezonează apelativul dub - stejar), se numește Ravasy (vicleanul).
Mai inspirat e Laskomersky, în publicistica sa politică apărută în revistele
vremii în foileton, sub denumirea de Listy Ștefana a Dura Pinku/ Corespondența lui
Stefan și a lui Duro Pinka, unde face uz de aluzii, jocuri de cuvinte. De exemplu:
exploatează denumirea țării Rakusko (Austria), descompunând-o în două elemente care
1 După cum apreciază Barborică, op.cit., p.160.
2 Mazak, op.cit, p.203, 205, 207.
18
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
au o semnificație ironică: prima componentă rak - „rac“ trimite la caracterul reacționar,
consevator, retrograd precum deplasarea înapoi a animalului în cauză; a doua parte usko
- fonetic identic cu adverbul uzko - „îngust, strâmtorat, stingher“, aluzie evidentă la
situația în care s-a găsit Austria înapoiată, încolțită după războiul pierdut cu Prusia.
Laskomersky nu-l cruță nici pe generalul Bismarck, stâlcindu-i numele în Bis-moriak,
unde moriak este, de asemenea, un apelativ , nume de animal - „curcan“, făcând astfel
aluzie la trufia, umflarea în pene a generalului.
Chiar dacă nu e un personaj veritabil, ci doar „subiect de discuție“, menționăm
următorul exemplu din publicistica lui Laskomersky ca o dovadă a maturizării
mentalității intelectualității, a neamului, din vremea aceea, întrucât îi este permis să
„zâmbească“ fără complexe pe seama propriilor valori naționale „sfinte“, să ironizeze
mituri, cum a fost (și este) poemul Mor ho! (Ucide-l!) de Samo Chalupka1. Poemul
devine sursă/ pretext al umorului la Laskomersky într-una dintre epistole, arătând cum
acest poem este atât de iubit, important și de indispensabil pentru națiune, încât nicio
gospodină nu purcede la tăierea puiului fără să scoată strigătul mobilizator „Mor ho!“.
Iată deci un exemplu de autoironie, de ironie orientată spre propriile rânduri ceea ce
denotă un grad de maturitate spirituală ridicat.
Cât privește dramaturgia acestei perioade, în singura sa comedie, Najduch,
(1867), Jonas Zaborsky (1812-1876) recurge la exploatarea elementelor lexicale slovace
și din alte limbi, asemenea lui Laskomersky. Dacă Ravasy are un nume cu rezonanțe
maghiare pentru a-l desemna drept renegat, Zaborsky e mai dur, profitând de tensiunea
dintre un nume - împrumut lexical din maghiară - pentru a caracteriza niște slovaci și
astfel să-și exprime nemulțumirea. Adept al raționalismului, Zaborsky era, de altfel,
cunoscut, ca un om dificil, exigent, nemulțumit de toate și de toți, care nutrea ură
împotriva a toate și a tuturora, urăște Pesta și Viena, ungurii deopotrivă cu slovacii și
renegații, pe Hegel și pe Herder - personalități de referință ale ideologiei romanticilor
slovaci2. În lucrările lui evoluează personaje de înfumurați, trufași, lipsiți de respect
pentru alții, cu numele de Kobozy, Kobzay (cu trimitere la kobozni - a confisca, a lua cu
japca). Culmea sarcasmului virulent, brutal se întruchipează în personajul feminin din
comedia amintită, numit cu un cuvânt vulgar, preluat din maghiară - Sajha (femeie de
moravuri îndoielnice).
Asemănător își numește personajele în proza sa didacticistă, Dva dni v Chujave/
Două zile la Chujava (1873), cu subtitlu de poveste modernă (adică povestire), unde
servitorul protagonistului este caracterizat printr-un atribut constans - „Pan s vefkym
nosom“ - „Domnul cu nasul mare.“ Metoda va atinge culmea în perioada realismului la
scriitoarea Bozena Slanc^kovâ-Timrava.
La Jan Palarik-Beskydov (1822-1870) nu se recurge în indicațiile regizorale la
utilizarea numelui în scopuri umoristice. Acest serviciu îi fac autorului personajele
însele. Astfel, tehnica scriitoricească devine mai sofisticată, mai subtilă, strategia
1 Cf. Smatlăk, op.cit., p.124-127, 145.
2 Mazak, op.cit, p.175, 181, 185-186.
19
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
autorului este demnă de vremurile moderne. În piesa Incognito (1858), personajul
Evicka Sokolovă (desigur, și aici diminutivul constituie un semnal) cere să fie numită
frajla Everlm (o forma alterată de la freulein Evelin din germană), fiind, vezi doamne,
superioară celorlalți după șederea la un pension pentru domnișoare din Germania. Totuși
autorul o salvează în ochii spectatorilor, în cele din urmă ea redevine o slovacă
obișnuită, chiar dacă de condiție bună, aristocrată. Palărik nu-i iartă pe renegați - tânărul
Potomsky (de la adv. potom - pe urmă, după aceea, ulterior -, vrând să sugereze
semnificația de „ultim om, secătură“), își schimbă numele în Jelenfy ca să pară maghiar
(ceea ce prilejuiește confuzia cu numele Jelensky, confuzie care stă la baza intrigii
piesei), iar tatăl său, bătrânul Potomsky, este un model de profitor gata să tragă foloase
de pe urma altora, lingușitor, cu discurs patriotard, lipsit de scrupule. Dar dramaturgul
nu-i iartă nici pe slovacii „buni“ și naivi, ai căror reprezentant este bătrânul învățător
Starosvetsky. Format prin compunere din adjectivul stary - bătrân, vechi, substantivul
svet - „lume“ și sufixul -sky, caracteristic numelor de familie, îl plasează pe bătrânul
dascăl în lumea veche, perimată, ceea ce, alături de exemplele din Laskomersky,
constituie dovada pătrunderii spiritului critic, a unor noi aspecte, noi atitudini privind
ideologia și strategia națională - liberalismul formațiunii Noua Școală Națională
Slovacă1.
Pentru a ilustra abordarea umoristică a numelor în perioada realismului literar,
ne vom referi la proza scurtă a celui care va deveni ulterior autorul primului roman
slovac modern, Martin Kukucm (1860-1928)2. Emblematică este povestirea umoristică
mai amplă, Rysavă jalovica (Juninca roșcată, 1885), unde numele protagonistului Adam
Krt (Adam Cârtiță) sugerează simplitatea acestui personaj, condiția lui umilă. Deși un
destoinic meseriaș, meșter cizmar, confecționează cizme de pâslă foarte căutate, ca om e
cam slab de înger și se lasă pradă alcoolului, făcându-se de râs în tot târgul (numit și
acesta semnificativ, Mrhanovo - aprox. Risipeni, de la verbul mrhat, a face risipă, a
cheltui) și mai ales o scoate din sărite pe soția sa, Eva, care îl dă afară din casă. E de
remarcat faptul că trăsăturile ridiculizate nu mai țin de identitatea națională, ci de
caracteristici sociale și individuale, ceea ce corespunde cu mentalitatea vremurilor
moderne și a ideilor literare moderniste.
Totuși, în maniera predecesorilor, se mai pune problema aristocrației care se
distanțează și înstrăinează de popor, această atitudine fiind sancționată cu ajutorul
numelor personajelor și al structurii lor mentale (oglindită de nume). Astfel este
cunoscută în mediul cultural slovac povestirea lui Kukucm, Ked băcik z Chochol’ova
umrie (Când moare unchieșul din Chochofovo, 1890), unde personajul Adus
Domanicky, un nobil scăpătat cu pretenții de mare latifundiar, este caracterizat la modul
umoristic cu ajutorul numelui format prin compunere și derivare din adverbul doma -
„acasă” și pronumele negativ nic, cu forma modificată în nic - „nimic”, la aceste două
1 Cf. Smatlăk, pp.cit., p.149-150.
2 Despre autor, Barborică, op.cit, p. 183; Smatlăk, op.cit., p. p.213-218.
20
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
componente adăugându-se sufixul -cky, caracteristic numelor de familie (prin urmare
numele său ar suna aproximativ „Acasănimichescu“).
Metoda de caracterizare ironică a personajelor cu ajutorul numelui, continuând
tradiția lui Chalupka, e preluată, dezvoltată, după cum am văzut, de numeroși scriitori,
printre care, la răscrucea secolelor al XlX-lea - al XX-lea apar primele femei-scriitoare,
dintre acestea impunându-se mai ales Bozena Slanc^kovâ-Timrava (1857-1951). Ea
execelează în caracterizarea personajelor cu ajutorul numelor și mai ales al poreclelor
atașate numelui ca niște atribute ori epitete constante. Rolul acestora este, pe lângă
caracterizarea propriu-zisă, exprimarea atitudinii celorlalte personaje. Astfel, la nivelul
narațiunii acest element devine o formă de întrepătrundere a registrului naratorului,
respectiv auctorial și registrul personajelor, ajungându-se la o formă a vorbirii numită de
teoria literară slovacă „limbaj mixt” (vorbire mixtă, stil mixt), ceea ce atribuie lucrărilor
ei una dintre trăsăturile prozei moderne, autenticitatea1.
La Timrava nu mai regăsim acel umor binevoitor, tandru, poate chiar înțelegător
ca la predecesorii și confrații ei literari bărbați Chalupka, Palarik, Kukucm, ea este mai
dură, mai aspră, ironică, neiertătoare2. Cu atât mai puțin își are sursa în problematica
națională, ci este legată de individ și eventual de carateristici sociale. Astfel, în
povestirea Tapăkovci (1914), protagonista, Ila, o femeie din popor de o mare forță
sufletească și hotărâre de a-și schimba condiția, să se emancipeze, să urmeze un curs de
moașă, pentru a accede la un alt statut social, este numită de soțul său și toată familia lui
în chip ironic Il’a-krăl’ovnă (Il’a-regina). Dar acest mod de a o numi îl preia și autoarea -
pentru a o pune în tandem cu celălat spirit energic al familiei - Anca, sora cea mai mică,
o fată tânără cu un chip frumos, dar cu diformități corporale, și care e mereu supărată pe
lume, înțepată, de aceea i se spune Anca-zmija sau Anca-kalika (Ana-vipera, Ana-
infirma). Iar în povestirea Mărnosf vsetko (Zădărnicie-i totul, 1908) pentru personajul
feminin care întrunește însușirile femeilor orgolioase, Timrava găsește atributul potrivit
- Anca-vefkomozna (Ana-coană mare).
Realismul târziu a mai dat exemple de nume umoristice și ironice pe aceeași
linie a individualului și a determinărilor sociale. Pentru primul caz este edificator la
scriitorul Janko Jesensky (1874-1945), personajul emblematic, care dă numele unei
povestiri, Pani Rafikovă (1913), nume derivat de la rafika - „pramatie”. Doamna în
cauză e o arivistă, bârfitoare și misoandră, când e plecată de-acasă își închide soțul în
coteț. În romanul social Demokrati (1934; Democrații - titlu cu evidente intenții
ironice), scriitorul își exprimă atitudinea ironică în numele de Brigantik (micul brigand -
micul pirat, adică spus mai pe șleau, hoț), dat șefului poliției, Rozvalid - care asociază
ideea de „tolăneală” (rozvalif sa - a se tolăni, a se întinde), debordând de materialist și
prostănac ce este, satira suficienței de sine regăsindu-se în numele politicianului Tolkos
(tol’ko - „atât”, plus sufixul -os, expresiv), măcelar cu veleități de politician, gelos până
1 Despre tipurile de „vorbiri” sau stiluri în teoria slovacă v. Jozef Mistrik, Stylistika slovenskeho
jazyka. Bratislava, 1970, p.4407-410.
2 Barborică, op.cit, p.184-185.
21
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
la irațional, și delator. Desigur imaginea politicianismului și a politicienilor interesați,
redată cu ajutorul numelor expresive și ironice ar putea fi detaliată cu alte exemple din
acest roman1.
În dramaturgia interbelică umorul și satira își găsesc culminarea în opera unui
scriitor de profesie medic, de unde probabil și disecția trăsăturilor. Autor al unor
experimente sub influența lui Luigi Pirandello (Komedia, 1943), Ivan Stodola (1888-
1977) este cunoscut ca autor de comedii, pe care le ridică la un grad superior estetic și,
concomitent, la o adecvare cu realitatea sugestivă și în zilele noastre2. Într-una din
piesele sale de succes, atât în ceea ce privește publicul, cât și cercurile specialiștilor, Caj
u păna senătora (1929, Ceai la domnul senator), personajul principal, Balthazar Slivka
(Baltazar Prună), patronul unei firme de pompe funebre (!), dezvoltă, sub influența
soției, ambiții de politician. Opoziția dintre prenumele său pompos Balthazar (scris cu h!
- formă care generează un fel de superioritate, în trecut făcând uz de acest mod de
ortografiere numele de aristocrați), și numele „ordinar” de Slivka („prună”, apelativul
având, evident, diferite conotații). Cu adevărat însă se schimbă în satiră odată cu apariția
celorlalte personaje: senatorul Potkan (Șobolan), politicienii Kacka (Rață), Fialka
(Viorea), sugerând demagogia, falsa inocență și veleitățile de mari personalități. În plus,
fie spus că numele de Fialka trimite cu gândul la sinonimul generic - apelativul kvietok
- „floare”, regăsit în expresia ale si ty pekny kvietok - având semnificația asemănătoare
cu expresia românească „poamă, pușlama ce ești”. Consoartele domnilor politicieni,
„cele trei grații,” Potkanova, Fialkova, Kackova, eminent caracterizate de nume -
bărfesc, bat câmpii. Sunt niște parvenite care țin să pară instruite, culte, își iau un
profesor de bune maniere și conversație în societate, dar preocupările lor adevărate se
reduc la discuții despre lucruri triviale, în ce zi fiecare dintre ele spală - la propriu -
rufele. Culmea ignoranței o întruchipează Sekera (Toporul), de profesie măcelar,
debordând de prostie, bătăuș, îl snopește în bătaie pe candidatul partidului din care face
parte el însuși, nefiind în stare să facă deosebirea.
Cu totul nou apare un nume cu rezonanțe de împrumut din lumea slavă. Pe
lângă mărturia cunoașterii dramaturgiei ruse (și preferința sa pentru Cehov), personajul
Lopuskin, profesor de bune maniere, fost căpitan de jandarmerie la Petrograd, aduce un
spor de ironie, întrucât acesta le explică „elevilor” săi că un politician inteligent
niciodată nu spune adevărul. În spiritul acestor învățăminte ne dăm seama că numele nu
este ales la întâmplare, el fiind foarte asemănător cu apelativul de lopuch „brusture”,
ironizând modul parazitar de subzistență a falsului profesor. Concomitent însă autorul
desființează și un mit, cel al măreției slavilor, slavianofile și rusofile, conform căreia
slovacii se pot aștepta la sprijin în lupta lor națională din partea slavilor, mai ales a
rușilor. După demitizarea propriei nații la sfârșitul secolului al XIX-lea, iată cum
abordarea comică a numelui semnalează o altă ruptură în stereotipiile înrădăcinate de-a
1 Interesant este faptul că istoricii literari slovaci au decodat unele nume, considerând romanul un
roman cu cheie. V. Mazăk și col., op.cit., p.428.
2 V. Stanislav Smatlăk, Dejiny slovenskej literatwy, Bratislava, 2001, p. 454-456.
22
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
lungul vremii. Dacă personajele negative au un nume care le pune în evidență trăsăturile
mai puțin lăudabile, cel care se situează în vârful ierarhiei, este numit generic - doamna
ministru. Această opoziție face ca apelativul - nume de funcție administrativ-executivă
- să devină în fapt nume propriu, condamnând-o la a fi o caricatură pe aceea care
reprezintă partidul bunăstării generale, și care alege candidatii pentru postul de senator
din partea partidului său după cât de gentil îi sărută mâna.
Diminutivele, îndrăgite în slovacă și ușor derivabile din aproape orice cuvânt,
indiferent de categoria gramaticală de care aparțin, sunt, în sine, marcate stilistic, în
general, dar diminutivul utilizat ca nume al unui personaj cam șters, ajuns în centrul
atenției și ridicat la rang de erou constituie sursa ironiei și are rol covârșitor în comedia
Jozko Pucik a jeho kariera (în tradaducere aproximativă, loșca Bobocel și cariera sa).
La polul opus se află administratorul firmei, versat și uns cu toate alifiile, purtând un
nume pe potrivă, Rohaty, care este evident o referire la „cel cu coarne“ - „împielițatul“.
Deocamdată ne vom opri aici cu exemplele, la limita dintre perioada interbelică
și cea contemporană, ceea ce nu înseamnă că după această dată nu există personaje a
căror nume să constituie o sursă a umorului, ironiei sau a sarcasmului. Evident, în
lucrările postmoderniștilor slovaci exemplele abundă, dar aceasta ar putea constitui
o lucrare separată. Ne vom limita doar la un singur exemplu, pentru a sugera că această
dimensiune nu a rămas neglijată: modificarea numelui eroului popular Jănosik în
Jăăănosuik, piesă de Stanislav Stepka, inspirată din folclor, menită să demitizeze
imaginea emblematică a haiducului Jănosik, iar, odată cu aceasta, și compromiterea
festivismului patriotard.
În încheiere putem afirma că umorul, ironia numelor își schimbă substanța,
sursa intrinsecă, datorită spațiului literar, extraliterar, lingvistic și extralingvistic.
Tensiunea dintre aceste sfere, dar și modificările care survin în lumea reală, odată cu
modificarea ideologiilor, socialului, politicului se convertește în valori estetice. Numele
personajelor prin urmare constituie sursa umorului și deopotrivă caracterizează epoca.
De fapt, felul, calitatea umorului își are originea în cadrul exterior și îi este simptomatic,
măsură, emblemă. Numele personajelor ca sursă de umor poate fi concomitent și sursă a
cunoașterii vremurilor.
23
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
24
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
NOSTALGIA PARADISULUI
Corneliu BARBORICĂ
The article is an attempt at presenting the most important moments in the development of utopia
as a perennial quest of humanity for a better world, in compensation for the manifold evils
prevalent in our society. The author shows the origin of the utopia, which is not born from
nothing but is the result of several myths, social disorders and mainly deep disappointment with
the real society. Several important utopias of the world literature are quoted, such as the Egyptian
paradise of Amenti, the Greek myth of Arcadia, Plato’s Respublica, as well as the contributions
of Campanella and Thomas Morus. Karl Marx with his Manifesto and Capital is not omitted.
Looking at the present day utopias, the author warns against the utopia transposed into politics.
Key-words: utopia, real society, difference, North, South, myth, extremism, fanatic, racism.
În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, dar și mai târziu, au apărut scrieri în care
se prezintă proiecte de reformă socială radicală și care au fost numite utopii după titlul
operei lui Thomas Morus din 1516. Printr-o operație de regresie terminologică,
termenul a fost aplicat și Republicii lui Platon.
Scrierile utopice nu s-au născut din nimic. Ele au fost precedate de diverse
mituri de sorginte populară, cultă sau religioasă. Dezordinea din viața socială,
nedreptățile de toate felurile, abuzul de putere și bogăție, inegalitatea, corupția etc.,
precum și calamitățile naturale, bolile, teama de moarte, războaiele etc. au făcut pe
oameni să dispere sau, dimpotrivă, să spere că va veni o vreme a dreptății, a liniștii și
chiar a nemuririi. O astfel de vreme ar fi existat cândva pe pământ. Așa spune și Hesiod
(secolul al VII-lea înainte de Hristos):
Căci mai demult pe pământ trăia seminția de oameni
Îndepărtată de rele, fără să simtă povara
Bolilor care mânat-au spre oameni nălucile morții...
Ea, cu-al ei braț, ridicând al butoiului mare capac
Griji și dureri slobozit-a și le-a răspândit printre oameni,
Numai speranța rămase-n cocioabele bieților oameni
Ea a rămas în butoi, sub capac, neputând să mai iasă,
25
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Căci după voia lui Zeus, răscolitorul de nouri
Și purtătorul egidei, lăsat-a Pandora capacul.
Mii de necazuri de-atunci s-au năpustit peste oameni
Plin e de patimi pământul și marea e plină de ele,
Boli din senin se iscau și noapte și zi bântuiau...1
Toate religiile și miturile străvechi s-au născut dintr-o astfel de speranță,
pornind de la ideea că omenirea, la începuturile ei, a trăit o viață cum nu se poate mai
fericită și insuflându-i credința că odată și odată se va putea reîntoarce la acest Paradis
inițial, după ce va parcurge, după părerea lui Hesiod, treptele decăderii de la vârsta de
aur, cea fericită, la vârsta fierului, plină de nenorociri.
Această dorință ancestrală de a redobândi Paradisul pierdut este o caracteristică
a omului în general, nu numai a celui religios. Mircea Eliade constata că „în orice
societate, oricare i-ar fi gradul de civilizație [...], se observă o nostalgie a Paradisului
care atestă că omul aspiră la un paradis concret și crede că dobândirea acestui paradis
este posibilă aici, pe pământ, și acum, în momentul prezent”2.
Miturile laice cunoscute, mai ales cele din antichitate și evul mediu, hrăneau în
oameni iluzia că undeva în lumea contemporană lor s-ar afla niște ținuturi unde se
trăiește ca în Paradis sau că acolo ar fi chiar Paradisul. La vechii egipteni era mitul
despre Țara Amenti, situată undeva spre Apus, încotro se îndreptau soarele și morții.
Acea țară era un fel de Paradis egiptean, cu un pământ de o inepuizabilă fertilitate, încât
nu mai era nevoie de revărsările unui fluviu ca Nilul pentru ca pământul să dea roade.
Un vechi mit grecesc povestește despre niște insule îndepărtate, numite Insulele
Fericiților, situate mult la vest de Elada (probabil, în Oceanul Atlantic), un ținut al verii
veșnice, cu locuitori nu numai din plin îndestulați cu tot ce-și doresc, dar totodată
binecuvântați să aibă parte și de nemurire. La aceste insule face referire și Hesiod:
Ei viețuiesc fără grijă în insula celor ferice
Lângă Oceanul adânc, cu valuri învolburate,
Neînfricații eroi. Acelora roada cea dulce
Brazda le-o dă, fără muncă din an, în trei anotimpuri3.
Tot la vechii greci dăinuia și mitul Arcadiei, localizată în Peloponez. În
vremurile mai noi, exploratorii spanioli au născocit povestea că pe undeva prin America
de Sud s-ar afla un ținut, El Dorado, unde ar exista cantități uriașe de aur, încât locuitorii
acelei țări nici nu pun preț pe el. Toate aceste mituri laice înfățișau fericirea, în primul
rând ca îndestulare materială și ca pe o societate egalitaristă, ceea ce demonstrează
1 Hesiod, Munci și zile, în Opere, traducere, studiu introductiv și note de Dumitru T. Banu,
București, 1973, p. 61-62.
2 Mircea Eliade, Tratat de istoria religiilor, traducere de Mariana Noica, București, 1992, p. 371.
3 Hesiod, op. cit., p. 64.
26
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
originea lor plebee (Hesiod era el însuși un plebeu, deși om liber, de aceea pledează în
Munci și zile ca toată lumea să muncească).
Cam în același chip își închipuiau fericirea și utopiștii evului mediu, cu
deosebirea că ei fac descrieri savante și amănunțite ale produsului imaginației lor; și ca
să le dea iz de autenticitate, ei le pun pe seama unor așa-ziși martori oculari, navigatori
sau exploratori.
Cu totul altfel vedea realizarea unei lumi ideale Platon. În Republica, ca și în
Legile sau Omul politic, el creează un nou mit, filozofic, bazat pe ideea de inegalitate și
un regim politic totalitar1 . Platon, ca și utopiștii de mai târziu, considera proiectele sale
ca realizabile2. De asemenea, doctrina creștină socotește că omenirii îi este hărăzită o
nouă viață paradisiacă după ce va trece prin purgatoriul Apocalipsei. La fel și budismul
crede că suprimarea setei de viață, izvor al tuturor suferințelor, îl va călăuzi pe om spre
suprema fericire, Nirvana, o stare de liniște obținută prin asceză și anumite exerciții
psiho-fizice3.
*
Orice încercare de a imagina o lume a egalității desăvârșite, neținând seama de
inegalitatea naturală dintre indivizi, reprezintă o utopie, o himeră.
A existat însă în toate timpurile o categorie de oameni, romantici și idealiști prin
firea lor, ferm încredințați că visul egalitarist poate să se împlinească, după cum există și
sceptici, unii dintre ei moderați, alții totali și apocaliptici. Instructivă ni se pare în acest
sens distincția tipologică pe care o făcea la începutul secolului al XX-lea filozoful
american William James, în lucrarea sa fundamentală, Pragmatismul. El împărțea
oamenii în două mari categorii. De o parte așeza portretul idealistului, un tip monist,
intolerant și morbid, convins că dreptatea se află numai de partea sa și năzuind să
schimbe lumea după chipul și asemănarea ficțiunilor sale; de cealaltă parte situa omul
pragmatic: acest tip este tolerant, adept al relativismului și pluralismului filozofic,
ideologic, politic, acceptând orice experiență chiar și pe cea mistică, dacă se dovedește a
fi folositoare omului. „Este adevărată orice credință bună”, afirma filozoful4.
1 Vezi K.R. Popper, Societatea deschisă și dușmanii ei. Vraja lui Platon, vol. I, traducere de
Dragan Stoianovici, București, 1992.
2 Nici un argument din scrierile lui Platon, mai ales dacă coroborăm Republica cu Legile și Omul
politic, nu susține teza lui Grabriel Liiceanu cu privire la două feluri de utopii: cea filozofică,
platoniciană, care se mulțumește numai cu descrierea modelului ideal, și cea intelectuală (a
celorlalți utopiști), care descrie modelul și tehnicile de înaintare către el. Vezi Gabriel Liiceanu,
Utopia intelectuală și utopia filozofică, în vol. Cearta cu filozofia, București, Humanitas, 1992,
p. 97-105.
3 Vezi Mircea Eliade, Technique Yoga, Paris, 1948, și Yoga, immortalité et liberté, Paris, 1954.
4 William James, Le Pragmatisme, Paris, 1968, p. 204
27
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Oricare le-ar fi proveniența sau soluțiile propuse, utopiile stau sub semnul
idealismului. Dacă privim utopia din punctul de vedere al autorului, atunci trebuie să
acceptăm că acesta a intenționat să înfățișeze un univers uman ideal organizat. Nu avem
nici un motiv să ne îndoim de sinceritatea și onestitatea autorului de utopii. Dar dacă
vom privi elementele „ideale” propuse de autor, în calitate de cititori sceptici și critici,
vom ajunge la concluzia că utopia este, în fond, o antiutopie, o utopie pe dos. Satira
antiutopică nici nu s-ar fi născut așa de timpuriu (avem în vedere Furtuna lui
Shakespeare), dacă utopia n-ar fi conținut, în nucleul său, elemente absurde și, deci,
irealizabile, indiferent de buna-credință a autorilor ei. Așa, de pildă, eutanasia,
consfințirea castelor și educația artistică cenzurată de o mână de conducători, filozofi și
militari atletici laolaltă, ai cetății ideale, propuse de Platon, sau comunitatea tuturor
bunurilor și a femeilor, precum și ideea consumului după nevoi, relațiile sexuale dirijate,
educația în comun a copiilor, ca și teoria muncii ca obligație, onoare și bucurie la
Campanella și Thomas Morus, falansterele comunitare de câte 1500-2000 de indivizi la
Fourier (ideea apare pentru prima oară însă la Montaigne), în fine, „palatele de cleștar”
promise de Cernâșevski în romanul său Ce-i de făcut ? - nu sunt oare suficiente
argumente pentru o minte lucidă de a considera utopia drept un univers de groază ?
Dacă admitem că lucrurile stau așa, atunci îi vom da dreptate lui Dostoievski, care
respingea, în numele libertății, „palatele de cleștar”, prin care înțelegea viciile tuturor
utopiilor.
Deci, oricât de frumoase și de ademenitoare i-ar fi teoriile, idealistul are
însușirea, de care nu este conștient, de a transforma propriile intenții bune în reversul
lor.
Ceea ce se știe în mod curent despre utopii este că ele exprimă, adesea într-o
formă romanțată, dorința autorilor lor de a vedea înălțându-se o lume ideală pe pământ.
Este în firea omului să viseze, de obicei acest vis însemnând o lume în care avuția
socială să fie împărțită în mod egal. Visul acesta poate fi vulgar, adică pură invidie
socială, dar alteori înălțime intelectuală, care se sublimează în motivări teoretice. Deși s-
a dovedit nefericită, ideea egalitaristă nu poate fi condamnată, pentru că este lipsit de
sens să condamni visele, cu atât mai mult cu cât ele vor rămâne etern irealizabile, iar
lumea va rămâne etern în mâna celor puternici; „puternic” ar trebui să însemne un
individ socialmente eficient și valoros, deși, din nefericire, acesta nu este întotdeauna și
omul cel mai onest. Vilele cu piscină, înconjurate de parcuri mai mici sau mai mari, n-ar
trebui să aparțină niciodată persoanelor neonest eficiente, cum știm că se întâmplă
adesea, ci acelora care reprezintă o reală valoare în planul științei, tehnologiei, artelor,
industriei și comerțului, sau în oricare alt domeniu al activităților publice. Dar și acesta
este doar un vis irealizabil. Nu există pădure fără uscături și societate fără lichele bine
situate. Lumea este așa cum este, și bună și rea; ideală, se pare, nu va fi niciodată. Visul
egalitarist, atât de agreabil, nu se știe dacă va ajunge să prindă vreodată viață; mai
degrabă nu va ajunge. De altfel, chestiunea este și una de relație: este evident că
suprafața terestră n-ar fi suficientă ca să asigure fiecărui locuitor al unei planete într-o
28
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
rapidă expansiune demografică, câte o vilă cu piscină. Nici măcar necesitățile
alimentare. Maltus avea dreptate.
Mai puțin utopic pare visul privitor la organizarea politică „ideală” sau ceea ce
numim în vremurile moderne societatea de drept. S-a scris mult despre rolul cârmuirii,
despre felul cum ar trebui orânduită, încât să nu se transforme în despotism.
Istoria cunoaște multe proiecte doctrinare, precum și tentative practice de
îndreptare a societății. Să ne referim mai întâi la idealismul creștin, cel care de două mii
de ani încoace se străduiește să facă ordine în lume, folosind, după caz, când cuvântul
blând al predicii, când biciul; fără succes. Infernul făgăduit răilor și bogaților în
faimoasa pildă cu cămila și urechile acului n-a avut nici un efect asupra acestora, iar
bunii săraci s-au ales doar cu promisiunea unei vieți paradisiace după moarte. Mai mult
chiar, înșiși reprezentanții Bisericii s-au dedat plăcerilor lumești și s-au înfruptat din plin
din cornul abundenței, arătându-se totodată necruțători față de cei ce îndrăzneau să arate
că altele au fost idealurile inițiale ale religiei creștine. Avem aici în vedere, în primul
rând, confesiunea romano-catolică în evul mediu, ortodoxia fiind mai blândă, dar și fără
urmări notabile în evoluția civilizației universale. Ce ar fi fost artele, arhitectura, pictura,
sculptura, chiar literatura fără hedonismul și bogăția Bisericii romano-catolice? Ea a
reprezentat matricea în care s-a format modelul de cultură vest-european, diferit de
modelul bizantino-slav din estul Europei, deși interferențe au existat chiar și pe teritoriul
locuit de români. Protestantismul, sub toate formele sale, a însemnat un recul, iar
ortodoxia s-a mișcat cu greu în chingile impuse de dogmatismul intelectual bizantin.
Sigur, biserica romano-catolică a avut merite uriașe în dezvoltarea culturii, dar a fost
totodată și extrem de agresivă și intolerantă. Cele aproape două secole de inchiziție o
dovedesc cu prisosință.
Nici opozanții Bisericii oficiale, tratați drept eretici, nu erau mai toleranți și mai
puțin fanatici. Este prea bine cunoscut cazul lui Savonarola, cel care își închipuia că
vindecă biserica și omenirea distrugând opere de artă, considerate simboluri ale
opulenței unei biserici ce își trădase menirea.
Astăzi Biserica, cel puțin cea creștină (spre deosebire de aripa fundamentalistă a
islamului care dorește să-și supună toate pârghiile puterii laice), pare să fi abandonat
ambițiile lumești și își concentrează eforturile asupra educației morale a indivizilor.
Etica este, sau ar trebui să fie, vocația ei fundamentală, din nefericire într-o lume în care
avuția socială a rămas tot inechitabil împărțită, iar finalitatea refacerii morale prin
propovăduirea iubirii și înfrățirii rămâne și ea nesigură. Și cum ar putea fi altfel, când
adepții diverselor religii și confesiuni se înfruntă cu atâta încrâncenare și violență în mai
toate colțurile lumii ? Ce s-a întâmplat în fosta Iugoslavie a fost un război religios și
fratricid, ca și cel din Irlanda de Nord. Fanatizați și parcă amnezici, credincioșii nu mai
știu de milă, de iertare, iubire, înfrățire, se dedau la cele mai neînchipuite sălbăticii. Se
știe prea bine că nu credința religioasă poartă răspunderea și că, în realitate, credincioșii
sunt manevrați în virtutea unor interese de altă natură. Există speranță de reconciliere
între diversele doctrine religioase ? Speranță - da. Se poate spune mai mult decât atât în
acest bizar prezent pe care îl trăim ?
29
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Comunismul a promis o societate a egalității și a belșugului, în care oricine are
vreo nevoie întinde mâna și ia ce-i poftește inima. O societate fără fenomene parazitare,
unde toată lumea este obligată să muncească, așa cum stă scris în mai toate vechile și
noile utopii, conform principiului „cine nu muncește, nu mănâncă”. Încercând să o
realizeze, a ieșit altceva, o dictatură care a îmbrăcat adesea forme sângeroase și aceasta
numai pentru că omul, ființă „bizară și capricioasă” (Dostoievski) sau o ființă
„nelegiuită” (Platon), nu vrea să facă nimic în mod silit. Și măcar de s-ar fi împlinit în
regimurile comuniste visul egalitarist: bogații n-au dispărut, ci prosperau în vârful
piramidei sociale. Ce-i drept, nu mai erau atât de mulți (dacă excludem pungașii de rând
și elementele corupte din aparatul birocratic) și nici atât de bogați ca în capitalism, dar
discrepanțe sociale s-au menținut tot timpul, deși austeritatea și modestia se
propovăduiau aproape cu religiozitate. Se făcea chiar și un control al averilor. A fost o
vreme când trebuia să te prefaci sărac, cu toate că puteai sta pe un sac cu aur. Măsurile
de verificare a averilor și de îngrădire a traficului de influență n-au dus nicăieri. Și, pe
deasupra, teroarea polițienească, intoleranța și fanatismul ideologic monist, înclinația
spre uniformizarea valorilor și nonvalorilor, mediocritatea și chiar prostia ajunse factori
de decizie, situau țările comuniste mult sub nivelul regimurilor democratice.
S-au formulat de-a lungul veacurilor și doctrine care ar putea aduce numai bine
umanității, dacă... ar fi realizabile.
Făcând abstracție de un eventual cataclism cosmic ce ar aneantiza viața pe
pământ, s-ar putea ca pansofia (înțelepciune prin educație și cultură), susținută cu multă
ardoare în secolul al XVII-lea de cehul Jan Komensky (Comenius), ca și de un întreg șir
de învățați umaniști și iluminiști, să facă ordine între oameni. Pacea și dreptatea socială
ar putea fi realizate prin creșterea nivelului de pregătire intelectuală a tuturor membrilor
societății. Oare a tuturor ? Indiferent de înzestrarea lor naturală, de defectele psihice ale
indivizilor? Ce va face societatea cu cretinii congenitali, debilii mintali, criminalii, hoții
și lichelele? Pansofia nu-i va putea aduce și pe aceștia la un nivel de normalitate.
Thomas Morus propunea ca această categorie de indivizi să fie transfomată în sclavi.
Platon recomanda lichidarea lor fizică, iar Campanella, mai îngăduitor, excluderea lor
din Cetatea Ideală. Ingineria genetică promite crearea unor indivizi umani perfecți. Dar
inginerul genetician nu este un Dumnezeu, o catastrofă se poate produce oricând și,
tratând pe cei debili mintali etc., să dea naștere la monștri.
Stări de spirit contradictorii zbuciumă în zilele noastre sufletele oamenilor de pe
întreaga planetă. Pentru cei săraci din țările sărace visul cel mai frumos este comunismul
cel mai radical cu putință. Dar nici în țările mai mult sau mai puțin dezvoltate visul
comunist n-a dispărut cu totul; sunt destui oameni care aderă spontan la acest vis, fără
să-și dea seama că, în realitate, nu poate fi așa de frumos ca în închipuirea lor. Pe de altă
parte, o seamă de oameni din fostele țări socialiste își imaginează societatea capitalistă
ca pe un ideal de perfecțiune. Majoritatea acestora se simte atrasă de mirajul unor
câștiguri fabuloase, fără să se gândească la posibilitatea de a ajunge să ducă un trai
modest sau chiar de mizerie, să doarmă pe sub poduri și să-și câștige mijloacele de
30
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
existență prin prostituție, vânzare de droguri, furturi și altele de acest fel. Nici societatea
capitalistă nu reprezintă perfecțiunea ca organizare economică și socială.
Deși formulată în chip ademenitor, nimic nu exprimă mai clar viciul esențial al
utopiilor mai vechi sau mai noi decât ideea marxistă după care comunismul va asigura
membrilor societății satisfacerea tuturor nevoilor conform principiului: „De la fiecare
după capacități, fiecăruia după nevoi”. Astfel formulat, principiul are o formă oarecum
oraculară, adică suficient de nebuloasă ca să dea de furcă vulgarizatorilor marxismului.
Prima parte a aserțiunii este relativ limpede; dar ce să înțelegem din cea de a doua parte?
Ce înseamnă să dai fiecăruia după nevoi? Se știe că nevoile individuale sunt o chestiune
atât de relativă, încât ar trebui să fie cineva Dumnezeu ca să le cunoască și să le
contabilizeze. Omenirea ar avea, în acest caz, mare nevoie de acest Dumnezeu, singurul
capabil să stabilească cuantumul de nevoi al fiecărui individ de pe planetă. Cel care
stabilește va fi obligat să și decreteze sau să legifereze, altfel hotărârile lui nu vor fi luate
de nimeni în serios, adică de cei de la magazia cu cele de trebuință. În plus, orice lege
prevede și se sprijină întotdeauna, fără excepție, pe un aparat de constrângere; în absența
acestuia, indivizii și distribuitorii nu ar respecta legea care prevede rația de nevoi ce li se
cuvine. S-ar produce abuzuri și corupție. Și astfel, în prim plan apare statul, Leviatanul,
cu toate că s-a vorbit de dispariția lui atunci când toată lumea va înțelege necesitatea și
va deveni astfel liberă. Mergând pe acest drum, nu vom scăpa niciodată de statul
autoritar, cel care nu îngăduie opoziție la deciziile luate. Și nu o va îngădui tocmai
pentru că respectă tacit părerea autoritaristă a lui Platon, după care omul este o ființă
egoistă, îndărătnică, rea, care, adăugăm noi, va dori nu numai satisfacerea nevoilor
vitale, ci și luna de pe cer. Și iată cum, în acest segment de frază „fiecăruia după nevoi”,
atât de atrăgător exprimată (dar și atât de înșelător) și capabilă să înfierbânte mințile
mulțimilor, se dezvăluie, în fond, o atitudine numai aparent umanistă. Marx s-a dovedit
a fi nerealist, crezând că, în acel viitor comunist, belșugul va fi așa de mare, încât va
ajunge fiecăruia tot ce-și poftește inima. Oamenii sunt însă așa cum îi știm; printre ei se
află puțini modești și altruiști, și dacă unul va dori să aibă, și va avea un avion, un
elicopter sau iaht, - or, pe viitor trebuie să ne așteptăm la asemenea dorinți - va pofti și
vecinul sau colegul, dar în primul rând subordonatul lui să aibă la fel. De ce o rachetă de
tenis sau o bicicletă, adică niște lucruri mai puțin costisitoare, să fie considerate „nevoi”,
iar avionul, elicopterul, iahtul sau, în viitor, o navă cosmică personală să fie excluse de
la categoria „nevoi”? Dar care societate va fi în stare să asigure tuturor plăcerea
posesiunii unor asemenea lucruri? S-au făcut promisiuni minunate care au darul de a lua
mințile adolescenților, dar și ale adulților care nu au timpul sau capacitatea de a despica
firul în patru.
La Marx, ca, de altfel și la Hegel, filozofia istoriei are la bază o flagrantă
contradicție, relevată de cercetători. Pe de o parte, marxismul se declară istoricist și
evoluționist, pe de altă parte, pune capăt evoluției istorice atunci când proclamă era
victoriei proletariatului drept epoca de aur a omenirii. K.R. Popper în lucrarea sa
Societatea deschisă și dușmanii ei, vol. II, a făcut o amplă demonstrație a acestei
contradicții. Noi vom cita aici doar o succintă apreciere, aparținând lui Mircea Eliade,
31
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
apreciere ce coincide, în esență, cu demonstrația lui Popper, dar și diferă de ea, așa cum
vom arăta mai încolo:
Să lăsăm la o parte validitatea filozofică a marxismului și destinul lui istoric. Să
ne oprim doar la structura mitică a comunismului și la sensul escatologic al
succesului său popular. Orice s-ar gândi despre veleitățile științifice ale lui Marx,
este evident că autorul Manifestului comunist reia și dezvoltă unui dintre marile
mituri escatologice ale lumii asitico-mediteraneene, și anume: rolul mântuitor al
celui drept („alesul”, „unsul”, „nevinovatul”, „mesagerul”, în zilele noastre,
proletariatul), ale cărui suferințe sunt chemate să schimbe statutul ontologic al
lumii. Într-adevăr, societatea fără clase a lui Marx și dispariția consecutivă a
tensiunilor istorice își găsește cel mai exact precedent în mitul Vârstei de Aur,
care, urmând multiple tradiții, caracterizează începutul și sfârșitul Istoriei. Marx a
îmbogățit acest mit venerabil cu o întreagă ideologie mesianică iudeo-creștină: pe
de o parte, rolul profetic și funcția soteriologică pe care le acordă proletariatului;
pe de alta, lupta finală dintre Bine și Rău, care poate fi ușor apreciată de conflictul
apocaliptic dintre Hrist și Antihrist, urmat de victoria definitivă a celui dintâi. Este
semnificativ că Marx preia speranța escatologică iudeo-creștină a unui „sfârșit
absolut al Istoriei1 .
Deosebirea dintre aprecierile lui K.R. Popper și Mircea Eliade constă în aceea
că cel dintâi refuză să accepte ideea că marxismul ar avea vreo legătură cu ideea
mesianică iudeo-creștină, declarând că Marx „a fost un om de știință care a arătat cu
mijloace pur raționale că socialismul se va înfăptui, și pe ce cale anume”2.
Marxismul a făcut promisiuni pe care nu le-a putut onora în scurta sa existență,
și nu le-ar putea onora chiar dacă ar dăinui o mie de ani. Economia concurențială și
statul democratic și pluralist, cu toate viciile ce le au și pe care teoriile utopice se
străduiesc să le îngroașe, sunt deocamdată singurele posibilități de organizare cât de cât
convenabilă a societății umane. Nimeni n-a găsit încă mult jinduita a treia cale, care ar
depăși prin calitățile sale atât capitalismul, cât și comunismul. Emil Cioran, acest eseist
atât de paradoxal (ca să folosim un eufemism), spunea într-o scrisoare adresată lui C.
Noica și publicată în volumul Istorie a utopiei: „Ne găsim în fața a două tipuri de
societăți inacceptabile”3. Iar acum câțiva ani, un eseist român (Valeriu Cristea) cerea:
1 Mircea Eliade, Mituri, vise, mistere, în vol. Eseuri. Traducere de Maria și Mircea Ivănescu,
București, 1991, p. 129.
2 K.R. Popper, Societatea deschisă și dușmanii ei. Epoca marilor profeți: Hegel și Marx, vol. II,
București, 1993, p. 277.
3 Emil Cioran, Istorie și utopie, traducere de Emanoil Marcu, București, Humanitas, 1992, p. 16.
În această scrisoare, Cioran consideră că filozoful român C. Noica are o atitudine „părtinitoare”
(idealizantă) față de „popoarele Occidentului”, în sensul că nu le vede cu claritate defectele din
cauza distanței care îl desparte de ele: „eroare de optică sau nostalgie a inaccesibilului”. și Cioran
pornește, cu frenezia specifică spiritului său, să-i risipească lui C. Noica iluziile: „Nu vreau să
spun că o detest în mod absolut (societatea burgheză - n.n.) - știi doar că am o slăbiciune pentru
32
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
„Arătați-mi a treia cale și vă voi urma”. Sub flamura arzătoarei dorinți de a merge pe o a
treia cale s-ar aduna azi, credem, majoritatea locuitorilor planetei. Și nu numai cei ce nu
au nici măcar ce băga în gură, ci și cei care, având cămările pline, doresc un iaht, un
elicopter, o vilă cu parc și piscină etc., etc., cum văd că au cei care dispun de bogățiile
acestei lumi.
Prăpastia e teribil de adâncă. Lumea de astăzi oferă tabloul dezolant al unei
uriașe discrepanțe între cei mulți și relativ puținii care se află la cârma industriei,
comerțului și finanțelor. Fără a mai vorbi de prăpastia care desparte țările avansate de
cele înapoiate. Judecând după starea economică a diverselor state ale lumii de azi,
economia de piață singură nu reprezintă soluția miraculoasă care lichidează în mod
automat starea de înapoiere. Capitaliste sunt, spre exemplu, și țările Americii Latine,
capitalistă este și America de Nord. Dar câtă deosebire între ele! În decembrie 1989 și
România a dorit să meargă pe calea capitalismului și să devină înfloritoare ca Statele
Unite ale Americii, dar neștiind pe unde s-o apuce, după aproape peste două decenii a
ajuns mai rău decât cele mai sărace țări ale Americii latine. Am fost întotdeauna tentați
să punem pe seama națiunilor colonizatoare deosebirea dintre cele două Americi și
suntem convinși că așa este. Situația celor două Americi imită, în alt spațiu geografic și
la dimensiuni incomparabil mai mari, modul cum au evoluat Nordul și Sudul Europei.
Incontestabil, Europa meridională, chiar și în zilele noastre, se află în multe privințe în
urma Nordului. Spaniolii și portughezii au colonizat Sudul Americii, anglo-saxonii și
francezii s-au așezat în Nord; multă vreme, primii n-au fost capabili să asigure nici
măcar la ei acasă o dezvoltare competitivă. Anglia și Franța, orice s-ar spune (și este
adevărat ce se mai spune), au dus în coloniile lor un pic de civilizație, în timp ce ceilalți
au transportat în coloniile lor dezordinea și mentalitățile proprii.
Sudul (în sens planetar) are nevoie nu numai de industria și investițiile
Nordului, ci și de spiritul acestuia, care înseamnă deprinderea de a fi în toate temeinic,
tenace și ordonat. Fără acest spirit, planul Marshall singur n-ar fi scos niciodată
Germania din groapa de bombe și moloz în care se afla în 1945. Știm, spiritul germanic
are și relele sale mari; dar mai știm că germanii, atunci când au migrat în grupuri
pașnice, au purtat în spate sapa civilizației. Dar la o națiune teribil de ordonată și de
igienică se nasc, prin firea lucrurilor, și sentimente de repulsie față de acele popoare mai
dezordonate și, să zicem, mai neglijente în materie de igienă. Și iată, și dintr-asta (dar și
din multe alte motive) apare ideea de superioritate rasială, de elită a lumii, ce are
menirea să-i învețe pe alții nu numai prin forța exemplului, ci și prin exemplul forței,
acesta din urmă fiind motivul pentru care germanii s-au aruncat în secolul al XX-lea în
două războaie sinucigașe. Să-l cităm din nou pe Mircea Eliade:
monstruos... E prea puțin spus că nedreptățile abundă în această societate, e chiar chintesență a
nedreptății. De bunurile pe care le etalează, de opulența cu care se împăunează - delicii și belșug
de suprafață - se bucură doar trântorii, profitorii, experții în mârșăvie, ticăloșii mai mari sau mai
mici. Sub lustrul aparent se ascunde o lume a dezolării...” (p. 15-16).
33
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Comparată cu amploarea și vigurosul optimism al mitului comunist, mitologia
practicată de național-socialism apare ciudat de stângace. Nu numai din cauza
limitelor înseși ale mitului rasist (cum s-ar putea imagina că restul Europei ar
accepta de bunăvoie să se supună acelui Herrenvolk), dar mai ales datorită
pesimismului fundamental al mitologiei germanice. În efortul de a aboli valorile
creștine și a regăsi izvoarele spirituale ale „rasei”, adică ale păgânismului nordic,
național-socialismul a fost obligat să se străduiască să reînvie mitologia
germanică. Or, în perspectiva psihologiei profunzimilor, o asemenea tentativă era,
în sensul propriu, o invitație la o sinucidere colectivă: căci eschatonul anunțat și
așteptat de vechii germani este o ragnarök, adică un „sfârșit al lumii”,
catastrofic”1.
Germania este astăzi, după unificarea Vestului cu Estul, din nou mare și
puternică, țara cu cel mai viguros potențial economic. Cu toate asigurările pe care le dau
în mod oficial Anglia și Franța, spre propria liniște, cum că Germania n-ar mai fi cea de
ieri, ambițioasă și expansivă, elitismul german există și nu poate fi eradicat cu una cu
două. Decalajul uluitor dintre civilizația vest-europeană, deci nu numai germană, și
numeroase țări din Africa, Asia și America de Sud nu este deloc ușor de lichidat, cu
toate că țările respective se călăuzesc după aceleași principii economice, cele ale
economiei de piață.
Idolatrizarea unui sistem sau a celuilalt, comunist sau capitalist, a fost una dintre
gravele erori pe care omenirea le-a comis în secolul al XX-lea, ajungând din această
cauză până în pragul unei mari catastrofe. Totdeauna extremismul, de stânga sau de
dreapta, dezlănțuie pasiuni și iscă violență. Fanatismul n-are leac; el tulbură mințile când
cu dragostea de popor, când cu naționalismul șovin sau rasial, când cu antisemitism sau
exclusivism religios. După părerea unui politolog, economia de piață este „un ideal cam
terestru și lumesc (?!), care nu are puterea să-ți pună mintea în mișcare (!) și să-ți
înfierbânte sângele...”2. Domnul fie binecuvântat că este așa! Idealurile care stârnesc
pasiuni și violență sunt o adevărată pacoste. Când ne apucăm de o treabă serioasă,
sângele înfierbântat nu ajută la nimic, dimpotrivă, va deveni în mod sigur o piedică. Nici
măcar pe timp de război, nu te arunci orbește contra inamicului; în toate acțiunile
omenești funcționează niște reguli cât de cât raționale. Este adevărat: cu fanatism s-a
făcut până acum istoria și se mai încearcă a se face și acum. Credem însă că omenirea,
cel puțin cea civilizată, se va putea baza numai pe rațiune sau, dacă vreți, pe „fanatismul
științei”. E bine să ne gândim însă și la demoni. Paza bună trece primejdia rea.
1 Eliade, Mituri, vise, mistere, p. 129-130.
2 Silviu Brucan, Generația irosită, București, 1992, p. 253-254.
34
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
PRENUME MASCULINE ÎN TOPONIMIA DIN OLTENIA ȘI MUNTENIA
Iustina BURCI
La plupart des noms de lieux, provenant des anthroponymes, sont au masculin. C’est
explicable, si on prend en considération le fait que les hommes ont occupé pendant une longue
période, le lieu central dans la vie familiale et dans la société.
Dans cet article nous avons l’intention de suivre dans quelle mesure les prénoms
masculins font partie aujourd’hui des toponymes de l’Olténie et Munténie, en analysant les
structures - simples (dérivées, non-dérivées) ou analytiques - où les prénoms apparaissent.
Mots-clefs: prénoms masculins, transfert, toponymie.
Toponimia este un domeniu complex, cristalizat de-a lungul veacurilor, în care
se întrepătrund (și se completează reciproc) elemente lexicale din clase diferite. Astfel,
vocabularul comun îi furnizează o serie de cuvinte, primare sau derivate, din sfere de
activitate foarte variate; din sistemul antroponimic ea preia un număr mare de nume, pe
care le folosește fără nicio modificare sau pe care le introduce în anumite structuri
derivationale ori în structuri compuse sau analitice; și, nu în ultimul rând, în interiorul
sistemului toponimic denominația se poate face prin transferul de nume de la un obiect
geografic la altul, sau prin derivare ori compunere de la numele altui loc, mai mult sau
mai puțin îndepărtat1.
Din totalitatea numelor de locuri, un număr însemnat are ca bază de formare
antroponimia - nume de familie, prenume, supranume, porecle - ca expresie a „legăturii
existente dintotdeauna dintre om și pământ, legătură care s-a format în cadrul unor
îndelungate procese istorico-sociale”2. Stabilirea, la nivel onimic, a raportului de
apartenență, între întemeietorul unui sat și locuitorii acestuia, sau cel de proprietate,
între stăpân și moșia pe care o deținea, a fost unul dintre procesele în urma căruia
numeroase sate/părți de sate și moșii au primit numele fondatorului sau pe cel al
posesorului lor.
1 Gh. Bolocan, Dicționarul toponimic al României. Oltenia, vol. 1 (A-B), Craiova, Editura
Universitaria, 1993, p. 24-25.
2 V. loniță, Nume de locuri din Banat, Timișoara, Editura Facla, 1982, p. 116.
35
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Astfel, „un sat își trăgea numele, în majoritatea cazurilor, fie de la stăpânul, fie
de la întemeietorul lui, care, foarte adesea, se confunda cu cel dintâi: cine înființa un sat
devenea oarecum de drept, adică prin forța lucrurilor, «stăpânul» lui. Deseori locul
acestora îl lua proprietarul moșiei pe care era așezat satul, ceea ce se întâmplă relativ
târziu, când noțiunea juridică a proprietății de pământ a început să sufere modificări
esențiale, datorită puterii din ce în ce mai mari a clasei boierești. În sfârșit, într-o epocă
mai apropiată de noi, orice persoană care juca vreun rol în viața satului a putut
împrumuta acestuia numele său”1 .
Cercetând actele existente în arhive, vom constata că antroponimia masculină
este mai bine reprezentată în comparație cu cea feminină2, conform regulei că „numele
comun neamului, cât și individul față de care se arată o aparținere, este ales pe linia
descendentii bărbătești”3. Marea boierime, clasa conducătoare în statele medievale Țara
Românească și Moldova, apare consemnată în documente încă din secolul al XIV-lea,
atât prin nume individual [Bogdan (1392), Dimitrie (1393), Negrea (1403), Crăciun
(1414), Dan (1414), Dobre (1415), Andrei (1427), Mihnea (1431), Costea (1434), Matei
(1437), Costin (1442), Albul (1433), Cozma (1462), Luca (1464), Toma (1471), Dragoș
(1473), Andonie (1490), Neagoe (1545), Dănilă (1554), Chirică (1555), Adam (1574),
Gheorghe (1576), Petre (1576), Manole (1599) etc.], cât și printr-o formulă bipartită de
denominație, în care termenul secund avea un potențial mai ridicat de individualizare
decât cel unic [Ștefan Bârgău (1403), Costea Bratilovici (1416), Bratul Pleșescul
(1427), Sima Drăgușanul (1436), Cozma Pivnicerul (1441), Ștefan Tunsul (1453), Coste
Grasul (1487), Pătru Oniceanul (1495), Cozma Murgu (1569), Ionașco Brebenel
(1586), Pătrașco Talabă (1594) etc.]4 .
Multe dintre aceste persoane și-au „împrumutat”, după cum am menționat deja,
numele localității. Documentele vechi atestă un număr foarte mare de sate cu mențiunile
„«unde este (sunt)» sau «unde a (au) fost» cutare sau cutare, probabil, tot cnezi, juzi,
vătămani sau deja proprietari de pământuri (bătrâni, moși, moșieri)”5: Balomirești, unde
a fost jude Balomir; sat unde a fost Lațco etc.
O parte dintre antroponime au supraviețuit, așadar, prin intermediul denumirilor
de locuri, furnizându-ne astăzi informații atât despre locul și rolul bărbaților în
societatea românească din trecut, cât și despre evoluția sistemului nostru de denominație
personală.
1 I. Iordan, Toponimia românească, București, 1963, p. 155.
2 Femeile sunt menționate doar în acte interne cu caracter privat, cum ar fi cele de moștenire,
testamentare, de vânzare-cumpărare, de judecare a unor pricini, „numai în acea parte care se
referă la conținutul propriu-zis al documentului” (Corneliu Reguș, Aspazia Reguș, Antroponimia
feminină din documentele interne. Sec. XIV-XVI, în SCO, nr. 1/1995, Craiova, Editura
Universitaria, p. 143).
3 Pașca, Șt., Nume de persoane și nume de animale în Țara Oltului, București, 1936, p. 74.
4 Vezi și Iustina Burci, Antroponimie în diacronie, Craiova, Editura MJM, 2001, p. 67-68.
5 Anatol Eremia, http://www.scribd.com/doc/65420729/2/Capitolul-II-Stratigrafia-
etimologic%C4%83-a-toponimiei-dintre-Prut-%C5%9Fi-Nistru
36
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
În toponimia actuală din Oltenia și Muntenia există un număr destul de mare de
obiecte geografice - bălți, biserici, câmpuri, comune, culmi de deal, dealuri, heleștee,
islazuri, izvoare cu apă minerală, locuințe izolate, mahalale, moșii, movile, munți,
ogașe, păduri, pâraie, părți de sat, poieni, poteci, sate, siliști, văi, vâlcele, zăvoaie etc. -
aparținând atât macro, cât, mai ales, microtoponimiei - cu denumiri masculine. Acestea
apar în nume de locuri simple (derivate sau nederivate), dar și analitice. Iată câteva
exemple1:
1.	Simple: Cârstianu (Ag, Db), Bărbuceanu (Gj), Belcineanu (Dj), Beldiman
(Dj), Catrinoiu (Ph), Bengescu (Dj), Blaga (Gj), Caragea (Dj, Gj, Ot), Dimitrianu (Gj),
Călinescu (Gj, Vl, Bz, Db), Chirițoiu (Dj), Chivulescu (Dj), Corbescu (Db), Corneanu
(Bz), Drăgoi (Vl), Deleanu (Ag, Db, Ot), Dobrișan (Br), Djuvara (Br), Dobrogostea
(Ag, Tr), Dragomirescu (Ph), Ghica (Bz, If), Groza (Ph) etc.
2.	Analitice:
•	entopic + nume în genitiv (cu articol ante sau post pus): Curătura Savului
(Db); Creasta Chițului (Ph); Crucea Ducului (Bz), ~ lui Ioniță (Ph); Dealu lui Spiridon
(Bz); Delnița lui Titel (Ag); Drumu ale Pavel (Ot), ~ lu Aurel (Mh); Coasta Mărinului
(Ag), ~ lu Lache (Ag); Cotu lu Enuș (Db); Dealu lu Petrișor (Ag), ~ lui Rafael (Dj);
Dâlma lui Vasilică (Gj); Casa lu Amza (Dj), ~ lu Culaie (Vl), ~ lu Iliaș (Mh); Cotu lu
Costăndioară (Mh), ~ lu Serafim (Gj); Funia lui Marinel; Groapa lui Alexe (Ph);
Grădina lui Lică (Ag) etc.;
•	entopic + nume în nominativ: Canalu Micșunel (Ph); Cantonu Bombirică
(Ph); Dealu Drăgan (Ag), ~ Mărinu (Ag), ~ Saftu (Ag); Fâneața Chiriță etc.;
•	toponime care păstrează vechea formulă de denominație, în care:
-	o persoană masculină se raportează la una feminină: Casa lu Pătru lu Gheorge
al Firii (Dj); Cișmeaua de la Ilie a lu Troanca (Dj), ~ lu Florea Stanii (Dj), ~ lui
Gheorghe al Mandi (Ot); Coasta lu Stan al Marichii (Ag); Crucea lu Rize al Marichii
(Ag); Drumu di la Alecu Orbețoaii (Dj), ~ di la Pătru Simoaicăi (Gj) etc.;
-	o persoană feminină se raportează la una masculină: Știubeiu Linii lu Florea
(Gj), ~ Leanii lu Albei (Dj); Via Măriei lu Păun (Gj); Ulița Florica a lui Gugul (Dj), ~
lu Ioana lu Cică (Dj), ~ lu Veta lu Chesan (Mh), ~ pe la Sevastița lu Ion Matei (Dj) etc.;
-	o persoană masculină se raportează la o altă persoană masculină: Cantonu lu
Ică a lu Mugurel (Dj); Casa lu Fănică a lu Doroacă (Dj), ~ lu Ion a lu Dorobanțu (Vl),
~ lu Stan al Radului (Dj); Cireșii lu Ion a lui Florea (Dj); Cișmeaua lu Lisu lu Iovănică
(Dj); Coasta lu Diță a Sârbului (Ag), ~ lu Tudor a lu Mielache (Ag); Cotu lu Costică a
lu Cucumea (Mh), ~ lu Radu a lu Tigaie (Tr); Drumu lu Costică a lui Matei (Mh), ~ la
Victor a lui Taifas (Gj); Dealu lu Nae al Popii (Db); Delnița Stoicăi lui Tămâieșu (Ag)
etc.
1 Extrase din: Dicționarul toponimic al României. Oltenia, (red. Resp. Gheorghe Bolocan), vol. 1
(A-B), Craiova, Editura Universitaria, 1993 și urm.; Dicționarul toponimic al României.
Muntenia, vol. I (A-B), București, Editura Academiei Române, 2005 și urm.
37
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
•	localizare: Balta de la Chiriac (Dj), ~ de la Dumitru (Ot); Cariera de la
Bălănel (Dj); Cișmeaua de la Ghiță Antonie (Dj), ~ de la Ion Iacob (Dj), ~ de la Tănase
(Vl); Dealu de la Minel (Ot), ~ de la Ogică (Gj); Crucea de la Matei Alexe (Ph); Drumu
di la Răducu (Ot), ~ di la Sisilică (Dj), ~ de la Florea Răzgăilă (Ot) etc.;
•	toponime în care apar persoane masculine a căror formulă de denominație este
completă, care exprimă grade de rudenie ori relații între membrii comunității: Grigore
Buricea (Il), Ion Băcanu (Bz), Ionel Ștefan (Bz), Marin Berechet (Db), Marin
Nicolaescu (Db), Mihai Olteanu (Ph), Mircea Ciobanu (Ag), Constantin Mămăligan
(Db); Dealu lu Moș Miai (If), ~ lu Moș Oprea (If), ~ lu Moș Sfetcu (Tr), ~ lu Ilie ăl
Mare; Dichiu lu Moș Drăgan etc.
•	toponime în care, deși formula de denominație este completă, se simte nevoia
unei identificări suplimentare: Drumu dinspre Niculae Gheorghe Ilie zis Țiriac (Vl),
Casa lu Nicolae Alexandrescu din Piscu Lung (Vl), Casa lu Paraschiv zis Stăică (Mh),
Casa lu Trăilă Scurtu zis Săidacu (Mh) etc.
Din economie de spațiu, nu putem reda, însă, în paginile articolului de față
întregul inventar al denumirilor geografice, care au la bază antroponime masculine. Este
unul dintre motivele pentru care ne-am oprit în special asupra acelora provenite de la
prenume. Iată-le redate mai jos, împreună cu formele de relief care le poartă și
localizarea lor:
Adam [parte de sat, deal s.c. Seaca de Pădure (Dj)]; Ahmed [insulă pe Dunăre în dreptul
s. Gârcov or. Corabia (Ot)]; Albinuș [vâlcea s. Gruița c. Goiești (Dj)]; Alecu [deal s.c. Orlești
(Vl)]; Amza [conac s.c. Drănic (Dj); pădure s.c. Ostroveni (Dj)]; Andrei [parte de sat s. Dunăreni
c. Goicea (Dj); măgură s. Dobridor c. Moțăței (Dj)]; Anghel [lac c. Mârșani (Dj)]; Avel [deal s.c.
Lungești (Vl)]; Avram [livadă s. Romanii de Sus or. Horezu (Vl)]; Bogdan [sat or Calafat; insulă,
măgură, pichet, meterez, pădure s. Ciupercenii Vechi or. Calafat (Dj); pădure s. Românești or.
Târgu Jiu(Gj); deal or. Țicleni (Gj); deal s.c. Bunești, s. Mădulari c. Cernișoara (Vl); câmpie s.c.
Costești (Vl); pârâu (Vl)]; Bucur [deal, vale s.c. Cernătești (Dj); pisc s.c. Slivilești (Gj); măgură
s.c. Pristol (Mh); loc s. Giulești c. Fârtățești (Vl); deal s. Broșteni c. Lăpușata, s.c. Copăceni
(Vl)]; Călin [loc s.c. Ișalnița (Dj); deal s. Dealu Lăunele c. Dănicei (Vl)]; Cârstea [luncă s.
Bârzești c. Hârtiești (Ag); deal s.c. Cungrea (Ot)]; Cercel [poiană s. Florești c. Șimnicu de Sus
(Dj)]; Chirea [loc s. Negoiești c. Brazi (Ph)]; Chiriac [loc s.c. Giurgița (Dj); loc s. Bratovoiești c.
Bala (Mh); fântână s.c. Crețeni (Vl); Chirilă [deal s. Nucet c. Chiojdeanca (Gr); vârf al dealului
Nucet s. Nucetu c. Chiojdeanca (Ph)]; Chiru [sat c. Tunari (If)]; Chivu [pârâu s. Lacu lui Baban
c. Gura Caliței (Vr)]; Costandin [loc m. Râmnicu Vâlcea (Vl)]; Constantin [locuință izolată (Br);
insulă în Dunăre (Il)]; Costache [prival c. Borcea (Cl)]; Costea [parte de sat, pârâu s. Nemoiu c.
Amărăști (Vl)]; Cristian [sat (Ag); munte c. Dragoslavele (Ag); moșie s.c. Călinești (Ag); deal
or. Moreni (Db); sat c. Colonești (Ot)]; Damaschin [deal, pășune, moșie s.c. Vlădești (Vl)];
Damian [măgură s. Dobridor c. Moțăței (Dj); parte de sat, sat, moșie, pârâu s.c. Sadova (Dj);
comună (Dj)]; Dan [loc s.c. Padeș (Gj)]; Danciu [pășune s. Călugăreni c. Padeș (Gj); coastă de
deal s. Horezu c. Turcinești (Gj); vâlcea s. Călui c. Oboga (Pt); deal s. Urși c. Popești (Vl)];
Dani [deal s. Iedrea (Db)]; David [loc s. Copuzu c. Balaciu (Il); movilă s.c. Ciulnița (Il)];
Dănuleț [pădure s. Călina c. Prundeni (Vl)]; Dănuță [parte de sat s.c. Caraula (Dj)]; Dicu [sat c.
Unirea (Dj); loc s. Becheni c. Roșia de Amaradia (Gj); parte de sat s. Diculești c. Făurești (Vl)];
38
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Dima [parte de sat s. Fedeleșcani c. Ciomăgești (Ag); lac s. Gâldău c. Jegălia (Cl); deal s.
Racovița c. Bucșani (Db)]; Dinu [pădure m. Giurgiu (Gr); ostrov m. Giurgiu (Gr); munte s.c. Jitia
(Vr)]; Dobre [iezer s.c. Grădiștea (Br)]; Dobricel [loc s.c. Ulmi (Db)]; Doru [deal s.c. Buda
(Bz)]; Dragolea [pârâu s. Bulimanu c. Vitomirești (Ot)]; Dragomir [prival s.c. Chișcani (Br);
pădure s. Policiori c. Scoarța (Bz); lac s.c. Mărunței (Ot); pârâu s. Măneciu Ungureni c. Măneciu,
s.c. Teișani (Ph)]; Dragoș [munte s. Bughea de Sus c. Albești (Ag); munte or. Câmpulung (Ag);
pârâu s.c. Lerești (Ag)]; Drăgan [munte or. Comarnic (Ph)]; Drăghici [sat c. Mihăiești (Ag);
comună (Ag); moșie s. Drăghici c. Mihăiești (Ag); pădure s. Drăghici c. Mihăiești (Ag); deal s.
Valea Mare c. Priboieni (Ag)]; Dudu [sat c. Chiajna (If); comună (If); pădure s. Dudu c. Chiajna
(If); sat c. Plopii Slăvitești (Tr)]; Eremia [japșă c. Mărașu (Br)]; Filip [moșie s.c. Berevoiești
(Ag); gârlă s.c. Giurgeni, s. Lunca c. Vlădeni (Il)]; Filipache [sat c. Frumușani (Cl)]; Florea
[deal s.c. Licurici (Gj); pădure, pârâu s. Tâlvănești c. Drăguțești, s. Popești-Stejari c. Stejari (Gj);
baltă s.c. Giuvărăști (Ot); parte de sat s.c. Bascov (Ag)]; Gherasim [vale c. Snagov (If)]; Gherghe
[moșie (Ph)]; Gherghișor [pădure s.c. Vâlcănești (Ph)]; Gherman [sat c. Măgurele (If); moșie c.
Sărulești (Bz)]; Ghițu [munte s. Brăduleț c. Corbeni, c. Mușătești (Ag)]; Giani [târlă s. Cotu
Lung c. Siliștea (Br)]; Giorgio [loc s. Lazuri c. Comișani (Db); lac s. Bâldana c. Tărtășești (Db)];
Grozavu [munte s.c. Dragoslavele (Ag)]; Groza [deal or. Slănic (Ph); pisc or. Slănic (Ph)]; Gugu
[vale s. Afumați c. Leleasca (Ot)]; Horia [sat c. Surdila Greci or. Făurei (Br); sat c. Axintele (Il)];
Iacob [pârâu s. Câinenii Mari c. Câineni (Vl); deal (Db)]; Iamandi [cătun s. Băduleasca c.
Putineiu (Tr)]; Iancu [locuință izolată (Bz)]; Ibraim [loc de muncă, baltă s.c. Desa (Dj); parte de
sat s.c. Husnicioara (Mh)]; Iliaș [pârâu (Vl)]; Ilie [vale s.c. Domnești (Ag); pârâu s. Satu Nou c.
Ileana, s. Negoești c. Șoldanu (Cl); vale s. Urși c. Leleasca (Ot); pădure s.c. Blejești (Tr)]; loja
[baltă s. TunariiVechi c. Poiana Mare (Dj)]; Ionel [pădure s. Jirov c. Corcova (Mh)]; Ionelu [loc
arabil s. Menții din Dos c. Borăscu (Gj)]; Iordache [pădure s. Bârzeiu c. Albeni (Gj); deal s.
Corzu c. Bâcleș (Mh); teren arabil s.c. Gogoșu (Mh); pârâu s. Turburea s. Străchinești s.
Dobricea c. Grădiștea (Vl)]; Iorgu [pârâu s. Sâmbotin c. Schela (Gj); pârâu s.c. Dor Mărunt (Cl);
movilă (Il)]; Iosif [peșteră s.c. Bozioru (Bz)]; lostațiu [loc arabil s. Ionești c. Petrești (Db)];
Irimia [moșie (Bz)]; Isaia [deal s. Viforâta c. Aninoasa (Ag)]; Isarim [deal s. Mogoșești s.c.
Stoienești (Vl)]; Istodie [baltă s.c. Giurgița (Dj)]; Istrate [măgură s. Gura Padinii c. Orlea (Ot)];
Iuda [izlaz s. Valea lui Enache c. Băiculești (Ag); coastă de deal s. Băjești s. Drăghici c.
Mihăiești (Ag); moșie s. Priboaia c. Bălilești (Ag); livadă s. Băjești c. Bălilești (Ag); deal s.c.
Boteni, s. Lăicăi c. Cetățeni (Ag); pisc muntos / pârâu s.c. Dragoslavele (Ag); parte de sat / deal
s. Piscani c. Dărmănești (Ag); poiană s.c. Nucșoara (Ag); deal s.c. Pietroșani (Ag); moșie s.c.
Vlădești (Ag); parte de sat s. Râul Alb de Sus, s. Bărbulețu (Db); pădure s. Hăbeni, s. Racovița c.
Bucșani, s.c. Comișani, s. Brătești c. Văcărești (Db); deal s. Racovița c. Bucșani (Db); deal s.
Valea Largă c. Pucheni, s.c. Văleni-Dâmbovița (Db); izlaz s.c. Văleni-Dâmbovița (Db); râpă s.c.
Moroieni, s.c. Pietroșița (Db); pădure s. Cazaci c. Nucet (Db), s.c. Provița de Jos (Ph); livadă s.
Ocina c. Adunați (Ph); izlaz s.c. Șotrile (Ph)]; luga [vale s. Chirițești c. Vedea (Ag); sat c. Odăile
(Bz); izvor s.c. Bozioru, s. Piatra-Albă c. Odăile (Bz); teren arabil s.c. Galicea (Vl)]; Lazăr [deal
s.c. Bălilești (Ag); poiană s. Valea Lungă c. Pucheni (Db)]; Leon [fânață s. Măneciu Ungureni c.
Măneciu (Ph); loc s. Vârtoapele de Sus c. Vârtoapele (Tr)]; Lisandru [pârâu s. Poienari c.
Bumbești-Pițic (Gj)]; Liță [pădure s.c. Orlești (Vl)]; Lolea [loc s. Tătărăi c. Scornicești (Ot)];
Lolu [loc c. Ciulnița (Il)]; Luca [pârâu s. Ulmetu c. Copăcioasa (Vl)]; Lupu [vale s. Gura Văii c.
Albota (Ag); pârâu s.c. Roșeți (Cl); lac s.c. Bujoru (Tr)]; Mahmut [măgură / pădure c. Crângu
(Tr)]; Mandu [loc s.c. Padina (Bz)]; Manea [livadă s. Piatra c. Stoienești (Ag); lac c. Traian (Br);
loc s.c. Săveni (Il); vâlcea s. Mierleștii de Sus c. Perieți (Ot)]; Manole [munte or. Comarnic
39
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
(Ph)]; Manu [iaz s.c. Budești (Cl)]; Manucu [cătun c. Grădiștea (II)]; Marco [insulă în Dunăre
s.c. Bistreț (Dj)]; Marcu [deal s. Sâmbotin c. Schela (Mh); pârâu s. Sâmbotin c. Schela (Mh);
comună (Mh); deal s. Herăști c. Ghioroiu (Vl); pârâu s. Zlătăreni c. Drăgășani (Vl)]; Mardale [sat
c. Vulpeni (Ot); pădure / cătun c. Nehoiu (Bz)]; Margalin [loc s.c. Glodeni (Db); parte de sat s.
Valea lui Dan c. Valea Lungă (Db)]; Marian [vale s.c. Ciocile (Br); Lac s.c. Padina (Bz); luncă
s.c. Rușețu (Bz)]; Martin [loc s. Valea Mare c. Bălilești (Ag); munte s.c. Bisoca (Bz); munte s.c.
Lopătari (Bz)]; Maxenel [moșie c. Țintești (Bz)]; Meletie [plai s. Cândești c. Albeștii de Muscel
(Ag)]; Micu [loc s.c. Botoșești-Paia (Gj); deal s. Cârbești c. Drăguțești (Gj); pădure s. Dâmbova
c. Drăguțești (Gj); pârâu s. Poienari c. Ghioroiu (Vl); teren arabil s. Anghelești c. Pietrari (Vl)];
Mihail [teren arabil s.c. Valea Stanciului (Dj)]; Milu [parte de sat s. Frăsinet or. Breaza (Ph)];
Mircea [parte de sat s. Secui c. Teasc (Dj); pârâu or. Brezoi (Vl); deal s.c. Bunești (Vl); munte /
pârâu s.c. Arefu (Ag); sat s.c. Scoarța (Bz); deal s.c. Vulcana-Băi (Db); fântână c. Vulcana-Băi
(Db); deal s. Drajna de Sus c. Drajna (Ph); sat (Tr)]; Miriță [moșie or. Băicoi (Ph)]; Mișa [prival
s.c. Bordușani (Il)]; Mitruț [uliță s.c. Cilieni (Ot)]; Moise [lac s.c. Stăncuța (Br); izvor or.
Comarnic (Ph)]; Mușat [lac s.c. Spanțov (Cl); târlă c. Balaciu (Il); prival s.c. Vlădeni (Il); pădure
s. Mierleștii de Sus c. Perieți (Ot); vale c. Orbeasca (Tr); cătun or. Vedea (Tr)]; Năstase [deal c.
Stăncești (Vl)]; Neagoe [baltă s.c. Turceni (Gj); baltă s. Țigănești c. Burila Mare (Mh); pisc s.
Pietrarii de Sus c. Pietrari (.)]; Nichita [pârâu s. Căciulătești c. Dobrești (Dj); pădure s. Bâlta
or. Filiași (Dj); deal s. Gura Motrului c. Butoiești (Mh)]; Nicu [pisc s. Izvoru c. Crețeni (Vl)];
Nilă [deal s. Cârbești c. Drăguțești (Gj)]; Petrișor [deal s. Puținei c. Izvoru Bârzii (Mh); deal m.
Râmnicu-Vâlcea (Vl)]; Răduț [vale s. Ghindeni c. Malu Mare (Dj); pădure s.c. Ștefanești (Vl)];
Răfăilă [pârâu s.c. Bumbești-Jiu (Gj); pădure s.c. Bumbești-Jiu (Gj)]; Samfir [pădure s. Gura Văii
c. Bujoreni (Vl)]; Savu [teren arabil s.c. Mârșani (Dj)]; Sima [sat lângă s. Valea Anilor, s.c.
Pătulele (Mh)]; Solomon [deal s.c. Podari (Dj); potecă s.c. Ghercești (Dj); teren agricol, pădure,
poiană s. Românești m. Târgu Jiu (Gj); poiană s.c. Muiereasca (Vl)]; Spiridon [teren agricol s.c.
Muiereasca (Vl)]; Stratomir [deal s. Gornovița c. Balta (Mh)]; Stroie [loc c. Cilieni (Ot)];
Tehomir [sat c. Slivilești (Gj); comună (Gj); deal c. Slivilești (Gj)]; Teomir [vârf de deal s.
Sohodol c. Tismana (Gj)]; Ticu [pârâu s. Rășina or. Țicleni (Gj)]; Tiomiru [munte s. Sohodol c.
Tismana (Mh)]; Titu [loc s. Cernădia c. Baia de Fier (Gj)]; Toader [pădure s.c. Oprișor (Mh);
poiană s. Armășești c. Cernișoara (Vl)]; Toderică [loc s.c. Slătioara (Vl)]; Traian [sat or. Vânju
Mare (Mh); comună (Mh); sat c. Traian (Ot)]; Trifu [deal (Gj)]; Tudorică [tarla s. Zvorsca c.
Amărăștii de Sus (Dj)]; Vasilache [deal s.c. Bălănești (Gj)]; Vladimir [sat c. Goiești (Dj); sat c.
Vladimir (Gj)]; Vladu [parte de sat s. Valea Mare c. Băbeni (Vl); pădure s.c. Băbeni (Vl)];
Vlăduțu [pisc s. Cosovățu c. Breznița-Motru (Gj); vâlcea s. Măiag c. Crușeț (Gj); munte s. Șușița
c. Grozești (Mh)]; Voicu [vâlcea s. Înfrățirea c. Bulzești (Dj); parte de sat s.c. Bărbătești (Gj); sat
c. Bărbătești (Gj); poiană s. Comănești or. Târgu Cărbunești (Gj); deal s. Rudina c. Bala (Mh);
teren arabil s.c. Bâcleș (Mh); crac de deal s. Runcu c. Șovarna (Mh)].
O primă observație care se poate face asupra antroponimelor de mai sus este
aceea că ele au intrat în toponimie prin transfer, în forma în care au circulat ca nume de
botez. Acestea sunt prenume masculine:
-	propriu-zise: Adam, Andrei, Anghel, Bogdan, Constantin, Cristian, Damian,
Dan, David, Dragomir, Eremia, Filip, Horia, Iancu, Lazăr, Marcu, Marian, Martin,
Mihail, Mircea, Traian etc.
40
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
-	diminutive: Albinuș, Dănuleț, Dobricel, Gherghișor, Iliaș, Ionel, Maxenel,
Petrișor, Toderică, Vlăduțu etc.
-	hipocoristice: Chiru, Chivu, Dani, Dicu, Dima, Ghițu, Gugu, Iorgu, Lisandru,
Liță, Lolu, Manu, Milu, Mitruț, Nicu, Nilă, Ticu etc.
Câteva dintre prenumele prezentate sunt formate de la nume feminine: Albinuș
(Dj), Margalin (Db), Catrinoiu (Bz), Lențu (Br), atât prin derivare progresivă, cât și
regresivă. Mai des sunt întâlnite astfel de exemple în toponimele analitice: (Dealu)
Brândușu, deal în comunele Bălăcița și Vlădaia din județul Mehedinți; (Dealu) Saftu,
deal în satul Furnicași c. Mihăiești din județul Argeș etc.
Din punctul de vedere al originii lor, prenumele citate anterior sunt laice - slave
(Dobre, Dragomir, Mircea, Stratomir, Tehomir, Vladimir etc.), românești (Bucur, Călin,
Cercel, Lupu, Mușat etc.), grecești (Damaschin, Damian, Gherasim, Gherman etc.) și
ecleziastice (Avram, Eremia, Gheorghe, Iacob, Ilie, Isaia, Iuda, Lazăr, Luca, Marcu,
Martin, Meletie, Moise, Solomon, etc.), acestea din urmă ajunse până la noi din Vechiul
sau din Noul Testament1, ori din Martirologii și Sinaxare, acolo unde apar ca fiind
purtate de martiri creștini - toate cu o vechime mare în onomasticonul românesc.
Șansa acestor nume de a se regăsi în toponimie crește cu atât mai mult, cu cât
este mai des întâlnit numele respectiv în antroponimie. În exemplele citate anterior apar
relativ frecvent următoarele prenume: Bogdan, Bucur, Dragomir, Drăghici, Florea,
Iordache, Marcu, Micu, Mircea, Voicu, și foarte frecvent Iuda (în Muntenia).
Criteriul enunțat nu este însă unul hotărâtor. În cazul acestui tip toponimic
intervin și alți factori, legați de „aspecte social-istorice, printre care forma de proprietate
s-ar putea să aibă un rol esențial”2, de gradul de participare și de poziția ocupată de
persoanele masculine respective în viața comunității. În alte cazuri, mai ales în
microtoponimie, multe nume de locuri sunt rodul întâmplării, al unui eveniment în urma
căruia prenumele unei persoane a fost asociat cu locul respectiv3.
Odată pătruns în toponimie, numele se poate multiplica, în sensul că poate trece
de la un obiect la altul. Astfel, mai multe obiecte geografice din perimetrul unui sat,
comună sau oraș pot purta aceeași denumire. În Calafat (județul Dolj), o insulă, o
măgură, un pichet, un meterez și o pădure își trag toate denumirea de la cea a satului:
Bogdan. Astfel de exemple se întâlnesc în număr mare pe teritoriul întregii țări.
1 Câteva dintre prenume au fost împrumutate și din onomasticonul altor popoare ne/creștine:
Ahmed, Giorgio, Ibrahim, Ioja, Leon, Mahmut, Marco.
2 Ion Toma, Toponimia Olteniei, Craiova, Reprografia Universității din Craiova, 1988, p. 65.
3 Ulterior, pe măsură ce lucrurile au evoluat, iar condițiile sociale s-au schimbat, „nu se mai arată,
ca odinioară, un raport de filiație între întemeietorul satului și locuitorii acestuia sau unul de
proprietate între stăpânul lui și moșia respectivă, ci se cinstește un membru al familiei, un prieten
un prieten etc. ori se comemorează un eveniment istoric, un personaj important ș.a. Ipoteza
ultimă se realizează, de obicei, prin intervenția oficialității, care nu se mulțumește să numească
astfel sate nou create, ci adesea schimbă, în vederea aceluiași scop educativ, numiri chiar vechi,
intrate în conștiința publică” (I. Iordan, op.cit., p. 177).
41
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
În general, „satele folosesc un procent foarte ridicat de toponime provenite de la
antroponime. Aceasta este urmarea firească a faptului că elementele cele mai importante
ale unui sat sunt oamenii, de aceea numele acestora marchează diferitele părți ale
satelor, pentru a le deosebi între ele”1.
1 Ion Toma, op. cit., p. 63.
42
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
UN ÎNCEPUT PROMIȚĂTOR AL RAPORTURILOR INTERBELICE
ROMÂNO-BULGARE ÎN TIMPUL GUVERNĂRII
LUI ALEKSANDĂR STAMBOLIISKI
Nicoleta CIACHIR
The study pays a lot of attention to the Bulgarian works and it analyses especially the theses of
the Bulgarian writings. The territorial modifications after the Bucharest Treaty of 1913,
characterized mainly by the lack of trust and diplomatic tensions were framing the Bulgarian’s
relations with Romania. Prime Minister Stamboliiski took actions in developing Bulgarians’
relations with the neighboring countries and with the Western ones. Stamboliiski’s visits in
Romania were part of the efforts made by Agrarian goverment to improve the international estate
of the country after the defeat in the First World War. On the other hand, Agrarian leader pursued
two other objectives: to have a closer relationship with the Peasant Party of Romania in order to
form a Green International and a project of dynastic marriage concerning the Royal House of
Romania and that of Bulgaria.
Keywords: romanian-bulgarian political-diplomatic relations, Agrarian leader, Aleksandăr
Stamboliiski’s visits, Southern Dobrudja, minorities.
Obiectivul prioritar al politicii externe a României, în perioda interbelică, a fost
consolidarea statului național unitar prin conservarea clauzelor teritoriale și politice
stabilite în anii 1919-1923. Pornind de la acest fapt, România a creat un sistem de
alianțe politico-diplomatice și militare. Relațiile diplomatice cu Bulgaria au fost reluate
în decembrie 1920, după un an de la semnarea Tratatului de la Neuilly, însă ele au fost
dominate, cînd mai voalat, cînd fățiș, de pretențiile revizioniste ale Bulgariei cu privire
la Cadrilater sau chiar întreaga Dobroge. „România nu se grăbea să restabilească
relațiile diplomatice cu Bulgaria, trage concluzia Antonina Kuzmanova. Ministrul
român, Constantin Langa Rășcanu și-a prezentat scrisorile de acreditare țarului Boris, de
abia la 17 septembrie 1920. În cea mai mare parte a acestei perioade, conducătorii
politicii externe românești au organizat și desfășurat o amplă campanie în presă și
diplomatică despre atacul, chipurile, organizat de Bulgaria împotriva României.
Diplomația română a anunțat oficial despre concentrarea simultană de cete și pregătiri
militare la frontierele României, din partea Bulgariei și Ungariei și de pericolul unei
43
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
invazii bulgaro-ungare. De fapt, astfel de pericol nu a existat nici atunci, nici mai
tîrziu”1.
Cercetătoarea bulgară face, succint, o paralelă între politica celor două state
revizioniste, nemulțumite de prevederile tratatelor de pace, ambele cu revendicări
teritoriale față de România. Existau însă și deosebiri esențiale, politica Ungariei din anii
’20, ’30 ai secolului trecut se caracteriza prin dinamism, ceea ce lipsea Bulgariei
înconjurată doar de dușmani. Între Bulgaria și Ungaria existau interese comune, care
însă niciodată nu s-au finalizat într-o reală alianță politică și militară2. Nu Bulgaria era
aceea care complota cu Ungaria să atace România, continuă pe un ton reprobator
Antonina Kuzmanova, ci România ar fi aderat la campania antibulgară din Grecia, care
căuta pretext de război cu Bulgaria, pentru a muta granița bulgaro-elenă în Tracia de
nord3 . Acțiunile simultane ale României și Greciei împotriva Bulgariei, la care, curînd,
s-a alăturat și Iugoslavia trasau perspective nu prea îmbucurătoare pentru politica
externă bulgară.
În ceea ce privește diplomația Bulgariei interbelice, obiectivul prioritar era
„revizuirea Tratatului de la Neuilly prin mijloace pașnice, în virtutea articolului 19 din
Pactul Societății Națiunilor, care prevedea revizuirea unui tratat de pace”4. Acad. Ilcio
Dimitrov, în primul capitol, Bulgaria în politica europeană după Primul Război
Mondial al lucrării sale Bulgaria în Balcani și în Europa, trasează principalele
caracteristici ale revizionismului bulgar în perioada interbelică: reducerea și înlăturarea
obligațiilor financiare și de altă natură, care erau o povară insuportabilă pentru economia
bulgară slăbită; refacerea deplină a suveranității naționale prin lichidarea controlului
străin și eliberarea de interdicțiile clauzelor militare; evitarea oricărei complicații care ar
fi dus la un conflict armat(după cele două catastrofe naționale din 1913 și 1918, euforia
militară bulgară se evaporase, marea majoritate a bulgarilor era împotriva angajării într-
o altă conflagrație, care i-ar fi putut trimite din nou în tabăra învinșilor); evitarea
oricărui angajament politic, care le-ar fi îngreunat libertatea de acțiune și recunoașterea
drepturilor legitime bulgare în vederea unui climat de înțelegere în Balcani5.
În pofida acestor trăsături pașnice ale revizionismului bulgar, enumerate, ieșeau
la iveală și altele, care conțineau germenii unei potențiale agresivități: atitudinea
îngăduitoare a puterii oficiale bulgare și legăturile cu bandele de comitagii, doctrina
evident revizionistă a armatei bulgare, ponderea cheltuielilor militare, alocarea unei
sume disproporționat de mare armatei, în pofida restricțiilor impuse țării la Neuilly și
1 Antonina Kuzmanova, Ot Nioi do Craiova. Văprosăt na Iujna Dobrogea v mejdunarodni
otnoșenia, Sofia, 1989, p.67.
2 De o atenție specială s-a bucurat această problemă în lucrarea istoricului K.Gărdev, Bălgaria i
Ungaria 1923-1941, Sofia, 1988 (inițial teza sa de doctorat, autorul cunoscător al limbii
maghiare, folosește arhive, izvoare edite, lucrări speciale, generale din Ungaria).
3 Apud. Kuzmanova, op.cit., p.68, „Cehoslovașki izvori”, vol.I, nr.21, p.50.
4 Idem..
5 Ilcio Dimitrov, Bălgaria na Balcanite i v Evropa, Sofia, 1983, p.5-21.
44
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
modernizarea drumurilor și căilor ferate. Cu toate că aceste acțiuni erau cunoscute
factorilor de decizie de la București, Nicolae Titulescu era de părere, în 1934, că
revizionismul bulgar nu poate ajunge la agresiune armată 1.
Nemulțumiți de clauzele Tratatului de la Neuilly, bulgarii așteptau un context
propice pentru un demers revizionist de amploare și de durată. Pînă atunci au mizat pe
cartea minorităților bulgare din teritoriile pierdute, dorite, dar nerevendicate deschis,
deocamdată. În vederea îndeplinirii acestui scop, explică Blagovest Niagulov2, bun
cunoscător al limbii și istoriei române, cercetător consacrat al problemei dobrogene și
minorităților etnice, era necesar ca populația bulgară din statele vecine să-și păstreze
ponderea etno-demografică, social-economică, identitatea cultural-lingvistică și în
primul rînd conștiința națională bulgară3 .
Pe tot parcursul perioadei interbelice, au fost depuse eforturi, cînd mai firave,
cînd mai consistente, atît din partea Bulgariei, cît și a României, pentru ameliorarea
relațiilor, prin dezvoltarea schimburilor economice, culturale, vizite la nivel parlamentar
și guvernamental. Încheierea Primului Război Mondial a surprins dinastia bulgară Saxa
Coburg-Gotta într-o situație extrem de dificilă atît datorită alianței cu Germania, cît și
opiniei publice, tensionată de eșecul tentativei de recuperare a teritoriilor pierdute.
Pagubele cauzate de război, foamea, mizeria, inflația au creat o stare de tensiune în
Bulgaria. Țarul Ferdinand considerîndu-se vinovat de dezastrul țării, a abdicat la 3
octombrie 1918 în favoarea fiului său Boris III. Tînărul țar, în vîrstă doar de 24 de ani,
lipsit de experiență, s-a văzut nevoit să se confrunte cu multe asperității. Tratatul de
Pace de la Neuilly va fi încheiat de primul ministru Todor Todorov, în al cărui cabinet
intră și agrarianul Alexandăr Stamboliiski4.
1 Apud. Kuzmanova, op.cit., p.63.
2 Blagovest Atanasov Niagulov, născut în 1957, la Sofia. Licențiat al Facultății de Istorie a
Universității din Sofia (1983); doctor în istorie (1988). Specializări la Geneva și București.
Cercetător științific la Institutul de Istorie al Academiei Bulgare. Secretar științific al revistei
„Istoriceski pregled” din 1995. Autor al unor studii, volume de documente, monografii
consacrate raporturilor bilaterale bulgaro-române, problemei Dobrogei și minorității bulgare din
România, Banatul (românesc și sîrbesc) și Basarabia.
3 Blagovest Niagulov, Văprosăt na Dobrogea v konteksta na ciujdestranata politica spreamo
Bălgaria 1926-1931, BHR, 1990, № 1, 3-20.
4 Aleksandăr Stamboliiski (1879-1923), născut în satul Slavovița, județul Pazargic. Studii la
Școala de agricultură de la Sadovo, absolvent al Școlii de viticultură-vinicultură din Pleven
(1897), unde face cunoștiință cu ideologul mișcării agrariene I. Zabunov. Participă la congresul
de constituire al BZNS (Liga Națională Bulgară Agrariană) la sfîrșitul lunii decembrie 1899, la
Pleven. Studiază filosofia la Hale și agronomia la München, dar e nevoit să întrerupă, în 1902,
datorită stadiului avansat de tuberculoză. După întoarcerea în Bulgaria, se implică activ în BZNS,
iar din 1904, este redactor-șef al organului agrarienilor „Zemedelsko zname”. Definitivează
ideologia de clasă a Ligii, elaborează primul program al agrarienilor, în 1905, și devine liderul lor
de necontestat. În mai multe rînduri deputat, se declară împotriva schimbărilor promonarhice din
Constituție. Este împotriva participării Bulgariei la Războaiele Balcanice și Primul Război
45
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Din mai 1920, Stamboliiski conduce țara autoritar și îl șantajează pe Boris III cu
proclamarea republicii. În alegerile, din aprilie 1923, agrarienii obțin un mare succes,
avînd 212 deputați în Parlament, opoziția totalizînd doar 33 de locuri.
După consolidarea puterii sale pe plan intern, Stamboliiski își canalizează toate
eforturile în direcția scoaterii Bulgariei din izolare. Premierul bulgar, care deținea și
portofoliul Ministerului de Externe a dus o politică activă în direcția ameliorării și
dezvoltării legăturilor Bulgariei cu statele vecine, urmărind să distragă atenția opiniei
publice bulgare de la înfrîngerea suferită. În cadrul acestor eforturi s-a înscris turneul
diplomatic a celor 100 de zile, în capitalele europene, efectuat de Stamboliiski, la
sfîrșitul anului 1920 și începutul lui 1921. Pretutindeni, dar mai ales la Paris și Londra,
cel care spărsese stiloul cu care semnase Tratatul de la Neuilly și afirmase, ferm, „am
acceptat condițiile păcii, convins că ele vor fi revizuite în cel mult trei ani”, asigura că
politica bulgară a intrat pe un făgaș nou, de îndeplinire loială a prevederilor tratatului, în
pofida tuturor greutăților. Stambolliski a încercat, fără succes însă, să obțină acordul
Angliei și Franței pentru accesul Bulgariei, la Marea Egee1. Problema dobrogeană și
situația populației din Dobrogea, temă esențială în politica guvernului agrarian, a fost
abordată, în cîteva rînduri, în turneul de 100 de zile.
În decursul convorbirilor de la Praga (12 decembrie 1920), Stamboliiski
mulțumea primului ministru român, gen. Averescu, pentru deschiderea mai multor școli
Mondial. Datorită activității sale antirăzboinice este condamnat la închisoare pe viață, dar rămîne
în continuare liderul BZNS. Este amnistiat după ruperea frontului de la Dobro Pole în septembrie
1918 și trimis să negocieze cu soldații răsculați să se întoarcă pe front. Este proclamat
președintele republicii din Radomir, de Raiko Daskalov, deputat agrarian, la 27 septembrie 1918,
dar nu participă la răscoală. Din ianuarie 1919 face parte din cabinetul de coaliție a lui
T.Teodorov și e membru în delegația Conferinței de la Paris. În iunie 1919, este ales, oficial,
lider al BZNS și elaborează un nou program al Ligii. Sub conducerea sa, BZNS cîștigă algerile în
august 1919 și Stamboliiski formează cabinetul de coaliție împreună cu Partidul Popular și
Partidul Progresist. El este cel care semnează Tratatul de la Neuilly și începe aplicarea clauzelor.
Stamboliiski reprimă în forță marea grevă a muncitorilor din transporturi. BZNS decide să
desfacă coaliția, guvernul dizolvă Parlamentul și a organizează noi alegeri. La 21 mai 1921, noul
guvern este alcătuit numai din BZNS. Ca ministru de Externe (1920-1923), Stamboliiski este
șeful delegaților bulgare de la Conferințele de la Genova și Lausanne. Duce o politică de depășire
a izolării internaționale în care se află Bulgaria, de îmbunătățire a relațiilor cu Turcia și
Iugoslavia și de obținere a accesului spre Marea Egee. Aceasta duce la dezicerea demonstrativă
de Macedonia și la conflicte cu VMRO. Stamboliiski este inițiatorul tuturor reformele
agrarienilor. La 9 iunie 1923 are loc lovitura de stat, guvernul Stamboliiski este răsturnat de
armată și Înțelegerea Națională. Stamboliiski conduce insurecția împotriva loviturii de stat, din
regiunea Pazargic. Însă răscoalele sînt reprimate, adepții săi uciși sau arestați. Stamboliiski e
capturat, torturat și omorît în apropierea satului natal.
1 Vl. Topalov, Poseștenieto na Aleksandăr Stamboliiski văv Velikobritania. V: Vănșnata politica
na Bălgaria 1878-1944, Sofia, 1978. Vezi de asemenea Aleksandăr Stamboliiski, Jivot, delo,
zaveti, Sofia, 1980.
46
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
bulgare în Dobrogea de sud1. La Varșovia, liderul agrarian a tatonat terenul în vederea
unei soluționării a problemei dobrogene în favoarea Bulgariei. Stamboliiski a încercat să
cîștige bunăvoința diplomației polone, asigurîndu-l pe ministrul de Externe, cneazul
Sapieha, că poate conta pe ajutorul bulgarilor, în caz de pericol bolșevic, condiția fiind
ca diplomatul polonez să intervină pe lîngă guvernul român pentru retrocedarea
Dobrogei de Sud. Sapieha a declinat propunerea lui Stamboliiski, răspunzînd că
„Polonia are destule conflicte proprii la frontiere, ca să se mai amestece și în ale altor
țări”2.
De la Varșovia, Stamboliiski s-a îndreptat spre București. În prima sa vizită
oficială în România, în perioada 9-13 ianuarie 1921, pe agenda de lucru a primului
ministru bulgar erau înscrise cîteva obiective. În efortul său de a ameliora imaginea
Bulgariei, Stamboliiski, imediat, după sosirea sa la București, acordă un interviu
ziariștilor români, la Athenee Palace, unde fusese cazat, în care scoate în evidență
spiritul de întrajutorare și ospitalitatea României, țară gazdă pentru emigrația bulgară în
timpul Renașterii naționale bulgare: „Fără ajutorul și ospitalitatea României pe pămîntul
căreia s-au constituit primele organizații bulgare și s-au tipărit cărțile de propagandă
bulgară, noi am fi pierdut amintirea istoriei noastre”3. În același spirit, Stamboliiski
precizează și țelul reformelor inițiate de guvernul agrarian - „egalitate socială și
îndestularea materială și mulțumirea morală a maselor în vederea formării unui zid
împotriva bolșevismului cotropitor”4. Face apel la discernămînt, declarînd că „trecutul
trebuie dat uitării, niciodată nu am făcut aluzie la Cadrilater, dar m-a bucurat decizia
guvernului român de a deschide școli bulgare, ceea ce a rupt atmosfera de ură. Sper în
ridicarea podului peste Dunăre”5 .
În cursul întrevederi de la 10 ianuarie 1921, cu gen. Averescu, președintele
Consiliului de Miniștri și Take Ionescu, ministru de Externe, au fost abordate
următoarele subiecte. Le vom enumera după importanța, pe care le conferă, istoriografia
bulgară. Dacă pentru partea bulgară, problema primordială era a situației populației
bulgare din Dobrogea și întoarcerea refugiaților, pentru politica externă română, punctul
cel mai nevralgic, erau relațiile cu Rusia Sovietică. La București, unde frica de acțiuni
sovietice, în vederea recuperării Basarabiei, era deosebit de mare, orice zvon legat de o
apropiere bulgaro-sovietică, provoca îngrijorarea. Stamboliiski a liniștit spiritele,
declarînd că dacă bolșevicii ar ataca Basarabia, și chiar dacă „i-ar oferi Bulgariei, pe
tavă, Dobrogea, Bulgaria ar refuza, fără să stea nici o clipă pe gînduri”6.
1 Stefan Ancev, Dobrogeanskiat văpros v politiceskia jivot na Bălgaria (1818-1923), Veliko
Tărnovo, 1994 , p.113.
2 Apud. Kuzmanova, op.cit., p.70
3 „Țara nouă”, № 15 ianuarie 1921.
4 Ibidem.
5 apud. Dimităr Sazdov, Dunăv most - 100 godinipolitika I diplomația, Sofia, 2006, p.92.
6 apud. Kuzmanova, op.cit., p.71.
47
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
A doua problemă ridicată de partea română este a cetelor de comitagii. Primul
ministru bulgar și-a luat angajamentul ferm că guvernul său va lua măsurile necesare
pentru a păzii frontiera să nu pătrundă cetele în Dobrogea. De asemenea, s-a dat curs
propunerii bulgare de a constitui o comisie mixtă româno-bulgară de anchetă a
incidentelor pe linia de frontieră1. Lucrările comisiei s-au desfășurat în timpul
primăverii anului 1921, finalizîndu-se la 26 aprilie. Conform raportului din 9 mai, a
vice-președintelui comisiei, colonelul Pecigargov, se sublinia faptul „Că toate
protocoalele (55 la număr) arată clar, că reproșurile din partea României sînt
neîntemeiate. De asemenea, comisia a documentat incidente care, în mod clar, îl
demască pe un comandant român al unei companii de grăniceri, vinovat „de minciună și
acțiuni provocatoare”. Potrivit raportului colonelului Pecigargov „oamenii cu purtare
agresivă de urma cărora au de suferit grănicerii ambelor țări, sînt contrabandiști și hoți -
locuitori inevitabili ai oricărei zone de frontieră. Însă în majoritatea cazurilor infractorii
sînt refugiați nenorociți din România spre Bulgaria, dezertori din armata română și
refugiați așezați în Bulgaria, care dintr-un motiv sau altul nu pot să se întoarcă, de bună
voie, în Dobrogea, se chinuie să adoarmă vigilența grănicerilor și se furișează să-și vadă
famillile”2.
Analizînd cauzele fenomenului comitagiilor, ministrul bulgar acreditat la
București, Todor Nedkov, relevă că rădăcinile fenomenului sînt „interne, și nu externe”.
„Un mare număr de dobrogeni, refugiați bulgari, au fost condamnați la suferință, mizerie
și disperare, care i-a făcut elemente periculoase pentru rînduiala și liniștea obștească.
Dar și aceștia, este concluzia finală a diplomatului bulgar, sînt cetățeni ai României, pe
care soarta nedreaptă i-a alungat, iar pentru faptele lor nu poate fi trasă la răspundere
Bulgaria, cîtuși de puțin”3.
Cu puțin timp, înainte ca respectiva comisie bulgaro-română să-și încheie
lucrările, la 11 aprilie 1921, guvernele român, iugoslav și grec, au adresat o notă
colectivă Bulgariei în care se cerea „să se împiedice trecerea cetelor bulgare pe teritoriul
statelor vecine și, de asemenea, să se pună capăt propagandei bulgare, care era
îndreptată direct împotriva ordinei și siguranței și cauza tulburări în zonele de graniță”4,
Bulgaria temîndu-se ca nu cumva acțiunea colectivă a celor trei state vecine să nu ducă
la intervenția armată a Iugoslaviei, a dezmințind, momentan, învinuirile aduse. În
comparație cu Iugoslavia, care afișa o atitudine belicoasă, cea a României a fost
moderată.
Promisiunile lui Stamboliiski nu s-au dovedit vorbe în vînt, în septembrie 1921,
a fost adoptată „Legea pentru actele condamnabile în contra ordinii interne și siguranța
bunurilor și a persoanelor în statele străine”, care conținea nouă articole și prevedea
1 Ibidem.
2 Ghencev, Văzvrăștane na lujna Dobrodja, Sofia, 1999, p.61.
3 Idem.
4 Ibidem.
48
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
închisoare de la 8-15 ani pentru șefii de bande și 3-5 ani pentru pasivitatea poliției1. În
pofida legii adoptate, liderul agrarian nu urmărea lichidarea în totalitate a comitagiilor.
Politician versat, cu o conduită dublicitară și un stil de guvernare autoritar, Stamboliiski
jongla, cu abilitate, atît cu „sperietoarea”, pericolul bolșevic, cît și cu teroarea întreținută
de bandele de comitagii.
În iunie 1922, cele trei state, considerînd că problema bandelor de comitagii nu
a fost rezolvată satisfăcător, adresează a doua notă guvernului bulgar. De la tribuna
Societății Națiunilor, diplomatul român Nicolae Titulescu acuza Bulgaria pentru
atacurile comitagiilor, încadrîndu-le în definiția agresiunii2.
Prioritatea primei vizite oficiale a lui Stamboliiski la București, a fost situația
populației bulgare din Dobrogea de sud și ridicarea sechestrului. De asemenea primul
ministru bulgar a vrut să știe în ce măsură poate conta pe sprijinului României, ca
mediator, în vederea unei apropieri bulgaro-iugoslave. În decursul discuțiilor a scos în
evidență și importanța ieșirii la Marea Egee pentru Bulgaria și construirea unei căi ferate
sub controlul Marilor Puteri. La prima întrebare, Take Ionescu a deviat propunerea
Bulgariei, România de a fi intermediar, dar a promis că îi va scrie, personal, lui N.Pașici,
asigurîndu-l de sinceritatea lui Stambolliski și dorința de a întreprinde tot ce îi stă în
putință în vederea ameliorării relațiilor bulgaro-iugoslave. În privința accesului
Bulgariei la Marea Egee, ministrul român de Externe nu a dat nici un răspuns concret3 .
Tot atunci s-a luat hotărîrea să se formeze o comisie mixtă româno-bulgară care să
cerceteze divergențele, așa numitele „probleme în suspensie”, apărute după anexarea
Dobrogei de sud.4
Istoriografia bulgară este de părere că formarea celor două comisii a reprezentat
un succes indiscutabil al diplomației bulgare. Comisia problemelor de la frontieră
contribuia la clarificarea adevăratelor cauze ale banditismului din Dobrogea de sud. Și
astfel ar fi dezmințite învinuirile aduse populației bulgare din zonă, emigranțiilor
dobrogeni și organizațiilor lor din Bulgaria, cît și învinuirile aduse guvernului bulgar
pentru complicitate în vederea întreținerii debandadei în Dobrogea. Avantajul formării
celei de a doua comisii referitoare la „problemele în suspensie” era că situația și
problemele populației bulgare din Dobrogea de sud se prezentau și hotărau pe plan
internațional, chiar dacă numai în cadrul restrîns al relațiilor româno-bulgare.
După întrevederea de la București, Stamboliiski a fost invitat la Sinaia, de regele
Ferdinand și regina Maria. Imaginea oaspetelui bulgar apare în însemnările cotidiene ale
reginei Maria și în evocările unui memorialist de excepție, Constantin Argetoianu5
căruia niciodată nu îi lipsește sarcasmul. În însemnarea datată 11 ianuarie 1921, regina îl
1 Ibidem.
2 Ancev, op.cit., p.230.
3 apud. Kuzmanova, op.cit., p.72.
4 Ghencev, op.cit., p.61.
5 Constantin Argetoianu, Memorii. Pentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor de ieri,
vol.VI, 1919-1922, București, 1996.
49
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
descria în felul următor pe oficialul bulgar: „Stamboliiski este un patriot înflăcărat și atît
de sincer în dorința lui de aș reface țara, încît oriunde se duce face impresie. Un om de o
extraordinară energie, țăran de origine, care are doar manierele strict necesare pentru a fi
acceptat într-un salon. Masiv, solid și spătos, îi simți imediat forța, dar nu are o față
plăcută. Nu vorbește nici o limbă în afară de cea maternă”1 .
În portretul grotesc pe care ministrul de Interne, Argetoianu, îl face primului
ministru bulgar, aflat în vizită oficială la Sinaia, Stamboliiski apare „ca o namilă de om,
unsuros, cu părul vîlvoi, cu labe de urangutang, cu unghii negre, îmbrăcat în haine de
confecții infecte /.../ o apariție bestială”2, cu maniere, care stîrnesc dezgustul „mînca cu
degetele, băga cuțitul în gură, își apuca furculița cu pumnul încleștat, ca un pumnal. Nu
vorbea decît bulgărește, nu pricepea nici o boabă din altă limbă”3.
Din păcate, Argetoianu nu a relatat nimic despre conținutul discuțiilor politico-
diplomatice, în treacăt este amintit proiectul posibilei căsătorii dinastică între țarul
Bulgariei și una dintre fiicele regelui Ferdinand și reginei Maria. Căsătoria dinastică
româno-bulgară nu a avut loc, țarul Boris al III-lea și-a găsit mireasa în tabăra
revizionistă, căsătorindu-se la 25 octombrie 1930 cu prințesa Giovanna di Savoia, fiica
regelui Victor Emanuel al III-lea al Italiei. Această căsătorie politico-dinastică
reprezenta un succes pentru diplomația de la Sofia avînd în vedere ascensiunea Italiei în
context internațional, iar Italia cîștiga influență strategică în Peninsula Balcanică.
Referitor la impresiile „boierului de viță”, Argetoianu, sunt interesante de văzut
și cele ale ministrului bulgar la București, Hristofor Hesapciev, aroganța românilor
referitoare la complexele bulgarilor, pentru a înțelege de ce nu reușesc să se intersecteze
interesele bulgare cu cele române pentru o soluționare eficace a „problemelor în
suspensie”. „La începutul lui 1905 am fost numit ca agent diplomatic la București - se
confesează Hesapciev. Această numire - promovare nu m-a bucurat deloc. La București
- conducători necunoscuți cu o totul altă mentalitate, cu înclinații politice grandomane
nu pe măsura statului lor și cu o îngîmfare plină de sine despre supremația culturală a
României în fața Bulgariei vecine”4.
Puncte de sprijin în direcția conturării unei imagini negative a României și
îngîmfarea oficialilor de la București, sînt căutate de istoricii bulgari și in consemnările
occidentalilor din acea perioadă. De văzut jurnalul inedit, depistat și editat de istoricul
bulgar Ivan Ilcev,5 al fraților, lorzii englezi Noel și Charles Buckstone.
În cadrul primei sale vizite la București, pe lîngă acțiunea de imagine și
obiectivele concrete expuse, Stamboliiski a avut întrevederi cu liderii Partidului
1 Maria, Regina României, Însemnări zilnice, vol.III, București, Ed. Historia, 2006, p.23.
2 Argetoianu, op.cit., p.192.
3 Ibidem.
4 Hristofor Hesapciev, Slujba na Bălgaria v ciujbina. Voennodiplomaticeski spomeni/1899-1914/.
Sofia, 1993.
5 Misia na Balcanite, Sofia, 1987.
50
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Țărănesc, Ion Mihalache și Virgil Madgearu, urmărind strîngerea legăturilor dintre
BZNS și Partidul Țărănesc din România în vederea formării unei Internaționale Verzi.
Analizînd rezultatele vizitei lui Stamboliiski în România, cotidianul parisian „Le
Temps”(30 ianuarie 1921) ajunge la următoarea concluzie sumbră: „Nici România nu a
iertat, nici Bulgaria nu a încetat să viseze la Dobrogea de sud”1 . Totuși, își continuă
aprecierile „Le Temps” ameliorarea relațiilor româno-bulgare e „reală și apreciabilă”.
Printre cauzele care ar fi influențat această îmbunătățire era subliniat faptul că „România
însăși, în fața pericolului bolșevic, mai mult decît oricare altă țară balcanică era
interesată de păstrarea echilibrului în zonă”2 .
Și, într-adevăr, relațiile româno-bulgare au cunoscut o evoluție ascendentă. În
martie 1921, guvernul român a fost de acord cu principiul întoarcerii refugiaților, excluși
din această categorie erau cei care luptaseră în armata bulgară sau erau vinovați de crime
în timpul războiului3. Mai dificilă de rezolvat s-a dovedit a fi problema averilor
sechestrate. În august 1921, guvernul român le-a dat posibilitate celor în cauză, pentru
vinderea, lichidarea averilor către statul român, în termen de trei luni. Mai apoi, în luna
octombrie, Take Ionescu i-a propus gen. Ficev, ministrul bulgar acreditat, de curînd, la
București (7 iulie 1921), principiul lichidării prin substituție. În lipsa unei poziții ferme
din partea Sofiei, Ficev nu a răspuns prompt, iar noul guvern Ion I.C. Brătianu, prin
jurist-consultul MAI român, i-a adus la cunoștință lui Ficev, caducitatea propunerilor
fostului guvern4.
Stamboliiski nu părea mulțumit de soluționarea situației locuitorilor bulgari din
Dobrogea. În ziarul agrarienilor, „Zemedelsko Zname”, al cărui redactor-șef era însuși
Stamboliiski, la 7 iulie 1921, a fost publicat un discurs al premierului bulgar, conform
căruia, două ar fi fost condițiile esențiale pentru o Peninsulă Balcanică stabilă: primul,
dreptul popoarelor din teritoriile disputate de a-și decide singura soarta, ca exemplificare
era dat principiul Kominternist al dreptului la autodeterminare; cel de al doilea,
garantarea drepturilor minorităților sub control internațional5.
În luna noiembrie a anului 1922, Stamboliiski efectuează al doilea turneu
diplomatic. În timpul vizitei de la București (4-8 noiembrie 1922) a declarat că bulgarii
nu urmăresc măriri teritoriale, singura lor dorință fiind să trăiască în pace și liniște. De
asemenea s-a adresat comunității bulgare de la București, acuzînd lipsa de viziune
politică a foștilor conducători bulgari și deplîngînd faptul că popoarele balcanice nu se
cunosc. În centrul convorbirilor româno-bulgare s-a situat problema Traciei.
Soluțioanarea diferendului Tracia, propusă de partea română - autonomizare unui
coridor bulgar spre Marea Egee - a fost respins de bulgari6. La întîlnirea dintre
1 Apud. Kuzmanova, op.cit., p.71.
2 Ibidem.
3 Ancev, op.cit., p.138.
4 Ibidem, p.190-191.
5 Kuzmanova, op.cit., p.151.
6 Ancev, op.cit., p.257.
51
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Stamboliiski și Ion I.C. Brătianu și I.G. Duca, s-a discutat și situația minorităților,
chestiunea averilor sechestrate, confiscarea terenurilor românilor din Bulgaria, relațiile
româno-sovietice1. Singura realizare mulțumitoare a celei de a doua vizite a înaltului
oficial bulgar a fost formarea unei comisii mixte româno-bulgare pentru soluționarea
„problemelor în suspensie”. Pînă la răsturnarea lui Stamboliiski (9 iunie 1923) au avut
loc trei runde de negocieri ale acestei comisii, in ianuarie, aprilie și mai 1923. În prima
rundă, partea bulgară a cerut: ridicarea sechestrului de pe toate averile bulgare,
acordarea cetățeniei române tuturor bulgarilor domiciliați în România și întoarcerea
refugiaților la casele lor. Partea română pretindea pentru ridicarea sechestrului 250
milioane lei, iar bulgarii ofereau doar 19 milioane lei.
În legătură cu desfășurarea lucrărilor comisiei, ministrul bulgar la București,
gen. Ficev, îi raporta, la 13 decembrie 1922, lui Stamboliiski, aflat la Lausanne:
„Lucrările comisiei româno-bulgară se desfășoară de două săptămîni, dar rezultatele sînt
slabe. Românii au ridicat o grămadă de pretenții noi în legătură cu Tratatul de la
București... Treaba merge anevoios, pentru că reprezentanții români cer multe lucruri, pe
care nu le putem satisface”2. Pentru a ridica sechestrul de pe proprietățile bulgare,
România cerea suma totală de 500 milioane lei. Pe lîngă aceasta, România cerea în plus
o sumă ca compensație pentru daunele pricinuite cetățenilor români de militarii bulgari
și administrație în timpul războiului3.
Conferința de la Paris privind Statutul Dunării din iulie 1921 a reprezentat o
apropiere în raporturile bilaterale româno-bulgare, iar noul regim al Dunării, cu toate
limitele sale, a însemnat un progres pentru statele riverane. Astfel Convenția semnată la
23 iulie 1921, proclama libertatea de navigație și egalitatea tuturor pavilioanelor pe
cursul navigabil al fluviului, dreptul de a executa lucrări tehnice, de a percepe taxe,
întocmirea regulamentelor și aplicarea lor, poliție în apele teritoriale, administrarea
sectorului Porților de Fier care revenea României și Iugoslaviei, etc.4
Un moment important în cadrul relațiilor internaționale, dar nu și în al apropierii
româno-bulgare, l-a reprezentat Conferința economică europeană de la Genova (10
aprilie - 19 mai 1922). România a fost reprezentată de o delegație condusă de primul-
ministru Ion I.C. Brătianu, iar în fruntea delegației bulgare se afla premierul
Stamboliiski. Interesat de a îmbunătății relațiile cu Rusia Sovietică și obținerea
recunoașterii unirii Basarabiei cu România, Brătianu a acționat în acest sens, dar
delegația sovietică a respins toate propunerile. România nu a obținut răspunsuri
afirmative la Genova, nici din partea bulgarilor, atunci, cînd Brătianu l-a întrebat pe
Stamboliiski, dacă Bulgaria se va situa pe o poziție neutră în caz de „complicații
1 Ibidem, p.257-258, vezi și Kuzmanova, op.cit., p.83-84.
2 Apud. Kuzmanova, op.cit., p.83
3 Ivan Penakov, Sekestărăt na bălgaskite imoti na Iujna Dobrodja, Veliko Târnovo, p.23.
4 Politica externă a României, Dicționar cronologic, coord. I. Calafeteanu și C. Popișteanu,
București, 2003, p.178., vezi, pe larg Iulian Cîrțînă, Ilie Seftiuc, Dunărea în istoria poporului
roman, București, 1972.
52
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
militare” la frontiera română din Basarabia, premierul bulgar s-a îndepărtat de la subiect.
Cu siguranță că își dădea seama de atuul pe care îl deținea și vroia să păstreze cartea
neutralității pentru un moment dificil pentru țara sa, așa cum România folosea comitagii
pentru a constrînge Bulgaria1.
La 18 aprilie 1922, delegația bulgară a înaintat o notă președintelui Conferinței
în care, pe larg, era expusă esența problemei refugiaților bulgari, legătura cu comitagii și
reflectarea chestiuni asupra relațiilor cu vecinii. Ca unicul mijloc de soluționare a
bandelor de comitagii erau propuse următoarele măsuri: 1. să fie dată o amnistie
generală din partea tuturor statelor balcanice, pentru ca refugiații să se întoarcă la casele
lor. 2. să fie restituite bunurile refugiaților. 3. să fie aplicate, cît mai curînd, clauzele
tratatelor de pace referitoare la drepturile minorităților2.
Stefan Ancev completează prezentarea Antoninei Kuzmanova, a încercările
bulgarilor de a obține rezultate pozitive la Genova, cu momentul, în care Stamboliiski a
pus în dezbatere problema minorităților. Reprezentanții români, polonezi și cehoslovaci
i-au pus în vedere lui Lloyd George, disponibilitatea lor de a analiza doleanțele
bulgarilor, dar și hotărîrea de a părăsi sala, în caz că ungarii ar ridica probleme similare.
Nincici a declarat că va pune problema minorității din Italia3.
De remarcat că la Genova, Stamboliiski s-a întîlnit, în cîteva rînduri, cu dr.
Krăstiu Stancev Rakovski, cunoscut precursor al socialismului în Europa, activist de
partid, om politic și diplomat, luptător neobosit împotriva lui Stalin și a socialismului
său totalitar. În acest sens, semnalăm recenta monografie a lui Mihail Stancev,
„Dr.Krăstiu Rakovski - om de stat, politician și diplomat”4, care are la bază documente
inedite de arhivele din Rusia, Bulgaria, Ucraina, România, Elveția, Germania, Franța și
Anglia.
În „Amintirile” sale, Aleksandăr Stamboliiski, consemnează calitățile
remarcabile ale lui Krăstiu Rakovski: „Cel mai competent din delegația rusă - bulgarul
Rakovski./.../ Cicerin, Rakovski, Lenin, Troțki - aceștia sînt diplomații de prim rang ai
Rusiei moderne”5. Contactele pe care Rakovski le-a întreținut la Genova, cu delegația
bulgară, au dat naștere multor fabulații debitate de presa occidentală. După ce s-a întors
la Harkov, de la Genova - relatează Rakovski - în presa română a fost publicată o
telegramă, pasămite primită de la Londra, în care se specifica că el a semnat un tratat cu
guvernul bulgar iar, mai apoi, incognito, a plecat cu Stamboliiski, la Sofia6.
Făcînd bilanțul, Conferința de la Genova, în linii generale, s-a finalizat cu un
eșec. Marile puteri europene nu au găsit un numitor comun pentru interesele lor
1 Kuzmanova, op.cit., p.79.
2 Ibidem, p.80
3 Ancev, op.cit. p.201.
4 Mihail Stancev, Dr. Krăstiu Rakovski - dărjavnik, politik, diplomat, Sofia, 2004.
5 Ibidem, p.85. ; vezi și F. Panaiotov, Dr.Krăstiu Rakovski. Dopălnenie kăm avtobiografiata mu,
Sofia, 1988, p.120-122.
6Ibidem, p.85.
53
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
contradictorii, relațiile româno-sovietice au rămas la fel de încordate, Bulgaria a respins
categoric soluția unui debușeu la Marea Egee prin teritoriul grec, iar România și
Bulgaria au continuat, alternînd, în permanență rolurile, să se joace de-a șoarecele și
pisica.
Conferința de la Lausanne s-a desfășurat între 22 noiembrie 1922 și 24 iulie
1923, cu participarea reprezentanților a douăsprezece țări, printre care România și
Bulgaria. Delegația bulgară condusă de Stamboliiski, din nou a încercat și din nou fără
succes, să asigure ieșirea teritorială a Bulgariei în regiunea Traciei de vest. Atît marile
puteri europene, cît și statele balcanice au refuzat să sprijine doleanțele Bulgariei.
Înainte de a pleca spre Lausanne, Aleksandăr Stamboliiski a trecut prin București,
pentru a obține sprijinul României, la conferința apropiată, pentru accesul la Marea Egee
și autonomia Traciei. Diplomația bulgară a depus eforturi deosebite pentru a crea o
atmosferă propice vizitei înaltului oficial bulgar. În acea perioadă, atașat cultural la
București, era un mare scriitor bulgar, Iordan Iovkov, rapsodul Dobrogei. Stamboliiski
însuși i-a declarat lui Langa Rășcanu: „La Tracia și debușeul nostru la Marea Egee noi
nu renunțăm. Nu o să ascund de Dumneavoastră că unicul nostru țel și toate eforturile
noastre sînt îndreptate spre sud”1 .
Politica externă promovată de Stamboliiski a fost în permanență criticată de
dușmanii politici ai cabinetului agrarian, motivul populist invocat era că Bulgaria nu ar
fi tras nici un folos. Avînd în vedere situația în care se afla Bulgaria îngenunchiată în
urma celor două catastrofe naționale, obiectivul prioritar al politicii de atunci, nu putea
fi altul decît revizuirea Tratatului de la Neuilly prin mijloace pașnice. Neutralitatea și
neangajarea erau trasăturile esențiale ale politicii promovate de Stamboliiski, subliniate
de istoriografia bulgară. În timpul guvernării BZNS a fost pusă temelia, pe care toate
cabinetele bulgare, pînă la începutul celui de al doilea război mondial, și-au construit
edificiul politicii externe. Cu toate acestea, următoarele guverne nu au reușit să continue
linia politică agrariană, cu aceeași clarviziune și în același ritm ca al debutului
promițător inițiat de Stamboliiski. La 9 iunie 1923 începe puciul condus de generalul
Rusev. Marea burghezie, detașamentele fasciste, armata și cu asentimentul țarului Boris
al III-lea răstoarnă guvernul agrarian. Miniștrii agrarieni sînt arestați, adepții lui
Stamboliiski închiși și uciși, răscoalele reprimate peste tot în țară iar primul ministru,
care se afla la izbucnirea puciului la vila sa de la Slavovița, satul natal, cu toată
împotrivirea îndîrjită, pe care o opune este capturat, torturat cumplit și omorît. Prim
ministru devine extremistul Alexandăr Țankov. La auzul știrii răsturnării lui
Stamboliiski, regele României a exclamat „Stamboliiski era persoana, pe care, măcar, ne
puteam bizui”2.
1 Kuzmanova, op.cit., p.83.
2 Apud Dimitrov, op.cit., p.45.
54
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
DYNAMICS OF DEVELOPMENT TRENDS
IN DAIRY PRODUCT NAMES IN SLOVAKIA
Lenka GARANCOVSKA
The author of this study focuses mainly on development trends of pragmatonyms from the
viewpoint of their extralinguistic aspect, i.e. the aim of the research is an attempt to outline the
development of motivational stimuli which provided the background for the formation of
individual product names. In the article we do not pay special attention to development trends
from the viewpoint of the linguistic (formal) aspect of pragmatonyms.
Keywords: pragmatonyms, development trends, dairy industry.
Introduction to Subject
Onomastics is defined as a linguistic study concerned predominantly with
proper names. It deals with their formation, origin, development, essence and
functioning in social communication, and within a language system. It is a border study
that is in contact with history, etymology, geography, psychology, sociology, ethnology
and other related social and scientific studies and this enables varied views of its
researched subject.
Traditional trichotomous concept defines 3 basic groups of proper names based
on different kinds of onymic objects. These are bionyms (proper names of living beings
and creatures considered animate), geonyms (geographical proper names) and
chrematonyms (names of inanimate objects, phenomena and facts formed as a result of
human - social, cultural and productive - activity) (Blanar, 1996, 26; Sramek, 1999,
16).
When compared with other linguistic studies, onomastics and
chrematonomastics in particular is a rather young and continually developing social
linguistic study dealing with specific terminology, which is also due to the very
character of chrematonymic objects. According to P. Mitter (2003, 48), chrematonyms
represent an extensive, varied and developmentally dynamic set of names which cannot
be grasped or described in its absoluteness.
55
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Our research is concerned with pragmatonyms, i.e. with names of mass-
produced products representing one of onymic classes of chrematonyms. The research
effort is reduced to names of products in dairy industry. Based on excerpting dairy
product names - which can be traced as far as the first half of 18th century - from
professional literature we will try to define basic development trends in denominating
pragmatonyms. We will begin in the past and move all the way to the present.
We must add that the paper focuses especially on development trends from the
viewpoint of their extralinguistic aspects, i. e. the objective of our research efforts is to
outline the development of motivational stimuli leading to formation of individual
product names. We would also like to state that the paper does not specifically deal with
development trends with regards to linguistic aspects of pragmatonyms.
On Development of Dairy Product Names
There are evident changes in the development of product names in the dairy
industry with respect to both their extralingual (content, designative) and their linguistic
(formal) aspects and the changes naturally reflect ideas of a society, especially social
(economic, political, cultural, etc.) and historical stages of its development.
Pragmatonyms developed in various ways. According to J. Matusova (1989, 62),
particular changes have been influenced by the following phenomena: 1. change in
production method (reduced number of small producers) and 2. increased repertoire of
one type of products which needed to be distinguished (this was also related to the need
of easy handling of the names).
The analysed onymic corpus can be divided into two basic groups. The first
group includes pragmatonyms occurring in the market between the first half of 18th
century and the end of 21st century. The second group is represented by pragmatonyms
appearing in the market since the beginning of 21st century or those currently included in
catalogues of dairy companies.
We need to emphasise the fact that pragmatonyms (similarly to the superior
onymic group of chrematonyms) present a wide-ranging and extensive onymic material
which is typically dynamic - it has short duration and disappears after rather short
intervals in comparison with other basic groups of proper nouns. They are a part of
everyday life of people who often do not recognise their dynamics or view this fact as
a natural developmental phenomenon.
In this part of the paper we will try to give a brief overview of individual
development trends observed in specified groups of onymic material. We use
a confrontation method and study predominantly specific changes reflected during the
development of dairy product names.
In the past, motivational stimulus was frequently applied and product names
directly indicated geographical affiliation to an area (location, town or region) where
products were made or where production plants were located, e.g. Emental krupinsky
56
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
(produced in Krupina), Gryjer bardejovsky (produced in cheese factories in Bardejov
area), Klenovecky syr (made in shepherds’ homes in Klenovec and the surrounding area
as early as in 18th century), Martinsky korbâcik (produced by a dairy in Martin),
Toporecky syr (made in the village of Toporec near Kezmarok), Trapist oravsko-
podzamocky (in 1880 Trapist cheese (which originated in a Trappist monastery in
France) was made in Oravsky Podzamok), Vajnorsky syr (its production began in
Vajnory near Bratislava in the first half of 18th century), Zvolensky ostiepok (it was first
produced in Stredoslovenské mliekarne, n.p. in Zvolen), etc.
The comparison with the first group of pragmatonyms suggests that the above
mentioned motivational stimuli are still significantly represented in the current dairy
product names. In this respect, there is a higher degree of differentiation which presently
results from the fact that there are more small and big producers of milk and dairy
products than there were in the past. E.g. Banovecka natierka neochutena (produced by
MILSY, a.s. in Banovce nad Bebravou), Hrinovsky zâkys (Koliba - Mliekaren Hrinova
dairy), Humenskâ tehla 30 % (produced in Humenska mliekaren, a.s. in Humenné),
Levickâ tehla (produced in Levické mliekarne, a.s. in Levice), Lipianske nite (cheese
strings from a product range of Hornotoryska mliekaren in Lipany), Michalovskâ tehla
45% (Syraren Bel Slovensko, a.s. cheese factory with a production plant in Michalovce),
Nitriansky smotanovy jogurt cucoriedka (Agro Tami, a.s. in Nitra), Sabinovskâ hrudka
biela (produced by Milk Agro, s.r.o. with main seat in Presov, however cheese
production was concentrated in Sabinov production plant where it is still performed
today), Selciansky jogurt smotanovy (Mliekaren Kopanice Selce, s.r.o.), Senickâ hrudka
(Senicka mliekaren, a.s., Senica), Tekovsky udeny salâmovy syr (Levické mliekarne, a.s.
in Tekov region), Tvrdosmsky pareny ostiepok (Tvrdos^nska mliekaren, s.r.o.,
Tvrdos^n), Zâzrivsky korbâcik udeny (SYRMIX, Zazriva), Zvolensky jahodovy jogurt
(Mliekaren Senoble Slovakia, Zvolen), etc.
With regards to the onymic material representing the first group of
pragmatonyms we can focus on several names in which we can trace a motivational
stimulus based on denominating a product after its inventor. This honorification
principle is an atypical development trend with regards to pragmatonyms from 21st
century. E.g. Vagacovskâ bryndza (development of Slovak bryndza cheese can be - to a
great extent - credited to Jan Vagac from Stara Tura) and Vallova roztieratelnâ bryndza
(in 1892 Teodor Vallo invented and implemented production of soft spreadable bryndza
cheese).
Based on the comparison of both groups of pragmatonymic material we can
observe that in the past product names (Anicka, Dumbier, Enciân, Horal, Horec, Hron,
Choc, Jânosik, Jastrab, Krivân, Ondava, Pol’ana, Sitno, Tatra, Vrchâr, Zempl^n, Zobor)
were more frequently and richly motivated by national symbols than they are in the
present (Bebrava (hard cheese named after a river), Gorovec, Chabovec - udeny, Inovec
(1550 g), Javornik, Volovec, Vrsatec (cheese named after Slovak mountains), Karicka
Zempl^n (Syraren Bel Slovensko, a.s. with a production plant in Michalovce in the
57
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
region of Zemplm. Karicka is a name of an East-Slovakian dance which originated in
Zemplm), Plesnivec, etc.).
According to D. Skvarna (2004, 9-10), the composition of national symbols was
and still is rather varied. Common understanding reduces national symbols to a state
coat of arms, a flag and a banner. The set of national symbols consisted of a wide range
of objects, persons, phenomena, events, etc. It included the country and its specific
representations (mountains, hills, plains, rivers, etc.). National symbols were also
created based on characteristic phenomena in the vegetal and animal kingdom, historical
phenomena and events and on related memorable sites (fortresses, castles, manors, etc.).
Important personalities emblazoned with myth elements were a key feature identifying
a nation. These facts are related to an indirect (symbolic) geographical affiliation of
a product to a particular area in which a producer or a production plant are located.
Occupations also became symbols. These were reflected in the first group of
pragmatonyms (Baca, Ban^к, Valach, Vartov). In the past, dairy product names directly
reflected the association of products with sheep keeping, cheese making and with
everything closely related to milk and dairy products production, as well as a traditional
production method or a place of production, e.g. Baca, Baran, Barancek, Grun, Koliba,
Polianka, Salas, Valach, Vartov. This motivational stimulus has been preserved in
current pragmatonyms to a minimum extent mainly through traditional names from the
past such as Barancek. Otherwise, we do not observe this phenomenon in the present
time.
Pragmatonyms from 21st century typically denominate products designed mainly
for child consumers after (cartoon) heroes from films, series or books, e.g. Antiviro
cokoladove (shelf-stable milk for children and youth named after a cartoon hero fighting
against his enemies - viruses and bacteria), Bambulka (named after a children series and
its main character), Dracik - Termizovany smotanovo tvarohovy krem vanilkovy (name
inspired by Dracik - the main character of a popular children animated series named
Pribehy Dracika poziarnika), Kuko (after the main character of a children’s TV
programme Od Kuka do Kuka), Kubko, Maiko (name given to soft cottage cheese
desserts based on main characters from a story book Maiko a Kubko or from an
animated series Pasli ovce valasi written by M. Grznarova), Paia - Termizovana
tvarohovo smotanova pena - kakaova (name given to a cottage cheese and cream
mousse made for child consumers based on a familiar form of the first name of an
actress Patricia Jariabkova from a popular TV programme for children and youth
named Od Kuka do Kuka).
In the past sport or a (positive) relationship to sport or important sport events
presented one of the most frequent motivational stimuli, e.g. Atlet, Favorit, Maraton
(popular sport event taking place in Kosice in the past), Turista, Vit’az and other. Current
pragmatonyms reflect relationship to sport or activity as such to a minimum extent
(Karicka Favorit, Tatransky Rival, t-aktiv hruska).
By contrast, healthy lifestyle trend and closely related healthy nutrition have
come forth in the beginning of 21st century. This phenomenon is reflected in dairy
58
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
product names today by means of components bifidovy, bio, fit, fitnes, light,
probio(tickd kultura), racio(ndlny), 0 % tuku, etc. or through special symbols included
in names such as M^sielko 125 g, SmVtdnka kysld designating products with reduced
cholesterol content and beneficial effects on proper heart activity. This type of
pragmatonyms also include names such as APETITO UNIA (product with reduced
cholesterol content, it contains only 10% fat which is 50% less fat than a similar product
of the same type; in this way a producer accommodated consumers watchful of fat
consumed) and Figureta pomaranc (healthy yoghurt with 0.1% fat which is underlined
by an advertising slogan “Slimmer with Figureta!”).
Conclusion
In the past, names consisted mainly of one, two, three or rarely more
components which specified the character of a product more closely; this was also
related to the non-competitive or little competitive environment. In the present,
companies intensely fight over customers and make products which respond to ideas,
values and requirements of the consumer society also by means of product names. In an
attempt to stand out in a wide variety of products offered in the market but also with
a purpose to give as much information to a customer as possible we currently observe
a rising number of components in product names.
Phenomenon of exclusiveness (attractiveness, otherness, interestingness) also
becomes more evident today and is mainly related to formal expression of
pragmatonyms. This fact must be viewed in relation to artificially formed names which
have a good phonic effect and exotic twist but are unclear from informational viewpoint
or not sufficiently transparent, and in relation to use of foreign elements in local
pragmatonyms or of purely foreign (predominantly English) names.
In conclusion, we would like to summarise the results of our partial research
projects and derive the following development trends:
1.	nationalisation (use of direct or indirect references to geographical affiliation of
products both in the past and today; this is frequently done by means of national
symbols; this principle is currently more differentiated),
2.	honorification —> commercionalisation (based on changes in society and
emergence of consumer society a honorification principle has naturally
developed into a commercial principle in which a phenomenon of advertising,
customer focus and tendencies toward current trends in our society play an
important role).
59
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Bibliography:
BLANÂR, V. Teoria vlastného mena. Bratislava: Veda 1996.
KERESTES, J., SELECKŸ, J. a kol. Mliekarenstvo a syrärstvo na strednom Slovensku.
Povazskâ Bystrica: Eminent 2003.
KERESTES, J., SELECKŸ, J. a kol. Syrärstvo na Slovensku - historia a technologie.
Povazskâ Bystrica: Eminent 2005.
KERESTES, J. Syry, vÿziva a zdravie. Povazskâ Bystrica: Eminent 2007.
KERESTES, J. Ovciarstvo na Slovensku (historia a technologie). Povazskâ Bystrica:
Eminent 2008.
MATÛSOVÂ, J. K vÿvoji nâzvû vÿrobkû. In: Chrématonyma z hlediska teorie a praxe.
Sbormk z 3. celostâtmho seminâre „Onomastika a skola“, Ûst^ nad Labem 21.-22. 6. 1988. Red.
R. Srâmek a L. Kuba. Brno: CSAV 1989, pp. 7-13.
MITTER, P. Moznost aplikace vztahovÿch modelû u nâzvû restaurack Acta onomastica
44, 2003, pp. 48-51.
SELECKŸ, J. Slovenska bryndza a jedla s bryndzou. Zvolen: PRESSGROUP 2008.
SKVARNA, D. Zaciatky modernÿch slovenskÿch symbolov. K vytväraniu närodnej
identity od konca 18. do polovice 19. storocia. Banskâ Bystrica: Univerzita Mateja Bela
v Banskej Bystrici, Fakulta humanitnÿch vied 2004.
SRÂMEK, R. Ùvod do obecné onomastiky. Brno: Masarykova univerzita 1999.
60
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
LITERATURA POLONĂ ÎN ROMÂNIA. ÎNCERCARE DE BILANȚ
Constantin GEAMBAȘU
This article is an attempt to sum up the translations of Polish literature in the last two decades
(1990-2012) in a broad cultural context, with reflections on the phenomenon of literary and
cultural reception and the critical contributions of Romanian specialists, as well.
The efforts of the greatest Romanian translators who made the Polish literature acquire a
compelling picture in the Romanian space are especially highlighted as for both its
representativeness and its value.
Key-words: translation, translation theory, literary reception, literary criticism, comparative
literature
Primul scriitor polonez, care a exercitat o influență uriașă asupra democraților
români, aflați la studii în capitala Franței, a fost Adam Mickiewicz. În momentele de
intensificare a mișcării revoluționare, intelectualii români se raportează deseori la
scrierile romanticului polonez, accesibile datorită traducerii lor în limba franceză.
Printre altele, sub influența Cărților poporului și ale pelerinilor polonezi ar fi apărut
Cântarea României, operă cu profund caracter mesianic, semnată de Alecu Russo, dar
atribuită de regretatul profesor I.C. Chițimia istoricului Nicolae Bălcescu, bun
cunoscător al operei lui Mickiewicz și colaborator apropiat al acestuia în redacția
„Tribunei Popoarelor” 1 .
În afară de Bălcescu și Russo, mulți alți tineri români (C.A. Rosetti, frații
Golești, frații Raletti etc.) cunoșteau bine activitatea literară și politică a lui Mickiewicz
și se străduiau să o popularizeze în propria țară. Totuși traducerile în limba română în
această perioadă sunt fragmentare și destul de modeste2. Un cunoscător și popularizator
foarte bun al operelor mickiewicziene a fost Gheorghe Asachi, vorbitor de limbă polonă,
care a adaptat în română câteva balade din ciclul Balade și romanțe, publicat de
1 Vezi I.C. Chițimia, A. Mickiewicz, N. Bălcescu i „Vospevanje Rumynii”, „Romanoslavica”, II,
București, 1958, p. 133-146
2 Cf. I. Petrică, Confluențe culturale româno-polone, București, Minerva, 1976, p.144-156.
61
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Mickiewicz în anul 18221. O asemenea adaptare era posibilă - susține I.C. Chițimia -
datorită similitudinor sensibile dintre cultura populară polonă și cea română2.
A doua etapă în receptarea culturii polone începe în jurul anului 1863, când a
izbucnit insurecția din ianuarie, iar interesul românilor față de soarta Poloniei crește,
poeții români subliniind în textele lor semnificația acestui eveniment istoric important3.
Totuși după eșecul insurecției, mișcarea de eliberare a pierdut din intensitate. În pofida
eforturilor emigranților polonezi, aflați pe teritoriul României pentru a continua
organizarea altor acțiuni similare (vezi îndeosebi rolul lui Zygmunt Milkowski),
schimbarea atitudinii față de Turcia va influența negativ eforturile în această direcție.
Căci în timp ce polonezii văd în Turcia un aliat în confruntarea cu Rusia, românii luptă
împotriva Turciei pentru dobândirea independenței, participând alături de Rusia în
războiul ruso-româno-turc. Pentru România victoria asupra Turciei însemna nu doar
obținerea autonomiei, ci și trecerea la reforme de modernizare a statului. Polonezii au
putut însă continua activitatea de organizare pe teritoriul românesc, beneficiind de
sprijinul și bunăvoința domnitorului Alexander Ioan Cuza4.
Receptarea literaturii polone și formarea imaginii despre Polonia se desfășoară
din acest moment în contextul unor aspirații generale, mai puțin determinate de interese
politice concrete. Călătoriile în interes științific ale oamenilor de cultură români
(Alexandru Papiu Ilarian, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Ioan Bogdan, Ion Bianu, Nicolae
Iorga), cercetările întreprinse în arhivele și bibliotecile poloneze au contribuit la
creșterea interesului față de cultura polonă5. Paralel cu receptarea creației lui
Mickiewicz, în decursul ultimelor decenii ale secolului al XIX-lea, se conturează și
pătrund în România idei ale pozitivismului varșovian prin intermediul lucrărilor lui
Julian Ochorowicz și al treducerii volumului de povestiri semnate de Aleksander
Swietochowski6. Odată cu sfârșitul secolului al XlX-lea, cel mai cunoscut și mai
popular scriitor după Mickiewicz devine H. Sienkiewicz, prezent până astăzi în
conștiința cititorilor români7. Acordarea Premiului Nobel, în anul 1905, pentru romanul
Quo vadis?, a determinat un alt val de traduceri realizate însă prin intermediul limbii
franceze și germane.
1 Considerat începutul romantismului polonez.
2 Adam Mickiewicz et L’ecrivain roumain G. Asaki, „Romanoslavica” I, București, 1958; vezi și
Petrică, op. cit.,p.150-156.
3 Petrică, op. cit., p. 157-160.
4 Ibidem, p. 102-107.
5 Ibidem, p.161-166.
6 Ibidem, p. 178-180.
7 În afară de numeroare traduceri, în tiraje uneori impresionante, lui Sienkiewicz i s-au consacrat
studii teoretice de anvergură (vezi monografiile: Olga Zaicik, Henryk Sienkiewicz, București,
1976; S. Velea, Sienkiewicz, București, 1998). Trilogia (Prin foc și sabie, Pototpul, Pan
Wolodyjowski) a constituit obiectul tezei de doctorat a Mariei Vârcioroveanu, publicată la Editura
Universității din București (Romanul istoric al lui Henryk Sienkiewicz în context european:
trilogia, București, 2005), precum și alte studii și articole, apărute în reviste de specialitate.
62
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
În afară de Sinekiewicz, în perioada interbelică au fost traduse opere aparținând
lui Teodor Tomasz Jez și Elizei Orzeszkowa, dar fără a se bucura de un ecou mai larg.
În anul 1928 a apărut volumul de Povestiri al lui Wfadysfaw Reymont, tradus din
franceză. Zece ani mai târziu, Elena Eftimiu a editat Antologia de proză polonă,
cuprinzând fragmente ale unor prozatori ai secolului al XX-lea. În presa literară apar tot
mai multe articole despre cultura și literatura polonă.
După al Doilea Război Mondial interesul față de literatura și cultura din țările
socialiste a crescut în mod vizibil, numărul de traduceri și de studii critice cunoscând o
amploare fără precedent1 . Un moment de răscruce pentru toate literaturile din țările
slave îl constituie înființarea, în anul 1949, a catedrei de limbi slave moderne la
Universtiatea din București2. Secția de limba polonă se înscrie încă de la început, odată
cu prima promoție de absolvenți, în procesul de promovare a culturii și literaturii polone
în România.
După cum se știe, cel mai eficient mijloc de popularizare a unei literaturi străine
îl constituie traducerile, mai ales cele întreprinse nemijlocit din limba originalului, de
către specialiști cu pregătire adecvată. În anii ’60 și ’70 începe să se afirme în această
direcție generația de traducători cărora literatura polonă le datorează cel mai mult: Olga
Zaicik, Stan Velea, Nina Grigorescu, Rodica Ciocan, Maria Vârcioroveanu, Mihai
Mitu, Elena Timofte, cărora li se vor adăuga absolvenții de filologie polonă la
Universitatea din Cracovia (Elena Lința, Ion Petrică) și Universitatea din Varșovia
(Nicolae Mareș, Anda Mareș, Constantin Geambașu, Ilie Ivan, Vasile Matei) și alții.
Datorită lor a crescut atât volumul traducerilor, cât și calitatea acestora, reușindu-se în
decursul a trei decenii realizarea de versiuni românești din aproape toate perioadele
literare. Un mare rol în acest sens a revenit Editurii pentru Literatură Universală,
devenită ulterior editura Univers, care a tipărit din literatura polonă în medie 5-6 cărți pe
an. Alături de alte edituri din țară (Minerva, Albatros, Cartea Românească din București,
Dacia la Cluj, Junimea la Iași etc.) s-a ajuns la zeci de titluri, acoperindu-se în mare
măsură literatura clasică (secolul al XIX-lea în general) și o bună parte din secolul al
XX-lea (perioada interbelică și mai ales cea postbelică)3 . Cititorul român are
posibilitatea să cunoască acum într-un grad sporit lirica lui A. Mickiewicz (poemul Pan
Tadeusz cunoscând o excelentă versificare datorită talentatului poet Miron Radu
Paraschivescu), a lui J. Sfowacki sau Z. Krasinski. De un interes major se bucură însă
proza. În afară de romanele istorice sienkiewicziene, apar operele lui B. Prus, Eliza
Orzeszkowa, S. Zeromski și Wfadysfaw Reymont. Ulterior este recuperată proza lui J.
Iwaszkiewicz, a Mariei Dqbrowska și a Zofiei Nafkowska. Din literatura mai nouă
numărul autorilor polonezi traduși în românește este d-a dreptul impresionant: J.
Parandowski, J. Andrzejewski, Maria Kuncewiczowa, St. Dygat, K. Filipowicz, B.
1 Vezi Bibliografia traducerilor din literaturile slave 1945-2011, București EUB, 2011.
2 Vezi Catedra de limbi și literaturi slave. Scurt istoric, București, EUB, 2008.
3 Vezi S. Velea, Literatura polonă în România, București, Editura Saeculum I.O., 2001.
63
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Schulz, R. Bratny, J. Newerly, W. Zukrowski, A. Kusniewicz, T. Nowak, St. Lem și
mulți alții.
Deși mult mai greu de tradus, poezia - departe de a oferi cititorilor imaginea
dinamică a evoluției liricii poloneze - s-a bucurat de o antologie reprezentativă, alcătuită
și tradusă de N. Mareș, autor, de altfel, și al plachetelor din lirica lui T. Rozewicz,
Wislawa Szymborska și K. Wojtyla1. Numeroase poeme au fost însă incluse în diferite
antologii de poezie universală, dintre care menționăm doar pe aceea semnată de poetul
A.E. Baconsky (Panorama poeziei universale contemporane2) sau Simbolismul
european3, sub red. Zinei Molcuț și a Magdalenei Laszlo-Kuțiuk.
Dintre dramaturgi cel mai mare interes l-au stârnit Si. Mrozek și W.
Gombrowicz, primul în traducerea lui S. Velea4, iar al doilea în traducerea Olgăi Zaicik,
într-un volum cuprinzând și fragmente din jurnal5. Apar, de asemenea, lucrări din alte
domenii umaniste, cum ar fi Istoria esteticii a lui Wi. Tatarkiewicz, Tratat despre lucrul
bine făcut de T. Kotarbinski sau Elemente de sociologie de J. Szczepanski. Se poate
afirma că, în ansamblu, în pofida barierelor de natură ideologică sau a respectării
principiului reciprocității, în cele patru decenii (1950-1989) literatura polonă a pătruns
destul de adânc în perimetrul cultural românesc.
Ce s-a întâmplat însă după 1989? Ca peste tot în țările postcomuniste, piața de
carte a suferit schimbări sensibile, cunoscând o dinamică fără precedent. Odată cu
inițiativa de privatizare și dispariția cenzurii, au fost înființate numeroase edituri și
tipografii particulare, mai mici sau mai mari, trecându-se, alături de editurile de stat,
privatizate și ele treptat, la editarea de carte din cele mai diverse domenii și pentru toate
genurile de cititori. Mulți editori, îndeosebi la început, în anii 1990-1991, au văzut în
carte o marfă profitabilă. Au fost tipărite opere ale clasicilor, dar și ale scriitorilor
disidenți, greu de închipuit să apară până în 1989! Cititorului i s-a pus la dispoziție o
bogată și variată ofertă, chiar dacă la scurt timp a apărut bariera financiară, cartea
devenind din ce în ce mai scumpă.
Fără o coordonare editorială clară, pe o piață aflată într-un proces de reașezare
și de restructurare, unde nu prea se ține seama de legea cererii și a ofertei, paralel cu
scăderea puterii de cumpărare a cititorilor, cartea și, ca urmare, editurile s-au confruntat
cu serisoase dificultăți financiare. Cu toate acestea, în peisajul editorial românesc s-au
impus câteva edituri sau grupuri editoriale puternice, cu rol hotărâtor în promovarea
valorilor cultural-literare, cum ar fi, de exemplu, Humanitas, Univers, Nemira, Allfa,
Universalia, Lider, Minerva, iar ceva mai târziu RAO, Corint, Paralela 45 etc.
1 N. Mareș, Poezia poloneză contemporană. Antologie, traducere și note biobibliografice de
Nicolae Mareș, prefață de Vasile Igna, Cluj 1981 (vezi și ediția a II-a, Chișinău, Prut
Internațional, 2007); Cf. idem, Zece poeți polonezi contemporani, București, 1978.
2 București, Editura Albatros, 1972.
3 vol. III, București, Editura Albatros, 1983.
4 S. Mrozek, Teatru, București, Editura Univers,1986.
5 W. Gombrowicz, Jurnal. Teatru, București, Editura Univers, 1988.
64
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Ce s-a întâmplat cu literatura polonă în acest context? Evenimentele din Polonia
(ecourile sindicatelor libere „Solidaritatea”, primul guvern necomunist, condus de
premierul Tadeusz Mazowiecki, reforma financiară, promovată de ministrul de finanțe
Leszek Balcerowicz, avansarea pe drumul economiei de piață) au creat, în general, un
context favorabil culturii și literaturii polone. Un merit deosebit însă în promovarea
valorilor literare poloneze a revenit în aceste aproape două decenii poloniștilor
consacrați, care au depus eforturi sistematice, îndreptate, pe de o parte, în direcția
completării operelor clasicilor, iar pe de alta, recuperării operelor de avangardă
(îndeosebi proza psihologică) sau ale scriitorilor emigranți. O contribuție fundamentală
la popularizarea literaturii polone în România revine Olgăi Zaicik, care și-a dedicat
întreaga viață muncii de redactor, traducător și critic. În anul 1999, Editura Univers i-a
decernat premiul pentru activitatea de traducătoare. În perioada 1990-2000 a tradus și
publicat șase volume: M. Choromanski (Zazdrosc i medycyna), Jurnalul lui
Gombrowicz (un volum consistent, cu o prefață semnată de K. Jurczak), Agonia
imperiului de R. Kapuscinski, Șobolanul de A. Zaniewski și Regele celor doua Sicilii
de A. Kusniewicz, apărut în același volum cu Lecția de limbă moartă, publicat în urmă
cu peste zece ani. Merită subliniate, de asemenea, cele două minivolume de teatru,
cuprinzând câteva piese inedite ale dramaturgului reformator St.I. Witkiewicz (Gybal
Wahazar sau în labirintul nonsensului și Teatru, tradus în colaborare cu J. Radu),
ambele apărute pentru prima dată în românește, în anul 19981.
Stan Velea (1933-2007), cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie
Literară „George Călinescu”, pe lângă multe alte texte de care s-a ocupat în cercetările
sale critice, doi scriitori clasici l-au atras în mod deosebit: Wi. Reymont și H.
Sienkiewicz, amândurora consacrându-le de altfel și câte o monografie critică. Între
1990-2000 au fost reeditate, în traducerea sa, Comedianta și Frământări de Wi.
Reymont și patru titluri din creația lui Sienkiewicz (volumul de nuvele Hania, Familia
Polaniecki, Prin foc și sabie, Pan Wolodyjowski), precum și volumul de nuvele Anielka
de B. Prus. În plus, tinzând spre realizarea unei integrale Sienkiewicz și a unei unități
stilistice a textelor acestuia, S. Velea a continuat traducerea celorlalte opere: Prin pustiu
și junglă, Pe câmpul de glorie, și a dat o nouă versiune românească Quo Vadis?, roman
care a cunoscut cele mai multe reeditări. De asemenea, la editura Corint a publicat o
nouă versiune a Cavalerilor teutoni. În afară de Sienkiewicz, S. Velea a realizat totodată
o reușită versiune a romanului Fascinația păcatului (Dzieje grzechu) de S. Zeromski,
scriitor din perioada modernismului de la sfârșitul secolului al XIX-lea, care ridică
numeroase dificultăți de natură stilistică și lexicală. Tot în traducerea sa au apărut
Avanpostul de B. Prus, Vampirul de Wi. Reymont și Regele Wladyslaw Herman de Z.
Krasinski. La scurt timp au văzut lumina tiparului monumentalul roman al lui Wi.
Mysliwski, Orizontul (Widnokrqg), precum și povestirile și piesele de teatru ale
dramaturgului avangardist S. Mrozek. Acest număr impresionant de volume atestă
1 Pentru lista completă a traducerilor vezi S. Velea, Literatura polonă în România, p. 455-462,
precum și Bibliografia traducerilor din literaturile slave. 1945-2011, București, 2011.
65
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
dăruirea totală și truda necontenită ale unui traducător familiarizat cu teoria și practica
traducerii, cu legătura indestructibilă dintre textul literar și contextul istoric-cultural.
Un alt nume strâns legat de destinele literare poloneze pe teren românesc este al
polonistului I. Petrică (n.1934), absolvent al secției de filologie polonă de la Cracovia,
titularul cursului de literatură la secția polonă a Universității din București (în prezent,
profesor pensionar). Înainte de 1989, pe lângă alte povestiri și romane, mai mari sau mai
mici, I. Petrică a izbutit una dintre cele mai reușite versiuni ale prozei moderne a lui B.
Schulz (Manechinele), scriitor care a intrat astfel pentru prima dată în perimetrul
spiritual românesc, fiind comparat adesea cu Urmuz1. În aceeași serie a reușitelor din
domeniul prozei mitologice se înscrie și romanul poetic De vei fi crai, de vei fi călău al
lui T. Nowak, poet și prozator care ocupă un loc distinct în cadrul literaturii polone
contemporane. De mare popularitate, printre altele si datorită versiunii cinematografice,
s-a bucurat romanul Vraciul de T. Dokga Mostowicz, tot în traducerea sa. Meritul
fundamental al profesorului I. Petrică îl constituie însă transpunerea în românește a patru
romane succesive, aparținând lui W. Gombrowicz: Ferdydurke, Trans-Atlantic,
Pornografie și Cosmos, toate apărute la scurt interval între ele, la Editura Univers, și
reeditate la RAO. Pentru Ferdydurke traducătorul a primit Premiul Asociației
Scriitorilor din București, iar pentru celelalte, Premiul Uniunii Scriitorilor din România
în anul 1999. Este în felul acesta recuperat un mare prozator de mult intrat în
patrimoniul literaturii universale.
Slavistul Mihai Mitu (n. 1936), absolvent al secției de polonă a Universității din
București, lector de limba și literatura română la Cracovia în perioada 1969-1976, deși
nu se ocupă cu precădere de literatură ( preocupările sale cuprind câteva discipline :
paleografie slavă, cultură slavonă, gramatica istorică a limbilor slave, relații lingvistice
româno-slave) și-a dedicat o bună parte din timp și traducerilor. După ce a publicat mai
demult Ciberiada lui S. Lem (reeditată la editura Nemira în 1994) și Manuscrisul găsit
la Saragosa al lui J. Potocki, a revenit la acești doi autori, traducând încă două romane
de Lem (Glasul Domnului și Catarul) și reeditând Manuscrisul... în versiune integrală,
pe baza ediției franceze2. În plus, a tradus patru cărți de R. Kapuscinski, „maestru
incontestabil al reportajului literar”: Împăratul (Editura Globus, 1991), Abanos (Paralela
45, 2002), Călătorind cu Herodot (Editura Art, 2008) și Șahinșahul (Humanits, 2009).
În perioada 1989-2012, Constantin Geambașu, absolvent al Facultății de
filologie polonă la Universitatea din Varșovia, titularul cursului de cultură și literatură
polonă la Catedra de limbi slave, a tradus și a promovat opera lui Czeslaw Milosz, poet,
prozator, istoric literar, profesor de literatură comparată, Laureat al Premiului Nobel
1 Vezi N. Manolescu, Omul mecanomorf, „Steaua”, 1977, nr. 9, articol publicat ca prefață la B.
Schulz, Manechinele, Iași, Polirom, 2004.
2 J. Potocki, Manuscrisul găsit la Saragosa, vol. 1-2, București, Nemira, 1997 (traducere din
limba franceză de Adriana și Mihai Mitu).
66
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
pentru poezie (1980)1, precum și poezia Wislawei Szymborska2, Laureată a Premiului
Nobel, în anul 1996, și a lui Zbigniew Herbert3. Preocupat de postmodernismul polonez,
a tradus câteva cărți din creația reprezentanților de seamă ai acestui curent (A.
Szczypiorski, Olga Tokarczuk, A. Stasiuk). De asemenea, în direcția recuperării în
spațiul românesc a unor texte clasice de anvergură a tradus, împreună cu Passionaria
Stoicescu, Lamentații/ Treny de J. Kochanowski, Sonete din Crimeea de A. Mickiewicz,
Kordian de J. Slowacki, iar în ultima perioadă drama Nedivina comedie de Z. Krasinski.
Dintre traducătorii aparținând generației tinere s-a afirmat în mod deosebit
Cristina Godun, absolventă a secției de limba și literatura polonă a Universității din
București, în prezent lector dr. la Departamentul de filolgie slavă. Eforturile sale s-au
îndreptat cu precădere în transpunerea textelor Olgăi Tokarczuk, ale lui Andrzej Stasiuk.
O mare atenție a acordat, de asemenea, teatrului polonez contemporan4. În ultima
perioadă, la editura RAO a editat Jurnalul în versiune integrală al lui W. Gombrowicz
(revizuind traducerea inițială a Olgăi Zaicik și completând pasajele care nu au fost
incluse în prima ediție românească).
Paralel cu traducerile au apărut totodată numeroase articole, studii și monografii
critice. Aproape fiecare roman important, culegere de nuvele sau de poezie este însoțită
de o introducere sau postfață, cuprinzînd datele semnificative referitoare la opera și
autorul ei, precum și aprecieri critice, cel mai adesea în context comparat.
Cercetările poloniștilor români s-au îndreptat în trei direcții importante:
1)	Relații culturale și literare româno-polone. Aici se încadrează lucrările
regretatului profesor I.C. Chițimia (1908-1995). Încă de la începutul activității sale la
secția polonă, pe lângă cercetările de literatură română veche și folclor, desfășurate cel
mai adesea într-un larg context comparat, profesorul a fost preocupat de influența slavă
asupra culturii române în general și a celei polone în special. Cel mai reprezentativ în
acest sens este volumul Probleme de bază ale literaturii române vechi (București,
1972), în paginile căruia regăsim numeroase raportări româno-slave, provenite îndeosebi
din lumea cronicarilor. O mare parte din aceste texte a fost tradusă în limba polonă5,
fiind repartizate în trei secțiuni reprezentative: I. Contacte cultural-politice între vechea
1 Vezi volumele traduse în românește: Gândirea captivă, București, Humanitas, 1999 (reeditare,
2008); Europa natală, București, Univers, 1999; Ținutul Ulro, București, Editura Allfa, 2002;
Privind dinspre Golful San Francisco, Pitești, Paralela 45, 2007; vezi și antologia Podul de
catifea, București, Art, 2012 (traducere împreună cu Passionaria Stoicescu), precum și volumul
de studii critice Czeslaw Milosz la București, București, Editura Universității, 2012, cuprinzând
comunicările prezentate la sesiunea științifică internațională dedicată centenarului nașterii
poetului (7-8 octombrie 2011, București).
2 Vezi antologiile: Sub o singură stea, București, Editura Universal Dalsi, 1999, și În râul lui
Heraclit, București, Paideia, 2003 (traducere de Passionaria Stoicescu și C. Geambașu).
3 Vezi Zbigniew Herbert, Pan Cogito, București, Paideia, 2008.
4 Vezi cele două volume ale Antologiei de teatru contemporan polonez, București, Editura Art,
2010, 2011 (în colaborare Cu Sabra Daici și Carmen Luiza Săvescu)
5 Literackie studia i szkice rumunistyczno-polonistyczne, Varșovia, PWN, 1983.
67
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Polonie și Principatele Române, II. Mickiewicz și românii - Eminescu în Polonia, III.
Creația populară românească în context european. Acest volum ocupă până astăzi un
loc esențial ca sursă de informare și documentare pe piața de carte poloneză, alături de
contribuțiile Danutei Bienkowska1. Titular, decenii la rând, al cursului de literatură
polonă veche și de romantism, a pregătit pentru tipar și un curs universitar Istoria
literaturii polone (sec. XI-XVIII), redactat în limba polonă ( București TUB, 1972), care
ar merita să fie reeditat și în versiune românească. De remarcat interpretările originale și
stilul limpede și accesibil al expunerii. Un mare merit al cunoscutului slavist este și
acela de conducător științific la doctorat. Sub directa sa îndrumare, peste 20 de candidați
și-au susținut tezele în domeniul istoriei literare slave.
Colaborator apropiat și continuator al cursului lui I.C. Chițimia, profesorul dr.
Ion Petrică a publicat două volume de referință din domeniul relațiilor literare și al
literaturii comparate (Confluențe culturale româno-polone, București, Editura Minerva,
1976, și Studii polono-române, EUB, 1994). Primul volum oferă o sintetică și închegată
imagine a legăturilor culturale și literare româno-polone din a doua jumătate a secolului
al XIX-lea într-un bogat context al factorilor istorici determinanți. Subliniem îndeosebi
capitolul final al cărții datorită analizei comparate a unor motive comune în literatura
polonă și română: Sobieski, Cârjali, Codrii Cosminului, Despot vodă, Domnița
Ruxandra. Al doilea volum, o prelungire a cercetării anterioare, completează trăsăturile
identității literare polone, aducând în discuție câțiva scriitori de anvergură: H.
Sienkiewicz, B. Prus, Wi. Reymont, T. Rozewicz, T. Nowak și alții.
În aceeași direcție se înscrie monografia lui S. Velea, Interferențe literare
româno-polone, București, 1989, completată ulterior și publicată cu titlul Literatura
polonă în România. Receptarea unei mari literaturi (apărută în anul 2001). Informațiile
și interpretările critice se structurează în trei secțiuni: a) caracterizarea succintă a fiecărei
perioade literare pentru o bună încadrare a scriitorilor și înțelegerea adecvată a
contextului cultural-artistic, b) receptarea propriu-zisă în spațiul românesc, divizată în
două compartimente: traduceri și studii critice românești, c) afinități structurale între
prozatori polonezi și români. Cititorul de la noi dispune astăzi de o imagine completă și
competent elaborată a receptării fenomenului literar polonez de-a lungul timpului. Tot
aici se încadrează și volumul de studii Texte și contexte, elaborat de C. Geambașu,
cuprinzând numeroase reflecții cu privire la teoria și practica traducerii, privite în
contextul cultural amplu al receptării.
2)	Studii monografice menite să analizeze creația diferiților scriitori într-un
amplu context istorico-literar. S-au scris până acum șase monografii: Olga Zaicik
(Pasiunea romantică, București, 1965, consacrată operei lui Mickiewicz și Siowacki;
Henryk Sienkiewicz, București, 1972); S. Velea (Reymont, București, 1966; Mickiewicz,
București, 1995; Sienkiewicz, București, 1998); C. Geambașu (Maria Dqbrowska,
București, 1996 ). Toate aceste monografii se bazează pe o bogată documentare și
1 Danuta Bienkowska (1920-1992), scriitoare poloneză, bună cunoscătoare a limbii și literaturii
române din care a tradus numeroase opere clasice și contemporane.
68
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
ilustrează un amplu evantai de interpretări de care este capabil exegetul străin, apelând
deseori la experiența critică și metodologică din propria țară.
3)	Lucrările comparate, care valorifică din plin îndelungata tradiție a
comparatisticii românești, au căpătat forma unor volume de referință: S. Velea,
Perspective și retrospective literare, București, 1975; Universaliști și comparatiști,
București, 1996; I. Petrică, Studii polono-române, București, 1994; C. Geambașu,
Ipostaze lirice și narative, București, 1999 (ediția a II-a 2010).
Un loc deosebit în cadrul cercetărilor asupra literaturii polone în România îl
deține Istoria literaturii polone, elaborată de S. Velea, în trei volume (vol. I, 1986; vol.
II, 1990; vol. III, 1995). Această încercare de cuprindere panoramică a literaturii polone
încununează activitatea îndelungată și rodnică a autorului. Alcătuită din portretele celor
mai reprezentativi scriitori polonezi, de la Renaștere până în contemporaneitate, istoria
cuprinde scurte caracterizări ale perioadelor literar-culturale, cel mai adesea abordate în
context european. Dincolo de valoarea meritorie, informativ-interpretativă, această
istorie - de altfel, singura în spațiul sud-est european - reprezintă o adevărată sursă de
inspirație intelectuală, obligându-i pe viitorii cercetători la noi reflecții și abordări.
Se poate afirma, așadar, că în anii 1990-2000, au fost continuate reeditările
clasicilor (Potocki, Sienkiewicz, Prus, Zeromski, Reymont), au fost traduse pentru prima
dată textele avangardiștilor (Choromanski, Gombrowicz, Milosz, Witkacy) și s-a trecut
la traducerea prozei actuale (Zaniewski, Szczypiorski, Tokarczuk).
Deși bilanțul traducerilor și lucrărilor de critică din ultimul deceniu al mileniului
trecut atestă, în general, o bună receptare a literaturii polone în România, în fața
traducătorilor români s-au aflat în continuare noi provocări și obiective. În perioada
următoare (2000-2012), alături de reeditări și noi traduceri din literatura clasică1 s-a
completat lista cu prozatori din generația mai tânără (Pawel Huelle, Grzegorz Musiai,
Andrzej Stasiuk, Wojciech Kuczok, Piotr Bednarski, Danuta Maslowska), pe lângă
traducătorii din generația mai vârstnică afirmându-se traducători din generația tânără
(Sabra Daici, Cristina Godun, Radoslawa Lascăr-Janowska, Luiza Săvescu, Vasile
Moga). A fost publicată o antologie de teatru polonez contemporan2, a apărut pentru
prima dată în românește drama în versuri Nunta a remarcabilului simbolist Stanisiaw
Wyspianski3, precum și ciclul complet de versuri Pan Cogito de Z. Herbert4 . De
asemenea, critica și istoria literară au fost completate cu un volum de studii literare,
elaborat de C. Geambașu5, un compendiu de istorie a literaturii polone, alcătuit de S.
1 Vezi, de exemplu, Wladyslaw St. Reymont, Pământul făgăduinței, vol. I-II, București, Lider, în
curs de apariție (traducere de Constantin Geambașu).
2 Made in Poland, București, Editura Art, 2008; Psihoterapolitica, Editura Art, 2011 (traducere
de Sabra Daici, Cristina Godun, Luiza Săvescu).
3 Nunta, București, Paideia, 2007, traducere de Passionaria Stoicescu și Constantin Geambașu.
4 Z. Herbert, Pan Cogito, București, Paideia, 2008 (traducere și prefață de Constantin Geambașu)
5 Constantin Geambașu, Scriitori polonezi (sec. XX), București, Paideia, 2003.
69
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Velea1, o monografie a Cristinei Godun despre teatrul lui Rozewicz2, studii de istorie
culturală, scrise de M. Mitu3, articole și studii cultural-literare, publicate de N. Mareș4.
Tânăra și promițătoarea traducătoare Carmen Bartl a publicat la editura Paralela 45
traducerea volumului de critică Vâltoarea neagră, în care profesorul cracovian Michal
Pawel Markowski propune o nouă viziune asupra interpretării prozei lui Gombrowicz5.
Se poate afirma cu certitudine că un factor dinamizator în creșterea cotei de
receptare și de popularizare a literaturii și culturii polone în România a constituit-o
înființarea la București, în anul 2001, a Institutului Polonez, care încă de la început a dus
o politică de încurajare consecventă a traducerilor și a proiectelor literare și culturale,
legate de spațiul polonez. De asemenea, acordarea de granturi de către Institutul Cărții
de la Cracovia traducătorilor din întreaga lume, pe baza depunerii de proiecte supuse
jurizării, a contribuit la sporirea semnificativă a numărului de volume traduse din limba
polonă6.
1 Siluete literare din Țara Vistule, București, Pegasus Press, 2004.
2 Cristina Godun, Teatrul lui Tadeusz Rozewicz, București, Paideia, 2008.
3 M. Mitu, Romano-polonica, I, Studii de istorie culturală, București, Editura Universității,
2007.
4 Încă Polonia..., Chișinău, Prut Internațional, 2008.
5 M.P. Markowski, Vâltoarea neagră, Pitești, Paralela 45, 2005, traducere din polonă de Carmen
Bartl.
6 De astfel de granturi au beneficiat Carmen Bartl (1), C. Geambașu (7), Radoslawa Janowska
(1), M. Mitu (2), Luiza Săvescu (1), S.Velea (4).
70
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
O JAZYKOVEJ ANALYZE UMELECKÉHO TEXTU
Renata HLAVATA
Contribution points at the differenciation of opinions, mostly slovak linguists, on analiysis of
textual level of artistic text. It orientates on the summarisation of the investigated problem,by
folloving oe language Picture of the world in the text through tendenciesan methods which are
connected with culture, thinking, style and way of using of language, his functions in the process
of language dynamics of the text.
Key words: artistic text, stylistic analysis, historisotion, culture-creative function of the text,
pragmatic of language, language games, dynamics of language
Jazyk je pre svoj nadindivudualny raz vel’mi dôlezitym zjednocujùcim,
integrujùcim prvkom v zivote kazdej spolocnosti. Jednou z funkciï jazyka je uchovavat
a sprostredkùvat kultùrne hodnoty medzi generaciami. Aby jazyk mohol plnit jednu zo
svojich zakladnych funkciï, musi pomocou jazykovych prostriedkov kultùrne hodnoty
nielen oznamovat, ale aj fixovat a zhromazdovat. Na fungovanie a vyuz^vanie
akumulativnej a kultùrotvornej funkcie jazyka v lingvistickej praxi poukazal Jan
Horecky (1982, s. 40), ked zdôraznil, ze prave jazykové vyrazy umoznili uchovat
vysledky myslenia, vzdelavania a objavovania, ku ktorym ludstvo dospelo za celé
obdobie svojej existencie. Ideologické uvolnenie spolocenskej situacie na
Slovensku po roku 1989 prinieslo v ramci lingvisticky orientovanej analyzy
umeleckého textu nové prùdy vo vyskume.
Pri stylistickej analyze umeleckého textu s historickou tematikou je
mozné pracovat nielen s jednotlivymi jazykovymi prostriedkami, ale aj
s triedami jazykovych prostriedkov, ktoré sa „konstitujù“ na priesecniku
diferencovaného materialu. Podla Jana Findru na kategoriu stylu mozno
nazerat z dvoch hl’adisk. Prvy pohlad je dynamicky, procesualny, ktory sleduje
proces vzniku, produkcie diela. Druhy pohlad je staticky, ked na hotovom
diele zistujeme, ktoré prvky z alternat^vnych moznost^ autor vybral a ako ich
usporiadal do celku. Jan Findra (1990, s. 77-81) sa cez funkcnù analyzu jazyka
a stylu umeleckého textu venoval historickej téme. Svoju pozornost sùstredil
71
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
na povrchovu, jazykovo-kompozic nu organizaciu textu, v ktorej sa organicky
spaja minule a sucasne. V studii Historickă tema a jej povrchovă realizăcia
upozornil na vonkajsiu a vnutornu strukturaciu textu, v ktorej mozno vidief
dialekticku podmienenosf a funkcnu vazbu1. V svojej monografii Stylistika
slovenciny (2004) charakterizuje formalne a obsahove modelove struktury
umeleckych a naucnych textov, c^m porovnava, vysvetfuje ciastkove modely
sveta, napr. model vo vede a model umenia (literatury)2. Na literarne umelecke
dielo pozera nielen ako na esteticky komunikat/text, ktory nesie esteticku
informaciu o realnej skutocnosti alebo o virtualnom svete, ale aj ako jazykovy
prejav, ktory sa stava vypovedou o realnej skutocnosti alebo o virtualnom svete. Podfa
nasho nazoru kategoria stylu v jazyku suvisi nielen s moznosfou vytvaraf diferencovane
jazykove prejavy, ale zaroven odraza v sebe vyvinovu dynamiku textu. Sprostredkuva
zazitok a sekundarne pocas recepcie ozivuje a obohacuje slovnu zasobu prijemcu. Na
historickej osi tuto moznosf treba spajaf s analogickym vyvinom jazyka a spolocnosti
ako dvoch funkcne spatych systemov. Pri vyskume literarneho textu Frantisek
Miko (1989) kategoriu stylu chape ako kulturny fenomen viazuci sa spravidla
na jeden text alebo na texty toho isteho autora zodpovedajuci koncepcnemu
profilu tvorivej osobnosti. V suvislosti s pojmom styl upozornil na skutocnosf,
ze text mozno vnimaf ako spolocensku specifikaciu a diferenciaciu, v ktorom
je skryta ideova polarita „jednotliveho“ a „vseobecneho“3. Pri hodnotem
literarnych umeleckych diel Frantisek Miko uzko spajal estetickosf so
znakovosfou. Upozornoval, ze znakova funkcia je vzdy odvodena z trad^cie,
ktora moze existovaf iba na jej pozadu Vyjadril sa aj k posunu stylov do istych
poloh. Z casoveho aspektu stylizaciu vnima bud ako modernizăciu, alebo
historizăciu. Historizaciu posunul do casovych poloh, pricom historizaciu
definuje ako upmanie sa na vzory, priklady, vyznamne osobnosti z dejm.
Upozornuje na ich vypukle stvarnovanie, c^m sa zvyraznuje ich vyznam.
Historizaciu vnima ako zamerne preferovanie historickeho casu v konstrukcii
umeleckeho textu. D alej upozornil na prejavy historizacie, v teme, vo vybere
mot^vov (historicka latka), v rekonstrukcii historickeho casu, deja i postav,
v idylizacii, alegorizacii minulosti pred pr^tomnosfou. Historizaciu Frantisek
Miko predstavil aj ako uprednostnovanie domacich trad^ci^, ako zdoraznovanie
vyvinovej kontinuity a propagacie minulosti, ako idealizaciu minuleho, a to
v stylizacii reci rozpravaca, postav a v preferencii kodu autora pred kodom
citatefa, t.j. v preferencii historickeho kontextu tvorby pred aktualnou
recepciou. V jazykovom style historizaciu vnimal ako preferovanie prvkov
1 J. Findra: Historickă tema a jej povrchovă organizăcia. In: Literămomuzejny letopis, roc. 24,
1990, s. 77-81.
2 J. Findra: Stylistika slovenciny. Martin: Osveta, 2004, s. 181-204.
3 F. Miko: Aspekty literărneho textu. Studie 6. Nitra: Pedagogicka fakulta, Ustav jazykovej
a literarnej komunikacie 1989, s. 65.
72
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
„stars^ch“ funkcnych stylov do umeleckeho diela. Modernizaciu predstavuje
ako pojem, ktory obracia svoju pozornost’ „dopredu“1.
Pri lingvistickej analyze umeleckeho textu s historickou tematikou je mozne
pracovat aj s triedami jazykovych prostriedkov, ktore sa v texte konstituuju na zaklade
ich casoveho posunu, ktory mozno vmmat’ na protiklade similarity (invariantu)
a singularity (variacie) dobovych stylov2. Otazkam dynamiky sucasnej slovenciny sa
venuje L. Kralcak (2011), ktory v studii Dynamika textu a dynamika jazyka venoval
pozornost historickej (vyvinovej) dynamike textu, pricom zdoraznil, ze niektore texty
vytvorene pouzitim kodu prirodzeneho jazyka (etnojazyka) sa stavaju sucastou kultury
prislusneho spolocenstva a zaroven su priamym reprezentantom tejto kultury. Vo vztahu
k nej plnia taketo „etnojazykovo“ stvarnene texty osobitne kulturotvorne funkcie. E.
Kralcak (tamze) uprednostnuje predovsetkym produkcnu, tezauracnu a reprodukcnu
funkciu textu. Produkcnu funkciu vo vzt’ahu k permanentne sa formujucej kulture pln^
text vtedy, ked’ vstupuje do jej okruhu a podiel’a sa tak na jej obnove, rozvoji
a zveFadovan^. Funkciou textoveho tezauru je zasa pomocou kodoveho potencialu
jazyka deponovat a bezpecne uchovavat napr. umelecke, poznatkove, dokumentarne
a dalsie obsahy jedinecnych konkretnych textov, ktore sa v ramci etnickeho kulturneho
vedomia stavaju sucastou kulturnohistorickej pamati. Uplatnenie reprodukcnej
kulturotvornej funkcie textu mozno identifikovat dvojako: jednak pri textovych
utvaroch vyprodukovanych v davnej ci davnejsej minulosti, ktore su vsak komunikacne
stale zive, a jednak pri prilezitostnych navratoch k deponovanym, aktualne „nezivym“
textom ako k vzacnemu kulturnemu dedicstvu3. Na zaklade uvedeneho L. Kralcak
(tamze) predpoklada, ze identifikacia a sledovanie kulturotvornych funkci^ textu nam
poskytuje moznost lepsie opisat dynamiku konkretneho textoveho utvaru, jeho
konkretnej tematicko-kompozicnej vystavby v jeho historickej perspective, a to cez
trichotomicky pojmovy rozptyl: textova dejovost’ - historicka obmena - aktualna
premenlivost
Analyza textovej roviny umeleckeho textu moze vychadzat s variantnosti
a semantickej mnohoznacnosti vyrazu, ktore posilnuju subjektivnost kontextu a textu,
a to vzhtadom na individualnu synchronizaciu mimojazykovych faktorov a textovych
vlastnosti usporiadanych do jazykovych a kompozicnych stylem4. Rovinu recoveho
prejavu postav mozno vmmat’ cez rozmanite pribehy, historky/dejiny
prostredmctvom roznych druhov rozpravania/naracie. Poukazuje sa tym na
moznost teoreticko-historickeho pristupu k literarnym umeleckym textom, a to
1 F. Miko - A. Popovic: Tvorba a recepcia. Estetickă komunikăcia a metakomunikăcia.
Bratislava: Tatran1978. 386 s.
2 Blizsie pozri R. Hlavată: Teoria literărnej komunikăcie, historizăcia a casovy aspekt stylistiky.
In: Slovenskă literatura, roc. LVII, c. 6, 2010, s. 52-56.
3 E. Kralcăk: Dynamika textu a dynamika jazyka. Slovenskă rec, roc.76, c. 5-6, 2011, s. 315-321.
4 Blizsie pozri J. Findra: Stylistika slovenciny. Martin: Osveta, 2004, s. 200-201.
73
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
prostredmctvom teorie narat^vnych struktur, t.j. strukturacie rozpravania1,
alebo narat^vnej gramatiky generat^vneho typu2, narat^vnej semantiky3 ci
noveho historizmu4. Zaroven recove prejavy postav mozno vmmat’ ako „nadstavbu“
k jazykovym pravidlam, v ktorych sa jazykove pravidla obohacuju o druhotne
pravidla.
Na pozadî tejto umeleckej reci sa utvara prozaizovany/ beletrizovany prejav,
ktory moze zivu rec napodobnovat „rekonstrukciou“ spolocensko-politickej struktury
zobrazovaneho obdobia, a tak dospiet k predstave fiktîvneho sveta. Autor tak stoji
medzi dvoma protikladmi. Na jednej strane je jazykovy kod - jazykove pravidla, ktore
urcuju autorovi sposob akym sa ma vyjadrovat, aby bol zrozumitel’ny pre percipienta.
Na druhej strane autor/spisovatel chce vyjadrit nieco neopakovatelne, individualne co
ho vedie k porusovaniu jazykovych pravidiel. Na tento ciel v znacnej miere moze
vplyvat jazykova strategia, ktora sa dotyka autorovych modifikacn obsahovych
komponentov umeleckeho textu a tiez „sila“ mimojazykovych prostriedkov v replikach
postav, ktore interferuju prvky individualnej senzibility, myslenia, pocitovania,
dynamickeho procesu komunikacnych foriem, ktory siaha az k najintimnejsm vrstvam
subjektivnej jazykovej tvorivosti. Ak chceme pristupit k analyze umeleckeho textu
(napr. s historickou tematikou - pozn. R.H.) jednym z charakteristickych
metodickych postupov sucasnej lingvistiky je explanacnost, cize nie opis
jazykovych javov, ale ich vysvetlovanie, h ladanie princ^pov ich fungovania,
pricom pri explanacii sa berie na zretel vztah ku kognit^vnym procesom,
1 PodPa Jany Hoffmannovej (1997, s. 88) naratologia sa zaoberă teôriou a analyzou naratrvnych
struktùr, t. j. skùma sa strukturăcia rozpravania (rozpravanymi pribehmi). Upozornuje na
terminologickù dvojicu narration - narrative, pricom prvy termin vysvetFnje ako akt, proces
rozpravania pribehu a druhy termin ako vysledok tohto procesu, t. j. rozpravanie ako text.
2 Francùzski strukturalisti: R. Barthes, C. Brémond, G. Geneth, J. Kristeva, T. Todorov svoj^m
vyskumom dali podnet na vznik specialnej narativntj gramatiky, t.j. na zaklade sùboru
konstantnych prvkov vytvorit’ hibkovù konfiguraciu, z ktorej je mozné odvodit rôzne povrchové
pribehy (t. j. z jednoduchého rozpravania generovat zlozité rozpravanie). Poukazali na moznost
odhalenia spolocnej zakladnej struktùry nielen pri analyze literarnych textov, ale aj spontanneho
rozpravania prostredmctvom schémy: abstract - orientation - complication - evaluation -
solution - coda. Upozornili na nové mozné pristupy k rozpravanym pribehom, napr.
sociolingvistickù a psycholingvistickù metôdu a kognitrvnopsychologicky pristup.
3 Narat^vna sémantika sa zaobera kategôriami fiküvnosti; vztahom medzi fikciou a reàlnym
pribehom; v akych moznych svetoch sa rozpravany pribeh odohrava; shstreduje sa na tematické
a motivické jednotky v rôznych pribehoch. Blizsie pozri P. Ricoeur: Cas a literàrne rozpràvanie.
Bratislava: IRIS, 2004, 265 s.
4 Novy historizmus vychadza zo strukturalneho a naratologického pristupu k histôrii. Prejavuje sa
v nom transdisciplinarita, t.j. spolupraca s lingvistikou, literarnou vedou, semiotikou,
antropolôgiou, kulturolôgiou, teôriou komunikacie, hermeneutikou atd’. Blizsie pozri Haman, A.
- Holy, J. - Papousek, V.: Kritické ùvahy o zàpadn^ literàrm teorii. Praha: Nakladatelstv^
ARSCI, 2006, 205 s.
74
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
k intelektu, mysleniu, F udskej mentalité atd’ 1. PodFa O. Orgonovej (2010) pri
analyze jazykovych prostriedkov sa ukazuje, ze je potrebné ich hodnotif cez
zoskupenia vyrazov/ jazykové polia, a to z ohFadom na ich struktùru, jazykovù
pamäf, jazykovù reprezentaciu skutocnosti, vzfahom jazyka k vmmaniu a
mysleniu atd. K poznaniu historickych realii jazykového obrazu sveta
minulosti je mozné pristupovaf aj z poz^cie percipienta a jeho „vlastného“
nazeranie na vysek skutocnosti.
K jazykovému obrazu sveta v texte sa da pristupovaf aj z poz^ci^
autorskej vyrazovej originality, napr. cez zmenu formy slova a zaroven jeho
vyznamu; zachytenia metaforického zobrazenia istych zivotnych sfér;
z historickych pramenov ci citatov z inych jazykov; dobovych vypovedf ktoré
nadobudli v kontexte specificky vyznam a sémantickù platnosf. J.Gallo
v monografii Vyjadrovanie kategorie neurcitosti v rustine a slovencine (2008)
upozorn uje na re c, ktora je vo svojej podstate dynamicka a zaroven na p^somny
prejav, ktory predstavuje pohyb v priestore a v case. Tento pohyb predstavuje
ako refaz postupnych prechodov od casti vypovede, ktoré obsahujù najmenej
informacie, k castiam, ktoré obsahujù najviac informacie. V uvedenej
monografii sa J. Gallo venuje problematike teorie funkcnej vetnej perspekt^vy
a zaroven analyze textov/ vypoved^ v zavislosti od ich komunikacnej ùlohy
v danom recovom refazci.
Nové tendencie a metodologické podklady na sprostredkovanie vyznamu
literarnych textov zavadza mentălna stylistika, ktorej zaklady polozil M.A.K. Holliday.
V ramci „funkcionalneho“ gramatického modelu poukazal na jazyk ako mentalno-
stylistickù reflexiu literarnych postav, nezavislù od „autorského stylu“. Spaja
jazykovedné a literarnovedné tendencie a metody ako novy koncept skùmania sùvislost^
medzi myslemm a stylom jazyka (reci), resp. medzi osobou/osobnosfou/charakterom
a stylom jazyka (reci).
V ramci interdisciplinarity humanitnych a spolocenskych vied sa
ukazuje, ze novy historizmus ako metoda vyskumu (aj) umeleckych textov sa
môze staf zauj^mavym pre slovenské lingvistické a literarnovedné vyskumy,
pretoze predstavuje zauj^mavy obrat v skùmam jazyka a kultùrotvornych
funkcii, co sa jav^ ako potreba (novo) definovaf dejinny horizont umeleckého
textu a analyzovaf jeho specifika. Novy historizmus umelecky text vynima
z jeho prirodzeného prostredia a komparaciou s textovym materialom iného
typu (napr. naucného, publicistického) rus^ hranice medzi jednotlivymi textami
(i medzi textami umeleckymi a neumeleckymi). Pri pokuse o analyzu vyznamu
umeleckého literarneho diela je mozné poukazovaf na dalsie a dalsie
1 J. Vanko: Od analyzy jazyka k jeho interpretăcii. In: O interpretacii umeleckého textu 25. Od
analyzy k interpretacii. K metodologickym impulzom vedeckého myslenia Frantiska Mika. Red.
Eva Kapsova, Miroslava Rezna. Nitra: Univerzita Konstantina Filozofa 2011, s. 74-82.
75
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
vyznamy.1 Z uvedeneho vyplyva, ze novy historizmus sa nejav^ ako samoucelny
experiment, ale ako produkt^vna metoda, ktorej cielom je skumaf nielen texty
umelecke, historicke, ale aj politicke, hl’adaf v uvedenych textoch textove
stopy minulosti a zaroven uplatnovanie a presuvanie kulturotvornych funkci^
z jedneho casoveho obdobia do ineho a vysvetl’ovaf ich silny ucinok na
percipienta v roznych obdobiach. „Historicnosf“ textov a textualita historie sa
mozu takto javif ako dynamicky, nestaly vzfah na osi literatura a historia, text
a kontext. Literatura sa tak stava tym, co je treba vysvetlovaf a nie tym co je
treba „cita f“. Historia sa nejav^ vzdy ako objekt^vna, transparentna,
jednoducho poznatelna, a preto nemoze sluzif ako koncept, ktory poskytuje
zaklad pre pochopenie vyznamu literarneho textu. Literatura je sucasfou
historie, literarny text je kontextom inych aspektov kulturneho a hmotneho
zivota. Problematika textuality sa nam jav^ ako „otvoreny“ prostriedok
pristupny pri skumam vzfahu jazyka k svetu a opisu jeho myslienkovych
konceptov.
Nastupom novych filozofickych smerov do lingvistiky sa do centra
pozornosti dostava problematika pragmatiky jazyka, recepcie, jazykovych hier,
rozpravania vel’kych pribehov (mytov, emancipacnych konceptov), ktore sa
usiluju vykreslif, ako dana kultura vznikala, aky je jej zmysel, v com je jej
ciel. Postmoderne myslenie zrovnopravnuje autora a citatela, a to tak, ze kazdy
ma vo vzfahu k textu a jazyku k dispoz^cii neobmedzeny pocet strategii
(hernych pravidiel) a az potom sa text stava rozhodujucim miestom
konfrontacie2. Vzfah umeleckej literatury k dejinam v obdob postmoderny
mozno vnimaf v rovine strukturnej podobnosti, kde umelecka literatura
pripomma konstrukt^vnu hru ciastkoveho napodobnovania velkeho pribehu, t.j.
historie. Umelecka literatura sa stava modelom sveta, jeho specifickym
stvarnemm, s cim suvis^ aj vyber vyrazovych prostriedkov. Jazykovy obraz sa
stava formou zobrazenia a obraznosti fikcnych a realnych modelovych
pribehov. Pomocou jazyka sa vytvaraju rozne verzie obrazu sveta a ich zivotne
formy. Ide o komunikacny system, v ktorom sa jazykovy vyraz stava
samostatnym obrazom sveta (realneho i fikrivneho). Na zaklade sledovania
podobnosri a rozdielnosri jazyka textov vedy/ historiografie a textov
umenia/literatury je mozne specificky pristupovaf k analyze noveho historizmu,
a to na zaklade 1. interdisciplinarity - novy historizmus spaja v ramci svojho
vyskumu rozlicne metody a poznatky humanitnych a spolocenskych vied -
historiografie, kulturologie, lingvistiky a literarnej teorie; 2. neprehI’adnosti
textu - ani jeden text nie je priezorom ku skutocnosti, pretoze kazdy text je
sucasfou diskurz^vnej praxe a plm urcitu funkciu; 3. textuălnej spletitosti - ani
1 Blizsie pozri K. Hausenblas: Od tvaru k zmyslu textu. Stylisticke reflexe a interpretace. Praha:
KU, 1996. 226s.
2 M. Stochl: Teorie literărm komunikace. Praha : Akropolis, 2005, s. 48.
76
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
jeden text nie je monologicky a monotematicky, ale je to priestor potencionalne
süperiacich diskurzov; 4. textuălna odlisnost - v textoch mözeme najst ine
vyznamy ako tie zjavne, vyplyvajüce z textu, a to prostredmctvom röznych
signalov ci zazitkov percipientov; 5. spochybnenia textuălnej autority - text
casto deklaruje, ze ma kontrolu nad nie cm, pricom straca kontrolu nad sebou
samym1.
Novy historizmus v süvislosti s humanitnym myslenm mozno oznacit
za textocentricky, t.j. nechape dielo ako metafyzicky komplex navzdy
vytvoreny vo svojej vyznamovej identite nad dejinami, ale ako generator
cirkulujücich vyznamov, ktore odkazujü na dielo a zaroven aj mimo neho.
Nesüstreduje sa iba na sledovanie znakov, funkci^ textu, ale objavuje sa pri
nom antropocentrizmus, t.j. zachytene stopy majü podobu hFadania istej
predmetnosti ci telesnosti v dejinach2. Novy historizmus ako metoda vyskumu
sa usiluje prelomit hegemoniu jazyka a textu, a to tak, ze odkryvajü
nerozlucnost vztahu medzi historiou, textom, jazykom a ideologiami. Ucinok
jazykovych jednotiek predstavuje cez ich „historicnost “, dialogickü, idexovü/
odkazovaciu funkciu a znazornovanie/opis, naraciu.
Zăver
Uvedene tendencie, princ^py a metody analyzy textovej roviny
umeleckeho textu sme sa poküsili zosumarizovat interdisciplinarnym
pohl’adom humanitnych a spolocenskych vied, a to na pozad^ lingvistiky
a kultürnej antropologie. Kulturologicka dimenzia dodava textovej analyze,
podl’a nasho nazoru, slobodu vyskumu na novych, doteraz nereflektovanych
postupoch, zaujmajücich sa o vysvetl’ovanie a fungovanie jazyka v kontexte
etnickeho vedomia, v ktorom mozno hladat süvislosti medzi jazykom, kultürou
a myslenm. Lingvisticka analyza textov zahrna aj vyskum tzv. druhej
jazykovej relativity, a to zavislost kultüry, spösobu pouz^vania jazyka a jeho
funkci^ v procese jazykovej dynamiky.
1 Blizsie pozri M. Stochl: Teorie literarm komunikace. Praha : Akropolis, 2005, s. 181.
2 PredstavitePom modernej pragmatickej filozofie je Richard Rorty, ktory je presvedceny, ze
kazdä interpretäcia je vysoko subjektivna a ovplyvnenä osobnymi ucelmi. Vyuzitie textu na
urcite vlastne ucely moze podPa R. Rortyho pomoct’ zmenif näzor citatePa na seba, zmenif svoje
ciele, priority, cely zivot. Blizsie pozri J. Hoffmannovä: Interpretace literarmho textu. In:
Romboid, roc. 32, 1997, c. 2-3, s. 12-13.
77
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Literatura
B^LEK, A. Petr: Hledăni jazyka interpretace k modernimu prozaickému textu. Ed.
Teoreticka knihovna 8. Brno: Host, 2003. 360 s. iSbN 80-7294-080-5
FINDRA, Jan: Historickă téma a jej povrchovă organizăcia. In: Literârnomùzejnÿ
letopis, roc. 24, 1990, s. 77-81.
FINDRA, Jan: Slylistika slovenciny. Martin: Osveta, 2004. 232 s. ISBN 80-8063-142-5
GALLO, J.: Vyjadrovanie kategorie neurcitosti v rustine a slovencine. Nitra: UKF,
2008. 184 s. ISBN 978-80-8094-320-2
HAMAN, Ales - HOLŸ, Jiri - PAPOUSEK, Vladimir: Kritické ùvahy o zăpadni
literărni teorii. Praha: ARSCI, 2006. 204 s. ISBN 80-86078-58-2
HAUSENBLAS, K.: Od tvaru k smyslu textu. Stylistickă reflexe a interpretace. Praha:
UK, 1996. 226 s. ISBN 80-85899-14-0
HLAVATÂ, R.: Teoria literărnej komunikăcie, historizăcia a casovÿ aspekt stylistiky.
In: Slovenska literatùra, roc. LVII, c. 6, 2010, s. 52-56.
HOFFMANOVÂ, Jana: Interpretace literărniho textu. In: Romboid, roc. 32, 1997, c. 2-
3, s. 7-20.
HOLLIDAY, M.A.K. - HASANOVÂ, R.: Language, context and text. Aspects of
language in a social-semiotic perspective. Oxford: University Press 1990. 126 s.
HORECKŸ, Jan: O jazyku a stÿle kriticky a prakticky. Presov: Nauka 2000. 161 s.
HUB^K, Stanislav: Kpostmodernismu obratem k jazyku. Boskovice: Albert, 1994. 218 s.
ISBN 80-85834-08-1
KRALCÂK, E.: Dynamika sùcasnej slovenciny. Sociolingvistické aspekty dynamiky
jazyka. Nitra: UKF, 2009. 144 s. ISBN 978-80-8094-665-4
MIKO, Frantisek - POPOVIC, Anton: Tvorba a recepcia. Estetickă komunikăcia
a metakomunikăcia. Bratislava: Tatran 1978, 386 s. Bez ISBN
MIKO, Frantisek: Estetika vÿrazu. Teoria vÿrazu a stÿlu. Bratislava: Slovenské
pedagogické nakladaterstvo, 1969. 292 s. Bez ISBN
MISTR^K, Erich: Vstup do umenia. Nitra: Enigma, 1994. 98 s. ISBN 80-85471-18-3
MISTR^K, Jozef: Stylistika. Bratislava: Slovenské pedagogické nakladaterstvo, 1989. 582
s. Bez ISBN
MISS^KOVÂ, Gabriela: Stylistickă analÿza textu (na materiăli anglického jazyka). Nitra:
Univerzita Konstantlna Filozofa, 1999. 154 s. iSbN 80-8050-224-2
Novÿ historizmus/new historicism. Ed. Jonathan Bolton. Brno: HOST, 2007. 318 s. ISBN
978-80-7294-217-6
O interpretăcii umeleckého textu 25. Od analÿzy k interpretăcii. Ed.: E. Kapsova, M.
Rezna. Nitra: UKF, 2011. 200 s. ISBN 978-80-8094-876-4
ORGONOVÂ, O. - DOLN^K, J.: Pouzivanie jazyka. Bratislava : UK, 2010. 229 s. ISBN
978-80-223-2925-5
RICOEUR, Paul: Cas a literărne rozprăvanie. Bratislava: IRIS, 1997. 265 s. ISBN 80-
89018-29-7
SCHOBEROVÂ, Rita: Vzajatijazyka. Bratislava: Slovenskÿ spisovater, 1973. 127 s. Bez
ISBN
STOCHL, M.: Teorie literărni komunikace. Praha: Akropolis, 2005. 218 s. ISBN 80-
86903-09-5
78
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
VANKO, J.: Od analyzy jazyka k jeho interpretacii. In: O interpretacii umeleckeho textu
25. Od analyzy k interpretacii. K metodologickym impulzom vedeckeho myslenia Frantiska
Mika. Red. Eva Kapsova, Miroslava Rezna. Nitra: Univerzita Konstantma Filozofa 2011, s. 74-
82.
VANKO, Juraj: Komunikacia a jazyk. Nitra: FF UKF, 1999. 201 s. ISBN 80-80-50-
253-6
79
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
80
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
POLYSÉMIA V PRÀVNICKEJ FRANCÛZSTINE
Peter KOPECKY
Le vocabulaire du français modifia depuis le XVe siècle sa structure et son contenu. Les
changements phonétiques se produisirent en même temps, en renforàant de nouvelles tendances
sémantiques. A noter que l'ordre de mots latin n'influença pas le français. D'autre part, le latin
imposa au français ses qualités (poly)sémantiques, étymologiques et morphologiques. Le français
concourut à sa mère (langue latine) pour la repusser de la Cour et des bureaux vers les cloîtres.
Le droit et le langage juridique conservèrent cependant l'esprit de droit romain ce qui reflète le
mieux le Code civil de Napoléon Ier et même le droit moderne.
Mots clé: le français, le latin, étymologie, polysémie, langage juridique
Slovny fond francùzstiny od XV. storoeia vyrazne menil svoju formalnu
stranku. Ruka v ruke s tymto javom sli aj sémantické zmeny, podporované specifickymi
fonetickymi vyvojovymi tendenciami francùzstiny. Slovosled latineiny jazyk prîlis
neovplyvnil, dlhsie latinské slova sa easto menili na rudimentarne, na druhej strane
latineina zanechala po sebe vyrazné sémantické, etymologické a morfologické stopy.
Francùzstina ako kodifikovany jazyk zaeal napokon eelif svojej pramatke a vytlaeil ju
z kral’ovského dvora a ùradov do klastorov (1539)1. Pravo a pravnicky jazyk si vsak
zachovali ducha rimskeho prava (posilnil ho Napoleonov Code civil), latinské maximy,
analogiu, latinské kalky atd2.
Francùzska civilizacia, pravne a spoloeenské myslenie dalej napredovali,
prieom jazyk na tieto kvantitat^vne zmeny adekvatne nereagoval. Slovny fond
francùzstiny jednoducho nemal tol’ko slov, aby nasiel pre kazdy predmet, pre kazdy
abstraktny pojem, pre kazdù myslienku osobitné slovo. Vo vymedzenych
a specifickych, presne determinovanych oblastiach, v odbornom zmysle je takéto
osobitné slovo terminom. Akademické slovmky francùzstiny obsahujù od 35 000 do 70
1 DAUZAT, A. Histoire de la langue francaise, Presses universitaires de France. Paris, 1959,
s.89.
2 Vid’ GAUDEMET, J. : Droit privé romain, 2ème édition, Montchrestien 1999; Rebro, K.
Latinské pravne vÿrazy v slovencine, IURA EDITION, Bratislava 1995.
81
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
000 kl’ùcovych slov, ale mnohé z nich sù vzhl’adom na konstatovanù kvantitativnu
a kvalitativnu disproporciu nositel’mi viacerych vyznamov sens1.
Slova vo francùzstine sù navyse schopné (tak ako v slovencine) menit nielen
svoj vyznam, ale „vedia“ prechadzat aj z kategorie do kategorie (viac ako v slovencine).
Staré sloveso plaidoyer „obhajovat“ sa zmenilo na „obhajovaciu rec“, pendant znamena
„pocas“ aj „vesajùc,obesujùc“ atd. Bez dalsieho kontextu a situacnej lokalizacie sù vsak
takéto slova bud nepochopitelné alebo nepouzitel’né. Stavajù sa plnohodnotnymi az vo
chvili, ked sa spravne vyslovené2 dostanù na spravne miesto a do spravneho
syntaktického prostredia. Relevatnym dôkazom sù aj termîny v pravnickej oblasti alebo
slova s prenesenym vyznamom3.
Vyznamy slov a jednotlivé vyznamové variacie, ktorym podliehajù, sù
predmetom skùmania sémantiky. Sémantika sa nezaobera, ako sa to tradicne
interpretuje, len vyznamom slov resp. vztahom vnùtornej a vonkajsej podoby slova.
V sirsie chapanom zmysle sa mus^ zaoberat aj vseobecnymi lingvistickymi javmi
a vplyvmi individualnej a socialnej psychologie. Podstatny vplyv na sémantické zmeny
ma aj konkrétne prostredie, kde sa jazyk langue uplatnuje ako spolocensky jav.
Spolocenska povaha jazyka je jednou z jeho vnùtornych crt. Preto je aj ludska bytost
neuvedomelo poplatna jazykovym zvyklostiam spolocenskej skupiny, do ktorej patri4.
Vtedy sa jazyk langue uz men na rec langage, preto hovorime o pravnickej reci
langage alebo konkrétne français juridique, o diplomatickej reci langage diplomatique,
o volebnom „slovn^ku“ langage électoral_ Okrem toho, k odrazanému vnemu
z prostredia pristupuje individualna schopnost zobrazit a vyjadrit „po svojom” realitu
pojmu prislusnym stylom, primeranymi jazykovymi prostriedkami v osobe, rode (clene),
cisle, spôsobe, case, ap.
1 Bibliorom Larousse Version 1.0 © 1996 Microsoft Corporation Et Liris Interactive, napr.
uvâdza pod heslom force sila 19 vÿznamov v 5 vÿznamovÿch poliach, odhliadnuc od slovnÿch
spojem à force de...ap. V identifikovanÿch prâvnickÿch slovnÿch spojeniach force osciluje
medzi ekvivalentmi sila, ûcinok, moc, prinûtenie, ùcinnost atd. Vid Le Docte, E. Stvorjazycnÿ
prâvnickÿ slovnik, IURA EDITION,1997, ss. 426-428.
2 Zvukovâ strânka vo francùzstine je nanajvÿs dôlezitâ, pretoze na rozdiel od slovanskÿch
a ostatnÿch românskych jazykov nehrâ v nej distinkdvno - sémantickû funkciu ani prizvuk ani
fonologickâ d^zka, ale tazko vmmatel’nâ zatvorenost a otvorenost samohlâsok, nazalizâcia,
existencia polo-samohlâsok, opoz^cia ou (u) u (ü) atd.
3 casser un verre rozbit pohâr, casser un jugement zrusit rozsudok; mandat de poste postovâ
poukâzka, mandat d'amener, mandat de comparution prikaz na predvedenie ; plad to
samozrejme aj opacne: (vlâdny) nâvrh zâkona projet de loi, nâvrh zâkona predlozenÿ
parlamentom proposition. Vid Znamenâckovâ, K. Français juridique, Vydavatefské oddelenie
PF UK, 1998, s.157.
4 Podfa J. Lacana podvedomie Pudskej bytosti je strukturované ako systém, podobne ako
jazykové symboly. Zatiaf co Freud povazuje symboliku za prostriedok, Lacanovu symboliku
ustanovuje subjekt. La psychanalyse, Collection EDMA, Ch. - H. Favrod 1975, s.198.
82
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Samozrejme, ze pri osvojovam francùzstiny sù naporùdzi pravidla
a mechanizmy, ktoré nam pomahajù zapamătat si a urcit napr. bleskovo rod podst.
mena vyjadreny clenom, ale ten je casto arbitrarny. Samotné pouz^vanie alebo
vynechavanie urcitého a neurcitého clena vsak spôsobuje problémy vo francùzstine aj
vtedy, ak vieme, akého rodu podstatné meno je. M Duval est avocat. Pan Duval je
(povolamm) advokat. MDuval est un avocat ... Pan Duval je naozaj (dobry) advokat!
Pan Duval je teda advokat!
Uvedeny jav len okrajovo naznacuje komplexnost psycho-lingvistickych,
syntaktickych, lexikalnych a sémantickych javov a sùvislost^ v pravnickej francùzstine.
v zasade vsetky slovné druhy, nielen tzv.plnovyznamové, podliehajù istému
„kinetismu”1.
1.	Kinetizmus
v nasom pripade vyjadruje pohyblivost, ohybnost, urcity odklon lexémy (slova)
od svojho originalneho poslania a prvotného vyznamu (semémy).
1.1.	Prïklady signifiés2 slovnych druhov charakterizované jednoduchym
kinetizmom:
Assistant 1. pritomny, zùcastnujùci sa 2. m asistent, asistujùci; rod m, f uvadzame len
v nevyhnutnom pripade; znak ~ oznacuje opakovanie klucového slova
Citer 1. predvolat na sùd, citovat 2. citovat autora, zakon
Compétence 1. pravna, spravna kompetencia; rozsah pravomoci 2. spôsobilost,
profesionalna zrucnost, odborna prislusnost
Convoquer 1. zvolat ~ le Parlement zvolat parlament 2. vyzvat ~ q à un examen
vyzvat niekoho, aby sa dostavil na skùsku
Démentir 1. dementovat, popriet 2. ~ un témoin usvedcit svedka z klamstva
Détention 1. protipravne zadrziavanie veci 2. văzba ; prevzaty termin detencia
znamena drzba (oproti posesii)
Irrégularité 1.nepravidelnost 2.chyba, nespravnost (v zapisnici)
Juridique l.pravny 2.pravnicky ; vyznam sa meni podl’a podst. mena, ktoré sprevadza
Limier 1. sliedic 2. patrac, detektiv
1 Termm preberâme od Jacqueline Picoche zo Structure sémantique du lexique français, Fernand
Nathan 1986, s.7.
2 Termmy pouzrvame v zhode so Saussurovou teôriou o jazyku. Polysémia, ktorù sme uz
predstavili ako kinetizmus, je potom opoz^cia minimâlne dvoch saussurovskÿch pojmov. Viaceré
signifiés (= pomenovâvanie reality), zodpovedajù jednému jedinému signifiant (= istej forme
jazykového prostriedku). Tento vzt’ah sa odohrâva v komplexnÿch socio-lingvistickÿch
podmienkach a v systémoch : v jazykovom prejave l’udskej bytosti parole, v jazyku ako v
statickom alebo evolucnom système znakov langue, v konkrétnej reci indiv^dua alebo
spolocenskej skupiny langage. Saussure, F. Cours de linguistique générale, Academia Praha
1996, v preklade Fr. Cermâka, s.106 a nasl.
83
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Objet 1. predmet, objekt 2. predmet sporu; vec (v zahlavi listu)
Parlementaire m 1.clen parlamentu 2. vyjednavac
Prévention 1. prevencia 2. prevendvna vazba
Session 1. zasadanie 2. skùsobné obdobie
Territorial, e 1. ùzemnÿ, ùzemna 2. Territoriale f teritoriâlna armada, domobrana vo
Francùzsku v r.1872-1914
1.2.	Signifiés slovnych druhov s viacnâsobnÿm kinetizmom
Nazyvame tak vedl’a seba stojace polysémantické prvky v podobnom
sémantickom poli, ale s vyrazne odlisnymi vyznamovymi odtienmi :
I.	action f
1.	Akcia, schopnost’ konat a prejavif svoju vôlu: passer à l'action prejsf k akcii (cinu);
homme d'action clovek cinu, mettre en action uviest’ do cinnosti
2.	Pohyb, cin atd.vyvolanv okolnost’ami: mobile d'une action pohnùtka (k) cinu (action
cin v tomto spojem nema prâvnickÿ konotacnÿ obsah
3.	Pôsobenie niecoho na nieco,ùcinok action du gouvernement sur les prix pôsobenie
vlady na ceny; mechanicka a fyzikalna velicina
4.	Kolekdvne hnutie, casto s nevyberanÿmi prostriedkami: action directe priama,
nasilna politicka akcia ; action militaire vojenska akcia
5.	Burzovnÿ a obchodnÿ vyraz
II.	nadvazujùce udalosti rozpravania, dramy ap. unité d'action jednota deja
III.	action v pravnickom zmysle
1.	uplatnenie pravneho naroku prostrednictvom justicie intenter une action en
justice podat zalobu (na sùd), hovorovo porter plainte ; v pravnickej francùzstine je
action definovana ako pravo opravnenej osoby (alebo osoby vznasajùcej narok) na
dôkladné vypocutie
2.	action publique sùdne konanie, kde je stat jednou zo stran; action civile
obciansko-pravne konanie; action pénale trestné konanie (poursuite pénale trestné
stihanie); action administrative spravne konanie (setrenie)1
Medzi prvou a druhou sémantickou evaluaciou je jasna vazba, ale vnùtorna
vazba neexistuje medzi druhou a tretou a medzi prvou a tretou, pretoze tretia je
vnimana a aplikovana ako nadstavbova, abstraktna resp. cisto pravna.
Tento druh polysémie ma odstredivé tendencie, spôsobuje nesùlad, nezhodu alebo
kontrakciu mezi citovanymi vyznamami, ktoré majù navonok jeden spolocny priesecnik.
Stretavajù sa sice v jednom bode (skutok, konanie, dianie), ale potom sa uberajù dalej
svojim smerom.
Ako dalsie priklady uvedieme len relevantné opozicné dvojice, bez hlbsej
sémantickej analyzy:
1 Bibliorom Larousse, tamtiez.
84
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Podst.menă
acte 1. skutok, odbornÿ vÿkon 2. prăvny akt ; verejnă listina
cause 1. pricina 2. kauza ; dôvod v dedicskom konani
commission 1. komisia, vÿbor 2. provizia
commerce 1. obchod 2. blizky, intimny spolocenskÿ styk, bibl. Obcovanie
compromis 1. prâvn. kompromis; vzajomnÿ ùstupok 2. prid.meno (s)kompromitovanÿ
conseil 1. rada 2. Rada, organ, vlăda atd’.
droit 1. prăvo vo viacerÿch vÿznamoch 2. poplatok,taxa
grâce 1. pôvab, caro 2. milost’ recours en ~ ziadost’ o milost’
immunité 1. imunita voci chorobăm 2. parlamentnă ap.
judiciare 1. justicnÿ Police judiciaire francùzska kriminălna pol icia; konă v sùlade
s platnou procedùrou v trestnom prăve, zabezpecuje dôkazy o vÿznamnejs^ch priestupkoch
a odhaPuje ich autorov; Justicnÿ palăc Palais de justice 2. sùdny, sùdnickÿ
matière 1. lătka 2. prăvn.vec en ~ criminelle v trestnej veci (sùvisiacej so zlocinom)
pièce1. kus, sùciastka 2. doklad ~ à conviction usvedcujùci dôkaz
sanction 1. prăvn. akt, ktorÿm schvaPuje séf exekut^vy zăkon, cm sa năsledne stăva
vykonatel’nÿm; ratifikăcia 2. prirodzenÿ dôsledok 3. prăvn.trest,sankcia ; ~ pénale represivne,
trestné opatrenie
solution 1. roztok 2. riesenie
titre 1.titul 2. doklad o vlastmctve (3. hlava, zăhlavie v texte zăkona)
Prid.menă
assigné 1. predvolanÿ na sùd 2. ~ à domicile urcenÿ, nùtenÿ pobyt (niekoho)
cédé 1. zanechanÿ; prepustenÿ niekomu 2. prăvn. postùpenÿ
propre 1. vlastnÿ, osobnÿ 2. cistÿ1.
Slovesă
accuser q 1. obzalovat’ niekoho 2. ~ la réception potvrdit’ prijem
dépister 1. odhalit’(stopu, chorobu, vinmka) 2. zmazat’ stopu, zmiast’
causer 1. zapricinit’, spôsobit’ 2. viest familiărny dialog
connaître 1. poznat 2. prăvn. byt povinnÿ sa zaoberat, riesit vec
dépouiller 1. stiahnut kozu, odrat 2. ~ un scrutin zrătat hlasy jednotlivÿch kandidătov
entendre 1. pocut 2. s' ~ dohodnùt’ sa, vyznat’ sa
interroger 1. vypocùvat, klăst otăzky 2. spytovat (sa), skùsat
saisir 1. uchopit’, pochopit’ ~ un tribunal d'une affaire dat podnet sùdu, aby konal vo
veci^ 2. prăvn. zabavit
1 Le Bon usage uvadza vePké mnozstvo prid.mien, ktoré menia vÿznam podPa toho, ci sa
nachâdzajù za podst. menom alebo pred nim. Grevisse, M. Duculot-Gembloux Hatier, Paris
1969, ss. 339-340; rozhoduje ustalenost’ a „intimny“vztah k podst. menu: un ancien juge verzus
un juge ancien bÿvalÿ sudca alebo ten predtÿm verzus starÿ sudca (s dlhorocnou praxou, so
starosvetskÿmi maniermi). Podobne sa sprâva aj prid. meno dernier-ère poslednÿ, -a, ktoré
zaroven ponùka sémantickù paralelu so slovenskÿmi prid. menami poslednÿ/ostatnÿ.
85
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
tourner 1. tocit 2. ~ la loi obchadzat, ùcelovo vykladat zakon
suspendre 1. zavesit 2. pozastavit platnost, vynat spod ùcinnosti
3. zbavit funkcie, odvolat, suspendovat
Niekedy sa vsak stava, ze sloveso aj napriek viacerym vyznamom sa vel’mi
jasne vyhyba dvojzmyselnosti a pomerne presne oznacuje v spojem s inymi
dostatocnymi jazykovymi prostriedkami rôzne vyznamy a ich ùcinky. Vôbec pritom
nemusî zasahovat do odbornej terminologie, v ktorej vsak casto specificky vystupuje
napriek paralelnej koexistencii s prvotnym odbornym synonymom:
défendre 1. chranit, branit 2. zakazovat, zabranovat 3. obhajovat’ syn.: plaider
monter 1. stùpat, nastùpit 2. dvihat ; montovat 3. se ~ contre q podrazdit sa, vystùpit
na niekoho; porovnaj s frazémou az ma dvihalo; syn.: élever, s'élever contre1.
2.	Signifiés charakterizované neusporiadanym kinetizmom
K takejto neusporiadanej vonkajsej polysémii, cize k zavaznému alebo k
ùplnému pretrhnutiu pôvodného vyznamového puta (disjonction des polysèmes; rupture
de sens)2 dochadza medzi pravnickou a beznou recou vtedy, ked medzi pravnickym
termmom a mimopravnickym termînom uz neexistuje v beznom styku uspokojivy,
dostatocny alebo postrehnutelny vztah. Toto pretrhnutie sa deje postupne, na
pretrhnutie sa zabudne alebo sa namiesto neho obnovî partner z minulosti. Niekedy vsak
na prvy pohl’ad zostava medzi pravnickym termînom a beznym termînom formalna resp.
vonkajsia, vel’mi zriedkavo aj vnùtorna vazba. V skutocnosti to vsak uz nie je tak
a potom vznikajù najma pre cudzincov tzv. faux amis zradné slova3.
absence 1. vseobecny pojem: absencia, chybajùci jav, deficit niecoho, nepritomnost’
osoby 2. pravn. nezvestnost
adresse1. adresa 2. sikovnost, zrucnost (adroit zrucny)
aliments 1. potraviny 2. alimenty
assiette 1. tanier 2. zaklad dane
confusion 1. zmatok, nejasnost 2. zanik zavazku splynutim subjektov, cize v jednej
osobe sa ocitne veritel’ aj dlznik
1 “M. Hacha s'est élevé ...contre le statut de protectorat ..“ Pan Hacha vystupoval.. .proti statùtu
protektorâtu... Nota vel’vyslanca Francùzskej republiky v Berline c.77 zo 17. marca 1939,
publikované materiâly Archiva MZV Francùzskej republiky, 1991.
2 Pojmy neusporiadana (vnùtorna) polysémia polysémie désordonnée a pretrhnutie pôvodného
vyznamového puta rupture de sens pouzrva Cornu, G. in Linguistique juridique-droit privé,
Monchrestien 2000, s. 87 a nasl.
3 Skâla faux amis je vel’mi sirokâ a zahrna aj iné oblasti: intégration - intégrisme,
intégrationniste-intégriste, isolation-isoloment, programmeur-programmateur. Vid Radina, O.
Zradna slova ve francouzstine, SPN Praha 1978.
86
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
délivrance 1. vyslobodenie, vykùpenie 2. dorucenie veci alebo pisomnosti; dodanie
tovaru; odovzdanie odkăzanej veci dedicovi
disposition 1. uspôsobenie, dispoz^cia, nălada 2. nariadenie, ustanovenie
distraction 1. roztrzitost’, rozptylenie, zăbava 2. priame strhnutie ciastky (na sùdne
trovy)
fruits 1. ovocie 2. vynos, materiălny ùzitok
grosse adj. 1. hruby, tlsty 2. f kôpia (opis) rozsudku opatreného vyrokovou castou
liquide 1. tekuty,kvapalny 2. m ciastka penaz^ urcenă k vydaniu, disponibilné peniaze
mineur 1. drobny; menst maly Asie mineure Mală Âzia 2. neplnolety
minute f 1. minùta, casovă jednotka 2. m originăl autentického zăznamu, ktorého
depozitărom je predtym povereny vystavovatel’, minùtovn^k
mystique 1. adj. tajomny,mysticky ; m mystik 2. tajny, mysticky testament, sp^sanÿ
zvycajne pred svedkami a odovzdany notărovi v zapecatenej obălke
occupation 1. cinnost, zamestnanie, pracovné obsadenie 2. okupăcia 3. zabratie,
posesia-bez ùmyslu vrătit (v opozicii k détention)
produire 1. vyrăbat, produkovat 2. dodat, prilozit materiăl k ziadosti ap. production
d'une pièce dodanie (dalsieho) dokladu
recours 1. utiekanie sa, hl’adanie, dovolăvanie sa pomoci 2. odvolanie ~ en cassation
zmătocnă st’aznost’
récompense 1. mimoriadna odmena, financnă năhrada za mimoriadne pracovné ùsilie,
za nămahu 2. financné odskodnenie, ktoré sù manzelia povinm si vzăjomne zaplatit
répétition 1. opakovanie, opătovny zaciatok, divadelnă skùska 2. neoprăvnenă st’aznost’
succomber 1. podl’ahnùt’ chorobe, zomriet na năsledky niecoho 2. prehrat proces
terme 1. koniec 2. termin, dany zmysel (pojem) 3. zăkonny, zmluvny termin
utile 1. uzitocny 2. en temps ~ v prihodnom, vo vhodnom case, v dostatocnom casovom
predstihu
Tento druh vonkajsej polysémie je viazany na dvojitù, duălnu prislusnost. Preto
je zdrojom nedorozumeni, najmă pre laikov. Preto predstavuje na jednej strane zradné
slovă faux amis pre tych, ktori sice poznajù cudzi jazyk, ale neprenikli hlbsie do
prislusného odboru. Spominané tvary sa totiz akusticky alebo vyznamovo prelinajù aj so
slovami z materinského jazyka, co spôsobuje negativnu interferenciu procureur
prokurător-procurateur cisărsky splnomocnenec, procès sùdny proces - processus
priebeh, magistrat-sudca s definitivou verzus magistrat atd.
Duălna prislusnost resp. prislusnost aj k prăvnickej reci na druhej strane zasa
spôsobuje, ze hovoriaci subjekt sa drzi len pôvodného, dăvno osvojeného, vseobecného
zmyslu cudzieho slova (produire produkovat, vyrăbat atd.).
Popri tom vsak existuje aj mnozstvo slov, ktoré majù identicky vyznam tak vo
francùzstine ako aj v slovencine: mediăcia, probâcia atd. Sù to potrebné neologizmy
sùvisiace so spolocenskou reformou ako aj s reformou sùdnictva, presli transliterăciou
a majù uz domovské prăvo droit de cité v slovencine aj v prăvnickom slovniku.
Môzeme umelo nahradit horeuvedené francùzske polysémy, pretoze năm
pripadajù smiesne alebo metaforické ? Namiesto fruits ùzitok, vynos pouzime revenu
prijem, namiesto récompense năhrada compensation kompenzăcia atd. Fruits na rozdiel
87
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
od revenu je len z kapitalu, revenu je z prace; récompense je len istym druhom
incentivnej a revitalizujùcej kompenzacie atd. Ak by sme ich predsa nahradili, stratili by
sme nielen pravnicky zmysel, ale aj instrumentalnosf a expresîvnost. Kazdy
specializovany termin ako hierarchicky nizs^ by sa potom stal hierarchicky vyss^
a poskoeil by na ùroven pôvodného hlavného pojmu.
Minute aj grosse sù kuriozne a smiesne zaroven, ale dajù sa nahradit’ len menej
ci viac ùspesnym opisom. Prave specifickost a zahadnost ich roM vo francùzstine
jedinecnymi, nezabudnutel’nymi a nezamenitel’nymi non confondables.
Pravda, vo francùzskej pravnickej terminologii ojedinele dochadza k eliminacii
starych slov: copie nahradzuje expédition, exploit d'huissier vykonanie sùdnej obsielky
mizne a jeho funkciu prebera acte d'huissier, distraction des dépens je vytlacané
spojemm recouvrement direct priame nahrady. Tato vylucovacia metoda vo francùzstine
je skôr vynimocna a boj proti polysémii nema v tomto smere velkù nadej na ùspech.
V sùcasnej slovencine je vsak vylucovacia metoda ùspesnejsia ako vo francùzstine.
Pravnické termîny sa menia, vypadavajù resp.pribùdajù totiz aj v sùvislosti so zanikom
starych resp. so vznikom novych politickych a pravnych systémov, s bojom proti
korupcii v sùdnictve, so zmenou postavenia a rozsahu pravomocî generalneho resp.
specialneho prokuratora, s institùciou utajeného svedka, agenta provokatéra ap.
Zavadzanie novych termînov a novy obsah slov sùvis^ teda najma
s aproximaciou prava a clenstvom SR v EU.
Napriek tymto spolocensko-politicko-legislativnym zmenam je zasobaren
pravnickych termînov definovana, zatial’ co spoloeenské zmeny, intelektualna
predstavivost a jej produkcia sù nedefinované, a teda neobmedzené.
Preto tato skutocnost vedie aj k tvoreniu alebo prispôsobovanu neologizmov a
k zlozenym termînom. Niekedy sa jazyk neologizmom vyhyba a snaz^ sa premietnut’
nové skutocnosti do zdanlivo zbytocnych synonymov. Prave tento jav vystizne
charakterizuje predchadzajùce priklady vonkajsej polysémie.
3.	Vnùtorna polysémia
Pravnické myslenie sa nikdy nezaobislo a nezaobîde bez bezne zauzrvanych
slov a na prvy pohlad trivialnych vyrazov. Tento zdanlivo bezvyznamny fakt je vsak
hlavnym dôvodom vnùtornej polysémie. Tie isté priciny totiz navodzujù tie isté ùcinky,
nielen vo vztahu medzi pravnickym jazykom a beznym jazykom, ale aj v samotnom
pravnickom jazyku. Vonkajsia polysémia ako sirsie vmmana lexikalno-sémanticka
vlastnost je lakavym pracovnym polom lexikologov, vratane tejto stùdie. Naproti tomu
vnutornă polysémia pravnickych termînov môze zaujat pravnych specialistov
terminologov1.
1 GUILLIEN, R.- VINCENT, J. : Termes juridiques, Dalloz 1995; Sloboda, J. a kol. Slovnik
slovenského prava, EPP Bratislava 2000; Le Docte , E. tamtiez. Vid aj stvorjazycny slovnik G.
88
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Idealnym stavom by bola ich synergia so sémantologmi, ktorych tiez zauj^ma
vztah a analyza obsahu pravnického termînu. Vzt’ah pravnického termina k pravnemu
ùcinku nazyva G. Cornu „pravna vaha“, „pravna napln“ charge juridique1, lingvisticky
pravnicky konotacny obsah. Pravnicky vyznam sens juridique nie je vsak jedine v jeho
pravnom konotacnom obsahu („vahe“). Pridava sa k nemu dalsia zlozka, ktora
determinuje raison d'être istej crty. Cornu ju nazyva hodnota valeur, lingvisticky vsak
ide o sèmes spécifiques. Nesùvisî s variabilitou stylistiky a s okolnost’ami. Je to stala
crta, staly prvok patriaci k vyznamu sens. Tento vztah definuje Cornu rovnicou: CH =
S+V cize Charge pravny konotacny obsah = Sens vyznam, zmysel + Valeur ako
specificka séma2.
Stùdium vyznamu a konotacného obsahu pravnickych termînov môze byt
doslovné. Tak napr. vlastnym predmetom pravnického slovmka je definovat v sirokom
zmysle kazdy z pravnickych termînov, to jest vylozit jeho vyznam a priradit’ mu
hodnotu. Pokial vsak ide o stùdium pravnického konotacného obsahu, tu je dostatok
priestoru na sirsie koncipované ùvahy a nachadzanie ekvivalentov pre odbornîkov na
pravnickù terminologiu.
Vo vacsine pravnickych slovnîkov (vratane vykladovych) je to spravidla tak.
Ovela komplikovanejsie je to pri konfrontacii dvoch ci troch jazykov. Vyznamy resp.
pravny konotacny obsah sa stretavajù resp. odlisujù podla toho, ci sù termîny obdarené
viacerymi vyznamami. Ako dalsie kritérium sa musî brat do ùvahy aj povaha a stupen
polysémie. Na prelmanie a konfrontaciu vyznamov a pravneho konotacného obsahu
medzi francùzstinou a slovencinou sme uz poukazali viacerymi prîkladmi ekvivalentacie
v tejto stùdii.
K vnùtornej polysémii teda dochada vtedy, ak jeden pravnicky termin nesie
v sebe minimalne dva potencialne pravnické vyznamy. Vnùtorna polysémia sa tu casto
prelma s vonkajsou polysémiou. Tento jav nastava v momente, ked termîn ako nositel
viacerych pravnickych vyznamov ma aj mimopravnicky vyznam resp. je opodstatneny
aj iny spôsob jeho pouzitia. Tato miestna, okolnostna a casova sùvislost vsak nie je
absolùtna. Niektoré vyhradne pravnické termîny sù totiz nostitelmi aj viacerych
pravnych vyznamov:
adjudication 1. predaj majetku alebo hotovych dodavatelskych prac formou verejnej
ponuky (stanovenim minimale] ceny alebo licitaciou) 2. zaradenie prisùdeného (vysùdeného),
pririeknutého objektu (predmetu) do verejnej ponuky
saisine 1. automatické dedicské pravo dedicov v priamej linii po nebohom,
narokovatelné od momentu smrti alebo vyplyvajùce zo zaveti nebohého 2. pravna formalita,
v zmysle ktorej je prislusnâ sùdna instancia povinna konat resp. zaoberat sa prislusnou vecou3
Hoenscha, bÿvalého predsedu EP: Woerterbuch der internationalen Beziehungen und der
Politik,Max Hueber Verlag, Muenchen 1965.
1 CORNU, G. : tamtiez, s. 93.
2 tamtiez, s. 94.
3 tamtiez, s. 99.
89
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Plati to aj naopak: niektoré termîny vyhradené pre dva alebo tri pojmy, majù
vzhl’adom k pravu, ale aj k sùdnej medicine, diplomacii ap. len jeden konkrétny
vyznam. Ak dochadza k synonymii, okolnosti si ziadajù tento vyznam vel’mi detailne
specifikovaf, pretoze môze dôjst’ k nezelanej kolfzif pojmov, formy a obsahu. Vid
spommany mystique verzus testament, ale porovnaj aj surdose predavkovanie liekmi
s overdose predavkovanie drogami, courrier diplomatique s colis diplomatique a s valise
diplomatique1 , ressortissant s national a citoyen2, démentir s infirmer, casser s annuler
atd.
V pravnickom jazyku sù samozrejme aj monosémy (exkluzrvne
jednovyznamové slova), ktoré sù vyhradne urcené len pre pomenovanie pravnickej
reality: ayant-droit opravnena osoba, ayant-cause pravny zastupca, indivis bezpodielové
vlastmctvo, usufruit pozivanie, uz^vanie; nue-propriété holé vlastnictvo (nepatri
majitel’ovi, ale uzivatel’ovi).
Aj termmy sprevadzajùce proceduralne stranky prava, najmâ slovesa, pricastia,
pridavné mena odvodené zo slovies a podst.mena majù v pravnickej realite dva
vyznamy. Slovencina im niekedy nahodou presne najde ekvivalent vdaka svojim
citlivym predponam (drazit’, predrazit’,vydrazit’; drzat’,vydrzat’,dodrzat’, nadrzat’):
Dévolu pripadnuty verzus prepadnuty (lehota)
dévolutif pripadajùci verzus prepadajùci
acquérir nadobudnùt’, ziskat do vlastnictva; nadobudnùt’ dojem, vedomosti ap.
déchoir upadnùt’ z vyssieho stavu do nizsieho; (od)padnùt’ z vyssieho miesta, zbavit’
vyssieho postavenia, imunity
Relarivne jednoduchsie situacie nastavajù pri vyrazne sémanticky odlisnych
jednotkach:
1 „Ked som sa vrâtil z Doveru, stratil som k diplomacii dôveru“, zveril sa autorovi vodic
diaPkovej linky, ktorÿ ako courrier diplomatique (= diplomaticka posta aj poverenÿ diplomatickÿ
kuriér) prevazal colis diplomatiques diplomatické vreckâ natlacené do lodného kufra. (Viaceré
colis diplomatiques by mali oficiâlne tvorit’ diplomatickÿ kufrik valise diplomatique.) Britskÿ
policajt s^ce podozrivo objemnù „diplomatickù postu“ neotvoril, ale pre istotu ju „presvietil“.
Cigarety a alkohol tvorili podstatnù cast „diplomatického kufrika“ V tomto pripade neslo len o
ùmyselnù zâmenu lodného kufra s diplomatickÿm kufrikom, ale aj o flagrantnÿ rozpor medzi
formou a obsahom. Poukazujeme najmä na rozpor medzi formou a obsahom slova diplomat.
Konkrétne a odhalené pripady zneuzrvania diplomatickej posty sù inak v^tanou potravou pre
média (Nârodnâ obroda, 24. 9. 2004, s. 1), ale detailne ich rozoberâ aj specializovana literatùra.
Pancracio, J-P. Dictionnaire de la diplomatie, Microbuss, Clermont-Ferrand 1998, s. 647 a nasl.
Naliehavo sa preto ziada definovat aj novÿ statùt a zodpovednost diplomata EÛ.
2 KOPECKŸ, P.-LANCARIC, D. Synchrônny a diachrônny pristup k ekvivalentacii vybranÿch
francùzskych a slovenskÿch politologickÿch a pravnickÿch terminov in Kultùra slova 38/5/2004,
ss.268-275.
90
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
complainte l.sùdne konanie, v ktorom vlastnk nehnutetnosti dava podnet na ochranu
ohrozenych vlastn^ckych prav 2. zalospev (poeticky)
interlocutoire m 1.predbezny nalez 2.pr^d.meno ~ schopny viest dialog, diskusiu, napr.
v diplomacii alebo v spore
placet 1. pisomna ziadost o milost adresovana panovnkovi 2. pisomna ziadost sp^sană
advokatom navrhovateta, aby bola jeho kauza zaradena do programu pojednavan
pourvoi 1. odvolanie ~ en cassation zmätocna staznost 2. ~ en grâce ziadost o milost;
pourvoir zaobstarat, opatrit, postarat sa o nieco
procédure 1. sùbor pravidiel a pravnych foriem, ktoré sa musia respektovat pred
sùdnym pojednâvamm alebo pred pravnymi ùkonmi, pocas nich a pripadne aj po nich napr. kvôli
vykonu sùdneho rozhodnutia 2. postup, ktory sa mus^ zachovat, aby sa naplnili isté prava alebo
pravne relevantné situacie; v slovencine vsak procédure nema len ekvivalent procedùra, pravny
postup, zakonna metoda ap., ale aj konanie ~ collective rozhodovacie konanie, ~ d'urgence
skratené legislativne konanie
trafic 1. ~ d'influence nezakonné ovplyvnovanie, protezovanie 2. doprava, cestovny
poriadok ap.
Naproti tomu iné terminy, najmä pridavné mena sù vyznamovo jednoznacné:
exécutoire vykonatel’ny, adoptif adoptivny, osvojensky. Putatif domnely, pretrvavajùci
v domneni sa tyka napr. sobasneho aktu, o ktorom si obe strany myslia (lat. puto, putâre
mysliet), ze je platny, pretoze spina hlavne prvok dobrovol’nosti. Môze im vsak uniknùt
podmienka, ktora robi manzelstvo neplatnym alebo brani jeho existencii1. Takéto
pridavné mena stoja oproti pridavnym a podst.menam, ktoré povolujù uzdu polysémii
a sirsej interpretacii:
Présumé domnely, povazovany za (pachatela ap.), zbytocne precenovany; aliénable
scudzitelny, zadatelny, (aliénation scudzenie ; odcudzenie, psychicka ùchylka); locataire2.
3.1	vytribenâ vnùtorna polysémiapolysémie de raffinement3
Vytribenej polysémii zodpovedajù slovné druhy, ktorych vnùtorné odtienky ich
na prvy pohlad nerozdelujù, ale spajajù. Vyvinuli sa z jedného pôvodného etymonu
1 Père adoptif pestùn, enfant adoptif osvojenec, adoptivne dieta atd. Urcujù pomerne presne
specificky vztah k realite, azda preto, ze nevznikli odvodemm z beznych slov, ale zo starsieho
jazyka, z prâvnického jazyka alebo z latinciny. Cornu, G., tamtiez, s. 182. Ani latincina sa vsak
nevyhla polysémii: iugâre dat do jarma, ujarmit; spojit manzelskym putom. Latinsky prizvuk
vsak hral v lat. distinktrvnu rolu: multo omnoho, v mnohom, vetmi; multo pokutujem ; populus
m tud, populus f topot; lectus postet léctus vyberany, distingvovany; lego
zbieram,zhromazd’ujem, citam légo posielam na misiu; vas rukojemnik vas nâdoba. Prizvuk sme
z praktickych dôvodov oznacili dlznom.
2 Locataire je prenaj^matet i najommk (nehnutetnosti), loueur prenaj^matet vozidiel
(hnutetnost^). Obe vznikli vznikli z tvarov latinského slovesa locare, druhé sekundârne ako
etymologické dubletum.
3 CORNU,G. : tamtiez, s. 106.
91
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
a oddel’ujù ich len nuansy praktického pouzitia, viazané zvăcsa na administrativne alebo
intelektualne prostredie. Môze sa stat, ze nezainteresovam si tieto nuansy pletù, nevedia
ich presnejsie rozdsit’, zamienajù si ich s inÿmi alebo pouz^vajù nevhodné predlozkové
spojenie.
Uvedieme tri ukazkové prîklady	vytribenej	vnùtornej polysémie
plnovÿznamovÿch slovnÿch druhov:
consentir 1. dat sùhlas (văcsinou jeden druhému alebo viaceri jednej osobe) consentir à
un mariage dat sùhlas na sobas 2. sùhlasit spolu s ostatnÿmi Je consens à ce qu'il partage nos
biens. Aj ja sùhlasim, aby sa podielal na deleni nasho majetku.
3. odsùhlasit, pravn.ùradne povolit (predaj) ~ une vente, poskytnùt po vzajomnej dohode ~ un
rabais poskytnùt rabat 4. pripustit, ze^ 5. privolit, podvolit sa, nieco dobrovolne odsùhlasit vo
vlastnÿ neprospech1. Spojovacim sémantickÿm elementom je pôvodna latinska predpona con,
ktora implikuje do dynamiky slovesného deja viaceré osoby, zainteresovava minimalne dve
strany alebo nùti k reflexii ci ùstupku protagonistu.
protocole 1. hist.z gréckeho protokollon „co je nalepené (kollan) ako prvé (proto)“ Lat.
protocollum bol identifikacnÿ list nalepenÿ na zâkonnik; z toho formular ako vzor pre verejné
listiny 2. sùbor zvykov a oficialnych procedùr, ktoré sù zauzivané v diplomatickom zivote =
etiketa 3. prislusnÿ odbor ministerstva, ktorÿ sa takÿmi zvykmi riadi, najmă pri prij imani
a organizacii navstev 4. zaznam, zapis; druh nizsej dohody ad hoc 5. register, kniha na ùradné
zapisy prijatÿch a odoslanÿch zasielok2.
formel 1. jasne urcenÿ, jednoznacnÿ, nediskutovatelnÿ 2. vÿslovnÿ 3. tÿkajùci sa formy,
vonkajsieho vÿzoru 4. filozoficky formalny logique formelle 5. formalny, len navonok.
3.2	hviezdicovită vnutornă polysémia polysémie étoilée3:
V tomto druhu polysémie sa zvăcsa pridavné meno snùbi s podst.menami
v jednotlivÿch pravnickÿch sùvislostiach a podla nich mem aj svoj vÿznam a pravnickÿ
konotacnÿ obsah.
Matériel financne vyjadrenÿ, nadobùdajùci majetok, tÿkajùci sa hmotného majetku stoji
oproti moralnemu, pravnickému a fyzickému: les biens matériels hmotnÿ majetok.
Matériel stoji oproti teritorialnemu a procesnému, dotÿka sa podstaty prava a je
zalozenÿ na delitelnosti prava a pravomoci:
compétence matérielle, droit matériel hmotna kompetencia, hmotné pravo
1 “La Tchécoslovaquie, qui avait à Munich consenti de si cruels sacrifices pour le maintien de la
paix, n'existe plus.“ Ceskoslovensko, ktoré sùhlasilo s krutou (seba)obetou pre udrzanie mieru,
uz neexistuje.“ Nota velvyslanca Francùzskej republiky v Berline c. 73 zo 16. marca 1939,
tamtiez.
2 PANCRACIO, J.-P. : tamtiez a Hachette dictionnaire couleurs, 1991 na rozdiel od Slovnika
cudz^ch slov (Ivanovâ-Salingovâ, M.- Mamkovâ, Z., SPN Bratislava 1983, s. 720) vÿznam c. 5
neuvâdzajù.
3 CORNU, G. tamtiez, s. 106.
92
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Matériel (faktickÿ) oproti formalnemu, organickému, vÿslovnému, pravnicky
abstraktnému: la construction matérielle d'un mur praca zhmotnena v postaveni mùra verzus
l'acte juridique de la cession du mur pràvnickÿ akt postùpenia mùru
Matériel oproti légal a moral: élement matériel de l'infraction skutkova podstata
priestupku
Matériel oproti logicky cistému, pravému faux m matériel en écritures falosna listina
v sùdnych spisoch /v ùctovnÿch knihach/
Matériel oproti podstatnému, ùmyselnému erreur matérielle materialna chyba v spisoch
alebo v dôkaznÿch listinach instruments de preuve ap. Oproti intelektualnemu vÿznamu stoj^ aj
praktické naplnenie, vÿkon ako takÿ: auteur matériel de l'infraction samotnÿ vykonâvateP,
skutocnÿ, hlavnÿ uskutocnovateP.
Matériel stoj^ oproti conflictuel, co nesùvis^ s riesernm konfliktu zakonov, ale s priamo
aplikovanou normou, potencialne vyuzitel’nou pri zauzrvanom rieseni sporu (= konfliktu) na
medzinarodnom poli1.
4.	Pojmy, ktoré nemajù presne definovany zmysel (Notions floues)
Niektoré pravnické terminy sù ùmyselne neurcité, aby sa ponechala moznost’
pôsobenia ùcinku, blizsieho poznania priciny, plnenia rozsudku, dalsieho konania,
odsunu ùcinku, odkazu na dalsie skutocnosti alebo dokonca tak pravnici ùmyselne
zmluvy formulujù. Popri autentickej lexikalno-sémantickej polysémii musime
v pravnickej reci teda celit aj tejto zmyslovej, kauzalnej a cielenej stylistickej
polysémii2.
Az tieto komplexné a kontroverzné fenomény formujù ucelené kontùry
aktualneho vnimania polysémie v pravnickej terminologii. Toto vnimanie nas potom
nùti vopred odhatovat skrytÿ zmysel a oddetovat v sùlade s principmi diachronie aj
slova so spolocnÿm korenom: action, commerce, commission, charge, adresse atd. Nie
sù to uz homonyma v pravom slova zmysle, ale dva ci tri ùplne odlisné a ùcelovo
vzdialené vÿznamy. Aj ked to znie paradoxne, poslanim polysémie a polysém je
oznacovat vel’mi jasne a nedvojzmyselne jav alebo vÿznam v texte. Deje sa tak aj
napriek tomu, ze sa pritom pouzivajù tie isté slova s viacerÿmi vÿznamami. Preto
1 tamtiez, s. 107; pri preklade sme pouzrvali Sprâvny poriadok od E. Babjakovej, MANZ
Bratislava 1998.
2 Je danâ individuâlnymi, vrodenÿmi, vzdelanostnÿmi, morâlnymi, politickÿmi a ekonomickÿmi
faktormi. Od lormulacii de commun accord po dohode, sauf convention contraire ak sa
nedohodne inak, cez spôsob zapisu cinnosti do obchodného registra (vsetky aktivity sùvisiace
s ...toutes les activités ayant rapport avec...) az po nezavaznù formulaciu prava obcanov na
zdravé zivotné prostredia v Ûstave SR. Takéto pojmy s nedefinovanÿm zmyslom sa vyskytujù
aj v medzistatnych zmluvach, v obchodnÿch zmluvach, v zmluvach o kùpe resp. predaji
motorového vozidla ap.
93
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
nezostava nie iné, len ich pouz^vaf v nalezitom prostredî, v nalezitom tvare a
v nalezitom ease1.
5.	Synonymia
Synonymia je protipolom kinetizmu, ktory, ako sme videli, graduje v polysémii.
Synonymia na druhej strane ma k jednému a tomu istému javu naporùdzi dva alebo tri,
niekedy aj viac identickych ekvivalentov. Identickù ekvivalentaciu spôsobujù historické,
modernistické, interdisciplinarne, analogické, lexikalne a jazykové konvergentné
faktory. Slovesna synonymia zvykne mavat’ sirsiu interpretaciu ako podst.mena2.
caution - garant rucitel’; aj kaucia, hist.kavent
calviniste-huguenot kalvm, huguenot
compagnie-société société vzniklo z lat.socius zmluvny partner, spolocnik; druhotne
societas oznacovalo priateFstvo,vzâjomné spojenectvo, zmluvu viacerych spolocmkov; az
tercialne vznikla société ako siroko chapana ludska spolocnost, ale aj ako societa; compagnie,
naopak, obsadilo isty vysek pôvodného sémantického pola
corruption/concussion korupcia, davanie ùplatkov/vyzadovanie, prijtaanie ùplatkov
(ide o synonymiu s vnùtornou opoz^ciou, porovnaj s pozn. 37)
chanvre-canabis konope (navrat k starej alebo pôvodnej verzii)
cour-tribunal sùdny dvor, tribunal, sùd
défenseur-plaideur-partie civile obhajca, obhajoba
dépens-frais vydavky,naklady
dénonciateur-cafard-mouchard udavac,donasac
enlèvement- kidnapping-rapt ùnos
0 -kidnappeur-ravisseur ùnosca
expert/sapiteur (sùdny) znalec, expert verzus sùdny znalec zo specificky narocnej
oblasti3
litige-différend-contestation-contentieux	spor
pot de vin-dessous de table ùplatok, vsimné „popod stôl“
recours-pourvoi odvolanie
récidiviste-repris de justicedelikvent
stupéfiant-narcotique-drogue omamna latka, narkotikum, droga
1 Pozor na paronymâ s (takmer) rovnakou vÿslovnostou zéros nuly -'héros hrdinovia, abjection
opovrhnutie-objection nâmietka, collision kolizia-collusion tajnâ, necistâ dohoda proti tretiemu
(por. kolùzna vazba), amande mandl’a-amende pokuta, Berne Bern - drapeau en berne zâstava na
pol zrde, tâche nanùtenâ ùloha, zodpovednost, bremeno-tache skvrna.
2 Napr. jugement, verdict, arrêté a prononcé (rozsudok, nariadenie) sù prâvnym konotacnÿm
obsahom blizsie a jednoznacnejsie ako slovesâ, ktoré ich môzu sprevâdzat rendre jugement,
prononcer un jugement, annoncer un verdict atd.
3 z lat. sapiens, sapientis, sapiente al. sapienter vel’mi rozumnÿ, mùdry, znalÿ; vztahuje sa najma
na experta pôsobiaceho v lodnom prâve. Petit Larousse, Grand format ,1999, s. 917.
94
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Prid.menà1
approprié- convenable- adéquat vhodny
déplacé- inopportun nemiestny, nevhodny, nenâlezity
inouï-jamais entendu neslychany
Slovesâ
clore (defektrvne sloveso) zatvârat; v prâvn. jazyku po nom zostalo à huis clos za
zatvorenymi dverami; cloturer uzavriet (zasadanie, burzu, konferenciu)
conduire - mener-guider-diriger viest, riadit
corrompre-graisser korumpovat, uplâcat, „pomastit“
déférer-traduire en justice vydat do rùk spravodlivosti
dépeindre-raconter vyl^Cit, vyrozprâvat
exercer-pratiquer vykonâvat, pravidelne praktizovat
expier/réparer ses crimes odpykat’/odcinif, napravit svoje zlociny
inculper-accuser obvinit, obzalovat (berùc na vedomie vÿznamovû odchylku)
indemniser-dédommager-réparer-récompenser odskodnit,	nahradit	ùjmu; medzi
slovesami existujùrozdiely podl’a toho, do akého konotacného obsahu sa dostâvajù:
indemniser poskytnùt diéty, cestovné nâhrady v pracovnom prâve;
dédommagerodskodnit, poskytnùt nâhradu najmä v poistovnictve
réparer nahradit, napravit skodu, krivdu v obcianskom a medzinârodnom prâve
(reparâcie)
récompenser odplatit, financne nahradit, mimoriadne odmenit
interroger-enquêter-investiguer vysetrovat
justifier-fonder-disculper oprâvnit,vieryhodne vysvetlit, postavit vysvetlenie na
niecom;vyvinit (sa), zbavit viny
méconnaître-contester-douter-mettre en cause spochybnovat, zaznâvat
reconnaître-avouer uznat; priznat (sa)2
Vzdelany franko fonny clovek nepouzlva v zivote viac ako 10 000 slov
a slovnych spojenl. Cast z nich tvori syntakticky a spojovacl aparât, abstraktné slovâ
a slovâ prestupujùce z jedného slovného druhu do iného, odvodené (derivované) slovâ,
synonymâ ap. Je teda zrejmé, ze najrozslrenejslch kl’ùcovych slov mots-clé alebo
entrées, hovoriac slovnlkovou terminologiou, je ovel’a menej ako 10 000. Z toho
vyplyva, ze signifiants (ako nositele vyznamu, akustické formy) sù skutocne menej
pocetné ako signifiés ( vyznamy samotné, obsah znaku). Preto je polysémia normâlnym
javom a jej sance vzrastajù najmä v jazykoch, ktoré majù vel’ké mnozstvo
jednoslabicnych slov. To plati najmä o anglictine a taliancine.
1 Synonymné prid. mena sa vsak automaticky nenahradzujù: âge légal pour . ..zakonom
stanoveny vek pre _ assassinat légal justicna vrazda; légitime défense (zakonna) sebaobrana,
enfant légitime manzelské dieta.
2 Dvojica slovies obturer-obstruer sa uplatnuje skôr v stavebmctve alebo v lekarstve (vyplnit
dutinu, kanalik, urobit potrubie nepriechodnym). Odvodené podst.meno obstruction ma uz
specifické vyznamy: 1. obstrukcia v parlamente 2. branenie v hre atd’.
95
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
6.	Skùmanie a lokalizăcia polysémie a synonymie v odbornom jazyku
Metody skùmania, vratane skùmania pravnickej francùzstiny, sù viaceré. Pri
diachronii hra prvoradù rolu dobra znalost etymologie francùzstiny a latinciny prîp.
i dalsîch romanskych a susednych jazykov. Synchronia berie do ùvahy sùcasny stav
francùzskeho jazyka, fonetické tendencie, vyznamové polia, derivaciu, kompozîciu,
vypozicky, neologizmy. Ani jedna tato metoda vsak polysémiu ako jav neriesi (a
nevyriesi) a uspokojivo ho azda len vysvetl’uje.
Odborna a vedecka terminologia vsak nie sù jedinym rezervoarom a spùsfacim
mechanizmom polysémie. Dochadza k nej aj v beznom zivote pod psychickym tlakom,
v casovom strese, pri nepresnom vyjadrovam, kedy lingua precurrit idea1, v slovnych
hrackach, pri zamene znelych a neznelych spoluhlasok, pri metatéze samohlasok resp.
pri splyvam skratiek2, pri prehodem slovosledu, pri kumulacii podobnych slov atd’.
Synonymia naproti tomu vyjadruje jednu jedinù konceptualnu, pojmovù
konstrukciu rôznymi postojmi k pomenovaniu reality. Synonymia lexikalnym
materialom plytva, polysémia ma sklon k setreniu a k ùspore disponibilnych lexikalnych
jednotiek. Tak sa stava, ze jediné slovo operuje na viacerych vyznamovych poliach
a ponùka nam väcsie mnozstvo partnerstiev a experimentov. Polysémia je teda sùperkou
synonymie a naopak.
6.1.	Aké faktory pôsobia na zmeny vÿznamu alebo vÿznamovÿ posun
v prăvnickej terminologii ?
Vo francùzstine treba na prvé miesto postavit’ historicky vyvoj, v ktorom casto
hrala casto rolu analogia. Greffe f zarez do stromu, vrùbel’ (dnes aj transplantat) sa ocitol
v pravnickej terminologii ako zapis do registra a neskôr sùdna spisovna, ale uz ako
muzsky rod. Décider pochadza z lat. decidere, kde doslova znamenalo rozotat,
rozotnùt’, definit^vne vyriesit spor. Aj etymologické dubleta sù popri archaizmoch
davnymi svedkami koexistencie medzi vedeckym a l’udovym tvoremm slov cause-chose
kauza-vec.
Casto sa obnovuje staré slovo alebo stara vypozicka nahrad^ chybajùci termin.
Slovesu „kandidovat vo volbach“ nezodpoveda na prvy pohlad lahko vytvoritelny
1 Poslanec Branno-bezpecnostného vyboru NR SR, ktorého prekvapili kamery, uprednostnil pri
komentovam nezâkonného odpocùvania sloveso „vyvâdzat’“pred „vyvodit’“. „.azpo zistem ....
treba vyvâdzat’ zâvery...“ STV 1, 17. jùla 2004. Dvoj^c so zavâdzajùcimi inlinitivmi a vidmi (a
rovnakou 3.osobou) je viac: rucit’ -rucat’, svedcit’-svedcat’ atd’.
2 V kombinâcii skratiek s reâlnymi predmetmi alebo s abstraktnymi pojmami vznikajù vo
francùzstine zaujrnavé dvojice: ARGUS, skratka garantovanej ceny poist’ovne za vozidlo
v zâvislosti od poctu rokov vznikla z bâjneho bystrozrakého strâzcu Argusa. Bison futé presibany
bizôn je motoristicky servis, ktory informuje o „zâpchach“ na cestâch, dopravnych spickâch
a voPnych trasâch.
96
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
ekvivalent „candider“, ale briguer. Slovo talianskeho pôvodu pôvodne znamenalo
surovo a hlucne sa hadat, priet sa, nevyberane slovne bojovat’1.
Najcastejsie je zmena vÿznamu spôsobena asociaciou medzi vecou a spojenÿmi
okolnost’ami, prlpadne atribùciou podobnÿch vlastnostl, kombinovanou s diachroniou:
grosse f opis sùdneho rozhodnutia, opatrenÿ vÿrokovou castou (porovnaj so spojenlm
gros problému ); maire starosta vzniklo kombinaciou lat. prldavnÿch mien maior
a magnus (vel’kÿ), Montagne Hora symbolizovala najvyssie polozené lavice
revolucnÿch extrémistov Konvencie (2. jùn 1793-27. jùl 1794). Tracasser pôvodne
znamenalo stvaf len zver, ale rozslrilo sa na l’udské konanie „nedat pokoj”.
Tracasseries de police potom voslo do povedomia ako policajné Sikanovanie,
prehananie kvôli nepodstatnÿm veciam.
Specifickÿ vÿber slov si voll spolocenska alebo odborna skupina pouzlvatelov
toho istého normovaného jazyka: „marathon“ dlhé rokovania europskych alebo
medzinarodnÿch institùcil, zasadania bez nadeje na dohodu; „navette“ clnok; kyvadlova
doprava, ale aj viacnasobné vracanie zakona Narodnÿm zhromazdenlm Senatu
a naopak; „bertillonage“ antropometricka metoda identifikacie zlocincov; „signer un
crime“ „podplsat zlocin“; zanechat odtlacky prstov; écoper „vyfasovat“ trest, väzenie,
ale aj odskakat si to za iného; „falot“ vojenskÿ sùd, pôvodne vel’ka lampa atd’.
Jednostrannÿm pouzlvanlm slova, pod vplyvom ùplne vzdialeného: limoger (od
mesta Limoges) / mettre q à la retraite penzionovat sudcu alebo generala sa vytvorl
paralela s bezne pouzlvanÿm slovom. To isté platl o prldavnom mene lapidaire strucnÿ
a vÿstiznÿ ako na kamennÿch (lapidarium) epitafoch.
Zùzenie pôvodného vÿznamu alebo absolùtne separovanie tvaru zo vseobecne
rozslreného slova vytvorilo dva kuriozne prlklady: chanter-chantage cize spievat-
vydieranie. Ide vsak o vydieranie za ùcelom zachovania alebo prezradenia tajomstva.
Dnes rozslrenejsl vÿznam extorsion uz predstavuje financné vydieranie subjektu, ktorÿ
financie zarobil protizakonne alebo ich nepriznal v zùctovanl dane. Pôvodne znamenalo
len vyzmÿkanie mimoriadne vlhkého predmetu, vytlacanie stavy, tekutiny ap.
Rozslrenie vÿznamu teda casto sùvisl s pôvodom slova. Contester popierat znamenalo
v latincine obhajovat za pomoci svedkov, predvedenlm svedkov, so svedkami (= con
testes). Moyen znamena slce prostriedok, ale ~ matériel sa preklada ako preukazané
tvrdenie, opravnené tvrdenie, dôvodné tvrdenie, co je koniec koncov tiez istÿ
prostriedok odporcu alebo navrhovatela.
V pravnickej francùzstine (o kanonickom prave ani nehovoriac) nie je nùdza ani
o odvodené slova a priame vÿpozicky z latinciny: legatum> laisser> legs2, carcere duro
> dur cachot tazkÿ zalar, de facto, de iure, dura lex sed lex, abusus non tollit usus, nihil
obstat; ius gentium cize rlmske pravo uplatnovné voci cudzincom ma v dnesnej
francùzstine pendant le droit international.
1 DAUZAT, A. - DUBOIS, J.-MITTERAND, H.: Nouveau dictionnaire étymologique, Larousse
1971, s. 110.
2 Porovnaj s angl. legacy 1. dedicstvo 2. duchovnÿ odkaz.
97
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Pravnicka a obchodna francùzstina si vypoziciava z anglictiny menej (nad
cistotou francùzstiny bdie Conseil supérieur de la langue française) ako slovencina, ale
vypozicky nie sù raritou: racket vÿpalnîctvo, racketter praktizovat vÿpalnîctvo,
racketteur vypalmk.V hovorovej slovencine naprîklad anglicizmus tunel uz zacîna byt
synonymom specifického trestného cinu.
Z metonymie nebudeme uvadzat vsetky bezné prîklady, ale poukazame len na
zovseobecnenie: predmet alebo povolanie da svoje meno d’alsm, vd’aka svojmu
univerzalnemu alebo rozskenému charakteru: barreau dreveny box pre advokata,
svedka ap. Barreau de ... Advokatska komora v ..., parquet parketa Parquet
Prokuratùra, le maire starosta Lemaire priezvisko, le clerc hist. advokatsky pisar Leclerc
priezvisko. Este lepsie vyznieva bezny prîklad z nemciny Richter Richter. Casto to byva
aj opacne: vlastné meno je inspiraciou pre vytvaranie novych slov a inych slovnych
druhov: lapalissade samozrejma pravda, lyncher. Prîklady takejto metynomie boli
citované aj vyssie : limoger, bertillonage atd.
7.	Polysémia a homonymia
Polysémia sîce stazuje dekodovanie termînov, ale homonymia v akustickej
podobe je este nebezpecnejsia1. Oproti homonymam a paronymam ako mâtùcim
akustickym prejavom, stoja zasa redundantné resp. opozicné semémy synonym resp.
antonym. Synonyma a antonyma sù zvukovo a graficky zasadne zvâcsa odlisné, ale
antonyma sù vzacne aj paronymami: officiel oficialny - officieux neoficialny, passible
podliehajùci trestu - paisible pokojny, mierumilovny, infraction priestupok -fraction
zlomok, frakcia (aj politicka). Dokonca aj niektoré slovesa a podst. mena v pravnickej
francùzstine môzu byt samy sebe antonymami, o com svedcia napr. dépister a sanction.
Synonymne blîzke slovesa zasa môzu byt paronymami, napr. consommer naplnit
manzelstvo; (s)konzumovat - consumer pohltit, znicit plamenmi2.
Rozl^Senie homonym nie je pre zasvâteného problémom, ak sa dve ci viaceré
lexémy rovnako citajù, ale odlisne p^Su. Homofona sa vsak vo francùzstine nezriedka
prekryvajù s paronymami: sceau-saut-seau; guerre-guère, bâiller-bailler, cher-chaire-
1 Casto sa cituje lexikâlny hlavolam: Ma mère est maire à Mamère. Moja matka je starostkou
v (obci) Mamère. Mozno to vsak prelozit aj: Moja matka je matkou mojej matke.
2 Aj homonymâ s vnûtomou polysémiou môzu byt v opoz^cii: forcé nezakonne (vy)nûtenÿ,
nàsilîm dosiahnutÿ, ale cession forcée vynûtené postûpenie prav, majetku ap., vente forcée
nûtena drazba, exécution forcée nûtenÿ vÿkon rozhodnutia v prospech spravodlivého naplnenia
prava. Zauj^mavâ je aj opoz^cia lieu/non-lieu miesto/zastavenie konania pre bezdôvodnost;
recevoir/ non-recevoir dostat, prijat/ koniec, uzavierka; délai franc/ délai non franc cistÿ cas,
cista lehota, celÿch 24 hodm neberûc do ûvahy datum vÿzvy ap./ pocet dm, lehota vratane dna
vÿzvy ap. Vid aj Lancaric, D. Analÿza strukturalnych vztahov medzi termmmi v ramci
vnûtrojazykovej a medzijazykovej konfrontacie in Acta oeconomica cassoviensia No 6, Kosice
2002 PHF EV.
98
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
chère-chair, différend-différent, ver-vers-vert-vair, soi-soie-soit, faux-faux, fausse- il
faut, fond- fond- fonts (baptismaux) - ils font - il fond.
Graficky prejav, ktory v prave rozhoduje, je teda pomocmkom c^slo jedna.
Problematickejs^ je jav, kedy je homonymia absolùtna, to jest prekryva sa idealne
homografia s homofoniou a kazdé slovo ma pritom iny pôvod aj iny vyznam: canon-
canon kanon-hlaven, kanon ; louer-louer prenajaf-chvalif ; police-police pol^cia-poistka;
forfait-forfait zlocin-pausal; héroïne-héroïne herom-hrdinka ; lustre-lustre pâtrocné
obdobie-lesk, jas, luster. Pomocmkom c^slo dva je tu synchronia.
V pravnickom slovmku je vsak okrem pouzitia vo vete najdôlezitejsia
diachronia, koncentrovana v etymologii1 , ktora je vo francùzstine v spornych
polysémantickych pripadoch najdôlezitejs^m sémantickym kritériom a indikatorom.
Dva termîny sù homonymné ak v rovnakom case a na rovnakom mieste sù si
ùplne cudzie a ùplne vzdialené v lexikalnej zone, ktora zahma vsetky ich signifiés. V
praxi mus^ dobry slovn^k na to pamâtat osobitnymi kl’ùcovymi slovami: Etat-état stat-
stav, effet-effet ùcinok, efekt-cenny papier, Franc-franc-franc Frank-frank-slobodny,
ùprimny, rydzi, cely atd. Bez ohladu na to, ci sù odlisného alebo identického pôvodu, sa
vyvojom diametralne vzdialili. Preto sa musia pouzîvat v inych sùvislostiach
a demonstrovat’ na rôznych prikladoch: franchise ùprimnosf, franchise oslobodenie od
cla, dépôt ulozenie, ùlozka dépôt sklad, code kod Code kodex, zakon, Zakonmk2.
Zaver
Polysémia je vo francùzskej pravnickej, ale aj v inej odbornej terminologii
frekventovanym lingvistickym javom. Nezainteresovanym by sa zdalo, ze je jazykovym
zlom a treba proti nej bojovat. Politickymi a administrarivnymi prostriedkami sa vsak
1 Etymolôgia pomaha vysvetlit nielen vyznamové, derivacné, analogické, ale aj hlâskové zmeny.
Deje sa tak na zaklade uplatnenia principov, ktoré majù vzt’ah k synchrônnym a diachrônnym
faktom. Ide o celÿ komplex fonetickych zmien lat. lego, legere, legé lectum- lire, lecture atd.
Ruka v ruke sla aj zmena vyznamu: pôvodne prid. meno directus priamy, rovny sa v VI. st.
substantivizovalo a od XVI.st. nadobudlo aj vyznam stojaceho na pravej strane. Zmysel prava
pochadza zo spojenia aller droit 1st priamo, rovno, prenesene zakonne. Etymolôgia pôsobila aj
na genézu odbornych paralel procureur-procurateur, légal-loyal, avocat-avoué, ale vyvoj
redundanciu vyradil alebo specifikoval. Avoué pravnik na odvolacom sùde sa napr. od r. 1971
v pravnickom slovmku francùzstiny uz nevyskytuje, pretoze splynul s term mom advokat. Aj
slovenska pravnicka terminolôgia selektuje a napr. ùkladna vrazda uz nie je odbornym termmom.
2 Pozoruhodny je pôvod slova bureau. Je kombinaciou analôgie a historického vyvoja. Ak ho
skùmame synchronicky, konstatujeme nasledovné zauz^vané vyznamy: 1. pracovny stôl 2.
kancelaria predstaveného 3. ùrad, mensi odbor. Pri synchrônii sa vsak dostaneme aj k odbornym,
specificky politickym alebo volebnym vyznamom 1. byro, predsedmctvo 2. ~ électoral ùstredna
volebna komisia. Bureau skùmané diachronicky (Larousse étymologique, s. 116) bolo pôvodne
pisomne dolozené v r. 1392 ako bure f, hruba latka, potah na stole. Prechod k zdrobneline
zakoncenej na -eau sa dnes uz ako zdrobnelina ani nevmma.
99
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
casto dosiahne synonymia. Polysémia sa neda zlikvidovat a v podstatne je
redukovatel’na len opisom, synonymami, bezne zrozumitel’nejsmi vyrazmi ap. Je to
hlboko zakoreneny jav a vystrel’uje do vsetkych vyznamovych poli pravnej reci.
Nemôzeme sa napr. zaoMst’ bez vacsiny polysém, ktoré sme v stùdii specialne
analyzovali, definovali, kategorizovali, porovnavali atd. Casto sa polysémia ukazuje aj
tam, kde ju najmenej cakame1.
Dvojzmyselnost alebo dvojaké vyuzitie termina je pre polysémiu beznou
povinnostou. Potom nastanù v praxi situacie, kedy hovoriaci pouzije termin takym
spôsobom a v takom kontexte, ze prijemca zavaha, pretoze ho nevie interpretovat’.
Viaceré interpretacie sa ponùkajù aj za inych okolnostl. K nezelanému nedorozumeniu
môze dôjst’ aj vtedy, ak hovoriaci pouzije slovo „zakernym” spôsobom, vyslovl ho
netypicky alebo tak, aby sa podobalo na dvojzmyselné paronymum2.
O jazyku a zvlast o pravnickom jazyku plati, ze pravnické pojmy sù pocetnejsie
ako disponibilné termlny resp. slova na ich pomenovanie alebo presnejsie oznacenie.
Lingvisticka a lexikalna zakladna ako podriadena zlozka je nedostatocne aktlvna
a nedostatocné konkuruje pravnickym kategoriam.
Ak vezmeme do ùvahy aj vypozicky a formovanie neologizmov, signifiants sù
aj tak pocetne definované a urcené; na druhej strane, v dynamike vyvoja prava signifiés
sù pocetne nedifinované, neurcené, neohranicené.
Disproporcie majù dokonca tendenciu sa zvacsovat’, pretoze k dispozlcn je
relarivne maly pocet neologizmov a na druhej strane nové europske reality vyvolajù
potrebu oznacovania novych tendencil a javov tak v pracovnom, obcianskom, trestnom,
europskom ako aj v medzinarodnom prave.
Rozhodne frekvencia pouz^vania, sila zvyku spolocnosti a specifickych skupln,
ale najma vyvojové tendencie v EÛ a na prlslusnych statnych a pravnych institùciach.
Prehovorit k odbornym, spolocensky dôlezitym jazykovym problémom v pravnickej
terminologii by mali nielen pravnici-terminologovia, ale aj lingvisti, ktorych zaujlma
pravnicka terminologia. Tak vznikne vacsia sanca na kvalitnejS^ prlstup nielen
k terminologii, ale aj k jazykovej politike statu.
1 Napr. prid. meno unilatéral pouzrvame najma vo frekventovanom spojenl acte unilatéral
jednostrannÿ akt. Konkrétne ide o prâvnickÿ akt vychâdzajùci od jednej osoby, iniciovanÿ jednou
osobou, jednou stranou. Ale contrat unilatéral oznacuje bezpodmienecne bilaterâlny prâvnickÿ
akt, ktorÿ vsak uz vytvâra zâvazok idùci na t’archu len jedného z partnerov! Podobne je to s prid.
menom colatéral postrannÿ, pobocnÿ. Un colatéral ako podst. meno vsak uz onacuje pribuzného
mimo priamej linie, cize brata, sestru, strÿka, tetu atd.
2 Pocas volebnej kampane pred komunâlnymi voPbami v Bukuresti v mâji 2004 sme zachytili
rafinovanù slovnù hracku. Tot B. e de votat/ Tot B. e devotat. Dâ sa volit len B./ Len B. je
oddanÿ (mestu, volicom atd.)
100
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
CÂTEVA ÎNSEMNĂRI PE MARGINEA DICȚIONARULUI DE CUVINTE
RECENTE ÎN LIMBA BULGARĂ
(SFÂRȘITUL SEC. AL XX-LEA ȘI ÎNCEPUTUL SEC. AL XXI-LEA)
Mariana MANGIULEA
The paper presents a valuable lexicographic work, Речник на новите думи в българския език
(от края на XX и първото десетилетие на XXI в.), „Наука и Изкуство“, Sofia, 2010,
elaborated by three well-known Bulgarian specialists from The Institute for Bulgarian Language:
Emilia Pernishka, Diana Blagoeva and Sia Kolkovska. The dictionary covers the dynamic of the
lexical changes in Bulgarian language during the first 10 years of the XXI century. It includes
about 5000 new words that reflect a wide range of processes which the Bulgarian society is
passing through. Recent lexical borrowings, especially from English, and lexical innovations on
Bulgarian ground are registered in domains, such as economy, finance, politics (with references
to the European Union), technology, every day life, Internet and social networking, leisure,
sports, nutrition, fashion, well-being, culture.
Key-words: neologism, new word, Bulgarian language, recent lexical borrowings in Bulgarian,
lexical innovation, linguistic globalisation, dictionary of the new words.
Un dicționar de cuvinte recente își propune să cuprindă, pe cât este posibil,
ansamblul de inovații lexicale dintr-o limbă, într-o perioadă de timp bine determinată,
reflectând astfel noua dinamică lexicală a limbii respective. Acest tip de dicționar este
cu atât mai interesant, cu cât nu oferă doar o informație de natură lingvistică, ci una mai
amplă și profundă referitoare la evoluțiile, prioritățile, predispozițiile de natură socio-
economică, culturală ale societății, în respectivul interval de timp. Bulgaria ultimelor
două decenii a trecut prin schimbări radicale în domeniile socio-politic, economico-
financiar, tehnic, cultural, în viața cotidiană a locuitorilor săi (de altfel, cu fenomene
similare s-a confruntat și societatea românescă după 1989). Nu întâmplător, asistăm la
înnoirea lexicului bulgar actual, exact în aceste sfere ale activității umane precum
politica, economia, finanțe-bănci, drept, mass-media, informatică, turism etc.
Lexicografia bulgară contemporană se străduiește să fie, la rândul său, activă și actuală
și să reflecte cât mai adecvat și cuprinzător „realitatea neologică” bulgară (termen impus
de V.D.Cerniak, v. Bibliografia).
101
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
În anul 2001, sub semnătura a trei apreciate cercetătoare din cadrul Institutului
de limbă bulgară „Prof. L. Andreicin”, și anume Emilia Pernișka, Diana Blagoeva, Sia
Kolkovska, apare Речник на новите думи и значения в българския език (Dicționarul
de cuvinte și sensuri noi în limba bulgară), în care sunt incluse neologismele
înregistrate în perioada 1990-2000. Dicționarul, asupra căruia ne vom opri în
comentariul nostru - Речник на новите думи в българския език (от края на XX и
първото десетилетие на XXI в.), este o prelungire firească a celui menționat mai sus.
Intenția declarată a autoarelor a fost de a cuprinde, pe cât este posibil, totalitatea
împrumuturilor și inovațiilor lexicale și frazeologice prezente în bulgară după anul 2000.
Lucrarea, publicată în anul 2010, numără aproape 5000 de articole de dicționar, din care
aproximativ 4300 reprezintă unități lexicale recent împrumutate sau create, iar în jur de
700 sunt cuvinte deja cunoscute în limbă, dar care, în ultimul timp, au căpătat sensuri
noi. De remarcat și prezența a 150 unități frazeologice și a 600 unități terminologice. În
fiecare articol, pe lângă definirea și explicarea unității lexicale, sunt indicate ortografia,
considerându-se drept corect modul cel mai des întâlnit de scriere a acesteia,
caracteristicile sale gramaticale și stilistice. Una dintre cerințele de bază, pentru ca noul
cuvânt să figureze în dicționar, este legată de gradul de folosire, de frecvența sa stabilită
pe baza prezenței în cel puțin trei diferite surse tipărite, dar și al unui număr destul de
mare de înregistrări în sursele electronice.
Un merit deosebit al colectivului de autoare îl constituie modul în care au gândit
și pus la punct materialul lexicografic de pornire pentru Dicționar, prin combinarea
demersurilor lexicografice tradiționale cu cele contemporane (construite pe corpusuri).
A fost creată, special pentru acest dicționar, o bază de date prin digitalizarea de texte
tipărite, publicate între 1990-2009, ce conține peste 240 milioane de cuvinte și
aproximativ 6700 documente în formă electronică; dintre acestea 1400 sunt cărți de
beletristică bulgară și traduceri în bulgară, de literatura tehnico-științifică și de
popularizare, iar 5300 - diferite numere ale unor publicații periodice (ziare, reviste) din
varii domenii. Cu ajutorul unui program, a fost generat pe computer, în ordinea
alfabetică și a frecvenței, un glosar al unităților lexicale conținute în corpusul electronic.
Acesta a fost comparat automat cu un alt inventar de cuvinte, obținut dintr-un corpus de
texte publicate de la începutul secolului al XX-lea până în 1989. În momentul de față
aceste două corpusuri, ce cuprind publicații bulgărești contemporane într-o mare
varietate tematică, de genuri, de stiluri, constituie o parte componentă a Corpusului
național bulgar (Български Национален Корпус, http://www.ibl.bas.bg/
BGNC bg.htm). S-a obținut apoi o listă de aproximativ 30000 de unități lexicale, ce nu
se regăsesc în corpusul cu texte mai vechi, care a servit astfel drept bază de selecție a
cuvintelor pentru Dicționar - cele aproape 5000, confirmate ca fiind folosite pe scară
largă. Această metodă computerizată combinată cu cea tradițională, de excerptare
manuală a cuvintelor, a asigurat un material neologic deosebit de bogat și cuprinzător.
Dinamica lexicului neologic este un fenomen evident, reflectat prin statutul
incert al cuvintelor nou intrate în această zonă periferică a vocabularului și perspectivele
diferite de evoluție a lor. Din această cauză, materialul lexical prezent în dicționar are un
102
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
caracter eterogen. Un număr deloc neglijabil de neologisme s-a încetățenit în limba
bulgară (criteriul cronologic este hotărâtor aici), de exemplu, брокер „broker”, евро
„euro”, еврокомисар „comisar european”, файл „file, document”, глобализация
„globalizare”, софтуер „software”, биохрана „mâncare bio” etc.; altele vor avea o
viață scurtă, precum unele cuvinte întrebuințate în perioada 1990-2000
(мултигрупаджия, бухалкаджия, мутреса, кинжализъм etc.), care nu și-au mai
găsit loc în paginile dicționarului de față. Acestea au ieșit din uz deoarece fenomenele
care le-au generat și-au pierdut actualitatea sau au dispărut. Chiar și un termen ca
мобифон „telefon mobil”, care se credea bine instalat în limbă, în ultimii ani a cedat
locul definitiv lui джиесем (GSM).
Remarcăm, totuși, că o parte din unitățile lexicale prezente în primul dicționar
de cuvinte recente (perioada 1990-2000), figurează și în al doilea (perioada extinsă până
în 2010). Deși pentru populația tânără acestea nu mai sunt considerate drept cuvinte
„noi”, se constată că încă o mare parte a societății bulgare contemporane nu este
familiarizată pe deplin cu ele, întâmpinând dificultăți în utilizarea lor corectă. În paginile
Dicționarului întâlnim și cuvinte cunoscute dinainte de 1989, dar care în ultimul timp au
dobândit sensuri, conotații noi, cum ar fi пакет „pachet” (ansamblu de servicii,
posibilități, măsuri oferite împreună într-un întreg, la care se adaugă alte 2 sensuri din
domeniul tehnicii computerizate), întâlnit și ca element component al unităților
terminologice: туристически пакет „pachet turistic”, миноритарен/ мажоритарен
пакет акции „pachet minoritar/ majoritar de acțiuni” etc. Au fost glosate și cuvinte,
precum стагфлация, инфлационна спирала care înainte de 1989, făceau parte din
limbajul specializat al unui domeniu strict, dar astăzi au căpătat o întrebuințare mai
largă, impulsionată și de limbajul mass-media. Apar și creații interesante ale
vorbitorului bulgar însuși. De exemplu, mai vechiul împrumut din franceză маршрут
„marșrut, itinerar”, după 1989, a stat la baza lui маршрутно такси „maxi taxi”, dar
pentru comoditatea comunicării s-a simplificat în маршрутка (în vorbirea colocvială se
întâlnește și cu sensul figurat de „femeie de moravuri ușoare”). Aceeași transformare
autohtonă o observăm la кабелна телевизия „televiziune prin cablu”, care a devenit
кабеларка.
În dicționar apar și unități lexicale, calcuri marcate cu Нежел. (нежелателно
„de nedorit”), oglindind, pe de o parte, aprecierea autoarelor asupra acestor cuvinte, și,
pe de altă parte, recomandarea de a le evita în comunicare. Cele mai multe au
corespondente bulgărești cu un statut trainic în limbă юзър = потребител,
антиейджинг = антистареене, противостареене ș.a. Se sugerează ca unii termeni
precum атачмънт „document atașat”, дискутант „participant la discuție” sau
дискаунт „discount, reducere de preț” să fie înlocuiți cu sinonimele lor: прикрепен
файл; участник в дискусия; отстъпка, намаление в цената на стоката. Sunt și
situații de sinonimie, să-i spunem, „acceptată”, ca în cazul lui тийнейджър < teenager
pentru юноша. Însă sinonimia lor e parțială - împrumutul din engleză denumește
noțiunea în alt fel, o modernizează, actualizează, aducând o informație suplimentară
despre vorbitor și atitudinea sa.
103
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
În ultimele decenii și în vocabularul limbii bulgare se manifestă ca element de
superstrat puternica influență a limbii engleze. Este evident faptul că mondializarea
economiei are drept consecință globalizarea lingvistică, iar alegerea și utilizarea limbii
engleze ca o nouă lingua franca este rezultatul unor conjuncturi istorice, unor evoluții
culturale în cadrul societății umane la nivel global. Fenomenul, cercetat intens în ultimul
timp, este cu atât mai interesant, cu cât are loc între limbi neînrudite genealogic. Sensul
acestor împrumuturi noi uneori, inclusiv, pronunția și ortografierea lor sunt neclare
multor bulgari. Majoritatea împrumuturilor lexicale actuale fie din engleză, fie - într-un
număr mai redus - din germană, italiană, arabă, japoneză se adaptează sistemului fonetic
și morfologic al limbii bulgare. În acest sens, în Dicționar apar și anumite aspecte legate
de codificarea limbii bulgare contemporane, care nu și-au găsit încă rezolvarea sau
prezintă oscilații, mai ales, în cazul cuvintelor compuse (engl. week-end > bg. уйкенд),
a celor cu un component abreviat (е-поща, е-продажба, м-банкиране, м-бизнес) sau
în redarea cu a/ъ a sunetului engl. [Л] (engl. back-up > bg.бекъп, бекап) sau în redarea
cu e/ъ a lui e/[a] din sufixele -er, -ent (engl. Computer > компютър, компютер). Prin
aceasta Dicționarul nu se rezumă a oferi date despre sensurile, formele, uzul cuvintelor
nou intrate în limba bulgară, el devine o sursă valoroasă pentru diverse cercetări de
ordin lingvistic și culturologic.
Remarcând prezența mai numeroasă a anglicismelor în bulgara actuală, am
considerat interesantă o comparație între dicționarul de față și cel de cuvinte străine în
bulgară, publicat în anul 1993, la începutul perioadei post-comuniste (Мария
Филипова-Байрова, Симеон Бояджиев, Елена Машалова, Кирил Костов, Речник на
чуждите думи в българския език, Издателство на Българската Академия
на Науките, София, 1993). În РЧД, dintr-un total de 26911 cuvinte străine în bulgară,
728 sunt înregistrate ca fiind de origine engleză (un procent de 2,7%), iar în РНД (mult
mai redus ca dimensiuni), din totalul de 4771 unități lexicale, 955 sunt considerate ca
provenind din engleză (un procent de 20,04%). Această simplă statistică demonstrează
că în intervalul de timp de aproape 20 de ani, care desparte apariția celor două
dicționare, numărul anglicismelor în rândul cuvintelor recent intrate în lexicul bulgar a
crescut considerabil.
Chiar și o parcurgere rapidă a Dicționarului este edificatoare asupra
principalelor domenii tematice în care s-a înnoit lexicul bulgar contemporan: în
economie (дилър, брокер, банкомат, банкиране, приватизация, субсидиар,
туининг, офшорка, хеджа, кеш, синдик, франчайзинг, смърфинг, стенбай
кредит); politică (гербаджия, гербист, импийчмънт, лустрация, лустратор,
декомунизатор, клиентелизъм, лобизъм, лобирам, вот, рейтинг, компромат,
дуплика, антикризисен, антикорупционен); numeroși termeni referitori la Uniunea
Europeană (евродепутат, европолитика, евробюрокрация, евроскептицизъм);
computerizare, introducerea și folosirea pe scară largă a Internetului (лаптоп, чатя,
логвам се, дисплей, блутуут, флашка, файл, имейл, битторент); petrecerea
timpului liber (судоку, дартс, караоке, шопинг, аутлет); turism (туринг,
туристопоток, туроператор, турагент); sport (джогинг, стречинг фитнес,
104
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
рафтинг, уиндсърфинг, каланетика, кайтсърфинг); stil de viață, cu accent pe
îngrijirea aspectului fizic, cosmetică (лифтинг, спа, бигорексик, пилинг, липосукция)
și alimentație sănătoasă (биокрава, биомандра, биомагазин, лазаня, фреш, суши,
фрапе); cultură (фентъзи, екшън, трилър, бестселър, римейк); muzică (кросоувър,
музикотека, чалга, чалгализация, чарт) ș.a.
Acest nou dicționar de cuvinte recente oglindește un cerc larg de aspecte de
ordin lingvistic referitoare la înnoirea limbii bulgare din ultimii douăzeci de ani, cum ar
fi sursele de împrumut și inovație lexicală - în primul rând, engleza ca sursă de
internaționalizare lexicală, active procese derivative și o largă sinonimie, mai ales
pentru aprecieri negative asupra fenomenelor și persoanelor etc. Această valoroasă
lucrare lexicografică oferă o imagine relativ completă asupra conceptelor, a sferelor
conceptuale ale limbii bulgare, care reflectă atât schimbările profunde din viața socio-
politică, economică, culturală a Bulgariei de azi, cât și manifestările proceselor mondiale
de globalizare, de informatizare și computerizare în toate sferele de activitate umană.
Nu dorim să încheiem însemnările noastre despre această lucrare bogată și bine
sistematizată asupra lexicului neologic bulgar, fără o lămurire terminologică, pe care o
considerăm necesară. Pe parcursul expunerii, am utilizat termeni, precum neologisme,
cuvinte recente, cuvinte de origine străină, dar trebuie să semnalăm că aceștia au
accepțiuni diferite în lingvistica românească față de cea bulgară. Îmbrățișăm punctul de
vedere al lingvistei și românistei Rumiana Liutakova, de la Universitatea din Sofia, care
surprinde cu finețe și exactitate, faptul că în română noțiunea de neologism s-a extins
sub aspect cronologic și îngustat sub aspectul conținutului până la a desemna împrumut
lexical în limba română contemporană, nu doar actuală. În urma unei analize bine
argumentate, referitoare la evoluția conceptului de neologism în lingvistica românească,
respectiv bulgară, cercetătoarea stabilește următoarele corespondențe, care s-ar putea
grupa astfel: „neologism - чужда дума, cuvânt recent - неологизъм, нова дума; limbă
actuală - актуален, най-нов език.“ (Лютакова:232). Asupra acestui subiect vom
reveni, mai pe larg, cu alt prilej.
Bibliografie
РНД - Емилия Пернишка, Диана Благоева, Сия Колковска, Речник на новите думи
в българския език (от края на XX и първото десетилетие на XXI в.), изд. „Наука и
Изкуство“, София, 2010.
Св. Коева, Д. Благоева, С. Колковска, Българският национален корпус -
состояние и перспективи, in vol. Лексикографията в европейското културно
пространство, Велико Търново, „Знак’94”, 2010, р.289-300.
С. Колковска, Д. Благоева, Речник на новите думи в българския език” - източник
на знания за някои актуални концепти (въз основа на областта „стил на живот ”), in vol.
Лексикографията в европейското културно пространство, Велико Търново, „Знак’94”,
2010, с. 253-365.
105
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Румяна Лютакова, За понятието неологизъм в румънската лексикология и
лексикография, ш Лексикографията в европейското културно пространство, Велико
Търново, „Знак’94”, 2010, р. 225-234.
В.	Д. Черняк, Фрагментй русской язйковой картинй мира в зеркале неологических
словарей, ш Русская академическая неография (к 40-летию научного направления), Санкт
Петербург, „Наука“, 2006.
РЧД - Мария Филипова- Байрова, Симеон Бояджиев, Елена Машалова, Кирил
Костов, Речник на чуждите думи в българския език , Издателство на българската академия
на науките, София, 1993.
http://www.ibl.bas.bg, http://www.neolog.bg
106
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
RELAȚII ROMÂNO-IUGOSLAVE 1960-1980
Nicolae Răzvan MITU
The diplomatic relationships between Romania ans Yugoslavia between 1960-1980 had been
dominated by the idea of bulfing the hydroelectric system on the Danube river at Portile de
Fier.While Yugoslavia, although a Comunist country was wide open towards West, Romania was
turned towards USSR.The Yugoslav intelligence tried to find out the real relashionship between
Bucharest and Moscow, on one side and Bucharest and USA, on the other side.In the late 70’s
the diplomatic relationships between Romania and Yugoslavia improoved.
Key-words: diplomatic relastionship, national deffense, invasion, Communist countries.
După moartea lui Stalin, în martie 1953, și în mod special după demascarea lui
Nikita Hrușciov a caracterului terorist-criminal al regimului stalinist ca pseudo-doctrină,
relațiile româno-iugoslave au început să se normalizeze, mai mult chiar, să aibă un
caracter privilegiat.Cel puțin acasta era dorința cercurilor de la București.
Normalizarea și dezvoltarea relațiilor româno-iugoslave, începute în perioada
lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, fiind exprimată și prin semnarea, în noiembrie 1963, la
Belgrad, a Acordului româno-iugoslav privind construirea și exploatarea Sistemului
hidroenergetic și de navigație de la Porțile de Fier1. Acest proiect a fos continuat și de
Nicolae Ceaușescu.
În pofida faptului că raporturile româno-iugoslave se imbănătățiseră substanțial,
activitățile serviciilor secrete iugoslave pe teritoriul României au continuat. De data
aceasta tematica informațiilor viza atât stabilirea raporturilor reale între București și
Moscova, dar mai cu seamă evoluțiile raporturilor intervenite între România și S.U.A.2
1 Tito a manifestat ini ial rezerve serioase fa ă de propunerea păr ii române de construire, în
parteneriat de construire a Complexului Hidroenergetic Por ile de Fier I i II, acceptând doar
când România s-a angajat să finalin eze, prin linii de credit extern, i investi ia ce revenea
Iugoslaviei, Belgradul urmând să compensese datoria fa ă de ara noastră cu parte din cota sa
de energie.
2 După criza rachetelor din Cuba, România a dat asigurări S.U.A. că nu a fost consultată în
legătură cu tipul i amploarea acestora i deci nu este parte a disputei angajate. Răspunsul
107
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Mai mult, sârbii erau interesați în ce măsură orientarea politică a liderilor români ( Dej,
și ulterior Ceaușescu) și politica României puteau susține statutul de nealiniere al
Iugoslaviei.
Un alt domeniu de interes major pentru cercurile belgrădene l-a reprezentat
apărarea națională. Acest lucru era incitant pentru iugoslavi, deoarece România avea în
dotare și se aproviziona cu armament sovietic , în vreme ce Iugoslavia se aproviziona de
pe piețele occidentale. De fapt, în spatele acestui interes al Belgradului, se aflau și alte
servicii occidentale, doritoare să cunoască tehnologiile militare ale tratatului de la
Varșovia și îndeosebi performanțele acestui armament.
Apariția lui Nicolae Ceaușescu la conducerea României, după moartea lui Dej
(survenită la 19 martie 19651) ale cărui intenții de detașare de centrul hegemonic de la
Moscova le erau cunoscute, i-au determinat pe Leonid Ilici Brejnev și pe Iuri Andropov,
președintele comitetului Securității Statului (K.G.B) să ordone și să pună în aplicare
măsuri active de izolare politică și economică a rebelului naționalist-deviaționist de la
București. În contextul climatului ostil creat de Moscova și de sateliții săi politici,
Ceaușescu avea nevoie de o înțelegere cu Tito, a cărui anvergură internațională și poziție
de lider în cadrul țărilor nealiniate erau recunoscute și respectate în întreaga lume,
constituind o bună recomandare pentru liderul de la București.
Trebuie menționat însă, că la mijlocul anilor 1960, Tito revenise la sentimente
mai bune față de Moscova, chiar dacă Iugoslavia împreună cu China, Albania și
România erau clasificate de Moscova ca „deviaționiste”. După ce România nu a mai
acordat Uniunii Sovietice facilități militare și de susținere a operațiunilor de anvergură
ale K.G.B-ului, Tito s-a manifestat receptiv față de nevoile Moscovei, acceptând
încheierea unei convenții în acest sens.
Există, în cronica relațiilor româno-iugoslave, cel puțin două momente care ar
necesita să fie reconsiderate în ceea ce privește abilitatea diplomatică a lui Iosip Broz
Tito, și în contactele cu conducătorii români.
La 7 septembrie 1964, cu prilejul începerii oficiale a lucrărilor la Porțile de Fier,
liderul de la Belgrad i-a solicitat lui Gheorghe Gheorghiu-Dej o întrevedere „între patru
ochi”2 care a fost acceptată imediat, având loc fără ca liderul român să cunoască scopul
sau urgența.
Cum însă „Declarația cu privire la pozițiaPartidului Comunist Român în
problemele mișcării partidelor comuniste și muncitorești internaționale”, adoptată de
Plenara lărgită a C.C al P.M.R., din aprilie 1964, îl deranjase foarte mult pe Hrușciov si
pe alți lideri comuniști, deoarece a avut un foarte mare impact nu numai intern, cât mai
american a fost că dacă România se va men ine neutră, nu va fi inclusă pe lista intelor
nucleare americane. Vezi: Robert Bideleux, Jan Jeffries, The Balkans: A Post-Communist
History, London and New-York, Routlege,2007, p. 138 i urm.
1 Adrian Cioroianu, Focul ascuns în piatră. Despre istorie, memorie i alte vanită i
contemporane, Ia i, Polirom, 2002, p.315.
2 Paul Sfetcu, 13 ani în anticamera lui Dej, Bucure ti, Curtea Veche, 2008, pp. 341-342.
108
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
ales pe plan extern, fiind considerată „Declarația de independență a României față de
Moscova”. Gheorghiu-Dej a intuit că Tito are în vedere noua orientare politică externă a
României și repoziționarea față de tendințele hegemoniste în mișcarea comunistă
internațională. În consecință, în timpul unei scurte croaziere cu o ambarcațiune de
agrement, Gheorghiu-Dej, convins că Tito este purtătorul unui mesaj din partea lui
Hrușciov, a preluat inițiativa, și fără a mai aștepta ca Tito să-și precizeze scopul
întâlnirii, a început să-și prezinte rațiunile care au stat la baza adoptării Declarației. Tito
l-a ascultat, fără să-l întrerupă, după care a cerut ca nava să se întoarcă și întrevederea s-
a încheiat fără ca Tito să spună ceva. Gheorghiu-Dej a rămas descumpănit. Nu a fost
dezaprobat, dar nici nu a fost încurajat, deși nu avea nevoie. A concluzionat pentru sine
că Tito a avut probabil un mesaj de transmis din partea lui Hrușciov, dar, în fața
argumentelor expuse, liderul iugoslav a renunțat. Altfel, Tito și-ar fi exprimat susținerea.
De menționat că Tito nu a permis prezența translatorului său pe navă, deci nu a avut
niciun martor din partea iugoslavă 1. Dej și-a întărit convingerea că Tito nu i-a transmis
mesajul lui Hrușciov, de teama unui refuz.
În luna iulie 1968, Consiliul Securității Statului i-a prezentat lui Nicolae
Ceaușescu informații de primă sursă despre pregătirea unei intervenții militare a
Tratatului de la Varșovia împotriva Cehoslavaciei, României și Iugoslaviei2.
Acesta a ordonat imediat trimiterea unui curier special la Belgrad, care prin
canalul de comunicare convenit cu Direcția Securității Statului a Republicii Federative
Iugoslavia să aducă la cunoștiința lui Tito, intențiile lui Brejnev, operaționalizate în
hotărârea Comitetului politic al șefilor de state din Tratatul de la Varșovia, întrunit în
Crimeea, în iulie 1968. Curierul român s-a întors la București fără vreun răspuns.
Răspunsul lui Tito a venit pe data de 23 august 1968, la trei zile după invadare a
Cehoslovaciei, când trimisul iugoslav a participat la ziua națională a României, folosind
acest prilej pentru a transmite invitația lui Tito de a se întâlni a doua zi, la Vârșeț. Graba
era de acum explicabilă, și Belgradul era convins că invazia nu mai poate fi evitată.
După întâlnirea celor doi de la Vârșeț, Ceaușescu a fost oarecum dezamăgit,
deoarece contase pe mai mult, pentru că trimisul lui Tito lăsase să se înțeleagă că
Iugoslavia va adopta aceiași poziție radicală ca a României.
Până în 1965, anul când Ceaușescu a devenit conducătorul României, Tito a
vizitat România de patru ori ( în 1947, 1956, 1957 și 1964), toate cele patru vizite fiind
mai mult conjuncturale. Nicolae Ceușescu l-a avut ca oaspete pe Tito de douăsprezece
ori.
Cu prilejul întâlnirii, președintele Iugoslaviei a propus restabilirea contactelor
diplomatice și în alte domenii, aspect cu care Nicolae Ceușescu s-a declarat de acord.
Această apropiere a fost facilitată de faptul că nu numai Cehoslovacia, dar și Iugoslavia
și România se aflau în vizorul Comandamentului Tratatului de la Varșovia care lucra la
1 Ibidem, p. 367.
2 Yves Tomic, La Serbie du prince Milos ă Milosevic, PIE Peter Lang, Bruxelles, Bern, Berlin,
Frankfurt am Main, New-York, Oxford, Wien, 2004, p. 103.
109
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
planul invadării celor trei țări, din cauza nemulțumirii Kremlinului față de politica lui
Alexander Dubcek1, Nicolae Ceaușescu și Iosip Broz Tito. După invazia Cehoslovaciei,
din vara anului 1968, de către trupele Tratatului de la Varșovia (cu excepția României),
colaborarea și înțelegerile bilaterale s-au dezvoltat foarte mult.
Deschiderea pro-occidentală a României din anii ’70 a determinat și
reconsiderarea relațiilor româno-iugoslave. Putem afirma că, dacă, în timpul lui
Gheorghiu-Dej, raporturile diplomatice româno-sârbe au fost puțin mai reci, în vreme
ce, în timpul lui Nicolae Ceaușescu, acestea s-au mai strâns, cele două părți conlucrând
în principal asupra problemei construirii Hidrocentralei de la Porțile de Fier.
1 Istoria ărilor Coroanei Cehe. Traducere de Heliana Ianculescu, Bucure ti, Editura
Enciclopedică, 2007, p. 538 i urm.
110
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
ПЕРЕВОД И ВОПРОС СОХРАНЕНИЯ СПЕЦИФИКИ
ПОДЛИННИКА ХУДОЖЕСТВЕННОГО ПРОИЗВЕДЕНИЯ
Mihaela MORARU
Traducerea, această fascinantă aventură a spiritului, constituie o îndeletnicire ale
cărei începuturi se pierd în negura miturilor. Fără îndoială că în fa a fiecărui traducător în
parte a stat, sau ar fi trebuit să stea, problema dificilă a adoptării unei strategii de lucru pentru
a stabili ce anume este esen ial să se conserve în traducere i care sunt căile posibile de
ac iune. Cum fiecare limbă are resursele ei proprii de expresie, „transferul” se realizează pe
baza unui sistem de echivalen e i a unor criterii cu sferă limitată de aplicabilitate, pe care
traducătorul le stabile te el însu i. Conservarea tuturor nuan elor stilistice în versiunea
tradusă este greu de realizat, deoarece fiecare idiom dispune (la nivelul fonetic, al structurii
gramaticale, al lexicului, etc.) de valori estetice (motivate, frecvent, extralingvistic), a căror
recompunere fidelă este cu neputin ă. Totodată, însă, datorită virtu ilor noii substan e,
mesajul artistic primar dobânde te, în limba de receptare, o for ă expresivă superioară, pe
alocuri, modelului, compensând prin aceste „biruin e” neîmplinirile din altă parte. Rolul
traducătorului este să stabilească o punte între „consumator” i operă. Dacă s-a reu it sau
nu, vor putea „judeca” cititorii, adică reprezentan ii unei noi culturi, dar putem afirma cu
convingere că fiecare dintre operele traduse poate acoperi, fără discordan e, chiar unele
goluri de pe „harta” literaturii universale.
Cuvinte cheie: traductibilitate, adecvare, interpretare, echivalent, explicarea
cuvintelor-leitmotive
Гении, которых рождает земля, вненациональны, они принадлежат
вечности. И поскольку человек не в силах физически усвоить столько
языков,чтобы читать всё в оригинале, то на помощь ему приходит переводчик. И
от того, насколько мудр перевод, насколько сам переводчик проникся текстом,
зависит, полюбим ли мы данного поэта или нет. А так как понимание идёт через
разум, а любовь через сердце, то важно, на наш взгляд, сначала полюбить. А
полюбить можно только красивое, доброе, умное.
Любой мало-мальски опытный переводчик скажет, что гораздо легче
перевести десять газетных полос, содержащих информацию об (не)официальной
111
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
политике какой-либо партии, чем одно четверостишие великого поэта. Однако
современное состояние переводческой науки позволяет нам утверждать, что
художественный перевод нужен и возможен.
В связи с переводческой компетенцией у нас в Румынии существует
парадоксальная ситуация: теория складывается „в муках и спорах” по поводу
принципов, определений, терминологии и т.д., а тем временем переводом
занимаются сотни людей, от студентов-троечников до людей, читающих
иностранный текст пока что лишь со словарём и, очевидно, все со своей задачей
так или иначе справляются, так как таких переводов сегодня „хоть пруд пруди”, и
издательства довольны, и сами переводчики в почёте. Ну, об этом как-нибудь в
другой раз.
Существует множество мнений относительно границ творческой свободы
переводчика и в каждом есть как вполне убеждающее зерно истины, так и не
менее ясно ощутимая приблизительность, но в конечном счёте все соприкасаются
с самой очевидной из них: „переводить надо всё же не своё прочтение, не свою
интерпретацию, а именно текст - воплощение всех возможных (бывают ведь и
невозможных) прочтений и интерпретаций” (Швейцер, 1988, 113).
Безусловно, созидательный порыв переводчика, его собственное
восприятие дейсвительности и ситуаций, описанных автором подлинника,
ограничен именно текстом оригинала и личностью его автора, который
„сдерживает” порой прорывающийся наружу голос и слог интерпретатора, но не
сковывает его таланта (когда он есть), жизненного опыта и мастерства „сочетать
слова”, а лишь не допускает своеволия, надменного произвала. Но в то же время
оригинал поддерживает творческую волю переводчика, толкает его к выражению
собственного профессионального умения. В акте перевода художник выражает не
„себя”. Но решает он этот своеобразный вид художественной деятельности, когда
воссоздавая „чужое”, но потенциально уже близкое себе, переводчик чувствует,
что создаёт нечто своё на своём родном языке с полной психологической
самоотдачей, что приближает его деятельность к акту самого оригинального
произведения.
Оригинальность и неисчерпаемость в переводе - ведущие компоненты
переводческого акта и они, следовательно, неизбежны, но разгадка этого
феномена не только (а подчас и не столько) в сугубо индивидуальной воле
переводчика. Переводчик, как активный катализатор самого процесса воссоздания
первоначального текста, участвует в этом процессе всей своей личностью,
включающую и его вкус, и его учёность, и его психологическую установку, и его
„ассоциативную память” и „активный словарь”. Но это ещё не всё. За каждым
истолкованием чужого произведения стоит своя традиция, своя культура, своя
национальная литература со всеми её богатствами и проблемами, со всеми
социальными, эстетическими и языковыми противоречиями и возможностями. Да,
не пассивно стоит, а весьма мощно, предельно активно воздействует на то, как и
куда развёртывается творческий акт перевода. (Тарковский, 1973, 264).
112
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Не менее важная проблема - кого переводить? Речь идёт, естественно , не
в количественном плане, а в том, что очень часто наиболее переведёнными
писателями оказываются такие, которые едва известны у себя дома, а это отнюдь
не помогает необходимости ликвидировать всё ещё существующие белые пятна
на мировой литературной карте.
Исходя из всеобщепринятого мнения, что национальное всё больше
оплодотворяется достижениями других мировых культур, отбирать для перевода и
издания на родном языке необходимо действительно наиболее яркие и
талантливые книги, характеризующиеся не субъективными, порой
меркантильными „доблестями”, а существенными эстетико-художественными.
Не сомневаюсь - это доступно любой, уважающей себя нации, уверена -
что это единственно возможный путь преодоления нравственного и культурного
оскудения, но боюсь - что это пока ещё не всецело осуществимо. А это пока будет
длиться до тех пор, покуда человечество не поймёт, что брать с собой в
межпланетный „круиз” надо не компьютер, а сборник стихов.
Естественно, что в переводе трудно подобрать оптимальное соответствие
каждой языковой единице оригинала. Здесь важно передать ту стилистическую
функцию, которую призваны выполнять в подлиннике данные лексические
элементы. Художественное произведение также многое теряет в переводе, если
не передается свойственная оригиналу двухсмысленность отдельных слов и
выражений, один из часто встречающихся стилистических приемов, именуемый то
„непереводимой игрой слов”, то словесной остротой, то просто каламбуром.
Каламбур - одна из разновидностей комического. Он выделяется в ткани
повествования богатством и разнообразием словесных средств,
привлекаемых автором при построении каламбура, который намеренно
употребляет слово или сочетание слов в таком лексическом окружении, которое
заставляет воспринимать его в других планах, в двух смыслах, при этом
давая внезапный (шутливый) поворот своей мысли. Строится обычно
каламбур на столкновении омонимов, двух значений слова (полисемии) или на
сближении сходно звучащих слов и др. „Каламбуря”, автор не только
увеличивает эмоциональную окраску высказываемого, но и подчеркивает
звуковую форму и семантику употребляемых слов, указывая на их этимологию,
на наличие синонимичных или тождественных слов в других языках. Чаще
всего для создания каламбура используется полисемия слова, его
способность служить наименованием различных явлений. Например, у
Высоцкого:
Смотри, Сережа, здесь нас уважают
Смотри подвозют
Смотри сажают.
113
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Узкий контекст не снимает многозначности слова сажать „a a eza pe
cineva”, „a băga la închisoare”. Этот глагол в данном контексте может реализоваться
в любом из своих значений. Однако всё содержание песни позволяет с
уверенностью утверждать что слово сажают выступает здесь во втором из
указанных значений:
И правда
нам товарищ сказал
уймитесь, мол, не буяньте,
мол разойдитесь,
На это мы с Сережей согласились и...
разошлись.
Здесь вся двухсмысленность содержится в многозначности глагола
разойтись: уйти в разные стороны и, в переносмом смысле, дойти до крайней
степени в проявлении чего-нибудь:
Он как стекло
То есть застекленевший.
Яркий юмор этого двухстишия строится на этот раз на многозначности
фразеологических конструкций быть как стекло, т.е. ясным, чистым,
невинным, и быть застекленевшим - быть совсем пьяным. У Пушкина:
И что сказать, что и в сраженьи
Раз в настоящем упоеньи
Он отличился, смело в грязь
С коня калмыцкого свалясь,
Как зюзя пьяный
(Евгений Онегин)
Остроумие здесь создается двухплановым употреблением слова
упоение, которое ассоцируется одновременно и со значением „состояние
восторга, восхищения”, и со значением „состояние напившегося до опьянения”, на
которое намекают слова как зюзя пьяный.
Каламбур также порождается и перекрещением разных семантических
сфер, разнообразных типов значений. Иногда он результат столькновения
свободного номинатовного значения слова и значения, выступающего в определенной
форме (милый - прилагательное, и милый, милая - существительное):
Я для милой... уж не мил.
(А.С. Пушкин, Блаженство)
114
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
К каламбурам, основанным на моногозначности слова, близки каламбуры,
созданные омонимией. Последние встречаются в художественнной литературе
значительно реже. Это объясняется, с одной стороны, тем, что в языке меньше слов-
омонимов, чем полисемантических, т.е. слов, не имеющих ничего общего в значении, но
одинаковых по написанию или произношению. Важно и то, что у многозначного
слова существует связь значений, она заложена в самом языке, а при омонимии
такой связи нет, и писатель должен искусственно ее создать, чтобы получился
каламбур:
Ругали пьесу... мол пошла,
А пьеса все-таки пошла.
В этом примере весь эффект словесной игры опирается на созвучии двух
форм разных частей речи пошла, как краткая форма прилагательного пошлая
(trivial), и глагольная форма прошедшего времени III лица женский род пошла со
значением „иметь успех”.
Приятно поласкать дитя или собаку, а всего необходимее полоскать рот.
Здесь каламбурно обыгрываются два глагольных омонима. Первый из
них поласкать рассматривается в значении погладить, быть ласковым с кем-
нибудь, второй же, полоскать, который завершает игру слов, выступает в значении
помыть, почистить.
Каламбуры обычно состоят из двух компонентов, каждый из которых
может быть словом или словосочетанием. Первый компонент такого
двухсмысленного образования является как бы стимулятором
начинающейся игры слов, опорным элементом, ядром каламбура. Второй член
конструкции - также слово или словосочетание - является вершиной
каламбура, его результантой, но тесно связан с словообразовательной точки зрения с
основой каламбурной конструкции, так как его реализация в речи зависит целиком от
семантического соотнесения со словом-эталоном.
Перевод каламбуров относится к области узкоспециальных
переводческих вопросов, связанных больше с мастерством самого переводчика, с его
умением образно сочетать слова, слагать игровые „семантико-рифмующце”
построения, успешное разрешение которых не вытекает лишь из двуязычия, но
теоретическое изучение этой проблемы представляет принципиальный интерес „в
практической плоскости по особой трудности задачи, а в плоскости теоретической -
по чрезвычайной яркости соотношения между формальной категорией
(омонимическое тождество или близость слова) и ее смысловым, в конечном счете
образным использованием в контексте” (Фёдоров, 1983, 326).
Переводчик, воссоздающий каламбур, подчиняется сверхзадаче, которую метко
определил Н. Любимов: „Если каламбур имеет совершенно определелнный
социально-политический адрес, если он имеет идейное значение, переводчику
надлежит напрячь все свои усилия и передать его с художественной точностью. Там,
115
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
где присутствует чисто звуковая игра переводчик вправе отступить от буквы
оригинала, если иначе ему не создать того самого комического эффекта, которого
добивался автор” (Любимов, 1963, 245).
Очень часто при переводе каламбура необходимы более существенные
модификации оригинального текста и прибегают либо к семантическим
компенсациям, либо к авторским неологизмам. Иногда просто невозможна
передача каламбура в том же фрагменте текста, и тогда она воплощается в другом,
как необходимое совмещение несовместимого - т.е. сохранения и переложения если
не той же „буквы”, то хоть того же „духа”. Этим образом создается сдвиг от
переводимости на уровне отдельного сегмента текста к переводимости на уровне
текста в целом (Швейцер, 1988, 111).
Примером такого рода компенсации служит перевод Н. Демуровой Алисы в
стране чудес Л. Кэролла. В подлиннике Кэролл исходит из качеств, присущих
разным приправам, а переводчица предпочитает в духе его стиля играть на детской
этимологии:
-	Когда я буду герцогиней, у меня на кухне вовсе не будет перца. Суп и без него
вкусный. От перца начинают всем перечить. Алиса очень обрадовалась, что открыла
новый закон.
-	От уксуса - куксятся, - продолжала она задумчивио, от горчицы - огорчаются,
от
лука - лукавят, от вина - винятся, а от сдобы - добреют.
Как жалко, что никто об этом ничего не знает. Все было бы так просто! Ели бы
сдобу и добрели!
Из этого примера можно сделать совершенно справедливый вывод о
том, что переводчик нередко переводит не тот оборот, который дается ему
автором, а создает (или вынужден создавать) свою игру слов, близкую,
напоминающую по тем или иным показателям авторский каламбур, но свою,
создаваемую иногда на совсем другой основе и совсем другими средствами (Влахов,
1980, 300-301).
Различия в языковом, литературном, этнографическом и социально-
историческом фонах влекут за собой потерю аллюзий, намеков, ассоциаций,
которые порождаются аллюзивными словами при чтении оригинального
художественного произведения в той национальной среде, где оно было создано.
Поэтому суть переводческой проблемы сводится к восстановлению, там где это
возможно, того фона, того остающегося за текстом факта, ассоциативная связь
с которыми придает дополнительную художественную окраску аллюзивному
слову (Влахов, 1980, 218).
Спору нет, что отдельные элементы подлинника могут не иметь точного
соответствия в языке перевода, однако это не должно служить препятствием
для поиска средств передачи стилистического своеобразия подлинника. Пробел
116
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
этот восполним, если широко использовать возможности других элементов,что
позволит сохранить общую стилистическую направленность оригинала,
определяя что должно входить в задачу перевода, которая остается
стилистической задачей при любой разновидности переводимого материала.
А.В. Фёдоров подчеркивает, что „она (задача перевода) состоит в таком отборе
лексики и грамматических возможностей, который определяется, с одной
стороны, общей целенаправленностью подлинника и его жанровой
принадлежностью и, с другой стороны, соблюдением тех норм, какие
существуют для данного жанра в языке перевода” (Фёдоров, 1959, 101).
Между тем в переводах нередки просто ошибки, которые искажают
истинное отношение между сопоставимыми языками. На основе таких
ситуаций конечно нельзя строить каких-либо выводов. Сравним несколько
примеров из рассказа В.М. Шукшина Охота жить с их румынскими
вариантами:
С малых лет таскался он по тайге - промышлял. Белковал, а случалось, медведя
шатуна укладывал.
De mic copil a bătut fără frică taigaua - î i câ tiga existen a. Dar s-a întâmplat
odată să dea peste o dihanie de urs - i - a albit (Florea, p. 10).
Румынский вариант звучит, мягко говоря, абсурдно: „ Однажды он
встретил медведя и поседел”.
Бог не выдаст - свинья не съест. Дешево меня не возьмешь. Давай спать.
Dumnezeu nu le-ajută, nu-i plac porcii. Pe mine nu mă frângi u or. Hai să dormim.
(Florea, p. 10).
В румынском переводе все сводится к какой-то весьма неуместной
(автором перевода - выдуманной) пословице: Бог не поможет, он не терпит
свиней.
А простенький текст, понятный всегда и каждому, независимо от его
уровня знаний и культуры: Дай ружьё! Ружьё есть? - Ни хрена нет - в
переводе превратился в нечто вовсе странное: Ружьё есть? - Хрен у меня
кончился! И вот так в Румынии Шукшина воспринимают как истинного
представителя абсурда.
Есть, конечно, и удачные переводы русской прозы, есть и торжества в
этой области. Но о них, почему-то, не так интересно говорить.
В заключении необходимо отметить, что будущий мир, возводимый
нами сегодня, немыслим без всё более естественного и проникающего всё
глубже общения между людьми, народами, культурами.
117
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Будущее поколение поэтов, философов, бизнессменов, министров или
просто хороших людей возревает сейчас. И насколько их культурный
интернационализм будет убедителен и предметен, в огромной степени зависит
от их уровня культуры, как национальной, так и мировой (переводной), а
уровень их культуры зависит от нас, сегодняшних их родителей и учителей.
Художественный перевод - это не только большая культура, это и
большая политика, это, в конечном счёте, “билет” на бессмертие рода
человеческого.
Bibliografie
Акопова, А., Образ и художественный перевод, Ереван, 1985
Брандес, М., Стиль и перевод, Москва, 1988
Влахов, С., Флорин, С., Непереводимое в переводе, Москва, 1980
Любимов, Н., Перевод - искусство, в сб. Мастерство перевода, Москва, 1963
Марчук, Ю.Н., Методы моделирования перевода, Москва, 1985
Морару, М., Эстетика перевода, Бухарест, 2000
Тарковский, А., Возможности перевода, в сб. Художественный перевод,
Москва, 1973
Фёдоров, А.В., Введение в теорию перевода, Москва, 1959; Основы общей
теории перевода, Москва, 1983
Швейцер, А.Д., Теория перевода, Москва, 1988
118
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
SYNKRETIZMUS LITERARNYCH SMEROV V PRŒEZITOSTNEJ
POÉZII BOHUSLAVA TABLICA
Peter MRAZ
The author verifies the hypothesis of syncretism writing poetry in Slovakia in the first quarter of
19th century. He chooses his occasional poetry of Bohuslav Tablic, considering the Rococo,
Classicism and preromantism nature.
Key words: occasional poetry, syncretism, Bohuslav Tablic
Miloslav Vojtech v monografii Od baroka k romantizmu (2003: 25-29) naznacil,
ze specifikom po cesky koncipovanej literatùry na Slovensku z prvej stvrtiny 19.
storocia je literarnosmerovy synkretizmus. AmMciou nasej stùdie je jeho vyskum
verifikovaf. Za synekdochu si vol^me prilezitostnù poéziu Bohuslava Tablica (1769-
1832). Predpokladame, ze sa v nej prel^najù atribùty baroka, rokoka, klasicizmu
a preromantizmu.
Rokokové inspirăcie
Pre potvrdenie domnienky, ze Tablicova poézia bola vzdelanymi citate 1’mi
prijmana v case svojho vzniku kladne, nachadzame nemnohé opory. Jednou z nich je,
ze jeho prilezitostna skladba Zuzana Babilonskă vysla v roku svojho prvého uverejnenia
v dvoch vydaniach. Uvedeny poznatok azda svedC^ o jej obl’ùbenosti, kedze opâtovné
vydania prilezitostnych tlaci byvali vynimkou. Ak teda Tablicova basen vysla
opakovane, znaC^ to, ze jej vydanie si musela verejnosf vyziadaf. Bez konkrétnych
indicii sa môzeme len domnievaf, na zaklade coho boli Tablicove basne vmmané ako
dobovy esteticky vkus a dobovy umelecky ideal splnajùce texty. MysHme si, ze ked
vysla Zuzana Babilonskă, pritiahla k sebe citatel’ov spracovamm starozakonnej scény z
Piesne piesm, scény kùpajùcej sa Zuzany a prizerajùcich sa starcov:
119
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Mă zeno anjelskă, ach, jak jsy spanilă!
Jak belocervenă jest tvăr tvă premilă!
Jak krăsné tvé oci, co cerné trnecky!
Tvé oudy ohybké, co mladé stromecky;
A karmazynovă tvă mală hubicka,
Tvé licko rozkvetă, co v Măji rùzicka;
Tvă slicnă postava, co cedr v Libanu,
Ach! povol jednu vec năm zdăvna zădanou:
Dejz s sebou obcovat, prejz năm té radosti,
Ach! ucin, prosyme, dost nas^ zădosti. (TABLIC 1803: 10)
V expresivnom opise vyzoru oboch Zuzane sa prizerajùcich starcov nachădzame
casovo regresivne reziduă baroka. Beloba stareckych vlasov (Jich hlavy byly jiz, co
jablon, sedivé, / Vsak bujnost hlăsylo jich celo plesivé) kontrastuje s ohnom v ich ociach
(Jiz z oc^ frкcj^ jim jiskry ohnivé, / Jiz km nabihă jich celo plesivé; / Jiz spurné se jez^
jich vlasy sedivé). Zmyselnost az zivocisnost’ oboch zobrazenych (A od té doby jiz, co
bésn^ cihcj / Psy na ctnou Zuzanu, j^ skvrnit hledcji) je zvyraznenă ich vnùtornou
skazenostou. Telo im smrdi, celo podbieha krvou. Tryzni ich zmyselnă năruzivost.
Zosenzualizovanie baroka dosiahlo v tomto bode maxima: A smrd^ capinou jich télo
plesnivé... (TABLIC 1803: 9) Barok tym v skladbe vyvazuje rokovy obraz radosti. Je
vyuzity funkcne, nie je prekăzkou recepcie textu.
Zăver băsne Zuzana Babilonskă, potrestanie zhyralych starcov a oslobodenie
cnostnej zeny, năm pri spatnom pohl’ade na vyuzitie barokovych prvkov v kontraste
s atribùtmi rokoka dăva moznost uvedomit si, ze tendencia textu k rokokovej hravosti
musela byt hatenă barokovo stylizovanymi obrazmi. Vysledny triumf cnostnej zeny
totiz nie je vitazstvom rokokového hedonizmu, ale napriek prezentovaniu anakreontskej
radosti zo zivota je to vitazstvo morălky jednotlivca nad zvrătenost’ou a zhyralost’ou
spolocnosti reprezentovanej ùdajne mùdrymi (podfa povrchného sùdu odvodeného od
ich vyzoru) starcami. Zuzana je predstavovană ako zena cnostnă a bohabojnă, ale nie je
zidovka ani krestanka, (neutieka sa totiz o pomoc k jedinému Bohu, ale k viacerym
bohom). Tablicov text tym dăva najavo, ze je antickou stylizăciou (porovnaj RISKOVÂ
2009: 260).
Tablic ponal text svojej skladby ako vedomy odkaz na antickù kultùru. Pravda,
odkaz pomerne nedôveryhodny, ak uvăzime, ze cnosti, ktoré nim prezentuje, sù
cnostami krestanskymi. Kde teda hl’adat vierohodnost, autenticitu Tablicovho rokoka?
Je potrebné zvlăst upozornit na băsne s tematikou prirody. Ich obrazy sù
autentickym prejavom slovenského rokoka.
Obrazy prirody sa v Tablicovej poézii vyznacujù motivmi, ktoré uz nevedia byt
hravé, neviazané, nebodaj lascivne. Stvărnenie prirodnej atmosféry v băsni Jaro (Poezye
I, 1806) sa ukazuje byt arkadickym:
Jarni slunécko jiz hory pozlacuje,
Tichy slavik v lese libe prozpevuje...
120
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Zizaly z svych tmavych zemnic vychăzejp
Vevne vlastovky zas z vzadli prichăzejL.
Outle vcelicky zas na kvetiny chodp
V tmavem domecku svem mlade broucky plodi... (TABLIC 1806: 15)
Spievajuci slavik, dazdovky vykukujuce spod zeme, vracajuce sa lastovicky,
ohlasovanie noveho zivota, vcielky, pasuce sa husence, mlade baranceky, krasne
motyle, ticha hrdlicka, chlapci robiaci si drevene pistalky, dievcence vijuce kvety - to
vsetko su v basni Jaro rekvizity rokoka. Ale uz s preromantickou atmosferou
korespondujuci vers k bytu sobe volipustovecka rum je signalom inovacie poetiky basne
smerom k preromantizmu. O nom si pohovorime v dalsej podkapitole.
Na tomto mieste si este vsimnime obraz zahrady v Tablicovej programovej
basni Svobodne volem (Poezye 1, 1806). Pri jeho vytvaranl predpokladame, ze basnik si
najskor osvietensky „vymeral“ priestor okolo seba, aby ho prestupil obrazom
asociujucim citove prezlvanie krasy:
Peknou zahradu bych u domu chtel m^ti,
Rozmanite dal bych kvetiny v m syti.
Tuby z z jara kvetly plne hyacynty,
Vyrostli by v stromky pekne rozmarynky,
Tuby bydlo meli krasne tulipani,
Hrebicky a byser, vonne majorani,
Plne fialky tez, rozmanite ruze;
Summou, vse coz flora krasneho dat muze...
V druhe zahrade bych pro kuchyni zeli
Vysazovat kazal, bricho mit ho veln
Tuby kartafiol bujne ruze plodil,
Cukrovy by hrach, bob dlouhe struky rodil,
Sladkych reckych dym rozmanite pleme
Bohate by rocne vyvedla mi zeme...
Od dobreho nebe stepnice bych sobe
Urodne tez zadal. Strom by v mlade dobe
Byl vm, prinaseje krasna pokoleni
Ovoce, bycht’ ho mel, kdyz ho jinde nem.
Tuby peknych tresni velka syla byla,
Rozmanite hrusky loudily by usta
K jedem y broskve visely by zhusta... (TABLIC 1806: 7-8)
Akym inym sposobom mohol byt vytvoreny obraz na kvety bohatej zahrady,
plodonosnych sadov a zurodnenych poli v texte Svobodneho volem', nez ako svedectvo
o dlhodobom vnimani a citovom prezivani prirodnych kras ich autorom? Je to,
samozrejme, topicke rokokove videnie prirody, ktoreho sme svedkami. Nevnimat’ ho
121
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
znaC^ abstrahovat od autorovych estetickych preference, v ktorych sa miesali
klasicisticke vnemy s myslienkovymi podnetmi rokoka. V com je jeho specifikum?
Rokoko v prilezitostnych basnach Bohuslava Tablica s tematikou prirody je rokokom
bez masky hedonistickeho pözitkarstva, resp. antikizujuceho erotizmu. Svedcî o tom aj
basen Jaro (Poezye I, 1806):
Pilny orac k pluhu taha na usvite,
S radlicy sy kraci na svou roli hbite,
Kopac s motykou sve kopa vinice,
Chteje nabyt vina plne pivnice. (TABLIC 1806: 16)
V obraze rol’mka pozorujeme slovensky variant rokoka. Tento obraz vznikol
ako prepis autorovej zivotnej skusenosti nepoznacenej pözitkarskym hedonizmom a
poz^vaCnym erotizmom. Tablicovmu naturelu boli tieto prejavy cudzie. Empaticky citil
prirodu a cloveka v nej.
Obdobne stvarnenie vidme aj v parainetiku D.P. Svemu Pnteli Michalovi
Sepesimu dne 29. Zări 1805 (Poezye 1, 1806). Tablic sa v nom ujal metamorfozy
biblickeho obrazu spravcu vo vinici Panovej a striedajuc teologicke poucenie
povzbudemm nam predlozil obraz, ktory mal pocas svojej trojrocnej pastoracie vo
vinohradmckom kraji okolia Skalice moznost’ denne vidavat:
Pilny stepir vstana na usvite,
Kraci do stepnice hbite,
S pilkou, jejiz zostril male zoubky,
Vyhledane stromu outle vroubky,
Urezane s zvlastni setrnosti,
Do parezu plani krasne
Klade s velkou pozornosti. (TABLIC 1806: 66)
Metafora vinohradmka stiepenim obnovujuceho svoj sad je v druhej casti
parainetika D.P. Svemu Pnteli Michalovi Sepesimu, zial’, operativne usuvzt’aznena
s pösobemm Sepesiho, ktory sa ujma svojho pastoracneho uradu. Napriek tomu mozno
povedat, ze hoci sa vo versoch druhej casti parainetika stretavame s tendenciou
poucovat jeho adresata, v stvarneni vinohradmckeho prostredia, pozorovatel’neho
v prvej casti basne D.P. Svemu Pr^teli Michalovi Sepesimu chime atmosferu ocarenia
prirodnymi krasami.
Rokokova obraznost Tablica nikdy celkom neopustila. Dokladom je jeho
enkomion Lidomil versem vyobrazeny (1820). Zacma ho obrazom vstupu putnika do
puste, kde ho ohrozuju lev, pustna burka, smäd, denna palava, nocny chlad a ine,
suvekym citatelom nezname nastrahy. Tieto obrazy predstavuju prejavy rokokoveho
exotizmu:
122
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Na arabskych poustech, kde se poutrnka zrak
Nebe jen a zemi vida zunavuje,
Kde jej denni horko, nocm zemdlrvâ mrak,
Kde se z^znivému pramen nezjevuje,
V granytovém grunte z hor tu padlych casem
Staré predeslosti - prestrasnym pak hlasem
Rvoucyho Iva v loupez, jak vitr, ledcyho,
Az se zeme trese, srdce jeho trne,
PâKcÿ pak Samo prach mu v oci hrne,
Mon hladem, zizni um^raj^cÿho. (TABLIC 1820: 2)
Misionar, vyrovnavajùci sa s prekazkami prlrody, vytvara oazu pokoja. Pre
umocnenie kontrastu medzi pokojom, ktory prinasa do prostredia Arabie tajomny
Lidomil, a jej nevyspytatel’nym okollm, kladie basnik do svojho textu cely rad topoi.
V skladbe sme svedkami zobrazenia lode, zmietajùcej sa v bùrke. Tento topos, znamy
uz z antickej literatùry, je barokizovany. Ocean, na némz pohodlnÿm lod^ vetrem létă, /
Jedna vlna druhou, prepadne vietor: jedna vlna druhou, tu zas jină stihă / Lod^ do
hlubin vod hăzÿ, a zas zdvihă, / Zvÿsenou pak zase vrze do propasti, / Kazdÿ retă! Volă
v posledn té strasti. / Kdyz ji o skălu mrstil, a jiz pukla, / Năramnÿm se valem voda do
ni shlukla. Obraz potapajùcej sa lode strieda obraz topiacich sa Fud^, ked v tom zasiahne
Lidomil: Z vln je vychvacuje mocÿ neysylnejs^ch /Muzû... (TABLIC 1820: 4).
Odrazu ostavame prekvapenl, vnlmame iny topos, scénu, v ktorej celé кrăsné
mésto plamenem jiz hon, / Jiz se krovy domû s hroznÿm hrmotem bon, / Na retu lid
krici place, horekuje, / Co mă neydrassiho kazdÿ v rukou nosÿ, / Jeden bez klobouka,
jinÿ poloubosÿ. Nastava zmätok a skaza: Popelem jiz lehly krăsné mesta domy, / Zravÿ
ohen străvil ovocnéy stromy... Lidomil - jako andél z nebe - opät’ zasahuje: Sebou veze
roucha, pen^ze, chléb, léky....(TABLIC 1820: 5).
Tablic nabada adresata svojho textu obratit pozornost na ciny Lidomila.
Pripomlna mu, ze vëtsi hodnosti vzdy véts^ bnmé nesou, / V starosti zvlăsté, kdyz se
kolena jiz tresou .../ A tak celÿ clovék béZ^ k smrti cÿli a ze hodnost, ku ktorej prave
pristupuje, je mozno jeho poslednou sancou zasadit sa o dobro. Vita ho, prirovnava
k Pastierovi, nabada ho nasledovat Krista, ochranovat 1’ud.
Lyricko-epicka cast basne s obrazmi biblicko-antického pôvodu (bùrka na
oceane, horiace mesto, vyprahla pùst), sa koncl prihovorom k adresatovi. Autor
zdôraznuje myslienku nabozenskej tolerancie, vola Rozlicné at’ v^ry lăska v Uhnch vize
a k textu svojej skladby pripaja rozsiahly nacrt zivota Alexandra Rudnaya. Umelecké
kvality svojej na obrazy bohatej skladby tym spochybnuje.
Na druhù stranu je pozoruhodné, akym vseobecnym rozhladom Tablic vynikal.
Jeho poznamke k versu s incipitom V granytovém grunté nie je mozné nic vycftat:
„...tam, kde nynl arabské pouste jsou, pred veky vysoké granytové hory byly, ty ze
dlouhostl casu padly, a svrch zeme granytem prikryvse to zpüsobily, ze nynl tam voda
nepronika...“ Plati, ze rokokova obraznost je aj v tomto pripade vyvazovana prvkom,
typickym pre klasicizmus: snahou poucit zabavajùceho sa prijemcu.
123
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Prilezitostnä skladba Lidomil versemi vyobrazeny je prejavom Tablicovej snahy
o nadviazanie nadkonfesionalnej spoluprace v ramci doboveho literarneho spolocenstva.
Spolu s basnami Jana Holleho Ke slavnemu uvädzanü jeho kmzatskej osvifenosfi
Aleksandra Rudnaiho (1820) a Vojtecha Simka Verse Aleksandrovi z Rudneho (1820),
resp. spolu s neskör uverejnenou prozou Antona Ottmayera Priklad velkomiselnosfi a
clovecenstva (Zora 1836) je svedectvom o tom, ze hranice medzi dvomi suvekymi
literarnymi tabormi, po cesky p^ucimi evanjelikmi a bernolakovcinou tvoriacimi
katol^kmi, neboli ostre. Obe skupiny si s^ce branili svoje nabozenske presvedcenie, oba
tabory trvali na trad^cii svojho literarneho jazyka, ale spajalo ich spolocne puto - snaha
povzniest vzdelanostnu uroven l’udu.
Konstanty klasicizmu
Prvou separatne vydanou prilezitostnou basnou Bohuslava Tablica bola skladba
Dva Zpevy Danyeli Krudimu (1802). Autor nou chcel aj oslavit hodnostara evanjelickej
cirkvi na Slovensku, aj ospievat pokrok prac na vzniku Katedry reci a literatury
ceskoslovenskej, formujucej sa na lyceu v Bratislave (1803). Prezentuje sa v nej ako
basnik lav^rujüci medzi barokom a klasicizmom, kladie si otazky, vypovedajuce
o nel’ahkych dilemach knaza v sudobej spolocnosti, napr. Coz plati kneZ^ posvecovati, /
A bozske pravdy käzati, / Tam, kdez lid brede v hr^chu hlubokosti? (TABLIC 1802: 2)
Basen Krudimu je umelecky v podstate bezcenou. Tradicne v jej vystavbe je vzyvanie
Muzy, ktore ju rad^ do kontextu klasicizmu:
Apollo, mistfe zpevu,
Pujc mi svou zvucnou liru,
Zhosti se sveho hnevu,
Pomoz v krasnou miru,
Uvesti libou pisen... (TABLIC 1802: 6)
Klasicizmus sa pre generaciu basnikov, do ktorej patril aj Tablic, javil ako
„formalny ideal, ktory sa pokusali v ramci svojich moznosti i v ramci moznosti, ktore im
davala obrodenecka kultura, naplnit“ (VOJTECH 2003: 113).
Tablica vmmame ako cirkevneho historika, osvetoveho pracovmka, ucitel’a
a knaza, ktory sa odhodlal k tvorbe basm s ciel’om oslavit svoju konfesiu a adorovat
vzdelanych muzov pösobiacich predovsetkym v jej radoch. Scasti pravom, ved ako p^se
v predslove svojej kazne Pamätka Dobrezaslouzilych Lid^: „Jestli ktefi lide toho
zasluhuji, aby jejich pamatka y vefejne vydanymi spisy u potomstva zachovana byla;
tedy zasluhuji toho jiste ti lide, jenzto mladez k znamosti Boz^ vedouce, a v uzitecnem
litermm umem cvicice, Cyrkvi y Obci uzitecne oudy formuji” (TABLIC 1803c: nepag.).
Tablic svoje slova potvrdzoval hned dvojnasobne. Jednak textom svojich
Pameti', jednak svojimi basnami. Stefan Krcmery nam pripomma, ze Pameti nie su
strohym literarnohistorickym pojednamm; ich autor „ma predne vynikajuci smysel
124
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
genealogicky; rodiny, rastùce s pokolenia na pokolenie, citi ako zivé organizmy.
Takzvané rodostromy v jeho predstave skutocne zijù, korene majù a ratolesti, miazga
v nich koluje, tôna stelie sa pod nimi, kvet davajù i plod“ (KRCMÉRY 1943: 23). Ak
teda aj Paméti majù naboj istej zivosti, literarnosti, tym viac je nutné vnîmaf optikou
literarnosti predovsetkym Tablicovu pôvodnù a prekladovù tvorbu.
Tablic je osvietenskym klasicistom. Lektùra antickych autorov, podnety
osvietencov, nové uchopenie tradicnych tém, disproporcie duse a tela, rozumu a viery,
tvoria pozadie jeho intelektualneho zazemia. Svedc^ o tom aj program ktory si vytycil
v basni Jurajovi Zmeskalovi: R^si bludû, povér borit, / Sirit pole umém, / Jestit svétu
stésti tvorit, / Proudy stavit trăpen (TABLIC1812: f-g). Pri jeho umeleckom stvarneni
narazal na opoz^ciu antické - kresf anské.
Tablic sa v epithalamiu Zlaté Poutko (1803) sa neuchylil k vyvazovaniu antickej
mytologie kresfanskym protipolom. Ako motto svojho textu vybera pre zamer oslavif
novy manzelsky zvazok neiluz^vne slova Komenského: Nic nev^m, co o tom Stavu
povédéti: V^celi potésen^ v ném, kdyz se zdan, ci zalosti v^ce zpre-rozlicnych pncin? To
pamatuji toliko, ze y bez ného, y v ném tézko byvă: a kdyz se neylépe zdan, sladké
s horkym se m^sy (TABLIC 1803b nepag.).
Basnik v Zlatom Poutku rozohrava prîbeh zo zakulisia Olympu. Bohyna Iuno,
sotva krăsnă zăre hory pozlativsi, sa prebudila a len co si obliekla bozsky odev,
kprevysoké Etnéprudce zaletéla. Syn boha Jupitera, kunstyr znamenity / Vulkăn kulhavy
syc, umélec vsak hbity, ktorého navstivila, je aj jej synom. Iuno ho zastihla v dielni pri
dokoncovam kutia striel pre svojho otca. On se sdésyl, mnév, ze pro pncinu hnévu
Peronova Olymp opustila. Iuno ho upokoj^ vyhlasenîm, ze neprisla v mene najvyssieho
z bohov, a popros^ ho o ukutie daru:
Samé ryzy zlato k nemu vezmi sobe,
Z nehoz retizek zprav, krasy nevidané,
Subtylnosti jeste nikdy neslychané:
Aby nosycy jej svobodu se miti
Mneli, byf y vecne musyli v nem jiti. [...]
By ho Opoutani radi nosyvali,
S retezem tim chodit za cest pokladali.
By pak dlouho trval, ma byf hodne sylen;
Synu mùj premily, bud mych reci pilen!
Iuno dava novomanzelom vyrobif refaz, ktorou by ich poviazala, ale ktora by
ich nezotrocila. Ide o metaforu partnerského zvazku. Darom bohyne ma byf jeho
pevnosf. Iuno pri popise daru operuje kresfanskymi cnosfami:
K poutku zamcek zpravis, jejz kdyz jednou zamknu,
Smrti klicek oddam, vic ho neodemknu,
Lec, kdyz jednomu z nich Antropos nif ztrihne,
125
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Tehdy priskoc^ smrt, a se s klickern prihne;
Odemkne mm zamcek, poutko sejme s nohy:
Tak sme zavreli to na Olympu s Bohy.
Ked’ homerskym epitetom oznacena Krăsnookă Juno prisla do Vulkanovej
vyhne po ukuty dar, za ono puto, vl^dne dekovala / Synu, do Hontu se spesne odebrala. /
Prisla do Moravec, kdezto svadebnicy / Vyskali jiz, krăsne hrali hudebnicy. Iuno zaklada
pri svadobnom obrade manzelom na nohy puta, a prihovara sa novomanzelom
gratulacnou riekankou. Opakuje v nej vlastnosti ich puta (Svate manzelstvi, / Verne
prătelstvi, / To jest presvaty, retez bohaty), ktore ako ohniva refaze maju drzaf pevnosf
ich zväzku, a pripomma ideu Komenskeho slov: Kudy püjdete, / Rüze najdete, / Ty vsak
na trni / Vzdy se zabrni.
V basni Zlate Poutko sa zjavuju aj prvky, odkazujuce na kanon
predklasicistickej poetiky. Barokove reziduä sa neprejavuju len v urcovam atmosfery
hrichü hlubokosti (v basni sa objavuju krvavi vrahove, preukrutni drăci, kruti lotrove,
smutnă vzdychăni vdov, syrotecküv horekovani), ale najmä vo finale, ktore nemöze
privieraf oci pred upadkom mravov:
Ach, prijde jednou bozské pomsty cas!
Zdaz slus^ vzäctny poklad bozi mrhati,
A drahé perly pred ty svine metati?
Pre Tablica sù antické bozstva rekvizitami. Ideové jadro jeho basne jevo
vyzdvihnutî zasad krestanskej moralky na pozadî antickych realii. Je pravdou, ze „nit
zivobytî mého“ aj nadalej odstrihava Antropos, ale smrt’ uz nemozno pommat’ ako d’alsf
z pohanskych reliktov, naopak, treba ju nazerat ako dar Boha, ktory oslobodî cloveka
z pozemskych pùt. Potvrdzuje sa tym, ze sùveka ceska a slovenska literatùra sa
antikizovali len na povrchu, kazda z nich „pfijala antickou masku pro své vlastm
funkce,“ ale „vyuzila antiky nikoliv jako bezprostfedmho zdroje hodnot, ale mnohem
sp^se jako prostfedku ci nastroje k naplnovam svych vnitfmch potfeb, a to v podobe,
ktera (bez ohledu na realny stav vëci) danym potfebam nejv^ce vyhovovala“ (MACURA
1995: 155).
Antikizujùce momenty sù aj v historizujùcej svadobnej basni Junina obéi.
Masopûstm Bâsen Matéjovi Abcfimu, kdyz s Pannou Zuzanou Boborovou L. P. 1806
dne 4ho Unora do stavu manzelského vstupoval oBéTovanâ (1806). Obraz chrapajùceho
Perùna, najvyssieho z pohanskych bohov (Tablic ale v poznamke pod ciarou vysvetfuje
meno Dia ako Peron aneb Peroun, neyvyss^ pohanskÿ Bûh a Krăl vsech lid^.),
nepredstavuje ocakavany vstup do svadobnej basne:
Jeste Peron chrâpal, na lozi sy leze
Kdyf jiz Merkuryas od Presporskych krajûv
Jako mlady jelen s novinami beze
Pres hory y louky, pres oudob hajûv... (TABLIC 1806b: 3)
126
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Na civilny ton dany obrazom spiaceho hromovladcu nadväzuje stvarnenie
bohyne Irys, pomenovanej hodnou klavetnicÿ. Po novotach baziaca matka svârû
a roztrzek laka nevel’mi bystrého Merkùra na prezradenie tajomstva a ponùka mu
protihodnotu: Yjă tobe potom, jestli mi ty zjevis / Noviny své, pov^m néco, cehoz nev^s.
(TABLIC 1806b: 4). Merkùr prerozprava priebeh Napoleonovho vpadu do nemeckych
krajm a najmä ùzkosf Rakùska. Jeho rozpravanie si kladie masku stylizacie, historické
deje sù mu len obrazom zabavajùceho sa boha vojen Marta.
Epithalamion Junina obéi je kreované konceptom imaginarnej, didakticky
zameranej hry postav. Do zanru svadobnej basne basnikovi vchadzajù impulzy jej zrodu
(svadba), ale aj historicko-spolocenské podnety koexistujùce s nimi vo vonkajsej
skutocnosti. Bohuslav Tablic prirovnava Rakùsku risu k rodiacej zene, pomenùva ju
ùbohou, vyjadruje svoj obdiv k mohutnosti Napoleonovej armady. Basnik aktualne
zversùva bitku troch cisarov pri Slavkove (2. 12. 1805) a ùstami Merkùra opisuje jej
priebeh:
Tu se u Slavkova sylna vojska roji,
Tu tri cysarové proti sobe stoji,
Tu jest tisyc hrdin prislych z franské zeme,
Tu Rus, Uher, Nemec, Kozakù ctné pleme.
Bojuji jak lvové za Cysare svého,
Leji predrahou krev z tela raneného.
Tu jest brinkot mecuv, dusot hrdych koni;
Tu pluk sylny Russù Francouz na led horn;
Tu zvuk trub a bubnù, zbroje jasny bleskot
Tu z del dve ste slyset do Nongradu treskot.
Posléz ustupuji Nemcy s ctnymi Russy
Francouzy jich honi s kartaci a kusy,
Potokové krve po Slavkovském poli,
Tekou, zabarvuji, louky, strane, roll. (TABLIC 1806b:6)
Tazenie Napoleona, basnikom pomenovaného neyvéts^ rek svéta, Europou roM
dojem presunu figùrok v rukach boha vojny. Tablic ramcuje historické udalosti
zobrazené v basni rozhovorom antickych bohov, cm ich zjemnuje. Svoj obdiv
k Napoleonovi zakryva bozmi zasahmi do stvarnovanych udalosti, vinu na porazke
Rakùska pripisuje Iris, mierovù dohodu v Bratislave (1805) zasahu Merkùra. Vina Iris je
dana jej mytologickym charakterom:
Ona rozmychala ohen kruté valky,
Ona privolala Russù z hrozné dalky,
Nemce proti Nemcùm ona ozbrojila,
Ona radce Kralù zlatem zahubila,
Nakladila bady mezy vsemy stavy,
Nestësti uvedla na kralovské hlavy:
127
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Lid^ z drahe vlasti zlostne vypudila,
Proti ctnemu otcy syny povzbudila^ (TABLIC 1806b: 7)
Tablic stvarnuje bohynu Iris nielen ako postavu typizovanu, ale nacrtava aj jej
charakterovy prerod. Po slovach Merkura o ukrutnostiach vojny zbledla jako stena, /
Svedom^ ji hryzlo. Bohyna sa dosledkov svojho konania naskrz nenadala. Merkur, posol
bohov, predstavuje postavu idealne riesiacu konflikty. Postavu, ktora svojim
charakterom konvenuje naturelu postavy osvietenca zo skladby Svobodne volen (1806).
Usiluje sa priviest strany za rokovaci stol a zamedzit krviprelievaniu:
Ja sam Cysare sem nutkal se vs^ syly
Aby s Bonapartem spolu rozmluvili,
A hned v Zarusicych jestit umluveno,
Aby bojovam bylo zastaveno.
V Prespurku sem smiril ozbrojene stranky
Tu, kdez ondy byly Panonye schranky. (TABLIC 1806b: 7)
Zdalo by sa, ze po vyrieseni napatej situacie Iris, ohromena zavaznost’ou zvesti,
nesplni svoj slub a nepovie Merkurovi „novinky“ z Olympu. Tablic si, zial, akoby
mimochodom spomina, ze pise svadobnu basen a svojmu citatel’ovi pripomina, ze spolu
prezivaju radostnu udalost’. Iris rozprava, ze Na jakousi svadbu mcj^c Juno jiti, / Stareho
tam v^na chtela sebou vziti sa dej basne prenasa do Lisova, miesta konania svadby. Jej
cesta ale nie je priamociara, moralizator Tablic si neodpusti zobrazenie zhubnych
nasledkov opilstva boha vina, ktory s Bachynemi svymi plzle zpevy zpival, / Svymi Satyri
se June vyposm^val. Je kladom epithalamia Junina obet”, ze tak necini v poznamkach
pod ciarou jeho textu, ale vytvara obraz Junony presviedcajucej Baccha, aby zo svojich
zasob uvol’nil vino ako dar pre novomanzelov: blize ke mne nahy Bachus kroc^, / V^nem
projatemu jiskrili mu oci, / Lekati mne zacal s zadu s predu take atd.
Ramec epithalamia Junina obet posluzil autorovi dvojako: zversoval aktualne
udalosti, vyjadril svoj obdiv k Napoleonovi a zobrazovany anticky ramec nechal vyustit
do konvencneho pripitku novomanzelom. Svadobna basen Junina obet je tak typicka
prikladom zanrovo synkretickej skladby. Miesia sa v nej prvky epinikia (oslavy
vit’azstva, ospevovania bojov) a epithalamia. Prestupuju sa v nej didakticka, teleologicka
a nabozenska funkcia.
Na zaver doplnme, ze klasicizmus sa v prilezitostnej poezii Bohuslava Tablica
obmedzuje na vyuzitie klasicistickych foriem basne, na pouzitie antickych postav
a rekvizit a na snahu o deklarovanie pravdy, krasy a dobra ako urcujucich etickych
hybatel’ov basne. Tablicova prilezitostna poezia tvori sposob, ktorym prejavoval svoje
literarnoesteticke, nabozenske a historicko-spolocenske citenie. Jej anticky sat bol len
maskou, za ktoru sa skryvala snaha o vyslovenie vlastneho nazoru basnika.
128
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Impulzy preromantizmu
Preromantizmus je smerom, ktorého kontùry urcuje tvorivâ sloboda. Tâ vyplÿva
z poznania, Ze autenticky sa vyjadrovat’ uz nie je mozné prlkazovo. Svet sa zacal javif
ako rozumovo neuchopitel’nÿ. Ak klasicizmus este vyznâval myslienku racionâlneho
poznania prirody ako nâstroja jej gnozeologického uchopenia, pre preromantikov sa
schopnost’ ovlâdnut’ prlrodu rozumom javila ako nemoZnâ. Urcitÿm paradoxom ale je,
Ze preromanické podnety sa v slovenskej poézii prijlmajù paralelne popri podnetoch
klasicistickÿch. Klasicizmus predstavoval pre prvé dve obrodenecké generâcie formâlny
ideâl, ktorÿ sa pokùsali zväcsa neùspesne naplnit’. Miloslav Vojtech pise, Ze „oproti
tomu preromantizmus, rezignujùci na prisnu normatlvnosf a prinâsajùci novÿ hodnotovÿ
systém v podobe zvÿsenej citovosti, zdôraznovanej individuality ale predovsetkÿm
mnoZstvo novÿch sugestivne stvârnenÿch tém (oslava dâvnoveku, prvky tajomnosti,
nespùtanej prirody, elegizmus, rehabilitâcia folklôru a pod.), predstavil novù alternativii,
umoZnujùcu predovsetkÿm cesky plsucim bâsnikom intenzlvnejsie napojenÿm na
eurôpsky a ceskÿ kultùrny kontext (na rozdiel od bernolâkovcov uZsie naviazanÿch na
domâce tradlcie latinského humanistického bâsnictva) oblst klasicistickÿ hodnotovÿ
systém a navyse vyjst v ùstrety vkusu publika. Klasicizmus pre cesky plsucich bâsnikov
na Slovensku teda predstavoval bâsnickÿ ideâl a zâroven pevnù estetickù normu, kÿm
preromantizmus (spolu s rokokovou poéziou spoluvytvârajùcou profil prvej
obrodeneckej generâcie) zasa dominujùcu bâsnickù prax“ (VOJTECH 2003b: 22).
Doznievanie baroka a nâstup novÿch spôsobov umeleckého vyjadrovania sa
vytvârajù v tomto obdobl dojem prevrstvovania sa literârnych smerov, prùdov a
tendencil, ùstiacich cez fâzy kontinult a diskontinult do vÿvinovÿch prelomov v dejinâch
slovenskej literatùry. Priestorom, v ktorom moZno tento vÿvinovÿ proces sledovat, je
prileZitostnâ poézia. Dôkazom jej postupnej estetizâcie je, Ze klasicistickâ forma sa pre
niektorÿch po cesky plsucich bâsnikov postupne stâva len schémou ôdického alebo
elegického charakteru, do ktorej vkladajù prvkami nastupujùcich poetlk podnietenÿ
obsah. Klasicistickâ forma sa na jednej strane pokladala za esteticky hodnotnù, ale
viaceri bâsnici uZ citili nevyhnutnosf oZivit ju novÿmi vÿrazovÿmi impulzmi.
Tablic je autorom bâsne Svobodné volen (Poezye 1, 1806). V jej texte sa
nachâdza signâl vedùci k identifikovaniu jeho literârnoteoretickÿch vÿchodlsk. Sù nlm
verse vypovedajùce o vkuse intelektuâla, Zijùceho slce na vidieku, ale v dosahu mesta,
strediska kultùry:
Voltér, Sekspir, Pop, Jung, Viland, Lessing, Russov
Géte, Gayrve, Siller, Kant a Lomonossov
Velké okrasy by knihovny mé byli
S Reky, s Latiniky, jeZto vsickni ctili. (TABLIC 1806: 13)
Vojtech (2003: 27-28) postrehol, Ze medzi autormi menovanÿmi v citovanom
texte nie sù len osobnosti s dominujùcou osvietensko-klasicistickou orientâciou
129
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
(francùzsky racionalisticky filozof François-Marie Arouet Voltaire, anglicky barokovo-
klasicisticky basnik Alexander Pope, zakladatel’ ruského klasicizmu Michail Vasilievic
Lomonosov a nemeckl osvietenci Christoph Martin Wieland, Gotthold Ephraim Lessing
a Immanuel Kant), ale aj autori, ktori sù zaraditel’m do skupiny sentimentalno-
preromantickych spisovatelov (anglicky dramatik William Shakespeare, ktorého
preromantizmus vyzdvihol ako svoj pravzor, ideovy tvorca sentimentalizmu, francùzsky
filozof Jean-Jacques Rousseau, anglicky sentimentalno-preromanticky basnik Edward
Young a najmä Johann Wolfgang Goethe a Friedrich Schiller, ktorych tvorba je mostom
medzi klasicizmom a preromantizmom).
Z uvedeného sù zrejmé dve skutocnosti: prvou je, ze Tablic poznal tvorbu
v zapadoeuropskych krajinach, a tou druhou, ze z jej ramca si vybral ideovo, vyvinovo
aj literarnoesteticky progreslvnych autorov ako inspiracné zdroje svojho uvazovania
o kultivovanom basnikovi, ktorych tvorbu by mal poznat.
Ak uvazujeme o preromantizme v slovenskej literatùre ako o prejave
korespondencie s aktualnymi ideami v zapadoeuropskej literatùre, oporou nam je
poznanie, ze slovenski basnici poznali sùveké trendy nemeckej sentimentalno-
romantickej literatùry. Tablic recepciu nemeckej literatùry sice v ùplnosti nepretavil do
svojej pôvodnej poézie, ale svojlm zaujmom o aktualne dianie v nej dal najavo, ze je
ùstretovy voci novym estetickym koncepciam.
Tablic svoju ùstretovost voci literarnoestetickym koncepciam dovtedy
neznamym slovenskému citatelovi prejavil aj v podobe akceptacie podnetov z anglickej
sentimentalno-preromantickej literatùry. Recipoval z nej texty Edwarda Younga,
Thomasa Graya, Olivera Goldsmitha, Thomasa Percyho a Jamesa Macphersona. Zaujala
ho ich poézia hradnych zrùcamn, pochmùrnych prostredl, ruin, cintorlnov, veternych
a dazdivych nocl. Transfer jej poetiky do sùvekej slovenskej literatùry mu umoznil fakt,
ze vojou atmosférou bola bllzka nasmu baroku. Ked ze doznievanie baroka v slovenskej
literatùre bolo pozvolné, v case Tablicovho vstupu do literatùry aktualne, myslienkova
blizkosf anglickej „poézie hrobov“ a dozvukov slovenského baroka je prlcinou toho, ze
Tablic z anglickej sentimentalno-preromantickej poézie prebera predovsetkym zanrové a
topologické prvky, nie vsak uz tendenciu k sentimentalizovaniu vyrazu.
Tablic impulzy preromantizmu po prvy raz zakomponoval do epicédia Popelu
Alzbéty Brodské (1803). Majù v nom podobu ùryvku z prekladov Placov Edwarda
Younga, ktorého poézia o smrti, vzkriesem a nesmrtelnosti sa vyznacovala
sentimentalnym cltenlm. Verse Tablicovho prekladu sù zaradené na osobitù stranu tlace
a uvedené nadpisom Jung v svÿch Plăc^ch, Noci 3t^:
Smrt jest velky radce, v cloveku jenz budi
Znamenitou mysl, k ctnym ho cinùm pudi
Z rukou nepritele vysvobozuje ho,
Krasny venec stavi na ctné celo jeho
Smrt mé narozeni z klatby vyprostuje,
Bez ni zemsky zivot prokleti mi sluje!
130
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Bohata smrt pece, prace, căry, ctnosti
V skutek vvozuje, jenz jsou nicemnosti
Bez n^; ona radost nekonm, jen krize:
K rozkosem mne bozskym privozuje bbze! (TABLIC 1803d: 2)
Basnik ale v druhom zväzku Poezy^ (1807), pri opätovnom vydani textu, zmenil
dedikaciu epicedia Popelu Alzbety Brodske na titul Na smrt Alzbety Mayerove roku
1803. dne 9ho Cervna sesnule, zjemnil hrubozrnne vyrazy (smrt’ uz nie je krută, ale
bledă), viacere eufemisticky synonymizoval (namiesto matek bedovăm je uz matek
vzdychăni), vynechal rozsiahly, prozou koncipovany zivotopis adresatky a odstranil
sentimentalne verse Youngovych Placov.
Bohuslav Tablic ale ani v Poezyăch neodoprel svojim citatel’om moznost’
nahliadnut anglicku sentimentalno-preromanticku „poeziu hrobov“ a vlozil d’alsich 12
versov svojho prekladu z Placov Edwarda Younga aj do Elegie na smrt D.P. Pavla
Jezovice (Poezye II, 1807). Uviedol ich nadpisom D. Eduard Jung v svych Plăc^ch,
Nocy IIIti’.:
Smrt dny zivobyti slavne korunuje,
Ona zivota cyl nuznym ukazuje,
Kdyby Lazar bidny nemel nikdy skonat,
Nadarmoby ziv byl, zdeby musyl stonat.
Nase zivobyti smrt jen obzivuje,
Nikdy neumnt sy blazen nevinsuje,
Smrt nas rani, by nam zahojila rany,
Porazi nas, zdviha, z nuznych cini Pany,
Tezka zemska pouta smrt nam odklenuje,
V vlădarsM nas nebes stastne uvozuje,
Tam raj kvetly trati ze sve drevni ceny,
Co nam smrt da, nikdy nevezme to zmeny. (TABLIC 1807: 77)
Verse basnika prirodnej, nocnej a nahrobnej sentimentality, anglickeho
spisovatel’a Edwarda Younga temou koresponduju so zanrom valedikcie, do ktoreho su
vclenene. Dochadza tym k „zaujimavej ucelovej symbioze starsieho literarneho zanru,
prameniaceho v tradicii humanistickej poezie, a prekladu versov preromantickeho
basnika, ktore ho evidentne ozvlastnuju” (VOJTECH 2003: 115).
Stopy subjektivizmu sa v Elegii na smrt D. P. Pavla Jezovice zastreli. Z poezie,
zdoraznujucej pominutel’nost’ pozemskeho zivota, sa Tablicovi stala blizsia tonina
barokovo-klasicistickeho didaktizmu ako citlivost preromantickeho subjektu.
Preromanticke citaty Placov sa barokizuju, cim pri oscilacii starsie - novsie dava Tablic
svojmu citatel’ovi jasny signal, na ktoru stranu sa pri tvorbe pohrebnych basni priklana.
Barok nedovolil slovenskemu basnikovi preniknut k samostatnemu vyrazu.
Sme svedkami obdobnej situacie ako pri transfere atributov rokokovej poetiky
nielen do Tablicovej prilezitostnej poezie, ale aj do slovenskej literatury ako celku -
131
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
atribùt novsieho literarneho smeru mus^ byt’ barokizovany, aby sa zachovala
proporcionalita (zjavne sa tu zrkadlî idea osvietenského klasicizmu). Rokoko aj
preromantizmus boli slovenskymi basnikmi akceptované tou cast’ou, ktora
korespondovala s ich konzervatîvnym literarnoestetickym myslenîm.
Tablicovo smerovanie k subjektivizmu, lyrizmu a vyuzitiu topologickych
prvkov preromantizmu je nesmelé. Vyraznejsie sa prejavilo len v ùvode skladby Orava,
hrad Turzûv (Poezye III, 1809). Jej text je v ùvode oziveny naznakom preromantického
elegizmu v podobe nacrtnutia tajomného priestoru pod n^m:
Vzhùru k nebeské obloze se vznâsis,
Mocne panujes nad stolici celou,
Hory vysoké, pysné lesy, haje,
Prohledavas hrde. (TABLIC 1809: 153)
Poetizaciou obrazu pltnîka, situovamm hradu uprostred vysokych hôr, pysnych
lesov a hajov, odhalemm citovej zaangazovanosti na stvarnovanom namete - Mysle o
tobé casto cily duch mûj / M^le se kocha - posunul Tablic subjekt svojich basnî k
preromantizmu. Citovo ponatym zversovamm hradného toposu sa u nas prejavila zmena
literarnej senzibility z barokovo-klasicistickej na preromantickù. Poetika drsnej scenérie,
citovej zainteresovanosti subjektu, hradu ako miesta s tajomstvom a poetizacie obrazov
l’udskych konam je ale obmedzena len na prvé tri strofy skladby. Tablic v nasledujùcich
strofach komponuje Oravu ako exkurz do dej^n Oravského hradu. Snahou po ùplnosti
dat (napisy na branach, v interiéroch hradu, versované zivotopisy jeho majitel’ov), sa
preukazal ako vzdelanec. Genealogie majitel’ov Oravského hradu nam ale
zneprijemnujù, ba az znemoznujù c^tanie Oravy ako umeleckého textu.
Tablic neobmedzuje preromantické podnety len na situovanie Oravského hradu.
Preromantickym duchom vanie aj jej historiograficky sprievod: „Hrad tento lezi
v Oravské Stolicy, ktera své jméno, jako y sam hrad od feky Oravy, jesto krasnym
udolîm u podnoze tohoto hradu tece, vzala. Vystaven jest na skale, kteraz nad fekou
pfilis jest pfikra, a stavenî tahne se z poledm strany od zpodu vrchu az k nejvySS^ jeho
vysosti” (TABLIC 1809: 153).
Citovana poznamka koresponduje s Tablicovym predslovom k prekladu balady
Poustevnik z Warkworthu. (Poezye III, 1809): „Warkworth jest v Northumberlandu na
pfedhon bl^zko mofského bfehu opovazlive postaveny hrad, jejz cista, ale strma feka,
jesto Starym Coqueda, nynî Hoket sluje, témef cele otaci, a tak se destmi rozvodnena
casto velmi prudkou a nebezpecnou stava. Asi jednu müi vzdal^, v hlubokém
romantickém udol^ lezi rum jeskyne poustevnîcké, jej^Zto kaple jeste cela jest. Tato
jeskyne jest v rokli bli/ko feky velmi krasne udelana” (TABLIC 1809: 88-89).
Tablic v Orave vyuzil polohu Oravského hradu na vysokom skalnom brale a
zdôraznil, ze pod mm strma feka hrc^. Lokalizovamm hradu na strmù skalu nad
krasnym ùdol^m basnik korespondoval s poziadavkou anglického sentimentalizmu,
132
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
vytvarat atmosferu tajomna situovamm hradu na nepristupne miesto, kde möze
odolavat zivlom, kontrastujucim s pokojom pod n^m.
Absenciu hradnych ru^n, opustenych miest a tajomnych ukonov v Orave
vyvazila sceneria inej Tablicovej basne s nametom hradu, basne Csövär. Hrad Rasküv
(Poezye II, 1807). Jej verse Kamz se deli casove ti zlati, / Kdyz sem na Cüvarsky hrad /
Prichăzeli s lidem кneZ^ svat^ / Sluzeb boZ^ch pozit vnad? (TABLIC 1807: 58) preto
mozno chapat ako jeden z dökazov vyuzitia potencialu preromantickych inspiräcii, ale
aj ako d’als^ spösob, ktorym stvarnil atmosferu tajomna.
Naznak preromantickej krajiny ako miesta prez^vania pocitov citit vo viacerych
Tablicovych textoch, vyrazne v rozluckovej basni Na odchod ze Skalice Urozene Pam
Zuzany Laucekove a dcery jej tehoz jmena (Poezye II, 1807), v ktorej sa jej
lokalpatrioticky stylizovany subjekt snaz^ presvedcit adresatky odchadzajuce na
madarsky vidiek o vyhodach ich zotrvania v Skalici:
Tu mate strane preutesene,
Tam pisky nahromadene...
Zde Nebe hrube duby vyvodi,
Tam ani psy trn neschodi...
Tu tichy slavik mile sveholi,
Tam ovad bruc^ nevoli...
Tu kvete vina slavny, plodny rod,
Tam ani zdravych neni vod... (TABLIC 1807: 96-98)
Ak by sme pripustili moznost platonickeho citoveho vzplanutia autora k Zuzane
Laucekovej ml., ktoru naznacuje Eva Fordinalova (2008: 172), mohli by sme citat text
Tablicovej rozluckovej basne ako obraz laskou strapeneho muza, ktory sa marne snaz^
vzdorovat osudu a primät svoju milu k zotrvaniu v Skalici:
Nic nevazite sladke radosti,
Jiz v Skalicy ste pozily,
Nic proseb touzebnych, nic zalosti.
Niz loucicy se ranili
Vzdy tezce srdce pratel slechetne?
Predc nechcete tu bydlet -? Ne! (TABLIC 1807: 99)
Tato interpretacia nam umoznuje nazerat text basne ako na svedectvo o
autorovom citovom rozpolozem. Mözeme sa nechat unasat touto moznostou a
konstruovat prîbeh lasky autora a adresatky jeho textu.
Hoci nepokladame domnienku Evy Fordinalovej za pravdepodobnu, vo fikcnom
svete reflektovanej rozluckovej basne ju mözeme povazovat za moznu, prebiehajucu
medzi riadkami. V takom pripade je zaverecna strofa skladby Na odchod ze Skalice
Zuzany Laucekove a dcery jej tehoz jmena nielen obrazom pokory subjektu pred
Bohom, synekdochou vernosti k jeho vyvolenej, ale aj svedectvom o h^bke jeho citu:
133
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
A nașe srdce, k Văm vzdy pratelské,
To s Vămi pùjde s radosti,
Y tam, y v krăsné domy anjelské,
Jez năm Bùh stavi v vÿsosti,
Ni bilé hory, Nitra, ani Văh,
Ni cyzÿ rozlouci năs prah. (TABLIC 1807: 100)
Tablicova slovacita nie je nacionălne predpojată, autorov cit je v textoch jeho
băsni prirodzenÿ. Laska k domovu je pren len pozadim, na ktorom rozohrava pribehy,
vsadené do prilezitostnÿch skladieb. V tejto sùvislosti urcite nemozno sùhlasit’ s
tvrdenim, ze z băsne Na odchod ze Skalice... je mozné vycitit, ze „Tablicov minusovÿ
vzt’ah k mad’arskému dolnému ùzemiu vyplÿva nielen z momentălnych citovÿch
pohnùtok, ale ze bol sùcast’ou jeho zivotnej filozofie. Detailnă znalost’ vâetkého
neprijemného a neestetického, co tam pùtnicky cakă - to sù znaky, ktoré slovenski
vzdelanci spăjali s madarskÿm ùzemim vșeobecne. Je to vlastne historickă linia ich
spôsobu uvazovania pretrvâvajùceho ește zo storoci po rozpade Velkej Moravy, ked
slovenské obyvatel’stvo pocit ovalo Madarov ako nevzdelanÿch a vșeobecne
nekultùrnych barbarov“ (FORDINÂLOVÂ 2008: 171). Autorka tÿchto slov nedocenila,
ze Tablic v rozlùckovej băsni skalickÿm Zuzanăm vyuzil princip kontrastu. Obraz
slovensko-madarského prirodného, kultùrneho a civilizacného kontrastu, ktorÿ Tablic
v tomto pripade uplatnuje, je nutné nazerat obdobne, ako nazerăme na princip kontrastu,
ktorÿ autor vyuziva aj v inÿch svojich textoch. Je legitimnym năstrojom umelca,
a nemal by za nim byt hladanÿ zmysel preferencie vlastného năroda nad nărodom inÿm.
Ten istÿ sùd mozno vyslovit o Tablicovom vyuziti opozicie slovenské-nemecké,
pouzitej v băsni Slovenka na zvÿraznenie krăsy slovenskÿch dievcat. Vystavanÿ kontrast
je funkcnÿ a nie je ho mozné interpretovat ako prejav antinemeckÿch nălad:
Na Slovenek krâsné tvări
Kvete rùze cervenă,
S lilium se mile pări,
Neni kunștem barvenă.
Hany zbledlÿch Nemkyni lic
Lstivé kryje barvicka,
Blâznùm zprchlă libi se vic,
Nezli cerstvă rùzicka. (TABLIC 1809: 133)
Komentăr si zaslùzi aj tvrdenie, ze skladba Na odchod ze Skalice... „vÿrazne
naznacuje vystùpenie z rokoka a obsahuje zretelné prvky typické az pre poetiku
biedermeieru. Je pevne ukotvenă v konkrétnom casopriestore, plusovo v nej dominuje
mestské prostredie (hoci i s prirodnÿmi motivmi), tvoriace protivăhu madarského
vidieka. Dojem citovosti Tablic nedosahuje deminutivami, ale silou emocionălneho
134
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
impulzu v basnickom obraze (a tym dokonca „druhé rokoko“ prekracuje)“
(FORDINÂLOVÂ 2008: 169). Sùhlasîme sice, ze mesto hra v basni dominantnù rolu,
ale nemyslime si, ze pre tùto skutocnost je mozné klasifikovat text basne Na odchod ze
Skalice ako skladbu nap^sanù pod vplyvom „druhého rokoka“, teda biedermeieru.
Absentujù v nom podstatné cinitele tejto poetiky: rodinna hierarchia prezentovana
otcom ako hlavou rodiny, ùloha zeny ako ochrankyne domacnosti, prip. ùcta
k panovmkovi. Azda len bezvyhradna poslusnost tichej a pokornej dcéry, ktora
odchadza na pokyn matky vydat sa do Kiskorosu za Jana Safarika naznacuje, ze uz
v case p^sania citovanej basne sa biedermeierovska atmosféra, ci zivotny styl, zacali
u nas emancipovat. Inspiracia touto atmosférou na ùrovni kreovania priestoru, resp.
spravania sa jednotlivych postav v nom ale nie je atribùtom poetiky biedermeieru. Je
skôr len ozvenou realneho zivota, do ktorého text Tablicovej basne smeroval.
Zăver
Text prilezitostnej basne bol prilezitostou pre slovenskych autorov sancou
overit si danosti jazyka, ktorym p^su, vyskùsat si atribùty ponùkajùcich sa poerik,
verifikovat potencial antickej literatùry, tvorivo nadviazat na duchovné bohatstvo
predoslych generaci^.
Prilezitostna poézia Tablicovi slùzila ako testovaci priestor pre vyuzitie aktualne
sa ponùkajùcich literarnosmerovych podnetov: baroka, rokoka, klasicizmu
a preromantizmu. Ich funkcnym sk^ben^m basnik dosiahol vznik esteticky hodnotnych
skladieb. Napriek tomu, ze literarnosmerovy synkretizmus je z pohl’adu dejm prejavom
negarivnym - bol spôsobeny „malou rozvinutostou literatùry a literarneho zivota na
Slovensku, ktory sa vyznacoval pomerne ùzkou skupinou tvorivych autorskych
osobnosri, publikacnymi obmedzeniami, dlhodobou otvorenou otazkou spisovného a
literarneho jazyka, pretrvavajùcim konfesionalnym rozdelemm literarneho zivota i
nevysokou kultùrnou ùrovnou percipienta“ (VOJTECH 2003: 26) - predpokladame, ze
prave on umoznil Tablicovej prilezitostnej poézii etablovat sa v umeleckej literature,
zapojil ju do cesko-slovenského, resp. stredoeuropskeho literarneho zivota napojeného
na zapadoeuropsky kontext.
Zaver je jednoznacny: prilezitostna poézia Bohuslava Tablica sa vyznacuje
literarnosmerovym synkretizmom. Polozme si ale zasadnù otazku: ak sa v umeleckom
texte spolocne objavujù viaceré smerové prvky, nie stopovo, ale zjavne (klasicisticka
forma, preromanticka sloboda, rokokovy exotizmus), dostavame sa do situacie, ked’
takyto text dokazeme sice op^sat, nedokazeme ho ale syntetizujùco uchopit
prostredmctvom adekvatnej terminologie. Po prieniku poza oponu Tablicovej
prilezitostnej poézie je zrejmé, ze ak text prilezitostnej basne nesie vyrazné znaky troch
obdoM, zasahujùce jeho podstatné zlozky, vznika text ùplne novej kvality. Ako sa ale
vola to, co vznikne, ked dame na priestore jedného „nedlhého“ poetického ùtvaru
dokopy klasicistickù formu basne, preromantickù slobodu jej subjektu a rokokovy
135
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
exotizmus jej obrazov? Riesenie typu „je to také tablicovké“ by mozno bolo alibistické.
Zda sa ale, ze nateraz niet inej odpovede. Alebo ano? Tato otazka je zasadnou otazkou,
ktora zatiaF nepozna odpoved.
LITERATURA:
BRTÂN, Rudo (1974): Bohuslav Tablic (1769-1832). Bratislava
FORDINÂLOVÂ, Eva (2008): Problematika aproblémy slovenskej klasicistickej
poézie. Trnava
KRCMÉRY, Stefan (1943): Stcpät’desiat rokov slovenskej literatùry I. Martin
MACURA, Vladimir (1995): Znamem zrodu. Praha 1995
MIKULA, Valér (1997): Od baroka k postmoderne. Levice
MRÂZ, Peter (2010): Poetika pr^lezitostnej poézie Bohuslava Tablica a Jàna Hollého.
Bratislava
RISKOVÂ, Lenka (2009): Zuzana Babilonskà - Tablicov literàrny experiment. In:
Slovenskà literatùra, 56, с. 4, s. 249-269
RISKOVÂ, Lenka (2007): Pravda, logika, ratio v Tablicovej koncepcii bàsnického
umenia. In: Slovenskà literatùra, 54, с. 1, s. 54-63
VOJTECH, Miloslav (2003): Od baroka k romantizmu. Bratislava
VOJTECH, Miloslav (2003b): Genéza slovenského bàsnického preromantizmu
a eurepsky literàrny kontext. In: Studia Academica Slovaca 32. Bratislava, s. 21-41
PRAMENE:
TABLIC, Bohuslav (1802): Dva Zpëvy Danyeli Krudimu. Vacov.
TABLIC, Bohuslav (1803): Zuzana Babilonskà. Skalica.
TABLIC, Bohuslav (1803b): Zlaté Poutko. Skalica.
TABLIC, Bohuslav (1803c): Pamàtka Dobrezaslouzilÿch Lid^. Skalica.
TABLIC, Bohuslav (1803d): Popelu Alzbëty Brodské. Skalica.
TABLIC, Bohuslav (1806): Poezye I. Vacov.
TABLIC, Bohuslav (1806b): Junina obët’. Banska Bystrica.
TABLIC, Bohuslav (1807): Poezye II. Vacov.
TABLIC, Bohuslav (1809): Poezye III. Vacov.
TABLIC, Bohuslav (1812): Poezye IV. Vacov: Antonin Gottlib.
TABLIC, Bohuslav (1820): Lidomil versem vyobrazenÿ. Banska Stiavnica.
136
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
LITERATURA SÂRBĂ DIN ROMÂNIA. REPERE DEFINITORII
Octavia NEDELCU
Notre article est une retrospective de la littérature serbe de Roumanie depuis ses débuts
jusqu’aujourdhui. On y analyse les plus importantes étapes de l’évolution du phenomène
littéraire serbe, ses représentants marcants et bien sûr ses perspectives dans l’avenir.
Mots clés: litterature serbe de Roumanie, etudes critiques
Trăind de veacuri împreună pe aceste meleaguri, sârbii au creat o bogată
moștenire istorică și culturală de o neprețuită valoare, cultivată cu pioșenie de generații,
în calitatea lor de ctitori de mănăstiri, biserici și tipografii, prelați, nobili, conducători de
oști, politicieni, diplomați, istorici, scriitori, pictori, oameni de cultură și artă de la Jovan
Brankovic, Macarie, Dionisie, Baba Novak, Sava Tekelija, Dositej Obradovic, Joakim
Vujic, Dimitrije Tirol până la Stevan Bugarski, Mirco Jivcovici, Mile Tomici, Slavomir
Gvozdenovici, Voislava Stoianovici și alții, moștenirea trecutului devenind în felul
acesta liantul dintre poporul sârb și român atât pentru prezent, cât și pentru viitor.
Dacă, în ultimele decenii, au existat preocupări intense de valorificare a
moștenirii culturale1 în domeniul lingvistic (studii de dialectologie2 și onomastică),
lexicografic3, istoric4, etnologic5 și folcloric, ori din domeniul interculturalității, nu
același lucru se poate afirma atunci când este vorba de evaluarea fenomenului literar
1 A se vedea cele două articole ale lui Jiva Milin, Monografii în In honorem Gheorghe Mihăilă,
EUB, 2010, p.205-219 și Sârbistica românească la confluența secolelor XX-XX (1990-210), în
RLS, serie nouă, vol. XLVII, nr. 2, EUB, 2011, p. 165-184.
2 Mihai N. Radan, Graiurile carașovene azi: fonetica și fonologia, USR, Timișoara, 2000.
3 Mile Tomici, Dicționar sârb-român, vol. I, II, III, URS, Timișoara, 1998, 1999.
4 Studii de istorie recentă, în sârbă și română, ori cele din domeniul relațiilor istorice sârbo-
române, semnate de Miodrag Milin, Golgota Bărăganului pentru sârbii din România, USR,
1996; Vekovima zajedno / De veacuri împreună, Ed. Helicon, Timișoara, 1995.
5 Borislav Krstici, Народни обича/и Клисураца и Поладцаца / Obiceiuri populare la locuitorii
Clisurei Dunării,USR, Timișoara, 2002; Radan N. Mihai, У походе та/новитом Карашу, USR,
Timișoara, 2004.
137
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
sârb din România din punct de vedere al criticii și al istoriei literare. De cele mai multe
ori temerarii acestei pretențioase întreprinderi s-au limitat mai degrabă la publicarea
unor lexicoane literare1 cu succinte medalioane literare fără a face ierarhizări ori chiar
judecăți de valoare în aprecierea operei acestora.
Deși există un număr redus de lucrări de critică literară2, iese în evidență
volumul Traianje/ Trăinicie al regretatei profesoare Voislava Stoianovici, apărut la
Valjevo în Iugoslavia în 1986. Acest volum, care face o radiografie a fenomenului
literar sârbesc din România din 1951 când apare prima carte de beletristică în limba
sârbocroată (Antologie de proză, 3a cpehHujy GyhHOcm/ Pentru un viitor mai fericit) și
până în 1986, continuă să fie cel mai complet studiu de critică literară și în același timp
primul de anvergură polifonică, cu o viziune complexă a literaturii sârbe din România.
Pentru a putea vorbi despre fenomenul literar sârb din țara noastră, trebuie să
amintim cele câteva edituri care au promovat și au sprijinit această literatură. Astfel,
dacă până la cel de-al doilea război mondial nu se poate vorbi despre o activitate
editorială organizată a sârbilor din România (periodice sporadice erau publicate în
general de către sponzori, iar cărțile de autor erau editate în regie proprie), odată cu
înființarea Editurii de Stat (ESPLA), respectiv a redacției sârbe din cadrul acesteia
(1950-1970) numărul titlurilor publicate (în general traduceri din literatura rusă) crește
exponențial, soldându-se cu 1600 de titluri cu un tiraj total de 1.700.000 de exemplare.
Din 1970 se înființează la București Editura Kriterion, destinată publicării cărților în
limbile minorităților naționale. În cadrul acestei edituri, redacția sârbă va publica timp
de douăzeci de ani câteva sute de titluri de beletristică, promovând de data aceasta, cu
precădere, creațiile originale, precum și opere din literaturile iugoslave. După 1989,
trecând printr-o perioadă de tranziție (1990-1994), Editura Kriterion se privatizează și își
mută sediul la Cluj, activitatea editorială preluând-o Uniunea sârbilor și carașovenilor
din România, înființată în 1990, ulterior Uniunea sârbilor din România, în 1997, cu
sprijin finaciar din partea statului. Fără un personal calificat în domeniul editorial, cel
puțin la început, în activitatea editurii se strecoară destule greșeli de ordin tehnic privind
procesul de clasificare a cărților3 . În ciuda condițiilor favorabile create, lipsa unei rețele
de difuzare, scăderea școlilor cu predare în limba sârbă, respectiv a populației acestei
etnii, duce la o scădere a tirajului (în medie 300 de exemplare/titlu), nu însă a titlurilor
care se ridică la aproximativ douăzeci pe an. Astfel, din 1994-2012, la această editură s-
au publicat în jur de 180 de cărți, accentul punându-se însă pe valorificarea moștenirii
1 Vezi Olimpia Berca, Dicționar al scriitorilor bănățeni, Timișoara, 1996, Jivco Milin, Лексикон
поратних Срба посленика писане речи у Румунци, Timișoara, 2004, Ivo Muncian, Scriitori
sârbi din România, Timișoara, 2007, Ivo Muncian, Nașe gore list/ Fala noastră, Timișoara,
2010.
2 Neboișa Popovici, Knjizevni osvrti, București, Kriterion, 1977; Jiva Milin, Kriticki ogledi,
București, 1984, Odabrani osvrti, Timișoara, 1999; Miljurko Vukadinovic, Priblizavanja,
București, Kriterion, 1993.
3 Ne referim la clasificarea zecimală universală, programul CIP.
138
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
culturale, respectiv pe monografii ale localităților cu populație sârbă, ale unor societăți
culturale ori ale unor personalități marcante.
Despre literatura sârbă din România putem vorbi ca despre un fenomen relevant
și complex, conturat ca o literatură organică în perioada postbelică, departe însă de a fi o
apariție spontană, fără antecedente, fără rădăcini, ancorată într-un trecut nu întotdeauna
prielnic. Ne referim la tentativele sporadice din anii interbelici ale unor cărturari țărani
ori preoți cum ar fi: Jivco Dișici, Voislav Pasculovici, Joța Ognianov și alții care își
publicau creațiile într-un almanah literar (1936). Pentru marea majoritate a scriitorilor
acelor vremuri este caracteristică absența experienței literare, completată însă de mult
entuziasm și patetism în tonalitatea expresiei precum și de credința naivă că angajarea
socială și tematica festivistă sunt suficiente în creația literară.
Fără a avea pretenția de a opera o analiză critică în evoluția literaturii sârbe din
România de la începuturile sale până în prezent, putem evidenția câteva repere
definitorii care se identifică parțial și cu tendințele literare din limba română 1:
I.	Prima etapă cuprinde deceniul cinci al secolului trecut când predomină nume
ca: Svetomir Raicov, Vladimir Ciocov, Lazar Ilici, Iova Beliaț și alții, în creațiile cărora
întâlnim ecouri tipice ale iconografiei literare angajante în spiritul realismului socialist,
cu influențe evidente din clasicii romantismului liric iugoslav. Handicapului tematico-
ideologic al acestei perioade, tonului festivist, simplismul ce afecta această poezie li s-a
adăugat o anume izolare, o ruptură de inovațiile și inițiativele literaturii sârbe. Această
izolare, ca și, pe de altă parte, epigonismul, neputința desprinderii de tonalitatea poeziei
sârbe clasice, vor duce, în ciuda entuziasmului primilor ani postbelici, la un oarecare
regres, la o precaritate a mijloacelor literare, la un provincialism ingrat. Bilanțul acestei
perioade, chiar dacă lipsit de valoare literară, este însă impresionant: optsprezece
volume de poezie și proză scurtă, o antologie de poezie populară sârbă și o culegere de
basme populare.
II.	Cea de-a doua etapă, a anilor șaizeci, va aduce un suflu nou de
dedogmatizare, de deschidere estetică și de redescoperire a tradiției culturale și literare.
Recolta acestei etape îl constituie douăzeci și trei de titluri de literatură originală cu
diversificarea paletei de genuri literare și apariția unor scriitori relevanți care vor deveni
în timp, consacrați: Cedomir Cionca Clisuraț (publicist), Neboișa Popovici (critic literar,
publicist și nuvelist), Jiva Popovici (poet), frați Gioca și Draga Mirianici (poeți) și
inițiatorii poeziei pentru copii. Este, de altfel, generația primilor scriitori intelectuali,
marea lor majoritate fiind absolvenți ai secției de filologie sârbo-croată din București. Ei
sunt adevărații întemeietori, semnatarii actului de naștere al literaturii sârbe din România
ca fenomen social. Apariția, în 1956, a revistei literare „Novi zivot” / „Viață nouă” a dus
nu doar la evoluția și autodepășirea fiecărui autor în parte, dar și la împlinirea unei lirici
ca fenomen ce-și are locul bine definit.
1 În această analiză cronologică s-au reluat judecățile de valoare ale Voislavei Stoianovici, emise
în volumul mai sus menționat, coompletându-se câteva aprecieri despre această literatură până în
prezent.
139
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Tot aici am include și pleiada de scriitori emigranti politici din Iugoslavia ca:
Slavko Vesnic, Svetislav Markovic, Milan Zuban și alții care și-au adus un aport
substanțial la cultivarea limbii literare sârbe. Slavko Vesnic, primul redactor de carte la
viitoarea Editură Kriterion, este cel mai prolific scriitor de expresie sârbă din România,
autor a numeroase volume de poezii, romane, povestiri, traduceri, antologii, manuale
școlare, laureat în 1976 al Premiului Uniunii Scriitorilor din România, dar și cel care a
adus o contribuție esențială în calitatea sa de redactor la îmbunătățirea și stilizarea
expresiei literare a volumelor publicate
Menționăm că revista literară își schimbă denumirea în „Knjizevni zivot”/
„Viață literară” din 1968.
III.	Următoarea etapă începe în 1970, odată cu înființarea Editurii Kriterion,
până în 1974. Caracteristica acestei perioade o constituie apariția unui număr mare de
scriitori ca: Cedomir Milenovici, Ivo Muncian, Vlada Barzin, Iovan Ciolacovici, Iovan
Gaier, Țvetko Krstici și alții. Această perioadă se caracterizează prin diversificarea
genurilor literare, pe lângă cele deja instituite ca: poezie, roman, povestire, reportaj
literar, jurnal de călătorie și o monografie literară dedicat unuia dintre corifeii
iluminismului sârb, „Dositej Obradovic” de prof. Mirco Jivcovici.
IV.	Cea de-a patra etapă, până în anii optzeci se evidențiază prin intensificarea
ritmurilor creației literare. Un mare număr de scriitori are deja câteva volume publicate,
constituind modele literare pentru tânăra generație de creatori ce nu întârzie să apară. În
această etapă debutează poetul Slavomir Gvozdenovici (volumul Krila i pomalo vatre/
Aripi și foc, 1975, temperament puternic, de un lirism dens la care motivul pietrei,
simbolul durabilității, al trăiniciei va marca toate volumele sale ulterioare. Tot în această
perioadă, în 1977 apar și prima lucrare de critică literară Knjizevni osvrti/ Ipostaze
literare de Neboișa Popovici care încearcă pentru prima oară o valorizare și ierarhizare a
literaturii acestei etnii. Tonuri proaspete în domeniul prozei îl aduce și Ielchița Petrov în
proza sa confesională și intimistă sub forma unui microjurnal epistolar, în volumul Igre
za odrasle/ Jocuri pentru adulți în 1979, când, pentru prima oară, este înlocuită tematica
rurală care dominase creația literară sârbă cu cea urbană. Ea este și prima scriitoare
intelectuală, bună cunoscătoare a literaturii române, care va aborda cu mult succes genul
eseistic, neglijat până atunci, în volumul Arijadnin konac /Firul Ariadnei.
V.	Următoarea etapă a anilor optzeci se caracterizează printr-o conștientizare a
tradiției culturale, a identității naționale și sentimentul de păstrare a acestei moșteniri
populare, publicându-se seria de monografii ale unor localități cu populație sârbă incluse
în colecția Iz selo u selo/ Din sat în sat semnate de cercetători de marcă precum
lingvistul Mile Tomici, Stevan Bugarski, Liubomir Stepanov, Borislav Krstici și alții.
Din 1980 se poate afirma că literatura sârbă din România va intra în rândul liteaturilor
contemporane, atât în privința modernizării mijloacelor de expresie, cât și a
complexității viziunii artistice. Deși există un număr mic de lucrări de critică literară,
iese în evidență volumul Traianje/ Trăinicie a regretatei profesoare Voislava
Stoianovici, apărut la Valjevo în Iugoslavia. Acest volum este considerat cel mai
complet studiu și în același timp primul de anvergură, cu o viziune complexă a literaturii
140
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
sârbe din România. Remarcăm, de asemenea, romanul lui Miodrag Todorov
Snovidjenje/ Viziune un document tulburător, pe o temă tabu, a golgotei Bărăganului,
editat în 1990, cât și volumul de povestiri, din păcare singular, în dialect, al unui scriitor
extrem de talentat, dar care n-a mai reiterat această experiență, dedicându-se
jurnalismului, fiind vorba despre volumul de proză scurtă Postajanje/ Devenire de
Miomir Todorov.
VI.	Perioada următoare până la evenimentele din 1989 este caracterizată prin
dinamizarea genului literar și prin apariția unei noi generații de talente scriitoricești:
Blagoie Ciobotin, laureat al premiului Uniunii Scriitorilor pentru debut, Dușan Baiski,
Liubinca Perinaț, Liubița Raikici precum și posibilitatea, e drept, la început sporadică,
individuală ori colectivă de a publica și în țara de origine. Remarcăm și interesul de care
se bucură această literatură din diaspora în rândul criticilor și cercetătorilor sârbi din
Iugoslavia, dovada constituind un volum de critică literară Priblizavanja/ Confluențe de
Miljurko Vukadinovic.
VII.	După evenimentele din decembrie 1989-1994 viața social-culturală este
relativ confuză. În 1994 activitatea editorială este preluată de Uniunea sârbilor din
România, o asociație obștească și apolitică cu caracter social, cultural-artistic, literar și
de instrucție, cu personalitate juridică.
VIII. Perioada 1994-2000. În această etapă se continuă publicarea seriei de
monografii ale localităților cu populație sârbă1, ori a unor monumente de cultură
religioase2. Apar multe lucrări cu caracter istoriografic și documentar3, de învățământ4,
lucrări despre activitatea cultural- artistică a unor ansambluri folclorice5. Există, de
asemenea preocupări pentru valorificarea relațiilor interculturale sârbo-române6, chiar
cu autori din Serbia7. Se publică în această perioadă și un manual de învățare a limbii
sârbe Srpski jezik za sve uzraste/ Limba sârbă pe înțelesul tuturor în 1998 de Vișeslava
Cirici, primul de acest fel, și chiar un Dicționar sârb-român de Mile Tomici în trei
volume 1998-1999, instrumente extrem de utile pentru toți cei care doresc să-și
însușească limba sârbă. Ca noutate absolută sunt și traducerile acestor lucrări în limba
română: Golgota Bărăganului de Miodrag Milin și Liubomir Stepanov, în 1996. Chiar
dacă într-un număr mai restrâns, se publică și lucrări beletristice, cu precădere poezie, cu
autori deja consacrați precum Liubița Raichici, Blagoie Ciobotin, Gioca Jupunschi,
Cedomir Milenovici, Dragomir Mirianici, Ivo Muncian, Miladin Simonovici, Goran
1 Stepanov Ljubomir, Iz povesti Ketfelja, 1994; Lupulovici Vasa, Ljupkova dolina, 1995,
Lupulovici Vasa, Sokolovac, 1999.
2 Lupulovici Vasa, Manastir Bazjas, 1998; Bugarski Stevan, Manastir Bezdin, 1999.
3 Aradska tvrdjava, 1994; Milin Miodrag, Baraganska golgota Srba u Rumuniji, 1996.
4 Dușan Sablici, Srpsko skolstvo u Rumuniji 19919-1989, 1996; Krstici Borislav, Kultura
izrazavanja, II razred, 1997; Metodska sveska za I-IVrazred, 1997.
5 Ljubomir Stepanov, Mladost zubori, srcu govori, 1994; Ivo Muncian, Iz korena ruza cveta,
1994.
6 Miodrag Milin, Vekovima zajedno, 1995.
7 Ljubivoje Cerovic, Srbi u Rumunj, 1996.
141
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Stefanovici dar și câțiva tineri aspiranți, Svetomir Bogdanov, Dalibor Marcovici,
Damian Peiovici, Zoran Vuksanovici (prezenți mai frecvent în antologii1. Această
aparentă scădere de titluri în original se explică prin faptul că mulți dintre autori își
publică creațiile în Serbia, fiind recunoscuți și apreciați. Nu lipsit de interes este faptul
că, în această etapă, se publică și monografii dedicate unor scriitori, ori oameni de
cultură sârbi din România ori care au activat pe aceste meleaguri, precum: Neboișa
Popovici, Dusan Vasiljev precum și lucrările unui simpozion cu tematică istorică,
organizat anual la Arad.
IX. Perioada 2000-2010. Și în această ultimă etapă analizată bilanțul editorial
este extrem de rodnic. Remarcăm în continuare o diversificare de genuri literare mai
puțin aspectate în trecut. Astfel apare un lexicon al personalităților literare și culturale a
sârbilor din România în 2004 sub semnătura profesorului Jiva Milin, o carte de
interviuri a cunoscutului jurnalist Raico Cornea, Trenutak istine /Momentul adevărului,
2001, și pentru prima oară un text dramatic: Vasa Lupulovici, Kapetan Koca, 2000. Se
continuă colecția de monografii ale localităților (Chizătău, Ivanda, Ciacova) și a unor
personalități (Gioca Mirianici, Voislava Stoianovici, Vlada Barzin, Milan Nicolici,
Dimitrije Tirol). Apare Dicționarul român-sârb elaborat de Mile Tomici la Editura
Academiei, 2004. Se cristalizează câțiva dintre tinerii autori care își confirmă valoarea:
Borco Ilin, Goran Mrachici , Zoran Vuksanovici ori Liubomir Simovici. Remarcăm, de
asemenea, o creștere a creațiilor publicate de poete. Astfel, pe lângă consacratele poete
Liubița Raichici și Liubinca Stancov Perinaț, apar nume noi, la început de drum precum
Miriana Ciocov, Milana Petrov ș.a.
Remarcabilă ni se pare însă publicarea în opt volume a unei Antologii a
literaturii sârbe, coordonată de Svetozar Marcov, sponzorizată și de Departamentul
pentru relații interetnice. Se remarcă o frecvență mai mare a publicării antologiilor pe
genuri literare: poezie, poezie pentru copii, proză scurtă apărute și în Serbia, ori traduse
în română. În această perioadă se publică cele mai multe traduceri din literatura sârbă,
clasici și contemporani: Ivo Andric, Vuk Draskovic, Danilo Kis, Miodrag Jaksic,
Miodrag Pavlovic, Aleksandar Cotric, Miodrag Marjanov ș.a.
Sârbii din România și-au păstrat numele și identitatea națională și prin actul
creației artistice care a căpătat un rol covârșitor. Literatura de expresie sârbă din
România și-a dovedit astfel vitalitatea și trăinicia, înscriindu-se, fără teama de a greși, în
circuitul literaturilor europene prin scriitori ca Slavomir Gvozdenovi, Cedomir
Milenovici ori Ivo Muncian. Un rol poate la fel de important îl au și „cronicarii”
contemporani, Stevan Bugarski și Liubomir Stepanov care s-au aplecat cu multă răbdare
și acribie să consemneze date, fapte, oameni în cărți de memorialistică, cărți document
care să stea în calea uitării. Din cauza vicisitudinilor cu care se confruntă, mai ales prin
procesul lent dar implacabil al scăderii și al îmbătrânirii populației de naționalitate
sârbă, se observă în ultimul timp o grijă deosebită față de tot ceea ce înseamnă moștenire
culturală ce trebuie păstrată pentru generațiile viitoare în memoria colectivă.
1 Ne bih ni nuli cutnju oprostio, 1999.
142
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
TRACII ȘI DACII ERAU NIȘTE „BALTOIZI”?
Sorin PALIGA
Were Thracians and Dacians ‘Baltoidic’? The authors discusses the theory of Harvey E. Mayer,
published in the journal Lituanus. Mayer’s hypothesis is built upon the presumptuous assertion
that Thracians and Dacians were ‘Baltoidic’ ethnic groups, some southern migrations to the
south, having as a result a kind of deformed Balts, or how we can else define ‘Baltoidic’. Such an
abrupt definition and interpretation of Thracian and/or Dacian cannot be accepted. Nevertheless,
Mayer’s approach resumes, in fact, older analyses of the Thracian and Baltic relations, once also
approached by M. M. Radulescu, whose studies are now forgotten and unknown to Mayer as well
(even if written in English). There are also interesting, and little known, similarities between
some substratum elements of Romanian and Baltic, mainly Lithuanian, forms. The complex
problems implied in such analyses open, in fact, the gates to large-scale investigations referring
to the Thracian, Baltic and Slavic relations, as underlined in other recent works, and which may
be resumed from the Baltic perspective, but also from the perspective of the substratum elements
of Romanian as some of them prove striking similarities with Baltic, not with Slavic.
Key words: Baltic, ‘Baltoidic’, Thracian, Thracology, substratum, Romanian, Lithuanian,
glottogenesis
Introducere
Într-o serie de studii, dintre care ies în eviden ă două, lingvistul Harvey E. Mayer
(1992 i 1996) reia, pe baza unei bibliografii mai degrabă vechi, invocat principal fiind Ivan
Duridanov, discu ia - de asemenea veche - referitoare la rela iile dintre traci i baltici,
respectiv dintre limba tracilor i limbile baltice. Nou este termenul folosit cu referire la traci
i la daci (sic! autorul îi consideră două grupuri etnice diferite): ar fi ni te „baltoizi”, în
engleză Baltoid: Dacian and Thracian as Southern Baltoidic este chiar titlul studiului său
din 1992.
După desfiin area Institutului de Tracologie (2003), consecin a fiind dispari ia
totală a dialogului interdisciplinar, atât de necesar, totu i, într-un asemenea demers i
într-un asemenea discurs, studiile lingvistice dedicate raporturilor din limba
popula iilor de substrat al arealului carpato-adriatic-egeean au intrat în uitare la noi în
143
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
ară, tracologia lingvistică fiind înlocuită (dacă se poate folosi verbul) de penibile
demersuri de tip dacoman i creându-se impresia că tracologia este, de fapt, un soi de
dacomanie împinsă dincolo de periferia lingvisticii. Studiile lui Mayer apăruseră, de
fapt, când Institutul men ionat încă exista, de studiile sale am aflat însă abia anul
acesta, în 2012.
Credem că asemenea studii trebuie cel pu in comentate, dacă nu corectate,
deoarece s-ar putea crea impresia că autorul are dreptate, ba - mai mult - că propune o
nouă direc ie de cercetare cu o anume perspectivă de succes. Noi credem, din contra,
că - astfel formulată - această direc ie de cercetare nu are nicio perspectivă i vom
încerca să argumentăm de ce.
Tracii sunt „baltoizi”?
Există numeroase studii dedicate raporturilor dintre traci, ca denumire generică
dată grupurilor tracice din arealul carpato-balcanic, i daci sau ge i sau daco-ge i sau
traco-daci sau traco-ge i sau traco-daco-ge i (cred că am epuizat sintagmele folosite).
Dihotomia trac versus dac sau daco-moesian datează de prin anii ’70 i a fost lansată de
tracologii bulgari, fiind acceptată sau respinsă. Am răspuns de mult acestei provocări
terminologice, primul studiu dedicat acestui subiect, unde analizam chiar toponimele
invocate de tracologii bulgari, fiind Paliga 1987. Ipoteza că ar fi fost două limbi (foarte/
radical) diferite, dacica (sau daco-moesica sau daco-moesiana) i traca ori tracica
(echtthrakisch, termen folosit de Duridanov în studiile sale), se baza, în fapt, pe o
presupusă dihotomie toponimică dava, deva versus bria i para, fapt ce ar fi sugerat
existen a a două areale lingvistice net diferen iate, care ar fi urmat isoglosele
toponimice dava, deva v. bria, para. Am răspuns încă de atunci, din 1987, cu
argumente, că o isoglosă toponimică, chiar dacă ar fi reală i corect interpretată, nu
poate conduce automat la ideea că arealul unde ar fi atestate preponderent toponime al
căror al doilea element al formelor compuse ar fi dava, deva ar fi un areal unde s-ar
vorbi o limbă (complet?) diferită de un alt areal unde toponimele ar con ine bara, pria
ca al doilea element. De altfel, isoglosa toponimică dava, deva include, între alte forme,
i arealul Plovdiv < Pulpudeva, areal „pur tracic”, isoglosă în care intră i toponimul
românesc Deva, pe nedrept considerat un toponim de altă origine decât de substrat,
foarte probabil pe baza eronatei presupuneri că b/v intervocalic ar fi trebuit să dispară.
Deloc: b i v în pozi ie intervocalică sunt păstrate în elementele de substrat, precum
arată clar forma abur; nici l intervocalic nu rotacizează, precum arată, la fel de clar,
formele bală i balaur. Nu există nicio dovadă că situa ia ar fi diferită de cea expusă
mai sus, dacă exceptăm - desigur - presupunerile comode că evolu ia fonetică a latinei
populare ar fi fost identică evolu iei tracei. Erau diferen e mari, în primul rând de
inventar fonetic al celor două limbi i, ca atare, i evolu ii ulterioare diferite. Din
impactul a două sisteme fonetice diferite i din amalgamarea elementelor de lexic
rezultă sau poate rezulta un nou idiom, în cazul nostru limba română. A simplifica acest
144
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
complicat i complex sistem evolutiv în formule aparent convingătoare, presupus
nedemonstrate, nu poate conduce decât la erori. Aceasta ca paranteză la analiza celor
spuse de Mayer.
Ivan Duridanov, eminent lingvist bulgar, ale cărui studii de eviden iază - mai
ales - în domeniul tracologiei i al mo tenirii substraturilor, a scris mult. De i nu
toate ipotezele sale pot fi acceptabile, trebuie remarcat că - de i era adeptul unei
dihotomii dac ~ trac - nu vorbea nicidecum despre un caracter „baltoid” al limbii trace.
Între studiile sale, se remarcă: cel din 1960 - unde analizează influen a autohtonă
asupra antroponimiei bulgare; cel din 1969 - fundamental pentru studiile dedicate
substratului traco-dac; cele din 1986 i din 1989 - dedicate toponimului Plovdiv, antic
Pulpudeva.
Discu iile din anii ’70 i ’80 ai secolului trecut referitoare la presupusa
dihotomie dacic ~ tracic reflectau, fără dubiu, o intruziune a politicului epocii
Ceau escu-Jivkov în analizele istorico-etimologice, obligându-i pe lingvi ti i pe
istorici să acrediteze ideea că tracii propriu-zi i (die echte Thraker, cum scria
Duridanov în studiile sale), localiza i în arealul Bulgariei de azi, vorbeau un idiom
(complet) diferit de grupurile nordice, cunoscute în literatura de specialitate drept traco-
daci sau traco-ge i etc. Nu există niciun document antic care ar putea conduce la o
asemenea ipoteză. Interpretările modernilor nu ar trebui să permită nici ele o asemenea
ipoteză, dacă facem o analiză serioasă a datelor de care dispunem. Am reluat discu ia
i recent ( i am mai reluat-o i după studiul din 1987) în două comunicări: Paliga
2010 i în comunicare aflată sub tipar la ora când scriem aceste rânduri, Paliga 2012.
Câteva precizări se impun, totu i.
Traca era divizată dialectal, nu putem avea dubii asupra acestui lucru, fiind un
idiom vorbit pe un areal vast, ce cuprindea teritoriile de azi ale României, Bulgariei,
estului Ungariei, estului Slovaciei, parte din Serbia i atingea, la un moment dat, i
Asia Mică (prin frigieni, a a-numita frigiană de tip A, un idiom satem de tip tracic). Nu
avem multe dovezi clare privind diviziunea dialectală a tracei, dar este o presupunere
logică bazată pe analize tipologice. Acest lucru reiese însă, cu destulă claritate, i din
evolu ia specifică a unor forme, analizabile totu i, fie i pe baza unui material scris
precar. Un singur exemplu, pe care l-am invocat (Paliga 1996; în acela i număr al
Balkansko Ezikoznanie există i un comentariu, polemic, al lui Ivan Duridanov1): tr. a
> a în arealul sudic i a > o, u în cel nordic, a a cum rezultă în evolu ii precum *mar-
is- > Mure , dar Marica (c = ) în Bulgaria, *Dan-ar-is (Danubius, latinizat) > Dun-
1	Era, desigur, o polemică benefică studiilor de lingvistică. Cu Ivan Duridanov, chiar dacă aveam
păreri diferite despre anumite aspecte ale mo tenirii substraturilor, eram în rela ii amicale i,
atunci când am avut ocazia să ne întâlnim, schimbam păreri despre complicatele aspecte ale
mo tenirii culturale din sud-estul european. A fost un mare lingvist i, detaliu important, un
coleg de breaslă cu care se putea polemiza senin i civilizat. Îi aducem aici un pios omagiu
pentru felul său de a fi i pentru mo tenirea extraordinară, încă nevalorificată la adevărata sa
valoare.
145
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
ăr-e. Asemenea divergen e de tratament fonetic vor fi fost tot mai numeroase pe
măsură ce timpul trecea, dar sunt oare suficiente pentru a postula ideea că traca era
radical diferită de daco-moesică? Nicidecum. Aceste exemple ne arată doar că, treptat,
apar diferen e de tratament fonetic, care reflectau diversele influen e în - totu i -
vastul areal tracic. Asemenea evolu ii i asemenea divergen e sunt fire ti i
întâlnite în toate arealele lingvistice.
Un alt exemplu este oferit de arealul evolu iei i.-e. *ser- „a curge”; pe de o
parte, un areal unde putem identifica evolu ia specifică *sre- > *stre- ca în Strymon,
azi Struma, în Bulgaria, unde există i un râu de importan ă secundară, Strima,
coradical cu Struma; în România, Strei i Strem ; pe de altă parte, seria de hidronime
Siriu, Siret, înrudite cu formele antice Seretion (Dalmatia), Seretos (Dardania), dar i
cu formele moderne Serava (afluent al Vardarului, în arealul tracic) i Srem, antic
Sirmium (în arealul ilir). Există un râu Seret i în Ucraina, afluent al Nistrului,
considerat tot de origine tracă de Trubacev (1968: 219). Putem reconstitui, a adar, o
relativ clară diferen ă dintre tratamentul fonetic din arealul carpato-balcanic i
tratamentul diferit din arealul răsăritean, unde putem presupune i o influen ă iranică.
Formele sud-slave Serava i Srem, tot din substrat, nu atestă însă tratamentul fonetic la
care ne-am fi a teptat, cel din arealul Struma ~ Strei, Strem , ci din arealul Siret, Siriu.
În cazul formei ilire Sirmium > Srem, lucrurile ar fi normale, dar forma Srem (de unde
i toponimul Sremska Mitrovica „Mitrovica de pe râul Srem”) pune probleme, am fi
a teptat o formă *Strem în acel areal, a a cum avem în cazul hidronimelor Struma,
Strima, Strjama, toate în Bulgaria de azi. Putem presupune doar, ca ipoteză de lucru, că
i în arealul sud-dunărean putem identifica două areale ale evolu iei rădăcinii indo-
europene *ser-.
Nici diferen ele de cultură materială, analizabile în urma descoperirilor
arheologice, nu permit postularea ideii că, în perioada „clasică”, în lumea tracă se
vorbeau idiomuri aa de diferite, încât să fi devenit mutual neinteligibile. Nu avem
nicio dovadă în acest sens, iar exemplele invocate de unii lingvi ti sunt complet
nefondate, bazate pe cu totul alte principii decât analiza tiin ifică de detaliu.
Apropierile dintre tracă i limbile baltice au constituit, la vremea lor, un subiect
generos al unor studii datorate lui Mircea Mihai Rădulescu (mai ales Rădulescu 1981;
problema a reluat-o i în alte studii ale sale, cum ar fi Rădulescu 1984 i 1987), din
păcate azi complet uitate i aproape deloc citate în studiile de specialitate 1. Nu vom
dori să reluăm aici cele spuse de Rădulescu i de al i autori, dorim doar să punem la
punct unele lucruri, măcar pentru a nu se crea impresia că Harvey E. Meyer spune ceva
nou ori că tracii ar fi fost într-adevăr ni te „baltoizi”. Studiile sale nu trebuie însă
respinse in toto, deoarece unele afirma ii sunt corecte, iar altele, cu unele nuan ări,
1 M. M. Rădulescu a fost medic de carieră i, începând cu anii ’70, tracolog pasionat. Îi datorăm
câteva studii remarcabile, din care nu ar rezulta deloc că ar fi fost un diletant în lingvistică. Din
contra, sunt studii de o mare profunzime, dar ignorate, probabil cu pretextul - nescuzabil, totu i
- că s-ar datora unui nespecialist. Erau, în realitate, studii de o mare erudi ie lingvistică.
146
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
reinterpretabile în sens construtiv. Termenul „baltoid” este însă nefericit ales i, ca
atare, inacceptabil.
Ca limbi reprezentante ale unui areal satem ce pornea de la Adriatica, de la iliri
(a căror limbă era, tim astăzi, de tip satem, nu centum), trecea prin arealul tracic,
ajungea în nord la Marea Baltică i, prin Orientul Mijlociu, până în nordul Indiei, tracii
i balticii se înrudeau - din punct de vedere lingvistic - mai mult decât se înrudeau cu
cel ii ori cu germanicii ori cu latinii, care vorbeau limbi de tip centum. Unele
coresponden e sunt evidente, inclusiv prin elementele de substrat ale românei. Hasdeu,
de fapt, deschidea seria acestor coresponden e atunci când apropia, corect, formele
române ti doină, dialectal damă de lituanian dama, leton daiy.a ca relicte referitoare la
un anume gen specific de muzică. Acestea sunt lucruri tiute de mult. Tipologia doinei
este esen ială în clasificarea melodiilor române ti pe zone specifice, lucru spus i
analizat de muzicianul maghiar Bela Bartok, bun cunoscător al folclorului românesc.
i autorul acestor rânduri a atras aten ia unor coresponden e dintre câteva
elemente de substrat i câteva cuvinte lituaniene, altele decât cele uzual invocate i
care ar trebui să ofere noi teme de discu ii i de analiză. Redăm doar câteva, extrase
din Paliga 2006:
baltă ~ lit. bală „baltă, mla tină”, alb. balte; cf. toponime trace precum Di-baltum, De-
beltos „două lacuri, două băl i”, similar în Di-mallum „două maluri”. Forma slavă este blato, cu
metateza lichidelor, absentă în tracă i în albaneză. Rădăcina i.-e. este *bhal-, *bhal- < *bhel-
‘a licări, a străluci’. De origine slavă este însă toponimul maghiar Balaton, cu primul a
(pronun at ) epentetic.
bumb ~ lit. bamba „buric”, leton bamba, bumba „bumb, obiect mic i sferic”.
buruiană ~ lit. bur a „maldăr de vegetale, de cereale”; nu pare element slav în română;
ceh burina, buren are origine neclară (Machek).
erete, pasăre răpitoare din familia Circus, asemănătoare cu un uliu ~ lit. erelis „acvilă”
(familia Accipitridae); înrudit cu slav orelb. Se observă cum româna, care păstrează un evident
element de substrat, se apropie mai mult de lituaniană, nu de slavă.
(a se) gudura ~ alb. gudulis, lit. gedăuju „a dori”, dacă apropierea este corectă.
iar (conj.) ~ lit. ir „ i”; asemănarea este izbitoare; iar are i func ie adverbială, ca i
derivatul iară i.
o, interjec ie folosită pentru ca un câine să atace ~ lit. suo „câine”; rădăcina i.-e.
arhaică este * en- „câine”, care explică consoana palatalizată din română, ca element de
substrat, i din lituaniană; de aici i sanskrit qv-ă „câine” i, cu fonetism centum, lat. canis etc.
Trebuie observat că verbul românesc a scheuna, neexplicat, atestă un fonetism centum, asemeni
formei gard, ceea ce indică anumite rela ii mai strânse cu arealul central-european, germanic i
celtic. Este simplistă „explica ia” din DEX, care consideră că a scheuna este un simplu derivat
onomatopeic. Derivarea, cu prefixul s- din vechiul radical indo-european (de fapt, euro-asiatic,
fiind identificabil i în limbile uralice i altaice, până în coreeană: ?H, gae, kae) este evidentă.
Nu avem încă o listă, fie i par ială, de lucru, a formelor de substrat cu evolu ie fonetică de tip
centum, nu satem. Aceste forme nu sunt, probabil, prea numeroase dar, atâtea câte sunt ori pot fi
identificate, pot conduce la unele concluzii.
147
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Cele câteva exemple citate arată că sunt mai multe similarită i între limba
tracă, a a cum o putem reconstitui azi, i limbile baltice - cele mai multe
coresponden e fiind cu lituaniana, nu cu letona. Asemenea coresponden e nu permit
însă afirma ia că traca ori daca ori traco-daca ar fi fost „limbi baltoide”, cu alte cuvinte,
dacă interpretăm corect, limbi derivate dintr-o migra ie spre Carpa i i spre Balcani a
unor grupuri baltice.
Lingvistul Harvey E. Mayer surprinde, fără doar i poate, asemănări evidente
dintre tracă i baltică. Este însă superficial când merge mai departe, afirmând că
exemplele disponibile ar permite afirma ia că traco-daca era un soi de idiom „baltoid”.
Există multe asemănări între greacă i latină (asemănări care îi ocau i pe antici!) i
chiar între sanskrită i latină. Aceasta însă nu înseamnă că vechii indieni ar fi fost
„latinoizi” ori grecii „indianizi”. Nu insistăm asupra faptului că nu citează studii într-
adevăr relevante domeniului. În context, facem precizarea că M.M. Rădulescu a scris
exclusiv în engleză, ca atare studiile sale, publicate în reviste occidentale, i-ar fi fost
u or accesibile i lui Mayer.
Harvey E. Mayer are i păr i corecte în analiza sa, care ar trebui cumva
valorificate. În primul rând, studiile sale, de i succinte i propunând ipoteze brutale
(„tracii ca reprezentan i baltoizi” ai grupului satem), redeschid o problemă mai veche
i încă nerezolvată: raporturile dintre elementele de substrat ale românei i ale altor
limbi ale sud-estului european (bulgara, macedoneana i albaneza, mai ales, dar i
sârba ori neo-greaca), pe de o parte, i limbile baltice, la rândul lor îndeaproape înrudite
cu limbile slave. Într-o ecua ie de tipul
-	limbile baltice sunt îndeaproape înrudite cu limbile slave
-	limbile baltice au migrat spre sud i cu condus la glottogeneza tracilor, care
vorbeau „un idiom baltoid”
-	limba tracică ar putea fi, ergo, i „un idiom slavoid”
sunt ori ar putea fi prea multe deduc ii riscante, în care originalitatea unor
limbi (baltice, slave, traco-ilire etc.) este subsumată unor cli ee formale care îl
impresionează ori îl pot impresiona pe cititorul mai pu in pregătit în domeniu.
Lucrurile nu au fost aa de simple cum le presupune Mayer. A simplifica o problemă
nu înseamnă neapărat i o bună explica ie, dacă simplificarea atrage după sine i
deformarea realită ilor.
Despre slavi i despre glotto- i entogeneza slavă am scris, pe multe pagini, în
lucrarea de sinteză interdisciplinară Paliga i Teodor 2009. Am adus acolo argumente
lingvistice (Paliga) i istorico-arheologice (Teodor) care, puse cap la cap într-o sinteză
ce se dore te coerentă, conduc spre următoarele concluzii (sigur, provizorii, ca orice
concluzie în tiin ă):
-	Slavii se conturează ca un grup etnic aparte pe la jumătatea mileniului I e.n.,
prin amalgamarea a TREI componente satem: balto-slave, iranice i nord-trace
(carpice, cel mai probabil). Dacă grupurile nordice ale tracilor, carpii - poate i
148
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
costobocii - au contribuit la etnogeneza slavilor, atunci lucrurile capătă o nouă lumină,
iar analiza trebuie să ină seama de aceste detalii.
-	Limbile slave au cele mai multe elemente comune cu limbile baltice, detaliu
care le plasează la periferia sudică a arealului balto-slav, a a cum apare el definit deja
în sec. 19. Aici, la confluen a cu triburile nord-dacice i cu cele iranice are loc i
începutul sintezei lingvistice ce va fi cunoscută mai târziu ca „limbi slave”. Nu rezistă
unei analize de amănunt ipoteza că limbile slave ar fi ni te „limbi pure”, neatinse de
evolu ia specifică agitatului mileniu I e.n. Din contra, ele par limbi multistratificate pe
un nucleu balto-slav majoritar.
-	Acestor elemente li se adaugă elemente germanice, a căror integrare în
idiomul slav arhaic se produce pe o perioadă îndelungată, având elemente străvechi,
precum formarea numeralului „o mie” (prefixul tu- urmat de numeralul 100); elemente
mai noi, dar care atestă mai degrabă o cohabitare îndelungată, nu împrumuturi pur i
simplu (termenii pentru „lapte” i „pâine”, de exemplu); elemente preluate de la
germanici înainte de migra ie, cum ar fi kn^dzb (< kuningas) i cesarb (în ultimă
instan ă din lat. Caesar, cu modificări fonetice mai întâi într-un idiom germanic
central-european) etc.
-	Acestei structuri consolidate doar par ial pe la jumătatea primului mileniu
cre tin i se adaugă, gradual, elemente romanice, atât de tip protoromânesc, cât i de tip
protodalmat.
Lista acestor caracteristici ale limbilor slave în raport cu alte limbi, inclusiv în
raport cu limbile baltice, am analizat-o pe larg în Paliga 2012 b. În lumina acestor date,
inclusiv inând seama de cele spuse de Mayer, pentru a-i da dreptate autorului acolo
unde i se cuvine, putem concluziona (de asemenea provizoriu):
-	Limbile baltice par a avea unele elemente apropiate de tracică, uneori mai
mult decât limbile slave care, la rândul lor, rezultă a fi o sinteză lingvistică mai nouă, în
care intră atât elemente baltice sudice, dar i elemente iranice i carpice tardive.
-	A spune că traca i/sau traco-daca ar fi fost idiom/idiomuri de tip „baltoid”
dovede te superficialitate de analiză i folosirea unor termeni inadecva i. Faptul că
există asemănări, unele evidente, între limbile baltice, pe de o parte, i limba tracă
(inclusiv prin elementele de substrat ale românei), pe de altă parte, nu înseamnă că
tracica ar fi fost un idiom „baltoid” ci, tim asta de la Hasdeu încoace, un idiom care
are câteva elemente comune cu limbile baltice. Asemănări de acest tip se pot identifica
însă i între alte areale indo-europene, unele mai izbitoare i mai apropiate decât cele
dintre elementele trace i cele baltice.
Concluzii i perspective
Ipoteza lui Harvey E. Mayer, a a cum o expune în câteva studii, nu poate fi
acceptată ca atare, cel pu in nu în forma brutal expusă de autor. Este inacceptabilă
ideea că traca ori traco-daca ar fi fost un idiom ori idiomuri „baltoid(e)”. Este însă
149
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
adevărat că există apropieri destul de mari între tracă, inclusiv între elementele de
substrat ale românei, i câteva forme baltice. Acestea, evidente, nu sunt însă mai mari
decât între alte limbi ale arealului indo-european.
Aceste apropieri însă redeschid capitole vechi ale raporturilor dintre limba
tracilor i limbile baltice, un prim capitol fiind deschis chiar de Hasdeu i, din păcate,
necontinuat până aproape de zilele noastre, când M. M. Rădulescu a reluat discu ia i
a adus noi argumente în favoarea ipotezei că traco i baltica trebuie să fi avut
numeroase elemente comune de lexic.
Studiile lui Mayer pot fi însă pasibile de abordări noi, care să analizeze faptele
pe baze solide i cu argumente convingătoare. Este, poate, timpul ca Institutul de
Tracologie să fie refăcut i reconstruit a a cum se cuvine, nu ca un birou din cadrul
Institutului de Arheologie. Nu acesta era elul ini ial, ci acela al unui dialog
interdisciplinar, serios i constant. Cred că a sosit timpul ca i în România să facem
tracologie în adevăratul sens al cuvântului, nu preluând necritic ceea ce afirmă
cercetătorii străini, oricât de merituoase ar fi studiile acestora. Există larg răspândită
speran a că lucrurile se rezolvă de la sine, că marile probleme ale etimologiei
române ti se rezolvă ori se vor rezolva prin trecerea timpului. Aceasta o naivitate
pentru care cultura română a plătit deja un pre mult prea mare.
Referin e
Duridanov, Ivan 1960. Der thrakische Einfluss auf die bulgarische Anthroponymie.
Linguistique Balcanique 2: 69-86.
Duridanov, Iv. 1969. Thrakisch-dakische Studien, I. Linguistique Balkanique 13, 2.
Duridanov, Iv. 1986. Pulpudeva, Plovdiv, Plovdin. Linguistique Balkanique 29, 4: 25-34.
Duridanov, Iv. 1989. Nochmals zum namen PLhPDIV^, PLOVDIV. Linguistique
Balkanique 32, 1: 19-22.
Mayer, Harvey E. 1991. Reflexes of Indo-European Syllabic Resonants in Baltic, Slavic
and Albanian. Lituanus - Lithuanian Quaierly Journal of Arts and Sciences. 42, 2 (winter 1991)
Mayer, Harvey E. 1992. Dacian and Thracian as Southern Baltoidic. Lituanus -
Lithuanian Quaterly Journal ofArts and Sciences. 38, 2 (summer 1992).
Mayer, Harvey E. 1996. South Baltic. Lituanus - Lithuanian Quaterly Journal of Arts
and Sciences. 42, 2 (summer 1996).
Paliga, Sorin 1987 a. Thracian terms for ‘township’ and ‘fortress’, and related place-
names. World Archaeology 19, l: 23-29.
Paliga, S. 1996. Two river-names revisited. Once again on the opposition north-south in
late Thracian. Linguistique Balkanique (Balkansko ezikoznanie) XXXVIII, 3: 239-243.
Paliga, S. 2005. Ivan Duridanov as a Symbol of Thracian Studies. Linguistique
Balkanique / Balkansko Ezikoznanie XLIV, 3: 277-286.
Paliga, S. 2010. Există antroponime autohtone în limba română? Comentarii lingvistice pe baza
unei liste antroponimice. Arheologia Mileniului I. Cercetări actuale privind istoria i arheologia
150
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
migra iilor. Publica iile Muzeul Jude ean Prahova, lucrările simpozionului anual Arheologia
Mileniului I, edi ia 2009. Bucure ti: Oscar Print, p. 322-347.
Paliga, S. 2012 Există antroponime autohtone în limba română? Comentarii lingvistice
pe baza unei liste antroponimice. Pars secunda: nomina Daco-Moesica. Arheologia Mileniului I.
Cercetări actuale privind istoria i arheologia migra iilor. Publica iile Muzeul Jude ean Prahova,
lucrările simpozionului anual Arheologia Mileniului I, edi ia 2009. Bucure ti: Oscar Print, #######
Paliga, S. 2012 b. Introducere în studiul comparativ al limbilor slave. Bucure ti:
Editura Universită ii Bucure ti.
Paliga, Sorin - Teodor, Eugen Silviu 2009. Lingvistica i arheologia slavilor timpurii.
O altă vedere de la Dunărea de Jos. Târgovi te: Editura Cetatea de Scaun.
Rădulescu, Mircea Mihai 1981. Daco-Romanian-Baltic Common Lexical Elements.
Ponto-Baltica 1 (Editrice Nagard): 15-113.
Rădulescu, M. M. 1984. Illyrian, Thracian, Daco-Mysian, the substratum of Romanian.
The Journal of Indo-European Studies 12, 1-2: 77-131.
Rădulescu, M.M. 1987. The Indo-European Position of Illyrian, Daco-Mysian and
Thracian. The Journal of Indo-European Studies 15: 239-271.
Trubaciov, O. N. 1968. Nazvanija rek pravoberezncj Ukrainy. Slovoobrazovanie,
etimologija, etniceskaja intetpretaaja. Moscova: Nauka.
151
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
152
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
PATRIMONIU SPIRITUAL ȘI MEMORIE ÎNTR-O ENCLAVĂ BĂNĂȚEANĂ
Sânziana PREDA
The Czech villages from Danube Gorge are still preserving - in the context of dramatic changes
in the last decades - remnants of the cultural and spiritual traditions of other times. It is worth
noting that “some traditions and customs are still being kept here, whilst on the territory of the
motherland these have disappeared a long time ago”. Originally from the Czech Republic, the
professor Jaroslav Svoboda has researched the old colonies, and found out, for instance, ballads
in which there were hailed heroes unknown to the villagers, known in the Czech Republic
however (they were, in fact, characters from the country’s history), even if the respective song
has been disappeared a long time ago. The cultural heritage of the Pemi has been preserved
almost completely over time, in a wholly different space, gaining endemic properties as well, via
the inherent process of acculturation. A special role plays the orality, specific to the less extended
communities and in which everything that pertains to culture is perpetuated by speech.
Key-words: cultural heritage, acculturation, Banat
În colectivitățile reduse ca dimensiuni (comunități din mediul rural, non citadin,
non-industrial), ce funcționează mai degrabă în baza tradiției, decât „reglate de norme și
legi scrise, raționale, fixate din exterior”1, achizițiile spirituale sunt transmise,
intergenerațional, pe cale verbală: este și cazul microculturii dezvoltate în enclava de
limbă cehă din Clisură2, o cultură de tip tradițional, a oralității prin excelență: transmisă
prin viu grai, pe cale generațională (familie, anturaj), ea s-a articulat cu ajutorul
memoriei, această formă de capital cultural3.
Cu toate transformările intervenite în ultimele decenii, satele cehești din sudul
Banatului mai păstrează rămășițe ale culturii materiale și spirituale de odinioară. Este
demn de semnalat că „anumite tradiții și obiceiuri se mai păstrează aici, în timp ce pe
1 loan Viorel Boldureanu, Folcloristică și etnologie, Ed. Mirton, Timișoara, 2003, p. 15.
2 Până astăzi au supraviețuit șase localități cu populație, în proporție covârșitoare, de etnie cehă:
comuna Gîrnic și satele Sfînta Elena, Bigăr, Eibenthal, Ravenska și Șumița.
3 Julia A. Hendon, Having and Holding: Storage, Memory, Knowledge, and Social Relations, în
„American Anthropologist”, vol. 102, nr. 1 (martie), 2000, http://www.jstor.org/stable/683537,
28 ian. 2009, p. 49.
153
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
teritoriul țării mamă, acestea sunt demult dispărute”1. Originar din Cehia, profesorul
Jaroslav Svoboda a colindat localitățile, descoperind, de pildă, balade în care erau slăviți
eroi necunoscuți sătenilor, însă despre care în Cehia se știa (ei fiind, în fapt, personaje
din istoria țării), chiar dacă respectivul cântec dispăruse de multă vreme. Alteori a
sesizat continuitatea, dincolo de limitele spațiale, a unor obiceiuri, precum „Majove
svatky”2 sau „înălțarea maiurilor”3. Cu origini în Boemia, sărbătoarea debutează cu o zi
înainte de 1 mai, având, pentru tinerii din sat, semnificația „simbolică de declarație de
dragoste față de fata iubită”4. Iată cum și-o amintesc bătrânii la Eibenthal:
Se făcea „mai” lângă biserică, un pom...na, când eram și eu fată, înainte de Rusalii,
sâmbătă seara, dacă un băiat a avut vreo fată, îi făcea curte, îi punea un pom
împodobit cu fontițe din hârtie creponată și buchete de flori, da’ na, să fie mai sus
de casă, și-i punea la poartă (Venea și îl așeza seara?) - Da, pe-ntuneric, să nu-l
vadă nimeni. Numa’ dimineața, când fata s-a sculat, s-a trezit, s-a pomenit cu
pomu’. Și, tot așa, au făcut și la cămin un pom din ăla și unu’ înăuntru. Ăla se
împodobea lângă biserică și se ducea p’ ormă tineretul cu muzica, cu tot, și-l duceau
în cămin. Și la cămin era o fată de onoare, cea mai batrână fată, cum să spun, și un
băiat cu ea, și ei prima dată dansau. Și-a fost unu’ sub pom, care striga acolo, care
zicea, că noi, dacă am vrut pomu’ ăsta să-l avem, a trebuit să ne ducem în pădure,
știu eu pe unde, prin coaste, stânci, ca să-l aducem și n-ăi fi tu acuma așa, să nu ne
dai nici un ban! Atunci plătesc fetele, care dansează, sunt băieți, cu pe piept așa,
asparagus, cu o fontiță.. .băieții ăștia duceau femeile și fetele sub pom, acolo, ca să
scoată mai mulți bani.dansau un pic cu ele, până le venea rându’ să ajungă sub
pom; acolo fiecare dădea bani, avea vin acolo, fiecare a băut un pic din vin, bine,
nimeni nu a băut un pahar sau.a gustat din vinul ăla5.
Relatarea obiceiului (care evocă sărbătoarea de Armindeni la români) stârnește
zâmbetul intervievaților, care, pentru câteva clipe, se lasă cuprinși de nostalgie, pentru
ca apoi să revină la o realitate în care tinerii - cei care au misiunea organizării balului -
sunt tot mai puțini, iar gustul lor pentru distracție urmează, în mare, alte criterii. Ca
pretutindeni în mediul rural autohton, degradarea tradițiilor este permanent corelată „cu
semnalările critice referitoare la reorientarea categoriei sociale cele mai mobile (tinerii)
1 Jaroslav Svoboda, Minoritatea cehă din România (Ceskă mensina v Rumunsku), broșură
apărută în ediția „Cesi Na Balkăne”, Praga, sub egida Ministerului de Externe - Rep. Cehă &
Ambasadei Cehe - România, 1999 (cap. Viața culturală și comunitară).
2 A.P., n. 1941, pensionar, interviu realizat la Eibenthal, august 2006.
3 Jaroslav Svoboda, Din istoricul colonizării cehilor în Banatul românesc; obiceiuri de
primăvară la populația cehă din sudul Banatului românesc, în „Analele Banatului - Etnografie”,
vol. 3/1997, editat de Muzeul Banatului - Secția de Etnografie, Timișoara, p. 233.
4 Ibidem.
5 B. P., n. 1943, Eibenthal, interviu realizat la Eibenthal, august 2006.
154
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
spre alte valori”1. Pe de altă parte, ritualul are și o funcție de socializare, reunind, pe
lângă cehi, românii, sârbii sau nemții din Baia Nouă (în fapt, nedeile2 erau cele mai
cunoscute prilejuri de întâlnire cu vecinii: „Când o fost rugă, veneau toate satele aicea,
că le-o plăcut și mâncare și na, s-o dansat, la noi n-o fost horă, o dansat din astea, polca
sau valsurile”3).
O altă manifestare ce adună membrii comunității este Fărșangul, cu o largă
răspândire (odinioară) în Banat. Energiile comunității nu se mai canalizează spectaculos
ca odinioară, din cauza, desigur, absenței tinerilor. Discursul celor care relatează se
structurează pe opoziția dintre „atunci” și „acum”, dintre ei înșiși (tinerii de acum câteva
decenii) și cei de astăzi, tributari unui alt sistem de valori. Pe de altă parte, cercetarea de
teren a adus surpriza identificării unor respondenți de sex masculin4 drept buni
cunoscători ai obiceiurilor, cu toate că femeile sunt cele bine știute ca păstrătoare ale
tradiției.
„Nu mai e nimic!”, concluzionează, plin de amărăciune, un pem5 din Eibenthal,
vis-à-vis de dispariția manifestărilor culturii tradiționale, ce însuflețeau satul, cel puțin la
mijlocul anilor ’50. „[...] Intervievatul se vede pe sine ca păstrător al tradiției”6, în
contextul nemulțumirii vârstnicilor, care reproșează tinerilor, mai mult sau mai puțin
voalat, hiatusul intervenit în prețuirea (conformarea la) obiceiurilor, faptul că nu mai
folosesc limba maternă sau nu mai țin cont de sărbători, astfel de afirmații confirmând
pregnanța transformările survenite în colectivitate. O lume fisurată temporal: atașați
unor vremuri în care datina norma viața publică și privată, bătrânii nu reușesc să țină
pasul cu un timp al progresului, adeziunea tinerilor la acesta fiind etichetată drept
frivolitate. „Bineînțeles că «totdeauna pe vremea tinereților, mai ales dacă acestea sunt
undeva departe, în timp, lumea era mai lume, oamenii erau mai oameni, iernile, ierni,
verile, veri și toate lucrurile erau la locul lor»”7, iar existența își avea ciclurile sale,
1 Corina Bejinariu, Alex Pașca: Cronicile satului Aluniș, în Cornel Grad, Corina Bejinariu, Ioan
Maria Oros, Memorii, jurnale și însemnări transilvane 1938-1989, Ed. Limes, Zalău, 2000,
p.252.
2 Posv^cen^, cf. Alena Gecse, Desideriu Gecse, în Istoria minorităților naționale (Material
auxiliar pentru profesorii de istorie, coord. D. Dumitrescu, C. Căpiță, M. Manea), Ed. Didactică
și Pedagogică, București, 2008, p. 84.
3 A.V., n. Șumița, interviu realizat la Șumița, august 2007. Pe lângă polcă, există și alte dansuri
populare: „Veverky, Komimk, Zid, Beseda”, cf. Alena Gecse, D. Gecse, în vol. cit., p. 99.
4 Pentru comunitatea din Eibenthal, în vreme ce la Bigăr, majoritatea discuțiilor au fost purtate cu
persoane de sex feminin.
5 J.N., n. 1944, Eibenthal, pensionar, interviu realizat la Eibenthal, august 2006. Cuvântul pem
(plural, pemi) este o deformare a lui bemi, versiunea calchiată a termenului care indică
proveniența geografică (Bohemia) a strămoșilor sătenilor din cele șase sate, colonizați de către
Habsburgi , în secolul al XIX-lea.
6 Robert Atkinson, Povestea vieții - interviul, Ed. Polirom, Iași, 2006, p. 12.
7 Sorin Ioniță, Creștinism țărănesc. Practici religioase la Crăsani-Ialomița, în „Revista de
cercetări sociale”, nr. 3/1996, p. 37 apud Bejinariu, op. cit., p. 249.
155
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
jalonate de sărbători. Vârstele comunității se nasc din vârstele povestitorului, a cărui
tinerețe se corelează cu „vârsta de aur” a satului. Regretul este dublu, căci ambele sunt
iremediabil pierdute, doar memoria făcând dovada lor, asemenea unui jurnal, ale cărui
pagini se derulează în sens invers. Performările folclorice, îndeosebi balurile, erau, în
ultimă instanță, și expresia unui număr însemnat de locuitori; emigrarea multor săteni în
Cehoslovacia, în 1947 și restricțiile care s-au impus odată cu instalarea regimului
comunist1 , au însemnat și desfășurarea, în tot mai mică măsură, a datinilor:
A cam dispărut obiceiurile care au fost și frumoase, cu bucurie am luat parte la ele,
încă fiind și eu tânăr înainte, să zic înainte de a mă căsători, și, nu știu...cred că ne-
am simțit mult mai bine decât ne simțim acuma. Tineretul, într-un fel - n-aș vrea să
fac o bârfă, da’...au obișnuit să ne cam separe în timp: înainte dansam împreună cu
batrânii, erau batrânii aceia care de-abia dansa, da’ nu ne deranja. Acuma, tineretul
- mă scuzați, că și dumneavoastră sunteți - deci asta, schimbarea care s-a petrecut
și asta din câte cunosc, și din auzite, se întâmplă peste tot: tineretul vrea sa fie deja
puțin mai separat și-atuncea, și prin asta, un pic din balurile astea s-au cam dus. Și
nici ei nu mai fac nu știu ce baluri, eventual de sărbători mai mari, da’ așa...2.
Ca pretutindeni, constatăm distanța între generații: vârstnicii nu sunt (foarte)
convinși de capacitatea tinerilor de a înțelege (în felul dorit de ei) trecutul (cu valorile
aferente), fapt ce imprimă opiniilor trăsăturile unei lecții or explicații, un fel de noi știm
mai bine, care fără îndoială aduce clarificare în percepția celui care ascultă povestea
vremurilor de altădată. Dar oamenii seamănă mai mult cu epoca lor, decât cu părinții lor:
urmașii, care valorizează alte tipuri de distracții cu care au luat contact, consideră
învechite datinile, la care iau parte în virtutea inerției; mulți dintre ei au pierdut inclusiv
semnificația sărbătorii, văzând în ea, în primul rând, un prilej de socializare, de revedere
a prietenilor, căci foarte mulți, dintre cei plecați în străinătate, se întorc cu ocazia unor
evenimente festive în comunitate.
Într-o altă expunere, accentul cade pe latura etnografic-descriptivă, lipsind
comparațiile de ordin temporal (atunci și acum); povestitorul reintră total în rolul de
demult, într-o rememorare liniară:
(Vă mai amintiți cum era de Fărșang?) - Păi cum să nu știu? Tata meu o avut cai și
eu am transportat tineretul cu sania, cu muzica pe ea și am transportat de la o
crâșmă; le-am încărcat aci, adică cine a putut să închepe în sanie, sania mare și caii
frumoși. Am dus în sat, adică pe tineretul ăsta care-am fost noi, tineret. Și i-am dus
la alt bodeg, unde-i Krajanek, unde-i prăvălia aia mică, acolo așa a fost moșu’
Koteșoveț [Kotesovec] și a avut sală de dans. Și acolo au petrecut, au băut, au
1 „Degradarea timpului festiv și a formelor de manifestare din contextul său este resimțită ca una
dintre cele mai grave mutații produse sub impactul regimului comunist”, cf. Bejinariu, op. cit.,
p.243.
2 J.N.
156
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
umblat prin sat, cu ursu’, cu dracu’ și a fost îmbracăți, așa a fost obiceiul aci. S-a
îmbrăcat, a avut coarne pe cap și dacă te-a prins pe stradă, te-a strâns în brață, te-a
pupat (Râde) dracu... (Deci la Fărșang se îmbrăca cineva în urs?) - Se îmbrăca în
urs, se înfășura în paie, și ăla te-a prins, atâta te-a tavalit, te-a pupat, te-a strâns, te-a
mototolit bine; și dacă te prindea ursu’, ziceau că fetele au noroc la măritat (Râde),
da, avea noroc și a primit cică bărbatu’ bun, pe care a strâns-o ursu’, care a prins-o1.
Sărbatoarea de Masopust (cum numesc cehii cele trei zile de dinaintea intrării în
post) nu mai atinge dimensiunile din secolul trecut. Înțelesurile s-au pierdut,
manifestarea derulându-se fiindcă a căpătat regularitate, „pentru că așa s-a obișnuit din
bătrâni”. Procesul de dispariție se instalează rapid, fenomen comun nu doar satelor
cehești:
Domnișoară.. .asta s-a făcut poate acum 45 de ani, aproape, cred, sau 40, nu prea țin
minte.. .Se mai făceau programe din astea artistice, de Crăciun, chiar de elevi sau de
tineret, iar nu se mai face. Și lumea a devenit probabil indiferentă, datorită
televizoarelor, cred, stă mai bine la televizor și nu se mai duce la acele programe și
atuncea, datorită acestui fapt, ele au dispărut. Văzând că le organizează și nu-și au
efectul lor sau rezultatul lor, au.s-au cam lăsat de ele2.
Tradiția orală conservă amintirea unor sărbători cu specificitate etnică. De pildă,
sfârșitul adunării recoltei era marcat de organizarea unei petreceri, „un fel de festivitate
a satului, că s-a strâns recolta și se mulțumește lui Dumnezeu” 3 . Cerealele erau treierate
cu „batoză manuală, mai târziu cu cai”; ținută de către toate satele cehești, „la Eibenthal
era cu o săptămână înainte, și apoi venea la Bigăr”. Sărbătorirea se desfășura la capătul
unui „post al grâului”, instaurat în urma unui episod din istoria comunității: înainte de a
fi strânsă, o recoltă a fost distrusă de furtună, fiindcă, în acel timp, sătenii se aflau la bal;
pentru ca respectiva învățătură să rămână pentru totdeauna vie în spiritul comunității, s-a
impus interdicția săvârșirii oricărei distracții, până când grânele nu vor fi fost culese și
duse la adăpost, în hambare4.
De obicei, pe 2 august, se termina seceratul. Asta țin minte numa’ ca prin vis,
numa’ când eram copil, că pe o poiană se făcea prăjituri, adică cozonac și colaci
cehești. Și aia se împărțea, la tineretu’, la toți care erau la bal, atuncea făcea bal pe
poiană și erau câteva fete îmbrăcate țărănește, cum să spun? (Se ținea la cămin?) -
La cămin nu mai țin minte să fi fost; numa’ p’ormă, la biserică, acolo se ținea slujbă
și se mulțumea lui Dumnezeu pentru recoltă și atunci se umbla roată pe lângă altar,
fiecare avea un spic de grâu în mână, noi așa-i zicem, „oufiela”, se duce așa și
1 F.V.H., n. 1924, Plavișevița, veteran de război, interviu realizat la Baia Nouă, august 2006.
2 J.N.
3 J.M., n. 1957, Bigăr, învățător, interviu realizat la Bigăr, august 2006.
4 losef Merhaut, citat de Nicolae Dolângă, Țara Nerei, Ed. Kriterion, București, 1995, p. 77.
157
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
dădeau bani acolo. Și aia se făcea așa, de „Dozinky”, așa-i spunea sărbătoarea
secerișului1.
Astăzi, „Drujinki” nu mai supraviețuiește decât în memoria vârstnicilor, nu mai
înseamnă decât o poveste de demult, (și) fiindcă „aicia oamenii nu mai pune grâu, nu
pune nimic, e câmpu’ pustiu, lăsat”2, sătenii fiind convinși că este mai ușor să cumperi
strictul necesar, fără a depune eforturi fizice și materiale spre a rentabiliza un pământ pe
care nu au cu ce să îl lucreze.
Un alt obicei caracteristic etniei, cu expresii aparte în funcție de satul unde se
desfășoară, este legat de figura Sf. Barbara. La Gîrnic, în centrul scenariului se găsesc
cei mici:
Și când îi joia de Sf. Barbora ne îmbrăcăm din casă, frumos, așa, ne punem ceva pe
față și ne punem un cearșaf alb și mănuși, ca să nu vadă mâinile și la picioare ne
luăm ceva bocanci și aducem, avem un băț, așa, mare, și batem la ușă și-un clopoțel
cu care sunăm și le spunem la copii să se roage și imediat se pun în genunchi și se
roagă și după aia avem un coș, acolo avem mere, pere, nuci. Și acum cum îi:
ciocolăți și bomboane, știți cum ie, și luăm ăla și răsturnăm așa pe podea, și bucuria
copiilor: ăsta-i al meu, ăsta-i al meu, știți, așa...3.
Desfășurat după un alt tipic, documentat numai în perimetrul comunei
Eibenthal, același obicei trimite la specificul ocupațional al așezării, mineritul. Până la
închiderea exploatării de la Baia Nouă (2006), munca în subteran a asigurat pâinea mai
multor generații; în cultura spirituală, expresia îndeletnicirii de bază a sătenilor o
reprezintă omagierea patroanei minelor, Sf. Barbora (Varvara), la începutul ultimei luni
a anului. Un interlocutor vârstnic își amintește:
Și erau și sărbătorile la 4 decembrie, când s-au îmbrăcat fetele, s-au mascat moșii și
au dus daruri la copii4, aia a fost iar frumos. (Daruri la copii?) - Da, a adus daruri,
adică a luat din fiecare prăvălie, a dat câte o pungă de bomboane sau niște mere,
cine a avut, și eștia, fetele, s-au mascat, s-au îmbrăcat, și a mers seară, s-a
împodobit frumos, în tifon, așa, a fost așa rochiță făcută din tifon.și a fost foarte
frumos treaba aia și acuma nu se mai face nici aia. Acuma se face la decembrie,
vine cu Sfânta Marie: la fiecare casă o lasă (o statuie a Fecioarei, n.n.), adică fetele
face un cântec, o rugăciune, și-o pune pe masă acolo, aprinzi două
lumânări.mâine seară iar vine după ea, o ridică și se duce la altă casă iar, și așa
1 B.P.
2 F.V.H.
3 E.N., n. 1950, Gîrnic, interviu realizat la Gîrnic, noiembrie 2008.
4 Cei care nu erau cuminți, erau amenințați cu o joardă; însă cele mai rele lucruri se puteau
întâmpla de ziua Sf. Lucia, despre care se spunea că „umblă cu coasa, dacă ești copil rău, te
despică la burtă și te umple cu paie, ca să nu mai poți să fii rău”, cf. I. Merhaut, citat de Dolângă,
op. cit., p. 78.
158
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
colindă toate casele, prin Baia Nouă, tot. Da’ primește și rumânii, primește treaba
asta, le primește.. .așa se face înainte de Crăciun1.
Cinstirea efectivă a protectoarei minelor îmbrăca foma unei procesiuni, în
sunetul fanfarei, participantii îndreptând-se spre sediul minei, de unde statuia sfintei era
dusă în sat:
.are o targă pe care o pune și patru mineri o duce. Și merge cu ea la biserică, adică
vine preotu’ după ea; atunci se strânje toată lumea la mină, în gura minei, la puț,
face o rugăciune, o liturghie acolo, se roagă, se face tot, și o ia și merge cu ea la
biserică. La biserică o lasă vo 3-4 zile, după aceea iar o ia de acolo, și o duce înapoi,
adică la casa sindicatelor, adică la mineri, aci2.
Sfânta este prețuită și la Gîrnic sau Bigăr3, unde exista un număr considerabil de
mineri, până la închiderea minei Cozla. Deși este prezentă în omagierea Sf. Varvara,
Fecioara Maria este în special sărbătorită la 15 august (cât și la 8 septembrie), eveniment
legat indisolubil, în așezările cehilor din Banat, de vechiul obicei al pelerinajului, la
mănăstirea din Ciclova Montană (zona Oraviței). La obârșia tradiției urmate și astăzi stă
povestea unei păstorițe, salvate de la moarte (deși se prăbușise într-o prăpastie) de către
Fecioară. Se mai spune că în acel loc, pe o stâncă, a apărut un tablou cu chipul Mariei,
care luat spre a fi dus într-o biserică, a apărut noaptea, din nou, pe stâncă. Drept urmare,
în preajmă a fost edificată o biserică, spre care și pemii, într-un parcurs istovitor, se
îndreaptă, cu versuri și cântece religioase („Lăudată fie Maica Domnului cu Îngerul
Domnului” sau „De o mie de ori fii lăudată, Fecioară Maria!”). În mod particular, celor
care plecau în această călătorie inițiatică, li se spunea „Să salutați pe Fecioara Maria din
Ciclova!”, iar ei, la întoarcere, completau astfel: „Am salutat-o pe Fecioara Maria din
Ciclova!”. Se pleca din sate cu mai mult timp înainte4:
Și pe jos mergeam, în fiecare an, și de la Svata [Elena] și de la Eibenthal, de multe
ori, de la Svata două zile pe jos, iar de la Eibenthal, trei zile. De la Svata se doarme
o noapte la Sasca Montană în biserică și de la Eibenthal, o noapte la Liubcova în
biserică sau la oamenii catolici care sunt anunțați că vin pelerini, și o nopte la Sasca
Montană, tot în biserică5.
1 F.V.H.
2 Ibidem.
3 („Între miner și mucenic stă cupa și ramura de palmier a Sfintei Barbara. Cupa adună lacrimile
și durerea orfanilor și văduvelor ai acelor mineri, care ies din întuneric într-un întuneric veșnic”)
- fragment dintr-un material redactat de către învățătorul J. M. (Bigăr).
4 În ultimii ani, o parte din pelerini recurg la autobuze și mașini personale.
5 M. T., n. 1983, Sf. Elena, interviu realizat la Timișoara, august 2008.
159
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
În fruntea convoiului este purtată o cruce de lemn, din biserică (simbol al
bisericii de care pelerinii aparțin)1, pe care fiecare credincios o susține, pe rând, trecând
în fața celorlalți. La destinație, în momentul în care grupurile venite din diferite localități
se adună la un loc, „toată lumea doarme o noapte la Ciclova, de pe 14 spre 15, în
biserică, în mașini sau sac de dormit, afară. În noaptea aia se cântă și se roagă aproape
toată noaptea”2. Întâlnirea de la Ciclova îndeplinește funcția reunirii sătenilor din cele
șase sate (altădată, se strângeau până la 5003); constituia prilej de negociere a diverse
chestiuni și chiar de aranjare a căsătoriilor. Este un moment al consolidării identității
etnice, care găsește expresie în oficierea slujbei religioase și în limba cehă, printre
limbile altor minorități prezente la Ciclova. Însă credința primează: o serie de săteni vin
la Ciclova an după an, iar dorința de a o slăvi pe Fecioară i-a făcut pe cei din Eibenthal
să ajungă până la Medjugorje, de unde, în 1997, au adus o statuie a Sf. Maria, instalată
în fața bisericii din sat; pe soclu, în limba cehă, a fost gravat următorul îndemn: „Pace,
pace, pace și numai pace./ Pacea trebuie să ocupe locul între om și Dumnezeu,/ Și între
oameni”4.
Folclorul muzical5 se bucură de o consistentă reprezentare în toate comunitățile
cehești, unde se cunosc numele de muzicanți ajunși celebri și în localitățile vecine
românești. „Boemia”, numele celui mai cunoscut ansamblu popular (la Gîrnic) a rămas
în amintire ca locul de proveniență al muzicii: „Die muzik komt aus Boemia”6. Genurile
sunt diverse: laice (de petrecere, de nuntă, despre muncă: „Ta nașe p^snicka
ceska”/„Cântecul nostru cehesc”, „Do prace mlady hornîk kracf’/„Spre mină pășește un
tânăr”7), religioase (colinde, în special). Folclorul conservă și fragmente de istorie
comunitară:
Bunica de la Bigăr mă învăța cântece, aveam trei-patru ani. Unul era despre plecat
în armată și multe le-am auzit acolo despre asta și despre al II-lea război mondial.
Străbunicii mei toți au prins războiul, străbunicul de la mama a fost colonel în al
doilea...Muzica se cânta la toate balurile, fiecare sat avea și muzicanții lui și acum
1 Fragment dintr-un material redactat de către învățătorul J. M. (Bigăr).
2 M. T.
3 Svoboda, op. cit. (cap. Religie).
4 Dana Ciobanu, Doru Cobuz, Captivii lumii făgăduite, în „Jurnalul Național”, 16.07.2005, ediția
online, http://www.jurnalul.ro/articol_2214/captivi_lumii_fagaduite.html, 2 dec. 2006.
5 Alături de limbă, istorie (căutarea originilor), istorie culturală, aceste forme de manifestare a
identității sunt menite să „stimuleze la membrii comunității mândria și sentimentul de unitate de
grup”, cf. Mladena Prelic, Identitatea bunievaților din Bacica: anumite aspecte și direcții
posibile de cercetare, în vol. Regiuni, etnii și identități regionale, Ed. Complexul Muzeal Arad,
Arad, 2007, p. 183.
6 Dolângă, op. cit., p. 64.
7 Alena Gecse, D. Gecse, în vol. cit., p. 99.
160
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
generația nouă cere ca ei să cânte și manele, e ca în show biz-ul din muzică, trebuie
să cânți ce vrea publicul. Ei știau cântece vechi cehești.. .1.
Colindele, cântecele religioase, dar și obiceiuri, basme sau rețete culinare se
regăsesc și prin litera tipărită. Statutul culturii scrise în lumea rurală a pemilor cehi este
unul de rang secund; abia în anii din urmă s-au conturat încercări de promovare, și pe
această cale, a moștenirii culturale și lingvistice a acestor etnici. Revistele școlarilor din
Sf. Elena („Helenske Slumck”/ Micul soare al Sfintei Elena2 ori „Gernicky Zvonecek”/
Clopoțelul din Gîrnic) includ nu numai subiecte specifice (jocuri logice, rubrici precum
„Pagina micilor școlari”, „Povești ilustrate”, „Pentru mâini îndemânatice”), ci și
descrierea tradițiilor practicate de Sf. Nicolae, la Crăciun, a mâncărurilor festive din
bucătăria pemilor și colinde specific cehești (ca și cel intitulat „Dej Buh stesti”/ Dă,
Doamne, noroc)3.
În concluzie, cultura și civilizația de tip tradițional, create de locuitorii satelor
cehești din Clisură, se definesc, aproape exclusiv, în direcția tradițiilor orale și, într-o
măsură redusă, pe linia unei culturi scrise. Cazul acestui microunivers este unul
particular: el a reușit să se păstreze aproape nealterat, până în anii din urmă, în mijlocul
unei majorități de altă limbă și confesiune, cu alte pattern-uri culturale și care exercită o
anume presiune (la nivel administrativ, economic etc.). Acesta fiind cadrul, am
considerat necesar îndeosebi recursul la metodele istoriei orale, pentru a conserva, într-o
manieră mai mult sau mai puțin simbolică, o lume pe cale de dispariție, afectată de
migrația post-decembristă spre Republica Cehă și în limitele căreia statutul oralității s-a
modificat dramatic.
Bibliografie:
Atkinson, Robert, Povestea vieții - interviul, Ed. Polirom, Iași, 2006
Bejinariu, Corina, Alex Pașca: Cronicile satului Aluniș, în Cornel Grad, Corina
Bejinariu, Ioan Maria Oros, Memorii, jurnale și însemnări transilvane 1938-1989, Ed. Limes,
Zalău, 2000, p. 230-373.
Boldureanu, Ioan Viorel, Folcloristică și etnologie, Ed. Mirton, Timișoara, 2003
Dolângă, Nicolae, Țara Nerei, Ed. Kriterion, București, 1995
Ciobanu, Dana, Cobuz, Doru, Captivii lumii făgăduite, în „Jurnalul Național”,
16.07.2005, ediția online,
http://www.jurnalul.ro/articol_2214/captivi_lumii_fagaduite.html, 2 dec. 2006
1 J. M., n. 1986, Moldova Nouă, student, interviu realizat la Timișoara, martie 2006.
2 Traducerea este aproximativă, substantivul „soare” neavând diminutiv în limba română.
3 Helenske Slumck, nr. 2 (decembrie), 2005, Sf. Elena, revista copiilor din localitate.
161
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Gecse, Alena, Gecse, Desideriu, în Istoria minorităților naționale (Material auxiliar
pentru profesorii de istorie, coord. D. Dumitrescu, C. Căpiță, M. Manea), Ed. Didactică și
Pedagogică, București, 2008
Hendon, Julia A., Having and Holding: Storage, Memory, Knowledge, and Social
Relations, p.49, în „American Anthropologist”, vol. 102, nr. 1 (martie), 2000,
http://www.jstor.org/stable/683537, 28 ian. 2009, p. 42-53
Prelic, Mladena, Identitatea bunievaților din Bacica: anumite aspecte și direcții posibile
de cercetare, în vol. Regiuni, etnii și identități regionale, Ed. Complexul Muzeal Arad, Arad,
2007, p. 174-187
Svoboda, Jaroslav, Din istoricul colonizării cehilor în Bantul românesc; obiceiuri de
primăvară la populația cehă din sudul Banatului românesc, în „Analele Banatului - Etnografie”,
vol. 3/1997, editat de Muzeul Banatului - Secția de Etnografie, Timișoara, p. 231-235
Svoboda, Jaroslav, Ceskă mensina v Rumunsku (Minoritatea cehă din România),
broșură apărută în ediția „Cesi Na Balkane”, Praga, sub egida Ministerului de Externe - Rep.
Cehă & Ambasadei Cehe - România, 1999.
162
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
CENTRUL CULTURAL ȘI RELIGIOS DE LA OHRID
ȘI TRADIȚIA SCRIERII SLAVE
Du i a RISTIN
The paper aims to highlight the importance of the cultural and religious centre of Ohrid (Western
Macedonia) in the ancient and medieval period, which had an uninterrupted tradition in the
Slavic writing. The literary work of St. Climent and St. Naum, their endeavour to keep the
Glagolitic alphabet, the first Slavic alphabet, and the rejection of the new Cyrillic one are issues
discussed in this article. At the same time, there are uttered the main characteristics of Ohrid
literary school during that time.
Key words: Ohrid, cultural centre, Slavic writing, tradition, Glagolitic alphabet, Climent
La sfâr itul secolului al IX-lea, Ohrid devine centrul principal al culturii slave
din partea de sud-vest a Peninsulei Balcanice. Cunoscut încă din antichitate sub
denumirea de Lychnidos, acesta a avut un important rol i prin intermediul bisericii care
avea un sediu episcopal aici încă din perioada preslavă a culturii bizantine, cu o
influen ă ulterioară pozitivă asupra mediului slav.
A ezat într-un superb cadru natural de-a lungul lacului Ohrid, pe una dintre
cele mai importante artere romane, Via Egnatia, ce lega Vestul de Estul continentului
european, aici s-a format i cultivat o tradi ie a scrierii i crea iei literare i după
slavizarea acestei regiuni. Prin activitatea lui Climent i Naum, doi dintre cei mai
destoinici continuatori ai operei fra ilor Constantin-Chiril i Metodie, la sfâr itul
secolului al IX-lea i începutul secolului al X-lea, Ohrid devine un renumit centru
cultural i religios slav.
Cel mai mare merit în organizarea colii de la Ohrid îl are Climent, un înzestrat
ucenic chirilo-metodian care a trudit la pregătirea acestui lucru mai întâi ca învă at,
apoi ca primul episcop de limbă slavă de la Ohrid (893), cu ajutorul ulterior al
înso itorului său, Naum. Astfel, cele mai vechi i mai bogate izvoare despre
întemeietorii centrului cultural de la Ohrid sunt crea iile literare de genul hagiografiilor
dedicate celor doi apostoli, precum „Via a Sf. Climent”, scrisă de Teofilact, episcop al
163
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Ohridului între 1078 i 11081. În acestă lucrare este descris drumul lui Climent i
Naum din Moravia la Pliska, după care, peste câteva luni, Climent este trimis la Ohrid
de către cneazul Boris-Mihail (852-888), locul unde, cu apte ani mai târziu, va ajunge
i Naum, îndepărtat i el de la Preslav i trimis în Macedonia de către arul Simeon
(893-927)2.
Preluarea mo tenirii chirilo-metodiene în Bulgaria a făcut loc unei probleme
diriguitorilor acestui stat i anume aceea de a se adopta scrierea glagolitică a lui
Constantin-Chiril drept scriere oficială sau de a se recurge la o altă scriere, respectiv la
un alt alfabet, apropiat celui grecesc, îndelung folosit în administra ie i printre slavii
de sud, care erau deja obi nui i cu acesta. Hotârârea din aunl 893 d.H. de a înlocui
alfabetul glagolitic cu cel chirilic a fost un eveniment important care a avut loc la
aproape treizeci de ani după cre tinarea bulgarilor3 i a provocat o mare nemul umire
în rândul ucenicilor lui Metodie, acesta fiind i motivul principal pentru care cei doi
invă a i, Climent i Naum, au fost îndepărta i din capitala statului bulgar, de la
Preslav4.
Prima variantă a alfabetului chirilic este reprezentată de scrierea greco-
glagolitică. Alături de cele 24 de litere din scrierea uncială grecească, în scrierea
reformată sunt întrebuin ate 14 litere inspirate din alfabetul glagolitic pentru marcarea
sunetelor specifice slave care, după spusele călugărului Hrabr (autor de la sfâr itul
secolului al IX-lea i începutul secolului al X-lea) în lucrarea sa Despre litere, nu se
puteau scrie cu litere grece ti, i care aveau de data această o altă înfă i are grafică,
neornamentală i simplificată5.
Argumentele aduse de partea filogrecească împotriva alfabetului lui Constantin-
Chiril i pe care călugărul Hrabr le respinge în lucrarea sa erau: inutilitatea celor 38 de
litere, câte avea alfabetul glagolitic, când se putea scrie cu mai pu ine litere „a a cum
grecii scriu cu 24”; dezacordul în ceea ce prive te scrierea cu litere slave, dacă nu sunt
făcute nici de Dumnezeu, nici de îngeri i nici nu sunt la fel de vechi precum cele
evreie ti, latine sau grece ti. Răspunsul lui Hrabr la toate acestea era că literele slave
sunt mai sfinte i mai curate, pentru că au fost create de un om sfânt, iar cele grece ti,
de către păgânii elini6.
Scopurile principale i sarcinile colii de la Ohrid au fost acelea i cu ale
colii de la Preslav. Activitatea ucenicilor chirilo-metodieni în cele două centre a fost
strâns legată de biserică i a avut ca obiect procesul de cre tinare a slavilor, centrul de
1 Petar Hr. Ilievski, Светила незаодни. Словенските првоучители и нивните ученици,
Skopje, 1999, p. 173.
2 Stjepan Fileki, Писмо. Исторца писма и типографце, Belgrad, 2010, p. 228.
3 Ibidem.
4 Petar Hr. Ilievski, По/ава и разве] на писмото. Со посебен осврт кон почетоците на
словенската писменост, Skopje, 2001, p. 242.
5 Ibidem, p. 250.
6 Ibidem, p. 255.
164
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
la Ohrid remarcându-se printr-o mai mare legătură cu întreaga mo tenire chirilor-
metodiană. Acest lucru se reflectă, înainte de toate, în men inerea alfabetului glagolitic,
împotriva hotărârii oficiale de înlocuire a acestuia1.
Alfabetul creat de Constantin-Chiril a fost utilizat la redactarea de către copi tii
moravi a textelor religioase, i a unora cu caracter laic, elaborate în Moravia în
perioada 863-885. Originalele morave ale acestor texte nu s-au păstrat ca atare, ele fiind
cunoscute astăzi numai din copii manuscrise datând din perioada cuprinsă între sfâr itul
secolului al X-lea i cel al veacului următor. Aceste copii au redactate în marea lor
majoritate la Ohrid, în parte i în alte locuri (Moravia, Boemia, dar mai ales Croa ia),
scriptorii ohrideni fiind continuatorii tradi iei colii de slavonie întemeiată la sfâr itul
veacului al IX-lea de către Climent Ohridski (m. 916). În aceste copii ce constituie
corpusul monumentelor de slavă veche (Codex Zographensis, Codex Marianus, Codex
Assemanianus, Psalterium Sinaiticum etc.) au fost men inute slovele glagolitice
primare, constantiniene, caracterizate prin folosirea liniei arcuite i prin nota de
ornamentalitate. Spre deosebire de ace tia, continuatorii operei ucenicilor lui Metodie,
ajun i după anul 885, în mănăstirile croate din Dalma ia au trecut la rescrierea
slovelor glagolitice, întemeind o adevărată tradi ia glagolitică în cultura croată,
scrierea după model gotic în unghi drept a slovelor men inându-se în uz pe acest
teritoriu până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar în căr ile biserice ti până
în 1927, când a fost schimbată cu alfabetul latin2. La centrul de la Ohrid, urmele scrierii
glagolitice pot fi identificate până în secolul al XIII-lea, înlocuirea alfabetului glagolitic
cu cel chirilic în textele liturgice reprezentând un proces îndelungat care n-a fost pe
deplin încheiat nici chiar în această perioadă. Textele de provenien ă macedoneană din
a doua jumătate a secolului al XII-lea i începutul secolului al XIII-lea (Evanghelia lui
Dobromir, Apostolul de la Ohrid, Psaltirea de la Bologna etc.) sunt scrise cu alfabet
chirilic, dar anumite cuvinte, propozi ii i pasaje au rămas netranscrise, ceea ce
demonstrează că alfabetul glagolitic nu a fost uitat3.
În direc ia opusă atitudinii conservatoare i de prelungire a activită ii chirilo-
metodiene ce se realiza la Ohrid, în centrul de la Preslav au fost remarcate i alte
inova ii care se referă la revizuirea traducerilor chirilo-metodiene ale Bibliei i ale
căr ilor liturgice. Această revizuire consta, în principal, din înlocuirea unor arhaisme,
moravisme i grecisme cu cuvinte aflate în uz în Bulgaria răsăriteană. Textele din
centrul de la Ohrid se caracterizează printr-un mai mare grad de arhaicizare i prin
existen a particularită ilor specifice activită ii religioase, literare i didactice a lui
Climent i Naum, realizate la Mănăstirea Pantelimon de către Climent i la Mănăstirea
Sf. Arhangheli de către Naum, pe malul lacului Ohrid.
1 Ghiorghi Pop-Atanasov, Речник на старата македонска литература, Skopje, 1989, p. 60.
2 Jasna Denona, Hrvatska knjizevnost dopocetka 19. stoljeca, Zagreb, p. 13.
3 Vanghelia Despodova, Студии за македонското средновековно книжевно наследство,
Prilep-Skopje, 2000, p. 28.
165
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
În istoria centrului de la Ohrid, perioada cea mai veche, în care s-a folosit
scrierea glagolitică i în care Climent i Naum i-au desfa urat activitatea, este cea
mai importantă. Aici, cei dou învă a i au organizat un centru de copiere, i ei în i i,
pe lângă activitatea de traducere, au scris i lucrări originale, care reprezintă crea ii
clasice ale vechii literaturi slave biserice ti, alcătuite după norme ale poeticii bizantine.
Prin urmare, Climent este văzut ca unul dintre primii i cei mai talenta i i harnici
scriitori ai literaturii vechi slave. După toate datele, acesta este autorul „Scrierilor
pannonice”, unde sunt descrise vie ile lui Constantin-Chiril i Metodie, i a
numeroase alte scrieri omiletice i panegerice cu con inut didactic i exegetic1.
Climent a depus cel mai mare efort din punct de vedere etic, prin activitatea de educare
a poporului pentru facerea de bine. Scrierile sale au fost concepute cu un el practic clar
de desăvâr ire morală a oamenilor, în timp ce la centrul de la Preslav a predominat
tematica teoretico-dogmatică, academică, lipsită de spiritul popular.
În concluzie, centrul cultural de la Ohrid se remarcă prin două caracteristici
esen iale: folosirea alfabetului glagolitic i continuarea activită ii i crea iei din
epoca chirilo-metodiană, în timp ce centrul de Preslav se distinge prin inova iile
ortografice i de limbă i, pe lângă acestea, aici foarte devreme alfabetul glagolitic
este înlocuit cu cel chirilic.
Bibliografie
Denona, Jasna, Hrvatska knjizevnost do pocetka 19. stoijeca, Janus, Zagreb, 1997
Despodova, Vanghelia, Студии за македонското средновековно книжевно
наследство, Prilep-Skopje, 2000
Ilievski, Petar Hr., По]ава и разво] на писмото. Со посебен осврт кон почетоците
на словенската писменост, MANU, Skopje, 2001
Ilievski, Petar Hr., Светила незаодни. Словенските првоучители и нивните
ученици, Matica makedonska, Skopje, 1999
Pop-Atanasov, Ghiorghi, Речник на старата македонска литература, Makedonska
kniga, Skopje, 1989
Ugrinova-Skalovska, Radmila, Старословенски ]азик, Universitatea „Sf. Kiril ^i
Metodie”, Skopje, 2001
Fileki, Stjepan, Писмо. Исторца писма и типографце, Belgrad, 2010
1Radmila Ugrinova-Skalovska, Старословенски ]азик, Skopje, 2001, p. 16.
166
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
UN CARTOGRAF ȘI FILOLOG CEH ÎN ȚĂRILE ROMÂNE ÎN 1856
ȘI PRIMELE ETIMOLOGII ROMÂNEȘTI
Alexandra TOADER și Anca Irina IONESCU
Emanuel Salomon Friedberg Mirohorsky (1829-1908) was a Czech linguist, painter and army
map designer who was commissioned in 1856 to draft the maps of several parts of the present
Romanian territory within a wider project of the Austrian administration. In this capacity he
spent several months among Romanians and showed a special interest in the Romanian language,
which he learnt to speak fluently, as he did in other 10 modern and old languages. The Czech
linguist was perhaps the first to suggest some of the etymological solutions for several Romanian
words such as “pământ, mormânt, călugăr, logofăt, zapciu etc.” long before the publication of
the first etymological dictionaries of the Romanian language by Romanian authors.
Key words: Czech maps, Crimean war, Austrian mapping, Romanian etymology, monumentum,
pavimentum, xaAoYEpo?, AOYoOkrn?.
1.	Contextul istoric. În timpul războiului Crimeii, Țările Române au fost teatrul
multor evenimente și schimbări, determinate de conjunctura istorică europeană.
Pentru a zădărnici politica Imperiului Otoman în Orient, Țarul Nicolae I a
recurs, în 1853, la ocuparea militară a Moldovei și a Țării Românești1. Desfășurarea
ulterioară a evenimentelor - intrarea în război a Angliei și a Franței de partea Turciei,
intensificarea presiunii austriece - au determinat retragerea trupelor țariste din țările
noastre.
Prin convenția de la Boiagi-Kioi din 2/14 iunie 1854, Austria se obliga față de
Turcia să contribuie la evacuarea trupelor țariste, iar o parte din efectivele armatei
austriece să rămână pe teritoriul Principatelor până la încheierea păcii între Poartă și
Rusia2 . Astfel a început la 6/18 august 1854 ocupația austriacă, care avea să dureze până
1 Vezi Istoria României IV, București, 1964, p. 238.
2 Ibidem, p. 244.
167
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
la 17/29 aprilie 1856, când trupele austriece, sub presiunea Rusiei și a Franței, au fost
nevoite să evacueze parțial Principatele Române1.
Ocupația austriacă s-a dovedit deosebit de abuzivă prin amestecul
reprezentanților guvernului austriac și ai armatei în treburile celor două țări. De altfel,
Austria nu se sfiia să dea glas dorinței sale mai vechi de a se stabili definitiv în
Principate. Astfel, un general austriac afirma, în septembrie 1855: „avem Principatele
Dunărene în mână”2 .
Pentru a-și facilita penetrația în Țările Române, Austria inițiază, printre alte
măsuri, ridicarea de hărți topografice, menite a servi scopurilor militare. De altfel,
intenția expansionistă austriacă nu era nouă, astfel de încercări, determinate de pricini
asemănătoare, datau încă din 1718, când Oltenia intrase sub ocupație austriacă și, prin
acesta, devenise obiectul unor cercetări deosebite din partea Austriei. Căpitanul Fr.
Schwartz efectuează, între 1720-1722, ridicarea hărții Olteniei și a regiunilor învecinate,
hartă ce se află la biblioteca din Viena, sub numele de „Tabula Valahica”3.
Acestora li se adaugă primele hărți navigabile ale Dunării, executate de
austrieci, prima din 1772, cuprinzând traseul Belgrad-Rusciuc (Ruse) și a doua, din
1782, completată cu traseul Rusciuc (Ruse)-Marea Neagră4 .
După războiul ruso-turc, când Austria ocupă Țările Române (între 1788 și
1791), autoritățile austriece de ocupație întocmesc hărțile cunoscute sub numele de
„Hărțile Josefine”, care cuprindeau Țara Românească, Bucovina și Banatul5 . Între 1854-
1856 se întocmește, de asemenea, o nouă hartă a Munteniei, trasată după criterii
moderne și executată tot de austrieci sub conducerea lui Fligely6.
După cum se vede, interesul pentru cunoașterii țării noastre - în scopurile
amintite - este de dată veche - și se vor amplifica odată cu dorința din ce în ce mai
accentuată de expansiune a Imperiului habsburgic. Așa se explică de ce, în 1856, sunt
trimise în Țările Române noi detașamente de cartografi austrieci, pentru a continua și
extinde măsurătorile începute de Fligely.
1 Vezi N. Ciachir, Unele aspecte privind orașul București în timpul războiului Crimeii (1835-
1856), „Revista de istorie și muzeografie”, București, 1965, p. 201.
2 Vezi T.W. Riker, Cum s-a înfăptuit România, București, 1940, p. 53.
3 Sc. Panaitescu, Din istoricul cartografiei, București, 1916, p.12; N. Docan, Explorațiuni
austriece pe Dunăre la sfârșitul veacului al XVIII-lea, București, 1914, p. 4.
4 Docan, op.cit., p. 14.
5 Idem, p. 19, 20.
6 Ibidem, p. 13. August von Fligely (1811-1879), feldmareșal austriac și geograf a coordonat
activitatea de cartografiere din Austro-Ungaria în calitate de director al Institutului de Geografie
Militară de la Viena (1854-1872). Punctul cel mai nordic al Europei, Capul Fligely, poartă
numele lui.
168
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
2.	Emanuel Mfrohorsky. Printre cartografii care au participat la ridicarea de hărți
în țara noastră se numără și praghezul Emanuel Salomon Friedberg M^rohorsky (1829-
1908), ofițer cartograf în armata austriacă, baron, intelectual cu personalitate
multilaterală, lingvist, pictor, ilustrator, scriitor. Talentat la desen, ar fi vrut să urmeze
artele plastice, familia a insistat însă să devină ofițer de carieră, iar el a reușit să împace
pe toată lumea, devenind topograf militar. În această calitate, a avut ocazia să și
deseneze și să picteze locurile pe care le cartografia pentru necesitățile armatei.Numele
M^rohorsky este un pseudonim artistic, varianta cehizată a numelui german. Ca pictor și
grafician a pictat peste 450 de tablouri în ulei, în care a cultivat pictura de gen, peisajul,
scene de luptă, unele pânze fiindu-i comandate chiar de împăratul Franz Iosif, și a
ilustrat lucrări importante ale literaturii cehe, printre care Vesnicky român (Romanul
sătesc) al scriitoarei Karolina Svetla. A publicat câteva mii de desene și caricaturi în
revistele umoristice ale vremii, de cele mai multe ori anonim, căci aveau orientare
antiguvernamentală.
Activitatea lui literară a fost foarte diversificată, a scris reportaje și studii, dar și
lucrări de specialitate, cea mai importantă fiind Arta militară de campanie și războiul
(1868), o istorie a artei militare din cele mai vechi timpuri până în 1868. Vorbea zece
limbi: cehă, germană, engleză, franceză, italiană, rusă, maghiară, polonă, română,
sârbocroată. Lingvist competent, a asigurat revizia științifică din punct de vedere
lingvistic a prestigiosului Dicționar al lui Rieger, o enciclopedie de mari dimensiuni1.
A fost un promotor al vieții sănătoase și, într-o perioadă în care aristocrația se
hrănea în special cu carne, iar în armată alcoolul și tutunul erau foarte răspândite (deși
1 Este vorba de Riegruv slovn^к naucny, publicat numai sub titlul de Slovnik naucny în 11
volume, plus 1 volum de Completări, apărut în anii 1860-1874 și cuprinzând aproximativ 80.000
de cuvinte-titlu. Dicționarul și-a luat ca model publicația germană Conversations-Lexicon für den
Hausgebaruch, supranumit și Micul Brockhaus din anul 1854 și a preluat foarte multe informații
din lucrările lui Fr. Palacky, care pregătea și el la vremea respectivă o enciclopedie cehă.
169
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
interzise), el era vegetarian1, abstinent și nefumător. În anul 1892 a întemeiat chiar
societatea Cesky Kneipp, în care a aplicat principiile tratamentelor naturiste. Viața
personală i-a fost marcată de mai multe tragedii una după alta: soția i-a murit după
optsprezece ani de conviețuire, din cei șapte copii trei i-au murit la vârste fragede, o
fiică a înnebunit și ambii fii, unul marinar și celălalt infanterist, s-au sinucis din motive
rămase necunoscute.2
3.	Amintirile din România. Însemnările sale cu privire la activitatea de cartograf
în timpul șederii sale în țara noastră, sunt cuprinse în volumul Po Dunaji do Rumunska.
Paméti na vojenskÿ pobyt v кnizectv^ valasském r. 1856 (Pe Dunăre până în România.
Amintiri din timpul șederii ca militar în principatul valah în anul 1856), apărut la Praga,
în două ediții, prima în 1896, iar a doua în 1916. Volumul are 183 de pagini și este
însoțit de 42 de schițe desenate de autor3. În afară de datele referitoare la măsurătorile
făcute, volumul mai cuprinde și informații de ordin economic, social și cultural privind
țara noastră și poporul român.
Grupurile de topografi însărcinate cu perfectarea hărții lui Fligely se îmbarcă la
Budapesta, pe vaporul ce avea să-i transporte în Principatele Române. Din relatările lui
Mirohorsky aflăm că detașamentele de topografi au coborât la Turnu Severin
(detașamentul I condus de Kirchsberg), la Calafat, Turnu Măgurele „2-3 detașamente de
cartografi ce trebuiau să pătrundă cât mai adânc în Muntenia, până la munții ce o despart
de Ardeal” (p.34)4; la Giurgiu cu destinația București, la Brăila, cu destinația Buzău
(detașamentul condus de Pürker) și Focșani (detașamentul condus de Querlonde, din
care făcea parte și Mirohorsky). Aria operațiunilor topografice austriece cuprindea deci
tot teritoriul Olteniei și Munteniei, până la granița cu Moldova.
În ceea ce privește premisele întocmirii acestei noi hărți, Mirohorsky
informează că i-au servit ca model „Hărțile Josefine” (p. 85), care, la rândul lor,
reprezentau o completare a hărții inițiale ridicate de ruși în timpul îndelungatei lor șederi
1 Convingerile de vegetarian se pare că i-ar fi fost consolidate și de lunile petrecute în România,
printre țăranii noștri, care nu consumau carne decât foarte rar.
2 J. Nasinec, postfață la vol. Emanuel Salomon svobodny păn z Friedbergu (Mirohorsky), Po
Dunaji do Rumunska, Asociația Cehia-România, 2002, p. 42.
3 Însemnările lui Mirohorsky au suscitat interesul unor apreciați susținători ai relațiilor culturale
slavo-române: Margareta Ștefănescu, Însemnările unui ceh asupra Valahiei în anul 1856,
„Arhiva”, Iași, XXXVI, 1929, nr. 2, p. 130-139, și Virgil V. Arbore, Milcovia văzută de un
călător străin în anul 1856, Focșani, 1934. Autoarea articolului din „Arhiva” rezumă conținutul
cărții lui Mirohorsky, cuprinzând aproape toate problemele semnalate de autor ceh, fără însă a le
comenta sau compara cu izvoare românești sau străine. În introducerea lucrării sale, V. Arbore
recomanda cititorilor români rezumatul sus-citat al „Amintirilor lui Mirohorsky”, a căror
principală calitate constă, după cum judicios observă el, în aprecierea ospitalității și bunătății
sufletești a țăranului român.
4 Aici și în continuare, cităm în paranteze paginile ediției din 1916.
170
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
în Țara Românească1. În sprijinul afirmației sale, Mîrohorsky indică faptul că sus-
numitele hărți prezentau o ciudățenie: „Toate denumirile orașelor, satelor, râurilor,
munților etc. erau redate cu alfabet ceh, deși reprezentau, în măsura în care se refereau la
cele două Principate Române, ținuturi nici cât negru sub unghie slave, ci neaoș
românești!” (p. 86).
Cartograful ceh explică - de altfel fugitiv și fără nici o argumentare științifică -
această inadvertență prin faptul că transcrierea după alfabetul chirilic rus era mai ușoară
într-o limbă slavă, cum era ceha, decât într-una romanică.
Una din sarcinile topografilor austrieci era, de altfel, de a transcrie pe noua hartă
(din 1854-1856) toate denumirile de localități cu caractere latine, deoarece în ambele
Principate se făcuse trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin.
„Hărțile Josefine” erau, după Mîrohorsky, slab întocmite, nu semnalau toate
bogățiile ținutului (câmpii, vii, păduri) lipsuri explicabile fie prin imprecizia
instrumentelor geodezice din acea vreme, fie prin lipsa de conștiinciozitate a ofițerilor
austrieci însărcinați cu efectuarea lucrărilor.
De altfel, Mîrohorsky îi impută chiar și lui Fligely faptul de a se fi lăsat
influențat de unii cartografi maghiari care, în mod vădit, nu au respectat dispozițiile
privitoare la folosirea culorii verzi pentru determinarea pe hartă a diferitelor forme de
relief, încălcare extinsă și asupra Munteniei. Toate acestea îi apăreau lui Mîrohorsky ca
o manifestare a tendințelor expansioniste austro-ungare2 . Această poziție poate părea
ciudată din partea unui ofițer al armatei austriece, dar este revelatoare pentru atitudinea
pe care un cetățean al unei națiuni oprimate de imperiul austriac o are față de tendința
aceluiași imperiu de a asupri o altă națiune.
De altfel, lectura însemnărilor sale ni-l dezvăluie pe Mîrohorsky nu ca pe un
ofițer al unei armate de ocupație, ci ca pe un prieten interesat de soarta poporului nostru,
pentru care nutrea o deosebită simpatie.
Iată de ce i se pare firească atitudinea locuitorilor din împrejurimile orașului
Focșani care refuzau de a ajuta în vreun fel grupul de topografi austrieci. De remarcat că
tocmai în acel timp aveau loc, în mod frecvent, conflicte între populația orașelor
Focșani, Craiova, București și ocupanții austrieci3, realitate probabil cunoscută lui
Mîrohorsky, care, cu toată împuternicirea avută, nu întreprinde nici o acțiune brutală,
samavolnică, împotriva lor.
1 Vezi Panaitescu, op. cit., p. 20. Războiul ruso-turc din 1768 și pacea de la Kuciuc-Kainargi, din
1774, oferă Rusiei prilejul să întreprindă, la rându-i, lucrări cartografice în țara noastră sub
conducerea generalului Bauer.
2 „Fligely, nu pricep din ce motiv, a extins această încălcare a dispozițiilor inițiale și asupra
Munteniei. Nu există nici o îndoială că aceasta avea la bază dorința ascunsă a șoviniștilor
maghiari, care nici acum, la șapte ani după înăbușirea răscoalei lor, nu dormeau și nu trândăveau,
ridicând pretențiile coroanei ungare și asupra acestor țări dunărene” (Friedberg Mirohorsky, op.
cit., p. 122-123.).
3 Vezi Istoria României, p. 246.
171
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Mîrohorsky a ajuns la Focșani în după-amiaza zile de 3 aprilie 1856. Aici își
avea sediul detașamentul nr. 6 de ingineri topografi austrieci. Teritoriul ce-i revenea lui
Mîrohorsky se întindea la vest de Focșani, între Golești, Dealul Roșu, Râul Câlnău și
Jicleni. Măsurătorile au început în ziua de 8 aprilie și au luat sfârșit la 28 octombrie
1856.
Prin natura muncii sale, Mîrohorsky și-a petrecut tot timpul cât a stat în țara
noastră - aproape șapte luni - în mediul rural, fiind cazat în diferite gospodării țărănești
și având deci prilejul să cunoască îndeaproape viața, modul de a gândi, obiceiurile și
firea țăranilor români.
Din însemnările sale se desprinde în mod pregnant o sinceră admirație față de
firea „deschisă și sinceră, bună și mărinimoasă” (p. 93) a țăranului român, față de
ospitalitatea lui: „rareori mi-a fost dat” - scrie Mîrohorsky - „să nimeresc la niște
oameni atât de buni ca acea familie de țărani simpli, sinceri, săritori, ospitalieri” (p.
135)1.
Surpriza de a întâlni oameni cu calități morale atât de remarcabile este cu atât
mai mare, cu cât Mîrohorsky pornise în această călătorie cu o imagine preconcepută:
„Țară îndepărtată, semi-sălbatică, țară necultivată, cu oameni barbari, briganzi,
răufăcători și plină de fiare sălbatice [...]” (p. 3). Aceste aprecieri, alimentate probabil de
zvonuri răuvoitoare, exprimau frica de necunoscut a cartografului ceh2 și nu mai revin
în continuarea însemnărilor sale memorialistice, privitoare la șederea sa printre români.
Mîrohorsky remarcă frumusețea și vigoarea fizică a țăranilor (p. 110, 111, 119,
127), hărnicia și priceperea lor, oferindu-ne unele date asupra îndeletnicirilor curente:
„Gazda era o femeie frumoasă, în port simplu, cu o maramă ce-i înfășura firesc și
pitoresc capul împodobit cu păr bogat și negru ca pana corbului, cu trăsături frumoase,
la fel de regulate ca ale unei zeițe, și care muncea fără răgaz, harnică, aci torcând ori
țesând pânză, sau scoarțe a căror lână și-o vopsea singură în culori rezistente, obținute în
casă, aci reparând ori cosând îmbrăcăminte3, aci făcându-și de lucru în grădină” (p.
127). Bărbații, arată Mîrohorsky, mai ales cei din satele de munte și de deal, se ocupau
cu tăierea copacilor și rotăritul, fiind în majoritatea lor muncitori forestieri.
1 De altfel, majoritatea călătorilor străini în trecere prin țara noastră, elogiază caracterul țăranului
român. Italianul Del Chiaro, ce slujește un timp la curtea lui C. Brâncoveanu, va scrie mai târziu
despre țăranii munteni că sunt „viteji, oameni de caracter, buni meseriași, pricepuți la orice,
foarte primitori și darnici”. (Cf. N. Iorga, Istoria românilor prin călători, vol. II, 1921, p. 60. 61).
Onestitatea și buna-cuviință a populației de la țară este subliniată și de ofițerul maghiar Karaczay
într-o lucrare apărută la Viena în 1812; cf. Iorga, op. cit., p. 70.
2 Vezi și tefanescu, op. cit., p. 131.
3 Toți călătorii străini opriți prin satele românești remarcau această pricepere a țăranului roman de
a-și acoperi singur toate nevoile legate de îmbrăcăminte și de hrană. Despre existența acestei
industrii casnice dezvoltate informează, printre alții, negustorul german Klemann și sasul
Frederik Murhard (vezi Iorga, op. cit., p. 197, 210).
172
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
În pofida modului de trai mai mult decât modest al țăranilor români, aceștia l-au
impresionat prin hărnicia, curățenia și bunul simț înnăscut (p. 138, 40, 141)1. În aceeași
măsură, Mîrohorsky a fost impresionat de condițiile inumane de muncă impuse țăranilor
de către moșieri, de sistemul dării pământului în arendă, cu obligativitatea de a presta 22
de zile pe an de muncă împreună cu familia pe pământul boieresc și 6 zile de muncă la
drumurile publice, care, în fapt, însemnau tot muncă pe moșia boierească. La toate
acestea se mai adăuga dijma, reprezentând 1/10 parte din cantitatea totală de produse
agricole (grâu, fân, etc.), pe care țăranii erau obligați să o dea moșierului. Mîrohorsky
mai semnalează cruzimea cu care erau reprimate cererile țăranilor de a li se face
dreptate, și își exprimă speranța ca această situație intolerabilă să se fi schimbat între
timp (p. 93).
Într-adevăr, în perioada 1848-1864 arendășia se extinsese mult în sistemul
agricol al Principatelor. Clăcașii erau obligați - cum remarca și Mîrohorsky - la 22 zile
muncă cu nart (un fel de normă zilnică de muncă pe care țăranii clăcași erau obligați să
o realizeze pe pământul boierului); mai trebuiau să dea 1/10 dijmă din produse și 1/5
dijmă din fân. Moșierii își îngăduiau abuzuri care culminau cu izgonirea țăranilor ce se
împotriveau mai hotărât exploatării2, sau cu trimiterea lor la închisoare, fără nici un fel
de judecată.
Mîrohorsky mai vorbește, în însemnările sale, despre rodnicia pământului
românesc, care dădea o recoltă importantă pentru acea vreme: „Recolta în fructe și în
produse de tot felul este neobișnuit de bogată” (p. 126)3 .
Bogăția de produse cerealiere explica, în bună parte, și comerțul activ cu multe
state europene. Mîrohorsky a avut prilejul să se convingă de aceasta în timpul călătoriei
efectuate pe Dunăre, când observă activitatea intensă din porturile Giurgiu, Galați și mai
ales Brăila, „port plin în permanență de vase maritime, care poartă recolta bogată de aur
galben a Munteniei și a Moldovei - azi, în 1896, unite în regatul România - în jumătate
din Europa” (p. 55-56). Transportul pe Dunăre și de aici pe mare era în mare măsură
facilitat de lucrările de dragare întreprinse la gurile Dunării - brațul Sulina4 - lucru de
care amintește și Mîrohorsky. În acea vreme țara noastră întreținea legături comerciale
cu Turcia, Austria, Franța, Rusia, ș.a., în care exporta cu precădere cereale. Importul se
menținea în urma exportului. Se importau îndeosebi mărfuri de larg consum - mai cu
i alți călători străini, printre care ofițerul ungur Karaczay, vorbea despre frumusețea
costumelor populare măiestrit cusute și de curățenia lor, chiar și la țăranii cei mai nevoiași (vezi
Iorga, op. cit., p. 70).
2 Istoria României, p. 183-184.
3 Mîrohorsky reia aici afirmația unui misionar slav din secolul al XVII-lea, Bacșici, care, în urma
vizitei sale în Muntenia sub Matei Basarab, semnala bogăția în sare, minereuri, produse
cerealiere și fructe (vezi Iorga, op.cit., p. 24).
4 Vezi Istoria României, IV, p. 199.
173
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
seamă produse manufacturiere -, dar și mărfuri de lux, din Austria, Anglia, Turcia și
Franța1.
Mîrohorsky remarcă în orașele vizitate (Giurgiu, Brăila și Focșani) existența
unei vieți foarte active, „înviorată de temperamentul vioi al românilor” (p.43).
Cartograful ceh este impresionat și de unele magazine „frumoase, pe alocuri splendide,
pline de cele mai alese și variate mărfuri franțuzești și englezești” (p. 59), produse dintre
„cele mai noi și mai prețioase [...] nesupuse taxelor vamale, prin urmare destul de
ieftine, cu mult mai ieftine decât la noi, unde mărfurile străine sunt supuse unor ridicate
taxe vamale” (p. 69).
Referindu-se la înfățișarea generală a acestor orașe, Mîrohorsky observă, cu
ochi de turist, caracterul mai mult oriental al Giurgiului, dat de căsuțele joase și de
magazinele de lemn, dar și străzile drepte, largi și frumos aliniate ale Brăilei, magazinele
ei mari și pline de mărfuri străine, aspectul contrastant al orașului Focșani, pe care râul
Milcov îl împărțea în două părți inegale - jumătatea munteană mai puțin arătoasă și mai
mică, sărăcită de pe urma războiului, în mare parte arsă și pustiită, și jumătatea
moldoveană cu case mari boierești, frumoase și curate, alături de case vechi, mici și
dărăpănate, în care locuia sărăcimea orașului.
O impresie deosebită îi produce „mulțimea de biserici, unele foarte pitorești,
construite în vechi stil bizantin. Turlele și cupolele sunt acoperite cu tinichea albă, care
strălucește și orbește privirea [...], întocmai ca argintul” ( p. 66-77).
Ca orice străin aflat într-o țară necunoscută până atunci, și Mîrohorsky este atras
de aspectul cotidian al vieții pe străzile orașelor și ale târgurilor, în sate, de
îmbrăcămintea oamenilor, de tot ceea ce poate crea un caleidoscop viu colorat pentru
ochiul neobișnuit. Așa se explică unele pasaje din însemnările sale privitoare la portul
târgoveților din Focșani, „care nu se deosebea mult de al nostru, deoarece și acolo,
civilizația, moda și contactul cu Parisul și cu Anglia își puseseră amprenta pe portul
oamenilor. Doar populația de la țară, boierii și soțiile lor își mai păstrează nealterat,
interesantul lor costum” (p. 71), pe care Mîrohorsky nu se mulțumește numai să îl
descrie, dar îl și schițează. Desenele lui, realizate cu talent, în mod veridic, pot constitui
o prețioasă sursă de documentare pentru etnografii și folcloriștii cehi și români.
Mîrohorsky este foarte plăcut surprins la vederea „scrânciobului” sau
„dulapului”, a „horei” și a „jocului” ce se încingeau pe lunca din jurul târgului de vară
de la Dumitrești. De relevat sunt și cuvintele sale admirative, ce revin ca un leitmotiv,
adresate frumuseții vestimentare originale și pitorești a femeilor și bărbaților de la țară:
„Bărbații poartă cămăși, ițari, brâu colorat, opinci, căciulă de oaie albă, neagră sau
fumurie [...]. Femeile au cămăși de un alb orbitor, brâu dungat, roșu sau galben, iar
peste cămașă, în față și în spate, un șorț larg, negru, albastru sau cafeniu închis, cu
broderii în diverse culori, frumos și măiestrit cusute cu propriile lor mâini. Pe cap poartă
1 Ibidem, p. 211.
174
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
o maramă lungă, albă, ușoară, brodată în alb cu mult gust și foarte mare finețe” (p.
110)1.	’
Cișmea în Focșani - schiță a lui Mfrohorsky
Mirohorsky era însă, în primul rând, militar și, ca atare, interesat în mod
deosebit de problemele de organizare militară și de conducere administrativă din Țara
Românească. După enumerarea succintă a treptelor ierarhice existente în Administrația
țării: cârmuire sau isprăvnicie, sub-cârmuire sau zapciu, logofăt, colibaș sau dorobanț
etc., Mirohorsky descrie mai pe larg atribuțiile dorobanților: „Dorobanții sau
jandarmeria alcătuiau pe atunci singura armată permanentă a Munteniei și funcționau pe
lângă instituțiile publice, fiind însărcinați cu paza și transportarea deținuților, prinderea
răufăcătorilor, strângerea birurilor și a dijmelor, asigurarea drumurilor, escortarea
călătorilor mai însemnați, paza transporturilor poștale de bani, dar mai erau folosiți și de
doamna isprăvniceasă sau sub-isprăvniceasă pentru legănatul copiilor, tăiatul lemnelor,
adusul apei, servitul la masă, păscutul vitelor, îngrijirea grădinii etc. Erau obligați să
facă de serviciu șapte zile, după care 11 zile erau liberi să meargă la casele și la treburile
lor, astfel încât se schimbau pe rând” (p. 99).
Afirmațiile lui Mirohorsky nu sunt întru totul conforme cu realitatea. Țările
Române aveau pe atunci o armată permanentă, reorganizată în 1830 prin Regulamentul
Organic. La acea dată, miliția sau straja pământească, cum era numită, avea doar
atribuțiuni administrative și polițienești.2 Cu timpul, straja pământească sau miliția s-a
transformat, fiind instruită și dotată ca orice armată din acea vreme. Paralel cu straja
1 La această finețe, pricepere și bun gust al broderiilor lucrate de țărăncile române se referea către
sfârșitul secolului al XVIII-lea în însemnările sale și contele Alexandre de Hauterive, secretar în
1785 al domnitorului Alexandru Const. Mavrocordat (v. Iorga, op.cit., p. 176).
2 V. Nădejde, Centenarul renașterii armatei române ( 1830-1930), București, 1930, p.39.
175
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
pământească începe să funcționeze, din 1832, și o formațiune teritorială ecvestră, numită
dorobanți. Dorobanții, recrutați din populația sătească și subvenționați de ea, erau
concentrați câte 10 zile pe lună spre a face serviciul pe lângă isprăvniciile de județe. În
afară de aceasta, erau obligați să răspundă la orice chemare pentru izgonirea și prinderea
răufăcătorilor1 .
Dorobanț pedepsind un colibaș - schiță a lui Mfrohorsky
Atât straja pământească, miliția, cât și corpul teritorial de dorobanți, suferiseră,
în 1856, modificări mari, din inițiativa și sub domnia lui Barbu Știrbei2. Armata
permanentă își sporește efectivul și se reorganizează, cuprinzând acum artilerie, flotilă,
cavalerie și infanterie. Pentru a retrage armata permanentă din serviciile administrative,
Barbu Știrbei militarizează din ce în ce mai mult formațiunile teritoriale de dorobanți și
grăniceri, care preiau treptat atribuțiile de poliție interioară, îngrijindu-se totodată de
instrucția lor militară.
De altfel, însuși Mirohorsky putuse să admire preciziunea și agilitatea
dorobanților, asistând la instruirea lor, pe care o descrie în detaliu, după cum descrie și
armamentul și uniforma ostașilor și ofițerilor (p. 99-101). Mirohorsky nu este suficient
de informat sau trece sub tăcere ajutorul dat de ofițerii și elevii Școlii ostășești,
reorganizată în 1849 de domnitorul Barbu Știrbei, la lucrările topografice executate de
corpul cartografic austriac, angajat să ridice harta Munteniei, ajutor de care amintește V.
1 Ibidem, p. 53-54.
2 Ibidem, p.74-76.
176
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Nădejde în cartea sa Centenarul renașterii armatei române.1 Călătoria lui M^rohorsky
prin satele și târgurile Munteniei ia sfârșit la 28 decembrie 1856, odată cu terminarea
lucrărilor topometrice.
Sacagii din Focșani - schiță a lui Mirohorsky
Impresiile din timpul șederii sale în țara noastră, pe care în încheierea
însemnărilor sale le numea „mai mult decât interesante”, nu i s-au șters ușor din inimă.
După aproape 40 de ani, și le rememorează în cartea ce avea să trezească un viu interes
în rândurile cititorilor, interes care a dus, în 1916, la apariția celei de a doua ediții.
Această lungă perioadă de timp nu a estompat în memoria lui M^rohorsky imaginea
mândră a țăranului român, a hărniciei și a priceperii lui, nu a șters din amintirea sa
bunătatea și ospitalitatea poporului nostru, care cândva îi încălziseră sufletul.
Sentimentele sale i-au rămas nealterate peste ani, căci prieteniei și sincerității ce i-au
arătat cât a stat pe aceste meleaguri el a răspuns cu aceeași sinceritate și căldură, în
ciuda condițiilor deosebite în care a avut loc contactul dintre cartograful de origine cehă
- ofițer în armata austriacă de ocupație - și populația din Principatele Române.
4.	Studiile de etimologie. Nu putem încheia prezentarea contribuției lui
M^rohorsky la mai buna cunoaștere a celor două popoare și culturi, fără a menționa un
domeniu extrem de important, în care savantul cărturar ceh a devansat studiile
filologilor români. Este vorba de preocupările lui pentru etimologie, un domeniu care l-a
pasionat încă din studenție, după propria mărturie, așa cum vom vedea mai jos. Sosirea
în Moldova în 1856 nu i-a prilejuit lui M^rohorsky primul contact cu limba română, căci
1 Nădejde, op. cit., p.74.
177
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
acesta fusese realizat deja în timpul șederii lui anterioare la Timișoara, unde însă afirmă
cu regret că nu s-a ocupat sistematic de studiul limbii române: „Mi-a părut destul de rău
că la Timișoara, unde am fost staționat destul de mult timp, nu am învățat după
gramatică, nu am învățat aproape deloc limba română și ce bine mi-ar fi prins acum.
Cine ar fi bănuit că voi ajunge în Valahia!”1
Dar pregătirea lui temeinică de filolog și talentul înnăscut pentru limbile străine
l-au făcut să stăpânească curând limba noastră și să explice câteva etimologii cu mult
înaintea apariției primelor dicționare etimologice ale limbii române.
auz pers. I și II a verbului „a auzi”	(p. 28) din lat. audio; Mirohorsky, aflat în apropiere de mediul lingvistic moldovenesc, remarcă pronunția dură a consoanei z, ceea ce face ca forma auz să fie aceeași pentru pers. I și II prezent: „aud [slysm], din lat. audio; dar înseamnă și auzi [slysis], cel puțin în chemări; cel chemat răspunde, de regulă «auz», dar dacă nu primește răspuns, cel care a chemat repetă chemarea și adaugă la nume «auz»?” Într-adevăr, aceasta este etimologia dată ulterior de toate dicționarele limbii române și de alte lucrări de profil (din lat. audire DA, I, 376; cf. DER, DEXonline, Pușcariu 167; Candrea-Dens., 124,. Flexiunea normală tu auzi a dus la apariția formelor eu auz, să auză (DER).
călugăr [kaluder] s.m.	(p.32) „după grecescul kalos geros (bătrân bun)” afirmă în mod corect Mirohorsky, căci la vremea respectivă (1856) nu se dezvoltase încă teoria filierei lingvistice. Ulterior, dicționarele etimologie ale limbii române au stabilit că aici este vorba de un împrumut din sl. kalugeru (< gr.) DA II 57 cf. DEX 130, DEXonline, DER este mai aproape de părerea lui Mirohorsky căci afirmă: din ngr. xaZoYEpoț, posibil prin intermediul sl. kalugeru, ceea ce înseamnă că nu exclude și preluarea directă a cuvântului.
grajd s.n.	(p.9) „pronunțat grazda (transcrierea fonetică cehă, n.a.) - este un cuvânt slav pur!” afirmă savantul ceh fără a greși câtuși de puțin, căci așa aveau să spună peste câțiva ani toți lingviștii care s-au ocupat de această problemă. Din paleosl. grazd DA VI 295; cf. și Miklosich, Die Slavische Elemente... p. 19; DER, DEXonline etc.
logofet s.m.	(p.25) „cuvântul grecesc logothetos. Neogrecii pronunță litera theta, așa cum pronunță englezii «th», ceea ce le-a sunat rușilor și românilor ca «f». (Așa se explică Marfa, Feodor, Afanasij etc. în loc de Martha, Theodor, Athanasius etc.)”. Mirohorsky dă foarte corect etimologia și explicația transformării fonetice a cuvântului (ceea ce nu fac dicționarele românești
1 Aici și mai departe citatele sunt traduse după volumul Emanuel Svobodny pan z Friedbergu
(Mirohorsky), Po Dunaji do Rumunska. Pameti na vojensky pobyt v kn^zectv^ valasskem r. 1856
(vybor), Antologie de Jiri Nasinec, Cesko-rumunska spolecnost, Praga, 2002, p. 17.
	178
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
mormânt s.n.
pământ s.n.
de mai târziu) și, la fel ca și în cazul cuvântului călugăr, discutat mai sus,
apare și aici problema filierei lingvistice.
Din slavon. logofett DA VIII 38. Cele mai multe din dicționarele
românești dau exact aceeași etimologie ca și Mfrohorsky, direct din ngr.
ZoYO0£Tn? ; cf. DEX 507, DEXonline. Mai circumspect este DER, care
enunță și alte posibilități: „par ial prin intermediul sb. logoteti, logofeți
(Murnu 33; Tiktin; cf. Vasmer Gr., 91), cf. tc. logofet. Sec. XIV”.
(p.37) Vizitând un cimitir, Mîrohorsky rezolvă problema etimologiei
cuvântului „mormânt” care, după propria mărturie îl chinuia „încă de pe
vremea studiilor academice” și ajunge la concluzia corectă că „mormânt
nu poate fi nimic altceva decât monumentum, de fapt, monument funerar
[năhrobek, pomnik]”.
Și, într-adevăr, mulți ani mai târziu, dicționarele etimologice ale limbii
române aveau să-i dea dreptate. Lat. monumentum DA IX 875; cf.
Candrea-Dens., 1153; DEX 569, DEXonline. DER nuanțează explicația,
precizând că este vorba de un dublet al lui monument și amintind de
influența cuvântului „mor”: „și prin încrucișare cu mor, cf. sard.
morimentu, prov. morimen. Este cuvânt de uz general, dublet al lui
monument, s.n., din fr. monument.” Este foarte posibil ca savantul ceh să
fi cunoscut și consultat celebra lucrare a lui Charles du Cange, Glossarium
mediae et infimae latinitatis (1678) care circula în Europa pe vremea lui,
căci explicația dată în cehă este traducerea exactă a textului latin: „Lapis
sepulcralis [năhrobek] cum epitaphio [pomn^k]”; cf. Glossarium mediae et
infimae latinitatis, ed. augm., Niort : L. Favre, 1883-1887, t. 5, col. 514c1.
(p.37) M^rohorsky stabilește etimologia de la lat. pavimentum, făcând
analogia și cu cazul cuvântului mormânt, discutat mai sus: „Și atunci mi s-
a făcut lumină în creier, prin analogie, că pământ, cuvânt enigmatic care
înseamnă «pământ, țară [zeme]», căruia încă din prima clipă când l-am
auzit nu i-am putut găsi rădăcina, este identic cu lat. pavimentum, ceea ce
nu înseamnă direct «pământ», ci «pardoseală» și așa, prin extensie, se
înțelege că a devenit și «pământ»”.2
Și iarăși dicționarele etimologice ulterioare ale limbii române au
confirmat părerile lui M^rohorsky: Lat. pavimentum DA XI 267 ;, DEX
665, DEXonline; DER remarcă la fel ca Mîrohorsky, evoluția sensului de
la lat. paumentum, formă populară, în loc de pavimentum „pardoseală,
pavaj” (Pușcariu 1251; Candrea-Dens., 1314; și menționează varianta.
păvămentum3, înregistrată și de Du Cange, pe care, fără îndoială, că îl
cunoștea și l-a consultat și lingvistul ceh.
1 http://ducange.enc.sorbonne.fr/MONUMENTUM MONUMENTUM Nominis
2 Nespus de încântat de rezolvarea acestor două etimologii, M^rohorsky îi scrie unchiului său,
Moric Fialka, împreună cu care își bătuse capul să dezlege enigma acestor cuvinte, iar acesta îi
răspunde câteva zile mai târziu, felicitându-l. Era în anul 1856.
3 http://ducange.enc.sorbonne.fr/PAVAMENTUM
179
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
piatra s.f.	(p. 18) „Din lat. pietra «kamen» [piatră].” Și în acest caz, dicționarele etimologice ale limbii române au confirmat părerea lui Mirohorsky. Lat. petra DA XI 524; cf. Candrea-Dens., 1371; DEX 685, DEXonline, DER etc.
prefecture f. pl.	(p.24) „Mi se pare că în vremea din urmă românii au preluat aceste denumiri romanice (franceze), firește transpuse oarecum în română.” Constatarea lui Mnohorsky este absolut corectă, confirmată ulterior de dicționarele limbii române. Din lat. praefectura, fr. prefecture; DA XII 1291; cf. DEX 736, DEXonline. Lingvistul ceh sesizează corect preluarea cuvântului din franceză, chiar dacă la originea sa se află un cuvânt latin.
zapciu s.m.	(p.24) „Fără nici o îndoială același cuvânt ca și la turci: aceștia numesc jandarmul zapte, tot așa, persoană oficială pentru menținerea ordinii publice”, afirmă Mnohorsky pe drept cuvânt, făcând dovada unor temeinice cunoștințe de limbi străine, și altele decât cele zece pe care le vorbea în mod fluent. De aceeași părere sunt și dicționarele românești: (Înv.) 1. Cârmuitor al unei plă i, subordonat ispravnicului ( i însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan; persoană care avea acest grad. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. Din tc. *zaptți; DA XIX 280; DEX 1037, DEXonline, DER etc. În limba turcă zaptiye înseamnă „jandarm”, exact termenul folosit și de Mirohorsky1.
Concluzii. Din analiza etimologiilor propuse de Emanuel Salomon M^rohorsky
în anul 1856, în amintirile referitoare la sejurul său în calitate de cartograf pe teritoriul
țării noastre, deducem că renumitul lingvist ceh este, fără îndoială, alături de Pavel Josef
Safank (1795-1861)2 unul dintre primii cercetători moderni care s-au arătat preocupați
de studiul etimologic al limbii române. Etimologiile propuse de el pentru cuvintele
analizate sunt corecte și au fost reluate, mulți ani mai târziu, de marile dicționare ale
limbii române.
Abrevieri și bibliografie
Candrea-Dens.	Dicționarul etimologic al limbii române. Elementele latine (A - putea) (în
colaborare cu Ovid Densusianu), București, 1907-1914; ediție îngrijită și
studiu introductiv de Grigore Brâncuș, Pitești, Editura Paralela 45, 2003.
1 http://www.dictionar.us/roman-turc/ și http://translate.google.com/?hl=fr#tr/fr/zaptiye
2 Anca Irina Ionescu, Literatura cehă veche. Renașterea națională și Romantismul, Editura Oscar
Print, București, 2011, p. 191-193.
180
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Cihac	Dictionnaire d'étymologie daco-romane, Francfurt am Main & Berlin & Bucarest, 1870, 1879.
DA	Academia Română. Dicționarul Limbii Române. Ediție anastatică după Dicționarul Limbii Române (DA) și Dicționarul Limbii Române (DLR). Editura Academiei Române, București, 2010.
DER DEX	http://www.webdex.ro/online/dictionarul_etimologic_roman Academia Republicii Socialiste România. Institutul de Lingvistică din București. Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1975.
DEXonline Du Cange	http://dexonline.ro/ 3 vol. in-fol. (Paris, 1678) sous le titre : Glossarium ad scriptores mediae et infimae latinitatis; Du Cange, et al., Glossarium mediæ et infimæ latinitatis. Niort: L. Favre, 1883-1887.
Mihăilă, Împrumuturi Miklosich, Lexicon	G. Mihăilă, Împrumuturi vechi sud-slave în limba română, București, 1960. Fr. Miklosich, Lexicon Palaeoslovenicum-graecum-latinum, Viena, 1862- 1865.
Miklosich, Die slavischen... Pușcariu	Fr. Miklosich, Die slavische Elemente im Rumunischen, Viena, 1861. Sextil Pușcariu, Dicționarul limbii române (literele A-C, F-L, până la cuvântul lojniță ), București, 1913-1948.
181
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
182
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
GRIGORIE ȚAMBLAC -
PANEGIRICUL ÎN CINSTEA CUVIOASEI PARASCHIVA
Cosmin VILĂU
Dans cette oeuvre on fait, de manière critique, quelques considérations en ce qui concerne Le
panégyrique de la pieuse Parascève, écrit par Grégoire Camblak. On reproduit le texte integral
selon L'Edition d'Emil Kaluzniacki, Werke des patriarchen von Bugarien Euthimius (1375-
1393), Wien, 1901, p.432-436, traduite pour la première fois en roumain. En suite, on présente un
texte des copies ultérieures, édite par Andrei Nicolaevici Muraviev, traduit en romain par
Melchisedec Stefanescu. L'analyse de ceux deux textes nous mène a la conclusion que le dernier
texte contient des dates erronées, contestées par les historiens et le contenu est amplifie. A la base
de la méthode de la philologie comparée, sont présentes, parallèlement, les textes des parties
finales ou on constate le fait que le texte édite par Muraviev c'est dix fois plus gros.
Mots-clés : la pieuse Parascève, Grégoire Camblak, Melchisedec Stefanescu, Euthyme de
Tărnovo, manuscrit, panégyrique, littérature médiévale.
Evenimentele ulterioare aducerii sfintei Paraschiva de la Târnovo la Belgrad au
fost descrise de către Grigorie Țamblac. Atribuirea paternității acestei lucrări lui
Grigorie Țamblac este consemnată în a doua formă a redacției amplificate a jitiei
cuvioasei Paraschiva: k[ koncu je slova i kako paky prhnesena byst]
v[ slavnuu zemlu Sr]bsküu, s[pisanW Grïgorïem Camblakom = la sfârșit
cuvânt și cum iarăși a fost adusă în slăvitul pământ al Serbiei, scrisă de Grigorie
Țamblac 1, fapt ce nu a fost contestat de nici un cercetător2. Textul acestui panegiric a
fost publicat de Emil Kaluzniacki în fundamentala sa lucrare, dedicată patriarhului
Eftimie de Târnovo, al cărui conținut îl reproducem în rândurile următoare, cu
traducerea, pentru întâia oară, în limba română:
1 Emil Kaluzniacki, Werke des patriarchen von Bugarien Euthimius (1375-1393), Viena, 1901,
p.59.
2 Melchisedec Ștefanescu, Mitropolitul Grigorie Țamblac, în „Revista pentru istorie arheologie și
filologie”, an II, 1884, vol. III, p. 24; Emil Turdeanu, La littérature bulgare du XIV siècle et sa
diffusion dans les Pays Roumains, Paris, 1947 p. 153-154; Octavia Nedelcu, Istoria literaturii
sârbe vechi, București, 2001, p. 81.
183
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Taje po mnWgyx six] Ihthx], caru ubW Bl[garskomu nenadhu=u
se, ludem je v[shm] miruu=im i blagog[stiu raste=u radi molitv]
prhpodobnye see matere, buru v[zdvijet] i metej] nepostoan]n] ije
Wt nagela s[mirenia ratnik], cara varvarskago na slavnhi§ii on]
grad] v[Wrujaet], ije i pri§]d, v]se ubW Bl[garskye prhdhly ăkoje
gnhzdo udr]ja. Na gudnyi je grad] pri§]d, nedoumhvaa§e v]
prietiu, mhsta ubW tvr[dost] re, ăkoje i est[]] str[mninami gor]
i xl]mWv vysokyix zatvoreno i sthnami velikyimi ukrhpleno, Wt
vnutr] je prhpodobnye mnWgog[stnymi mo=]mi tr]gubo utvr]jdeno i
ăko voina nepobhdima sie po srhdh imu=iim] ije tamo jitelem. I
po six] ubW ve=ei bezdhl]n] xotha§e v[zvratiti se varvar]. K[
sthnam je Wt gesti gto a=e i v[zmogl] bi, krhposti je prhpodobnye
ne inako usphl] bi, razvh ăkoje shno k[ Wgno. N] sly§it] i t[
podobno MW<seu je i Ieremii, Wbo2 ,,ne moli se o ludex six]”, obo
je2,, izydi iy grada sego, molitvy bW tvoe ăko sthna mhdna sut]
k[ v[zbra§eniu gnhva moegW”. I tako, (W gorkye povhsti), grhxu
prhv[z][d§u, v[ ruku bys[]] abie ije nikogdaje sie polugiti
mne=omu se. Taje gto ? A=e ubW po drobnu ba§ei lubvi ije togda
tvorimaa prhdstavlu pisaniem], vhm] izvhstno, k[ pegali i sl[zam]
nuzvedu bas]. N[ radi tr[j]stva d[]]nu, a=e i poliznu, Wbage
rydaniu uml[gixWm] pWvhst]. O svethi je nam] slovo.
II.	Âko ubW v[sa ăje v[ gradh g[snaa prhdlicem] prinosima
bhxu carevhm], prineseno byst[]] i v[seg[]]stnoe prhpodobnye thlo,
Wbnajeno ubo Wt mnogochnnyx] odhnii, malymi je nhkymi i xudymi
Wdejdami odhno. Sie ispro§] ije na Istrh rhch Bidinskym gradWm]
carstvuei car], tamo v[ svoa Wtpu=aet], ideje i prhbyst] vrhme
nemnWgo. Taje B[gr[skomu kralu i s[ ije pod nim] silami Dunav]
rhku prh§]d§u i Bidinskyi grad prhem§u i v[ Nikopoli byv§u,
Vizantiu Wstavl] varbarskyi nagelnik], (luto bW sia bora§e togda),
i na V[gri, elika skorost], b[Wrajaet se. I s[rajeniu byv§u, six]
ubW do konica pobhjdaet], v[ rhch je udaviti se tvorit] mnWjai§oi
gesti vonstva. I tako svhtlymi pobhdami krasue se Ismilitin], na
Bidinskyi prixodit] grad i cara ubW, k[ nemu iz]§[d§a, ne boe=a
se za ixje radi k[ nemu poslal] bh§e obh=anii, svezna togo v[
Prusiiskyi grad] Wtpu=aet], imhnia je ego, v[sako gisla vy§]§a
su=a, v[z]m], i ta v[ svoa Wtpu=aet].
III.	Sim] tako s[tvaraemWm, tu s[lugi se byti, na vidhnie carevW
pri§[d§i, blagog[stvyimi knegyni Sr[bskye zemle, s[prujnici
prisno pominaemago i svetago kneza Lazara, s[ dvoimi toe
blagog[stivyimi Wtrasl]mi StefanWm] despotWm] i Vl[kWm], n[ i
velikaago i xrabrh=ago despota Ugle§e s[prujnici, E<ftimii ubW
imenem], postnigistva je ukra§enh su=i i dhaniem] i dobrodhthlmi,
v[ prhmudrWsti je i ostroumii mnWgyx prhv[sxode=i. Si kupno
dr[znovenie imu=e k[ caru, ne grada, ne togo Wkr[stnaa, ne imhnia
ni ina koa Wt sicevyx] prosi§e, ije malu ubW i vrhmennu imu=ix
184
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
sladost, veskon]șnuu je pogybhl], n[ pripadaut] luboviu krhpko
s[dr]jimy, prose=e netlhnnye mW=i prhpodobnye see matere. Wn je,
nasmiav se: I pW gto ne Wt inyx, mnW-h je i velich chnh
dostoinyx imhnii prosite, rege, n[ kosti t[kmo suxy i
Wtnud]nedvijimi? Oni je (W blajenago proizvolenia, W vlagyx du§]
bogolub]znago prhdlojenia)2 A=e xo=e§i, rh§e, vsa na§a imhnia
iymhniti na jelaemyx] nami mo=ei, gotovi esmy prhdlojiti. Wn je
poxvalăet] ubW thx] usr[die, (obyko§e bW dobrodhthli i mugitele
guditi se), v[ ruch daet] sim] prosimoe. Wni je, sie Wb]em§e
rukama, lobzaaxu, prilagaaxu s[ ogima kupno i du§u i sr[[]dice
sl[zy Wt radosti izlivaaxu, poxvalăaaxu, pripadaaxu, ne imhaxu,
kako nasladiti se lubog]stia raky, i kon]c], m<ry mnWgochnnymi i
zlatymi odhanii opretav§e, v[ svou zemlu s[ mnogou g]stiu
Wtneso§e, krasuu=e, se kupno i vesele=e, takobo stejav§e
skrovi=e, emuje mir] v[s] neravnostoatel]n].
IV.	I ne pogrh§i§e prhmudrii, n[ sie v[
svethi polojeno cr[[]kvii, ije v[ thx] dWmu, thx] ubW
nenavhtno s[xranăet] Wt naxode=iix prilog. Iboeje na s[branago
pWg]st], na pr]voWbraznoe vladyky v[sxodit, i vlagyimi nadejdami
rastut] uprostranăemi. N[ i s[carstvovati toi six] upovaem], zane
i s[strada§e toi i Wt varvarskyix ize§e ruk], bogu ubo
v[sxothv§u, n[ i sim] -hlo pot]=av§im se. ,,Izvede bW, rege, ludi
svoe, n[ rukou MW<seWvou i AarWneu”. S[xrani bog] i pr'hpodobnye
Wt varvarskago neistovstva mo=i, n[ t[=aniem] i revnostiu six]
bogolub]znyx i velikopoxvalnyix mujei. I ne zazrite mi na jenskuu
slavost] muj]st]vnoe prinose=u ime, razuma bW krhpkoe i
muj]st]vnoe sudit se, a ne est[]]stva vidhnie. V[ mujex prigitaet
se i Anna i ludif] i DevWra, ije sily s[tvori§e, ije carstva
udr[ja§e, ije care neg[stivye posrami§e. I n[y]na thx] zemlă v[sa
svhtla i mnogog[]]stna est], v[sakymi Wbrazy prhize=na i
prhv[sxode=i v[sa ije Wt v[stoka daje do zapadnago Wkeana
carstvia. Ona bW, pro§[d§e t[kmo, Ismailite do konica smhri§e i
edva dyxati ustroi§e, blagog[stie je Wt srhdy s[tvori§e i thx]
care je i kne-e potrhbi§e, i retko i edva a=e Wbre=et se tamo
cr[[]kWv] ili sve=enik], i se o tli i v[ zemli s[krtu su=u
svetili=u; zde je, sim] bogovhngalnym] gospodam, koliko lht]
borimWm Wt six] i ăkoje vinograd obiraemWm, i se ne edinou v[
lhth, n[ na koijdo d[[]n] je i gas], jitelsvuut] bogom]
pokryvaemyi radi prhpodobnye molitv], obladau=e svoimi ăkoje i Wt
nagela, blagog[stie mnWje=e i dobrodhteli plode=e. V[ kyix bW
stranax toliko monastiri, r]ci mi, taje velici i slavni v[ kyix
gradWx? Gde toliko gisla vy§]§ee inog]skoe mnWjistvo, aggelskoe i
nes[prejennoe jitie jivu=e? Oni ubW, v[ monastirex], na edino
zre=e, edino mysle=e, edino dy§u=e, i Wbrh=eniem], eje drug] k[
drugu sebh sut[]] Wbraz] i podpisanie k[ dobrodhteli, Wvy je, v[
185
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
bezml[vïa nebesi stoe=e, akoje Serafimi boj[]]stvü ügajdaût],
mysl]no jitelstvo i naslajdenïe imü=e i odr[je=ïix] molitvy
prisno mnoje=e. Gde arxïereie toliko, gde üsr[dïe k[ bogü i k[
boj[[]stvnym], gde blagoçinïe naroda, eliko v[ vlastex] i eliko v[
podrüçnyx]? Nigdeje razbh zde, ideje v[sxoth üpokoiti se. Wtét]
vladyka Bl[garsküû slavu Wt née, darova je éi Sr[bsküû, Wnoe ni
v[ edinWm] ostaû=ü.
V.	Sicevo imh prhnesenïe dostopoxvalnaa mati, i bogü sïe
s[tvor§ü promysl]nh, ako da i zapadnaa toe pri§[stvïem] de el
osvetet se i na luç§aa nezdaût].
Traducerea în limba română:
I.	Atunci, după mulți ani, țarul Bulgariei a deznădăjduit, cu toți oamenii împăcându-se
și crescând binecinstirea pentru rugăciunile acestei preacuvioase maice, căci o furtună se ridică și
tulburare neliniștită, care de la început [este] dușman împăcării, împăratul barbarilor la acel
slăvit oraș se înarmă și s-a apropiat de el, căci pe toate granițele bulgărești, asemenea ca pe un
cuib a pus stăpânire. La minunatul oraș sosind, se nedumerea la întâmpinare, căci tărie se arăta la
locuri, cum este și cu prăpăstiile munților și cu toate dealurile închise și cu zidurile mari întărite
de dinăuntru cu mult curatele moaște ale preacuvioasei, căci orașul întărit [era] și precum
luptătorul nebiruit aceasta pe mijloc având el acolo viețuire. Și prin urmare, după aceste lucruri
neîmplinite, voia barbarul să se întoarcă. La zidul de cinstire și dacă ceva s-ar fi îmbărbătat, la
capătul cuvioasei, nu în alt chip ar fi adormit, distrus precum iarba de foc. Dar aude și acela,
asemenea lui Moise și Ieremia, căci acela [spune] ,,nu se ruga la oamenii aceștia”, acela [iarăși]
,,ieși din orașul acesta, căci rugăciunile tale precum zidul de aramă sunt la lupta mâniei mele”. Și,
astfel, (despre îndurerata poveste) acum este a se merge în mână cu păcat, aceasta niciodată să
așeze pe el socotirii. Atunci ce? Dacă, deci din mărunta voastră iubire, pe care am așezat [-o]
înainte cu scrierea, spre știință vouă, din grijă și lacrimă nu vă aduc la cunoștință. Dar pentru
măreția zilei, așadar și spre folosință, totuși am tăcut cu povestirea. Despre sfânta noastră, cuvânt.
II.	Astfel, cum toate acestea în cinstitul oraș înaintea feței țarului (sultanului n.n.) erau
aduse, a fost adus și preacuratul trup al preacuvioasei, căci descoperirea de mult prețioase
odăjdii, puține oarecum, și cu slabe odăjdii îmbrăcată. Țarul împărătescului oraș Vidin cerând
acesta (trupul sfintei n.n) lui la râul Istria, acolo în ale sale [il] lăsă, unde și puțină vreme a fost
(Vidin n.n.). Atunci craiul unguresc și cu el oarecari forțe către fluviul Dunărea amenințând și la
Nicopole fiind, a lăsat Bizanțul căpetenia barbarilor (căci acesta crud lupta atunci) și spre unguri
cât de repede se înarmă. Și fiind în creștere, căci la sfârșit învinge pe aceștia, la fluviu (Dunărea
n.n.) face să se înăbușe mulțime de cinstiți ostași. Și astfel, cu luminate victorii s-a înfrumusețat
ismaelitul [și] în orașul Vidin sosește, astfel și țarul la el mergând, netemându-se de el, căci la el
trimisese făgăduieli, arestarea aceluia în orașul Brusa, se eliberă, [că] averea lui cu totul număr
mare fiind și cu totul acelea [a dat și] în ale sale este lăsat.
III.	Astfel, cu acesta am săvârșit, acolo s-a întâmplat să fie, la vedenie împărătească
apărând binecinstitoarea cneaghină a țării Serbiei, văduva purureapomenitului și luminatului
cneaz Lazăr, cu cele două binecinstitoare odrasle, Ștefan despotul și Vuk, dar și cu văduva
marelui și viteazului despot Uglieș, Eftimia, căci cu numele în pustniceasca podoabă fiind și cu
fapta și cu binedătătoriile în preaînțelepciuni și multe agerimi preaînălțându-se. Totodată aceștia
având îndrăzneală la țar, nu orașul, nu acele împrejurimi, nu avere, nici altele careva de astfel au
rugat, care având de asemenea puțină și vremelnică dulceață, pierzanie fără de sfârșit, dar se
186
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
pleacă cu iubire puternic ținută, cerând neputrezitele moaște ale acestei preacuvioase maice.
Acela râzând: „Și de ce nu dintre altele, cu mult și mare preț, vrednice averi, [nu] ai cerut, a zis,
dar numai oase uscate și cu totul nemișcate?” Aceia (la fericita învoire, la bunul suflet de
Dumnezeu iubitor înainte pus): „Dacă voiești, au spus, toată averea noastră să se schimbe pe
doritele noastre moaște, suntem gata a pune înainte”. Așadar, acela a lăudat această osârdie (căci
[l-] au copleșit, au făcut bine să se minuneze și călăul), a dat în mână [moaștele pentru] această
rugăminte. Aceia îmbrățișând pe aceasta cu mâinile, sărutau, vărsau lacrimi de bucurie împreună
cu ochii și sufletul și inima, lăudau, nu aveau cum să [nu] se bucure de curat iubitoarea raclă, și,
sfârșitul, cu minuni mult prețioase și odăjdii aurite, s-au sprijinit în pământul său, cu multă
curăție au înălțat, înfrumusețându-se totodată și veselind, astfel au câștigat comoara, lumea ei cu
totul de neajuns.
IV. Și nu au greșit preaînțelepții, dar aceasta așezată în sfânta biserică, ea în acea casă,
astfel ea alăturată, din mers păzește neînșelăciunea. Astfel, ele, spre păstrarea numărului, la
întâiul chip de vlădică au mers și cu bune nădejdi au înmulțit întinderile. Dar și să împărățească
ea pe acestea nădăjduim, pentru că s-au frământat pentru ea și din mâinile barbarilor au scos-[o],
căci pe Dumnezeu dorind, dar și pe aceasta foarte râvnind. ,,Căci se știe, spuse oamenilor săi, dar
cu mâna lui Moise și Aron”. A păstrat Dumnezeu și pe preacuvioasa la barbari cu trupul
neputrezit, dar cu grija și râvna acestora, de Dumnezeu iubitori și puternic lăudați bărbați. Și nu
m-a ocărât la femeiasca preamărire, bărbătească înălțare având, căci mintea puternică și bărbăția
se judecă, dar nu naturala vedenie. La bărbați s-a socotit și Ana și Iudit și Devora, care puteri au
făcut, care împărățiile au stăpânit, care împărățiile necredincioase au rușinat. Și acum, pe acel
pământ, cu totul sfântă și mult curată este, cu toate chipurile îmbelșugate, ea a dat totul
sărmanilor împărăției de la răsărit la apus. Căci ele numai au cerut, ismaeliții la sfârșit s-au
smerit, și [ele] abia s-au așezat să răsufle, din inimă binecinstire au făcut și pe acei împărați și
cnezi au izbăvit, și după război abia dacă se găsește acolo biserică sau sfințire și acestea în taină
și în pământ ascuns fiind sfințite, aici cu această de Dumnezeu încoronată doamnă câți ani de
luptă din aceștia și precum via înfășurată și aceasta nu una între ani, dar în care zi și ceas trăiesc
acoperiți de Dumnezeu pentru preacuvioasa rugăciune, stăpânind pe sine, așa cum și de la
început binecinstirea înmulțește și pe binedătători rodește. Căci în care părți atâtea mănăstiri,
spune-mi, apoi mărire și slăvire în care orașe? Unde [este] atât de mare numărul mulțimii
îngerești, arhanghelicească și liniștită viată se trăiește? Așadar aceia în mănăstiri, la întâia privire,
[la] întâiul cuget, [la] întâia însuflețire și ea cu obștea, unul către altul își sunt chip și înscriere la
binefăcătorii aceștia în liniște cerească stând precum serafimii dumnezeiești, plac cugetului vieții
și bucurie având și pururi înmulțind îmbrățișările rugăciunii. Unde [este] atâta arhierie, unde
osârdie la Dumnezeu și dumnezeire, unde binefacerea poporului, cât în puteri și cât în supuneri?
Niciunde afară de aici, unde a dorit să se odihnească. Pleacă vlădica Bulgariei cu slavă, este
dăruită Serbiei, acolo la nici unul rămânând.
V.	Astfel a avut mărire vrednica de laudă maică și Lui Dumnezeu aceasta făcând
providență ca să se lumineze și apusul cu acea venire și pe strălucire nezidită.
Copiile ulterioare ale acestui text au dus la amplificarea conținutului. Aceasta se
poate constata din lucrarea Жития святых Российской Церкви, также иверских и
187
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
славянских, 1859, a lui Andrei Nikolaevici Muraviov1, folosită și de Melchisedec
Ștefănescu la studiul său despre Grigorie Țamblac. Reputatul episcop menționează
despre Viețile sânților rusești, iberi2 și slavi, a lui Muraviov, adunate și publicate de el
în urmă cu vreo douăzeci de ani3, între care și Viața cuvioasei Paraschiva, p. 307-312,
tradusă din sârba veche4 în rusește, a cărei traducere în limba română o reproduce
integral în amintita lucrare:
Au trecut încă mulți ani de prosperitate a statului bulgar, când odată s-a ridicat o furtună
înfricoșată de la un împărat barbar asupra slăvitei cetăți Târnovul. Sultanul Baiazid a incurs în
țara bulgărească, a acoperit-o ca pe un cuib de pasăre, cu mâna sa cea puternică, dar apropiindu-
se de cetatea capitală, s-a oprit pe un timp, confuziat de tăria ei, căci din toate părțile era îngrădită
cu prăpăstii de munți și înconjurată cu ziduri înalte, era înlăuntru întărită cu cinstitele moaște ale
plăcuților lui Dumnezeu. Se clătea barbarul, necutezând a se apropia de această tărie, înaintea
căruia s-ar fi sfărâmat puterea lui, dar precum oarecând s-a poruncit lui Moise de Domnul, întru
mânia sa asupra lui Israil: «nu te ruga pentru oamenii aceștia» și proorocul Ieremia «ieși din
cetatea aceasta, căci rugăciunile tale sunt ca un perete de aramă la îngrădirea mâniei mele», așa și
aici, dacă n-ar fi fost păcatele oamenilor, niciodată nu s-ar fi săvârșit aceea, despre care amar îmi
este a povesti. Știu că, dacă aș descrie dragostei voastre cu de-amănuntul ceea ce s-a întâmplat
atunci, v-aș întoarce la tristețe și lacrimi, dar pentru solemnitatea zilei voi tăcea, deși ar fi putut fi
de folos povestirea, și mă voi atinge în cuvântul meu numai de cuvioasa.
Când toate cele ce erau slăvite în cetatea cea supusă de pretutindeni se aduceau înaintea
feței cuceritorului, aduse au fost și cinstitele moaște, dezbrăcate de podoabele cele prețioase și
învăluite în niște trențe sărăcești. Le-a cerut și dobândit de la sultanul stăpânitorul Moldo-
Vlahiei, care domnea peste orașele de la Dunăre, și a adus la sine acasă această comoară, dar nu
pe timp îndelungat. În curând, regele Ungariei, Sigismund, trecând Dunărea a cuprins țara
Valahiei și s-a așezat la Nicopole cu oștile francilor. Stăpânitorul otoman Baiazid, lăsând asediul
Bizanțului, s-a întors asupra acestor noi dușmani și o strașnică luptă a Apusului cu Răsăritul a
clocotit pe câmpiile Nicopolei. Multe mii de franci au pierit pe valurile Dunării. Victoria a
încununat pe ismaeliteni și îngâmfatul duce al lor a intrat în hotarele Valahiei. Fără frică i-a ieșit
întru întâmpinare domnitorul acelor hotare, încurajat de parola dată pentru pace, dar Mircea într-
un mod trădător fu legat și exilat la Brusa, căci nenumăratele lui comori amăgise pe vrăjmaș și
toată averea lui au luat-o acela în mâinile sale.
S-a întâmplat ca cucernica kneghină a Serbiei, Angelina, văduva sântului și pururea
pomenitului cneaz Lazăr, a vizitat pe puternicul stăpânitor al otomanilor, și nu singură, ci
împreună cu doi fii ai săi, cu despotul Ștefan și cu Vulcan, fratele lui și cu kneghina Eutimia,
1 Andrei Nikolaevici Muraviov (1806-1874), șambelan la curtea imperială rusă, scriitor de carte
duhovnicească, dramaturg, poet și istoric bisericesc rus, autor de lucrări de o remarcabilă valoare
între care și cartea menționată mai sus. Acestea sunt rezultatul călătoriilor de studii intreprinse la
Alexandria, Cairo, Ierusalim, Cipru, Smirna și Constantinopol (cf. http://ru.wikipedia.org/)
2 Termenul iberi, tradus de Melchisedec Ștefănescu, este incorect. Este vorba despre iveri =
georgieni sau gruzini; iberi sunt locuitorii peninsulei Iberice, teritoriu catolic și care nu intra în
sfera vieților de sfinți, cercetați de Muraviov.
3 Melchisedec Ștefănescu, op. cit., p. 24.
4 Slavonă (n.n.).
188
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
soția viteazului despot Ugleș. Kneghina sârbească era împodobită cu toate virtuțile pustnicești și
pe mulți covârșea cu înțelepciunea. Cu îndrăzneală s-a apropiat de sultanul, care fu plin de stimă
către dânsa și a cerut de la dânsul sie, nu oarecare cetăți, sau pământuri împrejmuitoare - avere
de scurtă durată, a cărei dulceață curând trece -, ci însuflețită de o înaltă dragoste către cuvioasa,
a cerut sie sântele ei moaște. Râse necredinciosul de cererea cea cucernică și a întrebat-o: pentru
ce nu ceri ceva mai prețios, în locul unor oase uscate nemișcătoare? Dar cucernica femeie
întărind cuvântul său a propus toată averea sa pentru acea comoară. Atunci, lăudând osârdia ei,
căci și barbarii stimează virtutea, i-a învoit ceea ce ea dorea, iar ea cu dragoste cuprinzând
sfintele moaște s-a lipit de ele cu buzele și cu inimă și-a vărsat lacrimi de bucurie. Neavând la
sine o raclă sfințită, le-a înfășurat cu aromate și veșminte aurite și cu mare cinste le-a strămutat în
țara sa. Acolo le-a pus în biserica sa casnică și, precum ea a păstrat trupul cuvioasei de mâinile
barbarilor, nădăjduind a se feri cu dânsa în împărăția cerului, așa și Domnul a apărat și a mărit
împărăția ei cea pământească.
Când țările de prin prejur s-au dărâmat de barbari, încât acolo abia se putea găsi biserică
și preoți, această țară păzită de Dumnezeu, deși mulți ani a fost luptată de vrăjmași, înflorește ca
o vie îngrădită, pentru rugăciunile cuvioasei, locuitorii ei, sub adumbrirea cucernicilor lor crai
(regi) se împodobesc cu cucernicie. Unde încă, în care țări sau cetăți sunt atâtea lăcașuri
monahicești, unde în tăcere petrec viața îngerească a lor imitatorii serafimilor, care au înaripat
privirea lor de la pământ la cer? Unde sunt atâția episcopi și presbiteri și unde atâta cucernicie în
stăpânitori și stăpâniți? Au nu acolo, unde a binevoit a repausa cuvioasa, când Domnul a luat de
la dânsa slava bulgărească și i-a dorit slava cea sârbească, căci așa a plăcut proniei lui.
Însă ce dar vrednic îți voi aduce eu ție cuvioasă? Exclamă, în fine biograful, căci atunci
la timp nu m-am pregătit spre întâmpinarea ta, deși acum spun ceea ce doream a spune atunci,
erai tu, ca o mamă iubitoare, primește darul meu cel de pe urmă ca și cum ar fi cel dintâi, deși
nimic nu poate să fie vrednic de tine. În ceas bun ai venit tu la noi, frumoasa mireasă a Lui
Hristos, porumbiță curată, aurită de Duhul Sfânt, lauda fecioarelor și locuitoare a pustiei,
convorbitoare a îngerilor, care ai plantat pe pământ raiul cel intelectual prin virtuțile tale.
Feciorescu-te pe tine, frumusețea poporului sârbesc, apărătoarea și păzitoarea lui cu care se laudă
țarii noștri. De câte ori stăpânii cei barbari au voit să facă rău țării tale, și să facă defăimat locul
unde zac moaștele tale, dar tu ca o arhistratigă vitează, cu puterea cea dată ție de mirele cel
dumnezeiesc, cu rușine ai întors fețele lor îndărăt. Ceata împărăteselor țarițelor înconjoară
cinstită racla ta cu cucernicie aducând ție daruri, căci și tu ești împărăteasă (țariță), măcar că n-ai
împărățit pe pământ, iar acum binefacerile tale necontenit curg de la racla ta, prin abundența
minunilor și a vindecărilor. O, cuvioasă maică Paraschiva, care vezi acum față către față, ceea ce
oarecând se înfățișa, sie ca prin oglindă și ghicitură, rogu-te pentru împăciuirea a toată lumea și
pentru cucernicul despotul nostru, domnul Georgie, care la tine a pus nădejdea sa, apără-l de
rebeli și pe toți cei ce acum s-au adunat la templul tău, adumbrește-i cu ocrotirea ta, iar pe
începătorii turmei celei cuvântătoare întărește-i, ca să pască turma cea încredințată lor la pășunile
cele duhovnicești și să o introducă întru împărăția cea cerească1.
Din conținutul textului, din lucrarea lui Muraviov, se constată că autorul ar fi
contemporan evenimentelor istorice relatate (cucerirea cetății Târnovo de către turci,
domnia lui Mircea cel Bătrân, cruciada antiotomană de la Nicopole) și că acest panegiric
1 Melchisedec Ștefanescu, op.cit., p. 24-26.
189
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
ar fi fost creat în timp ce domnea despotul Georgie, adică George Brancovici, mai exact
între anii 1427-1457 (1456 n.n.)1. Pe lângă acestea se constată însă că datele istorice
redate sunt inexacte:
1)	Mircea cel Bătrân era aliat cu turcii înainte de cucerirea cetății Târnovo
(1393) și până la bătălia de la Nicopole (1396), de aceea a primit în dar, de la sultan,
moaștele sfintei Paraschiva; în realitate era în conflict militar, domnitorul Țării
Românești îl ajutase pe cneazul sârb Lazăr în lupta contra turcilor de la Kosovopolie
(Câmpia Mierlei).
2)	Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, a ocupat Țara Românească
înainte de cruciada de la Nicopole și Mircea cel Bătrân a fost bănuit a se fi aliat cu el și,
de aceea sultanul a pornit război contra Țării Românești, iar prin viclenie l-a prins pe
domnitor și l-a exilat la Brusa. În realitate este o eroare: regele Ungariei a intrat în
Muntenia ca aliat; după eșecul cruciadei de la Nicopole Mircea cel Bătrân a apărat cu
succes frontiera Dunării în fața turcilor și nu le-a plătit acestora tribut decât în 1417, în
condiții deosebit de avantajoase; pe lângă aceasta nici nu se pomenește de victoria
românilor de la Rovine (1394 sau 1395). În plus, istoricii Konstantin Jirecek și P. Nikov
au ajuns la constatarea că nu a fost exilat Mircea cel Bătrân, ci țarul bulgar de Vidin,
Ivan Strațimir, părere însușită și de P.P. Panaitescu2.
3)	Domnitorul Țării Românești este prezentat ca fiind domnitor al Moldo-
Vlahiei și nu al Ungrovlahiei, cum este în toate actele domnești și nu există nicio dovadă
că ar fi stăpânit și Moldova3 .
4)	Țările creștine din spațiul balcanic sunt prezentate ca fiind pustiite de către
barbari (turci n..n.) și în ele abia se găsesc preoți și biserici, iar Serbia este prezentată ca
fiind o țară creștin ortodoxă, înfloritoare din toate punctele de vedere, păzită de
Dumnezeu, cu un număr apreciabil de arhierei, preoți, biserici și mănăstiri; în realitate
nu se poate compara cu țările române, unicele state autonome din sud-estul Europei și
singurul spațiu unde otomanii au avut interdicții de a se stabili și de a ridica moschei4.
Este greu de crezut ca Grigorie Țamblac să fi scris asemenea afirmații. Format
în școala patriarhului Eftimie de Târnovo și educat în spiritul isihast, nu putea să aibă
atâtea date eronate în textul panegiricului, cu atât mai mult cu cât una dintre tendințele
curentului efimian era de a înlătura ,,basmele mincinoase” din cuprinsul scrierilor
1 Ibidem, p.27. Gheorghe Brancovici a sfârșit din viață la 24 dec. 1456, de aceea apreciem ca în
acest an să fie sfârșitul său de conducător al acestui ținut (cf. Marcel D. Popa, Horia C. Matei,
Mică enciclopedie de istorie universaă, București, 1988, p.187).
2 Konstantin Jirecek, Царъ Страцимир Видински, în „Периодическо Списание”, I, 1882, p.
48-52; P. Nikov, Турското завладование на Българиа (Cucerirea turcească în Bulgaria), în
„Известия на ист. Дружества”, p. 100-101, apud P.P. Panaitescu, Mircea cel Bătrân, București,
2000, p. 330.
3 Documenta Romaniae Historica. B. Țara Românească, vol. I (1247-1500), volum întocmit de
P.P. Panaitescu și Damaschin Mioc, București, 1966, document nr. 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16,
17, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 32, 33, 34, 35, 37, 38, p. 22-30, 31-45, 47-67, 70-72.
4 Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol.I București, 1991, p. 253-254.
190
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
eclesiastice. Pe de altă parte, din cele din urmă cercetări istorice se constată că el a
sfârșit din viață în 1418-14191 și nu prin 1450, cum considera Mechisedec Ștefanescu2.
Pe lângă acestea, deși sunt relatate victoriile lui Baiazid asupra creștinilor, totuși nu sunt
relatate înfrângerile suferite de el, de exemplu așa cum este cea din partea mongolilor de
la Ankara, din 1402, care i-a adus sfârșitul, fiind purtat într-o cușcă spre desfătarea
învingătorului. Evenimentul este important pentru toate statele creștine din Balcani,
deoarece pentru un timp a slăbit primejdia turcă. Toate acestea ne îndreptățesc a crede
că autorul acestui din urmă panegiric, publicat de Muraviov, nu este Grigorie Țamblac,
ci, cel mai probabil, o persoană care a trăit între anii 1427-1456, perioada despotatului
lui Gheorghe Brancovici, și care a folosit drept sursă de documentare, pe lângă textul
scris de Grigorie Țamblac, și tradiția orală, căci are foarte multe date inexacte.
Analiza comparativă a celor două texte duce la concluzia că textul lui Grigorie
Țamblac este sursa incontestabilă a celui editat de Muraviov, și că diferențele de
conținut sunt, în linii mari, cele menționate mai sus, pe lângă unele adaosuri, care ridică
rolul sârbilor în cinstirea sfintei Paraschiva:
1 Nedelcu, op. cit., p. 79.
2 Idem, p. 42.
191
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Ediția Kaluzniacki:
Ediția Muraviov:
III. Astfel, cu acesta am săvârșit, acolo
s-a întâmplat să fie, la vedenie împărătească
apărând binecinstitoarea cneaghină a țării
Serbiei, văduva purureapomenitului și
luminatului cneaz Lazăr cu cele două
binecinstitoare odrasle, Ștefan despotul și
Vuk, dar și cu văduva marelui și viteazului
despot Uglieș, Eftimia, căci cu numele în
pustniceasca podoabă fiind și cu fapta și cu
binedătătoriile în preaînțelepciuni și multe
agerimi preaînălțându-se. Totodată aceștia
având îndrăzneală la țar, nu orașul, nu acele
împrejurimi, nu avere, nici altele careva de
astfel au rugat, care având de aemenea
puțină și vremelnică dulceață, pierzanie fără
de sfârșit, dar se pleacă cu iubire puternic
ținută, cerând neputrezitele moaște ale
acestei preacuvioase maice. Acela râzând:
„Și de ce nu dintre altele, cu mult și mare
preț, vrednice averi, [nu] ai cerut, a zis, dar
numai oase uscate și cu totul nemișcate?”
Aceia (la fericita învoire, la bunul suflet de
Dumnezeu iubitor înainte pus): „Dacă
voiești, au spus, toată averea noastră să se
schimbe pe doritele noastre moaște, suntem
gata a pune înainte”. Așadar, acela a lăudat
această osârdie (căci [l-] au copleșit, au făcut
bine să se minuneze și călăul), a dat în mână
[moaștele pentru] această rugăminte. Aceia
îmbrățișând pe aceasta cu mâinile, sărutau,
vărsau lacrimi de bucurie împreună cu ochii
și sufletul și inima, lăudau, nu aveau cum să
[nu] se bucure de curatiubitoarea raclă, și,
sfârșitul, cu minuni multprețioase și odăjdii
aurite, s-au sprijinit în pământul său, cu
multă curăție au înălțat, înfrumusețându-se
S-a întâmplat ca cucernica kneghină
a Serbiei Angelina, văduva sântului și
pururea pomenitului cneaz Lazăr a vizitat
pe puternicul stăpânitor al otomanilor, și nu
singură, ci împreună cu doi fi ai săi, cu
despotul Ștefan și cu Vulcan, fratele lui și
cu kneghina Eutimia, soția viteazului
despot Ugleș. Kneghina sârbească era era
împodobită cu toate virtuțile pustnicești și
pe mulți covârșea cu înțelepciunea. Cu
îndrăzneală s-a apropiat de sultanul, care fu
plin de stimă către dânsa și a cerut de la
dânsul sie, nu oarecare cetăți, sau
pământuri împrejmuitoare - avere de scurtă
durată, a cărei dulceață curând trece - ci
însuflețită de o înaltă dragoste către
cuvioasa, a cerut sie sântele ei moaște.
Râse necredinciosul de cererea cea
cucernică și a întrebat-o: pentru ce nu ceri
ceva mai prețios, în locul unor oase uscate
nemișcătoare? Dar cucernica femeie
întărind cuvântul său a propus toată averea
sa pentru acea comoară. Atunci, lăudând
osârdia ei, căci și barbarii stimează
virtutea, ia învoit ceea ce ea dorea, iar ea cu
dragoste cuprinzând sfintele moaște s-a
lipit de ele cu buzele și cu inimă si-a vărsat
lacrimi de bucurie. Neavând la sine o raclă
sfințită, le-a înfășurat cu aromate și
veșminte aurite și cu mare cinste le-a
strămutat în țara sa. Acolo le-a pus în
biserica sa casnică și precum ea a păstrat
trupul cuvioasei de mâinile barbarilor,
nădăjduind a se feri cu dânsa în împărăția
cerului, așa și Domnul a apărat și a mărit
împărăția ei cea pământească.
192
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
totodată și veselind, astfel au câștigat
comoara, lumea ei cu totul de neajuns.
Faptul că autorul textului editat de Muraviev a avut importante adăugiri, pe lângă
erorile menționate mai sus, se observă și din analiza comparativă a părților finale, unde
se constată că volumul textului lui Țamblac este de zece ori mai mic:
Ediția Kaluzniacki:
Astfel a avut mărire vrednica de laudă maică și Lui Dumnezeu aceasta făcând
providență ca să se lumineze și apusul cu acea venire și pe strălucire nezidită.
Ediția Muraviev:
Însă ce dar vrednic îți voi aduce eu ție cuvioasă? Exclamă în fine biograful, căci atunci
la timp nu m-am pregătit spre întâmpinarea ta, deși acum spun ceea ce doream a spune atunci, era
tu, ca o mamă iubitoare, primește darul meu cel de pe urmă ca și cum ar fi cel dintâi, deși nimic
nu poate să fie vrednic de tine În ceas bun ai venit tu la noi, frumoasa mireasă a Lui Hristos,
porumbiță curată, aurită de Duhul Sfânt, lauda fecioarelor și locuitoare a pustiei, convorbitoare a
îngerilor, care ai plantat pe pământ raiul cel intelectual prin virtuțile tale. Feciorescu-te pe tine,
frumusețea poporului sârbesc, apărătoarea și păzitoarea lui cu care se laudă țarii noștri. De câte
ori stăpânii cei barbari au voit să facă rău țării tale, și să facă defăimat locul unde zac moaștele
tale, dar tu ca o arhistratigă vitează, cu puterea cea dată ție de mirele cel dumnezeiesc, cu rușine
ai întors fețele lor îndărăt. Ceata împărăteselor țarițelor înconjoară cinstită racla ta cu cucernicie
aducând ție daruri, căci și tu ești împărăteasă (țariță), măcar că n-ai împărățit pe pământ, iar acum
binefacerile tale necontenit curg de la racla ta, prin abundența minunilor și a vindecărilor. O,
cuvioasă maică Paraschiva, care vezi acum față către față, ceea ce oarecând se înfățișa, șie ca prin
oglindă și ghicitură, rogu-te pentru împăciuirea a toată lumea și pentru cucernicul despotul
nostru, domnul Georgie, care la tine a pus nădejdea sa, apără-l de rebeli și pe toți cei ce acum s-
au adunat la templul tău adumbrește-i cu ocrotirea ta, iar pe începătorii turmei celei cuvântătoare
întărește-i, ca să pască turma cea încredințată lor la pășunile cele duhovnicești și să o introducă
întru împărăția cea cerească”.
193
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Grigorie Țamblac, ucenic al patriarhului Eftimie de Târnovo și om de seamă al
culturii medievale sârbe și bulgare, prin Panegiricul sfintei Paraschiva a lăsat o operă
remarcabilă pentru istorisirea vieții acestei mucenițe, relatând despre aducerea moaștelor
acesteia în Serbia, după căderea Bulgariei sub turci. Autorul nu se limitează numai la a
relata despre transferarea moaștelor, dar și despre evenimente istorice importante din
lumea bulgară, sârbă și română. Copiile de mai târziu ale textului original au dus la
amplificarea conținutului, dar și la apariția de date istorice inexacte, așa cum este cel
editat de Muraviev și tradus în limba română de Melchisedec Ștefanescu, prezentând
lumea sârbă drept singurul loc unde se mai ducea o viață bisericească, în timp ce toate
țările dimprejur erau pustiite.
Bibliografie generală
*** Documenta Romaniae Historica. B. Țara Românească, vol. I (1247- 1500), volum întocmit
de P. P. Panaitescu și Damaschin Mioc, București, 1966
Jirecek Konstantin, La civilisation serbe en moyen age, Paris, 1920
Kaluzniacki Emil, Werke despatriarchen von Bugarien Euthimius (1375-1393), Viena, 1901
Miklosikh Franz, Lexicon paleoslovenico-graeco-latinum, Vindobonae, 1862-1865
Nedelcu Octavia, Istoria literaturii sârbe vechi, București, 2001
Negrescu I. D., Limba slavă veche, București, 1961, p. 104
Popa D Marcel,. Matei C Horia, Mică enciclopedie de istorie universaă, București, 1988
Panaitescu P.P., Mircea cel Bătrân, București, 2000
Păcurariu Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, București, 1992, vol. II,
București, 1994
Piscupescu Ecaterina, Literatura slavă din Principatele Române în veacul al XV-lea.
După manuscrisele slave din Biblioteca Academiei Române,
București, 1939
***Slava veche și slavona românească, coord. Pandele Olteanu, București, 1975
Ștefănescu Melchisedec, Mitropolitul Grigorie Țamblac, în „Revista pentru istorie, arheologie și
filologie”, an II, 1884, vol. III, p.1-64
Turdeanu Emil, La littérature bulgare du XIV siècle et sa diffusion dans les Pays
Roumains, Paris, 1947
Idem, Les Principautes Roumaines et les Slaves du Sud: Rapports
littéraires et religieux, în vol. Etudes de littérature roumaine et des
écrites slaves et grecs des Principautés Roumaines, Leiden, 1985,
p.1-14.
194
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
LINGVISTICĂ
195
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
196
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
GERMANIZMI U VARAZDINSKOM KAJKAVSKOM -
PREFIKSALNA TVORBA GLAGOLA
Petar RADOSAVLJEVlC
Die kroatisch-kajkavischen Dialekte haben eine große Anzahl der Entlehnungen aus der
deutschen Sprache, so auch die Stadtsprache von Varazdin. Während seiner Geschichte war
Varazdin unter starkem deutschsprachigen Einfluss, der auch in der Stadtsprache von Varazdin
nachzuweisen ist - wegen der geopolitischen Situation, deutschsprachiger Siedler aber auch
anderer soziolinguistischer Faktoren. Als Korpus für diese Arbeit wurde Tomislav Lipljins
Wörterbuch der kajkavischen Mundart von Varazdin genommen, das mehr als 33.000 Einträge
hat, und als solches eine gute Möglichkeit darstellt, Germanismen in der Stadtsprache von
Varazdin zu untersuchen. In der Untersuchung wurde eine große Anzahl von Germanismen
identifiziert und die Arbeit wurde an präfixal gebildete Verben einbeschränkt. Die präfixale
Verbbildung ist die häufigste Verbbildungsart im Kroatischen, so auch in der kajkavischen
Mundart von Varazdin. In dieser Arbeit wurden solche Verben untersucht, die ein Grundverb
deutschen Ursprungs und ein kroatisches Präfix aufweisen. Diese Verben wurden nach
jeweiligen Präfixen analysiert und eine Häufigkeitsstatististik wird gegeben. Die Arbeit umfasst
auch ein Verzeichnis der identifizeirten Verben, wobei jeder Eintrag aus einem präfixal
gebildeten Verb besteht, während die Daten aus dem Wörterbuch (erste Person Präsens, das
Adjektiv, der Aspekt) mit dem entsprechenden Deutschen Bezugswort und der Übersetzung ins
Kroatische erweitert wurden.
Key words: Germanismen, kroatisch-kajkavische Mundart von Varazdin, präfixale Verbbildung
1.	Povijesni i sociolingvisticki okviri njemacko-hrvatskog jezicnog dodira u
Varazdinu
Prvo povijesno relevantno spominjanje grada seze iz 1181. godine, u buli
hrvatsko-ugarskog kralja Bele III1. U toj se buli indirektno spominje Varazdin, buduci
da dokument govori o posjedu Varazdinskim toplicama koje je varazdinski zupan
1 Markovic 1983: 29.
197
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
oduzeo zagrebackom kaptolu, sto implicitno znaci da je grad postojao i prije navedene
godine.
U svojoj je bogatoj povijesti Varazdin cesto bio popriste politickih i
ekonomskih previranja. Buduci da se nalazi u neposrednoj blizini Madarske i Stajerske,
te zbog svog polozaja na sjecistu vaznih putova, grad je vec u srednjem vijeku dozivio
brz razvoj te je u 15. stoljecu postao vazno ekonomsko srediste.
Sluzbeni su jezici u gradu Varazdinu bili latinski i njemacki, sto medutim nije
predstavljalo jedini razlog koristenja njemackoga - od 1406., kada je kralj Zigmund
gradu odobrio jednom godisnje odrzati sajam1, poceli su se u vecoj mjeri doseljavati
trgovci i obrtnici iz Madarske i Stajerske.
Turska okupacija Bosne i pomicanje granice na Savu u 15. su i 16. stoljecu
doveli grad u novi polozaj. Tako Varazdin vise nije bio samo trgovacko i gospodarsko
srediste, nego je dobio i vaznu stratesku ulogu. Kako bi se Turcima onemogucio daljnji
prodor na zapad, kralj je Ferdinand uspostavio duz hrvatsko-turske granice Vojnu
krajinu. Slijedom te naredbe tridesetih je godina 17. stoljeca nadvojvoda Karlo ustrojio
Varazdinski generalat, sa sjedistem u Varazdinu. Vojna je krajina bila podredena
carskom Dvorskom ratnom vijecu, a u tom je dijelu hrvatskoga etnickoga prostora
njemacki jezik imao status sluzbenoga i zapovjednoga jezika2.
Kada je grad 1767. g. dekretom Marije Terezije postao stalno sjediste Hrvatskog
kraljevskog vijeca, to se odrazilo i na broj njemackog plemstva i gradanstva. Sve do
1776. godine, do katastrofalnog pozara, Varazdin je bio politicko, kulturno i ekonomsko
srediste Hrvatske. Nakon velikoga pozara grad je pretrpio velika ostecenja te prestao biti
hrvatskom prijestolnicom izgubivsi i prestiz sto vise nikada u potpunosti nije uspio
povratiti. To se odrazilo i na gradansku populaciju, koje se broj znatno smanjio.
1.1.	Demografski cimbenici
Uzevsi u obzir cinjenicu da su dvojezicni govornici mjesto zbivanja jezicnog
dodira3, bitno je obratiti pozornost na demografsku sliku Varazdina tijekom povijesti.
Ako u odredenom prostoru i vremenu vise osoba ima slicnu jezicnu
kompetenciju u smislu naizmjenicne porabe dvaju ili vise jezika, odredeni jezicni dodir
nadilazi razinu pojedinog govornika i moze se smatrati kolektivnom pojavom4.
Tijekom stoljeca su u Varazdinu i u okolini bili prisutni Nijemci (odnosno
Austrijanci); kao cinovnici, trgovci, obrtnici i ugostitelji. Vec 1209. godine u Varazdinu
se spominju Nijemci kao „hospites“ (doseljenici iz njemackih zemalja)5. Njemacki je
element bio posebno izrazen u gradu Varazdinu; germanofoni su stanovnici su
predstavljali nositelje gradanske kulture srednjoeuropskog karaktera. O tome svjedoce i
1 Ilijanic i Kapustic 1983: 176.
2 Piskorec 2005: 49.
3 Piskorec 2005: 18.
4 Piskorec 2005: 18.
5 Piskorec 2005: 49.
198
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
prezimena gradana Varazdina, podaci o potrebi za njemackim propovjednicima u gradu
i cinjenica da je jos u 20. stoljecu njemacki i u posvema hrvatskim obiteljima bio jezik
prestiza i gornjeg sloja1.
Sve do raspada Habsburske monarhije moguce je govoriti o konstantnom
doseljavanju gradana kojima je materinji jezik bio njemacki. Taj je proces, gotovo u
potpunosti, prestao svrsetkom Drugog svjetskog rata.
2.	Korpus istrazivanja
Korpus ovoga istrazivanja predstavlja Rjecnik varazdinskoga kajkavskog
govora Tomislava Lipljina koji s vise od 33.000 natuknica predstavlja najveci noviji
kajkavski rjecnik organskoga govora. Tomislav Lipljin je na svom rjecniku radio
dvadeset godina, a rijeci koje su usle u rjecnik najvecim su dijelom iz njegova vlastita
fonda za koje je cesto trazio potvrde kod ostalih govornika.
U rjecniku smo uspjeli identificirati velik broj germanizama, odnosno
posudenica iz njemackog jezika. Kriterij po kome smo identificirali neku rijec kao
germanizam jest odredena podudarnost izmedu plana izraza i plana sadrzaja njemackog
modela i hrvatske replike2. Germanizmi identificirani u ovom radu, a u skladu s gore
navedenim povijesnim i sociolingvistickim okolnostima jezicnog dodira, pripadaju
juznonjemackim dijalektima, a napose bavarsko-austrijskima.
Kako je i sam autor rjecnika napomenuo u predgovoru, u gradu se Varazdinu
istovremeno ravnopravno koriste dva tipa kajkavskoga govora - stariji i noviji tip; on se
u rjecniku odlucio za stariji jezicni tip.
Zbog tehnicke kompleksnosti u ovom radu nismo bili u mogucnosti koristiti
transkripciju koja je koristena u samom rjecniku, a oslikava stariji jezicni tip, nego smo
koristili prilagodenu grafiju koja pociva na hrvatskom standardu, a uzima u obzir noviji
jezicni tip. Autor je ovoga rada govornik novijega jezicnog tipa, te je u skladu s time
jezicno kompetentan; metodom je introspekcije s jedne strane i komunikacijom s drugim
govornicima s druge strane, dosao do rjesenja kojima je, smatramo, uspjesno uspio
zabiljeziti, odnosno adaptirati unose iz rjecnika, a da je pri tome zadrzao autenticnost
varazdinskog kajkavskog govora.
Sto se tice prozodijskog sustava, u skladu s gore navedenim, okomitom crticom
(') ispred mjesta naglaska oznacavamo naglasak.
3.	Prefiksalna tvorba glagola
Prefiksalna tvorba glagola predstavlja najcesci tvorbeni nacin u hrvatskom
jeziku3, pa tako i u kajkavskom mjesnom govoru grada Varazdina.
1 Belaj 1983: 369.
2 Piskorec 2005: 11.
3 Babic 1991: 493.
199
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Prefiksalnom se tvorbom tvore glagoli iz drugih glagola, osnovom i prefiksima.
Glagol pri tome mijenja i prosiruje, u vecem ili manjem opsegu, svoje osnovno
znacenje.
Glagoli tvoreni prefiksalnom tvorbom su u pravilu svrseni, sto se ocituje i u
nasim primjerima glagola. Za nesvrsene se glagole s prefiksom ne smatra da su tvoreni
prefiksalnom tvorbom, nego da su nastali imperfektivizacijom, tvorbom nesvrsenih
glagola od svrsenih1.
U nasem se radu ogranicavamo samo na one glagole kod kojih je osnova
identificirana kao posudenica iz njemackog. U skladu s time obradeni su samo oni
prefiksi koji se javljaju u kombinaciji s takvim osnovama. Identificirane smo glagole
klasificirali po prefiksima.
U nasem smo korpusu identificirali i obradili sljedece prefikse: do-, is-/s-/z-, na-
, o-, op-, od-/ot-, po-, pot-, pre-, pri-, raz-/ras-/ra-, u-/f-, za-.
3.1.	Prefiks do-
Glagoli s prefiksom do- najcesce oznacavaju da se radnja osnovnog glagola vrsi
do kraja ili do odredene granice, ili da se radnja dopunjuje na odredeni nacin.
Identificirani su sljedeci glagoli: dodr'ukati, dor'ajzati.
3.2.	Prefiks is-/s-/z-
Ovaj prefiks objedinjuje prefikse hrvatskog standardnog jezika iz- i s-2 . Oblik
prefiksa ovisi o pocetnom glasu osnovnog glagola. Glagoli tvoreni prefiksom is-/s-/z-
najcesce pokazuju finitno znacenje. Identificirani su sljedeci glagoli:
ist'ekati, sc'ajhnati, sf'aldati, sf'ehtati, sf'igati, sf'ilcati, sfl'ekati, sfl'ekati se,
sfl'undrati se, sfr'iskati, sfr'iskati se, sf'usati, sh'andlati, sh'eftati, sh'oblati, skl'amati,
sklamfati, skl'ofati, sklof'utati, skr'acati, skrah'irati, skr'amati, skr'enkati, skr'enkati
se, sk'urtati, skus'uvati, skus'uvati se, sp'apati, sp'arkati, sp'eglati, sp'igati, sp'igati se,
sp'ohati, spost'ekati, spref'oksiti, sprefr'iskati, sprefr'iskati se, sprep'eglati,
sprer'ajtati, sprev'ekslati, sp'ucati, sp'ukliti se, ssl'ingati, sst'ekati, sst'epati, sst'ikati,
st'ancati, st'ancati se, st'emfati, str'acati, str'efiti, str'ucati, zb'iksati, zb'indati se,
zbl'ajhati, zd'instati, zdr'akslati, zdr'ejati, zgl'ancati, zgl'ajhati, zgl'ajzati, zgl'ihati,
zgr'undirati, zlak'irati, zl'aufati, zl'ajmati, zl'ajnati, zl'ohati, zl'otati, zl'uftati, zl'uftati
se, zm'idrati, zm'idrati se, zn'ucati, zn'ucati se, zr'amati, zr'aubati, zr'ihtati, zr'ihtati
se, zr'ostati, zv'alcati, zv'ekslati, zv'elnati, zv'iksati, zv'inklati, zv'urclati, zz'agati,
zzm'uklati.
1 Babic 1991: 494.
2 Piskorec 2005: 114.
200
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
3.3.	Prefiks na-
Glagoli tvoreni prefiksom na- mogu imati razlicita znacenja, npr. staviti nesto
na nesto, izvrsavanje neke radnje u vecoj mjeri ili pak imaju rezultativno znacenje. S
ovim su prefiksom identificirani sljedeci glagoli:
nab'iflati, nab'iflati se, nab'iksati, nabr'enati, nac'ajhnati, nac'ilati, nac'ugati se,
nadost'ukati, nadostuk'avati, nadr'akslati, nadr'ukati, naf'aldati, naf'arbati, naf'ehtati,
naf'ajhtati, naf'ilati, nafr'akati se, naf'utrati, nagl'ancati, nah'ajcati, nah'ajcati se,
nam'alati, nan'itati, nap'acati, nap'asati, nap'udrati se, nap'untati, napunt'avati,
nar'ajbati, nar'ajcati, nar'ihtati, nariht'avati, nas'aftati, nas'ajhati, nasl'ihtati,
nasl'ingati, nasm'irati, nasm'inkati, nasm'inkati se, nasm'olcati, nasn'ofati,
nasnj'ofati, nasnj'ofati se, nas'odrati, nas'opati, nasp'anati, naspanc'irati se,
nasp'arati, nasp'ehati, nasp'endlati, nasp'iciti, nasp'iciti se, nasp'ikati, nasp'ilati se,
nasp'otati, naspr'icati, nasp'ulati, nasr'ajbati, nasr'otati, nast'ancati, nast'elati,
nastel'avati, nastempl'irati, nast'irkati, nast'ikati, nast'imati, nast'opati, nast'osati,
nastr'ajiti, nastrapac'irati se, nastr'ebati se, nastr'ajhati, nastr'ihati, nastr'ikati,
nast'ufati, nast'ukati, nasv'asati, nasv'asati se, nat'ancati se, natr'ucati, nav'elnati,
nav'iklati, nav'iksati, naz'agati.
3.4.	Prefiks o-
Glagoli koji su tvoreni prefiksom o- u primjerima iz naseg korpusa imaju, u
prvom redu, rezultativno znacenje. S ovim su prefiksom identificirani sljedeci glagoli:
oc'oprati, cfarbati, ofr'ajhati, op'eglati, opl'indrati, opukl'aveti, os'acati, osp'iciti,
osp'otati, ostr'ebati, ost'ucati, osv'cjniti, osv'cjniti se, osv'icati se.
3.5.	Prefiks op-
U standardnom se hrvatskom jeziku ovaj prefiks javlja u tri alomorfna oblika;
oba-, ob- i op-. U nasem se korpusu javlja samo realizacija op-. Glagoli tvoreni ovim
prefiksom znace da se radnja osnovnog glagola realizira oko necega, u konkretnom i
apstraktnom znacenju. Izdvojili smo sljedece glagole: opkus'uvati, ops'anciti,
ops'imfati, opst'ucati, opstanc'avati, optr'acati.
3.6.	Prefiks od-/ot-
Ovaj se prefiks javlja u dva alomorfa, od- i ot-, ovisno o glasu koji slijedi u
osnovnom glagolu. Glagoli s ovim prefiksom imaju dvojako znacenje: odvajanje,
odmicanje ili udaljavanje nekog predmeta ili pojma od necega te (potpuni) zavrsetak
neke radnje. S ovim su prefiksom izdvojeni sljedeci glagoli: odl'aufati, odl'etati,
odl'otati, odr'ajzati, odr'iglati, odv'erglati, ots'acati, otsl'epati, otsp'anati, otspanc'irati
se, otsp'ilati, otsr'aufati, otst'ekati, otst'opati, otst'oplati.
201
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
3.7.	Prefiks po-
Glagoli s prefiksom po- mogu izrazavati razlicita znacenja; distributivnost,
djelomicno vrsenje neke radnje, vrsenje radnje na nekoj povrsini1, promijenjeno stanje,
pocetni dio radnje ili cilj neke radnje. Izdvojili smo sljedece glagole:
pod'uplati, pof'arbati, pofr'ajhati, poh'eftati, poh'oblati, pokr'ajdati, polak'irati,
pon'oreti, pon'ucati, pop'eglati, por'ihtati, pos'aftati, pos'augati, pos'ajhati,
posik'avati, pos'iknuti, posl'ihtati, posl'uknuti, posm'ajhlati, posm'irglati, posnj'ofati,
pos'odrati, posp'arati, posp'otati, pospr'ehati si, pospr'icati, posr'ekati, post'aubati,
post'ekati, post'elati, postempl'irati, post'irkati, post'imati, post'opati, post'orhati,
post'osati, postr'ajiti, postr'ajfati, postr'ihati, post'ucati, post'urkati, posv'ajniti,
pot'umplati, pot'unkati.
3.8.	Prefiks pot-
U standardnom se hrvatskom jeziku ovaj prefiks javlja u tri alomorfna oblika;
pod-, pot- i poda-. U nasem se korpusu javlja samo alomorf pot-. Glagoli tvoreni ovim
prefiksom u prvom redu imaju znacenje da se radnja odvija ispod neceg. Ovi su glagoli
izdvojeni: po^futrati, pofutrati se, potk'ajlati, potsr'ajtati, potspr'ajcati, potspr'engati,
potst'ihati, potstr'ihati, poîsî'ucaîi.
3.9.	Prefiks pre-
Dok se u standardnom jeziku razlikuju prefiksi pre- i pro-, u nasim se
primjerima njihova znacenja preklapaju i realiziraju samo prefiksom pre-2. Glagoli s
ovim prefiksom izrazavaju vrsenje radnje s jednog kraja na drugi, preko necega;
izvrsenje radnje u povecanoj mjeri, promjenu stanja i svojstva ili finitivnost neke radnje.
Identificirali smo sljedece primjere:
precv'ikati, precv'iknuti, pref'arbati, prefl'ancati, prefl'ekati, prefri'skati, prel'aufati,
prep'eglati, prepegl'avati, prer'asplati, prer'ajtati, prer'ihtati, preriht'avati, pres'acati,
pres'altati, pres'altati se, presalt'avati se, pres'ajbati, presm'uglati, presnj'ofati,
prespanc'irati se, presp'artati, prest'epati, prest'ihati, prest'orhati, prestr'aftati,
prestu'derati, presv'ercati, presv'ercati se, presv'indlati, presv'indlati se, pretr'ucati,
prev'ekslati.
3.10.	Prefiks pri-
Glagoli koji su tvoreni ovim prefiksom, u prvom redu imaju znacenje
priblizavanja ili spajanja necega s cime. S ovim su prefiksom izdvojeni sljedeci glagoli:
prih'efîaîi, prir'ihîaîi, prism'ajhlati se, prisnj'cfati, pnsp'arati, pnsp'endlati, prisr'aufati,
prisr'cjfati, prisv'asati, prisv'ajsati.
1 Usp. Piskorec 2005: 113.
2 Usp. Piskorec 2005: 113.
202
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
3.11.	Prefiks raz-/ras-/ra-
U standardnom se jeziku javljaju sest alomorfa ovog prefiksa, no u nasem se
korpusu javljaju tri gore navedena. Glagoli s ovim prefiksom izrazavaju odvajanje dvaju
ili vise dijelova neke cjeline, intenziviranje neke radnje ili izvrsavanje cilja neke radnje.
zdvojili smo sljedece glagole: ascv'ikati, rasfr'iskati se, rash'ajcati, rash'ajcati se,
raskl'amati, raskr'amati, rast'ancati, rast'ancati se, rastr'cjbati, ras'altati, rast'imati,
razdr'eciti, razl'armati se, razl'aufati, razl'aufati se, razl'uftati, razr'cjcati, razr'ostati.
3.12.	Prefiks u-/f-
Ovaj se prefiks javlja u alomorfnim realizacijama u- i f-. Glagoli s ovim
prefiksom izrazavaju kretanje radnje u unutrasnjost necega, obuhvacanje radnjom ili pak
postizanje cilja. Izdvojili smo sljedece glagole: fpar'aditi se, fp'ariti se, fi'altati, fi'altati
se, fit'ekati, fit'irkati, uf'urati, uf'urati se.
3.13.	Prefiks za-
Glagoli s ovim prefiksom izrazavaju razlicita znacenja. Mogu izrazavati pocetak
radnje, zavrsetak neke radnje, prekrivenost necim. Identificirali smo sljedece glagole:
zabl'endati, zabr'ehati, zabr'emzati, zac'ajhnati, zac'ukrati, zacv'ikati, zacv'ikati se,
zad'amfati, zadr'eciti, za'endlati, zafl'ekati se, zag'iftati, zah'aklati, zah'eftati,
zah'ajcati, zah'ajcati se, zak'ajlati, zakl'amati, zak'urblati, zal'armati, zal'aufati,
zal'aufati se, zalauf'avati, zal'otati, zal'umpati, zal'umpati se, zam'usati, zap'apati,
zap'eglati, zap'elcati, zap'opati, zar'aubati, zar'ajbati, zar'ajbati se, zar'ajtati,
zar'iglati, zar'iglavati, zar'inkati, zar'olati, zas'iknuti, zasl'ajdrati, zasl'ajfati, zasl'ifati,
zasm'alcati, zasm'elcati, zasm'elcati se, zasm'irati, zasn'apslati, zasn'ofati, zasp'arati,
zasp'ehati, zasp'ekati, zasp'endlati, zasp'iciti, zasp'iciti se, zasp'iglati, zasp'otati,
zaspr'icati, zasr'aufati, zasr'ajfati, zasr'otati, zast'amfati, zast'aubati, zast'ehati,
zast'ekati, zast'ihati, zast'opati, zast'opati, zast'oplati, zast'osati, zastr'ihati, zasv'asati,
zasv'ajsati, zasv'enkati, zasv'icati se, zat'ancati, zat'ancati se, zatr'ajbati, zat'upfati,
zazl'ajfati, zazn'irati, zazv'arcati, zazv'arcati se.
4.	Statisticki podaci
Obradom prikupljenih jezicnih jedinica dobivamo sljedece podatke:
Iz korpusa od preko 33.000 natuknica, 414 rijeci (oko 0,0126%) identificirano je
kao prefiksalno tvoreni glagol s germanizmom kao glagolskom osnovom.
Od tog je broja
88 rijeci tvoreno prefiksom is-/s-/z-	= 21,26%
84 rijeci tvoreno prefiksom na-	= 20,29 %
83 rijeci tvoreno prefiksom za-	= 20,05 %
44 rijeci tvoreno prefiksom po-	= 10,63 %
33 rijeci tvoreno prefiksom pre-	= 7,97 %
18 rijeci tvoreno prefiksom raz-/ras-/ra- = 4,35 %
15 rijeci tvoreno prefiksom od-/ot-	= 3,62 %
203
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
14 rijeci tvoreno prefiksom o-
10 rijeci tvoreno prefiksom pri-
9 rijeci tvoreno prefiksom pot-
8 rijeci tvoreno prefiksom u-/f-
6 rijeci tvoreno prefiksom op-
2 rijeci tvoreno prefiksom do-
= 3,38 %
= 2,42 %
= 2,17 %
= 1,93 %
= 1,45 %
= 0,48 %.
Ako uzmemo da Rjecnik varazdinskog kajkavskog govora predstavlja
reprezentativan uzorak leksika varazdinskoga govora, mozemo zakljuciti da su prefiksi
is-/s-/z-, na- i za- najproduktivniji u ovoj vrsti tvorbe; prefiksi po- i pre- produktivniji od
prefikasa raz-/ras-/ra-, od-/ot-, o-, pri- i pot-, a prefiksi u-/f-, op- i do- su najmanje
produktivni.
5.	Popis rijeci
Vazan dio ovog rada predstavlja abecedni popis rijeci koje su identificirane i
izdvojene iz naseg korpusa. Svaki unos donosi prefiksalno tvoreni glagol; podaci iz
rjecnika koji navode prvo lice prezenta, glagolski pridjev trpni i daju naznaka
glagolskoga vida, dopunjeni su njemackom rijecju iz koje je izvedena osnova za tvorbu
glagola, a uz nju smo u zagradama naveli i pripadajuci prijevod.
5.1.	Abecedni popis prefiksalno tvorenih glagola
D
dodr'ukati, dodrukam; dodrukani pf. > drücken (tiskati)
dor'ajzati, dorajzam pf. > reisen (putovati)
F
fpar'aditi se, fparadim se; fparadeni pf. > Parade (parada)
fp'ariti se, fparim se; fpareni pf. > Paar (par)
fs'altati, fsaltam; fsaltani pf. > schalten (ukljucivati, spajati)
fs'altati se, fsaltam se; fsaltani pf. > schalten (ukljucivati, spajati)
fst'ekati, fstekam; fstekani pf. > stecken (ukljuciti, staviti)
fst'irkati, fstirkam; fstirkani pf. > Stärke (skrobiti)
I
ist'ekati, istekam; istekani pf. > stecken (ukljuciti, staviti)
N
nab'iflati, nabiflam; nabiflani pf. > büffeln (nabubati)
nab'iflati se, nabiflam se pf. > büffeln (nabubati)
nab'iksati, nabiksam; nabiksani pf. > wichsen (lastiti)
nabr'enati, nabrenam; nabrenani pf. > brennen (gorjeti)
204
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
nac'ajhnati, nacajhnam; nacajhnani pf. > heizen (loziti)
nac'ilati, nacilam; nacilani pf. > zielen (ciljati)
nac'ugati se, nacugam se; nacugani pf. > Zug (povuci (gutljaj))
nadost'ukati, nadostukam; nadostukani pf. > Stück (komad)
nadostuk'avati, nadostukavlem, impf. > Stück (komad)
nadr'akslati, nadrakslam; nadrakslani pf. > drechseln (tokariti)
nadr'ukati, nadrucem; nadrukani pf. > drücken (tiskati, natiskati)
naf'aldati, nafaldam; nafaldani pf. > falten (presavinuti)
naf'arbati, nafarbam; nafarbani pf. > Farbe (boja)
naf'ehtati, nafehtam; nafehtani pf. > (durch)fechten (izvojevati, postici)
naf'ajhtati, nafajhtam; nafajhtani pf. > (an)feuchten (navlaziti)
naf'ilati, nafilam; nafilani pf. > füllen (napuniti)
nafr'akati se, nafrakam se; nafrakani pf. > Frack (frak)
naf'utrati, nafutram; nafutrani pf. > Futter (podstava)
nagl'ancati, naglancam; naglancani pf. > Glanz (sjaj)
nah'ajcati, nahajcam; nahajcani pf. > heizen (loziti)
nah'ajcati se, nahajcam se pf. > heizen (loziti)
nam'alati, namalam; namalani pf. > malen (liciti)
nan'itati, nanitam; nanitani pf. > Niete (zakovica)
nap'acati, napacam; napacani pf. > beizen (impregnirati)
nap'asati, napasem; napasani pf. > passen (odgovarati, namjestiti)
nap'udrati se, napudram; napudrani pf. > pudern (puder)
nap'untati, napuntam; napuntani pf. > Bund (savez, urota)
napunt'avati, napuntavlam impf. > Bund (savez, urota)
nar'ajbati, narajbam; narajbani pf. > reiben (ribati, trljati)
nar'ajcati, narajcam; narajcani pf. > reizen (draziti)
nar'ihtati, narihtam; narihtani pf. > richten (podesiti)
nariht'avati, narihtavlam impf. > richten (podesiti)
nas'aftati, nasaftam; nasaftani pf. > Saft (sok)
nas'ajhati, nasajham; nasajhani pf. > Seich (sito)
nasl'ihtati, naslihtam; naslihtani pf. > schlichten (posloziti)
nasl'ingati, naslingam; naslingani pf. > schlingen (kukicati)
nasm'irati, nasmiram; nasmirani pf. > schmieren (mazati)
nasm'inkati, nasminkam; nasminkani pf. > schminken (sminkati)
nasm'inkati se, nasminkam se pf. > schminken (sminkati)
nasm'olcati, nasmolcam; nasmolcani pf. > Schmolz (topljeno salo)
nasn'ofati, nasnofam; nasnofani pf. > schnofeln, schnupfeln, schnüffeln (njusiti)
nasnj'ofati, nasnjofam pf. > schnofeln, schnüffeln (njusiti)
nasnj'ofati se, nasnjofam se pf. > schnofeln, schnüffeln (njusiti)
nas'odrati, nasodram; nasodrani pf. > Schotter (sljunak)
nas'opati, nasopam/nasoplam; nasopani pf. > schoppen (kljukati)
nasp'anati, naspanam; naspanani pf. > spannen (napinjati)
naspanc'irati se, naspanciram se pf. > spazieren (setati)
nasp'arati, nasparam; nasparani pf. > sparen (stedjeti)
nasp'ehati, naspeham; naspehani pf. > spähen (vrebati)
nasp'endlati, naspendlam; naspendlani pf. > Spenadel (pribadaca)
205
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
nasp'iciti, naspicim; naspiceni pf. > spitzen (ostriti)
nasp'iciti se, naspicim se; naspiceni pf. > spitzen (ostriti)
nasp'ikati, naspikam; naspikani pf. > spicken (nadijevati)
nasp'ilati se, naspilam se pf. > spielen (igrati)
nasp'otati, naspotam; naspotani pf. > Spott (poruga)
naspr'icati, naspricam; naspricani pf. > spritzen (strcati)
nasp'ulati, naspulam; naspulani pf. > spulen (namatati)
nasr'ajbati, nasrajbam; nasrajbani pf. > schreiben (pisati)
nasr'otati, nasrotam; nasrotani pf. > Schrott (sacma, krupica)
nast'ancati, nastancam; nastancani pf. > stanzen (tiskati)
nast'elati, nastelam; nastelani pf. > stellen (staviti)
nastel'avati, nastelavlem impf. > stellen (staviti)
nastempl'irati, nastempliram; nastemplirani pf. > stempeln (stambiljati)
nast'irkati, nastirkam; nastirkani pf. > Stärke (skrob)
nast'ikati, nastikam; nastikani pf. > Stück (komad)
nast'imati, nastimam; nastimani pf. > stimmen (namjestiti)
nast'opati, nastopam; nastopani pf. > stopfen (napuniti)
nast'osati, nastosam; nastosani pf. > Stoß (udarac)
nastr'ajiti, nastrajim; nastrajeni pf. > streuen (sijati)
nastrapac'irati se, nastrapaciram se pf. > strapazieren (napor)
nastr'ebati se, nastrebam se; nastrebani pf. > streben (nastojati)
nastr'ajhati, nastrajham; nastrajhani pf. > streichen (mazati)
nastr'ihati, nastriham; nastrihani pf. > Strich (namaz)
nastr'ikati, nastrikam; nastrikani pf. > stricken (plesti)
nast'ufati, nastufam; nastufani pf. > Stufe (stepenica)
nast'ukati, nastukam; nastukani pf. > Stück (komad)
nasv'asati, nasvasam; nasvasani pf. > schweißen (variti)
nasv'asati se, nasvasam se; nasvasani pf. > schweißen (variti)
nat'ancati se, natancam se pf. > tanzen (plesati)
natr'ucati, natrucam; natrucani pf. > trotzen (prkositi)
nav'elnati, navelnam; navelnani pf. > wellen (uciniti valovitim)
nav'iklati, naviklam; naviklani pf. > wickeln (namotati)
nav'iksati, naviksam; naviksani pf. > wichsen (lastiti)
naz'agati, nazagam; nazagani pf. > sägen (piliti)
O
obl'andrati, oblandram pf. > wandern (setati)
oc'oprati, ocopram; ocoprani pf. > zaubern (carati)
odl'aufati, odlaufam pf. > laufen (trcati, hodati)
odl'etati, odletam; odletani pf. > löten (variti)
odl'otati, odlotam; odlotani pf. > löten (variti)
odr'ajzati, odrajzam pf. > reisen (putovati)
odr'iglati, odriglam; odriglani pf. > riegeln (zakracunati)
odv'erglati, odverglam; odverglani pf. > Werkel (orguljice)
of'arbati, ofarbam; ofarbani pf. > Farbe (boja)
op'eglati, opeglam; opeglani pf. > bügeln (glacati)
206
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
opkus'uvati, opkusujem; opkusuvani pf. > küssen (Ijubiti)
opl'indrati, oplindram; oplindrani pf. > plündern (krasti)
ops'anciti, opsancim; opsanceni pf. > Schanze (opkop)
ops'imfati, opsimfam; opsimfani pf. > schimpfen (grditi)
opst'ucati, opstucam; opstucani pf. > stutzen (kresati)
opstanc'avati, opstancavlem impf. > stanzen (tiskati)
optr'acati, optracam; optracani pf. > tratschen (ogovarati)
opukl'aveti, opuklavejem; opuklaveli pf. > Buckel (grba)
os'acati, osacam; osacani pf. > schätzen (cijeniti)
osp'iciti, ospicim; ospiceni pf. > spitzen (ostriti)
osp'otati, ospotam; ospotani pf. > Spott (poruga)
ostr'ebati, ostreblem impf. > streben (stremiti)
ost'ucati, ostucam; ostucani pf. > stutzen (kresati)
osv'ajniti, osvajnim; osvajnjeni pf. > Schwein (svinja)
osv'ajniti se, osvajnim se pf. > Schwein (svinja)
osv'icati se, osvicam; osvicani pf. > schwitzen (znojiti se)
oth'aklati, othaklam; othaklani pf. > Haken (klin)
otr'acati, otracam; otracani pf. > tratschen (ogovarati)
ots'acati, otsacam; otsacani pf. > schätzen (cijeniti)
otsl'epati, otslepam; otslepani pf. > schleppen (vuci)
otsp'anati, otspanam; otspanani pf. > spannen (nategnuti)
otspanc'irati se, otspanciram se pf. > spazieren (setati)
otsp'ilati, otspilam; otspilani pf. > spielen (igrati)
otsr'aufati, otsraufam; otsraufani pf. > schrauben (navijati)
otst'ekati, otstekam; otstekani pf. > stecken (ukljuciti, staviti)
otst'opati, otstopam; otstopani pf. > stopfen (kljukati)
otst'oplati, otstoplam; otstoplani pf. > Stoppel (cep)
P
pod'uplati, poduplam; poduplani pf. > doppeln (udvostruciti)
pof'arbati, pofarbam; pofarbani pf. > Farbe (boja)
poh'eftati, poheftam; poheftani pf. > Heft (svezak)
poh'oblati, pohoblam; pohoblani pf. > hobeln (blanjati)
pokr'ajdati, pokrajdam; pokrajdani pf. > Kreide (kreda)
polak'irati, polakiram, polakirani pf. > lackieren (lakirati)
pon'oreti, ponorejem; ponoreli pf. > Narr (luda)
pon'ucati, ponucam; ponucani pf. > nutzen (koristiti)
pop'eglati, popeglam; popeglani pf. > bügeln (glacati)
por'ihtati, porihtam; porihtani pf. > richten (podesiti)
pos'aftati, posaftam; posaftani pf. > Saft (sok)
pos'augati, posaugam; posaugani pf. > saugen (sisati)
pos'ajhati, posajham; posajhani pf. > seichen (cijediti)
posik'avati, posikavlem; posikavati impf. > schicken (slati)
pos'iknuti, posiknem; posiknjeni pf. > schicken (slati)
posl'ihtati, poslihtam; poslihtani pf. > schlichten (redati)
207
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
posl'uknuti, posluknem; poslukjeni pf. > schlucken (gutati)
posm'ajhlati, posmajhlam; posmajhlani pf. > schmeicheln (laskati, goditi)
posm'irglati, posmirglam; posmirglani pf. > schmirgeln (brusiti)
posnj'ofati, posnjofam; posnjofani pf. > schnofeln, schnüffeln (njusiti)
pos'odrati, posodram; posodrani pf. > Schotter (sljunak)
posp'arati, posparam; posparani pf. > sparen (stedjeti)
posp'otati, pospotam; pospotani pf. > Spott (poruga)
pospr'ehati si, pospreham si pf. > sprechen (govoriti)
pospr'icati, pospricam; pospricani pf. > spritzen (prskati)
posr'ekati, posrekam; posrekani pf. > schrecken (plasiti)
post'aubati, postaubam; postaubani pf. > Staub (prah)
post'ekati, postekam; postekani pf. > stecken (staviti)
post'elati, postelam; postelani pf. > stellen (postaviti)
postempl'irati, postempliram; postemplirani pf. > stempeln (stambiljati)
post'irkati, postirkam; postirkani pf. > Stärke (skrob)
post'imati, postimam; postimani pf. > stimmen (namjestiti)
post'opati, postopam; postopani pf. > stopfen (napuniti)
post'orhati, postorham; postorhani pf. > storcheln (cackati)
post'osati, postosam; postosani pf. > stoßen (udarati)
postr'ajiti, postrajim; postrajeni pf. > streuen (sijati)
postr'ajfati, postrajfam; postrajfani pf. > streifen (dotaknuti)
postr'ihati, postriham; postrihani pf. > Strich (gladiti, prijeci rukom)
post'ucati, postucam; postucani pf. > stutzen (skratiti)
post'urkati, posturkam; posturkani pf. > storcheln (cackati)
posv'ajniti, posvajnim; posvajnjeni pf. > Schwein (svinja)
pot'ancati, potancam; potancani pf. > tanzen (plesati)
potf'utrati, potfutram; potfutrani pf. > Futter (podstava)
potf'utrati se, potfutram se pf. > Futter (podstava)
potk'ajlati, potkajlam; potkajlani pf. > Keil (klin)
pot'umplati, potumplam; potumplani pf. > doppelt (dvostruk)
potsr'ajtati, potsrajtam; potsrajtani pf. > streichen (gladiti, prijeci rukom)
potspr'ajcati, potsprajcam; potsprajcani pf. > spreizen (poduprijeti)
potspr'engati, potsprengam; potsprengani pf. > sprengen (razvaliti, dignuti u zrak)
potst'ihati, potstiham; potstihani pf. > stechen (bosti)
potstr'ihati, potstriham; potstrihani pf. > Strich (gladiti, prijeci rukom)
potst'ucati, potstucam; potstucani pf. > stutzen (skratiti)
pot'unkati, potunkam; potunkani pf. > tünchen (umociti)
precv'ikati, precvikam; precvikani pf. > zwicken (stipati, stezati, probosti)
precv'iknuti, precviknem; precviknuti pf. > zwicken (stipati, stezati, probosti)
pref'arbati, prefarbam; prefarbani pf. > Farbe (boja)
prefl'ancati, preflancam; preflancani pf. > Pflanze (biljka)
prefl'ekati, preflekam; preflekani pf. > Fleck (mrlja)
prefr'iskati, prefriskam; prefriskani pf. > (er)frischen ((o)svjeziti)
prel'aufati, prelaufam, prelaufani pf. > laufen (trcati, hodati)
prep'eglati, prepeglam; prepeglani pf. > bügeln (glacati)
prepegl'avati, prepeglavlem impf. > bügeln (glacati)
208
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
prer'asplati, prerasplam; prerasplani pf. > raspeln (turpijati)
prer'ajtati, prerajtam pf. > reiten (jahati)
prer'ihtati, prerihtam, prerihtani pf. > richten (namjestiti)
preriht'avati, prerihtavlem impf. > richten (namjestiti)
pres'acati, presacam; presacani pf. > schätzen (cijeniti)
pres'altati, presaltam; presaltani pf. > schalten (uklopiti, ukljuciti)
pres'altati se, presaltam se pf. > schalten (uklopiti, ukljuciti)
presalt'avanje n. > schalten (uklopiti, ukljuciti)
presalt'avati se, presaltavlem se impf. > schalten (uklopiti, ukljuciti)
pres'ajbati, presajbam; presajbani pf. > Scheibe (ploca)
presm'uglati, presmuglam; presmuglani pf. > schmuggeln (krijumcariti)
presnj'ofati, presnjofam; presnjofani pf. > schnoffeln schnupfeln, schnüffeln (njusiti)
prespanc'irati se, prespanciram; prespancirani pf. > spazieren (setati)
presp'artati, prespartam; prespartani pf >Spalte (rascijep)
prest'epati, presteplem; prestepani pf. > steppen (prosivati)
prest'ihati, prestiham; prestihani pf. > stechen (bosti)
prest'orhati, prestorham; prestorhani pf. > storcheln (cackati)
prestr'aftati, prestraftam pf. > streifen (dotaknuti, dodirnuti)
presv'ercati, presvercam; presvercani pf. > schwärzen (pocrniti)
presv'ercati se, presvercam se pf. > schwärzen (pocrniti)
presv'indlati, presvindlam; presvindlani pf. > schwindeln (vrtjeti, lagati)
presv'indlati se, presvindlam se pf. > schwindeln (vrtjeti, lagati)
pretr'ucati, pretrucam; pretrucani pf. > trotzen (prkositi)
prev'ekslati, prevekslam; prevekslani pf. > wechseln (promijeniti)
prih'eftati, priheftam; priheftani pf. > Heft (svezak, biljeznica)
prir'ihtati, pririhtam; pririhtani pf. > richten (namjestiti)
prism'ajhlati se, prismajhlam; prismajhlani pf. > schmeicheln (laskati, goditi)
prisnj'ofati, prisnjofam; prisnjofani pf. > schnofeln schnupfeln, schnüffeln (njusiti)
prisp'arati, prisparam; prisparani pf. > sparen (stedjeti)
prisp'endlati, prispendlam; prispendlani pf. > Spenadel (pribadaca)
prisr'aufati, prisraufam; prisraufani pf. > schrauben (zavrnuti)
prisr'ajfati, prisrajfam; prisrajfani pf. > schrauben (zavrnuti)
prisv'asati, prisvasam; prisvasani pf. > schweißen (variti)
prisv'ajsati, prisvajsam; prisvajsani pf. > schweißen (variti)
R
rascv'ikati, rascvikam; rascvikani pf. > zwicken (stipati, stezati, probosti)
rasfr'iskati se, rasfriskam se; rasfriskani pf. > (er)frischen ((o)svjeziti)
rash'ajcati, rashajcam; rashajcani pf. > heizen (loziti)
rash'ajcati se, rashajcam se pf. > heizen (loziti)
raskl'amati, rasklamam; rasklamani pf. > klammern (pricvrstiti, spojiti)
raskr'amati, raskramam; raskramani pf. > Kram (krama, starudija)
rast'ancati, rastancam; rastancani pf. > tanzen (plesati)
rast'ancati se, rastancam se pf. > tanzen (plesati)
rastr'ajbati, rastrajbam; rastrajbani pf. > treiben (tjerati, goniti)
ras'altati, rasaltam; rasaltani pf. > schalten (uklopiti, ukljuciti)
209
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
rast'imati, rastimam; rastimani pf. > stimmen (ugadati)
razdr'eciti, razdrecim; razdreceni pf. > Dreck (prljavstina, blato)
razl'armati se, razlarmam se; razlarmani pf. > Lärm (buka)
razl'aufati, razlaufam; razlaufani pf. > laufen (hodati, trcati)
razl'aufati se, razlaufam se; razlaufani pf. > laufen (hodati, trcati)
razl'uftati, razluftam; razluftani pf. > lüften (zraciti)
razr'ajcati, razrajcam; razrajcani pf. > reizen (draziti)
S
sc'ajhnati, scajhnam; scajhnani pf. > zeichnen (crtati)
sf'aldati, sfaldam; sfaldani pf. > falten (presavinuti)
sfehtati, sfehtam; sfehtani pf. > fechten (izvojevati, postici)
sf'igati, sfigam; sfigani pf. > fügen (sklopiti, sastaviti)
sf'ilcati, sfilcam; sfilcani pf. > filzen (zamrsiti)
sfl'ekati, sflekam; sflekani pf. > Fleck (mrlja)
sfl'ekati se, sflekam se pf. > Fleck (mrlja)
sfl'undrati se, sflundram pf. > Flunder (vrsta ribe, iverak)
sfr'iskati, sfriskam; sfriskani pf. > (er)frischen (osvjeziti)
sfr'iskati se, sfriskam se pf. > (er)frischen (osvjeziti)
sf'usati, sfusam; sfusani pf. > pfuschen (nemarno/lose raditi)
sh'andlati, shandlam; shandlani pf. > handeln (trgovati)
sh'eftati, sheftam; sheftani pf. > Heft (svezak, biljeznica)
sh'oblati, shoblam; shoblani pf. > hobeln (blanjati)
skl'amati, sklamam; sklamani pf. > klammern (pricvrstiti, spojiti)
skl'ofati, sklofam; sklofani pf. > klopfen (kucati, tuci, udarati)
sklof'utati, sklofutam; sklofutani pf. > klopfen (kucati, tuci, udarati)
skr'acati, skracam; skracani pf. > kratzen (grepsti)
skrah'irati, skrahiram; skrahirani pf. > Krach (buka, galama)
skr'amati, skramam; skramani pf. > Kram (krama, starudija)
skr'enkati, skrenkam; skrenkani pf. > kränken (vrijedati)
skr'enkati se, skrenkam se; skrenkani pf. > kränken (vrijedati)
sk'urtati, skurtam; skurtani pf > kürzen (kratiti)
skus'uvati, skusuvlem; skusuvani pf. > küssen (ljubiti)
skus'uvati se, skusuvlem se pf. > küssen (ljubiti)
sp'apati, spapam; spapani pf. > pappen (prilijepiti)
sp'arkati, sparkam; sparkani pf. > parken (parkirati)
sp'eglati, speglam; speglani pf. > bügeln (glacati)
sp'igati, spigani; spigam pf. > biegen (svinuti)
sp'igati se, spigam se pf. > biegen (svinuti)
spost'ekati, spostekam; spostekani pf. > stecken (staviti, uklopiti)
sprefr'iskati, sprefriskam; sprefriskani pf. > (er)frischen (osvjeziti)
sprefr'iskati se, sprefriskam se pf. > (er)frischen (osvjeziti)
sprep'eglati, sprepeglam; sprepeglani pf. > bügeln (glacati)
sprer'ajtati, sprerajtam; sprerajtani pf. > reiten (jahati)
sprev'ekslati, sprevekslam; sprevekslani pf. > wechseln (promijeniti)
sp'ucati, spucam; spucani pf. > putzen (cistiti)
210
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
sp'ukliti se, spuklim se; spuklani pf. > Buckel (grba)
ssl'ingati, sslingam; sslingani pf. > schlingen (kukicati)
sst'ekati, sstekam; sstekani pf. > stecken (staviti, umetnuti)
sst'epati, sstepam; sstepani pf. > steppen (prosivati)
sst'ikati, sstikam; sstikani pf. > sticken (vesti)
st'ancati, stancam; stancani pf. > tanzen (plesati)
st'ancati se, stancam se pf. > tanzen (plesati)
st'emfati, stemfam; stemfani pf. > Dampf (para)str'acati, stracam pf. > tratschen (ogovarati)
str'efiti, strefim; strefleni pf. > treffen (pogoditi)
str'ucati, strucam pf. > Trotz (inat)
U
uf'urati, uforam; ufurani pf. > fuhr - fahren (voziti)
uf'urati se, ufuram se pf. > fuhr- fahren (voziti)
Z
zabl'endati, zablendam; zaablendani pf. > blenden (zaslijepiti)
zabr'ehati, zabresem; zabrehani pf. > brechen (lomiti)
zabr'emzati, zabremzam; zabremzani pf. > bremsen (kociti)
zac'ajhnati, zacajhnam; zacajhnani pf. > zeichnen (crtati)
zac'ukrati, zacukram; zacukrani pf. > zuckern (seceriti)
zacv'ikati, zacvikam; zacvikani pf. > zwicken (stipati, stezati, probosti)
zacv'ikati se, zacvikam se; zacvikani pf. > zwicken (stipati, stezati, probosti)
zad'amfati, zadamfam; zadamfani pf. > Dampf (para)
zadr'eciti, zadrecim; zadreceni pf. > Dreck (prljavstina, blato)
za'endlati, zaendlam; zaendlani pf. > endeln (napraviti zavrsetak)
zafl'ekati se, zaflekam se; zaflekani pf. > Fleck (mrlja)
zag'iftati, zagiftam; zagiftani pf. > Gift (otrov)
zah'aklati, zahaklam; zahaklani pf. > Hacken (klin)
zah'eftati, zaheftam; zaheftani pf. > Heft (svezak, biljeznica)
zah'ajcati, zahajcam; zahajcani pf. > heizen (loziti)
zah'ajcati se, zahajcam se pf. > heizen (loziti)
zak'ajlati, zakajlam; zakajlani pf. > keilen (staviti na klin)
zakl'amati, zaklamam; zaklamani pf. > klammern (spojiti spajalicama)
zak'urblati, zakurblam; zakurblani pf. > kurbeln (okretati (rucicu))
zal'armati, zalarmam; zalarmani pf. > Lärm (buka)
zal'aufati, zalaufam; zalaufani pf. > laufen (trcati, hodati)
zal'aufati se, zalaufam se pf. > laufen (trcati, hodati)
zalauf'avati, zalaufavlem impf. > laufen (trcati, hodati)
zal'otati, zalotam; zalotani pf. > löten (variti)
zal'umpati, zalumpam; zalumpani pf. > lumpen (banciti, pijancevati)
zal'umpati se, zalumpam se; zalumpani pf. > lumpen (banciti, pijancevati)
zam'usati, zamusam pf. > müssen (morati)
zap'apati, zapapam; zapapani pf. > pappen (lijepiti)
zap'eglati, zapeglam; zapeglani pf. > bügeln (glacati)
zap'elcati, zapelcam; zapelcani pf. > Pelzer (cijep)
211
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
zap'opati, zapopam; zapopani pf. > pappen (lijepiti)
zar'aubati, zaraubam pf > Raub (razbojstvo, otmica)
zar'ajbati, zarajbam; zarajbani pf. > reiben (trljati)
zar'ajbati se, zarajbam se pf. > reiben (trljati)
zar'ajtati, zarajtam; zarajtani pf. > reiten (jahati, prijeci)
zar'iglati, zariglam; zariglani pf. > riegeln (zakracunati)
zar'iglavati, zariglavam impf. > riegeln (zakracunati)
zar'inkati, zarinkam; zarinkani pf. > Ring (kolut, krug, prsten)
zar'olati, zarolam; zarolani pf. > rollen (kotrljati, valjati)
zas'iknuti, zasiknem; zasiknuti, zasikjeni i zasiknjeni pf. > schicken (poslati)
zasl'ajdrati, zaslajdram; zaslajdrani pf. > schleudern (zavitlati, kliziti)
zasl'ajfati, zaslajfam; zaslajfani pf. > schleifen (brusiti)
zasl'ifati, zaslifam; zaslifani pf. > Schliff (brusenje)
zasm'alcati, zasmalcam; zasmalcani pf. > Schmalz (topljena mast)
zasm'elcati, zasmelcam; zasmelcani pf. > schmelzen (topiti)
zasm'elcati se, zasmelcam se pf. > schmelzen (topiti)
zasm'irati, zasmiram; zasmirani pf. > schmieren (namazati)
zasn'apslati, zasnapslam; zasnapslani pf. > Schnaps (rakija)
zasn'ofati, zasnofam; zasnofani pf. > schnopfen schnupfeln, schnüffeln (njusiti)
zasp'arati, zasparam; zasparani pf. > sparen (stedjeti)
zasp'ehati, zaspeham; zaspehani pf. > spähen (vrebati)
zasp'ekati, zaspekam; zaspekani pf. > Speck (slanina)
zasp'endlati, zaspendlam; zaspendlani pf. > Spenadel (pribadaca)
zasp'iciti, zaspicim; zaspiceni pf. > spitzen (naostriti)
zasp'iciti se, zaspicim se pf. > spitzen (naostriti)
zasp'iglati, zaspiglam; zaspiglani pf. > spiegeln (zrcaliti)
zasp'otati, zaspotam; zaspotani pf. > Spott (poruga)
zaspr'icati, zaspricam; zaspricani pf. > spritzen (prskati)
zasr'aufati, zasraufam; zasraufani pf. > schrauben (zavrnuti)
zasr'ajfati, zasrajfam; zasrajfani pf. > schrauben (zavrnuti)
zasr'otati, zasrotam; zasrotani pf. > Schrott (sacma, krupica)
zast'amfati, zastamfam; zastamfani pf. > stampfen (topotati, gaziti)
zast'aubati, zastaubam; zastaubani pf. > stauben (prasiti)
zast'ehati, zasteham; zastehani pf. > stechen (bosti)
zast'ekati, zastekam; zastekani pf. > stecken (staviti, uklopiti)
zast'ihati, zastiham; zastihani pf. > stechen (bosti)
zast'opati, zastopam; zastopani pf. > stoppen (zaustaviti)
zast'opati, zastoplem; zastopani pf. > stopfen (puniti, cepiti)
zast'oplati, zastoplam; zastoplani pf. > Stoppel (cep)
zast'osati, zastosam; zastosani pf. > stoßen (udarati)
zastr'ihati, zastriham; zastrihani pf. > streichen (mazati, gladiti)
zasv'asati, zasvasam; zasvasani pf. > schweißen (variti)
zasv'ajsati, zasvajsam; zasvajsani pf. > schweißen (variti)
zasv'enkati, zasvenkam; zasvenkani pf. > schwänken (ljuljati, njihati)
zasv'icati se, zasvicam se; zasvicani pf. > schwitzen (znojiti)
zat'ancati, zatancam; zatancani pf. > tanzen (plesati)
212
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
zat'ancati se, zatancam se pf. > tanzen (plesati)
zatr'ajbati, zatrajbam; zatrajbani pf. > treiben (goniti, tjerati)
zat'upfati, zatupfam; zatupfani pf. > tupfen (cistiti vaticom)
zazl'ajfati, zazlajfam; zazlajfani pf. > schleifen (brusiti)
zazn'irati, zazniram; zaznirani pf. > schnüren (vezati)
zazv'arcati, zazvarcam pf. > schwärzen (zacrniti)
zazv'arcati se, zazvarcam se; zazvarcani pf. > schwärzen (zacrniti)
zb'iksati, zbiksam; zbiksani pf. > wichsen (lastiti)
zb'indati se, zbindam se; zbindani pf. > binden (vezati)
zbl'ajhati, zblajham, zblajhani pf. > bleichen (posvijetliti)
zd'instati, zdinstam; zdinstani pf. > dünsten (tusiti)
zdr'akslati, zdrakslam; zdrakslani pf. > drachseln (tokariti)
zdr'ejati, zdrejam; zdrejani pf. > drehen (kovinotokariti)
zas'imfati, zasimfam; zasimfani pf. > schimpfen (grditi, psovati)
zasm'irglati, zasmirglam; zasmirglani pf. > schmirgeln (brusiti)
zasp'otati, zaspotam; zaspotani pf. > Spott (poruga)
zast'emati, zastemam; zastemani pf. > stemmen (dizati, obijati)
zast'ihati, zastiham; zastihani pf. > stechen (bosti)
zgl'ancati, zglancam; zglancani pf. > Glanz (sjaj)
zgl'ajhati, zglajham; zglajhani pf. > gleichen (uciniti jednakim)
zgl'ajzati, zglajzam; zglajzani pf. > (ab)gleisen (ispasti iz kolosijeka)
zgl'ihati, zgliham; zglihani pf. > (ver)gleichen (usporediti)
zgr'undirati, zgrundiram, zgrundirani pf. > grundieren (bojati temeljnom bojom)
zlak'irati, zlakiram, zlakirani pf. > lackieren (lakirati)
zl'aufati, zlaufam; zlaufani pf. > laufen (trcati, hodati)
zl'ajmati, zlajmam; zlajmani pf. > Leim (ljepilo, tutkalo)
zl'ajnati, zlajnam; zlajnati pf. > Leine (uze, konopac)
zl'ohati, zloham; zlohani pf. > Loch (rupa)
zl'otati, zlotam; zlotani pf. > löten (lemiti)
zl'uftati, zluftam; zluftani pf. > lüften (zraciti)
zl'uftati se, zluftam se; zluftani pf. > lüften (zraciti)
zm'idrati, zmidram; zmidrani pf. > Mieder (steznik)
zm'idrati se, zmidram se pf. > Mieder (steznik)
zn'ucati, znucam; znucani pf. > nutzen (koristiti, trositi)
zn'ucati se, znucam se pf. > nutzen (koristiti, trositi)
zr'amati, zramam; zramani pf. > (auf)räumen (spremiti)
zr'aubati, zraubam; zraubani pf. > rauben (robiti, plijeniti)
zr'ihtati, zrihtam; zrihtani pf. > richten (usmjeriti, upravljati, namjestiti)
zr'ihtati se, zrihtam se pf. > richten (usmjeriti, upravljati, namjestiti)
zr'ostati, zrostam; zrostani pf. > rösten (prziti, peci)
zv'alcati, zvalcam; zvalcani pf. > walzen (valjati)
zv'ekslati, zvekslam; zvekslani pf. > wechseln (mijenjati)
zv'elnati, zvelnam; zvelnani pf. > wellen (uciniti valovitim)
zv'iksati, zviksam; zviksani pf. > wichsen (lastiti)
zv'inklati, zvinklam; zvinklani pf. > Winkel (kut)
zv'urclati, zvurclam; zvurclani pf. > Wurzel (korijen)
213
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
zz'agati, zzagam; zzagani pf. > sägen (piliti)
zzm'uklati, zzmuklam; zzmuklani pf. > schmuggeln (krijumcariti)
Literatura
Babic, Stjepan. 1991. Tvorba rijeci u hrvatskom knjizevnom jeziku: nacrt za gramatiku.
Zagreb: HAZU/Globus, 567 str.
Belaj, Vitomir. Etnografska slika varazdinskog kraja, Varazdinski zbornik - Zbornik
radova sa znanstvenog skupa odrzanog u Varazdinu od 1. do 3. listopada 1981. godine povodom
obiijezavanja 800. godisnjice grada [ur. Andre Mohorovicic]. Varazdin : JAZU i Skupstina
opcine Varazdin, str. 367-381.
Herkov, Zlatko. 1983. Organizacija uprave grada Varazdina i njezin djelokrug od 15. do
18. stoljeca, Varazdinski zbornik - Zbornik radova sa znanstvenog skupa odrzanog u Varazdinu
od 1. do 3. listopada 1981. godine povodom obiljezavanja 800. godisnjice grada [ur. Andre
Mohorovicic]. Varazdin : JAZU i Skupstina opcine Varazdin, str. 219-233.
Ilijanic, Mira; Kapustic, Slavko. 1983. Prilog istrazivanju stanovnistva i urbanog razvoja
Varazdina do zakljucno 16. stoljeca Varazdinski zbornik - Zbornik radova sa znanstvenog skupa
odrzanog u Varazdinu od 1. do 3. listopada 1981. godine povodom obiljezavanja 800. godisnjice
grada [ur. Andre Mohorovicic]. Varazdin : JAZU i Skupstina opcine Varazdin, str. 219-233.
Kljaic, Jasenka. 2005. Njemacko-hrvatski prakticni rjecnik: CD-ROM. Zagreb: Skolska
knjiga/Lexus
Lipljin, Tomislav. 2002. Rjecnik varazdinskoga kajkavskog govora. Varazdin: Garestin,
1284 str.
Markovic, Mirko. 1983. Geografske i historijske odrednice Varazdina tijekom proteklih
800 godina, Varazdinski zbornik - Zbornik radova sa znanstvenog skupa odrzanog u Varazdinu
od 1. do 3. listopada 1981. godine povodom obiljezavanja 800. godisnjice grada [ur. Andre
Mohorovicic]. Varazdin : JAZU i Skupstina opcine Varazdin, str. 25-41.
Piskorec, Velimir. 2001. Germanizmi u podravskom dijalektu: doktorska disertacija,
Zagreb.
Piskorec, Velimir. 2005. Germanizmi u govorima ăurăevecke Podravine. Zagreb: FF-
press, 359 str.
214
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
THE RELATIONSHIP BETWEEN THE LANGUAGE AND CULTURE
Nigar Ch.VELIYEVA
Целью данной статьи является исследование роли изучения культуры в контексте
преподавания иностранного языка. Всем хорошо известен тот факт, что различные
изменения, сформированные посредством социально-политических событий,
происходящих в политической, экономической, и, конечно же, в культурной жизни
каждого народа, а также исторические события имеют огромное влияние на развитие
языка, на обогащение словарного запаса и на изменение внутренней структуры. Во время
межкультурной коммуникации с большой скоростью происходит процесс культурного
взаимовлияния языков мира, и этот процесс заслуживает специального исследования.
Ключевые слова: язык, культура, межкультурная коммуникация, обучение иностранному
языку.
The purpose of this article is to focus on teaching culture in the context of
foreign language education. It is necessary to emphasize that culture plays a role in
language teaching in two important ways. First, culture is significant in the linguistic
dimension of the language itself, affecting the semantic, pragmatic, and discourse levels
of the language. Second, culture is operative in a pedagogical sense in that choices need
to be made regarding the cultural content of language materials and the cultural basis of
the teaching methodology.
The role of cultural learning in the foreign language auditorium has been the
concern of many scholars and teachers and has sparked considerable controversy, yet its
validity as an equal complement to language learning has often been overlooked or even
impugned.
Up to now, two main perspectives have influenced the teaching of culture. One
pertains to the transmission of factual, cultural information, which consists in statistical
information, that is, instutional structures and other aspects of the target civilization,
highbrow information, that is immersion in literature and the arts, and lowbrow
information, which may focus on the customs, habits, and folklore of everyday life (1,
p.24). This preoccupation with facts rather than meanings, though, leaves much to be
215
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
desired as far as an understanding of foreign attitudes and values is concerned, and
virtually blindfolds learners to the minute albeit significant aspects of their own as well
as the target group’s identity that are not easily divined and appropriated. All that it
offers is “mere book knowledge learned by rote” (2, p.177). The other perspective,
drawing upon cross-cultural psychology or anthropology, has been to embed culture
within an interpretive framework and establish connections, namely, points of reference
or departure, between one’s own and the target country. This approach, however, has
certain limitations, since it can only furnish learners with cultural knowledge, while
leaving them to their own devices to integrate that knowledge with the assumptions,
beliefs, and mindsets already obtaining in their society. Prior to considering a third
perspective it is of consequence to briefly sift through the relevant literature and see
what the teaching of culture has come to be associated with.
It is evident that much as the element of culture has gained momentum in
foreign language learning, most educators have seen it as yet another skill at the disposal
of those who aspire to become conversant with the history and life of the target
community rather than as an integral part of communicative competence and
intercultural awareness at which every educated individual should aim.
The idea of teaching culture is nothing new to second language teachers. In
many cases, teaching culture has meant focusing a few lessons on holidays, customary
clothing, folk songs and food. While these topics may be useful, without a broader
context or frame they offer little in the way of enriching linguistic or social insight,
especially if a goal of language instruction is to enable foreign language learners to
function effectively in another language and society.
Understanding the cultural context of day-to-day conversational conventions
such as greetings, farewells, forms of address, thanking, making requests, and giving or
receiving compliments means more than just being able to produce grammatical
sentences. It means knowing what is appropriate to say to whom, and in what situations,
and it means understanding the beliefs and values represented by the various forms and
usages ofthe language.
Culture must be fully incorporated as a vital component of language learning.
Second language teachers should identify key cultural items in every aspect of the
language that they teach. Foreign language learners can be successful in speaking a
second language only if cultural issues are an inherent part of the curriculum.
Language and culture are so intricately related that their boundaries, if any, are
extremely blurred and it is difficult to become aware of the assumptions and the
assumptions and expectations that we hold. It should be reiterated that language
teaching is culture teaching. Language and culture go hand in hand.
Many scientists have attempted to show that language and culture are from the
start inseparably connected. The reasons why this should be the case are: language
acquisition does not follow a universal sequence, but differs across cultures; the process
of becoming a competent member of society is realized through exchanges of language
in particular social situations.
216
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
As it is well-known language is a means of forming and storing ideas as
reflections of reality and exchanging them in the process of human intercourse.
Undoubtedly, language is social by nature not only as it is inseparably connected with
the people who are its creators and users, but also, we must mention that it grows and
develops together with the development of society. It is naturally that depending on
different circumstances each language has its own development.
It is necessary to mention that mutual connections of the different languages and
their mutual influence on the historical development of the peoples during all periods
were not the same. Only as the consequence of the mutual relations one language
borrows lexical, phonetic and morphological features from another one. Vocabulary of
any language is enriched by all these borrowing features and it is developed by means of
cooperation of countries.
Today we investigate foreign language learning. In our days the English
language is one of the most important language in the intercultural communication. As it
is not our native language, the role of its learning is greater up today.
Foreign language learning is comprised of several components, including
grammatical competence, communicative competence, language proficiency, as well as
a change in attitudes towards one’s own or another culture. Foreign language learning is
foreign culture learning.
“Culture” is “the whole way of life of the foreign country, including but not
limited to its production in the arts, philosophy and high culture” (3, p.15). Really,
culture covers a wide territory. Culture includes such areas as literature, the arts in
general, history, music, folklore, customs, habits and traditions, human’s behaviour,
gestures, social relationship. This can be considered a problem deriving from the
complicated nature of culture.
Culture in language learning is not an expendable fifth skill, tacked on, so to
speak, to the teaching of speaking, listening, reading, and writting. It is always in the
background. The teaching of culture is not akin to the transmission of information
regarding to people of the target community or country, even though knowledge about
the target group is an important ingredient. It would be nothing short of ludicrous to
assert that culture is merely a repository of facts and experinces to which one can have
recourse, if need be.
To learn foreign language is not merely to learn how to communicate but also to
discover how much leeway the target language allows learners to manipulate
grammatical forms, sounds, and meanings, and to reflect upon, or even flout, socially
accepted norms at work both in their own or the target culture.
The cultural basis of English teaching has been closely linked to the culture of
native-English-speaking countries. The fact that English has become an international
language offers a serious challenge to this approach. In dealing with the linguistic and
pedagogical aspect of culture in language teaching, what is needed is a full recognition
that English today has become denationalized. Hence, it is local educators who need to
determine what linguistic information, cultural content, and teaching methodology are
217
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
most appropriate for the local context so that learners will be able to use English to tell
others about their own culture.
When we speak about integration of foreign language teaching with culture we
should remember that the teaching of culture has certain goals and is of and in itself a
means of accomplishing them. There are: to help students to develop an understanding
of the fact that all people exhibit culturally-conditioned behaviours; to help students to
develop an understanding that social variables such as age, sex, social class, and place of
residence influence the ways in which people speak and behave; to help students to
become more aware of conventional behaviour in common situations in the target
culture; to help students to increase their awareness of the cultural connotations of
words and phrases in the target language; to help students to develop the ability to
evaluate and refine generalizations about the target culture, in terms of supporting
evidence; to help students to develop the necessary skills to locate and organize
information about the target culture; to stimulate students’ intellectual curiosity about
the target culture and to encourage empathy towards its people.
The aim of teaching culture is “to increase students’ awareness and to develop
their curiosity towards the target culture and their own, helping them to make
comparisons among cultures” (4, p.19).
Culture and communication are inseparable because culture not only dictates
who talks to whom, about what, and how the communication proceeds, it also helps to
determine how people encode messages, the meanings they have for messages, and the
conditions and circumstances under which various messages may or may not be sent,
noticed, or interpreted. Culture is the foundation of communication (5, p.24).
Teaching culture in language class is already a concept accepted by language
teachers the world over and this concept has been put into practice for a long time.
Teaching culture has been considered important in foreign language instruction
for almost a century. It is important to point out that the reference here is made to
culture integrated in foreign language teaching, English in particular, in auditorium
situated in a different linguistic environment, in this case, looking at the foreign
language as a part of learners’ education. Foreign language teaching as referred to
learning in a non-native language environment (6) is very complex. The focus will fall
on culture as a valuable component to which often attention is paid by course book
writers on one hand, and teachers on the other. However, it was not until more recent
years that teaching culture in language courses has been widely emphasized in high
schools and universities.
Now most scholars in second language acquisition have operated with the
assumption that learning a language means acquiring the set of pragmatic norms and
cultural values embodied in the target language. Brooks states: “Turning to culture, we
deliberately shift focus away from language as such towards the people who use the
language: where and how they live, what they think, feel, and do. It is nowadays a
commonplace in a language pedagogy that language and culture are interwined, that it is
218
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
possible to teach language without culture, and that culture is the necessary context for
language use” (7, p.45).
The cultural dimension in language learning is nothing new, but in the
traditional models of language education culture means mainly highly culture. It
occupies a prominent but isolated position (8). This component is usually given little
importance if it is considered at all. Recent models have tended to put more emphasis
on the behavioural aspects of culture and its role in communication (9, p.63-75). It is
recently that the concept of culture has become fashionable in language teaching (10).
At present, the need for learning about culture is widely recognised, as it is seen that it is
inadequate to teach the language only in itself.
In order to get meaningful results when integrating culture in foreign language
learning, it is necessary to look at the process and the small particular aspects of it.
Truly, learners want to have a good command of the foreign language, therefore, they
need competence in grammar and vocabulary.
However, learners need more in order to communicate in the foreign language.
In addition linguistic knowledge, a vast amount of cultural information is needed. The
role of cultural background knowledge that derives from textbooks, pictures and realia is
seen as essential. Cultural knowledge makes it easier to understand texts (11, p.11-17).
If we consider culture as knowledge, this body of knowledge should be conveyed to the
learner. In order to find the key to success, we need to understand the very process of
conveying as well as encountering.
It must be stressed here that when we teach a language, one encounter follows
the other. As far as the process of becoming adapted to the new culture (acculturation)
is concerned, research has found that there are four stages. First, euthoria, which refers
to the time when knowing little about the foreign language can be a source of
excitement; second, culture shock that goes with feelings of irritability and anxiety;
third, gradual recovery that means gaining confidence with the language; fourth,
adaptation or assimilation related to language awareness and high level of competence.
Needless to say, the role of the teacher is extremely important in each stage in order to
help learners through the process of acculturation.
Narrowing the scope, however, every time we meet culture there is a cognitive
and affective process of seeing the cultured self and the cultured other, therefore,
perception is seen as crucial. The assumption is that schemas, cues, values and cultural
experience influence perception. The picture will be incomplete without making a point
of how important it is for teachers to refer their students to schematas and beliefs that
they possess in their own culture.
Furthermore, broad stereotyping is necessary in order to establish self-identity.
Response to the language can be due to positive or negative perceptions. The negative
ones as well as cross-cultural misunderstandings are related to perceptual mismatches
and differences perceived. How people perceive others is further related to the notions
of identity, role and voice (12). According to Kramsch these three factors constitute
someone’s culture and they find their realisation through discourse.
219
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
The concept is that knowledge about culture helps discourse and enables people
to communicate. The communicative approach to language learning is now the
prevailing method in foreign language teaching. One of the main reasons for the
acceptance of anything communicative is that language is seen as means of
communication or passing messages between people. The communicative approach to
language learning provides relevant teaching and is better means of motivating pupils.
The communicative approach has given us a more complete view of language, a
more realistic view of what our teaching goals are. Inevitably, there is a strong demand
for linguistic fluency but cultural fluency is also needed. There are good reasons for
stressing that language is above all means of communication, but successful cultural as
well as intercultural competence are necessary.
On balance, actions taken with the communicative approach have become a lot
better but at the same time everything is more complicated, and it is harder than ever to
prioritise. What communication or miscommunication are about is that it is not only a
question of finding the right words to fit what you want to say but trying to see things as
others see them. It is particularly useful to develop various strategies. In this respect the
role of ethnography is believed as crucial. Shifting the perspective, the ultimate aim to
surpass the native speaker model and have the intercultural speaker and prepare the
learners for intercultural communication.
It is necessary to point out that dealing with cultural knowledge and
understanding only is not sufficient. Truly, much more is needed in order to gain success
in language teaching. In addition to cultural knowledge and understanding, the weight
comes down on cultural awareness and interpretation. It should be made clear that the
aim of raising cultural awareness is to promote learning as well as to increase the
motivation of learners. Using culture as subject matter not only provides enjoyment and
a clearer self concept to the students, but it also allows the teacher to learn about the
students through their eyes. The teacher can gain a general idea of their assumptions
about school and teachers, home and family, which would be impossible for him or her
to arrive at through library research or asking students even the most expertly phrased
questions.
Recent research in the field of foreign language teaching has pointed out that
students’ motivation and interest are among the most important factors for the learning
of a foreign language. There are several means to improve the teaching effectiveness
and to raise the interest and motivation of the students. It is especially useful to be
conscious of thick and thin ego boundaries of students. This leads us to the role of the
affective domain in language learning and in this respect tolerance of ambiguity which
is crucial to success in auditorium. And also recorded tapes, sound films, songs, comics,
newspapers and magazines are familiar to teachers and students and they have proved to
be very effective especially when cultural background is presented.
We may conclude that the need to integrate culture into language learning has
long been recognised. Apparently, it is not enough to get information about culture
elements and evaluate only them. We should go beyond this and try to interpret the
220
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
elements connected with culture. Thus, a demand has been created for teachers with a
great deal of experience and knowledge about what is relevant to be discussed and how
it is to be discussed.
Cultural information should be presented in a nonjudgmental fashion, in a way
that does not place value or judgement on distinctions between the students’ native
culture and the culture explored in the auditorium.
It is also important to help foreign language learners understand that cultures are
not monolithic. A variety of successful behaviors are possible for any type of interaction
in any particular culture. Teachers must allow students to observe and explore cultural
interactions from their own perspectives to enable them to find their own voices in the
second language speech community.
Cultural activities and objectives should be carefully organized and incorporated
into lesson plans to enrich and inform the teaching content. Using authentic sources
from the native speech community helps to engage foreign language learners in
authentic cultural experiences. Sources can include films, news broadcasts, television
shows, web sites, photographs, magazines, newspapers, restaurant menus, travel
brochures and other printed materials. Teachers can adapt their use of authentic
materials to suit the age and language proficiency level of the learners.
Discussion topics might include nonverbal behaviors, for example, the physical
distance between speakers, gestures, eye contact, societal roles and how people in
different social roles relate to each other. Foreign language learners might describe the
behaviors they observe and discuss which of them are similar to their native culture and
which are not and determine strategies for effective communication in the target
language.
Using proverbs as a way to explore culture also provides a way to analyze the
streotypes about and misperceptions of the culture, as well as for students to explore the
values that are often represented in the proverbs of their native culture. Discussion of
common proverbs in the target language could focus on how the proverbs are different
from or similar to proverbs in the students’ native language and how differences might
underscore historical and cultural background.
Foreign language learners can be presented with objects, for example, jewelry,
art, figurines, or images that originate from the target culture. The students are then
responsible for finding information about the item in question, either by conducting
research or by being given clues to investigate. They can either write a brief summary or
make an oral presentation to the class about the cultural relevance of the item. Such
activities can also serve as a foundation from which teachers can go on to discuss larger
cultural, historical and linguistic factors that tie in with the objects. Such
contextualization is, in fact, important to the success of using culture capsules.
One of the effective way for foreign language learners to study about the target
language and culture is to send them into their own community to find information.
Learners can carry out ethnographic interviews with native speakers in the community,
which they can record in notebooks or on audiotapes or videotapes. Discussion activities
221
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
could include oral family histories, interviews with community professionals, and
studies of social groups. It is important to note that activities involving the target-
language community require a great deal of time on the part of the teacher to help set
them up and to offer ongoing supervision.
Literary texts are often replete with cultural information and evoke memorable
reactions for readers. Texts that are carefully selected for a given group of students and
with specific goals in mind can be very helpful in allowing foreign language learners to
acquire insight into a culture.
Film and television segments offer foreign language learners an opportunity to
witness behaviors that are not obvious in texts. Film is often one of the more current and
comprehensive ways to encapsulate the look, feel and rhythm of a culture. Film also
connects students with language and cultural issues simultaneously such as depicting
conversational timing or turn-taking in conversation. At least one study showed that
students achieved significant gains in overall cultural knowledge after watching videos
from the target culture.
Thus, language is the carrier of culture and vocabulary is the basic ingredient of
language. The cultural difference will inevitably exhibited on the vocabulary, and the
explanation of vocabulary will also reflect the national or cultural difference. In a word,
culture is a comprehensive composite with abundant implication and each factor in it
may be exhibited on words. Learning vocabulary, while paying attention to cultural
factors, is vital and crucial.
It’s obvious that the teaching situation and teaching methods used in English
language teaching in Azerbaijan need to be changes to involve culture instead of
language knowledge only. To account for the roles culture plays in language learning
and teaching, it is necessary to demonstrate the functions it may perform in the
components of language learning and teaching, such as listening, speaking, reading and
translating.
References
1.	Kramsch C. Context and Culture in Language Teaching, Oxford, Oxford University
Press, 1993
2.	Huebener T. How to Teach Foreign Languages Effectively, New York, New York
University Press, 1959
3.	Byram M. Cultural Studies in Foreign Language Education, Clevedon: Multilingual
Matters, 1989
4.	Tavares R. & Cavalcanti I. Developing Cultural Awareness in EFL Classrooms,
English Forum, 34: 3, July-September, 1996
5.	Samovar L., Porter R. & Jain N. Understanding Intercultural Communication,
Belmont, CA:Wadsworth, 1981
6.	Valdes J.M. Culture-Bound: Bringing the Cultural Gap in Language Teaching, CUP,
1986
222
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
7.	Brooks N. Teaching Culture in the Foreign Language Classroom, Foreign Language
Annals, 1, 1968
8.	Byram M. & Fleming M. Language Learning in Intercultural Perspective, Approaches
through drama and ethnography, Cambridge, Cambridge University Press, 1998
9.	Morgan C. Attitude Change and Foreign Language Culture Learning. In: Language
Teaching 26, 1993
10.	Tomalin B. & Stempleski S. Cultural Awareness, Oxford University Press, 1993
11.	Brown G. Cultural Values: The Interpretation of Discourse. In:ELT Journal, vol. 44,
1990
12.	Kramsch C. Identity, Role and Voice in Cross-Cultural (Miscommunication), In:
J.House & G.Kapaer (eds.). Misunderstanding in Everyday Life. Longman, 2000.
223
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
224
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
LITERATURĂ
225
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
226
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
DANIIL HARMS. ASPECTE FUNDAMENTALE
ALE ESTETICII ȘI POETICII
Camelia DINU
Даниил Хармс - своеобразная личность русской литературы первой половины XX
века. Цель настоящей статьи - выявить некоторые аспекты поэтики и эстетики творчества
Хармса в контексте русского литературного авангарда.
Литературный стиль Хармса лёг в основу группы ОБЭРИУ, созданной в 1925 году
Хармсом и его единомышленниками. Творчество Хармса строится не на формальных
экспериментах, а на абсурдности и неожиданности сюжета, что порождает сильный
эмоциональный эффект. Хармса занимала абсурдность существования, действий,
поступков отдельного человека или группы людей, помноженная на абсурд самого бытия.
Важная черта его творчества - совмещение разных родов в рамках одного текста:
внутри прозаического текста может, например, присутствовать драматический диалог,
реплики которого имеют стихотворную форму. Мир Хармса подчинён особым принципам:
серийному принципу, разным сдвигам и отклонениям.
Статья подчёркивает уникальность творчества Даниила Хармса.
Ключевые слова: русский литературный авангард, абсурд, отклонение, миниатюра,
серийный принцип
Daniil Ivanovici Harms (1905-1942), personalitate emblematică a avangardei
ruse tardive, a fost un scriitor neobișnuit și paradoxal. Maturitatea sa, atât personală, cât
și artistică, s-a produs în perioada terorii staliniste, un obstacol imbatabil pentru marea
pasiune a scriitorului: literatura. În acest context, după cum arată I. Kukulin, Harms a
adoptat o atitudine psihotehnică, clandestină și antigutenbergiană față de scris și, în
consecință, a elaborat o nouă viziune culturală asupra creației literare: aceasta a devenit
o modalitate personală, familiară, ironică și autoironică de opoziție față de realitate și o
posibilitate de supraviețuire spirituală1. Textele avangardistului rus sunt supuse în
1 I.V. Kukulin, Эволюция взаимодействия автора и текста в творчестве Д.И. Хармса
(autoreferat al lucrării de candidat în științe filologice), Moscova, Izd-vo RGGU, 1997,
http://xarms.lipetsk.ru/texts/kuk2a.html.
227
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
continuare unor evaluări surprinzătoare din partea publicului, fie superlative, fie
dezaprobatoare. De altfel, o atitudine identică față de opera lui Harms se remarcă și în
critica literară rusă și occidentală.
Prezentul studiu realizează o sinteză cu privire la aspectele fundamentale ale
creației scriitorului rus: concepțiile filozofice și estetice fundamentale, principalele
tehnici narative, preferințele de gen și specie și abaterile de la schemele clasice ale
acestora.
Harms a debutat ca poet, iar proză a început să scrie mai ales după ce a devenit
membru al grupării OBERIU. Din 1928 a colaborat la revistele pentru copii „Ariciul”
(Ёж) și „Scatiul” (Чиж), publicând primele proze pentru copii, laboratorul viitoarelor
texte „mature”, publicate postum. În orice caz, indiferent de tipul de scriitură și de
destinația acesteia, autorul nu a renunțat la spiritul ludic: numeroase texte încep ca
pentru copii și se termină ca pentru maturi. Jocul cu literatura și joaca de-a literatura au
însemnat pentru Harms o alternativă la spiritul contestatar avangardist, au contribuit la
crearea unor subtile parodii și i-au permis artistului să schimbe măștile, ca un iluzionist.
În excelentul (și deja clasicul) studiu Daniil Harms et la fin de l’avant-garde
russe, J.Ph. Jaccard a împărțit opera lui Harms în două perioade: „În prima perioadă,
caracterizată prin apropierea de avangardă, domină aspirația metafizică de a cuceri
universul; a doua, orientată către absurd, este dirijată de o profundă criză existențială”1,
de o poetică a discordanței și autodistrugerii. Astfel, în a doua perioadă se creează
impresia că Harms luptă împotriva propriului text și că pune în pericol însăși
individualitatea sa creatoare. Această etapă sumbră, identificată după 1932, a avut ca
dominante psihologice anxietatea, depresia și teama, care demonstrează distrugerea
fundamentelor ontologice de organizare și de viziune asupra universului. Influența
futurist s-a diminuat semnificativ, interesul scriitorului deplasându-se către aspectele
post-, respectiv neoavangardismului, fără a exclude încă total experimentele de limbaj
transrațional de la care autorul pornise. De asemenea, opera lui Harms are două niveluri
care nu funcționează separat, ci se întrepătrund: unul ironic și parodic, în cadrul căruia
sunt subminate structurile lingvistice și literare înrădăcinate, și altul echilibrat, original
și coeziv, construit pe teme și motive recurente, pe o compoziție narativă circulară, bine
organizată, textele constituind un adevărat sistem holistic. Interesant este că, în ciuda
aparențelor, proza „matură” a lui Harms nu se situează în afara coordonatelor literaturii
ca tradiție.
Avangardistul rus era fascinat de două noțiuni opuse și în același timp
complementare: чушь (fleacurile vieții) și 4yda (minunile, miracolele). În jurnalul său,
apare o notă, datată 31 octombrie 1937, ce poate fi apreciată ca un crez artistic:
Mă interesează numai fleacurile, ceea ce nu are niciun sens practic. Mă interesează
numai viața în manifestările ei absurde. Eroismul, patosul, vitejia, moralitatea,
1 J.Ph. Jaccard, Даниил Хармс и конец русского авангарда (traducere din limba franceză F.A.
Petrovskaia, redactor științific V.N. Sajin), Sankt-Petersburg, Akademiceskii proekt, 1995, p.112.
228
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
igiena, etica, duioșia și râvna - sunt cuvinte pe care le urăsc. Dar înțeleg și respect
pe deplin: exaltarea și entuzismul, însuflețirea și disperarea, pasiunea și înfrânarea,
depravarea și castitatea, tristețea și amărăciunea, bucuria și râsul1 .
Scriitorul se întreba într-o altă notă de jurnal: „Există oare minuni? Iată o
întrebare la care aș vrea să aud răspunsul”2, iar în 1939, tot în jurnal, noțiunea de 4ydo
este definită astfel: „Interesant este numai miracolul, ca încălcare a structurii fizice a
lumii”. A. Nikitaev comentează elocvent fascinația lui Harms pentru miracol: „Pentru
Harms nu există viitor, pentru el literatura ocultă este speranța și credința în minuni,
fundamentul pentru o asemenea credință. În lumea în care există numai prezentul -
acesta fiind unul tragic - este posibilă numai credința serioasă și deplină în minuni”3 .
În „filozofia” lui Harms, corespondentă cu ideile lui I.S. Druskin și P.D.
Uspenski, categorii opuse, precum imanentul-transcendentul, Binele-Răul, haosul-
ordinea, realitatea-arta nu se exclud, ci se actualizează reciproc. Astfel, estetica lui
Harms se întemeiază pe unitatea dinamică a unor principii și categorii antagonice
(sensul și nonsensul, armonia și dizarmonia, comicul și tragicul, artisticul și extra-
artisticul). În plus, noțiunea de realitate ocupă un loc esențial în concepțiile sale. Nu
întâmplător ea a intrat în denumirea grupării al cărei membru de bază a fost scriitorul,
OBERIU - Uniunea artei reale (Объединение реального искусства). Membrii
OBERIU au folosit poetica absurdului și au apelat la unele „tradiții” ale modernismului
rus, mai ales la cele ale futurismului de dinainte de Revoluția din Octombrie,
îmbogățindu-le prin farsă, bufonerie, parodie, burlesc, umor negru, sarcasm, alogism
etc. Astfel, OBERIU, ca manifestare a avangardei ruse târzii, este în același timp
gruparea care a pus bazele poeticii absurdului în cultura europeană. În mod particular,
latura absurdă a creației lui Harms ține mai puțin de conținutul de idei, și mai curând de
anumite principii „tehnice” de generare a absurdului, iar esența parodică a absurdului
harmsian constă în primul rând în construcția personajului, și apoi a narațiunii. În orice
caz, prin raportare la concepțiile avangardei ruse și ale grupării OBERIU, dimensiunile
absurde ale creației lui Harms oferă numeroase perspective de analiză. Jaccard arată că
textele lui A. Krucionîh, V. Hlebnikov, A. Tufanov, Harms pot fi corelate pe baza
aceluiași principiu, al dislocării (devierii, mutației) - сдвиг. Rodia Zafiu explică faptul
că devierea a fost „unul dintre cele mai vehiculate și mai dezbătute concepte în poetica
anilor ’60-’70, problematic mai ales prin dificultatea de a i se stabili reperul, «gradul
zero», «normalitatea»”4. Procedeul de abatere sau deraiere a fost sugerat, fără a fi
denumit, de Harms însuși în compoziția Цель всякой человеческой жизни одна:
бессмертие... (1938): „Есть одна прямая линия, на которой лежит всё земное. И
1 Apud A. Ustinov, A. Kobrinski (red.), Дневниковые записи Даниила Хармса, Paris,
„Minuvșee. Istoriceskii al’manah”, vol 11/1991, p. 501.
2 http://www.klassika.ru/read.html?proza/harms/xarms_diaries.txt&page=11.
3 A.T. Nikitaev, Обэриуты и футуристическая традиция, „Teatr”, 11/1991, p. 7.
4 Rodica Zafiu, Narațiune și poezie, București, All, 2000, p. 14.
229
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
только то, что не лежит на этой линии, может свидетельствовать о бессмертии. 6.
И потому человек ищет отклонение от этой земной линии и называет его
прекрасным или гениальным”. În textul Концерт Эмиля Гиллельса в Клубе
писателей 19-го февраля 1939 года (1939), scriitorul vorbește despre un procedeu
asemănător, numindu-l отсекание (secționare, divizare, francționare). N.V. Gladkih a
utilizat termenul deviere (отклонение1) pentru a defini universul ficțional al
avangardistului rus. În concepția lui Gladkih, principiul constă în distrugerea legilor de
construire și de evoluție a textului. Criticul face delimitări importante, arătând că
experimentele avangardiștilor din anii 1910-1920 sunt legate în primul rând de nivelul
fonetic al textului, în timp ce Harms, în anii ’30, va fi interesat de confruntarea cu sensul
cuvântului. Kobrinski afirmă, în consens: „Pentru Harms, în limbajul transrațional era
important nu fonemul, ci silaba; mai mult decât atât, din limbajul transrațional silabic s-
a dezvoltat zaum-ul verbal propriu-zis”2.
Pornind de la exemplele cercetătorului N.V. Gladkih, am identificat în creația
lui Harms mai multe tipuri de abateri care generează absurdul:
-	însușiri și trăsături umane, mai ales fizice, adesea nespecifice rasei;
-	comportamentul agresiv, violența gratuită a individului sau a mulțimii, ca
personaj colectiv;
-	evenimentele cotidiene, dar și evenimente care vizează universul extra-uman:
fapte inexplicabile, miraculoase, stranii, neînțelese, incredibile (Новая Анатомия,
1935), fenomene inedite din natură (О явлениях и существованиях №1, 1934), minuni
(Мальтониус Ольбрен, 1937, Сундук, 1937), vrăjitorii (Басня, 1925), circumstanțe
demonice, terifiante (Старуха);
-	varietatea procedeelor prin care sunt generate numele personajelor. Astfel,
personajele cu nume rusești se confruntă cu personaje ce aparțin altor culturi: Bobrov și
Cristofor Columb (Бобров, указывая на Христофора Колумба..., 1930), Komarov și
Michelangelo (О явлениях и существованиях, 1934). Numele personajelor se schimbă
pe parcursul aceluiași text, aspect remarcat și exemplificat de cercetătoarea E.N.
Ostrouhova3. Astfel, Karl Ivanovici devine Karl Ignatievici (Однажды один человек
по имени Андриан...), Andrei Ivanovici > Andrei Semionovici (Андрей Иванович
плюнул в чашку ...), Grigori Antonovici > Vasili Antonovici (Однажды Андрей
Васильевич...), Ivan Iakovlevici Grigoriev > Ivan Iakovlevici Antonov (Карьера
Ивана Яковлевича Антонова), Lîkin > Lukin (Лыкин сидел у окна.), Kalughin >
Kulîghin (Победа Мышина), Kapusta > Kopusta > Kompusta > Koptusta > Pantosta >
Hartrasta > Holbasta > Hlampusta > Hlempista (Лапа), Vudleyg > Vudleyk
(Американская улица.), Kolpakop > Kolpakov (Хвастун Колпакоп), Jukovski >
1 N.V. Gladkih, Эстетика и поэтика прозы Д.И. Хармса (disertație de candidat în științe
filologice), Tomsk, Izdatel’stvo Tomskogo gosudarstvennogo universiteta, 2000,
http://gladkeeh.boom.ru/Kharms.htm
2 A. Kobrinski, Проза Даниила Хармса (teză de doctorat), Sankt-Peterburg, 1992, p. 20.
3 E.N. Ostrouhova, Об именах персонажей Д. Хармса, http://xarms.lipetsk.ru/texts/ostr3.html
230
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Jukov (Анегдоты из жизни Пушкина), Obernibesov > Obornibesov > Obernibesov
(Нина - Вы знаете!...), Amonova > Amosova (Но художник усадил...), Hrîciov >
Hrușciov (Поздравительное шествие).
În miniaturile harmsiene apare adesea imaginea unui autor abstract care suferă
de amnezie, amestecă sau pierde numele personajelor - un exemplu subtil de spirit
ludic, dar și de metaliteratură. Este repetat obsesiv numele personajelor, ca și când
autorul se teme că personajele ar putea fi confundate din cauza lipsei lor de
individualizare. Numele nu are în textul harmsian semnificațiile obișnuite și din cauză
că personajul nu este înzestrat cu trăsături proprii de caracter. Numele este conferit în
mod convențional personajelor, care nu dețin mai mult decât atât; numele lor este golit
de sens1. Cercetătoarea Valeria Simina notează: „Pentru Harms este caracteristică
indiferența față de nume, până la distrugerea relației dintre nume și semnificat”2.
Kobrinski consideră că problema semnului și a semnificației este fundamentală în proza
lui Harms și în poetica oberiuților. Cercetătorul menționează procedee ca: suprapunerea
perfectă între semn și semnificat și substituirea unuia cu celălalt3, „separarea semnului
de semnificat și funcționarea paralelă a amândurora în text”4. De asemenea, la Harms
numele are rolul de a construi nu doar imaginea personajului, ci și a textului în
ansamblu. În acest sens, A. Medvedev observa că funcția poetică este deținută la Harms
nu de cuvânt, cum se întâmpla la Hlebnikov, ci de text în totalitatea sa5 . În consecință,
personajele lui Harms nu au o singură schemă de realizare, ci mai multe. În oricare
dintre ele, autorul vrea să sugereze că numele este aleatoriu. Personajul are un nume și
îndeplinește o funcție în text, dar nu are o imagine, ceea ce determină înșelarea
așteptărilor cititorului.
-	Trăsăturile de caracter ale personajelor se exclud reciproc: „Был один рыжий
человек [...] У него не было и волос, так что рыжим его называли условно”
(Голубая тетрадь №10, 1937); „Жила-была четвероногая ворона. Собственно
говоря, у нее было пять ног, но об этом говорить не стоит. [.] А ворона слезла на
землю и пошла на своих четырех, или, точнее, пяти ногах в свой паршивый дом”
(Четвероногая ворона, 1938).
-	Menționarea unor obiecte nedefinite, fictive: „С самого утра Окунев бродил
по улицам и искал Лобарь. Это было нелегкое дело, потому что никто не мог дать
ему полезных указаний” (Окунев ищет Лобарь, jumătatea anilor ’30);
1 M. Iampolski, Беспамятство как исток (Читая Хармса), Moscova, Novoe literaturnoe
obozrenie, 1998, p. 23.
2 Valeria Simina, Хармс и Белый, „Literaturnoe obozrenie”, 9-10/1994, p. 53.
3 A. Kobrinski, Поэтика ОБЭРИУ в контексте русского литературного авангарда: В 2 т.
(2-е изд.), Moscova, Knijnoe obozrenie „Ex libris NG”, 2000, p. 106.
4 Ibidem, p. 85.
5 A. Medvedev, Сколько часов в миске супа? Модернизм и реальное искусство, „Teatr”,
11/1991, p. 132.
231
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
-	titlurile nu corespund conținutului textului (Вещь, 1929, Сонет, 1935, piesa
Грехопадение или познание добра и зла cu subtitlul Дидаскалия);
-	fragmentări și contorsiuni imprevizibile ale narațiunii: se vorbește despre un
fapt și brusc se trece la relatarea altuia, fără continuitate logică (Пять неоконченных
повествований, 1937) sau sunt compromise coordonatele logicii obișnuite, prin
construirea unui raționament fabulistic paralel (Сундук, 1937).
-	polimorfismul de gen și de specie (История сдыгр аппр, 1929, Я вам хочу
рассказать одно происшествие., 1930, Идет высокий человек и ловко играет на
гармоне..., 1931, Лапа, 1933). Aducem aici unul dintre numeroasele exemple de
ștergere a granițelor dintre speciile literare: Harms a scris un text inedit în proză care se
numește Сонет (Sonet). De altfel, numeroase texte sunt construite ca opere dramatice,
dar sunt lirice în esență sau nu sunt nici una, nici alta.
-	utilizarea unor structuri specifice limbajului transrațional: „Одна девочка
сказала: «гвя». Другая девочка сказала: «хфы». Третья девочка сказала: «мбрю».”
(Голубая тетрадь №13, 1937); „А жена, принцесса, говорит: «Нет, самой мало.
Хю!».” (Новый талантливый писатель, 1938); „Хветь! - крикнул Мышин,
вскакивая с пола.” (Власть, 1940). În 1927 Harms a scris nuvela История сдыгр
аппр (Istoria lui sdîgr appr). Titlul acestei fantasmagorii îl reprezintă un fonetism din
limbajul transrațional. De asemenea, pentru încifratul titlu Мыр, M. Iampolski propune
o explicație: „Nu este un cuvânt pozitiv, este pur și simplu o definiție negativă a lumii ca
ne-lume; ы din cuvântul мыр pur și simplu nu este и.”1.
-	deraieri de la normele gramaticale, ca în textul Звонить - лететь (логика
бесконечного небытия), 1930: „Конь полетел./Баня полетела./Шар полетел./Вот и
камень полететь./Вот и пень полететь./Вот и миг полететь./Вот и круг
полететь./Дом летит./Мать летит./Сад летит”;
-	schimbări de ritm narativ, datorită accentuării speciale a unor structuri.
Referindu-se la textul Петров и Камаров („Петров: Эй, Камаров!/Давай ловить
комаров!/Камаров: Нет, я к этому еще не готов;/Давай лучше ловить котов!”) (anii
’30), M.I. Șapir explică:
Accentele, puse pe cuvinte care nu ridică probleme din punctul de vedere al
accentuării, creează efectul de insolitare, reglând în același timp receptarea
concentrată a structurii fonetice, la baza căreia se află trei perechi de rime în - ov.
Toate rimele sunt bogate, deși partea de dinainte de accent în fiecare dintre perechi
are o lungime diferită: în primul caz rimează o singură silabă (Petrov - Kamarov),
în al doilea caz trei silabe (kamarov - kamarov), în a treia situație două silabe
(gotov - kotov)2.
1 Iampolski, op.cit., р. 172.
2 М.1. §аргг, Между грамматикой и поэтикой (о новом подходе к изданию Даниила
Хармса), „Vopгosi liteгatuгi”, 3/1994, р. 329.
232
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Cel mai important și cel mai cunoscut ciclu de miniaturi al lui Harms este
Случаи (Întâmplări, conceput în 1933-1939). În aceeași perioadă a fost creată și nuvela
Bătrâna (Старуха), cel mai lung text harmsian, construit pe mai multe planuri: unul
autobiografic, ce reflectă momente din viața autorului și a prietenilor săi, unul
psihologic, legat de sentimentul profund al singurătății, și unul fantastic. Tragismul
compozițiilor se intensifică în acest interval până la pierderea oricărei speranțe
existențiale și până la configurarea unei realiăți imediate complet lipsite de sens. O
evoluție asemănătoare înregistrează și umorul lui Harms: de la ironia blândă din
Автобиография și Инкубаторный период se trece la umorul negru, în Рыцари,
Упадания etc. Popularitatea volumului Întâmplări se bazează pe caracterul său
incontestabil de arhetip al creației harmsiene. Chiar denumirea volumului este
programatică, căci unitatea minimală a ciclului este întâmplarea, cazul. Denumirea
Случаи are dublă semnificație: ceea ce s-a petrecut, s-a întâmplat (происшествие) sau
ceea ce s-a petrecut întâmplător, prin coincidență (случайность). De altfel, polivalența
cuvântului случай în cazul volumului harmsian este un fapt demonstrat1 . Ambele
semnificații menționate se regăsesc în conțintutul textelor, atât ca problematică, cât și ca
tehnică de creație. Hazardul trece pe primul plan, iar acțiunea tinde către zero.
Denumirea ciclului este și denumirea unei noi specii inventate de Harms, cazul sau
întâmplarea, obținută prin cumularea (și parodierea) unor trăsături din specii precum:
povestirea, nuvela, anecdota, drama, autobiografia, sceneta, epistola, fabula etc. În acest
sens, Harms parodiază epopeea, parabola, romanul pasional și de aventuri, schița de
caracter, melodrama, realismul balzacian, textele mitologice, proza moralizatoare,
psihologismul, intelectualismul afectat. Apar colajul compozițional și inserția unor
materiale-document (procese-verbale, dări de seamă, afișe, reclame, decrete, fragmente
de discursuri oficiale și de reportaj gazetăresc, note de jurnal etc.) ce au ca scop
deconstrucția schematică a caracteristicilor scriiturii ,,autentiste”, epistolare, de jurnal
intim sau de reportaj. Atitudinea ironică a scriitorului rus față de anumite specii literare
poate fi explicată prin observația generală a lui Matei Călinescu: „Fenomenul modern în
literatură nu poate fi înțeles fără o considerare atentă a raporturilor care se stabilesc între
diferitele forme ale literaturii și cele corespunzătoare ale paraliteraturii (jurnalismul cel
mai degradat, foiletonul senzațional, pornografia, poezia cretină tipărită în așa-numitele
edituri ale autorilor etc. etc.)”2.
Pentru multe povestiri și scenete este caracteristic principiul seriei. Evenimente,
fapte, acțiuni, nume și prenume, cifre simbolice, chiar elemente formale (fraze, cuvinte,
construcții sintactice) sunt reunite în serii narative. În miniatura Случаи (1936) se
evidențiază împletirea unor astfel de șiruri: numele personajelor (Orlov, Krîlov,
Spiridonov, soția lui Spiridonov) și acțiunile lor („Орлов объелся толченым горохом и
1 Vezi studiul lui R. Aizlewood, Towards an Interpretation of Kharms's „Sluchai”, în Daniil
Kharms and the Poetics of the Absurd. Essays and Materials (editor Neil Cornwell), New York,
St. Martin's Press, 1991, p. 36.
2 Matei Călinescu, Conceptul modern de poezie, Pitești, Editura Paralela 45, 2005, p. 96.
233
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
умер”, „Крылов, узнав об этом, тоже умер”, „Умер, узнав об этом”). Seriile de
evenimente care determină povestirea cumulativă sunt evidente: „Однажды Орлов
объелся толченым горохом и умер. А Крылов, узнав об этом, тоже умер. А
Спиридонов умер сам собой. А жена Спиридонова упала с буфета и тоже умерла.
А дети Спиридонова утонули в пруду”. Tehnica repetiției, a dublării situației este
procedeul de bază în ciclul Случаи (cu deosebire în miniatura Вываливающиеся
старухи №3). În general, repetarea situațiilor este subliniată prin prezența adverbelor
тоже, также, потом. Reluarea obsedantă a întâmplărilor are rolul de a sugera
transformarea ineditului în banal: tragicul devine cotidian, neînsemnat și apoi comic,
catastrofa se transformă în farsă. Legate de principiul seriei sunt fragmentarea, scurtarea
textului până la un rând/vers și realizarea unei „serii de serii” de povestiri, ca de
exemplu povestirea-scrisoare Пять неоконченных повествований. Jaccard remarcă
fragmentarea ca principiu de creație, „nu numai la nivel tematic (prin dispersarea
personajelor, motivul beției, promiscuitatea din apartamentele comunale, multiplicarea
terifiantă a obiectelor, dispariția personajelor), ci și la nivelul poeticii (fragmentarea
narațiunii, imposibilitatea de a termina textul, lipsa de legătură între evenimentele
povestite și, cel mai important, ca la Beckett, aspirația de a vorbi pentru a umple un gol,
riscând să nu se vorbească de fapt despre ceva anume)”1. Adesea, tocmai din cauza
reluării copleșitoare a unor întâmplări, faptele personajelor par a nu avea nicio
motivație. Iampolski lămurește acest aspect: „Întreg sistemul de încălcare a lanțurilor
asociative, atât de important pentru poetica lui Harms, se bazează pe organizarea
fundamentală a lumii. [...] Toate transformările și deformările au sens numai pe fundalul
predeterminării ierarhiilor universului. [...] Totodată, ordonarea, includerea în
cronologia temporală, linearitatea sunt pentru Harms semnele unei realități ostile, străine
omului”2. În consecință, încadrarea contextuală este principiul compensator al poeticii
scriitorului. Legăturile tematice, imaginile complexe (fereastra, cercul, sfera, dulapul,
căderea, zborul, cerul, timpul, minunile, visul somnul, uitarea, moartea, bătrânelele,
copiii, schilodirea, mutilarea etc.), simbolistica cifrelor, numele care se repetă reprezintă
componente unitare, indiferent de locul și de textul în care apar.
Finalul textelor este abrupt, surpinzător și marchează întoarcerea la normalitate,
la banalitate: „Нет, тут явно тупик. И мы сами не знаем, что сказать. До свидания.
Всё.”, (О явлениях и существованиях № 2, 1934), „Вот, собственно, и все.”
(Встреча); „Эх! Написал бы еще, да чернильница куда то вдруг исчезла.”
(Художник и Часы, 1938); „На этом я временно заканчиваю свою рукопись,
считая, что она и так уже достаточно затянулась.” (Старуха, 1939); „Однако на
этом автор заканчивает повествование, так как не может отискать своей
чернильницы.” (Рыцари); „Вот и все.” (Синфония № 2, 1941).
1 J.Ph. Jaccard, Возвышенное в творчестве Хармса, „Wiener Slawistischer Almanach”,
34/1994, pp. 72-74.
2 Iampolski, op. cit., p. 343.
234
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Prin aspectele prezentate este evident că, pe de o parte, creația lui Harms își
justifică apartenența la modernism și la avangardă (ca ipostază extremă a
modernismului), iar, pe de altă parte, a condiționat manifestarea unor fenomene noi, ca
literatura absurdului, neomodernismul și postmodernismul rus.
Bibliografie
Călinescu, Matei, Conceptul modern de poezie, Pitești, Editura Paralela 45, 2005
Gladkih, N., Эстетика и поэтика прозы Д.И. Хармса (disertație de candidat în științe
filologice), Tomsk, Izdatel’stvo Tomskogo gosudarstvennogo universiteta, 2000,
http://gladkeeh.boom.ru/Kharms.htm
Gladkih, N.V., Поэтика необъяснимого в прозе Д. Хармса. Проблемы
литературных жанров, Tomsk, TGU, 1996, pp. 46-47
Iampolski, M., Беспамятство как исток (Читая Хармса), Moscova, Novoe
literaturnoe obozrenie, 1998
Jaccard, J.Ph., Возвышенное в творчестве Хармса, „Wiener Slawistischer
Almanach”, 34/1994, pp. 61-80
Jaccard, J.Ph., Даниил Хармс и конец русского авангарда (traducere din limba
franceză F.A. Petrovskaia, redactor științific V.N. Sajin), Sankt-Petersburg, Akademiceskii
proekt, 1995
Kobrinski, A., Поэтика ОБЭРИУ в контексте русского литературного авангарда:
В 2 т. (2-е изд.), Moscova, Knijnoe obozrenie „Ex libris NG”, 2000
Kobrinski, A., Проза Даниила Хармса (teză de doctorat), Sankt-Peterburg, 1992
Kobrinski, A.A., „Без грамматической ошибки...”?. Орфографический „сдвиг” в
текстах Даниила Хармса, „Novoe literaturnoe obozrenie”, 5(33)/1998, pp. 186-204
Kușlina, O.B., Реальное против реализма. Комментарии în Русская литература
ХХ века в зеркале пародии (антология), Moscova, Vîsșaia șkola, 1993
Medvedev, A., Сколько часов в миске супа? Модернизм и реальное искусство,
„Teatr”, 11/1991, pp. 128-138
Nikitaev, A.T., Обэриуты и футуристическая традиция, „Teatr”, 11/1991, pp. 4-7.
Ostrouhova, E.N., Об именах персонажей	Д.	Хармса,
http://xarms.lipetsk.ru/texts/ostr3.html
Simina, Valeria, Хармс и Белый: предварительные замечания, „Literaturnoe
obozrenie”, 9-10/1995, pp. 52-53
Șapir, M.I., Между грамматикой и поэтикой (о новом подходе к изданию Даниила
Хармса), „Voprosî literaturî”, 3/1994, p. 328-332
Șenkman, I., Логика абсурда (Хармс: отечественный текст и мировой контекст),
„Voprosî literaturî”, 4/1998, pp. 54-80
Ustinov A., Kobrinski, A. (red.), Дневниковые записи Даниила Хармса, Paris,
„Minuvșee. Istoriceskii al'manah”, vol 11/1991, pp. 417-583
Zafiu, Rodica, Narațiune și poezie, București, All, 2000.
235
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
236
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
MENTALITĂȚI
237
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
238
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
PROBLEMA MALEFICULUI ÎN BASME
Nadia Gabriela MIREA
Le mal, dans le domaine de la création populaire, peut recevoir beaucoup de voies
interprétatives. C’est pourquoi cet article, par des raisons méthodologiques, va proposer une
approche de plusieurs perspectives. Premièrement, on a examiné le rapport entre le mal et le bien
- tantôt par des formes de confrontation directe, tantôt par l’intermédiaire d’un certain
personnage qu’il va éloigner jusqu’à l’exil de la communauté.
Deuxièmement, on a identifié des formes maléfiques qui sont spécifiques à certains
personnages du conte. C’est le cas de la Belle-Mère qui s’avère incompatible avec ses beaux-
enfants, ayant une perspective déformante sur la réalité, jusqu’à devenir une mère toxique et une
femme avec double face. Si nous parlons des personnages comme Iele, celles-ci peuvent provenir
tantôt du royaume de la mort et, en conséquence, elles se manifestent seulement dans un
environnement nocturne, tantôt du royaume de la vie, comme des femmes possédées qui peuvent
être nos voisines et qui se déchaînent sans entraves toute la nuit. Un autre personnage maléfique,
La Mère du Bois (Muma-Pâdurii) ne doit pas être oublié, parce qu’elle représente parfois un
autre nom pour les cauchemars de la femme adulte et, en conséquence, on pourrait donner le nom
d’un complexe psychique; autrement elle a la signification d’une femme damnée, très dangereuse
si elle n’est pas évitée. Il ne faut pas oublier le cas de la femme-ogre (Zmeoaicâ, un personnage
spécifique de la culture populaire roumaine) qui signifie un mal persévèrent qu’on ne peut
presque jamais arrêter et qui nécessite l’alternance des styles de combat.
Troisièmement, quelques-unes des possibles composants du mal féminin: le doute, la
dissimulation, le despotisme, l’illusion sont identifiés soit dans le cadre des couples de
personnages maléfiques, soit sont individualisées pour chaque personnage à part. Ainsi, la
caractéristique de la Belle-Mère est la malade d’envie. Des Iele prouvent une folie avec la nuance
chorégraphique. Le personnage Muma-pâdurii possède les ruses d’une criminelle exilée tandis
que Zmeoaica est une allégorie de la vengeance déchaînée.
Dans le quatrième, sont identifiées quelques formes du mal, surtout d’ordre
onomastique, temporel et de l’espace pour les personnages rappelées antérieurement. Le mal peut
être génétique, peut avoir de différents degrés d’intensité, peut espérer dans l’ombre ou peut
rater la victoire dans le dernier instant.
Cinquièmement, la maléfique est suivie aussi par ses formes d’action, par la tentation de
dégrader ou d’annuler l’existence d’un certain personnage ou de comprendre tout l’horizon
immanent soit tout de suite (et nous rappelons ici le vol des astres protecteurs dans quelques
contes), soit par un long processus (des complots et des degrés de plus en plus élevés de mal).
Pour la dernière partie de cet article, nous trouverons mentionnées contre la maléfique
aussi quelques solutions préventives (le respect pour certaines rituels, la délimitation des
239
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
interdictions, l’utilisation de certaines stratégies d’approche des êtres mauvais), mais aussi des
solutions curatives, liées à des incantations, des plantes médicinales, des expéditions punitives.
Cette partie est présente dans tous les contes parce qu’on se constitue comme un remède
nécessaire par lequel le bien vaincra finalement.
Les mots-clés: le mal et le bien; la féminité maléfique; La Belle-Mère, l’envie; Iele; la
folie; Muma-Pâdurii, enlèvement, Zmeoaica, la vengeance, le mal aigu et le mal chronique; la
diminution de la maléfique
De i există i alte lucrări care încearcă să în eleagă modul cum func ionează
răul în cadrul crea iei populare, de fiecare dată este generat, în fapt, un alt parcurs
metodologic în func ie de modul cum sunt identifica i acei poli la care răul se
raportează sau se opune în chip vizibil. Această diferen iere de parcurs nu ar trebui să
aibă loc, răul doar se opune binelui i aparent nu ar mai fi nimic de adăugat. În realitate,
vorbim de un ir lung de sinonime ale sinelui, aflat la diferite niveluri de percep ie a
realită ii i care uneori au corespondent pozitiv în chip evident, alteori acesta necesită
un drum spre descoperirea sa.
A.	Viziunea asupra răului
Răul i binele. Putem pleca de la dilema dacă răul se opune binelui, cum este
posibil totu i ca binele să-l lase să apară? Problema este că binele nu are nici o
manifestare continuă, este intermitent, nici nu este omniprezent, sunt locuri unde pur i
simplu nu se manifestă, nici nu este căutat (de exemplu, locul specific răului este
considerat a fi Lumea cealaltă, dar, uneori i adâncul de pădure) sau are prea pu ină
putere (locurile lipsite de sacru care se pot ivi chiar în propria gospodărie). Există i
spa ii în care răul i binele dovedesc for e relativ egale, de aceea binele trebuie să
dovedească un plus de iste ime pentru a învinge (cum vedem din confruntările eroului
cu zmeii, cu Muma-Pădurii, cu dracii neghiobi la minte).
Mai mult, răul ac ionează începând chiar cu propria noastră personalitate, poate
destrăma personalitatea umană până la aplatizarea într-o singură trăsătură negativă
generală. Această consecin ă extremă este datorată ne tiin ei unei anume
personalită i de a guverna acea oscila ie permanentă a omului între bine i rău,
impulsul de a se împotrivi oricărei cerin e a societă ii sco ând sufletul respectiv rapid
în afara legilor i a comunită ii. Personalitatea negativă nu suportă corec ia
comunitară, vrea să fie deasupra oricărei interven ii i observa ii constrângătoare.
Vede în orice manifestare potrivnică o declara ie de război, de aceea ajunge să urască
permanent, clocotitor, năvalnic. Cu toate acestea, a a cum binele nu este a ezat
continuu în timp i spa iu, există i în cadrul răului momente de intermiten ă, de
240
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
„îmbunare”, cum am văzut din aspectele sale curative în cursul acestei lucrări. Contactul
cu asemenea fiin e rele este posibil în asemenea momente când ard „la foc mic”,
întrucât, odată dezlăn ui i în furia lor neagră, singura solu ie este stârpirea lor
hotărâtă. Aspectele estetice inedite din luptele directe sau indirecte cu for ele răului se
pot regăsi, probabil, în această tranzi ie narativă de la punctele comune dintre bine i
rău cu caracter moderat spre zonele de înaltă tensiune generată de centrul acestor poli de
organizare a lumii (un exemplu potrivit ar fi tinerele zmeoaice, văzute ca ni te
tor ionare duioase, din basmul Pipăru -voinic 1, care, înainte de a deveni iepe
neîmblânzite, turbate, căutând cu orice pre o manieră de a- i ucide călăre ul, au un
ton compătimitor pentru eroul-victimă).
Viziuni asupra răului. În cursul analizei am întâlnit o suită de viziuni asupra
răului generate de fiecare personaj studiat. Astfel, pentru Ma teră prima lege
identificată a fost incompatibilitatea sa cu copiii vitregi. Ei sunt du manii săi de moarte,
de aceea nu-i vede ca pe ni te fiin e inofensive, ci îi consideră comploti ti, rezervor
de rele (observăm că răul are adesea tenta ia de a atribui binelui ac iunile sale
descalificante), personaje care întind curse i a teaptă o lovitură decisivă. Joaca este
văzută ca un gest agresiv, îngră area, în ciuda unui rele îngrijiri, un act de sfidare,
eventuala frumuse e a rivalei, ajunge o declara ie de război. Este aici viziunea
receptării lucrurilor altfel de cum apar în realitate, o receptare pe dos în care se
selectează doar convenabilul. Cum spuneam, fiin a dedicată răului nu agreează în
comunitate împotrivirea, în schimb, cere comunită ii toate drepturile care consideră că i
se cuvin. Fiindcă este fata sa, ma tera consideră că aceasta trebuie să fie văzută de
comunitate ca un model de comportament i frumuse e, de i în realitate lucrurile nu
stau a a, este urâtă, slabă de minte, lene ă i cochetă, iar în Basmul cu Stăncu a i
Măriu a2 nu po i sta în preajma ei de mirosul neplăcut al gurii.
Ura continuă prin urmare este generată de o pozi ionare strâmbă, antifrastică
fa ă de conturul comunitar, de aceea personajele de tip ma teră vor căuta să
reinventeze valorile în care comunitatea crede doar pentru ca realitatea să se potrivească
viziunii sale strâmbe. Părintele să- i persecute copiii, să-i exploateze la sânge, să le
refuze orice acces la educa ie, la înfa i area în comunitate, aspecte însă invalide
pentru propria odraslă căruia, dimpotrivă, îi oferă toate beneficiile educa iei, îngrijirii
corecte, expunerii comunitare. Constatăm astfel că există un rău care ac ionează
îndelung, cu caracter progresiv, un rău cronic, dar cu pulsa ii tot mai teribile (probele
cu grade tot mai mari de dificultate ale copilului oropsit), dar i un rău rapid, acut care
ac ionează decisiv i care duce victima până în pragul mor ii (actele de substitu ie
de la cur ile împărăte ti). A fost punctat i faptul că ma tera î i ine victima într-o
atmosferă de uzură până ce î i limpeze te obiectivele (lucru care se întâmplă fie
1 În Pamfil Bilțiu, Făt-Frumos cel înțelept. O sută de povești, legende, snoave și povestiri din
județul Maramureș, Ed. Gutinul, Baia-Mare, 1994, p.53.
2 În G. Dem. Teodorescu, Basme române, ediție îngrijită și glosar de Rodica Pandele și Petre D.
Anghel, prefață de Nicolae Constantinescu, Ed. Vitruviu, București, 1996.
241
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
datorită unei suite de evenimente potrivnice, fie datorită naivită ii copilului care îi
spune, fără să- i dea seama, modul cum reu e te să reziste, fie, pur i simplu,
datorită unor ac iuni de spionaj prin intermediarul ma terei, fiica înzestrată, bunăoară,
cu un ochi în plus), până ce îi devine clar modul cum î i poate elimina fără pedeapsă
adversarul său juvenil. Fie î i persuadează so ul s-o izgonească, fie o trimite în
condi ii climatice greu de suportat să-i satisfacă vreun capriciu alimentar, fie o
mutilează ajutându-se de tehnica înfometării ori a însetării.
Răul cel mai mare la nivel psihic pentru copilul-victimă este generat de lupta
continuă a ma terei cu imaginea mamei bune răposate (ori metamorfozate, în basmul
Vaca neagră de Stăncescu1). Ca mamă-uzurpatoare, nu reu e te să ofere decât semne
negative care îndepărtează copilul so ului i îi aduc stări intensive de nefericire.
Ma tera are o maternitate toxică, vrea să ia via a, nu s-o promoveze, caută slăbirea
for elor, nu încurajarea copilului, uită că are de-a face cu o femeie răposată (prima
so ie a mo ului) ori cu un copil de câ iva ani ori i îi tratează ca adversari de
aceea i vârstă i putere ca propria ei persoană. Eficacitatea ei însă func ionează până
ce, într-un chip nea teptat, binele găse te o porti ă de scăpare i care îi va cople i
tot irul de minciuni: un pantof cu o mărime straniu de mică, un adjuvant al eroinei
nea teptat, punerea fa ă în fa ă sunt câteva exemple din solu iile oferite totdeauna
de basm în fa a răului care tinde să invadeze orizontul.
Tot aici trebuie să marcăm i faptul că adesea recunoa tem în basme
externalizat conflictul dintre so i so ie asupra copilului vitreg. Cearta conjugală este
convertită în persecu ie maternă. Dacă fiecare din cuplu are câte un copil, atunci, pe
lângă aspectele nedrepte ale ma terei, pot apărea i conflicte ideatice, de viziune
diferită asupra educa iei demne de urmat. Într-o altă nara iune2 am constatat că
existau două metode educative opuse, una în care se promova facerea i îngrijirea
continuă a lucrurilor, metoda activă i una în care se căuta folosirea lucrurilor în
func ie de ce ofertă exista în realitate i abandonarea lor atunci când dădeau semn că
ar avea nevoie de îngrijire, respectiv metoda pasivă. Este diferen a dintre viziunea
proiectivă i cea a lui hic et nunc. Una pune accentul pe îndatoririle solicitate de
comunitate, altele pe drepturile oferite de comunitate. În termeni economici, este
diferen a dintre mentalitatea furnizorului i cea a beneficiarului. Ma terei i fiicei
sale li se cuvin lucrurile, fără explica ii, numai prin faptul că sunt i au grijă să repete
acest lucru în chip apăsat i, evident, deformant.
Între credin ele privind Ielele, două merită consemnate în chip special în ceea ce
prive te originea lor. Astfel de fiin e provin fie din lumea celor fără suflare, anume
dintre fetele necăsătorite, nelumite i care iau chipul Vântoaselor pentru a- i exprima
ratările existen iale. Fie provin din lumea celor vii, anume vecine care noaptea se
1 Dumitru Stăncescu, Cerbul de aur: basme culese din popor, ediție îngrijită, prefață și tabel
cronologic de Iordan Datcu, Ed. Minerva, București, 1985, p.266.
2 I.G. Sbiera, Povești și poezii populare românești, ediție îngrijită și prefață de Pavel Țugui, Ed.
Minerva, București, 1971, p.272.
242
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
transformă în Iele i se pot astfel dezlăn ui fără opreli ti. Putem vorbi de Iele ale
mor ii i Iele ale vie ii, de fiin e extramundane, dar i de fiin e comunitare, de i
ambele se manifestă în spa iul extracomunitar. Cele două viziuni necesită unghiuri de
în elegere diferită. Pe de-o parte, Ielele ca fiin e moarte, nelumite, exprimă prin jocul
lor acel rest de vitalitate necheltuită. În acea horă este închipuită maternitatea ratată,
lumina soarelui rătăcită pentru totdeauna, este cumva o aspira ie spre lumea albă pe
care n-o pot accesa decât sub forma unei închipuite guri de intrare. Hora Ielelor - în
această ipostază - este guvernată de melodii infernale al căror refren trebuie să sune în
genul dantesc al lui Lasciate ogne speranza, voi ch’ entrate.
În schimb, Ielele provenite din fiin ele vii sunt mult mai înspăimântătoare,
fiindcă sunt recrutate din rândul persoanelor cunoscute, cu figuri familiare. Persoane
blânde în regim diurn, devin noaptea fiin e de spaimă i, în fapt, oscilează între vestale
i bacante, între ordine i dezlăn uire. Hora lor închipuie cumva o gură de acces spre
infern i le putem vedea ca fiin e care caută să- i sugrume excesul de vitalitate i să
acceseze rolurile malefice ale nocturnului, ca strige, vrăjitoare, femei demon. Astfel de
vecine sperie, fiindcă, în spatele chipului atrăgător diurn, se ascunde întotdeauna,
precum la ma tere, o Muma-pădurii autentică. Oricum Ielele aduc ca informa ii
suplimentare asupra viziunii răului starea de nemul umire generată fie de o caren ă,
fie de un prisos de vitalitate.
Și un alt personaj negativ, Muma-Pădurii, prezintă două aspecte specifice de
acțiune malefică. Astfel, un cercetător, Tudor Pamfile1, remarca faptul că acest personaj
are posibilitatea de a se insera în visele femeii adulte i să-i inducă cele mai negre
co maruri, smintind-o i perpelindu-i sufletul. O astfel de ipostază este foarte
îngrijorătoare pentru că pare să nu existe protec ie în fa a unui asemenea pericol
interior. Muma-Pădurii devine un complex interior negativ în fa a căruia nu avem altă
rezisten ă decât puterea con tiin ei. Nu mai e localizată în afunduri de pădure, ci în
subcon tient, este unul dintre numele posibile ale sentimentului de spaimă. O astfel de
imaginare a Mumei-Pădurii explică astfel i comportamentul nepotrivit ulterior al
femeii-victimă care devine necredincioasă, adulteră, trădătoare. Trebuie să adăugăm că
această imagine a femeii cu interior de Muma-Pădurii am întâlnit-o în basme la
ma teră, indiferent de cât de frumoasă ori disimulantă era în realitate.
Pe de altă parte, am întâlnit într-un basm scurt2 o Muma-Pădurii la fel de
puternică, precum Dumnezeu care rătăcea cu Sf. Petru prin lumea albă. În această
ipostază nu se dovede te o fiin ă adversară lui Dumnezeu, este cumva dincolo de bine
i de rău, dar nici nu este bine să-i stai împotrivă. Are mai degrabă aspectul unei Moire,
o fiin ă care supraveghează lumea i pe care trebuie s-o la i în rosturile sale, pe lângă
1 Tudor Pamfile, Mitologia poporului român, vol. 2, ediție îngrijită și prefață de I. Oprișan, Ed.
Vestala, București, 2008, p.231.
2 Ioan-Aurel Candrea, Lumea basmelor: studii și culegeri de folclor românesc, ediție îngrijită de
Antoaneta Olteanu, cuvânt înainte de Alexandru Dobre, Ed. Paideia, București, 2001, pp.195-
196.
243
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
cazanul clocotind licori vrăjitore ti. Este o fiin ă care i-a făcut un rost de existen ă
din propria damnare, dar care, zgândărită, poate dovedi puteri mari vrăjitore ti:
înghea ă mersul cailor celor doi călători. Este, într-un fel, un model de luptă cu
demonii interiori, anume în fa a tenta iilor titanice trebuie acceptat un circuit modest,
eventual izolat, pentru a păstra valorile umanitare.
Un ultim tip de figură feminină malefică este Zmeoaica, prin care ni se propune,
de fapt, metafora femeii perseverente care nu abandonează până ce nu- i atinge scopul
sau este oprită definitiv de la această tentativă. Odată identificat du manul-erou, va face
orice să-l nimicească, de la ordine de luptă la urmăriri senza ionale, incendiare.
Oscilează între Medeea i Gorgona, este mama furioasă fie că i-a pierdut familia, fie
că a fost în elată de propria fiică. Este învinsă fiindcă nu tie în timp util să alterneze
registrul pasiv cu cel activ de luptă, dar i datorită faptului că eroul este mai totdeauna
ajutat de obiectele dimensionale. Nu este o posibilă o luptă dreaptă a eroului cu
Zmeoaica, avem de-a face doar cu o urmărire în care prin viclenie sau accident
urmăritoarea ajunge răpusă.
De altfel, trebuie să amintim i de ipostaza Zmeoaicei în forma pasivă în care
avem două variante. Fie sunt zmeoaice din tagma Ielelor, fiin e nenumite, fără
individualitate, cel mult, se pot separa pentru a închipui fiecare o anume cursă. Fie avem
o fiică individualizată, la fel de farmazoană ca i bătrâna Zmeoaică, doritoare de
măriti	i care va face tot posibilul să- i salveze viitorul so de vicle ugurile mamei
sale. Are posibilitatea prin metamorfoză să- i arate adevăratul chip, de model feminin
de frumuse e.
B.	Componente posibile ale răului feminin în basme
Putem vorbi de forme de rău estompate i forme de rău agresive, de forme
cronice i de forme acute, de atacuri decisive i de insinuări tot mai pernicioase. Putem
adăuga răul ca îndoială, aspect pe care femeile malefice tiu să-l inducă foarte bine
partenerilor slabi de înger. Ma tera, bunăoară, reu e te să- i manipuleze so ul să-
i exileze copiii, iar Muma-Pădurii, în ipostaza de babă amabilă, reu e te să convingă
tinere fete să vină pentru ini ierea în esut în coliba silvestră cu ascunzi uri funeste.
Îndoiala se manifestă i prin contestarea modului de a fi al lumii tradi ionale, în
genere prin adoptarea unui mod arhaic de via ă sau a unuia specific recluziunii.
Muma-Pădurii, Ielele, dar i celelalte personaje malefice studiate dau par ial dovadă
de fiin e sălbatice, de carnasieri a teptând în umbră o lovitură decisivă.
Putem grupa în cupluri personajele studiate în func ie de componentele răului,
remarcând astfel despotismul pentru asocierea Ma teră - Zmeoaică i amăgirea pentru
asocierea Muma-Pădurii - Iele. Sunt trăsături diferite i din cauza faptului că se
stabilesc moduri diferite de ac iune ale răului. Astfel, prima asociere presupune un mod
de coabitare conflictuală cu victima pe care o aduc într-o stare inferioară, în timp ce a
doua asociere întinde doar o capcană unde va urma o execu ie imediată.
244
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Personajele însele generează anumite trăsături specifice ale maleficului.
Ma tera este lovită în special de boala invidiei i a ciudei ce o aduce până la un prag
nervos paroxistic, într-unul dintre basme chiar înnebune te când constată e ecul
complotului său. Ielele aduc coloratura nebuniei coregrafice în câmpul maleficului.
Totul la ele seduce, înfierbântă, îndeamnă la mi care, dar consecin ele sunt teribile, de
la orbire, nebunie până la moarte. Muma-Pădurii aduce cu sine toate spaimele imaginate
de comunitate pentru starea de singurătate: murdărie, neglijen ă, hrană ciudată sau
dezgustătoare, trăirea printre jigănii, în condi ii uneori de mare sălbăticie ( i ne
gândim, în special, la acea Muma-Pădurii care doarme prin scorburi sau în copaci). Este
răul din umbra codrului, cea care poate pândi oricând odată cu înserarea din întunericul
amenin ător vegetal.
Zmeoaica înseamnă o primejdie de moarte în fa a căreia nu poate exista o
replică directă. Niciunul dintre eroi nu-i poate supravie ui fără vicle ug. Este un rău
infailibil într-o confruntare directă, având o putere mai mare decât a oricăruia dintre
progeniturile sale i o iscusin ă care întrece cu mult pe cea a oricărei fiice. Dar
dezavantajul ei este că nu- i alternează registrele de luptă la momentul oportun.
C.	Forme de rău
Cum am văzut deja, răul se manifestă în cadrul unor vârste diferite, ba chiar i
la trecerea în împără ia mor ii, dar i în anumite spa ii mai mult sau mai pu in
specifice. Alături de aceste categorii de rău temporal ori spa ial putem vorbi de un rău
onomastic, întrucât astfel de fiin e sperie încă de la pronun area numelui lor. Apoi
fiecare dintre personajele studiate are anumite forme specifice de a provoca răul.
Ma tera este, în această privin ă, un personaj ciudos, are capacitatea de a- i transmite
răutatea fiicei sale, face tot felul de declara ii otrăvite sau disimulate, evoluează între
intrigă i despotism. De obicei, are succes ini ial reu ind să izgonească ori să
cople ească pe copilul du mănit cu tot felul de treburi. Caută forme de rău tot mai
mari care merg până la izgonire i asasinat. Uneori este pedepsită cumplit, atunci când
joacă un rol principal în economia basmului, alteori prime te pedeapsa prin
intermediari (fie prin fiica vitregă îndrăgostită nepotrivit de un zmeu răuvoitor cu fratele
ei, fie printr-o slujnică ac ionând în aceea i manieră ca a ei).
Ielele provoacă tot felul de rele oamenilor, îi schilodesc, îi ucid, le aduc
mu enia ori nebunia în chip direct sau mediat (de pildă, atunci când cineva se a ează
ori atinge un loc unde au jucat astfel de fiin e). Semnele cuiva atins de Iele sunt râsul
isterizant, mi cările convulsive inexplicabile, starea de transă, implicarea totală în
fantezia interioară.
Muma-Pădurii răpe te copii, fură zilele bune din destinul omului, pedepse te
pruncuciga ele pe celălalt tărâm, amăge te tinere cu promisiuni de ini iere în arta
torsului. Are o experien ă infailibilă în arta deghizării i se arată cu adevăratul chip
numai acolo unde e sigură că deja victima nu mai are scăpare, în locuin a ei, atunci
245
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
când vine cu o victimă aburcată pe umăr sau când clatină fioros geamurile casei în
căutarea unui loc de intrare.
Zmeoaica este o fiin ă de final de motiv, cu calită i ignifuge, oarecum este
asemănătoare unui incendiu care avansează cu o viteză ame itoare spre eroi i, în
această privin ă, un povestitor abil va face auditoriul să albească de groază odată cu
apropierea ei de cei urmări i. Este întruchiparea răului care este cât pe-aici să
reu ească, este un rău care ratează de pu in i care, în anumite basme, odată înfrânt
aduce eroului admira ia generală.
D.	Ac iunea propriu-zisă a maleficului feminin
Putem stabili câteva caracteristici generale ale răului, independent de o anume
tipologie de personaj după cum urmează:
-	uneori răul este remediabil (pentru personajele pozitive care-l cunosc într-o
formă virulentă încă de la început), alteori este letal (în genere, pentru toate personajele
negative - cu excep ia ma terei izgonitoare, dar, în anumite situa ii i pentru erou
care totu i poate reînvia cu ajutorul unor leacuri magice).
-	Răul se manifestă la nivel individual de-a lungul întregii existen e, încercând
fie s-o anuleze, fie s-o degradeze ( i, în acest sens, ac ionează oscilatoriu, dar nu în
acela i basm, cu oricare dintre personajele studiate).
-	Răul nu se opre te din dezvoltarea spre climaxul tensional până nu ajunge să
dea impresia că a căpătat deja extensiile imanentului. (Ma tera ajunsă împărăteasă,
Muma-pădurii a cărei ac iune este malefică oriunde în afara casei, la fel Ielele în
aproape orice noapte, Zmeoaica nelimitată în variantele studiate de niciun hotar, nici
măcar de pragul lumii albe).
-	Nu toate „blestemă iile” sunt ancorate de un anume personaj, ci ele se adună
într-o listă ce, de fapt, rememorează o lungă procesiune de personaje malefice. Nu avem
de-a face cu personaje malefice complexe, ci cu personificarea unui anumit tip de rău.
-	Se prezintă în două forme: fie este un fapt care presupune o suită de suferin e
pentru erou, fie este un proces, mai mult sau mai pu in ignorat, care se dezvoltă în
formele unei agresivită i cancerigene. Este cumva fie o stare, fie o devenire. (Putem
numi, în această privin ă, între faptele rele ale personajelor feminine studiate: izgonirea
copiilor pentru ma teră, înnebunirea tinerilor pentru Iele sau Muma-Pădurii, furtul
vinelor eroului pentru Zmeoaică. Putem numi, de asemenea, i câteva dintre procesele
răului: exploatarea nemiloasă cu dificultă i tot mai mari a copiilor pentru Ma teră;
ispitirea, dansul, transa pentru Iele; amăgirea, cursa, urmărirea pentru Muma-Pădurii;
contrareac iile domestice i urmărirea finală a Zmeoaicei).
-	Se pot eviden ia, de asemenea, câteva caracteristici specifice fiecărui
personaj. Astfel, ma tera apar ine tipului adul ilor care fac rău copiilor altora, î i
antajează i- i manipulează so ul direct sau indirect, îi dă adesea ultimatum,
denaturează adevărul. Merge de la atitudini insidioase fa ă de copil, la bătăi, la probe
246
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
imposibile i ajunge, într-unul dintre basme1, la omor prin metoda Babei-Cloan a,
respectiv aruncarea copilului în cuptor. Este tor ionarul din casă de care victima nu se
poate feri, trebuie să-i rabde vorbele rele, gesturile agresive, bombănelile i isteriile.
Ielele pot ac iona printr-o pedepsire colectivă, în cazul încălcării grave a unor
interdic ii rituale, cu secetă, cu inunda ii, cu grindină. De obicei însă ac ionează la
nivel individual, îi fac pe tinerii ce se laudă cu frumuse ea lor să- i piardă identitatea,
iar ulterior îi schilodesc, îi paralizează, sau le incendiază păr i din acareturile casei,
(dacă nu chiar îl fac pe cel înnebunit de ele să ac ioneze nebune te în locul lor).
Uneori au puteri zoomorfizante sau reificante, putând transforma oamenii în animale sau
în plante ori lucruri.
Muma-Pădurii ia rodul animalelor domestice, pricinuie te boli incurabile,
uneori aduce moartea pruncilor, alteori este de vină pentru incidente minore, precum
curgerea sângelui din nas sau este atentă dacă ace tia se strâmbă nepotrivit i încearcă
să-i pocească. tie să-i ademenească pe oameni în numeroase feluri i are o ciudă
specială pe torcătoare pe care le chinuie de la arderea degetelor până, în cazurile grave,
la uciderea lor. Este adesea prezentată ca antropofagă i asta ar fi motiva ia excursiilor
sale - i cu scop „culinar” în sat.
Zmeoaica, în calitate de fiin ă tânără, este capabilă doar de un rău pasiv: se
metamorfozează în diferite obiecte ispititoare, dar cu fond toxic sau, metamorfozată în
iapă, combină comportamentul acestui animal cu posibilitatea accesului în tărâmuri
neprielnice regnului său (în afund de pădure, în cer, în adâncul apelor) cu scopul de a nu
mai fi găsită de eroul transformat în păstor. Dacă este prezentată figura cople itoare a
Zmeoaicei-bătrâne, aceasta caută răzbunarea din cauze fire ti, este o mamă furioasă că
i-a pierdut urma ii. Este o fiin ă malefică numai în raport cu eroul despre care are
pre tiin a unui mare pericol. Nu au fost întâlnite pasaje în care să facă un rău
nemotivat, ba chiar, la un moment dat, într-una dintre nara iuni2, ajunge să-i prindă pe
cei doi fra i ai eroului i totu i să le dea drumul, realizând că sunt inofensivi. Este
fiin a cu o falcă-n cer i alta-n pământ i care vine, vine. Este un tsunami de mânie.
E.	Aspecte curative ori preventive
Se pot contracara toate formele de ac iune ale răului? În chip evident nu, acesta
poate fi cel mult o vreme estompat sau izolat dincolo de planul narativ. Odată cu nunta
finală, vocea răului a fost dată pe off, emite în continuare, dar pe alte frecven e decât
cele propuse de nara iunea tocmai încheiată. În ceea ce prive te atitudinea fa ă de
rău, după cum tim, există solu ii preventive i solu ii curative. Primele necesită
respectarea cu stricte e a anumitor ritualuri, necălcarea interdic iilor de spa iu i de
timp, anumite strategii de apropiere de fiin ele demonice. Pentru Iele, de pildă, este
1 Petre Uglișiu, Basme și poezii populare, Ed. România Press, București, 2000, p.84.
2 G. Dem Teodorescu, op.cit., p.68.
247
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
necesară o ascundere dibace, încât acestea să nu-l poată dibui pe flăcăul îndrăzne care
vrea să capete harul muzical; sau pentru Muma-Pădurii este recomandată tratarea ei cu
mult respect, astfel încât să fie îmbunată i să adopte masca unei alte bunici materne.
Uneori, chiar Moartea poate fi biruită, măcar iluzoriu, printr-o activitate stereotipă
pozitivă, cum sugerează formulele de final ale basmului.
Solu iile curative, în mod necesar mai multe, sunt datorate neputin ei
oamenilor de a se feri de toate modalită ile de manifestare ale răului. Uneori ajută
descântecele ori anumite plante de leac: tătăneasa, usturoiul, florile de Sânziene. Alteori
sunt necesare anume expedi ii curative - de pildă, în scopul recuperării a trilor
necesari vie ii fura i de către zmei. Răutatea ma terei este eliminată la sfâr it prin
diferite metode: execu ie publică, tăierea capului, sfâ iere de către armăsari ce trag în
patru păr i diferite, arderea pe rug. Răul este omniprezent în anumite momente ale
basmului, dar lasă porti e de scăpare nea teptate eroului care va profita de ele.
Pentru cel apucat de Iele se folosesc fie plante tămăduitoare, fie, în zona
muntenească, se apelează la jocul Călu arilor, doctori populari de odinioară ce
amintesc de ritualurile de mi care ale vracilor tribali. Singura protec ie eficace pentru
cineva urmărit de Muma-Pădurii este baricadarea în casă i ungerea tuturor vaselor cu
usturoi pentru a nu i le face aliate i a o ajuta să găsească o intrare. Nu este însă
men ionată nicio formă curativă pentru femeile care suferă de complexul Mumei-
Pădurii, în afara unor binemeritate pedepse pentru răută ile lor.
Zmeoaica necesită atât atitudini preventive (spionarea planurilor ei), cât i
protective: folosirea unor mijloace indirecte de răspuns la provocările ei directe de luptă.
Pentru Zmeoaică, în această privin ă to i eroii ac ionează identic, cel mai bun leac
este fuga, înso ită, eventual, fie de obiecte magice adjuvante, fie de un plan cu
adăposturi neobservate de urmăritoare. Iar leacul final este fie o ghiulea înro ită în foc,
fie păcălirea ei de a muri înecată. În confruntarea cu Zmeoaica, nu pot supravie ui
ambii combatan i, unul trebuind cu necesitate să dispară. Datorită lipsei de
ingeniozitate oportună, acest lucru se întâmplă personajului rău.
Bibliografie
Bilțiu, Pamfil, Făt-Frumos cel înțelept. O sută de basme, povești, legende, snoave și
povestiri din județul Maramureș, Ed. Gutinul, Baia-Mare, 1994
Candrea, loan-Aurel, Lumea basmelor: studii i culegeri de folclor românesc, edi ie
îngrijită de Antoaneta Olteanu, cuvânt înainte de Alexandru Dobre, Ed. Paideia, Bucure ti, 2001
Dante Alighieri, Divina comedie, traducere de Eta Boeriu, note de Alexandru Balaci, Ed.
Paralela 45, Pite ti, 2005.
Pamfile, Tudor, Mitologia poporului român, vol. 2, edi ie îngrijită i prefa ată de I.
Opri an, Ed. Vestala, Bucure ti, 2008
Sbiera, I.Gh., Pove ti i poezii populare române ti, edi ie îngrijită i prefa ă de
Pavel ugui, Ed. Minerva, Bucure ti, 1971
248
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
IN MEMORIAM
249
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
250
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Ion Petrică (1934-2012)
Născut la 8 iunie 1934 în satul Moldovița, județul Caraș-Severin, după ce a absolvit
cursurile școlii generale din localitate și Liceul Mixt din Oravița, Ion Petrică a susținut examenul
de admitere la Facultatea de Filozofie a Universității din București. În urma unui concurs a
obținut o bursă pentru continuarea studiilor în Polonia. A studiat filologia polonă la Universitatea
Jagiellonă din Cracovia în perioada 1954-1958, însușindu-și temeinic limba și cunoștințele de
cultură, literatură și istorie.
La întoarcerea în țară a fost angajat la Facultatea de Limbi și Literaturi Slave a
Universității din București ca asistent, urcând între timp toate treptele carierei universitare.
Inițial a ținut cursuri practice și seminarii de literatură, preluând ulterior cursurile de literatură și
cultură, specializându-se cu precădere în perioada realismului și modernismului. În afară de
cursurile teoretice de bază, a predat numeroase cursuri opționale (teoria și practica traducerii,
relații culturale româno-polone, curente avangardiste, orientări moderne în literatura polonă). A
condus numeroase lucrări de licență, contribuind alături de ceilalți colegi la formarea unui număr
mare de absolvenți în domeniul filologiei polone.
În anul 1974 și-a susținut teza de doctorat cu tema Relații culturale româno-polone (a
doua jumătate a secolului al XIX-lea), sub îndrumarea profesorului Ion Constantin Chițimia, o
lucrare amplu documentată și riguros elaborată, care a fost publicată la scurt timp la Editura
Minerva sub titlul Confluențe culturale româno-polone. Cartea a devenit o lucrare de referință în
domeniul studiilor culturale și un model de elaborare a studiilor în această direcție. Autorul a
înțeles importanța abordării fenomenului cultural și literar în condiționările sale istorice. De
aceea în prima parte a lucrării aduce în discuție numeroase date și informații de natură istorică,
menite să înlesnească înțelegerea și receptarea faptelor de cultură. Dintre momentele importante
în cadrul legăturilor dintre români și polonezi merită să menționăm: emigrația polonă în
Principatele Române, emigrația polonă și română la Paris, revoluția de la 1848, insurecția polonă
din ianuarie 1863, emisarii polonezi pe teritoriul României. Partea a doua a lucrării se
caracterizează prin analiza concretă a unor motive literare și culturale, comune în literatura
polonă și română: Sobieski, Chirjali, Codrii Cosminului, Despot vodă, Domnița Ruxandra,
dezvăluind importanța aplicării metodei comparate în cercetările literare. Aceeași metodă
transpare și în următorul volum Studii polono-române, publicat la Editura Universității în anul
1994, în care sunt analizate texte importante, aparținând atât clasicilor (H. Sienkiewicz, B. Prus,
Maria Konopnicka, Wladyslaw Reymont), cât și unor autori din perioada contemporană (T.
Rozewicz, SI. Mrozek, T. Nowak, W. Gombrowicz). O preocupare permanentă în activitatea
științifică a profesorului Ion Petrică a fost fenomenul receptării literare, al interferențelor și
raporturilor culturale (vezi studiile Interesul românilor pentru literatura polonă în secolul al
XIX-lea, Literatura polonă în România în timpul celui de al doilea război mondial, Începuturile
receptării literaturii române în Polonia). Dincolo de activitatea de cercetare propriu-zisă, Ion
Petrică a organizat diferite sesiuni științifice naționale și internaționale (vezi îndeosebi
Simpozionul româno-polon din anul 1980, ale cărui lucrări au fost publicate în volumul Relații
culturale româno-polone, București, Editura Universității,1982). De asemenea, în calitate de
251
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
coordonator al secției de polonă a inițiat elaborarea câtorva instrumente didactice extrem de utile:
Manualul de limba polonă, partea a II-a, București, 1977; Antologia literaturii polone, vol. I,
București, 1978; Manualul de conversații în limba polonă (coautori Wlodzimierz Gruszczynski
și Constantin Geambașu, București, 1983), Dicționarul de expresii frazeologice polon-român (în
colaborare cu Elena Deboveanu și V. Jeglinschi), din păcate rămas neterminat. Profesorul s-a
angajat totodată în elaborarea manualelor școlare destinate comunității poloneze din Bucovina,
pregătind împreună cu Elena Timofte și Constantin Geambașu întreaga serie destinată școlii
generale (clasele V-VIII). A participat totodată la numeroase manifestări științifice naționale și
internaționale. Îmi amintesc cu multă plăcere de participarea sa la „Zilele culturii polone” de la
Suceava sau la Primul Congres al Traducătorilor de la Cracovia, organizat de Ministerul Culturii
și Institutul Cărții, în anul 2005. Din păcate, din cauza înrăutățirii stării de sănătate nu a mai
putut ajunge la cel de al Doilea Congres din 2008, deși își dorea din toată inima să participe.
În anul 1993, Ion Petrică a devenit profesor universitar, contribuind în continuare la
organizarea studiilor de slavistică și la promovarea valorilor culturii și literaturii polone în
România. Ca șef de catedră (1990-1996), profesorul a manifestat grijă deosebită față de
dezvoltarea studiilor de slavistică în cadrul Universității din București. De asemenea, a organizat
primele studii de masterat, susținând ori de câte ori era cazul necesitatea formării de noi cadre în
domeniul limbilor și literaturilor slave. A încurajat pregătirea tinerilor slaviști prin implicarea
acestora în concursurile de promovare și în procesul de publicare a contribuțiilor științifice. Ion
Petrică a făcut parte din colegiul de redacție al revistei „Romanoslavica”, elaborând referate de
specialitate și publicând diferite articole și studii.
Un capitol distinct în activitatea sa o reprezintă promovarea literaturii polone prin
traduceri, prefețe, note și tabele cronologice. Pregătirea temeinică de filolog, cunoașterea
excelentă a limbii și talentul incontestabil, iată câteva atribute menite să asigure o înaltă calitate a
textelor traduse. Manechinele lui Bruno Schulz s-au bucurat încă de la apariție de aprecieri
deosebite din partea criticilor și istoricilor literari români. De un mare ecou în rândurile cititorilor
și specialiștilor din România s-au bucurat toate cele patru romane ale lui Witold Gombrowicz în
transpunerea excepțională a lui Ion Petrică: Ferdydurke, Trans-Atlantic, Pornografie și Cosmos.
Pentru versiunea românească a romanului Ferdydurke - un text incitant și provocator, cu
multiple straturi metanarative, care solicită din partea traducătorului nu doar cunoașterea limbii,
ci bogate cunoștințe din domeniul interculturalității și intertextualității - a primit premiul pentru
traduceri al Asociației Scriitorilor din București, iar în anul 1999, Premiul Uniunii Scriitorilor
pentru celelalte romane. Un mare succes de public, consolidat și de versiunea cinematografică, a
fost romanul Vraciul de Tadeusz Mostowicz, care a dezvăluit starea de spirit din societatea
poloneză interbelică.
Ion Petrică și-a încercat cu succes forțele de traducător și în domeniul poeziei,
transpunând câteva balade și romanțe ale lui A. Mickiewicz (vezi volumul publicat la editura
Univers în anul 1999, cu prilejul bicentenarului nașterii marelui poet polonez), precum și versuri
ale simboliștilor Przerwa Tetmajer, Boleslaw Lesmian, Leopold Staff, Jan Kasprowicz, Tadeusz
Micinski, publicate în antologia Simbolismul european, vol. 3, Editura Albatros, 1983. Această
aplecare spre poezie l-a ajutat la ilustrarea cu pasaje concrete din lirica polonă interbelică și
contemporană în predarea cursului de literatură (secolul al XX-lea).
Eforturile și meritele profesorului au fost răsplătite și de autoritățile statului polonez care
i-au acordat de-a lungul anilor mai multe medalii și distincții: Meritul cultural Polonez (1970),
Crucea în grad de Cavaler al Ordinului Meritul Republicii Polone (1997), Medalia Comisiei
252
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Educației Naționale (2004). A fost membru al Uniunii Scriitorilor (secția traducători) și al
Asociației Slaviștilor din România.
Spiritul său critic și polemic, de multe ori provocator, atitudinea incitantă și deschisă
spre dialog, talentul de critic literar și de traducător, natura sa dinamică și jovială, toate acestea
au făcut ca profesorul Petrică să fie mereu o prezență vie nu doar printre colegii slaviști, ci la
toate acțiunile pe care le-a organizat. Atașamentul față de profesie, căreia i-a rămas fidel toată
viața, dorința de a se implica în tot ceea ce însemna viața de catedră (facultatea era a doua sa
casă), pasiunea dezbaterilor, iată alte câteva trăsături ale portretului unui universitar prin a cărui
dispariție polonistica românească va avea mult de suferit. Toate omagiile noastre, profesore!
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Constantin Geambașu
253
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
254
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Despre autori
Anoca, Dagmar Maria - conf.dr. la Departamentul de filologie rusă și slavă al
Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, domenii de interes: cultură
și literatură slovacă, limbă slovacă (anocadm@gmail.com)
Barborică, Corneliu - prof.dr. pensionar la Departamentul de filologie rusă și slavă al
Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, domenii de interes:
literatură slovacă, literaturi slave comparate
Burci, Iustina - cercet.șt. dr. la Institutul de Cercetări Socio-Umane „G. Nicolăescu-
Plopșor”, Craiova; domenii de interes: literatură rusă, onomastică și lexicologie
(iustinaburci@yahoo.com)
Ciachir, Nicoleta - doctor în istorie, președinte al Asociației de Balcanistică și
Slavistică din România, Universitatea „Valahia” din Târgoviște
Dinu, Camelia - lector.dr. la Departamentul de filologie rusă și slavă al Facultății de
Limbi și Literaturi Străine de la Universitatea din București, domenii de interes: literatură rusă
(avangarda; cameliabadea@yahoo.com)
Garancovska, Lenka - lect.dr. la Universitatea din București, Facultatea de Limbi și
Literaturi Străine, Departamentul de filologie rusă și slavă; domenii de interes: limba slovacă,
lingvistică generală, morfologie, stilistică, onomasiologie, traducere de texte de specialitate
(lenka.garancovska@yahoo.com)
Geambașu, Constantin - prof.dr. la Universitatea din București, Facultatea de Limbi și
Literaturi Străine, Departamentul de filologie rusă și slavă; domenii de interes: literatură
contemporană, cultură polonă, literaturi slave comparate (kgeambasu@yahoo.com).
Hlavata, Renata - PaeDr., PhD., lector, Catedra de literatură slovacă a Facultății de
Științe Umaniste a Universității „Constantin Filozoful”, Nitra, Slovacia; domenii de interes:
teoria comunicării, stilistica, didactica limbii slovace (rhlavata@ukf.sk)
lonescu, Anca Irina - prof.dr. pensionar la Departamentul de filologie rusă și slavă al
Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, specialist în cultură și
civilizație cehă, istoria literaturii cehe, lexicografie (irinatrad@idilis.ro)
Kopecky, Peter - conf. PhDr., Facultatea de Științe sociale și economice, Universitatea
„Comenius” din Bratislava, Slovacia; conf. la Catedra de translatologie, Facultatea de Litere a
Universității „Constantin Filozoful”, Nitra, Slovacia; domenii de interes: traductologie,
lingvistică, istoria modernă, raporturi slovaco-române (peter_kopecky2002@yahoo.com)
Mangiulea, Mariana - conf.dr. la Departamentul de filologie rusă și slavă al Facultății
de Limbi și Literaturi Străine de la Universitatea din București, domenii de interes: lingvistică
bulgară (mariana.slave@yahoo.fr)
Mirea, Nadia Gabriela - profesor de limba română, doctorand la Facultatatea de Limbi
și Literaturi Străine. Domenii de interes: folclor, etnologie (gabimirea2000@yahoo.com)
Mitu, Nicolae Răzvan - profesor de istorie la Liceul Teoretic „Henri Coandă” din
Craiova
255
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Moraru, Mihaela - prof.dr. la Departamentul de filologie rusă și slavă al Facultății de
Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, domenii de interes: domeniul tehnicii
traducerii, artei ruse și literaturii ruse a secolului al XIX-lea (mihaelamoraru01@yahoo.com)
Mraz, Peter - PhDr., PhD, profesor la școala „Zăkladnă skola Sastm-Străze,” Slovacia;
domeniul de interes: istoria literară (mraz13@post.sk)
Nedelcu, Octavia - prof.dr. la Departamentul de filologie rusă și slavă al Facultății de
Limbi și Literaturi Străine de la Universitatea din București, domenii de interes: literatură și
cultură sîrbă, literaturi iugoslave (cnedelcu2004@yahoo.com)
Paliga, Sorin - lect.dr. la Departamentul de filologie rusă și slavă al Facultății de Limbi
și Literaturi Străine de la Universitatea din București, domenii de interes: lingvistică slavă,
tracologie, relații lingvistice româno-slave (sorin.paliga@gmail.com).
Preda, Sînziana - asist. dr. în cadrul Facultății de Sociologie și Psihologie,
Universitatea de Vest Timișoara, a obținut titlul de doctor în anul 2010, cu o teză în domeniul
istoriei orale (Universitatea Babeș-Bolyai), cu titlul Istorie și memorie în comunitățile de cehi din
Munții Almăjului (sec. XX-XX). Domenii de interes: istorie orală, antropologie culturală, istoria
mentalităților. Cărți publicate: Istorie și memorie în comunitățile cehilor din Clisura Dunării, ed.
Argonaut, Cluj-Napoca, 2010 (hhayavatha@gmail.com)
Puiu, Cătălina - lect.dr. la Departamentul de filologie rusă și slavă al Facultății de
Limbi și Literaturi Străine de la Universitatea din București, domenii de interes: literatură bulgară
contemporană și slavonă românească (katalinapuiu@yahoo.com)
Radosavljevic, Petar - asist.drd. la Catedra de limba română a Universității din Zagreb;
domenii de interes: lingvistică (pradosav@ffzg.hr)
Ristin, Dușița - lect.dr la Departamentul de filologie rusă și slavă al Facultății de Limbi
și Literaturi Străine a Universității din București, domenii de interes: slavă veche, gramatică
comparată a limbilor slave, mentalități (dusica_ristin@yahoo.com)
Toader, Alexandra - lect. dr., Universitatea din București, Facultatea de limbi și
literaturi străine, Catedra de limbi și literaturi slave (1953-1986); domenii de interes: istoria
literaturii cehe, relații cultural-literare ceho-române, studiul comparat al literaturii, literatura
universală, poezia cehă, traducătoare de proză și poezie.
Velieva, Nigar Ch. - prof.dr. la Universitatea de Limbi Străine din Azerbaidjan, autor a
șapte monografii și 172 de articole științifice; autor al dicționarului azer-englez-rus, în două
volume. Domeniu de interes: lingvistică (nigar_veliyeva_professor@rambler.ru)
Vilău, Cosmin - dr. în filologie, licențiat în teologie, profesor de religie în învățământul
preuniversitar din Târgu-Jiu; domenii de interes: istoria slavisticii (cosmin.vilau@yahoo.com)
256
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
CUPRINS
Profesorul Tiberiu Pleter la a 80-a aniversare
Anca Irina Ionescu, Profesorul Tiberiu Pleter la 80 de ani ....................5
Dagmar Maria Anoca, Numele personajelor din literatura slovacă
în slujba umorului .................................................. 13
Corneliu Barborică, Nostalgia Paradisului ................................... 25
Iustina Burci, Prenume masculine în toponimia din Oltenia și Muntenia..............35
Nicoleta Ciachir, Un început promițător al raporturilor interbelice româno-bulgare
în timpul guvernării lui Aleksandăr Stamboliiski .....................43
Lenka Garancovska, Dynamics of Development Trends in Dairy Product Names
in Slovakia ......................................................... 55
Constantin Geambașu, Literatura polonă în România. Încercare de bilanț.............61
Renata Hlavata, O jazykovej analyze umeleckeho textu..........................71
Peter Kopecky, Polysemia v prăvnickej francuzstine............................81
Mariana Mangiulea, Câteva însemnări pe marginea „Dicționarului de cuvinte
recente în limba bulgară (sfârșitul secolului al XX-lea și începutul
secolului al XXI-lea) ...............................................101
Nicolae Răzvan Mitu, Relații româno-iugoslave 1960-1980 .................... 107
Mihaela Moraru, Перевод и процесс сохранения специфики подлинника
художественного произведения ....................................... 111
Peter Mraz, Synkretizmus literărnych smerov v pnlezitostnej poezii Bohuslava
Tablica ............................................................ 119
Octavia Nedelcu, Literatura sârbă din România. Repere definitorii ...........137
Sorin Paliga, Tracii și dacii erau niște „baltoizi”? ....................... 143
Sânziana Preda, Patrimoniu spiritual și memorie într-o enclavă bănățeană ... 153
Dușița Ristin, Centrul cultural și religios de la Ohrid și tradiția scrierii slave. 163
Alexandra Toader, Anca Irina Ionescu, Un cartograf și filolog ceh în Țările Române
în 1856 și primele etimologii românești .............................167
Cosmin Vilău, Grigorie Țamblac - Panegiricul în cinstea cuvioasei Paraschiva.......183
257
https://biblioteca-digitala.ro
Romanoslavica vol. XLVIII, nr.3
Lingvistică
Petar Radosavljevic, Germanizmi v varazdinskom kajavskom - prefiksalna
tvorba glagola .................................................... 197
Nigar Ch. Velieva, The Relationship Between the Language and Culture ..... 215
Literatură
Camelia Dinu, Daniil Harms. Aspecte fundamentale ale esteticii și poeticii.227
Mentalități
Nadia Gabriela Mirea, Problema maleficului în basme ...................... 239
In memoriam
Constantin Geambașu, Ion Petrică (1934-2012).............................. 251
Despre autori .............................................................255
258
https://biblioteca-digitala.ro